Profesor indrumator: Absolvent: Dr. Ing. Opt. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan -Cristian 1 Partea I Capitolul I 1. Generalități privind dezvoltarea… [621245]

Licență

Profesor indrumator: Absolvent: Dr. Ing. Opt. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan -Cristian 1 Partea I Capitolul I 1. Generalități privind dezvoltarea… [621245]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘ TI
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI
MECATRONICĂ

SPECIALIZAREA OPTOMETRIE

PROIECT DE DIPLOMA

Profesor indrumator: Absolvent: [anonimizat]. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan -Cristian

1
Partea I
Capitolul I

1. Generalități privind dezvoltarea umană

Optometria oftalmică : este știința care se ocupă cu inestigarea funcționării sistemului
vizual al omului,analiza rezultatelor,e vidențierea problemelor,recomandarea metodelor și
mijloacelor de ameliorare a funcționării în vederea obținerii confortului vizual în legătură cu
nevoile subiectului,dar fără agresare medicală dacă este posibil.
Orice act ,altul decât folosirea de medicamen te și interve nția chirurgicală,care se referă la
examinarea ochilor și a vederii,analiza funcționării lor și evaluarea problemelor vizuale,ca și
ortoptica,prescrie re,ajustarea,adaptarea,vânzarea și înlocuirea echipamentului
oftalmic,constituie exercițiu al profesiei de optician optometrist.
Opticianul optometrist poate,în exercitarea profesiei sale să dea recomandări care să permită
prevenirea tulburărilor vizuale și să promoveze mijloacele care să favorizeze o vedere bună.
Optometristul poate să participe la conceperea și producerea de echipamente pentru corecția
vederii.
Activitatea optometrică se înscrie în cadrul acelor activități care urmăresc asigurarea
unei capacități vizuale corespunzătoare de -a lungul întregii vieți.În acest scop,este necesar un
control permanent și,în cazul depistării unor anomalii,trebuieluate măsuri pentru
îmbunătațirea performanțelor vederii.Unele anomalii pot fi ameliorrea prin tratament
medicamentos și/sau chirurgical,altele prin utilizarea de echipamente optice de corecție și/ sau
antrenament vizual.
Asistența de specialitate în domeniul vederii are două aspecte diferite:
a) Intervenție directă asupra organului prin tratament chirurgical și medicamentosș
b) Ajutorul indirect,care presupune studiul complex al performanțelor vizuale și
echiparea,după necesitate,cu mijloace optice și/sau echipament stimulativ,care nu
sunt efectiv acte medicale și presupun o specializare care completează în aceste
domenii pregătirea medicului oftalmolog.
Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie
de modificări și în structura activităților de asigurare a unui nivel corespunzător al stării de
sănătate a factorului uman.Astfel,s -au căutat și identificat căile și mijloacele de
informare,prevenire și combatere a su rselor de agresiune și/sau agravare a stării de sănatate a
factorului uman și s -au conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a
efectelor nocive.
Prin dezvoltarea de noi profesii în contextul dezvoltării și alinierii europene sau prin
activ itatea și dezvoltatea unor meserii mai vechi,se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile,în orice etapă de evoluție și în toate categoriile de vârstă,este

2
vederea -asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman fiind la ora actuală esența
unor programe europene pe durate ce cuprind perioade de la câteva luni pânaă la zeci de ani.
Simțul vizual este cel mai important simț al corpului.Este simțului care face
conexiunea cu creierul prin 5 milioane de centrii nervoși.Jumătate dintre aceștia vin de la
ochi.ochiul poate capta o cantitate impresionanta de informație.Structura ochiului este foarte
comlexă si există mai multe compartimente,iar fiecare dintre ele îndeplinește un rol bine
stabilit pentru a obtine o vedere optima.
Aparatul vizual este foarte bine constituit pentru funcția vizuală.Lumina pătrunde în
ochi traversând,înainte de a atinge retina,mediile transparente și refringente formate din
cornee,umoarea apoasă,cristalin și vitros.Cantitatea de lumină pătrunsă în ochi es te reglată
prin deschiderea pupilară.Mediile transparente și refringente contribuie la convergența razelor
luminoase la nivelul retinei.
Vederea este un proces psiho -fiziologic complex în care este angajat întregul
organism,care face apel la experiențele t recutului în vederea interpretării mesajului vizual.
Ochiul d in punct de ve dere anatomic, ochiul este, după cum se ș tie, un organ deosebit
de complex, servind la transformarea imagin ilor geometrice ale corpurilor în senzaț ii vizuale.
Privind însă numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic
format din trei me dii transparente: umoarea apoasă , cristalinul si umoarea sticloasă (sau
vitroasă ).

Figura 1.1 Ochiul uman
Sclerotica este opacă peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și
de formă sferică, numită corneea transparentă. Lumina pătrunde în ochi prin cornee, stră bate
cele trei medii transparente și cade pe retină, unde se formează o imagine reală și ră sturnată a
obiectelor privite. Fluxul lumi nos este reglat automat prin acțiunea involuntară a irisului.
Aceasta e ste o membrana (ai carei pigmenț i dau “culoarea ochilor”) perforată î n cent ru printr –
o deschidere circulară , de diametrul variabil, num ită pupilă. La lumină intensă, irisul iși
măreș te pup ila, pen tru a proteja retina, iar la lumină prea slabă, irisul iși mărește pupila pentru
a mă ri iluminarea imaginilor de pe retină. Retina este o membrană subțire, alcătuită din
prelungirile nervului optic și conținând un număr mare de celule , care percep lumina, numite

3
conuri si bastonaș e. Con urile sunt celule specializate î n percepe rea luminii de intensitate
slabă, fiind practic incapabile să distingă culorile. Ochiul omenesc conț ine ap roximativ 7
milioane conuri și 130 milioane bastonașe, foarte neunifor m răspândite. Conurile ocupă mai
ales partea centrală a retinei, în timp ce densitatea bastonașelor crește spre periferie. În partea
centrală, puțin mai sus de axa optică, există o regiu ne numita pata galbenă (macula lutea) în
mijlocul căreia se află o mic ă adâncitură – foveea centralis – populată exclusiv de conuri, în
număr de 13000 – 15000. Sub acțiunea involuntară a unor muș chi speciali ai och ilului, globul
ocular sufera mișcă ri de ro tație în orbita sa, astfel încâ t imaginea sa se formeze totdeauna î n
regiunea p etei galbene, cea mai importantă regiune fotosensibilă a ochiului.
Cristalinul are forma une i lentile nesimetric biconvexe ș i poate fi mai bombat sau mai
puțin bombat sub acțiunea reflexă a mușchilor ciliari, modificându -și astfel conver gența, încât
imaginea să cadă pe retină. El are o structură stratificată, prezentâ nd spre margine indicele de
refracție de aproximativ 1,38 , iar î n interio r de aproximativ 1,41.Cristalinul este înconjurat de
mușchiul neted care îl deformează atunci când o chiul acomodează.

1.1. Ontogeneza sistemului vizual

Începând cu a treia săptămână embrionul uman prezi ntă două vezicule optice ieșite
dintr -o invaginație a diencefalului. Aceste vezicule se aprop ie de epiteliul de suprafață în
contact cu care se va forma un grup celular amorsă a viitoru lui cristalin. Fiecare veziculă va
constitui o retină și epiteliul său pigmentar .
Între cinci și sase săptămâni embrionul ar e practic aceleași structuri ca nevertebratele
cele mai evoluate . Irisul se dezvoltă treptat și mug uri ai pleoapelor există încă în săptămână a
opta. La această vârstă cristalinul e ste sferic.
Structurile oculare statice: cornee, iris, cristalin, retină, umoare sunt prezente foarte
devreme. Armonizarea lor însă depășește perioada prenatală . Structurile dinamice cum sunt
mușchii ciliari și mușchii irisului au dezvoltare esențial post natală. Creșterea lor se poate
întinde până la vârsta de cinci ani .Pleopele sunt închise.
Între 8 și 12 săptămâni diametrul globului ajunge la 1 mm.corneea are 3 straturi
epiteliale și apare membrana Bowmann.
Între 13 și 21 săptămâni diametrul globului ajunge la 7 mm.Toate straturile coroidei
sunt stabilite.Apar fibre elastice,membrana lui se diferențiază mușchiului ciliar.
Irisul are bine dezvoltat sfincterul.
În perioada 22 săptămâ ni până la naștere au loc următoarele evoluții:
• diametrul globului ocular ajunge la 17 -18 mm;
• se creează foveea;
• corneea are 4 straturi epiteliale;
• cristalinul are fibrele nucleului primar;
• corpul ciliar are fibrele optice ale mușchiului ciliar;
• irisul are în formare mușchiul dilatator.

4
În perioada postnatală dezvoltarea continuă:
• lungimea globului trece de la 18 mm la 24 mm;
• corneea are 6 stratur i și diametrul 10 -12 mm; apare astigmatism regulat;
• cristaliul se modifică toată viața;
• în corpul ciliar fibrele oblice cresc până la 5 ani;
• în iris se consolidează mușchiul dilatator,culoarea se definitivează.
Noul născut înainte de a atinge hipermetropia fiziolog ică trece prin stări provizorii de
hipermetropie, a căror amplitudine se reduce rep ede. Când înc epe manipularea de obiecte
copilul privește de foarte aproape. Focalizar ea trebuie să urmărească aceste acrobații ale
privirii și să se adapteze la diferite planuri de fixare.
Schimbările de distantă activează ajustările dioptri ce și le dezvoltă amplitudin ea, suplețea și
precizia .
1.2. Crearea și dezvoltarea binocularității:
1.2.1. Dezvoltarea posturii oculare:
Orice individ trece pe parcursu vieții prin mai multe etape de dezvoltare care amintesc
de formele ancestrale pe care le -au precedat.
Pe parcursul d ezvoltării embrionare apar componente ale ochilor,ele sunt situate lateral
ca la primele vertebrate.Dezvoltarea structurală a craniului va aduce orbitele în față.Noul
născut are reflexe de orientare și de fixare dar un singur ochi realizează amorsarea
alinierii,celălalt fiind în poziție ușor divergentă.
În etapa a doua,nou născutul are o postura oculara predominant convergentă.Acesta
observă obiecte aflate în apropierea sa și face efort muscular pentru fixare binoculară.Pe
măsură ce spațiului de interes se lărgește, convergența se reduce și se stabilizează realizându –
se centrarea binoculară exactă.
Pentru a ameliora eficacitatea,sistemul binocular are o rezervă funcțională.Chiar dacă
cei doi ochi sunt bine aliniați pe un obiect persistă o ușoară tendință de divergență care
permite să se realizeze o altă aliniere la fel de precisă pe alt punct din spațiu.
1.2.2. Dezvoltarea motricității oculare:
Motricitatea oculară este mai avansată ca motricitatea generală la noul născut dar este
puțin controlată. Mișcările sunt reflexe. Copilul are r eflexul de compensare care întărește
reflexul de orientare. Acesta se poate produce în absența stimulării vizuale. În săptămâna a
treia după naștere apare reflexul de versiune care permite urmăririle vizuale. Valorile
versiuni lor cresc treptat. Apare ochiul director care preia sarcina de a fixa și va comanda
celălalt ochi .

5
1.2.3. Dezvoltarea c oordonării oculare:
Cei doi ochi sunt structural legați înainte de naștere, dar noul născut are
monocularitate. Relații noi se nasc de î ndată ce fi ecare ochi are o monocularitate
satisfăcătoare și când cele două linii de privire se vor întâln i pe punctul de fixare. Aceasta este
etapa "binocularitate", care implică centrare si multană și vedere simultană. Se realizează
recepția simultană a d ouă imagini și se activea ză mușchii oculomotori pentru a realiza
convergența.
A treia etapă a coordonării binoculare este coordonarea corticală mai mult senzorială,
la care se adaugă utilizarea suplă a mecanismel or de convergentă și divergentă pentru ca
fuziunea realizată să se menți nă în toate punctele spațiului.
A patra etapă a coordonării oculare este ste reo-ocularitatea. Este vorba de asocierea
între diferitele puncte din spațiu și sistemul vizu al, asociere senzori -motrice al cărei rezultat
imediat este aprecierea distantelor .

6
Capitolul 2

2. Anamneza
2.1. Istoria cazului
Reprezintă pentru optometrist activita tea de informare asupra naturii anomaliei vederii
reclamată de pacient, asupra caracteristicilor fizice și psihice și stări i de sănătate ale acestuia
ca și asupra mediului în care trăiește, a nevoilor vizuale în legătură cu activitățile sale. Se
poate considera că istoria generală a cazului se compune din:
• istoria vizuală personală actuală și anterioară,
• istoria vizuală famili ară,
• starea de sănătate,
• aparența fizică,
• aparența psihologică,
• analiza nevoilor vizuale.

2.2. Istoria vizuală, personală actuală și anterioară:
Istoria vizuală, personală actuală și anterioară cuprinde și ea mai multe faze:
2.2.1. Informatii genera le:
• dată consultației,
• numele complet al subiectului,
• adresa și numărul de telefon la domiciliu,
• eventual adresa și numărul de telefon la locul de lucru,
• dată nașterii,
• ocupația principală, starea materială,
• starea matrimonială,
• cum a aflat pacientul de ex istența cabinetului.
Tabelul 2. 2.1. Date de identificare a pacientului
Data consultației 6.03.2017
Nume ,prenume Popa Mihai
Adresa Spl Independenței nr 290
Data nașterii 30.08.1993
Starea materială Medie
Ocupație Operator calculator
Mediul de lucru Lucru la birou,lumina artificială,folosirea
monitorului.

7
2.2.2. Plângerea pacientului:
Clientul este întrebat care este motivul vizitei, în mod simpatic, cu răbdare. Succesul
profesional depinde de abilitatea de a obține cu ușurință, fără reținere, informații privind
plângerea principală. Dacă există mai multe plângeri ele vor fi n otate toate.
Diverse statistici indică următoarele motive invocate în ordinea frecvenței:
1) vedere neclară pentru aproape,
2) oboseală și indispoziție oculară nespecifice,
3) senzație de ochi care ard și lăcrimare abundentă,
4) vedere neclară pentru departe,
5) nici o plângere; verificare de rutină, monturi noi, etc.,
6) nici o plângere; lentile sau monturi sparte, pierdute,
7) dureri de cap fără legătură cu ochii,
8) dureri de cap după folosirea ochilor,
9) conjunctivite, blefarite,
10) înțepături în ochi și în pleoape,
11) fotofobie,
12) dureri oculare,
13) pierderea vederii, scotoame (monocular, binocular),
14) exoftalmie (monoculară, binoculară),
15) diplopie,
16) anizocorie,
17) strabism,
18) sare cuvinte și alte dificultăți la ci tit,
19) tulburări la vederea culorilor,
20) amețeli,
21) corp străin în ochi.
Pacientul s -a prezentat la consultație pentru controlul de rutină,ultimul având loc în
urmă cu 1 an. Acesta indică următoarele motive :
1) vedere neclară pentru departe ,
2) oboseală și indispoziț ie oculară nespecifice,
3) dureri de cap după folosirea ochilor,
4) amețeli,

2.2.3. Istoria vizuală personală:
Sistemul visceral responsabil al vieții vegetative influențează cel mai mult
comportamentele emetropice.
Pe plan funcțional variațiile de punere la pu nct sunt comandate de sistemul nervos
autonom cu constituenții săi orto și parasimpatici. Acesta depinde la rândul lui, dar și
influențează, de sistemul nervos central și sistemul hormonal. Punerea la punct este
influențată de sistemul visceral în special dar și de sistemele scheletic și cortical. Perturbații
profunde ale echilibrului visceral la noul născut pot lăsa urme structurale sau funcționale

8
asupra focalizării. Factorii corticali pot provoca reacții tensionale și să inducă probleme
funcționale.
Printre temperamentele tip, endomorfismul, care este sub predominanța sistemului
visceral, prezintă particularitățile cele mai evidente în ce priveste emetropizarea. Ametropiile
mari se întâlnesc la indivizii cu componentă endomorfică importantă.
Instabilităț ile echilibrului dioptric la aceștia fac ca, la endomorfi, este greu să se găsească
un echilibru optic precis, pentru că răspunsurile lor sunt nesigure, pretențiile de precizie sunt
mici.
Indivizii cu temperament ectomorfic au echilibru optic stabil; prec izia sa extremă face
dificilă o compensare acceptabilă. Aceștia sunt mai predispuși la miopie progresivă.
Dacă tendințele naturale ale indivizilor pot induce comportamente vizuale particulare,
obisnuințele căpătate funcție de tendințele sale sau de imperat ivele mediului determină adesea
atitudini emetropice specifice. Activitățile vizuale de aproape impun un efort care poate fi
acceptat fără daune altele decât senzații de ochi grei sau întepături. În alte cazuri acest efort
poate fi ocolit prin adaptare sub forma progresiei miopice. Adesea efortul vizual crează
manifestări tensionale fără modificări structurale care pot dispare după echilibrare optică.
Nevoile perceptive foarte particulare pot să perfecționeze punerea la punct și să reducă din
suprafața și j ocul funcțional al vederii. Este mai ales cazul persoanelor care lucrează la
realizări delicate și care se plâng că văd neclar când ridică ochii pentru a privi departe.
Tabelul 2.2 .2. Chestionar pentru realizarea istoriei vizuale a pacientului
Pângerea Control de rutină
Data apariției 1 lună
Severitate Medie
Corecția purtată OD : -3,25 dpt OS : -3,25 dpt
Vedeți cu ambii ochi? DA
Alternează vederea clară cu vederea neclară? DA
Constatați pânze pe ochi,puncte,umbre? NU
Dificultăți când vă concentrați asupra unui lucru? NU
Dor ochii? DA
Înțepături,usturime? NU
Ard ochii? NU
Vedeți dublu? NU
Impresie de nisip în ochi? NU
Se înroșesc ochii? NU
Oboseală vizuală? DA
Clipiți des? NU
Lăcrimați? NU
Amețeli,grețuri? NU
Aveți ochii roșii tot timpul? NU
Aveți fotofobie? NU
Accidente oculare,ce fel,când? NU
Aveți glaucom? NU
Ați fost expus la radiații puternice? NU

9
Arsuri termice,chimice care au afectat ochii? NU
Câmpul vizula este afectat? NU
Aveți dureri de cap? DA
Distingeți culorile? DA
Ultimul control oftalmologic (diagnostic,data)? Acum un an; Miopie mică
De când purtați ochelari și de ce? De la vârsta de 17 ani -vedere slabă
Aveți dificultăți la vedere? DA

2.2.4. Istoria vizuală anterioară cuprinde întrebări cum ar fi:
-Ați avut accidente oculare? Ce fel ? Când ? Ce tratamente au fost necesare?
-Aveți glaucom? La ce ochi ? Ați fost operat ? Când ? Purtați implant de cristalin?
-Ați avut infe cții oculare? La ce ochi? Ce fel? Ce tratamente ați facut?Când?Unde?
– Ați fost expus la radiații? Arsuri termice? Chimice?
– Ați urmat un tratament ortoptic? Când? Unde?
– Sunteți ambliop? La ce ochi? De când? Tratamente?

2.2.5. Istoria vizuală familială :
Unele condiții ereditare și congenitale atât sistemice cât și oculare pot exista la unii
membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele degenerescențe
pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia.

Tabelul 2.2 .3. Chestionar pe ntru realizarea istoriei vizuale familiale a paientului
Membrii ai familiei cu probleme vizuale? DA
Gradul de rudenie? RUDĂ DE GR.I (UNCHI)
Strabism? NU
Miopie? DA
Cataractă? NU
Glaucom? NU
Degenerescență pigmentară? NU
Hipertensiune? NU
Orbire cro matică? NU
Alte informații? NU

10
2.3. Starea de sănătate :
Diverse probleme de sănătate influențează vederea.Au efecte asupra ochilor:tulburări
vasculare,infecții dentare,tulburări renale,efectele toxice,menstruațiile,deficiențele
nutritive,alergiile,e tc.
• Schimbari vizuale si chiar orbire temporara subita poate sa urmeze datorita cresterii
presiunii arteriale si a angiospasmelor.
• Sarcina influenteaza amplitudinea de acomodare si relatia acomodare –
convergenta.Infectiile dentare pot influenta motilitat ea oculara.
• Diabetul ca si unele tulburari renale care modifica chimia sangelui, vor cauza
modificari de refractie.
• Icterul, guturaiul,gripa, arsenicalele, sulfonimidele, pot produce modificari ale
cristalinului, pot fi responsabile cu miopia tranzitorie.
• Menstruatia produce modificari de temperament si personalitate si creaza dificultati la
determinarea refractiei.
Deficitul de vitamina A poate duce la orbirea nocturna, uscarea tesuturilor ocu lare si in
final la enoftalmie. Deficitul de vitamina B2 poate da cataracta, fotofobie, scaderea acuitatii,
congestii sclerale, vascularizarea si opacifierea corneii. Deficitul de vitamina C poate cauza
hemoragii retiniene si subconjunctivale. Deficitul de vitamina D duce la s labirea corneii si
scleroticii. Lipsa de minera le, de carbohidrate si de proteine afecteaza starea tesuturilor
oculare . Hemoragiile cerebrale produc sim ultan leziuni oculare. Tulburari hepatice, diabetul,
pot da Xanthelosma si Nefrita. Tulburarile cardiace pot da edeme inflamat orii bilaterale ale
pleoap elor.Eczemele, acneea pot da blefarite. Unele simptome au tendinta sa reapara periodic:
migrenele, glaucomul, alergiile.
Sindromul Foster – Kennedy.
Simptome: Nevrita optica pe partea opusa leziunii.
Edem papilar pe partea opusa, schimbari d e camp vizual, tulburari ale mirosului.
Sindromul Weber.
Simptome: Paralizia nervului III pe partea afectata, hemiplegia pe partea opusa.
Sindromul Lawrence – Moon, Bradet – Biedl.
Simptome: Retinita pigmentara, obezitate, polidactilie, defici enta mentala, insuficienta
genitala .
Diabetul .
Simptome: Hemoragii retiniene, exudate retiniene, catar acta corticala, modificari ale
refractiei, amplitudine de acomodare redusa.
Anemia pernicioasa.
Simptome: Paloarea pielii, dezordine digestiva, fund de ureche pal.

11
Deficit de vi tamina A.
Simptome: Tulburari ale vederii de noapte, xeroftalmie, keratomalacie.
Există numeroase alte cauze, anatomice, patologice, nevr otice, psihice care pot influența
vederea ș i care sunt caracterizate pr in simptome mai mult sau mai puț in caracteristice.
În anexă se propune un c hestionar pentru starea generală de sănă tate cu un mi nim de întrebări
care se referă la cele mai frecvente simptome.
În cazul copiilor i storia cazului este mai complexă, ea cuprinzând informaț ii privind
ontogeneza, comportamentul la școală, relațiile cu familia, relaț iile cu societatea. Formularul
propus pre supune chestionarea parinților, a medicului cure nt, a cadrelor didactice care au
contact cu subiectul.
2.4. Aparența fizică :
Caracteristicile fizice generale sunt observate de o ptometrist din momentul în care pacientul a
intrat în cabinet, în timpul conver sației prelim inare, testelor preliminare. Se observă discret
modul cum se mișcă, cum vorbește, tempe ramentul, cum citește și scrie, dacă are ticuri,
deficiențe de auz, etc.
Rezultatele observațiilor se consemnează și ele servesc pentru stabilirea diagnosti cului, pentru
alegerea mijloacelor terapeutice.
Teabelul 2.4. 1. Chestionar pentru realizarea aparenței fizice
NUME POPA MIHAI
DATA 6,03,2017
TALIE MARE (92 Kg,1,96 m)
POSTURA (în picioare și pe scaun),ASPECT: SPATE DREPT
ANOMALII ANATOMICE: NU PREZINT Ă ANOMALII
DANTURA: FĂRĂ PROBLEME
TICURI: NU
FORMA CAPULUI: OVAL
STRABISM: NU
AUZ: BUN
ASPECTUL PLEOPELOR: RECTILINIU
POZIȚII ANORMALE ALE CORULUI,COLOANEI
VERTEBRALE: NU
POZIȚIA OCHELARILOR VECHI: LA 12 mm
POZIȚIA PLEOAPELOR LA CITIT: NORMALĂ
PIELEA: ALBĂ
COMPORTAMENT GENERAL: NORMAL
PERSONALITATE,TEMPERAMENT: ECHILIBRAT
LIMBAJ,MOD DE EXPRIMARE: ELEVAT
EMOTIVITATE,TIMIDITATE: NU
INTELIGENȚĂ: NIVEL SUPERIOR
MEMORIE VIZUALĂ: DA
SCRIS REGULAT/NEREGULAT: REGULAT
LECTURĂ: RITM NORMAL

12
MODUL DE LUCRU: MUNCĂ DE BIROU.LUMINĂ
ARTIFICIALĂ,STAT LA
MONITOR 8 ORE
COMPENSAREA PURTATĂ DE PACIENT: OD= -3,25 dpt OS=-3,25dpt

2.4.1. Pielea:
Pielea este un organ care are reacțiile sale și care este în corelație cu ansamblul celorlalte
organe ale individului .Ea poate fi:
• Albă,
• Roz,
• Brun închis,
• Neagră,
• Galbenă,
• Uneori mată cu tonalități.
Ea respiră,transpiră,p rezintă fenomene electrice și miroase.
Pielea are:
a) Epidermă: are un strat cornos mai gros pe tălpi,foarte subțire la obraz și
pleope.Celulele,pornind di n profunzime spre suprafață mor stratificându -se și
protejând straturile profunde.Ea se regenerează,stratul de bază este odulat formând
pastile.
b) Derma:se gasesc glande sebacee,glande sudoripare,păr cu mușchii respectivi.Dacă
derma este rănită va rezulta o cicatrice definitiv vizibilă.Repartiția nervilor între
dermă și epidermă este multiplă și variată.Terminațiile nervoase sunt foarte
diferențiate și responsabile simțurilor la
cald,rece,relief,compresiune,durere,etc.Densitatea lor este foarte variabilă.
c) Hipoderma:este un loc de trecere pentru sânge,secreții diverse,glandulare sau
celulare,ramuri nervoase și este sediul esențial al substanței interstițiale.Pielea
participă esențial la toate manifestările vieții.
Este necesar să se observe ținuta (postura) sub iectului pentru că ea influențează măsurătorile
necesare pentru montaj.
Postura capului: este foarte inportantă,deoarece servește la descoperirea unor anomalii ale
vederii binoculare. Forma capului îl împarte în trei etaje:
• Etajul superior = de la începutul părului la sprâncene;
• Etajul median = de la sprâncene la baza nasului;
• Etajul inferior = de la baza nasului la bărbiei.

13
2.5. Aparența psihologică:
Se obse rvă comport amentul general, compo rtamentul , limbajul , inteligența , personalitatea ,
memoria vi zuală , emotivitatea ș i lectura pacientului.
Optometristul trebuie să observe comportamentul pacientului în ansamblu pentru a putea
înțelege caracterul și modul lui de a trăi.Oamenii pot fi clasificați în:
a) Ectomorfi = sunt slabi,
b) Mezomorfi = tipii sportivi ,
c) Endomorfi =sunt grași.
Temperametul individului poate afecta focalizarea.Pacienții endomorfi,la care sistemul
visceral predomină pot avea ametropii mari.Endomorfii sunt puțin pretențioși în ceea ce
privește compensarea optică.
Din cauza unei sensibilităț i mai mici răspunsurile la teste au o incertitudine mai
mare,La indivizii de tip ectomorfic coportamentele duc la un echilibru optic precis si stabil.La
ei compensarea este mai dificilă .Acești indivizi sunt predispuși la compensarea miopiei
progresive.
Problemele de identificare vizuală sunt în fucție de vârstă,de nevoile subiectului,de
gradul de dezvoltare al organismului.
Nașterea constituie o etapă decisivă în ce privește vederea.Mediul în care se găsește
noul născut poate să joace un rol decisiv în prim ele zile.
Vederea binoculară este elaborată să funcționeze în spațiul tridimensional.Activitatea
executată într -un singur plan constituie sursă de tensiuni binoculare care pot duce la ușoară
esoforie.
Unele activități privilegiază activitatea aproape -depar te pe o singură direcție,fără să
facă apel la suport periferic.Este cazul conduc erii automobilului noaptea când vedederea
periferică este puțin stimulată.Specializarea pe una sau două dimensiuni ale spațiului poate
provoca tensiuni binoculare.
Vederea bino culară depinde de stimulările vizuale periferice.Activități desfășurate în
mediu total imobil,pot duce la oboseală.Mișcarea poate fi considerată ca un element de igienă
pentru sistemul binocular.
O iluminare insuficientă care privilegiază numai vederea cen trală poate constitui o
agravare a unei situații binoculare deja instabilă.
Postura poate influența vederea binoculară.Poate fi cazul unei distanțe de vedere prea
scurtă, a unei poziții care stânjenește mișcările respiratorii.Durata de lucru poate duce la
oboseală,jenă vizuală.Aceasta depinde de individ,de mediu,de caracterisiticile activității și
postura adoptată.
Determinarea nevoilor este fundamentală.Analiza vizualăva furnia un profil al
capacităților subiectului,care se pot dovedii suficiente sau incom plete în funcție de nevoile
individului.

