Profesor indrumător: Lect.univ.dr. Frăticiu Lucia Andrici Lidia Bălaș Robert Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe Economice… [619949]

Profesor indrumător: Lect.univ.dr. Frăticiu Lucia

Andrici Lidia
Bălaș Robert

Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu,
Facultatea de Științe Economice
Specializarea: Management
Producția de bunuri si
servicii

2
Cuprins

Importanța producției ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
Conceptul de management operațional ………………………….. ………………………….. ………… 4
Producția de bunuri și servicii ………………………….. ………………………….. …………………….. 5
Diferențele dintre organizațiile producătoare de bunuri și servicii ………………………….. 7

3
Importanța producției

Satisfacerea nevoilor indivizilor si ale societatii nu se poate realiza decat prin
intermediul activitatii economice. Aceasta, asa cum am vazut, este o activitate practica,
o activitate de creatie prin care omul cauta sa -si satisfaca necesitat ile sale. Desigur,
activitatea economica luata in ansamblul ei este deosebit de complexa. Ea va cuprinde
categorii si genuri de activitati. Intre acestea se desprinde productia care are menirea
de a crea utilitati (bunuri si servicii) menite sa satisfaca t rebuintele oamenilor.
Productia poate avea loc numai prin atragerea, folosirea si combinarea resurselor
existente in societate. In urma acestui proces se obtin bunuri si servicii, urmarindu -se
pe cat e posibil, optimizarea corelatiei dintre nevoi si resur se (N — R). Productia este
orientata intotdeauna de necesitati precise de consum, ea are ca scop satisfacerea
necesitatilor de consum. Astfel, corelatia dintre necesitati si resurse se va reflecta in
mod direct in corelatia dintre productie si consum ( P — C). Cu alte cuvinte, productia
nu este scop in sine, nu se face productie de dragul productiei. Productia trebuie privita
in interdependenta cu toate celelalte genuri de activitati economice si in mod deosebit
cu consumul. Scopul activitatii economice este consumul, pentru realizarea acestui
scop este insa nevoie de productie.
Productia este activitatea depusa de oameni cu scopul de a transforma resursele
disponibile din societate corespunzator nevoilor lor, urmarind crearea de bunuri si
servicii menite a intra in consum, in vederea satisfacerii diferitelor categorii de
trebuinte. Ea cuprinde atat activitatea de creare a diferitelor categorii de bunuri
materiale cat si activitatile de producere (prestare) a serviciilor, indiferent de natura
acestora.

4
Conceptul de management operațional

Organizatiile au drept scop crearea de bunuri si servicii, printr -un set de activitati care,
transformând intrarile în iesiri, realizeaza valoare. Activitatile de realizare a bunurilor si
serviciilor au loc în toate organizatiile, acestea fiind însa evidente doar în organizatiile
care produc bunuri (obiecte tangibile). În organizatiile care produc servicii, activitatile
de productie (transfer de fonduri, operatii chirurgicale, pregatire universitara etc.) sunt
mai putin vizibile, dar acestea se desfasoara asemanator cu cele în urma carora se
realizeaza bunuri tangibile (televizoare, mobila, autoturisme, produse alimentare etc.).
De aceea, indiferent de rezultatul lor, activitatile de productie sunt denumite
operatii, iar managementul acestora – managementul operational (MO). Managementul
operational – studiaza procesele si relatiile de management corespunzator particularitatii
activitatilor care fac parte din functia de productie a organizatiei si fundamenteaza sistemul
metodologic necesar operationalizarii elementelor care creeaza bunuri si servicii. Privit din
aceasta ipostaza, managementul operational reprezinta una din cele cinci fun ctii
importante ale unei organizatii (functia operationala – de productie) si se afla în conexiune
directa cu celelalte patru: cercetare -dezvoltare, comerciala, financiar -contabila si de
personal si se bazeaza pe atribute de previziune, or ganizare, coordonare, antrenare si
control -evaluare.
Productia de marfuri reprezinta totalitatea bunurilor materiale realizate in cadrul unei
intreprinderi.
Productia de servicii reprezinta totalitatea bunurilor imateriale realizate intr -o
intreprinder e.
Organizatiile producatoare de bunuri sau servicii (întreprinderile), indiferent de
formele de organizare sau de proprietate, precum si de marime si specializare, produc
bunuri, executa lucrari sau servicii destinate vânzarii pe piata, î n scopul realizarii de
profit. Mediul de afaceri contemporan este un mediu dinamic, chiar turbulent, care
impune organizatiilor cerinte deosebite de viteza de adaptare, de calitate superioara si
costuri cât mai mici. Aceste deziderate pot fi atinse numai ca urmare a unui
management operational performant, bazat pe metode moderne de organizare si activitate.
Un ascendent semnificativ al organizarii îl constituie abordarea sistemica a conceptului de
organizatie, conform careia org anizatia producatoare de bunuri si servicii reprezinta un
sistem economico -social cibernetic care transforma o varietate de intrare(energie, materiale,
piese etc.) în iesiri (produse si servicii) cu o noua valoare de întrebuintaresi, evident, de
piata. F unctia principala a unei întreprinderi este deci productia. Abordarea functionala
reprezinta un concept de identificare a functiilor, care urmare identificarea unei
întreprinderi prin functia sa deproductie nu reprezinta o simplificare a sistemulu i economico –
social ci doar o caracterizare a destinatiei sale fundamentale -productia. De altfel,notiunea
de functie la nivel de întreprindere a aparut ca urmare a studiilor referitoare la diviziunea
muncii si identificarea obiectivelor.
În ese nta, întreprinderea reprezinta un sistem complex, evolutiv si adaptabil, a
carui existenta este asigurata de îndeplinirea unor functii sau a unor activitati de productie.
Daca functia reprezinta un concept teoretic, activitatea este un eleme nt concret, practic.

