PROFESOR ÎNDRUMĂTOR CANDIDAT Lect. Dr. HOREA ȘERBAN ANDREEA-ALEXANDRA RALUCA-IOANA BULAI CUPRINS Introducere Cap. 1. Festivalurile – aspecte… [306793]

LUCRARE DE LICENȚĂ

TURISMUL DE FESTIVAL

STUDIU DE CAZ : ROMÂNIA

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR CANDIDAT: [anonimizat]. Dr. [anonimizat]-IOANA BULAI

CUPRINS

Introducere

Cap. 1. Festivalurile – [anonimizat]. 2. Taxonomia festivalurilor

2.1. Criterii de clasificare a festivalurilor

2.2 Oferta festivalurilor

2.3 Cererea festivalurilor

Cap. 3. Turismul de festival

3.1. Apariția și evoluția conceptului

3.2 Distribuția geografică a principalelor centre ale turismului de festival

3.3 [anonimizat] : Festivalul Medieval Sighișoara

Bibliografie

Introducere

Această lucrare mai întâi de toate dorește o abordare istorică a [anonimizat] a patru generații de festival care se succed.

[anonimizat]. Noțiunile de festivaluri și de sărbători (petreceri) vor fi de asemenea clarificate. Miza politică care înconjoară finanțarea festivalurilor vor fi tratate și acestea.

[anonimizat], cât și rolul sponsorilor.

În următorul capitolul vor fi analizate caracteristicile ofertei și cererii. Oferta va fi studiată în funcție de diferite elemente: [anonimizat]. [anonimizat] a festivalului, [anonimizat]. O altă abordare există între legăturile dintre cultură și dezvoltare regională. Aceste legături vor fi studiate inițial dintr-o perspectivă națională înainte de a examina impactul culturii la nivel local.

A doua parte va încerca să răspundă la următoarea întrebare: „Unde, [anonimizat], contribuie la dezvoltarea unui teritoriu? “. [anonimizat]. Inițial, ne vom concentra pe determinarea impactului economic al festivalurilor. Beneficiile în ceea ce privește locurile de muncă și veniturile vor fi luate în considerare. [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat], de asemenea, o sursă de democratizare culturală și de descentralizare. [anonimizat]. Apoi, tratăm festivalul ca instrument de sursă și de dezvoltare turistică. Vom vedea că această evoluție este stabilită în funcție de diferite teme: [anonimizat]. [anonimizat].

1. Festivalurile – aspecte conceptuale si evolutive

1.1. Festivalurile – aspecte conceptuale

Festivalitatea înțeleasă ca o dezvoltare a festivalurilor și drept a acestora, influența asupra populației și asupra spațiului geografic înconjurător nu este un fenomen nou. Fenomenul este strâns legat de dezvoltarea culturii umane, care datează încă din istoria celor mai vechi rădăcini ale umanității. (Klein și Blake 2002).

Cultura este un concept extrem de complicat cu sensuri multiple. În tipologia sa sunt incluse cultura idealistă și materialistă, de nivel superior sau de nivel inferior și provine din termenul latin cultivare sau educare. Termenul cultură a fost inițial folosit pentru a defini procesul de creștere a plantelor și a animalelor controlate de om. Prin analogie, a început să fie utilizat cu referire la dezvoltarea și perfecționarea minții umane (sau a sufletului) (Williams 1976). Unul dintre primii care a utilizat termenul în acest sens a fost Cicero (cultura animi), care considera că modelarea minții în conexiunea cu diferite forme de filozofie și artă permite unei persoane să atingă echilibrul spiritual și armonia cu universul (Corneanu 2011).

În Renaștere, cultura a fost deseori identificată cu progresul în literatură, filozofie, în ordinea de drept, precum și cu progresul artistic și științific, considerate indispensabile dezvoltării sociale. Mai târziu, triburile primare s-au diferențiat de societatea civilizată, unde aceste elemente ale culturii au atins un nivel cel mai ridicat de dezvoltare (a se vedea Tylor 1871; Kelley 1996). Principalele componente ale culturii umane includ credința religioasă pe care Èmile Durkheim, unul din primii sociologi de renume mondial, o considera drept cel mai important element al culturii. Alții, precum J.H. Turner au considerat cultura drept un fenomen simbolic ce implică crearea și transmiterea unori simboluri folosite de oameni în scopul comunicării și exprimării emoțiilor (Turner and Stets 2005). În Germania secolului al XIX-lea, cultura a fost asociată cu toate tipurile de realizări ale umanității, adică cu întreaga civilizație umană (Williams 1976). Astfel sorgintea culturii s-a considerat a fi un determinator istoric al grupurilor individuale și sociale. Ulterior, fenomenul a fost asociat unei populații umane specifice unui timp și spațiu dat.

După dicționarele contemporane, cultura reprezintă totalitatea realizărilor materiale și spirituale ale umanității, al valorilor, regulilor și normelor coexistenței unor comunități specifice; totalitatea creațiilor umane, în gîndire și acțiune. Cultura este divizată în componenta materială ce corespunde conceptului de civilizație și componenta spirituală care include toate creațiile și realizările în domeniul artei, științei, și moralității, ce se exprimă sub forma creațiilor artistice, religioase, precum și sub alte forme acceptate în mod comun, cum ar fi dreptatea, justiția, libertatea, egalitatea (http:// portalwiedzy.onet.pl/69310. kultura,haslo.html).

Foto 1. Viziune prin reclamă a conceptului de festival

Conceptul de festival

În cel de-al X-lea secol, cultura a devenit un fenomen esențial, nu atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic și politic. Rolul său a crescut în ultimele decenii, astfel încât în anii 1970 și 1980, schimbările politice , economice și stiințifice au ajuns principalul subiect de discuție. (vezi Barnett 1998; Ray and Sayer 1999; Barnes 2001). Fenomenul cultural a fost perceput ca un produs capabil să furnizeze beneficii materiale, iar rolul său politic a crescut odată cu globalizarea și diminuarea influenței politice asupra economiei. Astfel a început să se acorde din ce în ce mare importanță rolurilor culturale din viața socială, odată cu evoluția globalizării, a migrațiilor internaționale și a diverselor conflicte culturale ale societăților.

Importanța fenomenului cultural a fost apreciată ca produs și a fost sesizată de numeroși antreprenori, manageri și politicieni la nivel local, național și internațional. În consecință, cultura, festivalele și evenimentele culturale au devenit un component economic semnificativ, exploatat în scopul stimulării socio-economice a anumitor regiuni, inclusiv a celor aflate în criză. Aceste fenomene au fost incluse în strategiile de marketing ale unor țări, regiuni și orașe pentru a crea și promova o imagine pozitivă a acestora, în vederea dezvoltării lor economice.

Creșterea importanței economice a fenomenelor culturale, denumită ulterior economie culturală sau turism cultural (Ray și Sayer 1999; Gay și Pryke 2002), a jucat un rol dominant în regiunile urbane (Scott, 2010). Procesul cultural descris mai sus include în speță fenomenul de dezvoltare a festivalurilor, ca forme de cultură imaterială: artă, muzică, tradiții și simbolism cultural. Deși provin din cultura locală sau regională (festivaluri comunitare, bazate pe credințe religioase precum animismul, shamanismul, totemismul, festivalurile religioase creștine), festivalurile reprezintă în prezent cultura de nivel superior (festivaluri de muzică clasică, festivaluri de balet, de teatru), cultura la nivel global (festivalurile internaționale de film și muzică), însă pot fi organizate și de creatorii de cultură pop.

Foto1.2. Evoluția unui festival (Untold Festival, România)

Conceptul, originile și tipurile de festival

Festivalurile reprezintă una dintre entitățile cu multiple fațete culturale, cu impact major asupra dezvoltării și semnificației culturale mondiale. Cercetătorii au început să acorde un interes crescut asupra culturii oglindită în studiile asupra fenomenelor de festival și organizarea de evenimente. Pentru a descrie fenomenul de festival și alte fenomene conexe, este important să abordăm fenomenul organizării de evenimente, deoarece festivalele sunt incluse în acest proces. Evenimentele sunt clasificate în funcție de tema, nivelul și modalitatea în care sunt organizate. Însuși termenul de eveniment are origine în limba latină și se referă la manifestații, apariții, întâmplări cu impact social, prin urmare activități sau adunări sociale ce au loc într-o anumită perioadă și spațiu, cu ocazia unei competiții sau cu altă ocazie (Tara Lunga 2012, pp. 761–762). Printre cele mai pertinente definiții ale evenimentelor se numără cele oferite de Hall (1989), Goldblatt (1990a, b) și Getz (1991). Hall (1989) susține că principalele evenimente turistice sunt târgurile, expozițiile, și evenimentele culturale și sportive de mare anvergură care sunt organizate în mod regulat sau în mod singular. Rolul principal al unui astfel de eveniment este de a oferi comunității gazdă oportunitatea de a asigura o piață turistică de anvergură. După Golblatt (1990a, b citat de Tara Lunga 2012), un eveniment reprezintă un “moment unic în timp sărbătorit sub forma unei ceremonii și a unui ritual capabile să satisfacă nevoile specifice”. Goldblatt (2000) a consemnat că “Robert F. Jani, primul manager în relații publice din Disneyland a descris parada de pe strada principală ca un ‘eveniment special’ din 1954 și și-a justificat afirmația prin următoarea explicație: un eveniment special este cel care se deosebește de o zi trăită normal.

