Profesorul Factor Educativ

Sistemul de învățământ ( școala de toate gradele) reprezintă factorul esențial al educației. La educația tinerelor generații și adulților participă însă și alți factori, cum sunt: profesorul, familia, societățile comerciale, ONG-urile etc., mass media și grupul școlar, care împreună cu școala alcătuiesc sistemul instituțional de educație.

Profesorul factor educativ

Profesorii desfășoară, în general, o activitate intelectuală, spirituală. De aceea, profesorii fac parte din categoria socială a intelectualității, specialiști ce lucrează cu mintea, reprezentând un detașament socio-uman important și valoros. Desigur, activitatea lor devine eficientă numai atunci când este legată de realitate, de practica socială.

Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socioprofesională, morală și cetățenească. Prin aceasta profesorul contribuie la realizarea celui mai important „produs” al societății, omul pregătit prin studii, omul calificat, care se integrează în activitatea social-utilă, aducându-și aportul la producerea bunurilor materiale și spirituale, la progresul continuu al societății. Profesorul este principalul factor al educării și pregătirii tinerilor. El este investit cu un rol îndrumător, contribuind, însă, la pregătirea omului pentru activitatea și creația independentă, în contextul unor relații de cooperare și ajutor reciproc între el și tineri.

Pentru îndeplinirea la un înalt nivel de performanță și eficiență a activității sale complexe, profesorul trebuie să-și formeze și să manifeste o gamă variată de calități (competențe) ale personalității sale, care să-l definească ca specialist, om de știință, om de cultură, pedagog, cetățean și manager.

Printre calitățile principale ale personalității profesorului menționăm: pregătirea de specialitate temeinică; capacitate de creație științifică; orizont cultural larg; pregătire, competență, tact și măiestrie psihopedagogice; preocupare și capacitate de perfecționare profesională și psihopedagogică continuă; profil moral-cetățenesc demn și capacitate managerială.

Profesorul nu este numai un instructor profesional. El este modelator uman, etic și cetățenesc al tinerilor. Munca de educator implică, în mod obiectiv, calități morale, o conștiință și o conduită morală demne, civilizate. Profesorul trebuie să cunoască principiile și regulile morale corespunzătoare statului de drept și democratic, ale societății civile libere și să formeze deprinderi de comportare în concordanță cu teoria morală corespunzătoare societății în care trăiește.

Profesorul ca specialist, om de cultură, educator, cetățean și manager exercită o profesiune de o deosebită importanță, valoare și responsabilitate socio-umană, fiind factorul principal al modelării personalității și profesionalității tinerilor, al formării forței de muncă și specialiștilor, care reprezintă cel mai important „produs” al societății, cel care își va aduce contribuția esențială la dezvoltarea și prosperitatea ei.

Familia – factor educativ

Creșterea și educarea copiilor reprezintă îndatoriri și responsabilități deosebit de

Importante ale familiei, oricare ar fi dificultățile economice sau de altă natură. Mediul eudogen familial are influențe deosebit de puternice asupra formării personalității copilului, a comportamentului lui, care își mențin forța educativă uneori toată viața. De aceea poporul nostru acordă o importanță deosebită educației „celor 7 ani de-acasă”.

După intrarea copiilor la grădiniță sau la școală, funcția educativă a familiei nu încetează, ci ea continuă să aibă aceeași importanță, realizându-se, însă, într-o ipostază nouă, de interacțiune a familiei cu instituțiile de învățământ. De altfel, funcția socio-educativă a familiei nu încetează toată viața, căci și atunci când au ajuns adulți și și-au întemeiat o familie, părinții îi consideră tot copiii lor și pot, oricând, să-i ajute.

Abandonarea sau diminuarea funcției educative constituie cauza primordială a neîmplinirii copiilor și adolescenților, a apariției și amplificării delicvenței juvenile, a tuturor deviațiilor și infracțiunilor săvârșite de copii și tineri.

Pentru ca familia să-și îndeplinească în mod corespunzător funcțiile sale este necesar ca soțul și soția, ca părinți și manageri ai familiei, să-și conceapă și să realizeze un statut de parteneri egali, manifestându-se ca două alternative în interacțiune, cu drepturi și obligații egale, înlăturând orice fel de discriminări, care dăunează vieții de familie, educației și socializării corecte și elevate a copiilor.

Părinții sunt primii educatori, care au o mare responsabilitate socio-umană și a căror educație lasă amprente, uneori pentru toată viața. Pentru a reuși mai bine în educația copiilor părinții trebuie să se pregătească pentru a fi educatori, să știe care sunt fundamentele concepțiilor și strategiilor educative. De asemenea, ei trebuie să colaboreze cu școala- în primul rând- direct și prin Consiliul de părinți, precum și cu specialiștii din unitățile specializate sau de organizațiile nonguvernamentale care au și preocupări în domeniul educației, luând în considerație ceea ce le este util pentru educația copiilor lor.

Colaborarea școlii cu familia este o condiție importantă a unirii eforturilor în educarea copiilor. Această colaborare trebuie să constituie o acțiune suplă de educare a educatorilor-părinți. Printre acțiunile pedagogice ale școlii în rândul părinților se pot menționa: consultații pentru părinți; discuții individuale cu părinții; adunările cu părinții, însoțite de expuneri și discuții pe diverse teme psihopedagogice, cum ar fi cunoașterea particularităților de vârstă și individuale, condițiile necesare învățării eficiente, activitatea copiilor în timpul lor liber și altele; lectoratele cu părinții, susținute de specialiști de valoare pe o tematică diversă ce privește creșterea și educarea copiilor, educația sexuală, comportarea civilizată etc.; adunările pe diverse teme și discuțiile cu părinții în comitetul de părinți pe școală; vizitele profesorilor diriginți în familie etc.

Societățile economic-industriale și comerciale, organizațiile nonguvernamentale – ONG-urile, fundațiile diverse etc. – factori educativi

Societățile economico-industriale și comerciale, ONG-urile, fundațiile etc. sunt în primul rând factori de producție, de proiectare, desfacere, de protecție socială etc., în care se implementează și se dinamizează cuceririle științifico-tehnice în spiritul economiei libere.