5
Producția de bunuri si servicii

Pentru producția de mărfuri unitățile producătoare au nevoie de:
 materii prime și materiale;
 utilaje adecvate fiecarui proces tehnologic;
 forță de muncă specializată;
 ateliere și secții de producție.

Producția de marfuri este organizata pe cicluri de productie. Ciclul de
productie reprezintând ansamblul de activități desfașurate într -o anumită succesiune de la
lansarea în fabricație a materiilor prime si până la obținerea produselor finite.
Productia d e marfuri poate fi :
 industriala
 agricola
 de constructii -montaj.
Productia de servicii face obiectul sectorului tertiar al economiei. Pentru ca un serviciu
sa fie prestat sunt necesare doua conditii :
 un contract direct intre ofertant si cumaparator;
 participare activa a consumatorului in timpul utilizarii.
Serviciile sunt produse de ramurile:
 transporturi
 comert
 turism
 edituri
 redactii
 presa
 studiouri cinematografice
 invatamant
 cultura
 sanatate

6
 administratie
Productia de servicii are urmatoarele particularitati:
 presupun un consum mare de munca;
 orice serviciu presupune consumarea unui bun material;
 munca prestatorului se separa de bunurile utilizate;
 bunurile utilizate la producerea serviciilor difera in functie de complexitatea
acestora.
Servici ile sunt, in consecinta, activitati imateriale cu caracteristicile urmatoare:
 sunt imateriale si intangibile;
 nu pot fi stocate;
 sunt simultatne productia si consumul lor;
 sunt non -durabile – se consuma in momentul producerii;
 sunt inseparabile de persoana prestatorului , precum si de cea a utilizatorului;
 sunt eterogene.

Guvernata de raportul calitate/cost, productia de produse si servicii se
organizeaza astfel încât sa fie cât mai eficienta, utilizând curent metode moderne de analiza
si evaluar e, de aplicare a celor mai productive concepte practice. Din acest punct de
vedere, desi între bunuri si servicii exista diferente esentiale de proiectare, de utilizare
a resuselor, de evaluare a calitatii si de punere la dispoziti a clientilor, productia în
sine, se organizeaza si se planifica similar, în conformitate cu cerintele metodelor
performante care contribuie la realizarea excelentei în procesul de organizare a productiei.
Aplicarea acestor metode permite organizatiilor sa -si valorifice eficient potentialul
tehnic si economic pentru a face fata concurentei si mediului de afaceri în continua
schimbare, astfel încât sa -si sporeasca cifra de afaceri, mareasca profiturile, cre asca
productivitatea muncii, reduca ciclurile de productie, minimizeze stocurile si
disponibilitatile si sa -si accelereze viteza de rotatie a activelor circulante.

7
Diferente dintre organizatiile producatoare de bunuri si servicii
Diferențe între bunuri și servicii 1

Bunuri Servicii
Aspect material Imateriale
Prin vânzarea lor are loc un transfer de
proprietate Prin prestarea lor nu are loc, de regulă, un transfer de
proprietate
Produsul poate fi vândut Serviciul nu poate fi vândut, poate fi doar prestat
Produsul poate fi analizat organoleptic înainte de
cumpărare Serviciul nu poate fi analizat înainte de cumpărare,
deoarece încă nu există
Pot fi stocate Nu pot fi stocate
Consumul este precedat de producție Prestarea și consumul sunt concomitente
Producția, vânzarea și consumul sunt realizate în locuri
diferite și în momente diferite Producția și consumul sunt
realizate concomitent
Produsul poate fi transportat Serviciul nu poate fi transportat, dar prestatorii se pot
deplasa
Clientul nu participă la procesul de producție Clientul participă la procesul de producție
Producătorul și clientul intră în contact indirect Este necesar contactul cu clientul
Produsul poate fi exportat Doar sistemul de prestare poate fi exportat, nu și
serviciul
Proiectarea produsului este centrată pe producător Proiectarea este centrată pe client, pe
necesitățile acestuia
Majoritatea produselor sunt standardizate Serviciile, în general, nu sunt standardizate
Performanța și calitatea sunt atribuite de
producător Performanța și calitatea sunt atât în
responsabilitatea producătorului cât și a
consumatorului
Produsele pot avea complexitate mare Serviciile sunt relativ simple