14
Formularul pentru analiza nevoilor individuale va trebui să conțină intrebări referitoare
la ocupația principală, condițiile în care se desfășoară, câmp vizual solicitat, acuitatea
necesară, pericole de accident, et c. Dacă subiectul prestează și alte activități care solicită
vederea în mod particular e vor studi a și caracteristicile acestora.
2.6. Caracteristici antropometrice:
Pentru optometrist dimensiunile capului sunt dimensiuni principale și
secundare.Dimensiuni le principale sunt cele ale căror valori trebuie notate și păstrate, de ele
depinzând caracteristicile principale ale echipamentului de compensare. Dimensiunile
secundare de regulă pun în evidență anomalii care au repercusiuni asupra echipamentului de
comp ensare.
2.6.1. Măsurători principale:
• Distanța interpupilară : se măsoară în vederea departe separat pentru ochiul drept și
ochiul stâng,originea fiind mijlocul rădăcinii nasului. Dacă există o asietrie se
notează.Se notează înălțimea celor două pupile fa ță de linia canturilor.
• Lățimea nasului : pe linia cozilor ochilor la 12 mm de cornee. Se măsoară unghiul de
față și de pantă ale nasului,lățimea capului -intervalul superior auricular și cel
sfenoidal.
• Lățimea superioară auriculară se măsoară între două pu ncte situate la vârful joncțiunii
pavilionului urechilor cu capul. De obicei brațele se deschid până la valoarea acestei
dimensiuni,minus 10 mm. În cazul brațelor foarte suple scad 12 -15 mm iar pentru cele
foarte rigide se scad numai 5 mm.
• Lățimea sfenoida lă: se măsoară între două puncte situate în fundul depresiunilor
sfenoidale în spatele cozilor sprâncenelor. Se notează inegalitatea înălțimii urechilor.
2.6.2. Măsurători secundare:
• Înălțimea sprâncenelor în raport cu pupila;
• Lățimea nasului la 10 -15 mm sub linia de referință;
• Diametrele irisului și a pupilei;
• Deschiderile palpebrale.
Formele clasice ale nasului sunt: drept,grec,cârn,coroiat.
Nasul este suporul piramidal cu trei suprafețe și are aproximativ 5 cm.
Văzut din față rădăcina nasului poate fi normală,largă sau îngustă.Din profil nasul poate fi :
spart,convex,sinu os,ascuțit,rotund,plat,ridicat.

15
Fișa antropometrică:

16
2.7. Spații adiacente:
Sala de primire trebuie să aibă mai degraba aspectul unei camere pentru invitați, particulară
sau de club decat al unei camere profesionale.
Mobilierul din camera de recepție – este de prefereat să fie din plastic pentru ca să evite
astfel existența de alergi, se spală ușor, este mai ieftin. Nu se recomandă mobilier cu crom
pentru că are aspect comercial si este rece.
În cameră trebuie să existe scaune pentru o persoana dar și fotolii pentru trei persoane.
Pentru copii să existe m asuțe rotunde, scunde și scaune corespunzatoare destul de solide și
așezate spre colțul camerei.
Capacitatea săli de recepție este cam de 7 lo curi pentru un post de testare.
În cabinet trebuie să existe în primul rând echipamentul necesar pentru exam enul inițial:
– oftalmoscopul de mâna
– oftalmoscopul binocular indirect
– disc Placido
– prisma variabilă
– lampa stilou
– skiascop
– cilindru încrucișat
– lampă simplă
Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet, care in general se compune
din:
– Unit oftalmologic , având în componență: biomicroscop cu lampă cu fantă,
oftalmometru, foropter, proiector de teste, oftalmoscop, skiascop, lampă pentru
iluminat;
– Polates;
– Tablou de teste pentru departe;
– Tablou de teste pentru aproape;
– Trusa cu lentile pentru t estare subiectivă;
– Echipament pentru campimetrie și perimetrie;
– Test pentru vedere în culori;
– Echipament pentru sensibilitatea la contrast;

17
– Sinoptofor, ambliofor;
– Teste de dilexie.
– Echipamentul pentru campimetrie, perimetrie și sinoptoforul, amblioforul , testele
de dislexie sunt necesare numai într -un laborator specializat pentru ambliopie și
testarea aptitudinilor.
2.8. Dotarea cabinetului de optometrie și aparatura
Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologiilor din toate domeniile a determinat o se rie de
modificări și în structura activităților de asigurare aunui nivel corespunzător al stării de
sănătate a factorului uman. Astfel, s -au căutat și identificat căile și mijloacele de informare,
prevenire și combatere a surselor de agresiune și/sau agrav are a stării de sănătate a factorului
uman și s -au conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a efectelor nocive.
Prin dezvoltarea de noi profesiuni în contextul dezvoltării și alinierii europene sau prin
activarea și dezvoltarea unor meser ii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile, în orice etapă de evoluție și în toate componentele dezvoltării
umane.
Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate categoriile de vârstă, este
vederea – asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman. Astfel, denumirea de
optometrist, folosită de mult timp atât în țara noastră cât și în Europa, s -a dovedit, în ultimii
ani, insuficientă și restrictivă în privința aplicațiilor și problemelor vi zuale evidențiate, și,
poate nu în ultimul rând, al acțiunilor pe care le desfășoară, ca activitate de bază, un specialist
din acest domeniu. Astfel, s -a considerat că un medic specialist oftalmolog (cu diferite grade
înalte de specializare) poate fi degre vat de o serie de activități de rutină privind contactul cu
pacienții, investigațiile preliminare și primare asupra subiecților și, nu în ultimul rând,
prescrierea lentilelor corectoare, corectarea, reabilitarea și recuperarea funcției vizuale.Aceste
activ ități putând fi preluate de un cadru pregătit în sistemul deînvățământ superior specializat,
s-a permis medicilor din domeniul oftalmologic să abordeze probleme specifice, mult mai
complicate, să rezolve cazuistică diversă și diferențiată care necesită o e xperiență bogată,
pregătire de înaltă competență și abilități specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia
oftalmologică). Este evident că investigațiile de rutină periodice,activitățile de supraveghere a
funcției vederii și prevenire prin informare,corecț ia minimală, reabilitarea și recuperarea
funcției vizuale au fost preluate cu succes de cei pregătiți în domeniul optometriei.

18
Un optometrist poate desfășura și activități independente cum ar fi:
– testarea, supravegherea și recuperarea funcției vizuale pentru subiecți aflați în
evidență și sub controlul medicului specialist;
– activități de service, întreținere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică și
ochelari;
– activități comerciale, de promovare a produselor de firmă, aprovizionare și
comunicar e cu pacienții;
– activități de informare, prevenire, educare a pacienților de orice vârstă și din orice
domeniu.

Figura 2.1. Intrarea cabinetului Figura 2.2 Sala de așteptare
Prin definitie, un cabinet o ptometric nu poate functiona fara o dotare standard, minima de
echipamente. Aceasta dotare standard cuprinde instrumente si echipamente medicale, care se
pot regasi si in cadrul cabinetelor oftalmologice.
Instrumentarul de baza pentru un optometrist are legatura directa sau indirecta cu refractia
oculara. Printre acestea se numara urmatoarele:
• autorefractometrul;
• optotipul + foropter + trusa de lentile;
• proiector;
• autolensmetru;
• keratometrul;
• biomicroscop;

19

Figura 2.3 -4. Dotările cabinetului

20
Capitolul 3

3. Inspecția vizuală preliminară:
Înainte de a se întreprinde analiza completa a performantelor vederii este necesara sa
se iaca o inspecție preliminară a stării de sanatate a sistemului visual. Daca se depistează
anomalii necesitând tratament medical, nu se trece mai departe si se recomanda un consult la
un oftalmolog după care se va relua controlul de către optometrist evident după vindecarea
afecțiunii.
Precauții asemanatoare se vor lua si in cazul un or afecțiuni generale care pot afecta vederea
(guturai, gripa, hipertensiune arterială, sarcină avansată la femei, menstruație, febră ridicată,
stres psihic, oboseală maximă).
Inspecția preliminară începe in timp se se discuta cu pacientul si se constata i n general
urmatoarele puncte de control:
– structura si mobilitatea feței, in special a orbitelor
– caracteristici ale pleoapelor
– carecteristici ale genelor si sprâncenelor (mișcare, pierde ri depuneri, culoare,
poziție anormală)
– poziția punctelor lacrimale si evidențierea problemelor pe care le pune sistemul
lacrimal
– poziția si acțiunea pleoapelor fară ca acestea sa fie atinse
– starea conjuctivei (edem, congestie)
– deformări preauriculare (examenul se face prin palpare stabilind marimea si
soliditatea)
– poziția si mișcările globului ocular (exoftalmie)
– starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularitati)
– carac teristici globale ale camerei anterioare
– reflexe pupilare (starea irisului)
– starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență)
– starea fundului de ochi

21
Controlul preliminar al anexelor globului ocular si a segmentului anterior se pot face
cu ajutorul unei lămpii stilou observarea făcandu -se cu o lupa monoculară sau binoculară iar
pentru examenul fundului de ochi se folosește oftalmoscopul electric sau ofta lmoscopul
binocular indirect.
3.1. Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor,
conjuctivitei si anexelor
Configurația sprâncenelor este normăl simetrica si nu trebuie sa se observe daca au păr
mai ales spre marginea temporala. Hipotiroidismul est e adesea responsabil pentru o astfel de
lipsa de păr si in afara de acestea pielea este aspră iar regiunile unde lepra este endemica este
posibil sa se gaseasca si indivizi fara sprâncene.
Seborea sprâncenelor este adesea concomitenta cu dereglări caic pro duc depuneri uleioase pe
parul de pe cap sip e gene acest fenomen fiind frecvent cauzat de hiélenla marginala cronica
iar mișcarea sprâncenelor trebuie constatata ca o proba a jntagrilalii panii superioare a
nervului facial care este responsabil cu comanda mușc hilor oi Incidan ai pleoapelor.
3.1.1. Pleoapele :
Pielea pleoapelor este cea mai sensibila parte a pielii corpului. Descuamarc uscată
cronica care este dată de dermatita acută, produce înegrirea și rigitizarea pleoapelor care este
deasemenea pronostic ată in relație cu dezvoltarea cataractei dermalografice iar deficientele
mecanice sunt insotite de aparența neatractivă și relaxare a pleoapei superioare ceea ce poate
duce la restrângerea câmpului visual in partea de sus. Relaxarea numai a pielei se numeș te
dermatocalazis.
Roșeața ș i aspectul de pergament al pielii pleoapei cu ușoară unflatură și mâncărime
moderată sugerează o reacție alergic ă care poate fi însoțită de edem gălbui al conjunctivitei .
Astfel de constatări cer, după diagnostic eliminarea aler genilor din mediu, teste de
hipersensibilitate.
Tumori, cancer pot să apară pe pleoape, pleoapa inferioară este în mod particular
susceptibilă de caricinom bazal ce lular. Toate suprafețele pielii nedureroase, îngroșate, lin ii
decolorat e pot fi co nsiderate ca posibile maligne până la proba contrarie , iar depunerile gălbui
lipidice cer un c ontrol atent al colesterolului în sânge. Edemul sau unflătura difuză

22
nedureroasă a pleoapelor în absenț a unei traume sau inf lamații cu reținerea sistematică de
lichid indi că insuficiență cardiace sau renală .
Roșeața cronică ș i iritarea pot r ezulta dintr -o inflamare cronică a foliculilor genelor sau
a glandelor Mebonius. În prezent î n astfel de cazuri cu ochii iritați ș i cu pleoape le iritate
trebuiesc inspectate cu atenție g enele î n ce privește coji sau depozite seboreice la baza lor.
3.1.2. Funcționarea pleoapelor :
Dupa e valuarea aspectului structurii ș i anormalităților su bstanței pleoapelor se
evaluează mecanismele de închidere ș i deschidere . Anomalii la închidere predispu n corneea la
uscare, ulcerare, infecții secundare, î n timp ce dificultățile la deschidere pot face ca ochiul să
nu fíe folosit.
Paraliza facială sau paraliza Bell este uzual o întrerupere periferică a nervului VII care
comandă mișcarea sprâncenelor și închi derea de că tre mușchiul orbicular al pleoapelor .
Marginile pleoapelor trebuie s ă se atingă fără efort important, forța de includere se evaluează
în felul următor: Examinatorul separ ă pleoapele cu degetul mare și arătăt orul aceleiași mâin i
iar pacientul es te îndemnat să închidă pleoapele câ t poate de puterni c, după efortul de separare
exercitat d e degete, examinatorul apreciază valoarea forței de î nchidere. R elaxarea pleoapelor
poate avea ș i alte cauze decât nervul facial cum ar fi: senelitate, cicatrici la marginea pleoapei
cauzate de arsuri termice sau chim ice, atrofie postradioactivă .
Închiderea exagerat ă poate fi unilaterală sau bilaterală . Potasisul proiective sau
inclu derea pleoapei poate fi inițiat de o ulcerație comeană sau afecțiuni comice sau acu te ale
epiteliului iar ca urmare a expunerii la radiaț ii ultraviolete apare și închiderea bilaterală în
urma că reia rezultă keratoconjuctivita actinică uzual din cauza arcului de sudură sau razelor
soarelui reflecat de zăpadă .
Blefarospasmul poate r ezulta cauzat de o iritare acută a nervului trigemen de către
corpuri exterioare iar blefarospasmul esențial sau func țional este de obicei o problemă
bilaterală de origine psihic ă . În blefarospasme a cute pacientul este incapabil să deschidă
pleoapele.
Ridicarea pleoapei superioare este realizată de mușchiul ridicăt or care are la originea
comună cu mușchiul drept superior și este inervat de nervul III. Distrofia ridicătorului poate
produce ptozis care poate fi congenital s au ereditar, cel congenital ramâne toată v iața , el

23
apărâ nd mai ales în caz de oboseală iar la bă trâni se agravează . Testarea ptozisului aste nic se
face astfel: se recomandă î nchiderea pleoapelor repede de 20 -30.
3.2. Examinarea conjunctivitei, glan dei preauriculară, aparatului
auricular
3.2.1. Examinarea conjunctivitei
Se face cu ajutorul lupei simple, binoculareoftalmoscopul eventual biomicroscopul.
Iluminarea este r ealizata de lampa stilo cu fantă. Conjuctiva este normal netedă, lucioasă și
transparentă; zonele bulbare și sub pleoapa inferioară pot fi examinate dacă globul ocular este
rotit în sus ș i se trage de p leoapa inferioară .
Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioar ă și a fundului de sac se cere
pacientului să privească î n jos și se restrânge pleoapa folosind un instrument special sau cu
degetele.
Se pot depista: fletene (a par ca bule mici), conjunctivită cu edem, hemor agii, voal al
conjuctivei, trach oma (boala infectioasa).
Din nefericire majoritatea infecț iilor con junctivale produc o foarte slabă reacție și tind
să se implice și epite liul corneei, dar procesul es te lent.

Figura 3.1. Conjunctivita

24
3.2.2. Inspecția aparatului lacrimal
În lumina focalizată oblic cu ajutorul lămpi stilou sau cu fantă corneeană, conjuctiva ș i
marginile pleoapelor trebuie să apară cu un aspect de s uprafețe jilave, strălucitoare. Examen ul
cu lupa sau cu stiloul pune în evidenț ă întreruperi ale filmului lacrimal dar pentru o observare
mai amanunțită se va instila fluoresceină și se luminează cu radiații î n ultraviolete.
Se determina timpul de eliminar e a unei î ntreruperi a filmului lacrimal ș i timpul scurs
de la ultima clipire și până la apariția unei î ntreruperi a filmului lacrimal. Debitul lacrimal se
determină : preliminar observând lăț imea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei inferioare
care ar trebui să fie de minim 1 mm ș i prin metoda Schimer care are dezavantajul că produce
lăcrimare prin iritarea conjuctivei.
Se obs ervă răsfrângerea lacrimilor peste marginea pleoapelor, depuneri cu aspect de
frânghie: depunerile cu aspec t spumos sugereaza co njunctivită ; aglomerările galben e uscate
sugerează conjunctivită infecțioasă; solzi uleioși, gulerela baza genelor sugerează blefarita.
Dacă privirea este îndreptată în jos și pleoapa de sus este răsfrâ ntă se poate vizualiza
lobul palpebral al glan dei lacr imale și cum se comportă la cei doi ochii. La tineri glanda poate
fi implicată î n tumori congenitale beligne, iar la cei cu vârste înaintate sau medii gl andele pot
fi lărgite simertic.
3.2.3. Inspecția glandei preau liculare
Glanda preaulicul ară este un nod limfatic situat î n apropierea urechii fiind prima stație
colectoare de limfă de la pleoape, conjuctiva ș i structurile superficiale anexe.
Infecțiile acute sau comice ale pleoapelor sau conjucti velor pot fi cauza unei măriri însoțită de
dureri mici, molici une moderată și rar î nroșire. Implicarea acestei glande este un indici u al
severității procesului infecț ios.
3.3. Examinarea,orbitei,corneei,retinei,pupilei,irisului,cristalinului
și corpului
3.3.1. Inspecția orbitei
Pentru că este vecină cu sinusurile pa ranazale orbita este vulnerabilă la transmisia de
infecții , inspecția preliminară cuprinzând descoperirea de :

25
1. Inflamații ale pleoap elor ș i deformări care pot fi: edem co lateral dat de celulita
orbitală, infecția sinusurilor paranazale, deformări mecanic e a pl eoapelor
cauzate de tumori sau î n urma unei decompensați secundare la inimă sau
rinichi.
2. Deformări ale conturului marginilor ca re poate fi dată de o fractură traumatică
cu deplasare, eroziune neoplastică sau mai rar deformarea inflamatoare a
periostu lui.
3. Congestia ș i ede mul conjuctivei poate fi cauzată de o infecție profundă care se
întinde dincolo de bariera conjunctivală.
4. Deplasare exoftalmică a globului care poate fi direcț ionată spre în față sau
oblic.
5. Rotația normală a globului ocular, tumoar e orbitală sau inflamații care î mping
globul.
6. Eventuale fracturi descoperite prin palpare.
3.3.2. Inspecția cornee i
Folosind lupa sau biomicroscopul cu lampă cu fantă se pot observa; mătuiri, fisuri,
pierder i de țesut punându -se în evidenț ă mai bine instalând pe cornee sodiumfluorescein cu
ajutorul benzii de hârtie impregnate. În acest caz c orneea este iluminată cu o lampă
incandeșcentă cu halogen folosind un filtru c are transmite numai violet se vor observa
limpezimea corneei, eventuala vascularizare.
Inspecț ia pupilelor se face în camera iluminată normal cu pacient interpus observând o
țintă luminoasă depanată, se poate observa marimea si egalitatea pupilelor, regularitatea
(conturului, culoarea irisului ) , observarea făcându -se cu ochiul liber sau cu lupa.
Pentru controlul reflexelor pupilare lampa stilou este deplasată dinspre periferie pentru
ca lumina polului anterior al ochiului de la dist anța de circa 200mm ș i se notează răspunsul
direct observându -se ochiul pereche (normal pupilele se micșorează, mio zis). Se repeată testul
si pentru celălalt ochi ș i se remarcă rapiditatea răs punsului, marimea contracției c apacitatea
de a menține contracția.
Pentru contro lul reflexelor de apr opiere, pacientului i se cere să fixeze binocular un
obiect depărtat și se n otează diametrele pupilel or iar după două minute se prezintă o țintă
așezată la 150 -200 mm se notează diamentrele pupilelor, dacă sunt egale sau nu și
capacitatea de a păstră miozisul.

26
3.3.3. Inspecția cristalinului
Examenul se poate face cu oc hii liber i sau folosind o lupă în lumină naturală sau
atificială, se mai poate face ș i cu oftalmoscopul f olosind o lentila de 20 de diop trii sau cu
biomicros copul cu lampă cu fantă ș i se observă eventuale deplasări, opacizări particulare,
cristalizări ale cristalin ului.
Opacitățile împrăștiate sau cele localizate provoacă distorsiuni de vedere care pot fi
compensate. Cataractele pot fi : senile sau diabetice; deplasarea axial : spre iris a cristalinului
poate avea drept consecință creșterea tensiuni oculare (gl aucom ).
Performantele vizuale după operația de cataractă
Dacă se face compensarea c u lentile de contact, câmpul vizual obiect rămâne normal faț ă de
lentilele de ochelari care limitează câmpul vizual.
Pierderea vederi centrale î n urma compensării optime a refrac ției se datorează aproape î n
totalitate unuia din următorii factori;
– edem macular cristoid care este cau za cea mai comună și apare la câ teva luni după
extracție. Pierderea poate depăși 50% dar prognoza este v indecarea completă după 12
luni;
– Neuropatie sche mică optică;
– Cute corioretiene cauzate de hipotomie ;
– Cute maculare cauzate de contracția membranei subțiri din fața retinei involuți ile
senile a macule i agravată după operație;
3.3.4. Inspecția corpului vitros
Inspecția corpului vitros se face cu oftalmosc opul sau biomicroscopul sau lampa cu
fantă și se utilizează metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens de lumină, observarea
făcându -se printr -o lentilă cu mare putere.
Se pot evalua eventualele opacită ți din vitros și dimensiunile și distribuția lor .
Oftalmoscopul indirect binocular permite iluminarea cu un fascicul mai intens de lumină ,
stereosccopia, iar biomicroscopul cu lampă cu fantă permite focalizare a fasciculului lămpii în
vitros să se observe transparența corpului vitros a eventualelor opac itați, hemoragii.

27
3.3.5. Inspecția preliminară a retinei
Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul electric sau cu oftalmoscopul binocular
indirect și se poate obse rva papi la (dimensiunile papilei și cupele fiziologice din ea), pulsațiile
arteriale, dim ensiunile arterelor, umflarea venelor.
Reflexul argintiu al venelor denotă creș terea gro simii perețiilor, iar î n caz de
arteroscleroză se observă co mpresia venelor la î ncrucișarea cu arterele. Î n caz de
hipertensiune se pot observa contracții ale arterelor , hemoragii cu aspect de flacără, edem
papilar; se mai pot e depista ob strucția arterei sau venei centrale, retinite diabetice, dezlipire de
retina.
3.4. Examinarea mobilități i oculare ș i a vederii binoculare
Se observă și se consemnează: poziția capului și a feței, caracteristicile anatomice ale
orbitei care influențează strabismul (asimetri, distanța interpupilară mică).
Estimarea fixării pentru fiecare ochi se face pe un stimul iar fixarea poate fi : normală,
foveală și bin oculară, unilaterală, alternanț ă, absență .
Echilibrul binocular se testează prin metoda ocl uziei. Pacientul fixează o țintă
luminoasă de 500mm; se acoperă un ochi și se observă mișcarea reflexului corneea n; dacă
ochiul este liber face o mișcare de realiniere pe lumina fixată, ochiul es te deviat.
Testarea versiunilor se realizează cerând pacientului să urmărească ținta î n cele opt
direcții cu ochiul director și cu celălalt se urmărește mișcrea reflexului papilar, iar controlul
vederii binoculare se face cu testul Worth. Evaluarea heter oforiilor se face cu crucea Madox
sau lentila Madox pentru departe iar pentru aproape se utilizează aripa Madox.

Testul Wort

28
Tebelul 3.1. Inspecția vizuală preliminară
Componente Caracteristici observate Constatări

Cornee
Limpezime,vascularizarea Normală, nu există vascularizare
Relief,acuratețe Normal, bun ă
Normal, buna Pupile, iris
Mărimea,egalitate Nomale
Regulalizarea,contur Contur normal regulat
Reflex la lumină,apropiere Reflex normal
Culoa re,iris Verzi
Cristalin
Deplasarea Absentă
Opacitate,cristalizări -.Transparent
Corp vitros
Opacități,formațiuni Transparent
Hemoragii Absente
Retină
Papila,dimensiune,cupă,fizioIogică,
dimensiune artere Normale
Reflexe artere,vene Nromale
Obstr ucție,pulsație Absente, Prezente
Hemoragii, edem, retinita Absente
Conjuctivă
Conjunctivită, arsură,nisip Transparente
Lăcrimare Absente
Pinguecula,pterigion Absente
Hemoragii,trahoame Absente
Flictene,tumori Absente
Pleoape
Ptoză Statică , Dinamic ă
Aspect Normal
Frecvența clipirilor,închidere Normal

29
Aparat lacrimal
Debit lacrimal Scăzut, Testul S chirler 7 mm
Calitate lacrimi Buna
Depuneri pe pleoape Nu prezintă
Globul ocular
Exolftalmie.enoftalmie Absente
Orbite,caracteristici Fără modifi cări patologice
Deformație Absente
Poziție cap,față Normal
Vedere biculară
Mobilitate ochi Bună , pe toate direcțiile
Versiune,convergență Normale
Vedere simultană,fuziune Da
Estimare fixări –
Heteroforii – Maddox Nu prezintă
Maddox -cruce cu lenti le –
Strabism – Aripa Maddox –
Anizeiconie Absentă

30
Capitolul 4
4. Teste folosite la examinarea subiectului: (evaluarea
preliminară a ametropiilor)
Se începe în VD fără și cu ochelari.Se începe cu OD.
Acuitatea în VD e reproductibilă și mai semni ficativă decât cea în VA.Pentru
micșorarea abaterii de sfericitate a ochiului și a unor neomogenități în mediile oculare se
folosește un orificiu cu diametrul de 1 -2 mm realizat într -un ecran negru și așezat pe linia
principală de vizare aproape de ochi. Astfel se verifică dacă scăderea acuității depinde de
compensare necorespunzătoare sau nu.
Obturarea este mai puțin relevantă la persoanele în vârstă pentru că reduce nivelul de
lumină necesar vederii.Pentru măsurare se folosește tabloul de optotipuri sau pr oiectoare de
optotipuri specifice vârstei.
Acuitatea pentru aproape depinde de diametrul pupilar,de nivelul de iluminare,de
acomodare,distanța pentru care se face compensarea.Precizia determină rilor este mai scăzută
decât la determinarea pentru departe.
O excelentă acuitate pentru aproape asociată cu acuitatea scăzută pentru departe
sugerea ză miopie și astigmatism mic.Acuitatea bună și slabă la aproape sugerează ușoară
hiperopie și astigmatism mic,presbiție sau amplitudine de comodare mică.Acuitatea proastă
pentru departe și aproape sugerează astigmatism semnificativ sau o patologie semnificativă.
În timpul testării iluminarea testului trebuie să fie cam de 3 ori mai mare decât
iluminarea ambiantă.Creșterea iluminării ajută adesea la ameliorarea acuității pa cienților
maturi cu deregări timpurii ale maculei,dar poate fi un hndicap în caz că există opacități ale
mediilor oculare.
Dacă petele proxim aparente ale celor doi ochi nu sunt la aceeași distanță,se verifică
întâi compensările și în al doilea rând se ana lizează dacă acomodările celor doi ochi sunt
egale.
La testările pentru aproape trebuie să se țină seama de poziția pacientului când
lucrează în vederea aproape.