Foto 1.3. Origin Festival 2014

Într-unul din studiile recente, Getz (2008, p. 404) susține că “evenimentele planificate sunt fenomene spațio-temporale, unice prin interacțiunile stabilite prin sistemul de management – programul și elementele de design, de încadrarea spațială și comunitară. Mare parte din atractivitatea evenimentelor constă tocmai în diversitatea lor, astfel încât prezența fizică este cea care asigură trăirea la maximum a experienței unice. Se poate astfel concluziona că fiecare eveniment sau festival este o experiență, o acțiune de organizare a comunității înt-un mod atractiv, neobișnuit și unic. Fără această experiență unică niciun eveniment sau festival nu ar putea atrage publicul (Getz 2012, p. 8).

Cu referire la studiile lui Arcodia și Robb (2000), Cudny (2014b) a împărțit evenimentele în diferite clase în funcție de tema organizării și de scala la care au fost organizate:

Evenimente (mega-evenimente, evenenimente majore, evenimente de anvergură, evenimente de marcă, evenimente speciale);

Festival (sărbători ale comunității, comemorări istorice, festivale multiculturale, festivale sezoniere, ceremonii religioase);

O categorie de evenimente ce au legătură cu Întrunirile, Summmit-urile, Convențiile și Târgurile.

Jago and Shaw (1998) au clasificat evenimentele în funcție de mărimea și anvergura lor: evenimente minore, majore, de marcă, mega evenimente și festivaluri. Getz în 2005 crează o tipologie similară în funcție de importanța și anvergura evenimentului în contextul socio-economic specific:

• locale: cerere redusă, cu o semnificație redusă socio-economică, care satisfac mai ales nevoile comunităților mici, locale;

• regionale: cerere redusă și de importanță redusă pentru dezvoltarea turismului;

• periodice: repetate în timp, cu mare semnificație pentru dezvoltarea mediului socio-economic și pentru dezvoltarea turismului;

• mega evenimente ocazionale: evenimente unice, foarte cerute și cu mare semnificație pentru dezvoltarea socio-economică și turistică a mediului.

O altă tipologie este stabilită în funcție de tema evenimentului de către Getz

în (2008):

• Ceremonii culturale: festivale, carnavale, comemorări și evenimente religioase;

• stat și politică: summit-uri, ceremonii regale, evenimente politice și VIP;

• Artistic și entertainment: concerte and ceremonii de premiere;

• Business și afaceri: întruniri, convenții, târguri, expoziții;

• Educație și știință: conferințe, seminarii, etc;

•competiții sportive: amatoare/profesionale și spectator/participant;

• Recreațional: sporturi sau jocuri pentru distracție;

• evenimente private: nunți, petreceri, evenimente sociale.

Foto1.3. Festival în Antwerp, sec. XVII

1.2. Dinamica festivalurilor

Take a Stand! Speak Up! Be Active! Be Open-Minded! Tolerate & Respect! Show Solidarity! sunt formule reprezentative pentru o serie de atitudini și valori promovate de industria muzicală, în cadrul festivalurilor europene. Acestea sunt locuri comune ale comunicării interculturale, în care este susținută în mod activ dezvoltarea durabilă. East European Music Conference 2017 a propus o dezbatere activă și dinamică a modului de concepere și organizare a marilor evenimente generate de industria muzicală, în care asociațiile, organizațiile internaționale, publicațiile și reprezentanții locali, regionali sau internaționali construiesc împreună un mediu autentic favorabil dialogului.

Dincolo de nenumăratele crize ale societății contemporane, deschiderea și interesul manifestat pentru festivalurile create de industria muzicală sunt din ce în ce mai mari. Dezbaterile EEMC (East Europenean Music Conference 2017) au pus în lumină faptul că modul de gândire și tipurile de comportament ale noilor generații devin surse de inspirație pentru creatorii de conținut și promotorii festivalurilor. Cererea în ceea ce privește festivalurile de muzică crește, acestea devenind prioritare pentru comunitățile și regiunile în care sunt organizate. De aici, o serie întreagă de provocări și un mediu în continuă schimbare. Dincolo de aspectele economice, rămân fundamentale cunoașterea publicului, transmiterea unui mesaj puternic și unitar, crearea unei identități, strategiile de marketing și multitudinea de activități propuse în afara concertelor, securitatea și sustenabilitatea noilor comunități care se creează în jurul fiecărui festival, cuprinzând artiștii, publicul, dar și echipele de organizare.

Foto 1.5. Ediția din 2014 a TIFF ( Festivalul Internațional de Film Transilvania)

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) a fost acreditat de către Federația Internațională a Asociațiilor Producătorilor de Film (FIAPF), eveniment ce are are loc între 3 și 12 iunie, la Cluj-Napoca. Cu ocazia Adunării Generale desfășurate în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin 2011, Federația Internațională a Asociațiilor Producătorilor de Film (FIAPF) a aprobat acreditarea Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), începând cu anul în curs. Comunitatea internațională a producătorilor de film, reprezentată de FIAPF, a decis, cu unanimitate de voturi, să recunoască Festivalul Internațional de Film Transilvania drept un eveniment competitiv specializat în filme aparținând regizorilor debutanți sau aflați la al doilea lungmetraj din carieră. Festivalul propune, de asemenea, anual, multe alte secțiuni, printre care Supernova – dedicată filmelor premiate în festivaluri internaționale prestigioase, Fără limită – dedicată cinematografiei provocatoare, inovatoare de limbaj, Umbre – filme fantastice și de groază, retrospective, programe speciale de film documentar și scurtmetraje.

Pe lângă competiția oficială, festivalul găzduiește în fiecare an, timp de trei zile, secțiunea competițională Zilele Filmului Românesc, un maraton al celor mai importante premiere românești, lungmetraje și scurtmetraje, care funcționează ca o platformă de promovare internațională pentru agenții de vânzări, distribuitori sau selecționeri de festivaluri prezenți la Cluj. În 2011, secțiunea Zilele Filmului Românesc a fost organizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român (ICR).

Festivalul Internațional de Film Transilvania se desfășoară anual la Cluj-Napoca și este unul dintre cele mai importante evenimente pentru industria de film din Europa Centrală și de Est. În cadrul TIFF se pot vedea anual peste 200 de filme din toată lumea, iar precedenta ediție a înregistrat peste 55.000 de spectatori. Festivalul a ajuns în 2011, la zece ediții. Pe 15 iunie, festivalul s-a mutat la Sibiu, unde au fost proiectate o selecție de filme gândită special pentru spectatorii sibieni, axată pe relația dintre film și celelalte arte, precum și un program cuprinzând cele mai noi filme autohtone. Regulile impuse de FIAPF pentru festivalurile internaționale de film acreditate se referă în primul rând la angajamente ferme din partea festivalurilor pentru implementarea celor mai înalte standarde în ceea ce privește difuzarea filmelor programate. "Ținând cont de creșterea constantă a numărului de festivaluri în întreaga lume, acreditarea FIAPF statuează reguli clare atât pentru festivaluri, cât pentru cei care acordă licențele. Acreditarea FIAPF funcționează drept o etichetă a calității festivalului și contribuie la dezvoltarea acestuia, garantându-i o promovare eficientă printre profesioniștii din întreaga lume. Într-un mediu aflat într-o continuă competiție, festivalurile trebuie să se adapteze la noi reguli; fiecare festival aflat într-o fază de dezvoltare și expansiune are tot interesul să fie acreditat de către FIAPF". (Benoit Ginisty, directorul general FIAPF). Odată cu acreditarea Festivalului Internațional de Film Transilvania, FIAPF a întărit cooperarea cu țările din estul și centrul Europei. Din 2006, FIAPF a acreditat ca festivaluri de film competiționale specializate Festivalul Black Nights – Tallinn (Estonia), Festivalul Era New Horizons – Wroclaw (Polonia) și Festivalul Internațional de Film de la Sofia (Bulgaria). TIFF a ajuns astfel într-o companie selectă, alcătuită din 40 de alte festivaluri competitive din toată lumea, recunoscute de FIAPF. "Acreditarea festivalului de către FIAPF începând cu ediția curentă e, în primul rând, o recunoaștere a muncii depuse de către echipă, din 2002 încoace. Ne bucurăm și suntem mândri că am putut îndeplini criteriile stricte ale FIAPF chiar înainte de cea de-a zecea ediție a festivalului și că am devenit unul dintre cele mai «tinere» festivaluri din clubul select al celor 40. Pe de altă parte, cred că acesta e un moment important și pentru Cluj, un oraș care intră, astfel, pe lista locurilor de referință pentru industria mondială de film și, după părerea mea, primește un argument solid în plus în sprijinul candidaturii la statutul de Capitală Europeană a Culturii în 2020" (Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania). "FIAPF oferă producătorilor din toată lumea referințe concrete pentru a înțelege schimbările și dinamica festivalurilor de film. De asemenea, acreditarea FIAPF este un instrument-cheie pentru mulți dintre distribuitorii sau agenții de vânzări. Prin acreditarea TIFF, FIAPF recunoaște munca și eforturile deosebite făcute de către Festivalul Internațional de Film Transilvania în stabilirea celui mai important punct de întâlnire pentru toți cei interesați de filmele românești", (Benoit Ginisty). În anul 2017 TIFF a ajuns la o cifră record de 90.000 spectatori și suma de 75 milioane de euro.

