Profilul Psihologic al Copilului de Varsta Scolara Mica

Perioada de vârstă 6/7 – 10/11 ani este cea a școlarului mic. Începutul vieții școlare este și începutul unei activități de învățare, copilului cerându-i-se un efort intelectual considerabil și o mare rezistență fizică. Educația organizată din școală, tutela egalitară asupra copiilor, aprecierile obiective, standardizate, alfabetizarea copilului influențează particularitățile sale psihologice de vârstă și individuale.

Copilul are formate deprinderile necesare școlarității, dispune de suficiente capacități de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul crește în înălțime și greutate, se dezvoltă sistemul său osos și muscular, iar sistemul nervos se desăvârșește sub raport funcțional. Între cele două sisteme de semnalizare predomină acum primul (senzații, percepții). Se trăiește foarte mult în acest plan și mai puțin în cel reflexiv. Activitatea dominantă este învățătura.

Jocul continuă să ocupe un rol important, dar prin învățătură copilul pătrunde în cultura elementară. Treptat, controlul părinților sau al altor persoane asupra studiului se reduce, sporind rolul autocontrolului.

Percepția este foarte vie, dar superficială și incompletă.

Atenția este labilă și involuntară. Astfel, pauzele de deconcentrare pe parcursul unei lecții vor fi absolut indispensabile. Atracția spre obiectele și fenomenele concrete, intuitive, care se reflectă în senzații, percepții și reprezentări, pretind utilizarea unui limbaj de asemenea intuitiv, în explicarea diverselor probleme muzicale și instrumentale, abstractizările fiind încă inoportune. Datorită capacității reduse de analiză și sinteză a copilului, o importanță majoră revine demonstrației practice a profesorului de instrument. Pentru a fi intuită corect problema, demonstrația va trebui să fie de asemenea plastică, corectă și în consecință sugestivă.

Memoria este preponderent mecanică, vie, dar instabilă.

Gândirea este promptă, dar superficială, pripită. Pe plan afectiv, copilul prezintă capacitatea de a avea sentimente vii, dar încă instabile. Voința este puțin tenace, fiind supusă impulsurilor, capriciilor.

Copiii din ciclul primar prezintă caracteristici diferite la începutul acestui ciclu (clasa pregatitoare ,clasa I și a II-a) față de sfârșitul ciclului (clasele a III-a și a IV-a).

Astfel, în prima perioadă a ciclului primar se întâlnesc următoarele caracteristici ale dezvoltării psihice: atenție fluctuantă, memorie predominant vizuală, tendințe spre joc, interes crescut pentru evenimentele concrete din mediul înconjurător, instalarea rapidă a oboselii. Spre sfârșitul clasei a II-a, se remarcă o creștere a acceptanței regulilor de comportament.

În a doua perioadă a ciclului primar, copiii manifestă interes pentru cunoștinte, “demască” mai rar pe cei care încalcă regulile de comportare, folosesc tehnici intelectuale de învățare, prezintă o atracție pentru jocurile de competiție și o conturare treptată a mentalității realiste și cu destrămarea credulității naive.

Copiii de vârstă școlară mică sunt extrem de curioși și atrași de lucrurile interzise sau necunoscute. Conform clasificării lui Piaget, școlarul mic se află în stadiul concret operațional al dezvoltării cognitive, caracterizat de transformarea fanteziei infantile în gândire logică și capacitatea de a înțelege relațiile cauză – efect. Odată cu introducerea în mediul școlarității, copiii au ca activitate principală învățatul și, în școala primară, cunoștințele se acumulează piramidal, având la bază aptitudinile achiziționate deja. 

Volumul de cunoștințe, precum și solicitările cresc în complexitate odată cu trecerea anilor, iar școlarul poate evolua numai dacă și-a însușit cunoștințele și deprinderile de bază în învățare.