31
Pentru evaluarea preliminară a refracției se pot folosi refractometr optice vizuale sau
refrac tometre automate.Pentru inspecția preliminară există anexă.
Examenul analitic funcțional:
Examenul vizual trebuie să includă evaluarea focalizării în strânsă legătură cu
binocularizarea și identificarea. Examinarea trebuie să se facă într -un loc rezervat acestui
scop și care să satisfacă recomandările expuse în volumul "Metode și mijloace de testare în
optometria oftalmică”. Formularea instrucțiunilor și întrebărilor trebuie să se facă clară,
simplă, fără să se sugereze un anumit răspuns. Este important să se noteze toate
comportamentele observate chiar dacă nu par să fie în raport imediat cu determinarea formulei
optice de compensare. Fiecare test se realizează fără a căuta în mod sistematic o valoare a
compensării. Această valoare va fi stabilită numai în momentul în care se compară
comportamentele notate de diferitele teste. Optometristul trebuie să rămână neutru față de
comportamentele observate chiar dacă i se par aberante. Testele trebuie să fie realizate
întotdeauna în aceeași ordine și vor purta u n număr, ceea ce favorizează comunicarea între
optometriști. Cercetări în domeniul optometriei funcționale au fost făcute mai ales în U.S.A.
și Franța. Ambele școli au propus o metodologie de examinare și mai ales de analiză. Metoda
americană propune o b aterie de teste numerotate de la 1 la 21. Primele două, oftalmoscopia și
keratometria sunt calitative, celelalte cantitative. Metoda propune pentru fiecare performanță
corespunzătoare unui test o valoare normală, stabilită statistic. Dacă performanța est e
superioară normei primeste calificativul [High], dacă este inferioară calificativul [Low].
Analiza rezultatelor constă în alcătuirea unor lanțuri (secvente) cu rezultatele testelor. Se
interpretează cazul, propunându -se compensarea corespunzătoare. Meto da se vrea mai
obiectivă, cantitativă (matematizată). Metoda elaborată de "Institut de Visiologie de France"
propune o testare mai complexă și evidențierea problemelor vizuale pentru fiecare din
procesele fundamentale ale vederii (focalizare, binoculariza re, identificare).
Studiul celor două metode arată ce salt calitativ reprezintă optometria funcțională față
de cea clasică. Ambele metode sunt laborioase și presupun pe lângă un echipament de testare
mai complex și o mai bună pregătire. În continuare se încearcă combinarea cele două metode
păstrând părțile comune și folosind pe cât posibil avantajele fiecăreia

32
Tehnica examenului analitic funcțional:
Testul nr.1 Oftalmoscopie:
Scopul testului: Se observă transparența mediilor, starea structurilor, aranj amentul optic al
structurilor .
Material utilizat: Oftalmoscop electric, ținta departe. Eventual oftalmoscop binocular
indirect.
Mod de lucru: Iluminare slabă în laborator.
• Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng.
• Se aranje ază în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt.
• Se observă corneea, conjunctiva, pleoapele.
• Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mică și se observă succesiv umoarea apoasă,
irisul, cristalinul, corpul vitros.
• Se schimbă lentila și se pune la punct un vas din zona pupilei.
• Se extinde examenul pe o suprafață cât mai mare a retinei deplasând instrumentul și
schimbând orientarea ochiului.
• Se cere subiectului să privească în oftalmoscop și se observă fovea și regiunea
maculară.
• Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop.
• Se observă poziția foveii în raport cu reticulul și stabilitatea ei.
Comportamente observabile:
– structuri normale sau anormale;
– medii transparente sau tulburi;
– compensarea este cea necesară punerii la punct pe retină.
Centrarea: stabilă, instabilă, descentrat stabil sau instabil.
Notare:
• Starea structurilor.
• Adâncimea cupei papilară.
• Valoarea compensării pentru punere la punct.

33
Normă:
• Structuri normale.
• Medii transparente.
• Aliniere foveală st abilă, și centrată pentru fiecare din ochi.
Observație:
Dacă s -a realizat înainte inspecția vizuală preliminară se pot considera rezultatele acesteia.
Pentru controlul părții anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu fantă .
Rezult atul testului:
S-au observat la pacient structuri normale,mediu transparent și foveea cu centrare stabilă.

Testul nr.2 Keratometrie:
Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneii (astigmatism).
Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).
Mod de lucru: Iluminare normală. Se determină puterile în secțiunile principale și orientările
acestor secțiuni.
Comportamente observabile:
o calitatea imaginilor mirelor;
o orientarea secțiunilor principale;
o diferența între puterile în secțiunile principale.
Notare: Se notează puterile în secțiunile principale și orientarea lor sau diferența puterilor și
orientarea secțiunii cu puterea cea mai mică în valoare algebrică.
Normă: Astigmatism nul sau maxim astigmatism fiziologic de 0,5 dpt. cu axa la 0.
Rezultatul te stului :
O.S. : puterea =53,5 dpt O.D. : puterea= 51dpt
Rh=7.50 Rh=7.50
Rv=7.50 Rv=7.45

Testul nr.3 For ie obișnuită în vedere departe:
Scop: Evaluarea foriei cu care s -a obișnuit subiectul.
Material utilizat:
• Foropter sau trusa de testare subiectivă.
• Prisma variabilă.
• Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
• Linie verticală de litere cu Vb=1, sau Vb=0,8 sau co respunzătoare acuității maxime.

34
Mod de lucru:
Se pune în fața ochilor compensarea pe care subiectul o poartă. Se introduce în fața unui ochi
o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se aduce în fața
ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de ~15 pdpt.bază In. Se
reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.
Comportamentul observabil:
– rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
– rămâne putere pri smatică bază [ex] (esoforie);
– aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Normă: Exoforie 0,5 pdpt
Rezultatul testului: rămâne putere prismatică Baza In -exoforie 1 pdpt.

Testul nr. 3A . Forie obișnuită în vedere aproape:
Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obișnuit subiectul în vedere aproape.
Material utilizat:
• Foropter (trusa de testare subiectivă).
• Prisma variabilă. Prisma 6 -8 pdpt.
• Optotip de fixare cu linie verticală de litere cu acuitate Vb=1,0 pentru aproape sau cu
cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Testul se face cu vechea prescripție dacă a existat.
Se reglează foropterul (ochelarul de testare) pentru distanța interpupilară corespunzătoare unui
obiect apropiat. Ținta se așează la 40 cm de subiect.
Manipulările ca la testul nr.3.
Comportament observabil: Ca la testul nr.3.
Notare: Se notează valorile găsite și sensul bazei.
Norma: În plan orizontal 4 -6 pdpt.bază internă.
Rezultatul testului : s-au găsit 6 pdpt BI.

35
Testul n r. 4 Skiascopie pentru departe:
Scop Evaluarea obiectivă a refracției ochilor.
Materialul utilizat:
• Skiascop electric.
• Ținta asezată departe (5 -10m).
• Foropter sau trusa pentru testare subiectivă.
• Rigla de skiasc opie.
Mod de lucru:
• Iluminare ambiantă atenuată.
• Pacientul fixează ținta cu ambii ochi.
• Observatorul păstrează ambii ochi deschisi și ochiul drept controlează ochiul drept,
ochiul stâng controlează ochiul stâng. Distanța observator pacient 0,5m sau 0 ,67m.
• Se începe cu ochiul drept. Se neutralizează deplasarea reflexului retinian în toate
meridianele.
• Se procedează la fel pentru ochiul stâng.
• Se revine la ochiul drept apoi la cel stâng.
• Pentru distanța observator pacient de 0,5 m se scade din c ompensarea găsită + 2 dpt.
iar pentru 0,67 m 1,5 dpt.
Comportamente observabile:
– neutralizare sferică: convex, plan, concav.
– neutralizare cilindrică. Plan la X dioptrii Ax 00 – la 1800
– singură valoare de neutralizare.
– valoare de neutralizare va riabilă.
– efect Jello sau foarfece.
– efect Jello.
– imposibil de determinat sensul deplasării umbrei.
– efectul foarfece: imposibil de determinat axele și puterile (astigmatism
variabil).
Notare: Refracțiile găsite au valori egale cu cele determinate la testul nr.6. Dacă valorile sunt
mai pozitive se apreciază (sup.) ,dacă sunt mai mici se apreciază (inf.).
Rezultatul testului: O.D. = -4 dpt O.S.= -4 dpt
Condițiile inhibitoare sunt mai puternice.Se așteaptă ca paternul vizual să funcționeze eficace
departe,să dea un rezultat mai convex decât la testul 7.
Acest test poate da rezultate asupra calității memoriei vizuale.

36
Testul nr.5 S kiascopia pentru vedere aproape:
Scop: Evaluarea capacitații de punere la punct pe obiecte ap ropiate.
Material utilizat:
• Skiascop.
• Ținta în T pentru aproape (Vb=1 și Vb=0,5) cu litere și figuri.
• Foropter (refractor) sau trusa de testare subiectivă.
• Rigla de skiascopie.
Mod de lucru: Se așează ținta la distanța de 0,5 m de subiect. În foropt er se găsește poziția
găsită pentru distanță. Skiascopul este asezat în același plan cu ținta. Se cere subiectului să
numere literele de pe țintă. Se mărește puterea convexă pentru a se obține mișcare contra a
reflexului retinian în toate meridianele. Se m icșorează progresiv puterea convexă până la
neutralizare într -o secțiune apoi în cealaltă secțiune principală .
Notare:
Puterile totale găsite se înregistrează cu adăugirea cuvântului "GROS".
Acomodarea este afectată de efortul de convergență. Cu cât exofo ria este mai mare cu atât
efortul de convergență va fi mai mare și deci efortul de acomodare. Pentru a elimina aceasta
influență se calculează valoarea NET .
Nr. 5 NET = Nr. 5 GROS – Lag.
Dacă amplitudinea de acomodare este mai mică de 5 dpt. se foloseste r elația:
Nr.5 NET = Nr. 5 GROS – Lag Amplitudine de acomodare/5
Corecția Lag se alege din tabel.
Se notează valoarea calculată: Nr.5 NET
Tabelul 4.1. Coecții Lag

37
Dacă 5 NET > Nr.4 în valoare algebrică, se clasează [sup]; dacă este mai mic se clasează [i nf]
Rezultatul testului: : O.D. = -1,5 dpt O.S.= -1,5 dpt
NET = GROS – LAG (Amplitudinea de acomodare/5)
Ampl. de acomodare = 0,25.
O.D. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt O.S. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt

Testul nr. 6 Skiascopie la 1 m:
Scop: Evaluarea punerii la punct la 1 m.
Material utilizat:
• Foropter sau trusa de testare subiectivă.
• Skiascop.
• Ținta.
• Rigla de skiascopie.
Mod de lucru:
Ținta se găseste la 1 m.
Compensarea găsită l a testul nr.5 este lăsată în foropter și va da deplasare contra. Se mărește
puterea în convex pentru a se obține deplasarea reflexului retinian "contra" în toate secțiunile.
Se reduce puterea convexă progresiv până la neutralizare. Puterea totală găsită re prezintă
valoarea testului nr. 6. Se testează ochiul drept apoi cel stâng, se verifică încă o dată ochiul
drept și cel stâng.
Notare: Se notează puterea totală pentru testul la 1 m.
Rezulatul testului :
O.D. = -3,50 dpt
O.S. = -3,50 dpt

Testul nr.7 Tes tul subiectiv (formula de bază):
Scop: Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.
Material utilizat:
• Foropter. (Trusa de testare subiectivă).
• Tablou de optotipuri pentru departe (Distoptip).
• Rozeta Parent (M ira Foucault și capriori).
• Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ±0,5 și ±0,25.
• Test roșu – verde polarizat.

38
Notare: Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD OS.
Rezultatul testului :
O.D. = -4 dpt Vb=1
O.S. = -4 dpt Vb=1

Testul nr.8. Forie indusă în vedere departe de compensa rea determinată la testul nr.7:
Scop : Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.7.
Material utilizat:
• Foropter sau trusa de testare subiectivă.
• Prisme variabile.
• Prisma de 6 pdp t. sau 8 pdpt.
• Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Se reglează foropterul (ochelarul) la distanța interpupilară pentru departe și se introduc
compensările găsite la testul nr.7.
Se introduce în fa ța ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea
imaginilor testului (spargerea fuziunii).
Se așează în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de 15
pdpt. bază internă. Se reduce puterea pris matică lent până ce subiectul raportează alinierea
celor două imagini .
Comportament observabil:
– rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
– rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
– aliniere putere prismatică bază [zero] (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Norma: 0,5 pdpt Exoforie.
Rezultatul testului: 1 pdpt. Exoforie.

39
Testul nr.9 Adducție reală la distanță (convergența relativă pozitivă la distanță):
Scop: Să se evalueze latitudinile și rezervele de fuziune în vedere departe.
Material utilizat:
• Foropter (trusa de testare subiectivă).
• Prisme variabile (diasparametre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.
• Linia de litere verticală pentru acuit ate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ambii ochi sunt deschiși.
În fața ochilor se așează compensările stabilite la testul nr.7. În plus față de compensările
respective se adaugă +0,25 dpt. la ambii ochi.
Subiectul ar trebui să remarce o uș oară neclaritate (încetosare).
Se atrage atenția subiectului asupra sensului noțiunii de ușoară neclaritate și pentru aceasta se
așează în fața ochilor lentile de +0,25. Se înlătură lentilele de 0,25 dpt.
Se aș ează prisme variabile în fața ochilor.
Se cresc lent puterile prismelor în bază externă (ex) până ce subiectul raportează aceeași
ușoară neclari tate experimentată mai înainte. Suma prismelor bază [ex] care permite primul
punct de neclaritate este convergenț a relativă pozitivă.
Comportament observabil:
– subiectul vede una sau două linii de litere ;
– subiectul vede întotdeauna două linii de litere;
– subiectul vede întotdeauna una linii de litere.
Notare: Se notează suma prismelor corespunzătoare primului punc t de neclaritate.
Norma:
• Între 7 și 9 pdpt.
• Valoare mai mare ca 9 pdpt. se clasează [sup].
• Valoare mai mică de 7 pdpt. se clasează [inf].
Rezultatul testului : 9pdpt SUP.

40
Testul nr.10. Convergenta la distanță (Spargerea fuziunii î n bază externă și recuperare):
Scop: Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune.
Material: Același material de la testul nr.9.
Mod de lucru:
Se continuă mărirea valorilor prismelor bază [ex] din fața celor doi ochi simultan.
Se cere subiectului să semnaleze câ nd linia de litere se dedublează net, devine mai ușor de
citit sau pare că se deplasează într -o parte.
Se înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare.
Se reduc lent valorile prismelor pâna ce subiectul semnalează că cele două imagini sunt din
nou confundate (punct de recuperare).
Se recomandă ca modificarea valorilor prismelor până la punct de neclaritate, dedublare,
recuperare să se facă fără oprire; ele se memor ează și se notează la sfârșit.
Notare: Exemplu. Punct dedublare 20; pun ct de recuperare 10; se notează 20/10.
Norma: Spargere 19 pdpt., recuperare 10 pdpt. (recuperarea este la 1/2 din spargere).
Rezultatul testului : Spargere 19 pdpt./ recuperare 10 pdpt.

Testul nr.11 Abducție la distanță:
Scop: Evaluarea latitudinii și rezervei de fuziune în vedere departe în abducțiune.
Material: Același ca la testul nr.9 și nr.10.
Mod de lucru: Același ca la testul nr.9 și nr.10 cu diferența că prismele variabile sunt
orientate cu bază internă. Se crește lent v aloarea prismei la cele două diasporometre până la
neclaritate, se continuă până la spargerea fuziunii, se depășește această valoare, se revine până
la recuperare și la zero. Valorile prismelor pentru fiecare din punctele caracteristice se
memorează și la sfârsit se notează.
Comportament observabil:
– subiectul vede două linii de litere;
– subiectul vede o linie de litere.
Notare: Se notează suma valorilor prismelor pentru punctul de neclaritate (dacă există),
punctul de spargere și punctul de recuperare.
Norma: Spargere 9 pdpt., recuperare 5 pdpt.( 1/2 spargere).
Rezultatul testului: spargerea 9 pdpt ,recuperare 6 pdpt.

41
Testul nr.12 Forie verticală și ducțiuni verticale la distanță:
Scop: Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune pe verticală în v edere departe.
Material: Același ca la testul nr.10. Ținta este o linie orizontală de litere cu acuitate Vb=1 sau
pentru acuitate maximă a subiectului.
Mod de lucru:
În foropter (ochelarul de testare ) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea de
la nr.7.
În fața ochiului stâng se așează o prisma variabilă cu bază [in] reglată la 10 – 15 pdpt.
pentru obținerea diplopiei pe orizontală. În fața celuilalt ochi se așează diasporametrul reglat
la 6 pdpt. bază sus. Se reduce lent valoarea prismei b ază sus până ce subiectul raportează că
cele două linii par să fie la același nivel. Valoarea restantă a prismei variabile reprezintă foria
verticală. Dacă valoarea restantă are bază sus rezultă hiperforia stânga. Dacă este ortoforie
testul se oprește. Dac ă este heteroforie se determină ducțiunile. Pentru determinarea
ducțiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat lateral. Se mărește progresiv
prisma cu bază jos din fața ochiului drept până ce subiectul raportează spargerea fuziunii.
Valo area găsită astfel reprezintă supraducția ochiului drept. Se revine la zero și se mărește
valoarea prismei cu bază sus până la spargere. Valoarea găsită reprezinta infraducția dreapta.
Se repetă ultimele două operațiuni pentru ochiul stâng pentru a determ ina infraducția și
supraducția stânga. Se determină valorile de recuperare a fuziunii pentru ducțiunile verticale
la fel ca pentru cele orizontale.
Notare:
• Valoarea foriei pe verticală.
• Valoarea supraducției [bază jos] și valoarea de recuperare
• Valoarea infraducției [bază sus] și valoarea de recuperare pentru ochiul drept.
Norma:
• Forie verticală zero.
• Infraducție dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
• Supraducție dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
Rezultatul testului:
• Forie verticală zero.
• Spargere 5 pdpt., recuperare 2 pdpt.
• Spargere 4 pdpt., recuperare 1 pdpt .

42
Testul nr.13B. Forie indusă de țintă apropiată când subiectul poartă compens area determinată
de testul nr.7:
Scop: Evaluarea foriei în vedere aproape.
Mater ial:
• Același de la testul nr.13.
• Ținta cu optotipuri pentru distanța de 40 cm.
Mod de lucru: La fel ca testul nr. 13 a dar subiectul folosește compensarea dată de testul
nr.7.
Dacă subiectul nu poate citi textul de pe ținta asezată la 40 cm având acui tate
corespunzătoare țintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi ochi
simultan, adăugând treptat lentile de +0,25 dpt., până ce ținta devine citibilă.
Notare: Se notează foria determinată și compensarea folosită.
Norma:
• 6 pdpt exo forie.
• Dacă exoforia este mai mică de 6 pdpt. se clasează [inf].
• Dacă exoforia este mai mare de 6 pdpt. se clasează [sup].
Rezultatul testului: 6pdpt SUP.

Testul nr.14A. Cilindrii în cru ce în vedere monoculară aproape:
Scop: Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrul în cruce.
Material:
• Foropter cu prisme variabile și cilindrii în cruce sau trusa oftalmologică,
diasporametru și cilindrii în cruce de ±0,5 pdpt. și ±0,25 pdpt., prisme de 3 pdpt.
• Ținta cruce cu linii paralele verti cale și orizontale
Mod de lucru:
Ținta cruce este asezată la 0,4 m de subiect.
În fața ochilor se așează comp ensarea găsită cu testul nr.7.
Iluminarea ambiantă redusă. (Se obturează ochiul stâng).
Se disociază pe verticală vederea binoculară asezând în fața ochiului drept o prismă de 3 pdpt.
bază jos și în fața ochiului stâng o prismă de 3 pdpt. bază sus sau punând în fața ochiului stâng
o prismă de 6 pdpt. [B.S].
Subiectu l vede două imagini ale crucii.
Se întreabă subiectul dacă în imaginea superioa ră (ochiul drept) liniile verticale și orizontale
par la fel de negre și distincte. Dacă nu sunt se egalează dacă este posibil cu lentile cilindrice.

43
Se repetă operația pentru ochiul stâng.
Se așează în fața celor doi ochi cilindri încrucișați cu axele l a 90 și se mărește puterea sferică
convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca liniile verticale în cele două imagini
să fie mai negre ca cele orizontale.
Se atrage atenția subiectului asupra imaginii superioare (ochiul drept) și se reduce put erea
sferică convexă, sau se mărește puterea sferică concavă până ce liniile țintei par la fel.
Se repetă operațiunea pentru ochiul stâng.
Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operațiile pentru a fi sigur
de rezultat.
Dacă liniile nu pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să rămână puțin
mai negre ca orizontalele.
Variantă de mod de lucru:
Se obturează un ochi, de exemplu, ochiul stâng.
Se mărește puterea convexă (sau se micsorează puterea c oncavă) în mod egal la cei doi ochi
până ce verticalele sunt distinct mai negre. În fața ambilor ochi se a șează cil X +0,5 = -1 la 90
. Se reduce puterea convexă până se obține egalitate de netitate (se mărește puterea concavă).
Se obturează ochiul drept și se repetă oper ațiunile pentru ochiul stâng.
Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operațiunile pentru a fi
siguri de rezultat. Dacă egalitatea nu este posibila verticala este preferată.
Notare : Se notează rezultatele cu adăugirea [Brut].
Rezultatul testului: O.D. = -2,00 dpt O.S. = -2,00 dpt

Testul nr. 14B. Cilindru în cruce binocular (test cu fuziune) în vedere aproape:
Scop: Evaluarea compensării cilindrice.
Material:
• Ca la testul 14A
Mod de lucru:
Aceeași iluminare ca la 14A ; aceeași tintă la 40 cm.
Se îndepartează prismele disociatoare și se lasă în fața ochilor compensările stabilite la 14A.
Dacă nu este fuziune ea va trebui stimulată; se va nota modul cum a fost stimulată și faptul că
a fost necesar.
Se întreabă subiectul dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.
Dacă orizontalele par mai negre, se mărește puterea în sens pozitiv până ce verticalele apar
mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanțelor. Dacă egalitatea nu este
realizabilă se lasă compensarea care face orizontalele puțin mai negre. Dacă verticalele rămân

44
mai negre cu compensare de bază (Nr.7) se reduce puterea convexă până ce apar puțin mai
negre liniile orizontale.
Notare: Se notează com pensările. [BRUT cilX bino] .
Rezultatul testului: -1,00 dpt.

Test nr. 15A. Forie indusă de compen sarea determinată de testul 14a:
Scop: Evaluarea foriei în vederea aproape în plan orizontal când subiectul poartă
compensarea [BRUT] .
Material:
• Foropte r (trusa de testare subiectivă) reglat pentru aproape.
• Diasparametru
• Prisma de 6 pdpt.
• Ținta linie verticală de litere
Mod de lucru:
• Iluminare ambiantă normală.
• Compensarea stabilită la 14A
• Se disociază imaginile cu prisma 6 pdpt. bază sus în fa ța ochiului stâng.
• Se reglează diasparametrul din fața ochiului drept la 15 pdpt. bază [in].
• Se procedează în continuare ca la testul 13A începând cu bază [in].
Notare: Se notează rezultatul.
Rezultatul testului: 8 pdpt.

Testul nr. 15B. Foria indusă de compensarea stabilită la testul 14b în vedere aproape:
Scop: Evaluarea foriei indusă de 14b.
Material: Ca la testul 13A.
Mod de lucru:
• Iluminare standard
• Se procedează ca la testul 13A.
• Se începe întotdeauna cu prisma bază [in].
Notare: Se notează rezultatul care va permite calculul NET bino al metodei cu cilindri
încrucisați (14b).
Observație:
Lentile compensatoare folosite pentru testele care urmează după 15b.

45
Dacă un subiect este incapabil să citească optotipuri cu Vb=1, de exemplu un presbit, se
foloseste formula stabilită la 14b sau altă lentilă care să permită lectură. Oricare ar fi lentila
folosită pentru secvențele următoare, ea se va numi control.
Dacă subiectul este miop dar nu poartă obișnuit ochelari la citit, lentila cont rol va avea putere
zero.
Dacă este miop dar poartă obișnuit ochelarii și la citit acestia vor fi "control".
Rezultatul testului: 8 pdpt.

Testul nr. 16A . Convergența relativă pozitivă:
Scop: Evaluarea convergenței relative pozitivă
Material:
• Foropter (t rusa de testare subiectivă)
• Prisme variabile
• Ținta linie verticală de litere cu Vb = 1 sau cu Vb maxim al subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală .
Se așează în fața ochilor formula "control".
În fața fiecărui ochi se așează prisma variabil ă.
Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se crește binocular valoarea
prismelor bază externă până ce subiectul nu mai poate recunoaște nici o literă din țintă.
Notare: Se notează suma prismelor introduse cu adăugarea prescurtării cu vântului neclar
[Nec].
Rezultatul testului: 7 pdpt NEC .

Testul nr.16 B. Rezerva pozitivă de fuziune:
Scop: Evaluarea rezervei pozitive de fuziune.
Material: Același ca la testul nr.16A.
Mod de lucru:
Se continuă testul început la punctul 16 mărind val orile prismelor bază ex din fața ochilor
până ce subiectul nu mai raportează că vede ținta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare că
se deplasează.
Valoarea efectului prismatic total se memorează și se mărește arbitrar încă 4 -5 pdpt. în
continuare pe ntru a evita revenirea fuziunii. Se reduc binocular valorile prismelor bază ex și la
un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginilor. Se memorează valoarea și se
micșorează în continuare prismele până la zero. Acum optometristul notează valorile .

46
Notare: X(spart)/Y rec.
Norma: spart 21, recuperare 15 ≅ 2/3 spart.
Rezultatul testului : spart 21 /recuperare 14 .

Test nr. 17A .Convergenta relativă negativă:
Scop: Evaluarea convergenței relative negativă folosind compensarea control.
Materiale: Aceleași ca la testul 16A. Ținta la 0,4m.
Mod de lucru:
Același mod de lucru ca la 16A cu deosebirea că prismele sunt orientate [ bază in] bază i
Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din fața celor doi ochi care corespunde
momentului când subiect ul nu mai poate recunoaște nici una din literele testului. Exemplu: Z –
Nec.
Rezultatul testului: 12 pdpt NEC.

Testul nr. 17 B. Rezerva negativă de fuziune:
Scop: Evaluarea rezervei negative de fuziune.
Materiale: Ca la testul nr.17A.
Mod de lucru:
Se realizează secvența în continuarea testului 17A. După ce pacientul a raportat că nu mai
poate citi nici măcar una sau două litere din țintă, se continuă să se mărească binocular
valorile prismelor cu bază [in] până ce acesta semnalează că vede două linii de litere sau că
linia redevine clară, citibilă sau că ținta se deplasează brusc într -o parte. Se memorează suma
valorilor celor două prisme, se continuă mărirea prismei încă 3 pdpt. după care se micșorează
prismele lent. La un moment dat subiectul semnal ează că vede iar o singură linie de litere, se
memorează această valoare și după ce se revine la zero se notează.
Notare: Se notează suma prismelor pentru punctul de spargere și pentru cel de recuperare a
fuziunii. Exemplu X spart/Y rec.
Norma: 22/18 sau rec = 3/4 spart.
Rezultatul testului: spart 21/recuperat 18.