Foto 1.6. Afișul TIFF pentru anul 2017

1.3. Miza politică și mobilizarea actorilor

Politica de identitate și de reprezentare

O temă cheie suplimentară în literatura de specialitate este faptul că reproducerea de festivaluri și evenimente ca obiective turistice este puternic modelată de dinamica puterii. Boyle (1997) a subliniat dinamica puterii implicate în producția lor și a susținut că evenimentele sunt construite social în moduri specifice de către anumite grupuri, pentru a promova anumite idei și credințe. Evenimentele nu sunt niciodată „ad-hoc sau improvizate și festivalurile artistice, în special, nu sunt niciodată spontane“ (Waterman 1998: 59). Cazul Shin a Bienalei Gwangju, de exemplu, arată că „un festival este cultural, dar scopul său este de natură economică – în publicitate, orașul turiștilor și a investitorilor – și că procesul său este cufundat în dinamica politică care influențează potențialele transformări în imaginea un oraș și un spațiu urban “(Shin 2004: 630). Între timp, Hitters' (2000), analizând Rotterdam – Capitală Culturală Europeană 2001, a arătat ca evenimentul poate fi contestat din punct de vedere social și politic. După cum Matheson (2005) nota despre festivaluri că oferă o oportunitate de a decoda structurile interne și de funcționare a unei societăți. Prin urmare, o puternică linie de anchetă a fost de a explora atât reproducerea de sensuri dominante de către părțile interesate puternice și rezistența pe care acest lucru a evocat-o ca răspuns. În mod evident, literatura urbană explică modul în care și de ce părțile interesate puternice, cum ar fi guvernele orașului și industria turismului, favorizează dezvoltarea de evenimente. Pe de altă parte, cercetătorii au fost provocați pentru a demonstra modul în care organizarea de festivaluri și evenimente implică ridicarea detaliilor culturale selective / pozițiile sociale și 27 de voci comunitare la statut simbolic și declasării simultane sau silențiere a altora (De Bres și Davis 2001, Quinn 2005b ).

Acest proces nu se desfășoară pur și simplu în interesul de a construi o imagine de dorit locului, dar mai ales de dragul de a promova interese, menținerea ordinii sociale și status quo-ul cultural. Waterman (1998), de exemplu, susține că festivalurile de artă snob încă preferă în mod explicit să se prezinte ca elitiste, citând cazul Festivalului Israel, ca unul care este atât de nerușinat. (2004) Analiza Jamieson a Festivalului de la Edinburgh, de exemplu, dezvăluie un oraș festival care este spațial construit, în care este privilegiată vizitarea segmentelor publicului, care aparțin unor părți ale orașului considerat „adecvat“ pentru consumul cultural, lăsând în același timp la marginea socială orașul relativ lipsit de activitatea festivalului. Lewis și Pile (1996) se concentrează pe gen și analizează modul în care performanța „femeii“ în Carnavalul de la Rio de Janeiro se desfășoară prin putere, cunoaștere și echivocul social despre ceea ce „femeia este sau ar putea fi“, în timp ce Waitt (2005) pune întrebări cu privire la reconstituirea sexualității în spațiul național australian printr-o analiză a Sydney 2002 Gay Games.

Ideea că seturile particulare de semnificații reproduse prin intermediul unor evenimente sunt deschise pentru a contesta și a perturba de la cei care nu sunt de acord sau gândesc diferit, este bine acceptată în literatura de specialitate. Boyle și Hughes (1994: p.468) a scris despre opoziția locală în anul 1990 – Orașul culturii evenimentului Glasgow, descriind „disconfortul localnicilor care s-au confruntat cu dorința liderilor orașului de a renunța la tradițiile culturale“.

Spooner (1996), prin conceptul de carnaval anual afro-Caraibe în Bristol, ca potențial sit de rezistență, a analizat experiențele femeilor de culoare în această lumină. Shin (2004) a examinat modul în care Gwangju Bienniale în Coreea de Sud „a inițiat lupte pentru putere în rândul promotorilor care au avut obiective și imagini ale orașului în minți diferite“.

Analiza Waitt (2005) Sydney 2002 Gay a discutat despre certuri, excluderi și rezistența favorizată de Jocuri. El le-a găsit a fi asociate cu, de exemplu, stabilirea identității sexuale în dualismul homosexual/heterosexual, privilegierea culturii masculinității și impunerea ei pe corpurile gay și impunerea de semnificații ridiculizatoare pe oameni care sunt în mod semnificativ social diferențiate.

În timp ce o atenție considerabilă a fost acordată dinamicii puterii ce stă la baza reproducerii evenimentelor, Crespi-Vallbona și Richards (2007) scot în evidență faptul că o atenție insuficientă a fost acordată modului în care circumscripții particulare de actori pot împărtăși de fapt sensuri și consensuri. Ei susțin, de exemplu, că în cazul unor evenimente culturale, se poate deseori întâmpla ca o serie de participanți să nu cadă de acord asupra importanței evenimentului pus în scenă, ci să se abată de la obiectivele sau conținutul evenimentului în sine, și necesită o investigare mai atentă a politicii de consens, precum și de conflict. Acest apel pentru o interpretare mai nuanțată a proceselor de eveniment ar putea fi aplicată în mod util în sens mai larg în cadrul științelor sociale de literatură despre turism de festival și eveniment.

Devine imperativ necesară tendința existentă în literatura de specialitate de a analiza tensiunile și dihotomiile ce caracterizează dinamica de reproducere evidentă în relațiile dintre turismul de festival și turismul de evenimente.

Ce este și ce nu este autentic? Ce are sau nu își are rădăcinile în acel loc? Cine este inclus și exclus? Cine sunt turiștii sau rezidenții? Toate acestea au fost întrebări cheie. Odată cu expunerea acestor tensiuni, este necesară o atenție sporită, în prezent, la multe probleme complexe pe care le estompează și diminuează aceste dihotomii. Acest tip de dezvoltare este evidentă în toate domeniile de literatură și științe sociale în curs de revizuire și ar putea fi avansat și mai mult prin examinarea a două seturi de relații care nu au primit încă multă atenție în literatura de specialitate, și anume cele dintre agrement și turism, precum și între producție și consum.

2. Taxonomia.

2.1. Criterii de clasificare ale festivalurilor

Festivalurile nu reprezintă doar obiectul cercetărilor sociologice și antropologice, ci sunt obiectul studiului organizării de evenimente, unde sunt abordate ca un tip specific de evenimente culturale (Arcodia and Robb, 2000). Indiferent că este vorba despre festivaluri locale, regionale sau la scală mare, mega – evenimente, festivalurile pot atrage populație din multe alte zone învecinate, dintr-o țară întreagă sau chiar din întreaga lume (de exemplu Woodstock, Festivalul Cannes, etc).

După definiția dicționarului Oxford, termenul de festival provine din limba franceză veche, din latina medievală festivalis, din latinescul festivus și exprimă o ceremonie festivă, de voie bună, o sărbătoare, un festival muzical, de film, de teatru și alte performanțe artistice. În Enciclopedia Britanică, festivalul este descris drept “o zi sau o perioadă de timp destinată celebrării, comemorării unui eveniment sezonier – agricol, religios, sau socio-cultural – care au semnificație și duc la coeziunea unui individ sau unei comunități religioase, politice sau socio-economice (http:// www.britannica.com/EBchecked/topic/203113/feast)”.

Astfel, avem de-a face cu o definiție care descrie festivalul drept orice eveniment public ce corespunde intereselor unui segment populațional dat.

În mod obișnuit, festivalurile au loc în spații deschise, goale, care ulterior pot deveni spații special destinate acestor festivaluri. Un geograf american care a studiat festivalurile le-a definit drept programe formale de activități publice, distractive sau evenimente cu un caracter festiv care celebrează în mod public un anumit concept, fapt sau întâmplare (Janiskee 1980, citat de Quinn 2009). Festivalul este de asemenea o ocazie pentru agenții externi (precum sponsori sau alte surse de subvenții) să influențeze sau să impună unui grup un curs de acțiune acceptabil pentru continuitatea culturii sale specifice.