În functie de natura productiei, organizatiile pot fi împartite în doua mari categorii:
producatoare de bunuri si producatoare de servicii. Între cele doua categorii de organizatii
exista doua diferente primare. Prima diferentaconsta în aceea ca organizatiile producatoare
de bunuri realizeaza produse fizice, tangibile, care pot fi direct utilizabile sau stoc ate
în vederea utilizarii. Spre deosebire de acestea, organizatiile producatoare de servicii
realizeaza produse intangibile, puse direct la dispozitia utilizatorilor. A doua diferenta consta
în faptul ca în organizatiile producatoare de b unuri utilizatorii (clientii) nu au contact
direct cu operatiunile de productie, în timp ce interactiunea dintre client si servicii le

1 Zamfir, A., Managementul serviciilor , Editura ASE, București, 2011 și Cosmescu, I., Ilie, L., Economia
serviciilor , Editura Alma Mater, Sibiu, 2004.

8
determina direct unicitatea (le personalizeaza), aceasta deoarece clientii sunt prezenti
si direct implicati în realizeaza serviciilor.
De exemplu, un client când îsi cumpara un autoturism încheie o relatie comerciala cu
un dealer (furnizor intermediar) fara a veni în contact direct cu organizatia producatoare.
În timp ce, spitalele , colegiile, teatrele si frizeriile sunt prestatoare de servicii în care clientul
este direct prezent si implicat în realizarea acestora.
Diferentierea dintre cele doua categorii de organizatii nu este totdeauna suficient de
neta, existând cazuri în care organizatiile producatoare de bunuri furnizeaza si servicii (de
utilitate, instruire sau mentenanta), în timp ce organizatiile producatoare de servicii produc
si bunuri tangibile pe care le elibereaza catre clienti sau care le consuma în timpul prestarii
serviciilor (medicamente sau produse proprii pentru îngrijirea parului etc.).
Un alt tip de apropiere între bunuri si servicii este ilustrat de faptul ca managementul
resurselor umane, logistica, contabilitatea, training -ul, service -ul si reparatiile în teren pot fi
considerate actiuni tip “servicii” care se regasesc în cadrul activitatilor producatoare de
bunuri.
Un alt aspect al diferentelor dintre organizatiile producatoare de bunuri si servicii se
refera la productivitatea muncii acestora. În timp ce aproape toate metodele actuale de
evaluare a productivitatii muncii se refera la organizatiile producatoare de bunuri, bazându –
se, în cele mai multe cazuri, pe produsele direct masurabile, în sfera serviciilor exista
particularitati care trebuie sa fie cup rinse în cadrul analitic al productivitatii muncii si care
influenteaza substantial metodologiile de evaluare. Printre aceste particularitati amintim:
 serviciul este adesea un proces individual
 nivelul de intelectualitate poate fi relevant (diagnosticul medical)
 automatizarea serviciului poate fi dificila (tunsul, coafatul)
 evaluarea calitatii poate fi subiectiva sau interpretabila (performantele unui cabinet de
avocatura, nivelul de pregatire a studentilor) .
Diferentele dintre bunuri si servicii, în general, dar si cele dintre categoriile de
organizatii producatoare, în special, determina o serie de particularitati în ceea ce
priveste analiza operatiilor si controlul activitatilor de producere a acestora .

9

Bibliografie
1. Zamfir, A., Managementul serviciilor , Editura ASE, București, 2011 și Cosmescu, I., Ilie, L., Economia
serviciilor , Editura Alma Mater, Sibiu, 2004.
2. www .scritub.com/management/PRODUCTIA -DE-MARFURI -SI-SERVIC74381.php
3. academiacomerciala.ro/cursuri/Management//An%20III/Sem.%20II%20 –
%20Manag.%20serviciilor//Mg.%20Serviciilor.pdf
4. http://www.stiucum.com/management/managementul -productiei/N otiunea -si-clasificarea –
tipur34372.php?fbclid=IwAR2gvs_XHwqzNA4fjL15JUFn0jxY4UsubkJXcuXFG92nMC5mMU3NMXtP –
DM