47
Testul nr. 18 Forie și ducțiune verti cală în vedere aproape (9,4 m):
Scop: Evaluarea foriei și ducțiunii pe verticală.
Materiale:
• Foropter (trusa de testare subiectivă).
• 2 Prisme v ariabile.
• Linia de litere orizontală cu acuitate Vb = 1 sau cu acuitatea maximă a subiectului
pentru distanța de 0,4 m.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se reglează distanța între centrele optice ale lentilelor de pe Foropter (ochelarul din t rusă).În
fața ochilor se așează compensarea pentru aproape.
În fața ochiului stâng se așează prima variabila reglată la 10 -15 pdpt. bază [în] pentru
obținerea diplopiei pe orizontală. În fața ochiului drept se așează prisma variabilă reglată la 6
pdpt. b ază [sus].
Se reduce valoarea prismei cu bază sus până ce subiectul raportează alinierea celor doua
imagini.
Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie stânga dacă rămâne
bază sus).
Se îndepartează prisma care a deviat lateral.
Se mărește progresiv prisma din fața ochiului drept bază [jos] până ce subiectul raportează
spargerea fuziunii. Valoarea găsită reprezintă supraducția ochiului drept. Se micșorează
prisma până la recuperare.
Se revine la zero și se mărește pris ma cu bază sus până se obține spargerea. Valoarea
reprezintă infraducție dreapta. Se micșorează prisma până la recuperare.
Se repetă operațiunile pentru ochiul stâng pentru a avea infraducția și supraducția stânga.
Micșorând lent prismele se găsesc valo rile de recuperare.
Notare :Se notează foriile apoi ducțiunile și valorile de recuperare.
Exemplu: S/D 2 pdpt OD Supraducție +5 rec +1
Infraducție -3 rec -1
OS Supraducție X1 rec Y1
Infraducție X2 rec Y OD 2
Rezultatul testului: 0

48
Testul n r. 19 Amplitudinea de acomodare:
Scop: Evaluarea amplitud inii de acomodare.
Material:
• Foropter (trusa de testare subiectivă).
• Tablou de optotipuri pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă standard.
Ținta intens iluminată. Tabloul de optotipuri este asezat la 33 cm.
În fața ochilor compensarea subie ctivă.
Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare acuității
maxime. Dacă subiectul poate citi, se adaugă lentile sferice negative în trepte de -0,25 dpt.,
binocular, până ce subiectul reclamă că ținta este definitiv neclară.
Valoarea lentilei minus adăugată este sumată cu +2,50 dpt.
De exemplu: Compensarea subiectivă inițială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate -3,00.
Amplitudinea de acomodare va fi A=1,0 -(-3)+2,5=4+2,5. Dacă subiectul este presbiop, se
adaugă l entile sferice pozitive în trepte de +0,25 dpt. binocular până ce citește ținta cu
dificultate. Puterea lentilei pozitivă adăugată la compensarea nr. 7 este scăzută din 2,50 pentru
a se obține amplitudinea.
Exemplu: compensarea nr. 7 este de +1,00 dpt. Le ntilele în foropter după adăugare sunt +2,00
dpt. Amplitudinea va fi 2,50 – 1,00 = 1,50 dpt. Testul descris se repetă și monocular.
Rezultatul testului: 7 dpt.

Testul nr. 20. Acomodare relativă pozitivă:
Scop: Evaluarea acomodării relativă pozitivă.
Material:
• Foropter (trusa de testare subiectivă).
• Ținta cu optotipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ținta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se reduce binocular valoarea lentile lor convergențe sau se mărește valoarea lentilelor
divergente din fața ochilor până ce subiectul nu poate citi nici o literă din tintă. Se revine la
control și se notează.
Notare: Se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.

49
Rezu ltatul testului: 8,50 pdpt.

Testul nr.21 Acomodarea relativa negativă :
Scop: Evaluarea acomodării relativă negativă.
Material: Acces la testul 20.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ținta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se măreste puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu poate
recunoaște nici o literă (complet neclar).
Notare: Se notează suma puterii lentilei convergentă adăugată cu compensarea control.
Rezultatul testului: -0,75 dpt.

Testu l nr. 22 Reflexul pupilar:
Scop: Verificarea echilibrului orto și parasimpatic la nivelul irisului.
Material:
• Lampa stilou.
• Ținta tablou cu optotipuri la distanța de 5 m.
Mod de lucru:
• Iluminatul ambiant atenuat.
• Se cere subiectului să fixeze ținta cu ambii ochi.
Reflexul fotomotor:
Se așează lampa stilou stinsă la 2 cm în axa pupilei. Se protejează de lumină cu mâna celălalt
ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în același mod pentru celălalt ochi.
Reflexul consensual: Se iluminează ochiul dr ept și se observă ochiul stâng și viceversa. În
timpul observației se păstrează lampa stilou aprinsă.
Comportamente observabile:
– reflexul fotomotor:
– Contracție.
– Lărgire (dilatare).
– Oscilații.
– Fără reacție.
– reflexul consensual: Contracția ambelor pupil e.

50
Contracția unei singure pupile .
Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine și viteza de răspuns.
Norma: Contracție consensuală.
Rezultatul testului: contracția ambelor pupile în mod egal.

Testul nr. 23 Reflex de c ompensa re a mișcărilor corpului:
Scop: Se evaluează independența mișcărilor oculare față de mișcările capului și corpului.
Material:
Izvor luminos punctiform imobil.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se așează izvorul luminos la câțiva centimetri de răd ăcina nasului în planul median și la
înălțimea ochilor.
Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos și să rotească capul, corpul fiind fix, în
plan orizontal de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, uniform de câteva ori.
Comport amente observabile:
– mișcări regulate ale capului cu menținerea fixării pe izvor;
– pierderi de fixare la un ochi sau la amândoi ochii urmează mișcarea capului
fără să poată menține fixarea;
– mișcări de mică amplitudine;
– mișcări asociate ale corpului și/sau membrelor.
Notare:
Se notează:
• mișcările sacadate
• pierderile de fixare
• mișcări asociate
Norma: Mișcări regulate ample ale capului cu păstrarea permanentă a fixării.
Rezultatul testului: s-au observat păstrarea fixării și mișcării regulate ale capului.

Test nr. 24 Reflex de versiune:
Scop: Evaluarea capacității de a menține fixarea pe un obiect în mișcare.
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală

51
Se așează punctul luminos la circa 10 cm de rădăcina nasului la înălțimea ochilor și în plan
median.
Se deplasează ținta în plan orizontal în arc de cerc.
Se cere subiectului să mențină fixarea pe punctul luminos în mișcare.
Comportamente observabile:
– cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul și regulat;
– un ochi pierde fixarea apoi o prinde iar;
– ochii fixează intermitent sau alternativ;
– cei doi ochi sunt incapabili să urmăreasca stimulul luminos;
– urmăririle oculare sunt însoțite de mișcări asociate ale capului și/sau corpului.
Notare:
• Pierderile și reluările de fixare scadente.
• Fixare permanentă cu salt pe mediană.
• Fixare intermitentă.
• Mișcări asociate.
Norma: Menținerea fixării cu mișcări ample și regulate ale ochilor fără mișcari asociate.
Rezultatul testului: mișcăril e capului sunt ample și fără mișcări asociate;urmarire regulată.

Testul nr. 25 Urmăriri oculare:
Scop: Se evaluează calitatea mișcărilor de versiune în direcțiile principale
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou)
Mod de lucru:
Iluminatu l ambiant normal.
Pacientul stă pe scaun.
Se așează izvorul luminos punctiform la distanța de manipulare (distanța Harmon).
Se cere subiectului să urmărească izvorul care se deplasează în plan vertical perpendicular pe
planul median al corpului pe dire cțiile: verticală, orizontală, și după bisectoarele celor patru
cadrane.
Comportamentele observabile:
– urmăriri continue uniforme,
– pierderi de fixare,
– urmărire cu sacade neuniformă,
– limitări ale mișcărilor în unele direcții,
– mișcări asociate ale c orpului și sau corpului și membrelor.
Notare: Se notează prezența sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, a mișcărilor
asociate.

52
Norma: Urmărire continuă , regulată fără pierderi de fixare.
Rezultatul testului : Urmărire continuă , regulată și fără pierderi de fixare.

Testul n r. 26 Mișcare în vedere aproape:
Scop: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii binoculare în
vedere aproape.
Material:
• Un izvor luminos punctiform (lampa stilou).
• Un ocluzor.
Mod de lucru :
Iluminare ambiantă normală.
Se plasează izvorul luminos la jumatatea distanței lui Harmon în planul median la înălțimea
ochilor.
Subiectul fixează izvorul ambii ochi fiind deschiși.
Se maschează un ochi fără a -l atinge. După cinci secunde se descope ră ochiul mascat. Se
observă mișcările ochiului descoperit. Dacă ochiul nu se mișcă, se verifică dacă este aliniat pe
țintă mascând celălalt ochi. Se procedează la fel cu celălalt ochi.
Comportamente observabile:
– ochiul nu mișcă;
– mișcare temporo -nasală;
– mișcare naso -temporală;
– mișcare pe verticală sau oblic;
– ochiul demascat nu se mișcă dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie);
– mișcare asociată a celuilalt ochi.
Notare: Se notează mișcarea sau deviația observată.
Norma: Mișcare temporo -nasală:

53

Rezultatul testului: mișcare temporo -nazală fără deviații.

Testul n r. 27 Miș care în vedere departe:
Scop: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii simultane în
vedere departe.
Material:
• Izvor luminos punctiform (l ampa stilou).
• Disociator de vedere binoculară (ocluzor).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se așează izvorul luminos la înălțimea ochilor la 5m în plan median.
Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi.
Se obturează un oc hi fără a fi atins. După cinci secunde se descoperă ochiul obturat. Se
observă mișcarea ochiului descoperit. Dacă nu se observă mișcare, se controlează dacă ochiul
este aliniat pe punctul de fixare, acoperind celălalt ochi. Se repetă testul pentru celălal t ochi.
Comportamente observabile:

54
– nu se mișcă ;
– mișcare temporo -nasală;
– mișcare naso -temporală;
– mișcare pe verticală sau oblic;
– deviere internă -externă, superioară sau inferioară;
– orice altfel de mișcare;
– mișcările asociate ale celuilalt ochi.
Notare: Se notează mișcarea observată.
Norma: Nu se mișcă.
Rezultatul testului : Ambii ochi rămân nemișcați atunci când se face alinierea privirii.

Testul nr. 28 Testul Worth:
Scop: Se evaluează permanența vederii simultane aproape și departe.
Materia l:
• Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s -au montat un geam
alb opal, un filtru roșu și două filtre verzi.
• Un ochelar cu un filtru roșu și unul verde complementare.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant atenuat.
Se așează oche larii pe cap.
Se prezintă subiectului lanterna la distanța Harmon apoi se departează progresiv.
Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede și ce culori au.
Comportamente observabile:
– patru puncte (unu alb, unu roșu, două verzi);
– cinci puncte (2 roșii și 3 verzi);
– două puncte roșii;
– trei puncte verzi;
– alternanța acestor diverse posibilități.
Notare: Se notează numărul și culorile pentru diferite distanțe.
Norma: 4 puncte; excepție pentru distanță mai mică decât distanța de sparg ere a fuziunii
când apar 5 puncte.
Rezultatul testului: apariția a 5 puncte,alternant cu 4 puncte.

55
Testul nr. 29 Perimetrie:
Scop: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.
Material: Perimetru
Mod de lucru:
Subiectul este a șezat pe scaun și capul îi este rezemat de un suport special. Ochiul care nu se
testează este obturat.
Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată.
Subiectul fixează un punct central.
Se deplasează ținta pe un meridian dinspre exterior spre interior și se cere subiectului să
semnaleze momentul când percepe ținta și când dispare.
Se repetă încercarea pentru 16 meridiane.
Se trasează diagrama. Ținta poate fi o pastilă albă sau colorată sau punct luminos.
Comportamente observabile:
– reducerea câmpului în toate direcțiile;
– reducerea câmpului într -o direcție;
– mărimea petei oarbe;
– scotom în interiorul câmpului.
Norma:

Rezultatul testului :mărimea petei oarbă normală,nu există scotom,câmpul nu este redus.

Testul nr. 30 Campimetrie:
Scop: Să se dete rmine dacă retina este sensibilă într -o zonă de 250 în jurul foveii.
Material:
• Ecranul tangent.
• Țintă albă la capătul unei tije de 0,5 .

56
Mod de lucru: Se așează subiectul la 1 m de ecran.
Capul fixat.
Ochiul care nu este controlat se acoperă.
Se cere subiectului să fixeze punctul din centrul ecranului.
Se așează ținta în centrul proiecției petei oarbe (la dreapta pentru ochiul drept).
Se deplasează ținta după cele 8 direcții principale pentru a se determina dimensiunile papilei.
Pornind de la per iferia ecranului spre centru se caută eventuale scotoame. dealungul celor 8
direcții.
Comportamente observabile:
– percepția permanentă a țintei, cu excepția zonei corespunzătoare papilei;
– creșterea suprafeței papilei;
– scotoame.
Norma: Percepție perman entă a țintei exceptând zona proiecției papilei.
Rezultatul testului :se percepe ținta permanent,exclus zona pupilară.

Testul nr.31 Caroiajul Amsler:
Scop: Sensibilitatea retinei într -o zonă centrală de 20 la 30 cm de subiect.
Material: Joc de caroiaje . 1 ocluzor.
Mod de lucru:
Subiectul poartă compensarea optică eventuală.
Fixează centrul caroiajului monocular. Se cere subiectului să fixeze permanent centrul și să
spună dacă vede cele 4 colțuri și 4 laturi, dacă toate liniile par paralele, dacă nu observă o
gaură sau zone mai neclare, vualate. Caroiajul trebuie bine iluminat.
Comportamente observabile:
– este văzut tot caroiajul;
– una sau mai multe zone dispar.
Norma: Întreg caroiajul este văzut.
Rezultatul testului : caroiajul este văzut în între gime.
Testul nr. 32 C apacitatea de a vedea culorile:
Scop: Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).
Material:
Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăsește pe două jetoane.

57
Mod de lucru:
Ilumi nare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeași
culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton și se cere să se găsească unul la fel.
Comportamente observabile:
– împerecherea este integral realizată;
– inversează unele culori;
– confuzie totală a culorilor.
Norma: Reușită totală.
Rezultatul testului : împerecherea este integral realizată.

Test nr.33 Discriminarea detaliilor:
Scop: Determinarea acuității în vedere departe și aproape.
Material:
• Ochelari cu ocluzo r.
• Pentru departe:
• Tablou de optotipuri sau proiector de teste.
• Pentru aproape: tablou de optotipuri sau set de cartoane cu litere negre pe fond alb sau
figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.
Mod de lucru:
Se testează monocular. Se prezintă optotipuri din ce în ce mai mici și se cere subiectului să -l
recunoască sau să indice în cazul inelelor Landolt poziția spărturii. Pentru preșcolari se
folosește un inel cu tăietură pe care să -l orienteze corespunzător optotipului. Dacă subiectu l
nu recunoaște toate optotipurile de pe o linie se izolează un optotip. Se repetă controlul pentru
celălalt ochi și apoi binocular.
Comportamente observabile:
– toate optotipurile sunt recunoscute;
– subiectul face unele erori;
– subiectul este incapabil s ă recunoască optotipurile.
Notare: Se notează acuitatea pentru fiecare ochi pentru departe și distanța Hormon. Se
consemnează metoda folosită.
Norma: Pentru adolescenți Vb = 1,25, pentru maturi Vb = 1. Acuitatea este aceeași dacă
recunoaște unul sau mai multe optotipuri.
Rezultatul testului: acuitate 1 pentru fiecare ochi,cu compensare.

58
Testul nr. 34 Integrare spațială:
Scop: Testarea modului cum se recepționează principalele coordonate ale spațiului.
Material:
• Cartoane 15*20 cm care conțin câte una d in figurile: linie verticală, linie orizontală,
cruce, cerc, pătrat, triunghi, figură universală, romb.
• Creion, hârtie pentru desenat.
Mod de lucru:
Se prezintă copilului cartoanele unul câte unul și i se cere să reproducă cu creionul pe o hârtie
albă figura pe care o vede. Cartonul rămâne în fața copilului până termină.
Comportamente observabile și notare:
– cu ce mână ține creionul;
– poziția foii și dacă este răsucită în timpul reproducerii;
– trăsătura este continuă sau discontinuă;
– orientarea trăsătur ii (de jos în sus sau invers, de la dreapta la stânga sau
invers);
– reproducere fidelă;
– reproducere deformată;
– imposibilitatea de a reproduce modelul.
Norma:
• Până la 4 ani -reproducere fidelă a liniilor orizontală, verticală și a crucii.
• De la 4 la 5 ani – reproducere fidelă a cercului, pătratului, triunghiului.
• La 6 ani – Reproducere fidelă, orientată a figurii universale.
• La 7 ani – Reproducerea rombului.

Testul nr. 35 Memorie v izuală:
Scop: Evaluarea capacității de memorie vizuală.
Material:
• Cartoane 15*10 reprezentând figuri organizate din ce în ce mai complexe.
• Cronometru.
Mod de lucru:
Optometristul se așează cam la un metru în fața subiectului care are în față o hârtie și creion.
Arată subiectului timp de 5 secunde un carton. După alte 10 secunde subiectul trebuie să
reproducă ce era pe cartonul respectiv. Se repetă experimentul pentru 10 cartoane fiecare
având pe ele figuri geometrice din ce în ce mai complexe.
Comportamente observabile:
– reproducere completă;
– reproducere parțială.

59
Norma: Reproducere completă conformă.
Exemple de figuri pe cartoane.

Rezultatul testului: Reproducere completă.

Testul nr.36 Viteza de citire:
Scop: Evaluarea eficacității mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcție de
norme, de cad rul școlar sau profesional.
Material:
Baterie de 6 teste de lectură adaptate în funcție de vârsta subiectului, respectând condițiile din
tabel.
Nivel Clasa Nr. Cuvinte conținute în text
I cls. I -a primară 100
II Cls. II -a 300
III Cls.V -a 800
IV Cls. IX-a 1200
V Cls.X -XII 1500
VI Ciclul superior 2000

Observații: În funcție de dificultățile previzibile se poate propune text de nivel mai scăzut.
Pentru adult ambliop se poate recomandă nivelul IV.
Mod de lucru: Iluminare bună a textului. Postura c ea mai convenabilă (Exemplu masa la
20⁰)
Se înregistrează durata lecturii.
Comportamente observabile:
– testul dă o apreciere subiectivă și obiectivă a eficacității lexice.
Aprecierea obiectivă:
Viteza de lectură se evaluează prin raportul :
V1=Nr.cuv int e citite/Durata (minute)
Eficacitatea lexică Rv se calculează cu relația :

60
Rv=V1(viteza de lectura)/Vn(viteza normalizată)
Aprecierea subiectivă:
Comportamente posturale:
evoluția posturii așezat pe scaun în timpul testului (se apropie sau se depărtează, mișcă,
schimba poziția, ticuri, se încruntă, etc)
Comportamente oculare:
Opriri de fixare, mișcă numai capul, mișcă tot corpul, urmărește cu degetul, sare peste linii, se
întoarce, își freacă ochii, vorbește în timp ce citește, mișcă falca, etc.
Obse rvații: Observarea motricității oculare în timp ce citește subiectul folosind o oglindă,
permite să se detecteze deficiențe de aliniere momentană care apar când binocularitatea este
fragilă. Se poate deasemenea aprecia numărul de fixări pe o linie de text și să se deducă
câmpul mediu de percepție.
Norme obiective:

Normele corespund unui nivel intelectual normal și într -un ciclu de studii normale. Ele sunt
calculate pentru o estimare medie a întelegerii de 70%.
Normele pot fi modificate pentru cazuri sp eciale.
Norme subiective:
• Postură normală, constantă în timpul lecturii.
• Motricitate oculară bună (opriri lungi și deplasare rapidă).
• Fără vorbire.
Rezultatul testului: se observă opriri de fixare ,clipiri dese și ticuri verbale și de poziție.Poziția
ușor aplecată și urmărirea parțială cu degetul.

Testul nr. 37 Testul roșu – verde pentru vedere departe:
Scop: Verificarea compensării .
Material:
• Ținta cu optotip, același cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde
și pe fond rosu .

61
• Foropter (trusa de testare subiectiva).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se obturează ochiul stâng. Ochiul drept vizează ținta și i se cere să spună dacă par optotipurile
mai negre pe verde sau pe roșu. Se elimină diferența cu lentile din t rusa. Se repetă
operațiunile pentru celălalt ochi.
Comportament observabil:
1) Egalitate de aspect.
2) Mai negru pe roșu.
3) Mai negru pe verde.
Apreciere:
1) Emetropie sau compensare emetropică divergentă.
2) Miopie – necesară adiție divergentă.
3) Hipermetropie – necesară adiție convergentă.
După compensare se verifică binocular cu test roșu – verde polarizat.
Notare: Se notează comportamentul observat și compensările găsite.
Norma: Egalitate de netitate.
Rezultatul testului: O.D. = -1,00 dpt O.S. = -1,00 dpt

Testul nr. 38 Testul roșu – verde în vedere aproape:
Scop: Verificarea compensării în vedere aproape.
Material:
• Ținta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde și fond roșu.
• Foropter (Trusa de test are subiectivă).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal. Se acoperă un ochi. Se așează ținta roșu – verde pentru vedere
aproape la distanța de lucru minimă și se întreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de
negre pe roșu și verde. Chiar în caz afir mativ se apropie semnificativ ținta care va fi văzută
mai neagră pe verde, apoi să îndepărtează până vede mai net pe roșu. Se cere subiectului să se
apropie până la egalitate de netitate pe verde și roșu. Dacă distanța este prea scurtă se
micșorează adiția convergentă, dacă este prea lungă se mărește. Se repetă operațiunile pentru
celălalt ochi și se verifică dacă egalitatea de netitate se obține pentru aceeași distanță. Se
controlează în vedere binoculară echilibrul cu testul roșu – verde polarizat.
Notare: Se notează valorile compensărilor și distanța subiect – țintă pentru care s -a obținut
egalitatea de netitate.
Norma: Egalitatea de netitate pentru distanța de lucru invocată.

62
Rezultatul testului: valorile găsite sunt de -1,00 dpt la ambii ochi,dist anța de lucru este cea
normală , cea a lui Harmon.
Comportamentele definite de teste pot determina în urma analizei problemele vederii,
metodele și mijloacele de ameliorare. Realizarea tuturor testelor cere mult timp chiar și unui
optometrist experimentat. Ca să nu obosească pacientul se programează testarea în două sau
trei ședințe. Preferabil ca pacientul să rămână clientul cabinetului; astfel se poate urmări
evoluția vederii sale în timp și nu este necesar să se refacă toate testele, ele fiind păstrate în
dosarul său.
Unele teste corespund cu cele din inspecția preliminară, deci nu este cazul să fie repetate.
Pentru pacienți ocazionali nu este necesar să fie făcute toate testele pentru că de cele mai
multe ori problemele lor sunt simple și pot fi anal izate contând pe un număr restrâns.

Tabelul 4.2. Centralizarea testelor
Testul nr. Starea/Valoarea Normă
1. Oftalmoscopie . • S-au observat la pacient
structuri normale,mediul
transparent și foveea cu
centrare stabilă. • Structuri normale.
• Medii transparente.
• Aliniere foveală
stabilă, și centrată
pentru fiecare din
ochi.

2. Keratometrie . OD:
Puterea= 51 dpt
Rh=7.50
Rv=7.45 OS:
Puterea= 53,5 dpt
Rh=7.50
Rv=7.50 • Astigmatism nul sau
maxim astigmatism
fiziologic de 0,5 dpt.
cu axa la 0.
3. Forie obișnuită în
vedere departe. • Rămâne putere prismatică Bază
In- exoforie 1pdpt. • Exoforie 0,5 pdpt.
4. Forie obișnuită în
vedere aproape. • S-au găsit 6 pdpt BI. • În plan orizontal 4 -6
pdpt.bază internă.
5. Skiascopie pentru
departe. O.D. = -4 dpt O.S.= -4 dpt
Condi țiile inhibitoare sunt mai
puternice.Se așteaptă ca paternul
vizual să funcționeze eficace
departe,să dea un rezultat mai convex
decât la testul 7.
Acest test poate da rezultate asupra
calității memoriei vizuale.
6. Skiascopia pentru
vedere aproape. O.D. = -1,5 dpt O.S.= -1,5 dpt
NET = GROS – LAG (Amplitudinea
de acomodare/5)
Ampl. de acomodare = 0,25.
O.D. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt
O.S. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt
7. Skiascopie la 1 m. O.D. = -3,50 dpt
O.S. = -3,50 dpt
8. Testul subiectiv O.D. = -4 dpt Vb=1

63
(formula de bază). O.S. = -4 dpt Vb=1
9. Forie indusă în
vedere departe de
compensarea
determinată la testul
nr.7. • 1 pdpt exoforie • 0,5 pdpt exoforie
10. Adducție reală la
distanță
(convergența
relativă pozitivă la
distanț ă). • 9 pdpt SUP • Între 7 și 9 pdpt.
• Valoare mai mare ca 9
pdpt. se clasează
[sup].
• Valoare mai mică de 7
pdpt. se clasează [inf].
11. Convergenta la
distanță (Sparger ea
fuziunii în bază
externă și
recuperare). • Spargere 19pdpt/recuperare
10pdpt • Spargere 19 pdpt. ,
recuperare 10 pdpt.
• (recuperarea este la
1/2 din spargere).
12. Abducție la
distanță. • Spargere 9pdpt/recuperare
6pdpt • Spargere 9 pdpt.,
recuperare 5 pdpt.( 1/2
spargere).
13. Forie verticală și
ducțiuni verticale la
distanță. • Forie verticală zero.
• Spargere 5 pdpt., recuperare 2
pdpt.
• Spargere 4 pdpt., recuperare 1
pdpt. • Forie verticală zero.
• Infraducție dreapta:
spargere 3 pdpt.,
recuperare 1 pdpt.
• Supraducție dreapta:
spargere 3 pdpt.,
recuperare 1 pdpt.
14. Forie indusă de țintă
apropiată când
subiectul poa rtă
compensarea
determinată de testul
nr.7. • 6pdpt SUP. • 6 pdpt exoforie
• Dacă exoforia este mai
mică de 6 pdpt. se
clasează [inf].
• Dacă exoforia este mai
mare de 6 pdpt. se
clasează [sup].
15. Cilindrii în cruce în
vedere monoculară
aproape. O.D. = -2,00 dpt O.S. = -2,00 dpt
16. Cilindru în cruce
binocular (test cu
fuziune) în vedere
aproape. • -1,00 dpt .
17. Forie indusă de
compensarea
determinată de testul
14a. • 8 pdpt.
18. Foria indusă de
compensarea
stabilită la testul 14b
în vedere aproape. • 8 pdpt.

64
19. Convergența
relativă pozitivă • 7 pdpt NEC.
20. Rezerva pozitivă de
fuziune. • Spart 21 pdpt /recuperat 14
pdpt. • spart 21, recuperare 15
=᷉ 2/3 spart.
21. Convergenta
relativă negativă. • 12 pdpt Nec.
22. Rezerva negativă de
fuziune. • Spart 21/recuperat 18. • 22/18 sau rec = 3/4
spart.
23. Forie și ducțiune
verticală în vedere
aproape (9,4 m). • 0.
24. Amplitudinea de
acomodare. • 7 dpt.
25. Acomodare relativă
pozitivă. • 8.50 pdpt
26. .Acomodarea
relativa negativă • -0,75 dpt
27. Reflexul pupilar. • Contracția ambelor pupile în
mod egal. • Contracție
consensuală.
28. Reflex de
compensare a
mișcărilor corpului. • S-au observat păstrarea fixării
și mișcării regulate ale capului. • Mișcări regulate ample
ale capului cu
păstrarea permanentă a
fixării.
29. Reflex de versiune. • Mișcările capului sunt ample și
fără mișcă ri asociate. • Menținerea fixării cu
mișcări ample și
regulate ale ochilor
fără mișcari asociate.
30. Urmăriri oculare. • Urmărire este continuă, regulată
și fără pierderi de fixare. • Urmărire continuă
regulată fără pierderi
de fixare.
31. Mișcare în vedere
aproape. • Mișcare temporo -nasală: fără
deviații. • Mișcare temporo –
nasală.
32. Mișcare în vedere
departe. • Ambii ochi rămân nemișcați
atunci când se face alinierea
privirii. • Nu se mișcă.
33. Testul Worth. • Apriția a 5 puncte,alternant cu
4 puncte. • 4 puncte; excepție
pentru dist anță mai
mică decât distanța de
spargere a fuziunii
când apar 5 puncte.
34. Perimetrie. • Mărimea petei oarbă normală
• Nu există scotom
• Câmpul nu este redus pe nici o
direcție.
35. Campimetrie: • Se percepe ținta
permanent,exclus zona
papilară. • Percepție permanent ă
a țintei exceptând zona
proiecției papilei.
36. Caroiajul Amsler. • Caroiajul este văzut în
întregime. • Întreg caroiajul este
văzut.