Festivalurile artistice au devenit subiecte de studiu și de interes sociologic și geografic. În definiția lui Isar (1976), festivalul devine “ceva excepțional, ieșit din comun, (…), care trebuie să creeze o atmosferă deosebită ce nu provine doar din artă sau producție, dar care poate să reprezinte tradițiile unui mediu rural, o ambianță urbană…”. Definițiile geografice pun accent pe caracterul estival, pe rolul celebrării culturii. Unii dintre autori scot în evidență fenomenul topografic, specificând faptul că un festival are capacitatea să transforme spațiul în care se desfășoară ( în situația în care spațiul este destinat în mod regulat acelui eveniment).

Din punct de vedere istoric, festivalurile aveau loc în centrul orașelor sau satelor. În zilele noastre nu se asociază cu o comunitate sau cu un loc specific, ci au legătură cu globalizarea culturală și pot fi organizate în locații diferite.

Clasificarea festivalurilor conține multiple tipologii bazate în special pe următoarele criterii:

1. Atitudinea religioasă;

2. Spațiul geografic;

3. Structura clasei sociale;

4. Momente importante de viață;

5. Anotimpul;

6. Anvergura și importanța;

7. Periodicitatea;

8. forma de organizare și finanțarea evenimentului

9. structura publicului țintă

10. condițiile istorico-geografice ale evenimentului.

Fig.1. Posibile determinări a valorilor unui festival

Tabel 1.1. Principalele componente ale festivalului

2.2. Oferta de festivaluri

După Liszewski (1995, p. 94), spațiul turistic constă într-o “secțiune distinctă și funcțională a spațiului geografic care este alcătuită din elementele naturale ale pământului (mediul natural), efectele permanente ale acțiunii omului asupra mediului (mediul economic) și mediul socio-uman ca atare. Spațiul turistic astfel definit devine un subspațiu autonom al spațiului social și geografic care oferă posibilitatea creării și dezvoltării lui în satisfacerea nevoilor de recreere, cognitive (experiență și învățare), principalele atribute ale turismului contemporan”.

Evoluția culminantă a turismului este unul dintre fenomenele specifice etapei post-industriale, dominante actualmente în țările în curs de dezvoltare. Printre multiplele aspecte ale turismului se numără producția de venit sau creșterea standardului de viață atât a populației localnice/rezidente, cât și a turiștilor. Cererea de turism într-o anumită zonă geografică depinde de factori socio-culturali și de rolul lor în interacțiunea cu populația gazdă. “…atunci când între populația vizitatoare și cultura de origine există un contrast mare, atunci există probabilitatea mai mare a unui impact“ (Burns și Holden, 1995). Cererea crescută de turism într-o regiune duce la dezvoltarea infrastructurii prin crearea de locuri de cazare, în regim hotelier, pensiune, oferta de restaurant și intensificarea transportului în zonă.

Din numeroase motive, comunitățile gazdă reprezintă partea vulnerabilă în interacțiunea cu turiștii și cu furnizorii de servicii. Impactul negativ poate apărea atunci când evenimentul turistic organizat în acea zonă poate transforma structura comunității, prin aducerea de modificări asupra sistemelor de valori și asupra stilului de viață tradițional, prin crearea unui fenomen de hiper-comercializare zonală și prin amenințarea identității indigene. Dintre aspectele pozitive ale festivalurilor enumerăm sprijinul oferit în scopul păcii și altor valori sociale morale, de protejare a valorilor tradiționale zonale și de evitare a urbanizării populației rurale, prin crearea veniturilor în zonă. Odată ce destinația festivalului este văzută ca produs turistic, apare cererea pentru suveniruri, artă, modalități de entertainment și alte comodități care pot influența major cultura comunității.

Caracteristici funcționale și disfuncționale ale turismului de festival

Evenimentele turistice pot influența negativ sau pozitiv mediul. Fiind parte din moștenirea naturală, festivalurile pot promova concepte privitoare la protecția mediului. De exemplu, festivalul FICA (Festival Internacional de Cinema e Vídeo Ambiental – International Environmental Film and Video Festival) organizat în Goias, Brazilia, este cel mai mare festival de acest gen din lume care și-a dedicat acțiunile protecției mediului înconjurător. Multe dintre aceste festivaluri prezintă filme, documentare care înfățișează amenințările acțiunii umane asupra mediului, zone sau specii de animale aflate în pericol.

Astfel de evenimente turistice pot avea o influență negativă asupra mediului socio-uman, prin creșterea inflației, încurajarea consumului de droguri și alcool și prin creșterea ratei criminalității în zonă. Gaworecki, 2007 include aceste fenomene în fenomenul de disfuncționalitate a turismului.

Aceste aspecte cu influență negativă pot fi diminuate sau combătute printr-un control crescut de către organizatori și autorități, intensificarea pazei festivalului, activități ale asociațiilor anti-drog, acțiuni întreprinse în țara noastră în cadrul festivalurilor de muzică în aer liber. Creșterea fluxului de turiști într-o zonă se asociază deseori cu accentuarea poluării în acea zonă: poluare fonică, consum ridicat de apă, nivel ridicat de noxe, deșeuri mai multe sau eliminate deficitar (Schlenker 2010).

Tabel 1.1. Principalele funcții pozitive și negative ale turismului de festival în funcție de spațiul turistic (Włodarczyk, 2009)

2.3. Cererea de festivaluri

Festivalurile atrag turiști care la rândul lor creează turismul de festival. Turiștii sunt atrași de mutiple aspecte, dintre care cea mai mare importanță o are descoperirea culturii exotice prezentate în cadrul acțiunilor evenimentului (Quinn 2010). Mai mult, intenția turiștilor este de a explora evenimente neobișnuite, de a interacționa cu persoane cu interese similare și de a descoperi cât mai multe despre lume în general. Deoarece festivalurile produc un flux turistic, ele influențează mediul, prin crearea a ceea a fost denumit spațiul turistic. Odată cu modificările aduse asupra caracteristicilor fizice, sociale și economice ale mediului, se observă o dezvoltare progresivă în ultimii ani ai turismului de festival, în mod special în țările din Europa Estică și Centrală.

Turismul, ca fenomen cultural mondial, duce la descoperirea a diverse aspecte și manifestări ale culturii. Identitatea culturală a unei regiuni aparține în mod evident patrimoniului cultural al unei regiuni, iar acesta este bine conservat de secole prin intermediul practicilor, tradițiilor, obiceiurilor și credințelor care au conturat mentalitatea localnicilor asupra vieții și lumii. Acesta este motivul pentru care turiștii călătoresc în scopul de a descoperi destinații atractive și de a se familiariza cu tradițiile culturale și frumusețile naturale ale altor lumi. Prin urmare, cultura, identitatea culturală și patrimoniul cultural sunt principalii catalizatori ai dezvoltării turismului și mai ales al diversificării destinațiilor, precum turismul de evenimente sau de festival. Turiștii contemporani au devenit prin versatilitatea mobilității lor mai selectivi în căutarea unor destinații autentice care să le satisfacă interesele turistice la toate nivelurile.

3.1. Apariția și evoluția conceptului

Scurt istoric al festivalului în lume

Din punct de vedere istoric, conceptul de festival poate fi perceput drept orice eveniment nou creat sau care are origini vechi băștinașe. Din punct de vedere geografic, fenomenul în discuție se referă la modul în care festivalul este definit de un spațiu în care se desfășoară sau de anvergura pe care o deține în funcție de orientarea tematică. Festivalurile au făcut parte din civilizația umană dintotdeauna, tocmai datorită nevoii de afiliere unui grup specifice individului uman. De obicei, adunările dintre indivizii unei comunități aveau rol de celebrare a unui eveniment sezonier – ofrande sau ritualuri religioase, recoltă, reproducere și inițieri, începutul sau finalizarea unui anotimp, vânătoare etc, sau a unor evenimente de migrație excepționale și unice (migrație, ocuparea unui nou așezământ, desemnarea conducătorului sau izbânda unei lupte). În general, orice ocazie de acest tip avea o dată sau o perioadă specifică de desfășurare.

Dintre festivalurile cele mai importante din lume ca anvergură, importanță și popularitate turistică, enumerăm doar câteva:

– Carnavalul din Rio de Janeiro din Brazilia – Festival anual, care popularizează costume tradiționale și parade impresionante, muzică samba.

Foto 3.1. Carnavalul Rio de Janeiro

– Oktoberfest, Munchen, Germania – se ține în ultimele două săptămâni din septembrie până în primul weekend din octombrie și reprezintă cel mai mare festival al berii din lume.

Pe lângă faptul că este cel mai mare festival din Germania, este și una dintre cele mai amuzante petreceri din lume. Acest festival al berii a devenit o tradiție anuală ce datează din 1810 când bavarezii celebrau nunta prințului Ludwig cu mare fast. Atrăgând mulțimi de peste 6 milioane de persoane în fiecare an, acest eveniment ce ține mai bine de două săptămâni este vizitat de o mulțime de turiști străini.

Una dintre cele mai amuzante aspecte ale Oktoberfest este faptul că participanții se costumează în trachten, costumul tradițional german. Pentru bărbați asta înseamnă o pereche de lederhosen din piele cu bretele, iar pentru femei o dirndl.

Foto 1.1

Mărimea standard a halbelor de bere la Oktoberfest este de un litru și costă aproximativ 10 euro. Berea servită la acest festival vine de la șase berării din Munchen recunoscute la nivel mondial. De reținut că mesenii, atunci când se cinstesc strigă „Prost!” (Noroc) iar aceștia trebuie priviți drept în ochi – o tradiție importantă în Germania. Pentru iubitorii de vin, se poate merge la Weinzelt (cortul cu vin) unde se gasesc 15 sortimente diferite. Din moment ce acesta este cel mai faimos festival în Germania, Oktoberfest este, bineînțeles, extrem de aglomerat. Pentru a evita mulțimile enorme, este recomandat a vizita festivalul în timpul săptămânii, în același timp de evitat ziua de 3 octombrie (este o sărbătoare germană) și de încercat a se ajunge acolo când se deschid corturile la ora 10 (în timpul săptămânii) sau ora 9 (în weekend). De multe ori corturile devin neîncăpătoare până la ora 11, iar apoi trebuie stat la rând până când o parte din oameni pleacă.

Toate corturile de la Oktoberfest oferă o gamă variată de mâncăruri tradiționale, delicioase și sănătoase, inclusiv wurst, pui la rotisor, mușchi de porc, gulaș, pește afumat și covrigi brezel gigant. Pentru vegetarieni sau vegani, exista diverse opțiuni, la fel și pentru cei care au anumite restricții dietetice.

Foto 1.1. Dimensiunea corturilor din cadrul Oktoberfest, Munchen

Pentru grupuri mici de două sau trei persoane, cel mai probabil nu este nevoie de rezervare, însă pentru grupuri mai mari, trebuie plănuit din timp făcând rezervare la un cort anume. Unele corturi fac rezervări încă din ianuarie.

În total sunt 14 corturi și fiecare are o altă atmosferă și farmec, astfel că atrag mulțimi diferite. Unele sunt enorme și pot găzdui până la 10.000 de persoane. Pentru adevărata atmosfera Oktoberfest trebuie vizitate cât mai multe corturi. Mulți apreciază atmosfera de familie și melodiile tradiționale din cortul Augustiner.

Foto 1.1. Bărbați îmbrăcați tradițional

Pe măsură ce atmosfera devine mai festivă, se poate observa cum multă lume începe să cânte și să danseze pe băncile din lemn. Acest fenomen este permis, ba chiar este foarte normal la Oktoberfest. Printre cele mai populare cântece ”de băut” se numără „Ein Prosi” și „Fliegerlied”. De asemenea, nu se poate numi Oktoberfest, dacă mulțimea nu dansează și ”dansul puiului”. Observatie : Este ilegal dansul pe mese. Pentru un bacșiș lăsat ospătarului de aproximativ 10 – 15 % din totalul comenzii, se asigură prezența cât mai frecventă a acestuia.

Foto 1.1. Ospătar ducând halbele de bere

– Festivalul George Enescu

Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu“ a fost înființat în 1958 ca semn al recunoașterii geniului enescian, pentru a omagia viața și creația marelui compozitor român. Festivalul a avut deschiderea oficială în data de 4 septembrie 1958, la trei ani după moartea lui George Enescu, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991.

Primele ediții ale acestui Festival și Concurs au reunit nume sonore ale vieții muzicale internaționale printe care amintim pe Lord Yehudi Menuhin, David Oistrach, Sviatoslav Richter, Herbert von Karajan și mulți alții care prin participarea lor, au contribuit la creșterea renumelui acestui eveniment al Europei de Est. Conducătorii politici ai vremii au înțeles că prin organizarea Festivalului se va crea o imagine metaforică a lumii comuniste, imagine care cu timpul s-a dovedit a fi falsă.

După primele ediții, care s-au bucurat de o largă participare internațională, propaganda comunistă a recurs la diminuarea fondurilor alocate, fapt ce a contribuit la sistarea Concursului (1971) și diminuarea importanței manifestărilor organizate în cadrul Festivalului, acesta fiind redus la o manifestare cu participare națională, sau cel mult regională. După 1989, Festivalul a reintrat pe făgașul normal, încercând prin program și participare, să-ți recapete renumele pierdut în ultimii 20 de ani.

Festivalul „George Enescu“ a devenit cel mai bun instrument de diplomație publică și culturală al României, precum și un instrument de dezvoltare economică, prin turism. Promovarea unei viziuni strategice, unitare, pentru valorificarea acestor oportunități, cu sprijin guvernamental și privat, poate aduce României beneficii incontestabile, pe plan politic, economic, cultural și de imagine. Odată cu ediția 2013, Festivalul s-a extins și în sfera spațiului public, printr-un concept unic care presupune expunerea de lucrări de artă outdoor inspirate de valorile lui George Enescu în paralel cu Festivalul și asumă responsabilitatea generării unei schimbări în societate prin actul de creație: Bucureștiul creativ.

Festivalul creează povești pozitive în presa internațională. În 2013, au fost campanii de comunicare pe CNN și EURONEWS, unele din cele mai relevante publicații pentru iubitorii de muzică au publicat deja articole favorabile: BBC Music a comparat Festivalul Enescu cu celebrul festival BBC Proms, Opera Now, Rolling Stone Japonia, GRAMOPHONE (care a fondat și premiile echivalente Oscarurilor în lumea muzicală mondială). Mezzo va transmite concerte din festival, alături de alte televiziuni străine. Pe plan intern, nivelul uriaș de popularitate a Festivalului reprezintă un capital real pentru construirea de imagine de țară și pentru consolidarea încrederii românilor în valorile lor naționale (brand cultural de țară).

Fiind unul dintre cele mai importante evenimente culturale internaționale organizate de România, Festivalul Internațional „George Enescu“ aduce în medie 20.000 de turiști străini la București și are o acoperire mediatică ce variază de la televiziuni cu renume – CNN, Euronews, la BBC și remarcabile cotidiene străine și publicații de specialitate (The Guardian, Gramophone), la mass-media de top în plan național. Putând fi considerat un adevărat brand cultural de țară, Festivalul duce mai departe valorile în care credea George Enescu: creativitate, generozitate și implicare.

Festivalul este conectat la noile tehnologii – transmisii live internaționale, site modern și actualizat în timp real, www.festivalenescu.ro și are o acoperire social media care include o pagină de Facebook cu peste 34.000 de fani la această dată, precum și un nou cont de Instagram.

Foto 1.1. Festivalul Internațional ”George Enescu”, București

– Holi – festivalul hindușilor din întreaga lume, cunoscut și sub numele de sărbătoarea culorilor; celebrează sfârșitul iernii și începutul primăverii. Este considerat festivalul în care nu s-a produs niciodata niciun incident major.

– Carnavalul din Veneția – Acest carnaval se ține încă din secolul al 13-lea. Oamenii vin la acest festival din întreaga lume și se bucurp de ideea de a te masca și de a purta costume din perioada Renașterii.

Foto 3.2. Festivalul din Veneția, Italia

– La Tomatina – Bunol, Spania și Encierro – Festivalul anual al celor care fug de tauri – Pamplona, Spania.

Foto 3.3. Festivalul de la Tomatina, Spania

Foto3.4. Festivalul de la Pamplona, Spania

Din punct de vedere cultural, pe lângă cele mai cunoscute festivaluri de teatru, film și muzică, menționăm cel mare festival de artă din lume, inițiat imediat după cel de-al doilea război mondial și care atrag și în prezent zeci de mii de turiști de pe tot globul – Festivalul Internațional din Edinburgh, unde se adună cei mai prestigioși artiști de teatru, muzică, dans și operă din lume.

În ultimele decenii, datorită organizării lor fastuoase, festivalurile de muzică din lume au început să devină din ce mai atractive pentru tinerii de pretutindeni, acest fenomen fiind vizibil și în România în ultimii ani.

Festivalurile în România

În țara noastră festivalurile au un istoric predominant folcloric, prin menținerea străveche a meșteșugurilor și tradițiilor în anumite zone geografice rurale. Multe dintre ele au prestigiu și în ziua de astăzi: Festivalul Zaibărului și Prazului (1996, Băilești), Festivalul Național al Ouelor Încondeiate din Ciocănești, Suceava și Festivalul Sarmalelor (1996, Praid, Covasna).