65
37. Capacitatea de a
vedea culorile. • Împerecherea este integral
realizată. • Reușită totală.
38. Discriminarea
detaliilor. • Acuitatea 1 pentru fiecare
ochi,cu compensare. • Pentru adolescenți Vb
= 1,25, pentru maturi
Vb = 1.
• Acuitatea este aceeași
dacă recunoaște unul
sau mai multe
optotipuri.
39. Integrare spațială. • Până la 4 ani –
reproducere fidelă a
liniilor orizontală,
verticală și a crucii.
• De la 4 la 5 ani –
reproducere fidelă a
cercului, pătratului,
triunghiului.
• La 6 ani – Reproducere
fidelă, orientată a
figurii universale.
• La 7 ani –
Reproducerea
rombului.
40. Mem orie vizuală. • Reproducere completă. • Reproducere completă
conformă.
41. Viteza de citire. • Se observă opriri de
fixare,clipiri dese și ticuri
verbale și de pozișie.Poziție
puțin aplecată și urmărire
parțială cu degetul. • Postură normală,
constantă în timpul
lecturii.
• Motricitate oculară
bună (opriri lungi și
deplasare rapidă).
• Fără vorbire.
42. Testul roșu – verde
pentru vedere
departe. O.D. = -1,00dpt O.S. = -1,00 dpt • Egalitate de netitate.
43. Testul roșu – verde
în vedere aproape. • Valorile găsite sunt de -1 dpt la
ambii ochi .distanța de lucru
estea cea normală,și anume cea
a lui Harmon. • Egalitatea de netitate
pentru distanța de
lucru invocată.

66
Capitolul 5

5. Terapeutica optometrică
5.1. Miopia
Este un viciu de refracție caracterizat printr -un dezechilibru între puterea sistemului
dioptric și lungimea axului antero -posterior manifestat în sensul unui exces de convergență.
Focarul principal imagine se formează înaintea retinei, iar pe retină imaginea unui
punct este sub forma unui cerc de difuziune. Se carac terizează în fond printr -un plus de
dioptrii deși se notează cu semnul “ -”.

Figura 5.1. Formarea imaginii ochiului normal și a celui miop
Caracteristicile miopiei:
– În funcție de valoarea dioptrică:
a. Miopie mică până la 3 dpt.
b. Miopie medie între 4 și 6 dp t
c. Miopie mare peste 6 dpt.

67
– În funcție de etiopatogenie:
a. Miopie axială
b. Miopie de curbură
c. Miopie de indice
– În funcție de gradul de alterare al structurilor globului ocular:
a. Miopie simplă
b. Miopie patologică, degenerativă
c. Miopie malignă
Miopia se poate compensa cu lentile aeriene divergente, cu lentile de contact sau prin
chirurgie laser, în cazul unor dioptrii foarte mari.

Figura 5.2. Ochiul miop compensat
Frecvența miopiei variază cu vârsta. La naștere aproximativ 5% dintre copii sunt miopi
– myopia congenit al. La vârsta adultă 25 -30% din populație prezintă miopie din care numai
3% sunt miopii patologice.
5.1.1. Miopia simplă
Apare in jurul vârstei de 8 -10 ani. Este denumită și miopia școlarului. Miopia simplă
este de origine constituțională. Focarul principa l imagine situându -se în repaos acomodativ
înaintea retinei, rezultă că, pentru a fi văzut clar, obiectul trebuie să se apropie de ochi până
când, focarul deplasându -se și el în același sens, ajunge să coincidă cu retina. Rezultă că

68
poziția punctului remot um este între infinit și ochi iar punctul proxim este situat mult mai
aproape de ochi.
De aici decurg consecintele inerente: ochiul miop, neavând un mecanism compensator
intrinsec cum are hipermetropul, nu vede clar dincolo de punctul acomodativ mai mic, î l poate
menține timp mai îndelungat și poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea
deosebită a ochilor miopi pentru meserii ce necesită diferențierea detaliilor fine – ceasornicar,
bijutier. Efortul de acomodare fiind minim, se modifică relați a acomodație – convergență cu
tendință spre strabism convergent. Presbiopia apare mai târziu sau deloc. Tulburările
patologice ale acomodației nu sunt resimtite de ochiul miop.
Simptomatologie:
• Neclaritatea vederii la distanță
• Eventual așa numita astenopie musculară: oboseală mușchilor convergenței
• Miopul este obligat tot timpul să conveargă și convergența nu este susținută
de acomodație
• Atitudine particulară: pacienții, pentru a vedea clar la distanță, strâng
pleoapele.
Obiectiv, în afara tulburărilor de r efracție, globul ocular este normal.
Evoluție: miopia progresează lent cu 1 -2 dpt până în jurul vârstei de 25 de ani când în
general, se stabilizează.
Tratamentul: corecție optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă
divergentă ce as igură maximum de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al
ochelarilor. La vârsta presbiopiei, se vor prescrie ochelari adecvați pentru lectură.
5.1.2. Miopia malignă
Este mult mai rară. Este o anomalie congenitală, adeseori transmisibilă genetic
dominant. Tulburarea de refracție este prezentă de la naștere cu valori dioptrice mari, peste –
10 dpt. progresează tot timpul vieții, intermitent, până la valori dioptrice mari: -20 dpt până la
-30 dpt și mai mult.

69
Simptomatologia funcțională:
• Acuitatea vizuală scăzută chiar și cu lentile corectoare deoarece corecția
optică aeriană nu poate fi niciodată totală: imaginea retiniană ce s -ar forma
prin lentilele corespunzătoare unor valori dioptrice mari de miopie ar fi sub
dimensiunea minimum vizibil.
• Câmpul vizual este redus concentric pentru alb și culor, se constată o lărgire a
petei oarbe și scotoame uneori.
• Simțul luminos este sub normal: hemeralopie la mari miopii, examenul
simțului cromatic evidențiază deficiențe pentru albastru.
Simptomatologia obiect ivă:
Modificările patologice interesează toate structurile oculare. Pe măsură ce leziunile
degenerative progresează, apare o scădere a acuității vizuale, progresivă.
Complicații: cataractă complicată, luxația cristalinului, dezlipirea de retină.
Miopia deg enerativă se poate asocia cu malformații genetice ale segmentului anterior
al ochiului sau cu segmentul posterior al ochiului.
Asociația miopiei cu glaucomul cu unghi deschis ridică probleme în privința
dificultăților de depistare: scăderea rigidității scl erale caracteristică miopiei riscă să mascheze
o hipertensiune intraoculară moderată. De aici decurge necesitatea examenului tensiunii
intraoculare prin aplanație.
Tratament optic: se recomandă corecție subtotală având în vedere faptul că lentila
biconcavă , ce-ar permite corecția totală, reduce dimensiunea imaginii retiniene sub minimum
vizibil. Pentru ameliorarea acuitații vizuale se recomandă lentile de contact, care permit o
corecție mai apropiată de valoarea totală a miopiei. Pentru lectură se poate ind ica o corectție
diferențială si la vârste mai tinere.

70
Capitolul 6

6.1. Proiectarea echipamentului de compensare

Pe baza testărilor unui pacient s-a stabilit corecția astfel:

OD = -4 dpt
OS = -4 dpt

Amplitudinea de acomodare: 7 dpt
Distanța vertex: b = 12 mm = 0,012 m.
Refracția la ambii ochi: – 4 dpt ;
Punctul proxim reiese din relația amplitudinii de acomodare:

A = R – P
P = R – A
P = -4 – 7 = – 11 dpt

Poziția punctului proxim : S p=1/P; S p=1/-11= -0,09 m;
Poziția punctului remotum : S R=1/R; S R=1/-4= -0,25 m;
Parcursul de acomo dare pentru ochiul neacomodat: S R – SP= -0,25 + 0,09= -0,16 m ;
Puterea frontifocală imagine a lentilei de corecție este: F=R/1+bR ;
F= -4/1+0,012*( -4)= -4,20 dpt =᷈ -4 dpt
f ’=1/'SF =>f’=1/ -4,00= -0,25 m
Față de lenti la de corecție punctul proxim se află la distanța:

sP* = sP + b = -0,09 + 0.012 = -0,078 m;
Datorită corecției prin lentilă, punctul remotum devine punctul remotum corectat și se află la –
∞, iar punctul proxim corectat va fi la distanța:

s’p=f ’*s*p/ f ’-s*p
s’p=( -0,025)*( -0,078) /-0,25+0,078= – 0,1133 m

Acomodarea maximă pusă în joc este: A PC = A C = R C – PC =-1/s’p=8,82 dpt

Poziția punctului de lucru pentru ochiul compensat este: s M = – 0,330 m
s*M= – 0.330 + 0,012 = – 0,318 m;
s’M=f ’*s* M/f ’-s*M
s’M= (-0,025)*( -0318)/( -0,25)+0,318= -0,4m
AA = -1/s’M ; A A = -1/-0,4 = 2,5 dpt
Acomodarea aparentă disponibilă pentru ca ochiul să nu obosească este:
AAD=2/3A PC

71
AAD=2/3*8,82=5,88 dpt
Pentru că A A < A AD , nu este necesară corecția pentru vedere aproape.

Figura 6.1. Punctele proxim și remotum înainte și după corecție și punctul de lucru al
ochiului drept
Știind că pupila de intrare a ochiului necompensat are diam etrul d` = 4mm, vom
calcula diametrul pupilei de intrare a ochiului compensat, und e g′ factorul de formă al lentilei
este 1.
Poziția pupilei de intrare:
c= x′ = b+ 0,003 =0,012 + 0,003 = 0,015 m = 15 mm
d= d’*g’/1 -c*SF’
d=0,004*1/1,006=0,003976 m
x’/x=1 -x’*’/g => x = 0,015*1/1 -0,015*( -4)=0,014913 m=14,91 mm

72
În cazul miopului, pupila de intrare a sistemului lentilă -ochi e ste mai mică decât la ochiul
necompensat.
Refracția pupilară:
Rp=’SF/1-c*’SF
Rp= -4/1-0,015*( -4)=-3,97 dpt
βp =d’/d => βp =0,004/0,003976 = 1,006
X= proximitate obiect = 3, = ochi emetrop = 60 dpt
Diametr ul petei de difuzie:
 = -d’*(X -Rp)/+Rp/ βp
= -0,004 * 6,97/56,05 = -0,0004974 m
Mărimea imaginii retiniene pentru ochiul compensat este:
u’/u = g’* (1+c* R p)
u’/u = 1*[1+0,015*( -3,97)]=0,94
Calculul lentilei de corecție
Se cunoaste : ’S'F' = – 4,00 dpt
Se aleg: n = 1,525; d = 1,5 mm; D = 60 mm

Lentil a de corecție va fi un menisc divergent. Pentru a micșora astigmatismul fasciculelor
oblice se aleg e o lentilă care asigură poziții foarte apropiate ale focarelor sagitale (Fs) și
tangenț iale (F t), chiar la unghiuri de câmp mari. În acest sens pentru puterea ’S’F’ = –
4,00 se alege din diagrama lui Oswald 1 = + 6 dpt.
Factorul de formă al lentilei este:
g’ =1/1 -d/n*1
g’=1/1 – 0,0015/1,525*6=1,005
Se calculează razele de curbu ră ale lentilei:
1= +6 dpt
1=n-1/r1

73
LENTILA – 4,00 dpt
Acoperiri optice
Vizibil N IOR 5473
∆nE 2B f’=253,76 mm
s’F’= -252,27 mm
ɸ’s’F’= -4 dpt

Suprafața A este suprafața de ref erință pentru centrare

∆(nf’- ne’) 3V
Omogenitate 1
Birefringentă 1
Striuri 1B
Bule 2G
R1 4
R2 3
∆R1 0,5
∆R2 0,5
∆R1,2 3CE
C1 0,2
C2 0,3
Acuratețe 7

Condiții tehnice :

Proiectat Iacob Bogdan Material:
Sticlă B7
FENA
Desenat Iacob Bogdan
Verificat
Contr.STAS
Aprobat Masa:
U.P.B Inginerie mecanică și
mecatronică -Optometrie Scara: MENISC CONCAV
Data: -4,00 dpt

74
r1=n-1/1
r1=1,525 -1 / 6 =0,00875 m= 87,5 mm
’S’F’=2+1* g’
2=’S’F’-1*g’
2=1-n/r2
r2=1-n/2
r2=-1,525/ -4=0,0 0525 m=52,5 mm

Fig.6.2. Menisc divergent

Elementele geometrice:
• r1, r2 – razele de curbură;
• d – grosimea la centru;
• t – grosimea la margine;
• D – diametrul lentilei;
• h1, h2 – înălțimile.
Elementele optice:
– n – indicele de refracție ( cu cât este mai ma re, cu atât lentila este mai subțire, se
recomandă indici de refracție mari în cazul dioptriilor mari )
– 1,2 – puterile celor două suprafețe (suprafețele sunt doi dioptri cu centrele în
S1, respectiv S2)
Determinăm grosimea la margine a lentilei (t ), prin formula: t = h2 + d – h1.

75
Se calculează h1 și h2 , săgețile razelor de curbură:
h1 = r1 – √𝑟12−𝐷2
4 = 5,30 mm
h2 = r2 – √𝑟22−𝐷2
4 = 9,45 mm
t = h 2 + d – h1
t = 5,65 m m
Întrucât lentila de corecție este un menisc di vergent, grosimea la margine trebuie să fie mai
mare decât grosimea la centru, adica t > d (3,38 >1,5).

Parametrii lentilei de corecție (menisc divergent):
• grosimea la centru, d = 1,5mm;
• grosimea la margine, t = 5,65m;
• r1 = 87,5 mm
• 1 = 6 dpt
• r2 = 52,5 mm
• 2 = -10,00 dpt
• ’S'F' = – 4,00 dpt
• h1 = 5,30 mm
• h2 = 9,45 mm
• diametrul D = 60 mm
Drumuirea paraxial ă obiectivă directă pentru lentila de corecție de departe:
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
s ∞ -251,16
n 1 1.525
n’ 1.525 1
r 87,5 52,5
𝑛
𝑠 0 -0.006
n-n’ -0.525 -0.252
𝑛′−𝑛
𝑟 0.006 0.01
𝑛
𝑠+𝑛′−𝑛
𝑟 0.006 -0.003964

76
s’=𝑛′
𝑛
𝑠+ 𝑛′−𝑛
𝑟 254.16 -252,27 = S’F’
d 1,5 –

s2 = s’1 – d ;
s2 = 254,16 – 1,5 = 252,66 mm
f’ = 𝑆1′∗𝑆2′
𝑆2 = – 253,76 mm ; S’F' ' 252,27 mm

’S'F '= 1
𝑓′ =>’S'F '= -4,20 =֮-4 dpt
Punctul Q se află față de cel de -al doilea dioptru al len tilei de corecție la distanța:s ’P’2=28,5
mm.
Se determină poziția punctului conjugat lui Q, Q′ , în raport cu primul dioptru:
1
s’P’=𝑛
s’P2+1
𝑟2−𝑛
𝑟2
s’p2=33,88 mm
s’p1= S’p2 + d
s’p1= 35,38 mm
𝑛′
s’P’1=1
S’P1+𝑛′
𝑟1−1
𝑟1
s’p1=26,951 m

Figura 6.3 Centru de rotație al ochiului

77

Se va face drumuirea trigonometrică a razei ce intră sub unghiul σ = – 25˚ prin pu nctul Q aflat
la distanța s P1 = 26,95 mm (tabelul 1)
Calculul coordonatelor in plan meridian și sagital, t′m și respectiv t′ s se face in tabelul 2 .

Drumuirea trigonometrică pentru lentila de corecție.
Tabelul 1
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
s 26,951 34,66
r 87,5 52,5
σ -25֯ (' ) –19,662678
sin σ – 0,422618 -0.32659
sin i = (r – 𝑠
𝑟 ) sin σ -0.2921955 -0,11097
𝑛
𝑛′ 1/1,525 1.525/1
sin i’ = 𝑛
𝑛′sin i -0.191603 -0,16925
i=arcsini -16.989 -6,37
i’=arcsini’ -11,05194 -9,74
σ’ = σ – i + i’ -19,062 -22,431
sin σ’ -0.329591 1-0.3815
𝑟sin𝑖′
sinσ′ 51,334 23,289
s’ = r – rsin𝑖′
sinσ′ 36,16 28,686604
d 1,5
σ-i
-8,011 -12,692
h=rsin -13,194 -11,53
g=ℎ1−ℎ2
𝑠𝑖𝑛 σ – 0,2

78
s2=s’ 1-d
s2=34,66 -1,5=33,16
Tabelul 2
DIOPT RUL 1 DIOPTRUL 2
n 1 1,525
n’ 1,525 1
cosi 0,956 0,9938
ncosi 0,956 1,5169
cosi’ 0,981 0,985
n’cosi’ 1,4967 0,985
𝑛′𝑐𝑜𝑠𝑖′−𝑛𝑐𝑜𝑠𝑖
𝑟 0,00617 -0,010103
g – 32,01
ncos2i 0,9139 1,506
n’cos2i 1,467 0,97
ts=t’s-g -∞ 214,698
n
t 0 0,007103
n′
t′s=n
ts+ 0,00617 -0,003
t’s=n′
 1,525 1
tM=t’M-g -∞ 216,708
ncos 2i
tM 0 0,006947
n′cos2i′
t′M= ncos 2i
tM + 0,00617 0,003
t’M 218,718 -307,93

Astigmatismul măsurat pe raza care trece prin centrul de rotație al ochiul ui este:
t'M-t'S = 7,03 mm

79
6.2. Corecția echivalentă cu lentile de contact
Lentilele de contact pot fi rigide sau moi.In funcție de zona de sprijin pe ochi,lentilele
rigide sunt comeene și sclerale.Se vor efectua caculele lentilei comeene rigide,e chivalentă
corecței aeriene.Lentilele comeene se sprijină pe cornee prin intermediul unui strat de lacrimi.
O lentilă de contact adaptată pe ochi este udată pe fața anterioară la fiecare clipire. Stratul de
lacrimi persistă în intervalul dintre două clipir i succesive sau nu, in funcție de natura
materialului și de calitatea lacrimilor.Rezultă un sistem optic compus din trei
lentile.Grosimea pe axa optică a lentilei de contact depinde de tipul lentilei și de puterea
optică.
Pe cornee in mod normal se gaseș te in permanență un strat de lacrimi. La oftalmometru se
masoară raza de curbură a acestui strat de lacrimi,r 0.
6.2.1 Fazele procesului de adapta re a lentilei de contact rigidă
Recomandarea lentilelor de contact are la bază anamneza, analiza și sinteza probleme lor
vizuale ale pacientului, din care rezultă că adaptarea lentilelor de a contact este cea mai bună
soluție pentru ameliorarea performanțelor vizuale sau o alternativă la ochelarul de vedere.
Optometristul explică pacientului ce este lentila de contact, caracteristicile acesteia, avantajele
și dezavantajele, obligațiile ce îi revin privind manipularea și întreținerea acesteia, riscurile,
costuri.
Se face analiza anatomo -fiziologică a ochilor – se examinează corneea, conjunctiva
palpebrală, conjunctiva bul bară, plexul pericornean, I cristalinul, irisul, tarsul pleoapelor
superioare și inferioare, marginea pleoapei superioare și marginea ploapei inferioare,
endoteliul cornean.
Se evaluează tensiunea palpebrală, meniscul lacrimal, compoziția lacrimilor, pH -ul , trecerea
sclero -corneană in patru direcți.
Se evaluează diametrul cornean vertical și orizontal, înălțimea fantei palpebrale, forma și
poziția acesteia, diametrul pupilei la întuneric și lumină ,fercvența clipirilor,sensibilitatea la
contact a corneei ș i marginii pleoapei.
Echipamentul oftalmologic necesar in cazul prescrierii lentilelor de contact este:
• trusa de lentile aeriene cu rama de ochelari de pr obă – necesar pentru stabilirea
acuității vizuale cu corecția optimă;
• set de lentile de contact de probă;
• biomicriscop;
• optotip;
• heratometru ;
• rigla mică – pentru masurarea diametrului orizontal al corneei;
• dioptron sau refractometrul;
• set de dezinfectare, spălare (ser fiziologic, steril), curățare;

80
6.2.2. Prescrierea lentilelor de contact cuprinde:
a. Informarea pacientului, anamneza,consimțămantul pacient ului;
b. Examenul oftalmologic (aparate):
• refractometrul obiectiv;
• examenul acuitații vizuale;
• keratometria;
• măsurarea diametrului cornean;
• biomicroscopia polului anterior;
• măsurarea sensibilității corneene cu esteziometrul, o hipersensibilitate fiind o
contraindicație pentru lentilele corneene;
• Examinarea aparatului lacrimal:
• Inspecția preliminară în lumina focalizată oblic, corneea,conjunctiva și marginile
pleoapelor trebuie ăa aibă aspect de suprafețe umede,stralucitoare.O cornee cu aspect
uscat sugereaz ă deficiența secreșiei de lacrimi.
• Examinarea cu lampa cu fantă a filmului lacrimal – pune in evidență întreruperi ale
filmului lacrimal
• Colorarea cu fluoresceină – se impregnează o hartie sterilă cu fluoresceină cu adaos de
1% clorobutanol și se pune in contact cu partea superioară a conjunctivei bulbare.
Zonele epiteliale descuamate de pe cornee prezintă colorație verzuie, iar zonele de pe
conjunctivită au nuanța galbuie. Se urmărește colorarea completa a suprafeței corneei.
Discontinuitățile pot da info rmații despre cantitatea și calitatea filmului lacrimal.
Pentrru observare se iluminează cu radiație albastră oscilatorie. -Testul Schirmar –
Hârtia de filtru Whatman se taie în fâșii de 5×35 mm și se face o indoietură la un
capăt de 5 mm. Acest capăt se introduce sub pleoapa inferioară.
Trebuie avut grijă să nu se irite conjunctiva,să nu atingă corneea când capătul îndoit la benzii
este introdus.Ochiul trebuie menținut deschis fară restricții în ceea ce privește clipirea
normală. După 5 minute banda se scoate și se observă lungimea de bandă udată.La adult
valorile normale sunt cuprinse între 15 – 30mm.
Valori cuprinse intre 10 -15 mm sugerează probabile deficiențe ale sistemului lacrimal,iar sub
10 mm este un indiciu clar de insuficiență lacrimală.
c. Selecția lentilei de contact de probă.
Metodele de testare cu biomicroscopul sunt:
• iluminarea directă
• iluminarea indirectă
• retroiluminarea
• iluminarea indirectă
• difuzie sclerală
• iluminare oscilatorie

81
6.2.3. Instrumentele necesare pentru adaptarea lentilelor de contact rigide:
• rigla
• pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor
• dispozitive de așezare a lentilei de contact pentru fiecare ochi,separate (stanga,dreapta)
• ventuze speciale pentru extracția lentilelor de pe cornee
• sapun lichid
• șervețele
• solutii saline sau uni versale pentru spalarea lentilei
• soluții speciale pentru curățare
• masa pentru inițierea purtătorului
Se face topometria ochiului după care se fac calculele și se analizează rezultatele, care se trec
apoi pe o fișă.
Dacă în urma examenului se constată anom alii patologice se oprește procesul de adaptare și se
recomandă un consult la medicul oftalmolog pentru tratament.
Urmatoarea fază este de alegere a lentilei de contact.
Se alege raza de curbură și diametrul lentilei de probă în funcție de valorile obținu te la
măsurătorile cu keratometrul.
Se caculează excentricitatea numerică a corneei.
Diametrul va fi ales in funcție de r 0.
Pentru o rază inferioară cifrei 7,70 diametrul va fi între 7,70 și 8,20.Dacă raza este superioară
de 7,80 ,diametrul va fi mai mare: între 9,00 și 9,50,cu o lentilă de tip lenticular.
Lentila bine adaptată se centrează perfect pe zona centrală a corneei.
Se comandă lentila de contact după care se face un control post – adaptare.
Se recomandă control la 6 luni.
Pentru controlul adaptări i,se utilizează iluminarea cu radiație albastră după instilarea de
fluoresceină.
În cazul unui astigmatism cornean sub 1,00 dpt se observă pătrunderea fluoresceinei sub toată
suprafața lentilei.
După cateva clipiri fluoresceina scade în periferia mijlocie a lentilei.Puțin mai târziu se
observă persistența fluorescinei în partea centrală, apariția unui reazem periferic de lărgime
mică cu o degajare periferică destul de largă și fluorescrntă.
În cazul unei lentil cu diametrul mic se obține o imagine fluoresc ent central mai largă decât
zona de degajare periferică.Pe o cornee astigmată, lentila sferică se așaza pe meridianul mai
palt în partea mijlocie și periferică a lentilei și cu degajare puțin în raport cu reazemul pe
centrul corneei.

82

Figura 6.4. Lentila de contact rigidă
Calculul lentilei de contact rigide echivalentă corecției aeriene pentru ochiul drept :
Distanța vertex b=12 mm
Se cunoaște:
’S'F’LC =ɸ’S′F′LC
1−bɸ’S′F′LC
’S'F’LC = −4
1−0,012 ∗(−4) = -3,80 dpt
Sistemul resultant ochi -lentilă de contact :
’LC +b’LC *
b = 0
dpt
= -4+60 = 56 dpt
Punctul remotum al ochiului necompensat se gasește față de cornee la distanța:
S’R = -0,250 m
XR =1
−0,250 = -4 dpt

83
XR = proximitatea
Poziția punctului de lucru pentru ochiul compe nsat este la distanța de – 0,4 m , iar distanța de
la punctul de lucru la lentila de ochelar este :
a = -0,4 – 0,250 = -0,412 m
Proximitatea față de lentilă :
1
a = 1
−0,412 =-2,42 dpt

Distanța punctului de lucru aparent :
1
a′ + ’S’F’ +1
a = -4,00 – 2,42 = -6,62 dpt
a’= 1
−6,62 = – 0,151 m
Distanța de la cornee la punctul de lucru aparent :
d1 = a’ – b = -0,151 – 0, 012 = -0,163 m
Iar X= 1
d1 = – 6,13 dpt
Acomodarea ochiului compensat cu L.C. este :
A= 1
𝑑1+𝑥𝑅= -6,13 + 4 = -2,13 dpt
Mărimea imaginii retiniene este :
𝑢′
𝑢 =g’ (1 + C*Rp) Unde : C = 0,003 mm
𝑢′
𝑢= 0,988 Rp = -4 dpt
g’ = 1
Diametrul pupilei de intrare pt ochiul compensat cu L.C. este :
D=𝑑∗𝑔
1−𝐶∗ɸ′𝐿𝑐 =0,0039525 m = 3,95 mm
Poziția pupilei de intrare a ochiului este :
X=(C ∗ g2’)
1−𝐶∗ɸ′𝐿𝑐 =0,00296 m = 2,96 mm
Pupila de intrare a ochiului compensat cu L. C. este situată la aproximativ 3 mm în spatele
corneei.
R1= 9 mm n1= 1 d1= 0,2
R2= 8,5 mm n2= 1,493 d2= 1
R3= 7,5 mm n3= 1,336 d3= 0,2

84
Grosimea mecanismului lacrimal este 0,001 =᷉ 0
ɸ1= 𝑛2−1
𝑟1 = 0,493
9= 0,054 dpt
ɸ’2= 1−𝑛2
𝑟2 = – 0,493
8,5= – 0,058 dpt
ɸ’’2= 𝑛3−1
𝑟2 = 0,336
8,5= 0,039 dpt
ɸ’3= 1−𝑛3
𝑟3 = – 0,336
7,5= – 0,0448 dpt
ɸ’’3= 𝑛4−1
𝑟3 = – 0,336
7,5= – 0,0448 dpt
Dacă peliculele din aer lipsesc atunci :
ɸ2 = ɸ’2 + ɸ’’2 = – 0,098 dpt
ɸ3= ɸ’3 + ɸ’’3 = – 0,0896 dpt
Pentru un obiect situate la ∞
𝑛2
𝑆1 = 𝑛2−𝑛1
𝑟1 = ɸ1 => S’1 = 𝑛2
ɸ1 = 27,64 mm
S2= S’ 1 – d1 =27,64 – 0,2 = 27,44 mm
g’ = ɸ′1∗𝑛2
ɸ1(n2−d1∗ɸ1) = 1,493
1,943 −0,2∗0,049 =1,006
S’2 = 𝑛3
ɸ2+g′1∗ɸ1 = 1,336
−0,098 −1,006 ∗0,054 = 31,06 mm
ɸ’F= − 𝑛4−𝑛3
r3 – n3
S3 = – 3,96 dpt
S’3 = 𝑛4
ɸ′F = 1,376
−3,96 = – 0,347 m
Distanța focală :
f’= S’1∗S’2∗S’3
S2∗S3 = 251,3 mm

6.2.4. Determinarea excentrici tății numerice a corneei :
Excentricitatea numerică oferă informații în ceea ce priveș te abaterea de la forma sferică a
corneei și este utilă pentru prescrierea lentilelor de contact dure.
Întrucât subiectul a fost supus unei intervenții Laser – Lasik efectuarea unei refracții obiective
cu refractometrul automat este neconcludentă ,iar la o masurare a razelor corneene se impune
efectuarea unei masurartori cu videokeratometrul.
Utilizarea acestui aparat permite masurarea razelor corneene,teoretic in orice punct al
acesteia,precum și alcătuirea unei hărți topografice a suprafeței.