După cum am menționat mai sus, cea mai mare popularitate o dețin festivalurile de muzică, din care menționăm evenimentul de anvergură internațională și primul festival românesc consacrat tinerilor talente în muzica clasică – Festivalul „George Enescu”, inițiat în anul 1958, în București. În această categorie se încadrează și Festivalul de muzică Crizantema de Aur, creat în 1968 în Târgoviște, care menține tradiția romanței la nivel național.

În urma căutării la nivelul țării noastre, site-ul http://festivaluri-romanesti.ro/ popularizează într-un format atractiv evenimentele de tip festival, târg și ale ceremonii specifice fiecărui spațiu geografic ce poate fi selectat pe harta României, însă nu reușește să aducă în prim plan o bază de date specifică festivalurilor, axându-se în mod special de obiectivele turistice din fiecare zonă geografică.

În ultimii ani festivalurile de muzică electronică de mare anvergură precum Untold, Electric Castle – Cluj-Napoca, Sunwaves – Mamaia și Afterhills – Iași au captat atenția turiștilor tineri din întreaga țară, precum și a celor internaționali.

FESTIVALUL FIE – Festivalul Internațional ale Educației Iași – o inițiativă de success. Menționăm Festivalul Internațional al Educației FIE drept un proiect cultural – educativ anual emblematic pentru orașul nostru, capitală culturală națională aclamată prin existența celei mai vechi universități din țară. Deși FIE este un festival relativ nou (a fost inițiat în anul 2013) și este organizat în perioada mai – iunie (spre sfârșitul anului școlar / universitar) de către Primăria Municipiului Iași, împreună cu universitățile de stat din Iași, Inspectoratul Școlar Județean, instituțiile de cultură de stat sau private, precum și operatori culturali independenți și societatea civilă. FIE reunește artiști, oameni de știință și savanți de renume mondial, în cadrul celor aproximativ 300 de evenimente organizate anual. Programul FIE cuprinde un mix de evenimente cultural – educative diverse (muzică, expoziții, carte, film, operă, teatru, educație etc.), atât evenimente individuale, cât și festivaluri de sine stătătoare – un adevărat „festival al festivalurilor”– care valorifică atât spațiile convenționale, cât și pe cele alternative și care își propune să fie o manifestare de masă, adresată tuturor ieșenilor, dar și turiștilor români și străini. Totodată, FIE reface o legătură de suflet, și anume axa culturală Iași – Cernăuți – Chișinău. De aceea, unele evenimente din cadrul FIE se desfășoară și în aceste două superbe orașe din Basarabia și Bucovina de Nord. În Piața Palatului Culturii se desfășoară spectacole mari în aer liber, concerte de muzică rock, spectacole de operă și muzică clasică ale unor interpreți internaționali, iar la Casa de Cultură a Studenților are loc un festival de jazz unde sunt și puse în scenă piese de teatru. Aula Bibliotecii Central – Universitare va găzdui o serie de conferințe motivaționale și inspiraționale, ce includ personaje de renume mondial precum Cristian Mungiu susținute de nume mari ale publicisticii și eseisticii din România, în timp ce Ateneul din Tătărași găzduiește festivalul de film. Alte manifestări din program, inclusiv cele de poezie și de teatru independent, organizate în diverse spații culturale din Iași. Acest eveniment a avut un succes extraordinar nu doar prin revitalizarea vechiului centru cultural Iași pe plan cultural și educative, cît și financiar, prin stimularea comerțului și a transportului în oraș, prin atragerea turisștilor din toate zonele învecinate ale regiunii geografice Moldova, Bucovina și Basarabia.

3.2. Distribuția geografică a principalelor centre ale turismului de festival

Arnaud Brennetot în articolul său “Festivaluri pentru însuflețirea teritoriilor,, a evaluat aproximativ un număr de 1200 de festivaluri din Franța. Luc Benito a avansat între timp la un numar de 2000. Toate analizele sunt coerente pe un singur punct: crearea mișcării încetinește și ajunge la maturitate, dar nu sunt martorii unui fenomen de declin. Deși dezechilibrul de astăzi tinde să se diminueze pentru Nord și în special nord-vest, o opoziție între Nord și Sud apare în distribuția geografică a festivalurilor. Într-adevăr, peste 30% dintre festivaluri au loc în sudul Franței. Unele regiuni au o anumită întârziere. Astfel, Nord-Estul, cum ar fi Champagne-Ardenne, Lorraine, Alsacia sau Franche-Comté sau în jurul celor din Bazinul Paris (Normandia de Sus, Normandia de Jos, Centrul, Bourgogne si Picardia) astăzi sunt regiunile cu cele mai puține festivaluri. La acestea se adaugă Masivul Central și Insula Corsica.

Schematic, distribuția geografică desenează o ,,eșarfă,, la Alpii Maritimi, acolo unde festivalurile sunt numeroase, la care se adaugă polul parizian.

Aproximativ 76% dintre festivaluri au loc în zonele urbane. Acestea sunt concentrate în principal în orașele mari, dar este totuși posibilă identificarea tipurilor regionale de organizare spațială a festivalurilor (după modelul francez).

3.3. Turismul de festival – forma emergentă a turismului în România

Evenimentele turistice pot influența negativ sau pozitiv mediul. Fiind parte din moștenirea naturală, festivalurile pot promova concepte privitoare la protecția mediului. De exemplu, festivalul FICA (Festival Internacional de Cinema e Vídeo Ambiental – International Environmental Film and Video Festival) organizat în Goias, Brazilia, este cel mai mare festival de acest gen din lume care și-a dedicat acțiunile protecției mediului înconjurător. Multe dintre aceste festivaluri prezintă filme, documentare care înfățișează amenințările acțiunii umane asupra mediului, zone sau specii de animale aflate în pericol.

Astfel de evenimente turistice pot avea o influență negativă asupra mediului socio-uman, prin creșterea inflației, încurajarea consumului de droguri și alcool și prin creșterea ratei criminalității în zonă. Gaworecki, 2007 include aceste fenomene în fenomenul de disfuncționalitate a turismului.

Aceste aspecte cu influență negativă pot fi diminuate sau combătute printr-un control crescut de către organizatori și autorități, intensificarea pazei festivalului, activități ale asociațiilor anti-drog, acțiuni întreprinse și în țara noastră în cadrul festivalurilor de muzică în aer liber. Creșterea fluxului de turiști într-o zonă se asociază deseori cu accentuarea poluării în acea zonă: poluare fonică, consum ridicat de apă, nivel ridicat de noxe, deșeuri mai multe sau eliminate deficitar (Schlenker 2010).

Foto 1.1. Festivalul FICA, Goias, Brazilia

Studiu de caz – Festivalul de Artă Medievală din Sighișoara

Festivalul de artă medievală din Sighișoara este festivalul de artă care a beneficiat de cea mai mare longevitate și atractivitate turistică în România.

Principalele motive ale popularității acestui eveniment sunt:

1. Spațiul geografic și particularitățile istorice și arhitecturale ale orașului unde se desfășoară festivalul;

2. Diversitatea activităților întreprinse în festival – ce pot oferi turiștilor de toate tipurile modalități diverse de distracție și de cultivare – expoziții artistice, prezentări istorice, concerte de muzică, excursii, divertisment stradal, spectacole de teatru, tur al orașului și împrejurimilor etc.

În vara anului 1991, Compania de Artă STUDIO 24 de la Casa de Cultură a Studenților din București poposea în târgul Sighișoarei, în periplul transilvănean al primului turneu, cu spectacole stradale făcute în România: Transilvania’91. Atunci, tinerii studenți s-au îndrăgostit de acest oraș și s-au gândit că ar trebui să se întâmple ceva.

Mihai Serghei Todor, actual regizor, liderul Companiei, și Gabriel Apostol, actor, regizor la Teatrul Țăndărică (atunci , încă student UNATC), au ideea unui Festival Medieval.

În mai 1992, această idee a fost pusă în practică de SCAT CONCRET (în care se aflau și cei de la STUDIO 24) , alături de TVR, ODT MUREȘ și Primăria Sighișoara, susținută de Ministerul Tineretului și Sportului, Fundația pentru Tineret a Municipiului București și Casa de Cultură a Studenților din București, fără a uita sponsorul principal Rank – Xerox, al cărui Director general, domnul Marian Popa – originar din Sighișoara, era un vizionar precum inițiatorii Festivalului, luând naștere Festivalul de Artă Medievală pentru Tineret, primul festival de acest gen din România (SCATCONCRET a mai participat la organizarea edițiilor din 1994 – 1996).

Prin 1991 o trupă de tineri a poposit în burgul Sighișoarei în turneul cu spectacole stradale numit TRANSILVANIA 91. Tinerii (Mișu, Gabi, Barbara, Luminița, Sevil, Otilia, Jana, Remus…) erau reuniți în Compania de Artă STUDIO 24 de la Casa de Cultură a Studenților din București și hotarâseră să plece prin țară cu spectacole de tip happening ce cuprindeau momente de poezie, dansuri și muzică. Traseul urmat era București, Brașov, Sighișoara, Alba Iulia, Sibiu, Târgoviște. Spectacolele se numeau "Jazz – Improvizația vieții noastre" și "Improvizații medievale".