85
Prescrierea de lentile de contact dure este contraindictă in cazul persoanelor care au suportat o
intervenție chirurgicală refractivă pe cornee.
E = 4 √1−(𝑟0
𝑟𝑠)2
,unde r 0 este media celor două raze centrale și r s este media celor 4 raze
sagitale.
Diam etrul cornean : 11 mm
Razele corneene sunt :
OD : R v=7,5 mm
 r0 = 𝑅𝑣+𝑅𝐻
2=7,47 mm
RH=7,45 mm
r1= 7,55 mm
r2= 7,8 mm
 rs=𝑟1+𝑟2+𝑟3+𝑟4
4 = 7,7 mm
r3= 7,48 mm
r4= 7,97 mm

Excentricitate ochiul drept : EN = 4√1−(𝑟0
𝑟𝑠)2
= 0,54
OS : Rv=7,75 mm
 r0 = 𝑅𝑣+𝑅𝐻
2=7,5 mm
RH=7,85 mm

r1= 7,56 mm
r2= 7,75 mm
 rs=𝑟1+𝑟2+𝑟3+𝑟4
4 = 7,6 mm
r3= 7,6 mm
r4= 7,49 mm
Excentricitate ochiul stâng : E N = 4√1−(𝑟0
𝑟𝑠)2
= 0,43

86
6.2.5. Stabilirea practică a puterii lentilei compensatoare
Pentru a determina sistemul de contact convenabil se realizează următoarele 2 operații:
A) Adaptare. Se utilizează o trusă de încercare la care lentilele au în general aceeași putere,
dar a căror suprafață concavă are o formă variabilă.
B) Corecție. După ce adaptează pe ochi lentila din trusa de încercare, se realizează corecția
vederii cu ochel ari de încercare folosind testele obișnuite în optometrie. Se determină pentru
fiecare ochi o lentilă de ochelari cu putere Δ𝑒′ numită adiție de încercare a cărei suprafață din
spate este la distanța d 0 de lentila de contact de încercare.

Un obiect la infinit dă imagine intermediară prin lentila de ochelari servind ca obiect pentru
ansamblul lentilă de contact ochi și așezată în focarul F𝑒′ al lentilei de putere Δ e.
Presupunem o lentilă a cărei suprafață anterioară s 1 a lentilei de contact și c are poate înlocui
lentila L𝑒′, deci focaml său imagine să fie în F𝑒′. Corecția va fi echivalentă aceleia obișnuită cu
L𝑒′.1
𝑠1F𝑒′=1
Δ𝑒=L𝑒′F𝑒′−L𝑒′𝑠1=1
Δ𝑒′−𝑑0=1−𝑑0Δ𝑒′
Δ𝑒′
Rezultă Δ𝑒=Δ𝑒′
1−𝑑0Δ𝑒′
Lentila definitivă poate fi considerată ca fiind lentila de încercare la care s -a lipit în part ea din
față lentila adaos. Pentru păstrarea grosimii lentilei de contact la periferia zonei optice în cazul
când Δ e este pozitiv, grosimea crește cu o cantitate egală cu grosimea lentilei adaos și ea scade
pe axă cu o cantitate egală cu grosimea la margine a lentilei adaos când aceasta este negativă.
Este deci de pus problema astfel: să se găsească grosimea „e” și puterea ∅1′ a feței anterioare,
∅1 fiind puterea suprafeței posterioare a unei lentile cu puterea frontală imagine Δ e pozitivă,
sau să se rezolve aceeași problemă ∅1′ fiind puterea suprafeței posterioare și ∅1 puterea
suprafeței anterioare când Δ𝑒′ este negativ.

87
Tabelul 6.1. Tabel de conversie lentile aeriene – lentile de contact
Lent.aerianã
(dpt) Lent.contact
(dpt) Lent.aer ianã
(dpt) Lent.contact
(dpt)
-1 -0.99 +1 +1,01
-2 -1,99 +2 +2,05
-3 -2,90 +3 +3,11
-4 -3,82 +4 +4,20
-5 -4,72 +5 +5,32
-6 -5,60 +6 +6,47
-7 -6,46 +7 +7,64
-8 -7,30 +8 +8,85
-9 -8,12 +9 +10,09
-10 -8,98 +10 +11,36
-11 -9,72 +11 +12,67
-12 -10,49 +12 +14,02
-13 -11,25 +13 +15,40
-14 -11,99 +14 +16,83
-15 -12,71 +15 +18,29
-16 -13,42 +16 +19,80
-17 -14,12 +17 +21,36
-18 -14,80 +18 +22,96
-19 -15,47 +19 +24,70
-20 -16,13 +20 +26,40

88

Capitolul 7

7. Tehnologia de realizare si adaptare a e chipamentului de
compensare
7.1. Tehnologia de execuție a lentilelor
Lentila de ochelari este un instrument optic cu ajutorul căreia se corectează anomaliile
oculare.
Operațiile principale în execuția lentilelor:
1. șlefuire brută concav și convex
2. lepuire concav și convex
3. polisare concav și convex
4. spălare
5. control
În afara acestor operații principale mai sunt și operații auxiliare de mai mică importanta :
1. fațetarea suprafeței concave
2. verificarea calitătii după spălare
3. ambalarea lentilei după controlul final
Șlefuirea brută
Este operația în urma căreia se generează forma geometrică necesară. La această operație se
îndepartează cea mai mare parte din material.
În principiu , șlefuirea brută se poate realiza cu abraziv sau cu scule cu diamante (freza –
diamant). În caz ul șlefuirii brute cu abraziv liber, schema de principiu es te :

Figura 7.1 -2. Slefuirea brută concav și convex

89

Lentila este prinsă într -un dispozitiv de fixare elastic. Această pensetă este fixată în broșa
port-piesă care are o mișcare de rotație de până la 10 rot/min. Lentila este prinsă în pensetă
prin strângerea mecanică fără nici un alt material intermediar.
Scula de fixare este prinsă în axul post -scula. Diametrul sculei de frezat trebuie să fie
ceva mai mare decât jumatate din diametrul lent ilei.
Frezarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei mineral în apă) cu rolul de a
elimina materialul rezultat în urma prelucrării, micșorează frecarea între sculă și lentilă,
răcește lentila în timpul frezării .

Lepuirea ( șlefuirea fină )
Operația de șlefuire fină are ca scop menținerea formei geometrice generate prin șlefuirea
brută și realizarea unei rugozități a suprafețelor prelucrate cât mai mici. Ca și operația de
șlefuire brută, șlefuirea fină se poat e realiza cu abraziv liber (în acest caz se numește dusisare)
sau cu scule cu diamant(lepuire) cu antrenare manuală sau mecanică.

Figura 7.3. Lepuirea (șlefuirea fină)
Suportul se execută din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv special.
Numărul de pastile necesar pentru a fi lipite se determină considerând că gradul de acoperire
trebuie să fie între 25  40%. Co ncentrația este de regulă C 35.
Schema de principiu a șlefuirii fine cu diamant
Figura 7. 4. Șlefuire convav Figura 7.5. Șlefuire convex

90

Scula se fixează în axul mașinii și are o miscare de rotație. Lentila este introdusă liber fără a fi
lipită într -un suport numit port -lentilă, este poziționată deasupra Axu l port -lentilă are o
mișcare de oscilații iar lentilă și suportul au mișcare de rotație datorită vitezelor periferice
diferite la centru și periferia sculei de lepuit.
Între suprafața de așezare a lentilei și port -lentilă există un suport elastic (paslă, folie
cauciuc, plută). Prelucrarea are loc în prezența unui lichid de răcire (a mestec de ulei solubil cu
apă).
Polisarea
În general polisarea suprafețelor sferice se realizează pe mașini având aceeași
cinematică pe mașinile de șlefuit fin cu diamant(lepui re). Suportul lentilei este identic, diferă
numai abrazivul utiliza t și suportul acestui abraziv.
Schema de principiu a polisarii se prezintă mai jos:

Figura 7.6. Polisare concav Figura 7.7. Polisare convex
Pentru polisare se utilizează ca abraziv un amestec de oxizi de pământuri rare în care
preponderent este oxidul de cesiu. Granulația acestui amestec este de ordinul 1  3m.
suportul abrazivului este o folie sintetică de cele mai multe ori poliuretan de gr osime 2.3  1.7
mm. Această folie se lipește pe un suport metalic(corpul sculei), raza se c alculează la fel ca la
lepuire.
Controlul suprafețelor prelucrate
La fiecare din cele 3 operațiuni se controlează valorarea razei obținute și abaterea de la forma
geometrică a suprafeței respective(abateri locale).
La șlefuire fină și polisare se mai verifică în plus gradul de acuratețe al suprafeței.
Abaterea la rază si abaterile locale se verifică cu inelul sferometric și comparatorul cu cardan
cu valoarea diviziu nii de 0.001 mm. Diametrul inelului sferometric trebuie să fie egal cu cel
puțin 2/3 din diametrul lentilei verificate.
Verificarea se face:
• direct, măsurând valoarea săgeții suprafeței verificate față de un etalon plan

91
• indirect, comparând indicația apara tului față de o valoare zero reglată pe un diametru de
Di, De  2/3 D1

Controlul acurateței
După șlefuirea fină se verifică ca pe suprafața lentilei să nu existe :
• urme rămase de la operațiile de frezare (înțepături, rizuri)
• rizuri provocate de granule du re din plastile cu diamant.
Deblocarea : desprinderea lentilei de pe aliajul metalic se poate face prin imersie de
apa calda sau prin șoc metalic.
Spălarea
Se face cu instalații specializate constând într -o succesiune de băi :
Băi de inmuiere:
• una sau doua băi cu un solvent (percloretilenă) în care impuritățile de
pe suprafața lentilei se înmoaie
Băi de spălare:
• băi de spălare cu ultrasunete cu detergent de bază
• băi de clătire cu apă curgătoare
• băi cu ultrasunete cu detergent acid
• băi cu clăt ire cu ultrasunete
• baie pentru îndepartarea apei(cu un ulei special mai ușor decât apa), la
introducerea lentilei în această baie, picăturile de apă rămase pe lentilă se
depun la fundul băii, apa rezultată fiind evacuată prin partea inferioara a
băii.
Băi de uscare:
• baie de uscare cu ultrasunete, cu peclor cald
• 3-4 băi de uscare în vapori de perclor.
Control final. Se execută în două etape:
1. verificarea acurateței și de materiale vizual conform STAS 10150
2. verificarea abaterilor de putere cu fr ontifocometrul, abaterile existente trebuie să se
încadreze în STAS 10150.
Controlul se mai poate face pe fondul unui ecran negru la lumina unui be c.

92
7.2. Tehnologia de montaj a lentilelor de ochelari
Organizarea locului de lucru
Pe masa de lucru trebuie să ex iste un spațiu rezervat polizorului, unul sculelor și pieselor de
rezerva și unul rezervat lucrului efectiv.
Se recomandă ca pe suprafața de montaj să existe un covoraș relativ moale pentru ca
piesele să alunece ușor, să nu zgarie.
Toate măsurătorile cu șublerul, încercările, verificarile de montaj se fac pe suprafața de
lucru. Piesele de rezervă : șuruburi , balamale se păstrează într -o cutiuță. Toate sculele
necesare sunt așezate ordonat într -o succesiune corespunzătoare tehnologiei. Se recomandă să
nu se învelească lentilele în cârpe.
Organizarea rațională a locului de muncă micșorează rebuturile.
Succesiunea operațiilor la montajul manual al unei perechi de ochelari:
• verificarea generală a datelor lentilelor și monturii
• ajustarea preliminară a monturii
• fabricarea calibrului după locașul din dreapta al calibrului
• verificarea calibrului în al doilea locaș
• trasarea liniei de referință pe calibru
• se verifică linia de referință în al doilea locaș
• alegerea sistemului de referință (Damus sau Boxing)
• trasarea c entrului calibrului
• măsurarea intervalului monturii
• calcului descentrării și trasarea centrului de montaj pe calibru
• verificarea lentilelor cu frontifocometru
• trasarea lentilelor după contur și după aceea tăierea cu diamantul
• verificarea după tresare
• pentr u lentile din sticlă – crețuire
• polisarea conturului lentilei
• montarea lentilei în ramă
• verificarea pe frontifocometru
• curățarea lentilelor și verificarea aspectului general.
Calitatea lucrului de montaj se evaluează prin precizia, atenția și grija pentru estetică (prin
responsabilitate profesională).

93
Prin precizie se înțelege respectarea datelor optometrice, vergență, centraj, orientarea axelor,
ajustarea lentilei, formă, profilul lentilelor, alegerea judicioasă a unghiului și curburii brațelor.
Prin aten ție se întelege folosirea sculelor potrivite.
Grija pentru estetică: nu se modifică forma de origine a monturii, muchiile, curbura ș i
lentilele nu vor fi ciorbite.
Calibrul pentru montaj manual
Forma și dimensiunile se fac după desen sau după forma inter iorului monturii. Cel după desen
se face doar când calibrăm montura.
Calibrul după montură se recomandă să se realizeze după rodoid de grosime 0.5 mm suficient
de simplu.
Rolul calibrului :
• verificarea locașurilor din montură(cercurilor monturii)
• centraj ș i axare(orientarea axelor)
• verificarea formelor lentilei și a dimensiunilor ei.
Conditii pentru calibru :
• forma corespunzătoare formei de referință
• marginea calibrului să fie regulată, fără bravuri, ondulații
• se marchează care este partea spre nas
• toate tr asajele să fie nete, precise și clare
• conturul calibrului corespunde fundului canalului ramei.
Fabricarea calibrului după montură:
• verificarea generală a monturii și identificarea defectelor
• trasare
• decupare
• pilire
• verificarea formei calibrului
• ajustarea p e montură
• finisarea marginilor
Se incearcă calibrul în ambele locașuri.

94

1. Verificarea generală a monturii:
• se verifică dacă cercurile sunt închise
• se verifică starea cercurilor și a șuruburilor de strângere
• se observă dificultățile și particularitățile mon turii
• de pe unele monturii se demontează anexele de înfrumusețare
• dacă se constată deficiențe, se încearcă remedierea
• se verifică șanturile din montură, simetrie fețelor, curbura fețelor.
2. Trasarea calibrului
Se folosește un ac trasat bine ascuțit. Dinainte se trasează partea dinspre nas în partea de sus a
calibrului.
În timpul trăsării se încearcă să se păstreze același unghi de înclinare a acului de trasat în
raport cu montura.

60 60
Figura 7.8. Trasarea calibrului
3. Decuparea – se face cu foarfeca pastrand o rezervă pentru pilit
4. Pilirea – se face cu o pilă semifină, lată, pentru usurarea lucrului
5. Verificarea formei calibrului – se verifică conturul în afara centrului monturii. Se
curbează calibrul după curburs centrului montur ii. Se introduce calibrul în
interiorul cercului. Se verifică pe font alb corectitudinea execuției. Se identifică
erorile cu dermatograf. Se încearcă corectarea erorilor. Se evită folosirea pixului
sau fetrului pentru că acestea pot să pateze montura.
6. Ajus tarea pe montură a calibrului – nu se introduce niciodata un calibru prea
mare în montură pentru ca are loc :
a. deformarea cercului monturii
b. deteriorarea marginii calibrului.
Finisarea marginii calibrului – se încearcă calibrul finisat pentru cercul din drea ptă in cercul
din stânga.

95

7. Trasarea lentilelor
Se verifică dacă lentila este corespunzătoare : se verifică puterile și se marchează axele în
cazul lentilelor astigmatice. Pentru o lentilă sferică se trasează numai un punct, iar pentru
astigmatice trei pu ncte pentru orientarea axelor.
Punctul din centru reprezintă centrul optic al lentilei; acesta trebuie să coincida cu proiecția
pupilei pe calibru, excepție este cazul când pentru compensarea unui efect prismatic se
deplasează centrul.
8. Decuparea cu diamant
Montatorul trebuie să aiba o masa și să își așeze corpul paralel cu marginea mesei. Trebuie
aranjată înălțimea mesei astfel încât brațul care ține diamantul să fie paralele cu planul mesei.
Poziția la sfârșit de traiectorie a cotului să fie sensibil la în ălțime. Dacă poziția nu este corectă
și cotul urcă, diamantul se înclină și încetează să mai taie.

POZIȚIE CORECTĂ POZIȚIE INCORECTĂ
Figura 7.9. Decuparea cu diamantul

Poziția diamantului este vertic ală. Se curață bine lentila cu alcool și se așează calibrul pe
lentilă. Dacă diamantul taie, el emite un sunet ascuțit și tăietura este fină și strălucitoare. În
timpul tăierii nu se modifică orientarea diamantului și nu se învarte corpul în jurul calibrul ui.
Pentru tăierea după calibru lentila se poziționează pe marginea mesei în felul următor :
• diamantul să fie pe normala la suprafața lentilei;
• prinderea lentilei cu calibru se face între degetul mare și arătător.
Înainte de decuplarea lentilei se marcheaz ă cu creion dermatograf zona spre nas. Înainte de a
taia se iau precauțiile :
• se marchează, se verifică dacă sunt corespunzătoare OD și OS;
• se asează pe masă ca și când pacientul ar fi în fața noastră.
9. Crețuirea
Se face cu cleștele de crețuit care servește la ruperea sticlei. Fața concavă a lentilei se întoarce
spre operator. Degetul mare este cât mai aproape de locul unde se face crețuirea și aratătorul
pus în contact cu vârful cleștelui pentru evitarea pătrunderii prea mult în lentilă.

96

10. Polisarea conturu lui lentilei
Se polisează conturul și teșiturile. Se polisează preliminar conturul cu un disc abraziv pentru
eboș, lăsând un adaos pentru finisare. Se finisează conturul cu un disc fin. Se execută teșiturile
în două faze : se eboșează cu un disc de eboș, a poi se finisează.
11. Curbura si pozitia tesiturii
Pentru a avea un montaj corespunzător trebuie ca și curbura cercurilor monturii să fie perfect
adaptate muchiei bizotului lentilei. Curbura prea pronunțată presupune și curbarea monturii,
aceasta căpătând un a spect inestetic, apar dificultăți la montare și fixarea lentilei în montură
este nesigură. Curbura prea plată: în cazul lentilelor convexe teșitura devine prea vizibilă,
dacă muchia este prea în spate este inestetic, iar dacă e prea în fața e inestetic și fragil.
12. Descentrarea lentilei
Necoincidența centrului optic al lentilei unifocale pentru departe cu centrul de montaj se
numește descentrare. Descentrarea lentilei are drept consecință apariția unui efort prismatic.
Toleranța maximă admisă la efectul prism atic binocular în plan orizontal este maxim 1 pdpt.
Diferențele între descentrările celor două lentile nu trebuie să d epășească 1/3 din toleranță.

Figura 7.10. Laborator de montaj

97
7.3. Aranjarea formei monturii
Îndreptarea monturi.
La un ochelar bine aran jat cele două lentile trebuie să fie în acelaș plan: planul
monturii. Această ajustare se realizează cu mână acționând la nivelul punții.
Reglajul simetriei monturii .
Linia mediana a monturii trebuie să fie perpendiculara cu liniile mediane pe cele două
cercuri. Se acționează asupra punții și se aduce montura astfel încat liniile de referință să fie
paralele cu baza. Brațele nu trebuie să fie prea libere pentru că s -ar putea ca șuruburile să se
poata desface singure și în același timp unghiul de înclinare al brațelor să varieze.
Operațiunile de aranjare a monturii trebuie executate cu grijă pentru a nu se deteriora
monturile. Convenabilă este folosirea unor clești speciali. Parțile de plastic ale monturii
metalice se încălzesc pentru a fii aranjate. Brațe le trebuie să fie rectilinii până la nivelul
urechii, apoi ușor curbate luând forma canalului auricular.
Controlul și reglarea simetriei plachetelor.
Plachetele trebuie să fie tangente la cercuri și simetrice; ele trebuie să fie paralele cu
planul cercuri lor și simetrice.
Verificarea și aranjarea simetriei deschiderii bratelor.
După ce s -a reglat simetria și curbura cercurilor se verifică deschiderea brațelor pe un
dispozitiv pe care sunt trasate liniile de referință cu diverse înclinații.
Se verifică dacă unghiurile sunt la fel și la aceeași valoare pe un dispozitiv pe care sunt
trasate.
Închiderea brațelor
În funcție de lățimea și grosimea brațelor se aleg soluțiile:
• Brațele închise sunt paralele;
• Brațele închise se încrucișează până la linia medi ană.
Este posibil ca încrucișarea să fie făcută foarte jos, pe linia mediană. Această
încrucișare nu este corectă.
Trebuie asigurată o distanță vertex corespunzătoare (12 -13mm) , verificat unghiul
pantoscopic astfel încat acesta să fie de minim 70.

98
7.4. Propuner i și recomandări pentru întreținerea
echipamentelor de compensare
A. Întreținerea corespunzatoare a ochelarilor
Pentru a beneficia timp îndelungat de caliatațile optice și estetice este esențial să acordați o
atenție sporită atât utilizarii cât și intreținerii ochelarilor.
a) Manipularea ochelarilor
• Manevrați întodeauna ochelarii cu ambele mâini.
• Acordați o atenție sporită în utilizarea și manipularea ochelarilor ale căror lentile sunt
fixate în ramă cu șuruburi sau cu fir, aceștia fiind ma i fragili.
• Nu sprijiniți niciodata ochelarii astfel încat suprafețele lentilelor să intre în contact cu
materiale dure sau abrazive.
• În lipsa unor portochelari adecvați, ochelarii nu vor fi niciodată inserați in buzunar sau
poșetă, pentru a evita contactul accidental cu obiecte ce pot provoca zgârieturi.
• Nu purtați ochelarii pe cap.
b) Păstrarea și transportul ochelarilor
• Păstrați și/sau transportați ochelarii în portochelari adaptați marimii acestora.
• Nu lăsați ochelarii sub acțiunea directă a razelor sola re.
• Nu lăsați și nu folosiți ochelarii lângă surse de căldura, foc deschis sau alte posibile
zone cu temperaturi extreme.
c)Curățarea ochelarilor
• Curațați ochelarii folosind doar solutii specifice destinate intreținerii lentilelor sau apa
și săpun.
• Pentru stergerea lentilelor, dupa ce le -ați umezit cu soluție specială sau cu apă, folosiți
lavete speciale din microfibră. Retțneți faptul că șervețele din hârtie conțin fibre de
celuloza ce pot deteriora suprafețele lentilelor.
• Nu folosiți detergenți, alcool, a cetonă sau alte substanțe agresive similare pentru
curățarea lentilelor.
• În timpul operațiunii de curățare, vă recomandăm să susțineți ochelarii cu fermitate de
puntea nazală.

99
Capitolul 8

8. Studiu economic
Pacientul, Popa Mihai , a optat pentru o ramă pe capse , ramă ce se potriveste perfect
formelor feței acestuia.

Figura 8.1. Ramă pe capse

Ținând cont de dioptria mare a pacientului s -a optat pentru niște lentile subțiate,
lentilele alese fiind cele d e la producătorul Hoya și anume Hoya Nulux Eyas 1 ,60,acestea
fiind rezistente la șocuri și tesiuni mari .
Petrecînd foarte mult timp în fața laptopului și a televizorului am sfătuit pacientul sa
optăm pentru varianta de lentile cu tehnologia BlueControl, deoarece lentilele sunt tratate
special pentru a n eutraliza lumina albastră emisă de ecranele digitale, adesea cauza stresului
ocular, a oboselii oculare și chiar a insomniei.
Tehnologia BlueControl reduce efectul de strălucire și îmbunătățește contrastul,
oferind vedere mult mai confortabilă si relaxată .
Calculul costului compensării propuse
Ramă pe capse 630 lei
Hoya Nulux Eyas 1,60 + BlueControl 520 lei / lentilă
Consultație Gratuită
Montaj Gratuit
Total comandă 1670 lei

100
Partea a 2 a

1. Miopia progresivă
1.1. Generalități
Toate organele din corp se modifică ca urmare a activității funcționale. În stadiile inițiale
procesul de adaptare poate fi inversat prin schimb area activității funcționale. Dar dacă stresul
este foarte puternic și prelungit pot avea loc schimbări structurale care nu pot fi inversate.
În cazul sistemului vizual par să existe trei stadii de adaptare ca răspuns la stress.
1. Stadiul funcțional . Subiectul se comportă ca și cum ar fi miop, dar este
emetrop sau ușor hipermetrop.
2. Stadiul funcțional – structural. Apar unele schi mbări ireversibile
structurale a căror mărime variază considerabil de la zi la zi.
3. Stadiul structural. Se obține o miopie stabilizată.
Dezvoltarea miopiei începe cu hiperopia erodată continuu sub impactul stresului provocat de
mediul înconjurător. Apar iția miopiei se manifestă în etape:
4. Subiectul cu hipermetropie mică are mai puțină hiperopie seara decât
dimineața.
5. Subiectul este emetrop, dar are dimineața puțină hiperopie.
6. Subiectul este emtrop dimineața și miop spre seară.
7. Miopia în tranziție, car e presupune vederea neclară departe și care este
variabilă în timpul zilei.
8. Subiectul ajunge la miopie cu valoare fixă în timpul zilei.
9. Miopie stabilizată a cărei progresie a ajuns la nivelul echilibrului cu
cerințele mediului.
1.1.1. Defin iție
Miopia este viciul de refracție în care razele ce vin de la infinit (adică de la mai mult de 6m)
formează focarul optic înaintea retinei, realizând pe retină o imagine neclară. Acest fenomen
reflectă un dezechilibrul dintre puterea dioptrică și lungimea axială a gl obului ocular.
Miopia poate fi prezentă în mod excepțional încă de la naștere, sau poate apărea în cursul
vieții și avea caracter progresiv, fiind uneori însoțită de complicații grave, cu alterarea
membranelor oculare.

101

Figura 1.1.1. Formarea imaginii och iului miop
1.1.2. Clasificare
a. Clasificarea clinică:
• miopie mică ( <-3D)
• miopie medie (-3D-6D)
• miopie mare (> -6D)

b. Clasificare optic ă:
• miopia axială în care lungimea axială a globului ocular este mai mare decât normal.
Pentru fiecare 0.4 mm de elongație m iopia se mărește cu 1D.
• miopia de curbură se datorează unei accentuări a curburii corneene. Acest fenomen
poate fi întâlnit în afecțiuni ale corneei cum ar fi keratoconul și keratoglobul în care
curbura corneei poate atinge 50 -60D.
• miopia de indice este o miopie tranzitorie produsă de o creștere a indicelui de refracție
cristalinian datorită unor afecțiuni cum ar fi diabetul zaharat. În cursul perioadelor de
hiperglicemie crește foarte mult osmolaritatea cristaliniană datorită pătrunderii în
exces a glucoze i. Cristalinul apare mai hidratat și cu un indice de refracție mai mare,
mecanism care produce o miopie tranzitorie. Miopia tranzitorie poate apărea și în
gripă, sarcină, diuretice, diaree și în tratamentul cu miotice. Acest tip de miopie poate
fi indus și prin spasme acomodative (de exemplu spasmul acomodativ indus de
autorefractormetru supraevaluează miopia). Pseudomiopia se poate manifesta în uveite
intermediare, encefalită sau sifilis terțiar. Miopia cristaliniană senilă însoțește scleroza

102
cristalinului din cataracta nucleară senilă. De aceea acești pacienți constată o
diminuare progresivă a numărului de dioptrii pentru aproape reușind să citească fără
ochelari la 33 cm.
c. Clasificarea etiologică:
• miopia congenitală
• miopia dobândită care se asociază mai multor afecțiuni oculare: cataracta senilă,
retinopatie pigmentară, glaucomul congenital (datorită buftalmiei), sindromul Marfan
(prin subluxația anterioară a cristalinului), traumatisme oculare, colobom irian,
keratocon, keratoglob, fibroplazia retrolent ală, microcornee, microftalmie, sferofachie,
coroideremie, atrofia girată;
d.Clasificarea în funcție de anizometropie :
• miopie izometropică
• miopie anizometropică
1.1.3. Incidența în populație (copii,adulți)
La naștere 5% dintre copii sunt miopi și 75% hipermet ropi. Miopia are o evoluție progresivă
la pubertate și se regăsește într -un procent de 20 -25% la adulți. La arabi, evrei și chinezi
frecvența miopiei este mai mare.
1.1.4. Simptome
Ca regulă, miopia apare la vârsta copilăriei și devine destul de vizibila în a nii de școală. Copii
încep să vadă mai ră u obiec tele îndepă rtate, cu greu disting literele și cifrele scrise pe tablă, se
străduiesc să se așeze mai aproape de televizor, în primele rânduri în cinematografe și
reducerea perfo rmanțelor școlare sau sportive. La încercarea de a privi obiectele îndepă rtate
oamenii miopi adesea mijesc ochii.
În afară de înrautățirea văzului ța depărtare, la miopi este afectată de asemenea vederea în
amurg: î n timpul serii oa menilor miopi le este dificil să se orienteze pe s tradă , să conducă un
automobil.
Pentru ameliorarea vederii oamenii miopi sunt nevoi ți să poarte lentile de contact sau ochelari
cu dioptrii negative. Adesea la aceș tia apare necesit atea de a schimba des lentilele datorită
înrăutățirii vederii. Însă trebuie de ș tiut, că ochelarii nu pot opri dez voltarea miopiei, ei pot
doar să î ndrepte refractarea luminii. Dacă vederea se înrăutățește și suntem nevoiți să
schimbăm ochelarii cu alții (cu dioptrii crescute -4,00 la -4,50), înseamnă că miopia
progresează. Aceasta ar e loc din cauza întinderii permanente a globului ocular.
Copii mai mici de 8 -9 nu iși dau seama că nu pot vedea obiectele situate la distanță, dar
parinții sau profesorii pot depista această problemă dacă copilul:
– privește aceste obiecte cu ochii ușor înt redeschiși și cu fruntea încruntată
– ține cartea sau alte obiecte foarte aproape de față
– stă în băncile din fața clasei, în rândurile din față la teatru sau stă aproape de
televizor sau computer
– nu este interesat de sport sau alte activități care implică o vedere bună la distanță
– frecvent are dureri de cap (cefalee).

103
Miopia progresivă nu este un defect inof ensiv al vederii care poate fi î nlaturat prin purtarea
ochelaril or, ci o boală cu urmări .
Miopia progresivă afectează copiii, cel mai des la vârsta d e 7 la 15 ani. Î ntinderea globului
ocular conduce la aceea, ca vasele care se află î n interiorul och iului se alungesc, se dereglează
alimentarea retinei și se diminuează acuitatea vizuală . Retina, similar cu un voal fin întins, pe
alocuri se “destramă”, î n acesta apar gaurele ș i, ca urmare, poate interveni desprinderea.
Aceasta este cea m ai gravă complicație a miopiei, la apariția căreia vederea se diminuează
consid erabil, până la orbirea totală .

Figura 1.4.1. Acuitate vizuală la diferite dioptrii
1.1.5. Cauze
Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei gl obului ocular.
Acesta la subiecț ii normali este rotund, d ar la cei cu miopie este asemanător cu forma unui
ou. Din această cauză lumina în loc să focalizeze pe retină (membrana si tuată la nivelul
polului posteri or al globului ocular unde se găsesc celule ce receptionează semnalele
luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la c reier unde sunt
transformate î n imagin i), se focalizează în fața ei.
Miopia este de obicei o condiție moștenită, astfel un copil are mari șanse de a fi miop dacă
unul sau ambii parinți suferă de miopie.
S-a crezut mult timp că miopia este produsă de activitățile care implică folosirea pentru un
timp î ndelungat a vederii de aproape, c um ar fi cititul sau vizionarea programelo r de
televiziune de la o distanță prea mică . Studii recente au confirmat această afirmație, dovedind
că persoanele care lucrează în posturi care implică cititul pentru pe rioade lungi de timp au
miopie în stadii mai avansate decâ t alte persoane.
În afară de aceste modifică ri ale fo rmei globului ocular, mai există câ teva cauze rare de
miopie.

104
Acestea sunt:
– miopia patologică este o boală î n care polul poste rior al globului ocular continuă să se
dezvolte dup ă ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului o cular la care vederea
este clară ).
– miopia secundară apare ca urma re a altor boli sau situații patologice cum ar fi nașterea
prematură (nașterea înainte de î mplinirea celor 9 luni de sarcină ), sin dromul Down .
– pseudomiopia sau miopia brusc instalat ă este o situație î n care miopia se agraveaza rapid din
cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrol at prin dietă sau medicamente.
Rar miopia poate fi produs ă de boli oculare, ca de exemp lu cataracta (opacifierea structurilor
anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormală de formă conică a corneei;
corneea reprezint ă unul dintre înveliș urile globului ocular care are două porțiuni: una
anterioară transparen tă și alta po sterioar ă opacă ).
Nasterea prematură creș te riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales dacă prezintă
retinopatie de prematu ritate (boala este mai frecventă la prematurii care au primit terapie cu
oxigen la și în perioada imediat urmatoare nașterii și se ca racterizează prin înlocuirea ț esutului
norm al al retinei cu alte forme de țesut care împiedică funcț iile acesteia).
Persoanele care au un grad înalt de miopie, condiție cunoscută sub denumirea de miopie
severă au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sa u glaucom (cresterea tensiunii î n
interiorul globului ocular). Motivele pentru această evoluț ie a miopiei nu sunt cunoscute.

2. Parametrii optici ai ochiului miop
2.1. OCHIUL SCHEMATIC GULLSTRAND

Figura 2.1. Ochiul schematic Gullstrand

105
Ochiul es te un sistem optic dinamic cu o putere de refracție de cca 64D. 70% din această
valoare este datorată interfeței aer -cornee și 30% cristalinului. Ochiul schematic Gullstrand
reprezintă un sistem de parametrii care ne permit să calculăm dimensiunile unei im agini
retiniene. Analiza ochiului se reduce la studierea celor patru suprafețe dioptrice principale.
▪ Fața anterioară a corneei are o putere dioptrică de cca 48.83D și o
rază de 7.7 mm. Indicele de refracție este de 1.376. În jurul vertexului
suprafeței an terioare există o zonă optică cu diametrul de 3 mm care
prezintă un astigmatism fiziologic conform regulii.
▪ Fața posterioară a corneei are o putere dioptrică de –5.88D și o rază
de 6.8 mm.
▪ Fața anterioară a cristalinului are o rază de curbură de 10mm.
Indicele de refracție al cristalinului este de 1.41.
▪ Fața posterioară a cristalinului are o rază de curbură de 6mm.
▪ Puterea refractivă totală a corneei este de 44.305D și cea a
cristalinului neacomodat de 19.11D.
▪ Grosimea corneei este de 500 de microni și ce a a cristalinului de 3.6
mm.
▪ Ochiul standard este hipermetrop de +1D, are o putere refractivă totală
de 58.64D și o lungime axială de 24mm.
▪ Punctul nodal al ochiului este punctul prin care razele incidente trec
nedeviate. El se află la 17.1mm de retină ș i ne ajută să calculăm
mărimea imaginii retiniene prin construcția grafică a două triunghiuri:
triunghiul obiect și triunghiul imagine. Cele două triunghiuri sunt
asemenea și astfel obținem raportul între înălțimile obiectului și
imaginii:
h obiect/h imagi ne=distanța obiect -punct focal /17.1 mm
Inversul raportului de mai sus reprezintă mărirea imaginii.
▪ Punctul focal principal se află la 15.7 mm anterior de vertexul
cornean. Punctul focal secundar se află la 24.3 mm posterior de
vertexul cornean.
2.2. Ochiul sche matic modern include și calculul asfericității suprafețelor
corneene cristaliniene. Aberația de sfericitate este compensată datorită formei asferice a
corneei și cristalinului. Fiecare dintre cele două structuri au o rază de curbură care crește spre
perife rie.

106
2.3. OCHIUL REDUS DONDERS
Ochiul redus Donders este un model simplificat în care cele patru suprafețe dioptrice sunt
reduse la una singură.
• Punctele principale sunt situate la 1.5mm posterior de cornee.
Aceasta are o rază de 5.7mm.
• Punctul nodal al ochiului se află la 7.2mm în spatele corneei.
• Distanța dintre punctul nodal și retină este de 17.2mm.
• Refracția totală este de 58D.
• Înălțimea imaginii retiniene este egală cu produsul dintre
distanța punct nodal -retină și unghiul subîntins de obiect
(expr imat în radiani).
2.3.1. Miopia simplă (miopia școlarului) este o ametropie de corelație care apare la vârsta
de 7-10 ani. Ea are o evoluție progresivă la pubertate atingând un platou spre vârsta de 18 -20
de ani. Miopia simplă este determinată poligenic și se poa te transmite autozomal recesiv.
Simptomul principal la miopul necorectat este vederea neclară la distanță. Pentru a vedea mai
clar acesta îngustează fanta palpebrală. La persoanele cu miopie simplă efortul acomodativ
este mult mai mic decât la emetropi. Da torită efortului acomodativ mai mic convergența este
uneori insuficientă și atunci poate apărea cefaleea. Noaptea datorită predominanței luminii
violet și albastre miopia este mai mare cu –0.50 –1D fenomen numit miopie nocturnă.
Presbiopia apare mai târziu la miopi și cei cu valori de –3D vor putea citi fără ochelari
indiferent de vârstă. Examenul obiectiv evidențiază la unii miopi un diametru pupilar mai
mare, responsabil de efectele optice pe timp de noapte produse de creșterea aberațiilor de
sfericitate și de ordin superior (halouri în jurul surselor luminoase). Corecția miopiei simple
poate fi optică, chirurgicală și medicamentoasă.
a. Corecția optică se poate realiza cu ochelari sau lentile de contact. În cazul miopiei
simple se prescrie cea mai mic ă lentilă divergentă ( -) cu care se obține maximul de acuitate
vizuală. Este foarte important să reținem faptul că examenul cu autorefractometrul poate
produce o supraevaluare a miopiei cu -1-3D prin inducerea unui ușor spasm acomodativ. De
aceea este obli gatoriu ca la sfârșitul examenului oftalmologic să efectuăm și o refracție
cicloplegică. Corecția miopiei este de fapt o corecție în planul punctului remotum. În miopie
punctul remotum este aproape de cornee și deci miopul vede clar doar obiectele situate între
punctul remotum și ochi. Corecția miopiei corespunde de fapt utilizării unei lentile divergente
cu punctul focal anterior în punctul remotum. Cu cât apropiem lentila de ochi cu atât este
nevoie de o valoarea prescrisă mai mică. Ochiul miopului vede c lar fără corecție doar până la
punctul remotum. Pentru a vedea clar dincolo de punctul remotum vergența luminii trebuie
modificată în așa fel încât să aibă aceeași divergență cu razele venite din punctul remotum.
Lentila divergentă folosită trebuie să aibă punctul focal secundar în punctul remotum. Cu cât
apropiem lentila de cornee imaginea retiniană se mărește și compensează efectul de micșorare
indus de lentilă. Raza incidentă sub un unghi de 0.1 rad se modifică datorită indicelui de
refracție la 0.1/1.33 6 adică la 0.075 rad. Dacă imaginea se formează pe retină la 22.9 mm de
vertexul corneei atunci înălțimea ei este egală cu 0.075*22.9=1.72 mm. Dacă miopul are –5D
și o lungime axială de 25 mm pentru unghiul de 0.075 rad, înălțimea imaginii va fi de 1.89
mm. Corecția cu lentile divergente determină un unghi mai mic de 0.1 rad și atunci înălțimea
imaginii va scădea până la valoarea din emetropie adică la 1.72 mm.

107
Marginile groase ale lentilelor micșorează periferia câmpului vizual. Acest efect proiectează
pata oarbă mai aproape de punctul de fixare, dar este compensat de creșterea distanței dintre
discul optic și fovee observat la majoritatea miopilor.
Efectul acomodației. Un miop de –4D poate citi fără corecție la 25 cm și cu un efort
acomodativ zero. Atunci când citește cu corecție el folosește acomodația ca și un emetrop.
Miopii care citesc fără acomodație au o insuficiență de convergență care produce o exoforie
responsabilă pentru apariția astenopiei și diplopiei. De aceea miopii trebuie să poarte ochelari
și la distanță și la apropiere. Dacă supracorectăm miopia, acomodația este solicitată
suplimentar și apare astenopie. Acest efort este suportat de copii dar nu și de tineri peste 20 de
ani. Supracorecția poate fi observată pe parcursul testării în două mo duri: fie pacientul se
urmărește momentul în care pacientul vede la optotipul Snellen literele mai mici sau mai
negre și mai clare, fie se utilizează filtrele colorate roșu verde. Acestea dau un indiciu asupra
poziției focarului față de retină. Dacă te stăm succesiv cele două filtre colorate la linia de
acuitate vizuală maximă există supracorecție dacă vede mai clar cu filtrul verde deoarece
lumina verde se refractă mai mult și focarul se translează din spatele retinei pe retină.
Presbiopia și miopia . La miopi presbiopia se manifestă mai târziu în funcție de numărul de
dioptrii. Miopul de –3D nu va avea niciodată nevoie de ochelari de citit la 33 cm. La miopii
cu valori dioptrice mai mici de –3D după un anumit in terval de timp de la instalarea
presbio piei este necesară prescrierea unor ochelari cu plus pentru citit de valoare mai mică
deoarece miopia nu compensează decât parțial deficitul de amplitudine acomodativă. La
miopii presbiți cu valori dioptrice mari este necesară o scădere a dioptriilor pentr u citit cu 2.5 –
3D. În cazul utilizării ochelarilor bifocali segmentul inferior va induce efect prismatic cu baza
infero -nazal.
b. Corecția miopiei cu lentile de contact elimină micșorarea imaginilor, a efectului
prismatic și a aberațiilor de sfericita te și de tip coma.
c. Corecția chirurgicală a miopiei se poate realiza prin utilizarea laserului cu excimeri
și a implantelor refractive. Laserul cu excimeri permite tratamentul miopiilor prin două
metode: LASIK (laser in situ eratomileusis) și LASEK ( laser epithelial in situ keratomileusis).
Metoda LASIK este indicată pacienților cu vârste de peste 18 ani, cu valori dioptrice până la –
7D cu grosimi corneene de peste 530 -540 microni, keratometrii cuprinse între 40 -46D și
diametre pupilare mai mici de 5 mm. Această tehnică presupune producerea unui flap cornean
de 160 de microni cu ajutorului unui microkeratom. Laserul subțiază stroma corneană în
medie 13 microni pentru fiecare dioptrie. Metoda LASEK se adresează miopilor de peste 18
ani, cu valori dioptr ice mai mari de –7D sau valori dioptrice mai mici dar asociate cu grosimi
corneene mai mici de 530 de microni, keratometrii mai mari de 46D sau mai mici de 40D și
diametre pupilare mai mici de 5.5mm. În acestă tehnică se produce un flap epitelial de 50 de
microni grosime prin aplicarea pe cornee a unui alcool 20% timp de cca 30 de secunde. Apoi
se produce cu ajutorul laserului o modelare a stromei corneene identică cu cea din tehnica
LASIK. În practică indicațiile trebuie să respecte o corelație între număr ul de dioptrii,
curburile corneei, grosimea corneei, diametrul cornean și diametrul pupilar. Miopiile mai mari
de -11D sau cele mai mici dar cu grosimi corneene mai mici de 460 de microni pot beneficia
de implantele refractive. Unele sunt introduse în came ra anterioară (Artizan, Vivarte) altele în
camera posterioară (PRL).

108

Figura 2.2. Operația LASIK pentru miopie

d. Tratamentul medicamentos al miopiei . Pirenzepine este un medicament
antimuscarinic aflat încă în studiu, care reduce cu 50% progresia mi opiei la copii miopi cu
vârste cuprinse între 8 și 12 ani. Acest compus este selectiv pe receptorii muscarinici M1 și
mai puțin pe M2. Unul dintre efectele sale este scăderea creșterii lungimii axiale a globului
ocular. Reacțiile secundare sunt vederea ne clară datorită midriazei și reacțiile alergice
conjunctivale. Modul de administrare este de Pirenzepine gel 2% de 2 ori pe zi un an.
2.3.2. Miopia degenerativă (miopia malignă). Este o afecțiune oculară produsă de o
creștere progresivă a lungimii axiale însoțită de leziuni la nivelul retinei, coroidei și sclerei.
Miopia progresează tot timpul vieții până la valori de –20-30D.
a. Etiopatogenie . Miopia degenerativă este transmisă genetic autozomal recesiv și
determinată monogenic. Miopia mare cu hemeralopie este legată de cromozomul X. Miopia
degenerativă reprezintă 2 -3% din miopii.
b. Afecțiunile asociate cu miopia degenerativă sunt stafiloamele atrofice
corioretiniene, colobom irian, buftalmia, microcorneea, coroideremia, atrofia girată,
degenerescențe tape to-retiniene, boli infecțioase (rujeolă), subnutriție, sindrom Marfan,
sindrom Weil Marchesani.
c. Simptomatologie . Acuitatea vizuală depinde de gradul miopiei și de leziunile
maculare. Percepția luminoasă este diminuată și unele miopii degenerative se asociază cu
hemeralopia. Examenul simțului cromatic arată o diminuare a sensibilității pentru albastru.
d. Biomicroscopia polului anterior poate evidenția o exoftalmie ușoară, camera
anterioară profundă, pupilă cu diametru mare și un reflex fotomotor lent.
e. Examenul fundului de ochi prezintă următoarele:

109
– Conusul miopic este determinat de o pătrundere oblică a nervului optic la nivelul
sclerei datorită lungimii axiale mari a globului ocular. Interacțiunea dintre o
permanentă alungire a globului oc ular și poziția discului optic are ca rezultat apariția
unei leziuni semilunare pe marginea temporală a discului optic numită conus miopic.
Acesta a apărut datorită tracțiunii care produce leziuni ireversibile ale epiteliului
pigmentar retinian, membranei Bruch și coroidei. La marginea temporală a conusului
retina este hiperpigmentată. Conusul miopic progresează inițial spre temporal apoi
circumferențial sub aspectul de stafilom miopic posterior. Discul optic are și alte
modificări: paloarea temporală a dis cului optic, creșterea diametrului papilar și
dispunerea nazală a vaselor retiniene.
– Leziunile coroidiene se manifestă prin apariția unor zone mici de atrofie corioretiniană
cu aspect de placarde albe multifocale numite coroidoză miopică. În multe zone pot
apărea rupturi ale membranei Bruch sub forma unor striuri subretiniene galbene
(laquer cracks). Coroidoza miopică maculară și rupturile membranei Bruch pot iniția
dezvoltarea de membrane de neovascularizație coroidiană cu aspect gri verzui care
rupându -se produc hemoragii maculare. În jurul acestora apar migrări și depuneri
pigmentare care se condensează și formează un placard circular numit pata Fuchs.
– Leziunile maculare nespecifice constau în aglomerări pigmentare neomogene.
– Leziunile retiniene. Se obser vă plaje de atrofie corioretiniană mai ales periferic. De
asemenea pot apărea degenerescențe retiniene periferice: degenerescența cistoidă,
degenerescența în palisadă (substratul apariției unor rupturi retiniene și a dezlipirilor
de retină). Datorită tracț iunii se pot observa și cute retiniene.
– Leziunile sclerale sunt reprezentate de stafilomul scleral posterior.
– Leziunile vitreene sunt degenerescența macrofibrilară a vitrosului, decolare posterioară
de vitros și lichefierea vitrosului.
f. Alte examene:
– câmpul vizual este redus concentric și se observă apariția scotoamelor „în virgulă” și
lărgirea petei oarbe. În stafilomul posterior pot apărea defecte hemianopsice în cadran.
Stafiloamele nazale pot produce hemianopsii temporale.
– tensiunea intraoculară este normală sau subnormală;
– ERG și EOG sunt subnormale;
g. Diagnosticul diferențial se face cu:
– degenerescența maculară senilă
– histoplasmoză oculară
– conusul miopic congenital
– atrofia girată
– toxoplasmoza congenitală
h. Afecțiunile se cundare miopiei degenerative:
– cataracta subcapsulară posterioară
– luxația sau subluxația cristalinului
– glaucomul primitiv cu unghi deschis
– dezlipirea de retină

110
i. Tratamentul miopiei maligne
– prevenirea rupturilor coroidiene se face prin purtarea ochela rilor cu lentile de
policarbonat și evitarea eforturilor fizice intense.
– tratamentul medicamentos al miopiei degenerative se face cu Difrarel, Doxium,
Difebion, Tanakan, Heligal și vitamine A, B, D, E. Unele studii arată că atropinizarea
în perioada copilă riei reduce progresia.
– corecția cu lentile aeriene. Datorită efectului de micșorare a imaginii indusă de lentile
este necesară o subcorectare ușoară. Utilizarea lentilelor divergente de valoare mare
produce modificări importante ale acomodației și converg enței. Când ochii sunt în
convergență lentilele au efectul unor prisme cu baza nazal. Din regula lui Prentice se
poate observa faptul că un miop care are o lentilă de –20D și care privește la 3mm de
centrul optic al lentilei are o deviație prismatică de 6D P pentru fiecare ochi și deci
12DP cu baza nazală pentru ambii ochi. Cu cât este mai mare miopia cu atât este mai
bine ca lentilele prescrise să fie plan concave și mai aproape de ochi. Chiar dacă
subcorectăm ușor un miop putem totuși să obținem o acuitate vizuală mai bună
înclinând ochelarii cu 7 grade. Efectul acestei înclinații este cel al unui cilindru cu ax
la 180 de grade al cărui putere crește cu înclinarea. Pentru fiecare dioptrie cilindrică
puterea sferică crește cu 0.33D.
– corecția cu lentile de c ontact este superioară celei cu lentile aeriene. Ele elimină
micșorarea imaginilor, efectul prismatic, aberația de sfericitate și coma. Lentilele de
contact au anumite dezavantaje datorită inducerii unui grad de insuficiență de
convergență. Miopii care tr ec de la ochelari la lentilele de contact au un efort
acomodativ care se poate manifesta prin astenopie acomodativă.
– corecția chirurgicală a miopiei se poate realiza cu ajutorul implantelor refractive de
cameră anterioară (Artizan, Vivarte) sau de cameră posterioară (PRL). Nu este indicată
operația de extracție a cristalinului (operația Fukala) datorită riscului foarte mare de
dezlipire de retină.
– tratamentul patologiei corioretiniene induse de miopia degenerativă. Rupturile
retiniene simptomatice sunt tra tate prin fotocoagulare laser Ar, crioterapie sau
indentație sclerală cu burete de silicon. Membranele de neovascularizație coroidiană,
juxtafoveală sau extrafoveală sunt identificate, localizate angiofluorografic și tratate
prin fotocoagulare laser.
– tratamentul afecțiunilor oculare asociate (glaucom, dezlipire de retină). În urmărirea
glaucomului, măsurarea presiunii intraoculare se face prin aplanație. Este necesară
efectuarea unor câmpuri de vedere periodice. Tratamentul cu miotice este
contraindicat at ât datorită scăderii acuității vizuale cât și a posibilității de a induce noi
rupturi retiniene și dezlipiri de retină.
3. Investigații și tratament:
3.1. Examinarea fundului de ochi.
Examenul fundului de ochi, practi cat sistematic cu prilejul orică rui exa men
oftalmologic complet, este indicat pen tru a stabili diagnosticul afecțiunilor retinei și pe
cele ale coroidei (membrană lipită de retină cu rol în nutriția acesteia). El dă posibi litatea,
de asemenea, să se observe vascularizația retiniană, care poate fi modificată de numeroase
boli. Foarte multe boli oculare (desprinderea retinei) sau generale, cum ar fi diabetul, dau

111
anomalii ale fundului de ochi. De exemplu, aspectul scobit al capatului nervului optic este
un semn al glaucomului.
Tehnica :
Examenul este efectuat cu dou ă tipuri de ap arate: un oftalmoscop, cu sau fără interpunerea
unei lentile puternic convergente (Goldm ann), sau un biomicroscop (lampă cu fantă).
Oftalmoscopul serveș te la examinarea polului posterior al ochiului (centrul retinei,vasele
retiniene, pa pila și macula).
Biomicroscopul este utilizat pentru examinarea microscopică a polului anterior, a
vitrosului și a polului posterior, prin realizarea de secțiuni optice ale mediilor oculare. O
dilatație pupilară prealabilă este necesară și poate fi provocată cu ajutorul unor midriatice,
cu scopul de a permite o viziune mai largă. Odată dilatația realizată, examenul nu durează
mai mult de 3 minute pentru un ochi.

Figura 3.1.1. Examinarea fundului de ochi Figura 3.1.2 . Examinarea fundului de ochi
cu Oftalmoscopul cu Biomicroscopul
Nu doar afecț iunile retinei p ot fi diagnosticate astfel ,ci ș i alte boli pot fi depistate prin
examenul fundului de ochi cum ar fi :
1. Ateroscleroza : Examinâ nd fundul de ochi, oftalmologul poate depista stadiul
aterosclerozei, poate să vadă depozitele de colester ol (mici puncte stralucitoare) și
modificările apărute la vasele de sâ nge.
2. Hipertensiunea : Oftalmologul poate afla dacă este vorb a de o hipertensiune veche,
dacă este o tensiune oscilantă . Vasele fundului de ochi la hipertensivi se modifică,
arterele sunt mai strâ mte, venele mai dilatate. La hipertensivi, acolo unde se
încruciș ează artera cu vena, artera comprimă vena ș i uneori apar mici puncte de
hemoragie la aceste încrucișă ri arterio -venoase.
3. Diabetul : La 10 ani de la debutul diabetului, debut care ad esea nu este observat, poate
apărea retinopatia diabetică . Bolnavul de diabet trebuie urmă rit peri odic de oftalmolog
pentr u a preântâ mpina orbirea bolnavului de diabet.

112

Figura 3.1.3. Imaginea fundului de ochi
4. Boli de sange : Modificările la nivelul retinei apar și în urma unor boli ale sâ ngelui,
precum anemiile, poliglobuliile, leucemiile.
5. Cataracta : Este o afectiune degenerativă a cristalin ului care apare la persoanele
vârstnice și duce la scăderea acuității vizuale până la pierdere a vederii. Cataracta se
dezvoltă diferit de la un pacient la al tul, viteza putând să difere ș i de l a un ochi la altul
pentru acelaș i pacient. Cele mai multe cataracte la persoanele în vârsta se dezvoltă
progresiv într -o perioadă de câț iva ani. Alte cataracte, în special la oamenii mai tineri
și persoanele cu diabet, p ot să progr eseze rapid pe o perioada scurtă de timp. Este
imposibilă predicț ia asupra vitezei de dezvo ltare a cataractei la o persoană anume.