După ce au jucat în Piață Centrală – fără afișe, publicații în presă și multe altele ce se utilizează acum – și au bucurat turiștii și trecătorii, tinerii au plecat să găsească un loc unde să-și poată pune corturile. Au fost opriți de un cetățean (locuitor al cetății – Ion pe numele lui) căruia i-a plăcut mult ce au prezentat și le-a spus că ar putea să-și pună corturile lângă Turnul Cișmarilor.

A doua zi un alt spectacol, de astă dată cu "Improvizații medievale", făcea ca Frumoasa Cetate să reînvie, publicul ad-hoc plutind în timp.

Anul următor tinerii plănuiau să revină.

Revenirea a fost mai devreme. Aflând de isprăvile lor, TVR le-a solicitat colaborarea pentru un serial dedicat Sighișoarei. Si cum nu era loc de un refuz, iată-i "descălecând" din tren în miez de noapte de toamnă în Sighișoara. Numai că un grav accident a amânat toată această filmare, iar tinerii ambulanți reuniți într-o cămăruță dintr-un hotel se gândeau cum să facă să joace ceva a doua zi.

Mișu (Mihai Serghei Todor, actual regizor, instrumentist, actor, liderul trupei) și Gabi (Gabriel Apostol, actor, regizor, lector UNATC, atunci colaborator), vorbind cu Ion (cetățeanul Ioan Munteanu) se gândesc cum să facă să se întâmple ceva mai des în Cetate. Din vorbă în vorbă se naște ideea unui Festival medieval, după ce s-a trecut și prin ideea unui Carnaval.

Și 1992 îi găsește pe cei din SCAT CONCRET (în care se aflau și cei de la STUDIO 24) sub îndrumarea lui Gabi și Mișu în plină efervescență de a transpune cât mai repede ideea în practică.

Se găsesc posibilități de finanțare la MTS și FTMB și sprijin de la CCSB, colaborare cu TVR prin regretata JANA GHEORGHIU, colaborare la UNITER și ATF. În cele din urmă se găsește și un partener, relativ local, din Tg. Mureș: Organizația Democratică a Tineretului MUREȘ (reprezentat de Traian Marcu și Dana Popescu).

Cu chiu cu vai se obține aprobarea colaborării Primăriei din Sighișoara – Primarul de atunci spunea răzând, că acest Festival nu o să prindă și nu o să aducă nimic orașului.

Să nu uităm că se găsește și un sponsor principal Rank – Xerox, al cărui Director general, domnul Marian Popa – originar din Sighișoara, era un vizionar precum inițiatorii Festivalului.

În cele din urmă se stabilește ca Festivalul să aibă loc în luna mai, în coordonarea regizorală a excelenței sale, doamna Cătălina Buzoianu și colaborarea unor artiști de la Teatrul Național din București, cu participarea tinerilor studenți și artiști îndrăgostiți de spectacolul vechilor ambulanți.

Iată cum Prima ediție a Festivalului de Artă Medievală de la Sighișoara – Primul Festival din România de acest gen – și-a deschis porțile în animația celor de la STUDIO 24 cu acorduri din DANSUL TRANSILVAN ( cântecul de bază de mai târziu al "Truverilor").

Până la momentul renunțării la Festivalul Sighișoara Medievală, județul Mureș se menținea a patra destinație turistică din România, după București, Constanța și Brașov, întrucât pe parcursul anului trecut a înregistrat aproape 500.000 de turiști, cu peste 83.000 mai mulți decât în 2014, cei mai mulți turiști veniți din străinătate fiind concentrați în zona Sighișoara, în special în preajma acestei manifestări.

În Calendarul evenimentelor culturale pe anul 2017 figurează peste 90 de evenimente, între care se mai regăsesc a doua ediție a Festivalului Internațional de Arte și Film "Vampirii" (International Vampire Film and Arts Festival — IVFAF), în perioada 23-29 mai, Festivalul de Folk, în 23-25 iunie, Festivalul Academia Sighișoara în 1-14 august, Festivalul Intercultural "Proetnica", în luna august, Festivalul de Blues, Turnirul Scriitorilor, Zilele Culturii Germane, Târgul Meșteșugarilor, Festivalul Fanfarelor, Festivalul Vocea Cetății și multe altele.

În anul 2016, Festivalul Sighișoara Medievală nu a mai fost organizat, pentru prima dată în 24 de ani, deși municipalitatea avea prevăzuți în buget banii pentru această manifestare.

Hotelierii din zona Sighișoarei susțineau că pentru intervalul 28-31 iulie 2016, când era programat Festivalul Sighișoara Medievală, aveau cel puțin 10.000 de cazări confirmate, iar amânarea manifestării le-a adus grave prejudicii.

Programul Festivalului Sighișoara Medievală 2017 a fost publicat. (Programul Festivalului Sighisoara Medievala 2017 – 28 -30 Iulie 2017).

Actualizare 06.07.2017 – Prima conferință dedicată Festivalului Sighișoara Medievală 2017.

Fără bilete de intrare la Festival, evenimentul se axa pe istoria locală. Prima conferință de presă dedicată Festivalului Sighișoara Medievală 2017 a fost susținută de primarul municipiului, Ovidiu Malancravean, Nicolae Tescula, director al Muzeului de istorie, Oana Sitea – Direcția Relații Publice și Comunicare și Luciana Baicea, reprezentant al societății căreia i-a fost atribuit contractul pentru prestări servicii artistice, asigurarea logisticii și a promovării festivalului.

După Wikipedia, Festivalul „Sighișoara medievală” este un festival anual ținut în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iulie în orașul Sighișoara. Ediția de anul 2017 a Festivalului Sighișoara Medievală s-a axat pe istoria locală si a avut la bază o poveste legată de istoria Sighișoarei, poveste mai puțin cunoscută publicului larg, povestea salvării urbei de către Angelina. Festivalul Sighisoara Medievala 2017 s-a desfașurat în perioada 28-30 iulie 2017 și avea ca temă Taina Curierului Secret.

Așezarea geografică îi conferă Sighișoarei un rol de poziție avantajoasă pe valea Târnavei Mari, fiind un punct de intersecție al principalelor drumuri din România, precum și a două căi ferate importante.

Foto 1.1. Așezarea geografică a Sighișoarei

Piața Cavalerilor (Cetății), Piața Pelerinilor (Piața Muzeului), Piața Mercenarilor (Piața Școlii de Muzică), Piața Trubadurilor (Rățustelor), Piața Micilor Cavaleri (Parcul Cetății), Tribuna Marilor Demnitari, Casa Cronicarilor(Casa cu Cerb), Turnul Fierarilor, Drumul Meșteșugarilor (str. Școlii), Drumul Menestrelilor și Actorilor (Casa Vlad Dracul – Boema), Drumul Strămoșilor (Bustul Vlad Țepeș – Turnul Fierarilor), Drumul Vrăjitoarelor (Piața Cetății – Școala de Muzică), Drumul Condamnaților (Turnul cu Ceas – Primărie), Drumul Pelerinilor (Turnul cu Ceas – Primărie), Curtea Gurmanzilor, Tribunalul Cetății, Temnița Condamnaților au fost locațiile unde s-au desfășurat evenimentele de-a lungul anilor.

Locații în 2017: Centrul municipiului, Piața Cetății, Piața Rățuștelor, Piațeta școlii de muzică, Piața Muzeului, Zona Biserica Mănăstirii, Aleea Cetății, Sala Sander, Biserica Mănăstirii, Biserica Romano-Catolică, Sala mare de festivități a municipiului Sighișoara, Aleea Cetatii – zona Primăriei.

Vizitatorii Festivalului "Sighișoara Medievală" au putut participa, în premieră, la o școală de dans medieval, susținută de coregraful Izabela Kevorkian, unde au studiat menuetul și tarantela, dar și elemente de dans popular românesc.

Purtătorul de cuvânt al Festivalului "Sighișoara Medievală", Sanda Vițelar, a anunțat, marți, că la ediția din acel an, 2017, vizitatorii au participat la două școli inedite organizate de Izabela și Florin Kevorkian, respectiv o școală de dans medieval, organizată în premieră, și una de lupte medievale.

Potrivit programului pus la dispoziție de organizatori, Festivalul "Sighișoara Medievală" a început pe 26 iulie, cu Marea Paradă a Cavalerilor, Trubadurilor, Menestrelilor, Actorilor și Meșteșugarilor, urmată de deschiderea oficială în "Piața Vlad Cavalerul Dreptății" (Piața Cetății), cu salutul și învestirea tuturor invitaților, de către Vlad Cavalerul Dreptății, drept cetățeni liberi în Cetatea Sighișoarei.

Programul primei zile de festival a mai inclus concerte, spectacole de animație, cu steaguri și cu foc ale unor ordine cavalerești din țară, dar și din Ungaria și Bulgaria, iar la miezul nopții – adunarea cavalerilor și menestrelilor, retragerea cu torțe și "judecata de taină a trădătorilor", la Turnul cu Ceas.

În "Piața Drăculeștilor" (Piața Boema) au fost programate concerte, un spectacol de teatru medieval și o școală de dans, în timp ce în "Piața Micilor Dragoni" (Piața Rățuștelor) s-au ținut cursuri cu o școală de muzică medievală. În "Tabăra Cavalerilor Lup" au proiectat filme istorice, iar la "Casa Cronicarilor", de la Hotelul Sighișoara, au avut loc conferințe, seminarii și întruniri.

S-a început, de asemenea, cu o paradă, urmată de diverse concerte și reprezentații ale unor ordine cavalerești.

Festivalul se desfășoară, de regulă, în 10 secțiuni – teatru, muzică, arte plastice, expoziții, dans, film, recital de poezie medievală, expoziție de carte, concerte pentru tineret și conferințe, presărate cu spectacole de animație stradală, concerte de seară, concerte corale, expoziție de costume medievale și cursuri de dans medieval. Sunt invitați trupe de teatru studențești, trupe private și teatre profesioniste din țară și din străinătate. Pentru a vedea ce înseamnă festivalul medieval iată câteva poze din anii anteriori.

Foto 1.2. Reprezentații din cadrul Festivalului din Sighișoara

Foto 1.3. Reprezentații din cadrul Festivalului din Sighișoara

CONCLUZII

Festivalurile reprezintă o componentă semnificativă a turismului, fiind resurse turistice autentice specifice unei zone sau regiuni geografice. Mai mult, ele au devenit produse turistice capabile să satisfacă nevoile turiștilor. Traficul turistic, în care motivația de a călători este dată de participarea turistului la festivaluri, este denumită turism de festival. Cercetătorul Waldemar Cudny (Geographical Journal no. 65 (2013) 2, 105-118,115) consideră că festivalurile sunt un fenomen turistic aparte ce trebuie abordat separat, atât timp cât individualismul acestuia se manifestă prin multilateralitatea aspectelor sale în mod direct asupra spațiului turistic. Festivalurile au un impact covârșitor asupra moștenirii culturale și naturale prin promovarea protecției asupra naturii și a valorilor umane. Atragerea turiștilor într-o anumită zonă le oferă acestora un sejur inedit și moduri interesante de petrecere a timpului. Atfel, festivalurile influențează infrastructura turistică, promovează toleranța și multiculturalismul, oferă posibilitatea schimburilor de idei, de experimentare și de învățare. Calitățile enumerate în această lucrare relevă nu doar aspectele pozitive ale turismului de festival, ci și impactele negative asupra mediului cum ar fi: poluarea mediului, falsa cosmetizare a moștenirii culturale, uzarea sau distrugerea infrastructurii de către anumite acțiuni ale festivalului, conflicte între localinici și turiști, posibile demonstrații, ș.a. Luăm în considerare că aspectele pozitive domină efectele negative ale acestui fenomen turistic, datorită asocierii lor cu dezvoltarea socio-economică din zonă, sprijinul oferit instituțiilor culturale și îmbunătățirea sau crearea de infrastructură. Deși în promovarea turismului din România, festivalurile reprezintă unul din principalele atracții ale turiștilor, subiectul turismului de festival este încă un subiect neglijat în țara noastră din perspectivă atît geografică cît și sociologică, deoarece festivalurile existente până în prezent au avut loc în comunitățile locale, regionale din zonele rurale sau în orașele mici, cu temă tradițiilor folclorice. (http://romaniatourism.com/festivals-events-tradition-romania-2017.html). În ultimii ani datorită succesului unor festivaluri de muzică precum Untold sau AfterHills care au reunit sute de mii de turiști din toată țara, interesul fenomenului festivalului și asupra impactului său turistic va fi din ce în ce mai mult analizat și abordat cu seriozitate în studiile viitoare. Festivalurile diferă enorm în diversitate și specific – ele se asociază între ele, devin tradiții anuale sau au apariții unice și de impact. Influența asupra mediului devine un subiect din ce în ce mai vehiculat în cadrul tuturor festivalurilor contemporane, ce au drept țintă populația turistică tânără, în vederea conștientizării asupra evenimentelor ce pot educa populația turistică sau locală. Din acest punct de vedere în ultimii ani de cea mai mare amploare turistică și popularitate beneficiază festivalurile complexe de tipul FIE (Festivalul Internațional de Educație). Acest interes crescând va avea rolul de îmbunătățire a comunicării dintre autoritățile locale, antreprenori și localnici în vederea conștientizării necesității de organizare a festivalurilor nu doar în scop turistic și economic, cât și socio-cultural și ecologic.

BIBLIOGRAFIE

Anderson TD (2007) The tourist in the experience economy. Scand J Hosp Tour 7(1):46–58

Arcodia C, Robb DA (2000) A taxonomy of event management terms. In: Allen J, Harris R, Jago LK, AJ Veal (eds) Events beyond 2000: setting the agenda proceedings of conference on event evaluation, research and education, Sydney July 2000, pp 154–160.

Barnes TJ (2001) Retheorizing economic geography: from the quantitative revolution to the “cultural turn”. Ann Assoc Am Geogr 91(3):546–565

Barnett C (1998) The cultural turn: fashion or progress in human geography? Antipode 30(4): 379-394

Corneanu S (2011) Regimens of the mind: Boyle, Locke, and the early modern cultura animi tradition. The University of Chicago Press, Chicago

Cudny W (2013) Festival tourism—the concept, key functions and dysfunctions in the context of tourism geography studies. Geographical Journal no. 65 (2013) 2, 105-118,115)

Cudny W (2014a) Festivals as a subject for geographical research. Geografisk Tidsskrift-Danish J Geogr 114(2):132–142

Cudny W (2014b) The phenomenon of festivals—their origins, evolution and classifications. Anthropos 109(2):640–656

CUDNY, W., KOREC, P., ROUBA, R. (2012). Resident’s perception of festivals – the case study of Łódź. Slovak

Sociological Review, 44, 704-728.

Davies WKD (2015) Festive cities: multi-dimensional perspectives. In: Davies WKD (ed) Theme cities: solutions for urban problems. Springer, Chaam, pp 533

De BRES, K., DAVIS, J. (2001). Celebrating group and place identity: a case study of new regional festival. Tourism Geographies, 3, 326-337.

De VALCK, M. (2007). Film festivals: from European geopolitics to global cinephilia. Amsterdam (Amsterdam University Press).

Duvignaud J (1976) Festivals: a sociological approach. Cultures III(1):13–25

GANS, H., (1975). Popular culture and high culture. An analysis and evaluation of taste. New York (Basic Books Inc., Publishers).

Getz D (1991) Festivals, special events, and tourism. Van Nostrand Reihold, New York

GETZ, D. (2008). Event tourism: definition, evolution, and research. Tourism Management, 29, 403-428.

GETZ, D. (2010). The nature and scope of festival studies. International Journal of Event Management Research, 5, 1-47.

GIBSON, C., CONNELL, J., eds. (2011). Festival places: revitalising rural Australia. Bristol (Channel View Publications).

GIBSON, C., STEWART, A. (2009). Reinventing rural places. The extent and impact of festivals in rural and regional Australia, Research Report. Wollongong (Australian Research Council, University of Wollongong), GEOGRAPHICAL JOURNAL 65 (2013) 2, 105-118

GIBSON, C., DAVIDSON, D. (2004). Tamworth, Australia’s country music capital: place marketing, rurality, and residents reactions. Journal of Rural Studies, 20, 387404.

GIBSON, C., WAITT, G., WALMSLEY, J., CONNELL, J. (2010). Cultural festivals and economic development in nonmetropolitan Australia. Journal of Planning Education and Research, 29, 280-293.

Goldblatt JJ (1990a) Special events: the art and science of celebration. Van Nostrand Reihold, New York

References 39

Goldblatt J (1990b) Special events: the art and science of celebration. Wiley, New Jersey

GOTHAM, K. F. (2005). Theorizing urban spectacles. Festivals, tourism and the transformation of urban space. City, 9, 225-246.

Hall CM (1989) The definition and analysis of hallmark tourist events. GeoJournal 19(3):263–268

HANSEN, G. H. (1996). Transportation planning for a large special event: the Woodstock ’94 experience. ITE Journal, 66,(4), 34-39.

JONES, R., PILGRIM, A., THOMPSON, G., MACGREGOR, C. (2008). Assessing the environmental impacts of special events: examination of nine special events in Western Australia. Gold Coast, Queensland (Sustainable Tourism Cooperative Research Centre).