Figura 3.1.4. Cataracta

113
6. Degenerescenț a macular ă: Această afecțiune se întâlnește relativ frecvent la pacienții
în vârstă și constă î n deteriorarea regiunii centr ale a retinei (macula) determinând
scăderea acuităț ii vizuale. Semnele clinice care preced scă derea vederii su nt
deform area obiectelor din câmpul vizual, ușor de evidențiat î n cazul liniilor fine
drepte.

Figura 3.1.5. Degenerescența maculară

7. Alte afectiuni : Prin examenul fundulu i de ochi pot fi depistate și unele tumori
cerebrale, dar ș i unele semne care indic ă boli infecț ioase cum ar fi tuberculoza, HIV,
sifilisul.

3.2 Examenul acuității vizuale
Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea, conturul și
detaliile elementelor din spațiu. Vederea cea mai clară este loca lizată la nivelul maculei (pata
galbenă), datorită repartiției în această zonă a numărului maxim de conuri. În această arie
retiniană există valoarea maximă a acuității vizuale, ea reprezentând vederea centrală.
Pentru a recunoaște forma obiectelor este ne cesar ca:
– imaginea să aibă un minim de dimensiune între două puncte, minimul separabil(astfel
încât acestea să fie percepute separat);
– să se poată recunoaște minimul de variație în traseul unei linii,minimul de aliniere.

114

Figura 3.2.1 Unghiul „alfa”
Toate aceste elemente contribuie la realizarea unei maxime acuități vizuale.Detaliile
obiectelor din spațiu sunt măsurate prin unghiul sub care sunt văzute.Unghiul vizual este
format din razele care pleacă din extremitățile obiectului și se încrucișează în pu nctul nodal al
ochiului pentru a ajunge la retină; unghiul „alfa” este format între axa optică și axa vizuală.
Acuitatea vizuală normală, egală cu unitatea, se consideră atunci când sunt percepute
separat două puncte ce produc pe retină imagini sub un ungh i de un minutarc de cerc și au
între ele o distanță de 1,4 mm. Această distanță corespunde la nivelul retinei la o dimensiune
liniară de 4 microni, care este aproximativ egală cu diametrul unui con retinian, ceea ce
presupune ca, pentru a vedea distinct, s eparat, două puncte,trebuie ca două conuri retiniene să
fie stimulate separat, iar între ele să existe un con nestimulat.
3.2.1. Examinarea clinică a acuității vizuale

Figura 3.2.2 Panou de testare
Utilizează tabele speciale care conțin litere, cifre, semne sau desene, numite optotipi.
Principiul acestui examen este reprezentat de determinarea minimului separabil.
Acești optotipi sunt constituiți în așa fel încât semnele cele mai mici, din ultimul rând să fie
văzute de la distanța de 5 metri (considerată ca „inf init oftalmologic”, distanță de la care
acomodația nu mai este solicitată), sub un unghi vizual de 5 minute, iar grosimea semnelor
corespunde unei deschideri angulare de 1 minut(Fig. 2.3/2.4)

115
Optotipii standardizați utilizați în prezent în clinică sunt con form principiilor lui Monoyer,
care a introdus noțiunea zecimală în exprimarea acuității vizuale. Aceste tabele au 10 rânduri
de semne și fiecare rând cores punde unei valori de la 0.1 la l a cuitate vizuală.
Exprimarea AV cu optotipii construiți prin grada re zecimală se face sub formă de fracție:
– AV= d/D, unde: -d = distanța de la care sunt citite rândurile optotipului de pacientul
examinat;
– D = distanța de la care poate fi citită litera unui anumit rând de către subiectul cu
vedere normală (emetrop).
Testele utilizate pentru determi narea AV pot fi diferite, toate însă trebuie să fie simple, ușor
de recunoscut.
Se pot utiliza astfel:
– optotipul cu litere (Monoyer),lectura literelor poate aduce unele erori datorate faptului
că unele litere sunt mai greu der recunoscut decât altele;
– optotipul cu litera E (Snellen) care este utilizat și pentru analfabeți;
– optotipul cu inele întrerupte (Landolt), este alcătuit din inele care prezintă o deschidere
care este egală cu grosimea, el poate fi folosit pentru măsurarea AV la copiii preșcolari
sau persoane analfabete.
Examinarea AV se face la lumina zilei sau în camera puțin obscură. Examenul se practică
separat la fiecare ochi, la început fără lentile de contact apoi, dacă este necesar se utilizează
lentile care să corect eze o anumită ametropie (tulburare derefracție). Este măsurată mai întâi
AV la ochiul cu vederea mai scăzută, în timp ce ochiul celălalt este exclus printr -un opercul
semitransparent, care asigură o luminozitate egală pentru ambii ochi. Acuitatea vizuală e ste
reprezentată de rândul de litere la care subiectul distinge corect toate semnele.Acuitatea
vizuală de aproape este mai puțin standardizată. Sunt utilizați pentru măsurarea acesteia
optotipi pentru aproape (proxoptipi) care sunt alcătuiți din fragmente de texte cu caractere din
ce în ce mai mici.
Acuitatea vizuală poate varia în raport cu factori obiectivi (forma geometrică a testului,
contrastul între test și fond, iluminarea fondului, culoarea luminii utilizate,distanța de
observare a testului) sau în funcție de unii factori obiectivi (diametrul pupilar, topografia
retiniană, vârsta subiectului, direcția fasciculului de lumină, procesul de sumație spațială și
temporală a stimulilor retiniene).
3.3. Autorefractometria computerizată .
Se bazează pe princ ipiul Scheiner. Dacă punem un ecran cu două orificii în fața pupilei,
razele care vin de la un obiect îndepărtat focalizează într -un punct dacă ochiul este
emetrop, în două puncte separate dacă ochiul este miop sau hipermetrop. Aducând
obiectul în punctul remotum al ochiului imaginea se va focaliza într -un singur punct. În
acest mod se poate determina punctul remotum.
Dioptronul este un optometru în infraroșu, care utilizează principiul Scheiner. Inițial el
calculează meridianele principale apoi încă șase meridiane. Computerul calculează
valorile dioptrice după pătratul funcției sinusoidale. Combinarea vederii binoculare și
foggingul automatic intenționează să micșoreze acomodația instrumentului. Dioptronul are

116
și o serie de dezavantaje. Astigmatismul nereg ulat nu poate fi detectat pentru că aperturile
se proiectează doar într -o anumită porțiune a corneei. Acomodația indusă de aparat
(acomodație de instrument) sau pseudomiopia de instrument este o problemă pentru multe
aparate. În timpul măsurării cantitatea de acomodație indusă de instrument f luctuează și
astfel apar erori.

Figura 3.3.1 . Autorefratometru Figura 3.3.2. Ochiul văzut la Autorefratometru
4. Compensarea miopiei
4.1. Sistemul lentilă corectoare -ochi
Se consideră o lentilă infinit subțire fiind puterea dioptrică a lentilei (=1
𝑓′ ) iar puterea frontală
imagine a lentilei compensatoare. Puterea sistemului optic al ochiului fiind notată cu relația
pentru puterea sistemului rezultat din combinația lenti lă ochi.
δ este distanța de la lentilă la planul principal obiect al sistemului optic al ochiului. Dacă :
δ=f 0 ,adică puterea sistemului rezultat este egală cu puterea ochiului emetrop.Ochiul ametrop
va avea aceeași dimensiuni de imagine după compensarea c a ochiul emetrop cu sistemul optic
de aceeași putere.Lentila nu modifică puterea sistemului optic al ochiului dar îi deplasează
punctul principal imagine.
Dacă pentru compensare se folosește lentila de contact b=0 și δ es te neglijabil.

4.1.1. Pupila de intrare a ochiului compensat
Pupila de intrare a sistemului lentilă -ochi este imaginea orificiului irisului prin sistemul lentilă
cornee și conjugată cu pupila de intrare a ochiului care este la 3 mm de vârful corneei.

117

Se consideră de exemplu y ’=d – diametrul pup ilei de intrare și X ’=b + 3 + 12 + 3 = 15
-distanța de la lentilă la pupila de intrare și se calculează y :
Pentru – 5 dpt g ’= 1 (lentila infinit subțire) rezultă y=0,93 d.
În cazul ochiului miop compensat ,pupila de intrare a sistemului lentilă -ochi este mai
mică decât la ochiul necompensat,intră mai putină lumină în ochi .
Pentru ametropii între 5 și 10 dpt se poate admite un cerc de difuzie cu diametrul
aparent de 2 ceea ce dublează toleranța la ∆ (reprezintă diferența între proximitatea punctului
remotum și proximitatea unui punct obiect văzut tot așa de bine fără acomodare ).
Pentru miop imaginea obiectului văzut prin lentila de compensare este mai mică și la
hipermetrop mai mare dacă nu se ia în considerare acomodarea.
Dacă se compară însă imaginea ochiu lui acomodat cu a ochiului neacomodat dar cu
ochelar , se constată o diferență neglijabilă.
În vederea de aproape miopul are nevoie mai puțin de acomodare decât emetropul.
La ametropii mari optica ochiului este mai putin omogenă și retina are o rezoluție mai
puțin bună.
4.1.2. Sistem rezultant ochi -sistem de contact:
Refracția principală este dată de relația R =1
𝐻𝑜𝐴𝑅 în care Ho este punctul principal obiect și AR
punctul remotum.Puterea lentilei este 1
𝐻′𝐴𝑅 (H’ punctul principal imagine). Diferența R- |0
este de 0,1 dpt ,dacă este cuprins între -10 și + 5 dpt și nu depășește 0,25 dpt , dacă miopia nu
depășește 14 dpt și afachia +11 dpt .
4.1.3. Acomodarea ochiului compensat:
Amplitudinea de acomodare a ametropului compensat cu lentile de contact este aceeași ca la
emetrop plasat în aceleași condiții cu eroare mai mică decât toleranța de fabricație, A= Ae
(1+2R*d).
Pentru un obiect situat la 40 cm față de ochi A=2,5 dpt.
Cei doi ochi ai unui cuplu anisometrop ar trebui să acomodeze cu cantități diferite.În ca zul
corecției prin lentile de contact cele două acomodări sunt egale și deci vederea binoculară nu
este perturbată.
În cazul astigmatismului dacă corecția se face cu lentile de contact,acomodarea în cele două
secțiuni principale este aceeași.
4.1.4. Mărimea imagi nii retinie ne :
Raportul imaginilor retiniene ale aceluiași obiect văzut succesiv de ochiul compensat și apoi
de ochiul necompensat este dat de relația:
𝑦′
𝑦′𝑝=𝑛′
𝑛=𝑔′(1+𝑐∙𝑅𝑝)

118
Pentru lentile de ochelari c = 12 mm în medie pentru af aci și 13,6 mm pentru miopi și
hipermetropi. 𝑅𝑝 reprezintă refracția pupilară, 𝑔′ factor de formă a lentilei de contact.
Grosismentul pentru lentilele de ochelari este net mai mare la hiperopi și afaci decât
grosismentul sistemului de contact core spunzător.
Grosismentul este net mai mic decât cel al sistemului de contact în cazul miopilor.
Pentru hiperopi și afaci acuitatea este mai bună cu lentila de ochelari, dar diferența nu este
sensibilă în practică.
Pentru afaci creșterea măriri este mai degr abă jenantă la început.
Din acest punct de vedere, compensarea cu lentilele de contact este preferabilă.
În cazul miopilor, acuitatea crește când se trece de la ochelari la lentile de contact; dar
creșterea este sensibilă pentru miopii superioare lui 8 dpt .
Lentilele de contact deformează mai puțin imaginile astigmaților decât ochelarii de vedere.
Fluxul luminos care pătrunde în ochi depinde de modul de compensare. Pierderile de lumină
prin reflexie ar fi de 2,1% pentru ochiul liber, 2,67% pentru lentila co rneană și 8% pentru
lentila de ochelari care nu este tratată antireflex.
Pupila de intrare a ochiului cu lentila de contact este mai mare decât cu ochelari la miop și
este invers la hiperop.
Câmpul vizual este mai mare cu lentila de contact decât cu ochela ri. Câmpul de privire nu este
modificat de lentila de contact. Portul lentilelor de contact are efect de frânare a creșterii în
miopia progresivă.
Diferența de putere între lentila de ochelari Ø SL și lentila de contact Ø SC pentru aceeași
ametropie compensa tă este dedusă din relația , în care d 0 este distanța de la cornee la lentila de
ochelari.
Pentru puteri negative Ø' SC < Ø' SL și pentru puteri pozitive Ø SC > Ø SL.
4.1.5. Ortokeratologia:
Corecț ia miopi ei și a astigmatismului prin purtare a nocturnă (î n timpul somn ului) de lentile
dure ce vor apla tiza corneea, dând o corecț ie a vederii temporară – o zi.
În acest scop se realizează lentile mai plate decât corneea care purtate mai multă vreme
forțează modificarea curburii corneei,poziția cristalinului ,lungimea ochiul ui.Pentru folosirea
metodei este necesar să se cunoască forma corneei.Se utilizează în acest scop
videokeratoscopul.
Lentila se alege după concordanța cu sageata corneei corespunzătoare lungimii unei coarde
date.
Săgeata lentile = săgeata corneei + 10 m
Săgeata corneei inițial se obține cu videokeratometrul care poate da valoarea razei aplicate și
excentricitatea numerică.

119
Lungimea corneei este determinată de diametrul lentilei minus lățimea curbei periferice.
Relația dintre modificarea excentrecității ∆e ș i modificarea corneei în regiunea apicală (PCA)
este :
∆e = 0,16 ∆ PCA
Și relația între ∆e și variația refracției ∆Rx
∆e = 0,21 ∆Rx
Durata tratamentului depinde de gradul ametropiei. În general o ametropie sub -1,75 dpt se
poate corecta în două săptămâni.
În practică mai mulți factori pot influența succesul ortokeratologiei :
– când valoarea excentricității și ametropia nu pot corectate;
– keratocon,distrofie corneeană sau boală activă a ochiului;
– dureri în timpul nopții;
– răspuns negativ după sașe ore de purta re;
4.1.6. Corecția optică a miopiei unilaterale și anisomiopiei:
Anisomiopia poate duce la neutralizarea unui ochi ,strabism,ambliopie.Corecția cu lentile
concave a ochiului miop și cu lentilă plană sau convexă după caz la celălalt ochi este suportată
de copii ș i trebuie făcută de timpuriu. Concomitent se împiedică instalarea ambliopiei prin
ocluzie intermitentă a ochiului emetrop (câteva ore zilnic sau cateva zile pe săptămâna,până la
vârsta de 8 -10 ani).
Dacă ambliopia este deja prezentă la data examinării se î ncearcă micșorarea ambliopiei prin
ocluzia ochiului emetrop după aplicarea de ochelari ochiului miop.Dacă acuitatea este el puțin
0,4 la ochiul miop și vârsta de 5 -10 ani , se pot aplica lentile corneene care ameliorează
acuitatea,permit vederea binoculară ,corectează strabismul.
Anisomiopia se întâlnește la 26% dintre miopiile mari.Dacă anisomiopia este mai mare și nu
se pot folosi lentile de contact sau intraoculare,se propune micșorarea imaginii la ochiul
sănătos și mărirea la cel miop cu ochelari izeicon ici.Aceștia sunt sisteme Galilei.Dacă este
anisomiopie,se corectează întâi ochiul cu miopia mică până la acuitatea optimă.Ochiul cu
miopia mare se corectează astfel ca diferența dintre cei doi să nu depășească 2 -3 dpt.
4.1.7. Tratament cu alimentație profilactică
La copii se recomandă consumul de proteine și vitamia B1,reducerea consumului de hidrați de
carbon.Sport pentru a putea elimina enzimele dizolvate care scad rezistența sclerei.
Tratament cu ultrasunete:
f=800Hz ,0,2 -0,3 W/Cm
10-15 ședințe produc ameliorar ea debitului de formare a umorii ,dispariția sau diminuarea
opacității vitreene.Aceste rezultate apar după 6 -12 luni.

120
Tratament medicamentos :
Atropina 1 % în ochiul cu miopia mai mare,zilnic o picătură seara ajută la diminuarea creșterii
miopiei.
Tropicamid a este un midriatic mai slab a atropina,se administrează seara și relaxează mushiul
și ajută la încetinirea progresiei miopiei.
Scopolamina 0,25 % și se administrează de 2 ori pe zi timp de 3 luni,în fiecare ochi și
incetinește evoluția miopiei.
4.1.8. Antrenam ent vizual
Prin terapeutica folosind echipamente optice și prin antrenament vizual se urmărește
ameliorarea și chiar restabilirea funcțiilor vitale.
Scopul antrenamentului : reducerea miopiei, reducerea efectului miopiei asupra performanțelor
vizuale globa le, ameliorarea eficacității vizuale a miopului care nu poartă compensare sau a
cărei compensare este inferioară valorii teoretice necesare. Compensarea la miopi nu va
depăși valoarea găsită la skiascopia dinamică pentru distanța Harmon.
Dacă este imposibi l de determinat un echilibru dioptrie în V.A. mai convex sau mai puțin
concav decât echilibrul dioptrie în V.D. se pot folosi prisme îngemănate. Pentru compensare
se pot folosi lentile bifocale compensare subcorectată echivalentă echilibrului aproape fără
ochelari în miopii mici compensare cu lentile divergente de putere mică la miopul corectat.
Antrenamentul vizual constă în executarea unor baterii de exerciții recomandate de
optometrist și în urma cărora pacientul resimte o ameliorare a funcțiilor vizuale .
4.1.9. Ergonomia vizoposturală

Figura 4.1.1. Poziția incorectă – corectă la birou

121
Distanța la care se lucrează aproape este distanța Harmon. Se evită posturile care pot
modifica tensiunea oculară (mai ales la copii). Se realizează iluminare echilibrată. Se r educe
efortul vizual în V.A.
Respirația : pentru stimularea activității ortosimpatice se recomandă exercițiu respirator, în
special respirație abdominală cu blocaj în expirație de până la 10 sec.
Obturarea : în timpul exercițiilor se poate practica dubla ob turare centrală. Pentru
destructurarea răspunsului la stres în V.A. poate fi utilă obturarea monocular, eventual cu
alternanță, timp de o ora în fiecare zi.
Adaptarea la lumină și la întuneric : exercițiul ce poate face parte din antrenamentul pentru
miopie este conștientizarea câmpului periferic. Pentru stimulare periferică se poate începe cu
dubla obturare centrală, apoi obturare. Subiectul se deplasează fiind atent la ce se întâmplă în
câmpul său periferic. Exercițiu util — mersul cu spatele.
Fixarea la d istanță crescătoare : trebuie să se facă fără efort, subiectul trebuie să fie conștient
de creșterea scăderea acomodării. El controlează acomodarea și rezultatele ei. Exercițiul se
face fără compensare sau cu compensare corespunzătoare echilibrului dioptrie în V.A.
Fixări în salturi : se propun fixări aproape – aproape, aproape – distanță medie și aproape —
departe.
E. Inhibiții acomodative
1.NET/NET
– se cere subiectului să mențină netitatea imaginii timp de 10 secunde, folosind pentru o
miopie de -2,5 dpt lentile de la -1 la -8 dpt;
-se explică subiectului în ce moment acomodează și în ce moment relaxează acomodarea
2.NET / NECLAR
– subiectul poartă compensarea, primește în plus o lentilă de -5 dpt. El se forțează să
vadă net câteva secunde, apoi vede neclar;
– treptat se micșorează puterea adiției.
3.NECLARITATE MAXIMĂ
– cu lentile de la – 4 la -5 dpt (ținta la 2,5 m) subiectul percepe trecerea la neclaritate;
– supra acomodarea provoacă vedere neclară în vedere departe.
4.NETITATE SELECTIVĂ
– subiectul poartă compen sarea, se adaugă lentile divergente de la -2 la – 4 dpt;
– subiectul învață să meargă văzând spațiul neclar;
I subiectul pune la punct forțat pe un obiect un timp scurt, apoi se relaxează; scopul
exercițiului este ca subiectul să fíe conștient de voința sa;
– se micșorează treptat divergența lentilei adăugate;

122
– voința de a comanda acomodarea poate duce la micșorarea miopiei.
Modul de organizare al antrenamentului vizomotor
Acesta depinde de tipul de miopie. Antrenamentul poate fi programat:
– preponderent acasă la subiect: o vizită la o lună (optometrist – pacient);
– se programează la optometrist: tratamentul poate fi intensiv.
Există diferite proceduri:
1. Miopie de postură
– comportament strâns la teste;
– reflex vizopostural inferior distanței lui Harmon, postură esof orică – se prescrie
activitate susținută pentru periferie.
2.Miopie dată de stres
– demonstrată de istoria cazului;
– se manifestă printr -o mare amplitudine funcțională;
– se lucrează asupra amplitudinii funcționale;
– se încearcă suprimarea testului.
3.Miopie alim entară
– relevată de istoria cazului;
– se consultă un nutriționist, se fac modificări în regimul alimentar;
– antrenarea motricității, vedere cu periferie. Se stopează portul compensatoriu și
eventual se dă ajutor pentru vedere aproape;
– uneori pentru corectarea unei poziții vicioase se folosesc prisme B.I. ce nu depășesc 1 –
2 pdpt;
Ajutorul în vedere aproape
a) Se prescrie convergență pentru aproape, în funcție de nevoile periferiei, respectând distanța
de lucru. Nu se depășește valoarea dată de skiascopia dinami că, fără lectură. Se încearcă
apropierea de echilibrul subiectiv dat de cilindrii încrucișați, la distanța Harmon. Uneori,
pentru corectarea unei posturi vicioase se folosesc prisme îngemănate.
b) Sfaturi alimentare și activități ergonomice:
– iluminare co respunzătoare;
– nu se citește ghemuit pentru a nu se bloca respirația;
– se respectă pauze regulate în timpul lecturii;
– se evită închiderea pleoapelor pentru a se vedea net;
– se privește cât mai destins;

123
– se mișcă globurile oculare de câteva ori pe zi ;
– se vizualizează elemente ale spațiului foarte periferic.
Rezultate așteptate resimțite de subiect
– impresia că vede mai bine;
– perceperea elementelor spațiului mai repede;
– se simte mai puțin dependent de ochelari;
– poate sta fără compensare o mare parte din zi;
– nu se plânge de astenopie.

5. Tratamentul miopiei progresive:
Prevenirea miopiei are cea mai mare eficacitate în etapele de început. Singura cale prin care
miopia poate fi complet prevenită este să se blocheze adaptarea când pacientul este î ncă
hipermetrop, sau în cel mai rău caz emetrop. Cu cât mai de timpuriu se utilizează lentile
corespunzătoare cu atât sunt șanse mai bune de prevenire a dezvoltării miopiei.
Lentilele trebuie să fie acceptate de paternul pacientului. Dacă această metodă nu este
suficientă se recurge și la antrenament vizual.
Pentru ca aceste metode să dea rezultat este necesar ca pacientul să aplice riguros prescripțiile
optometristului și deci să fie lămuriți în legătură cu necesitatea tratamentului el și părinții lui.
Este importantă depistarea cazurilor predispuse la miopie progresivă. Indicații în acest sens
poate da istoria cazului.
Manifestări specifice
– Pacientul se plâ nge că vede in ceață, deși acuitatea vizuală este normală;
– Părinții spun că, copilul lor avea r ezultate mai bune la învățătura câteva săptamîni în
urmă;
– Copilul urmează să fie expus la solicitări crescute ale mediului înconjurător;
– Copilul este studios, ignoră alte activități și devine sedentar;
– Părinții sau profesorul raportează că elevul pract ică o distanță până la carte foarte mică
atunci când citește;
– Autoritățile școlare raportează că elevul are o acuitate vizuală mică în “vederea
departe”.
Observații si teste preliminare realizate de optometrist
1. Copilul începe să citească de îndată ce a in trat în salonul de primire.
2. Distanța de lectură este mai mică decât distanța Harmon cu cel puțin 50 mm.
3. Tremură mâinile la întâlnirea cu cel care testează.
4. Are postura cu capul aplecat (se uită în pământ) când se apropie cel care
testează.
5. Este ezitant în răspunsurile la întrebări.

124
6. Dacă este pus să deseneze de exemplu o casă se observă următoarele
comportamente :
a. desenul este relativ mic în raport cu dimensiunile foii puse la dispoziție;
b. desenul este excesiv detaliat în raport cu vîrsta;
c. sunt adăugate numeroase obiecte exterioare de dimensiuni mici în desen;
d. distanța la desen în timpul lucrului este mai mică decât distanța Harmon;
e. testul cu steaua Van Orden indică proiecție esoforică ;
f. acuitatea vizuală monoculară pentru departe este mai mică decât cea
normală.

6. Tratament optic.Corecția cu ochelari
În miopia congenitală, prescrierea ochelaril or este posibilă de la 2 -3 ani. Până la vârsta de 20
de ani refracția este de tip obiectiv și se face cu ajutorul skiascopiei după ce se administreză
pacientulu i ciclopegice.Acest lucru este indispensabil la copii,unde o miopie de 1 dpt sau 2
dpt detectate cu skiascopia fără să se administreze ciclopegice poate ascunde o hipermetropie
latentă.Peste 20 de ani se poate prescrie dioptria pacientului fără a se mai ut iliza ciclopegice.
Aceste substanțe facilitează examenul fundului de ochi obligatoriu în cazul
miopilor.Oftalmoscopia furnizează date utile asupra refracției la miopiile mari și se ține cont
de ametropia examinatorului.
După ciclopegie ametropia stabilită prin skiascopie sau oftalmoscopie nu este identică cu
puterea lentilelor corectoare prescrise. Prescripția se face la o săptămână de la ultima instalare
a ciclopegicului,când pupila a revenit la normal.
În general până la 20 de ani miopii sub -5dpt,se acce ptă să se corecteze în totalitate.Se recurge
obligatoriu la testarea subiectivă și se prescrie valoarea minimă care asigură acuitate vizuală și
senzația de confort.Cu cât miopia este mai mare cu atât corecția acceptată este proporțional
mai mică,deorece im aginea retiniană pentru ochiul miop corectat este cu atât mai mică cu cât
lentila conavâ este mai divergentă.
Pentru pacienții cu miopii sub 3 -4 dpt este recomandat să poarte aceeași pereche de ochelari
atât pentru distanță cât și pentru lucru la aproape,d eoarece solicită efort de acomodare,cu
întărirea mușchiului ciliar. Astfel se evită prin stimulare a acomodării convergenței apariția
exoforiilor.
Unii optometriști recomandă ochelarii bifocali pentru a încetini ritmul de prgres al miopiei și
ameliorarea e xoforiei.
Miopul presbit trebuie să poarte pentru aproape lentile concave de valoare mai mică decât
pentru distanță.
Miopia este uneori însoțită de astigmatism.Corecția parțială a astigmatismului este
obligatorie.Se corectează numai astigmatismul mai mare de 0, 5 dpt în proporție de 70 -80 %.
De la dioptii de -6 este recomandat să se folosească lentile d e contact mai ales dacă există ș i
astigmatism corneean.

125
Pacienții cu miopii mari ,cu lentile de contact,se plâng de fotofobie.În perioada de adaptare
pot fi utile coliruri decongestionate.
Uneori se abuzează de coliruri cu corticosteroizi,ceea ce favorizează glaucomul indus de
coticosteroizi.Unii susțin că lentilele de contact opresc progresia miopiei.Cu lentile de contact
punctul proxim este mai aproape decât cu lentile aeriene.
Dacă un pacient cu vârstă mică este ușor hiperop și prezintă unele din rezultatele analizei
analitice corespunzătoare celor de mai sus, se poate începe programul de prevenire. Se poate
face compensare cu monofocale, dacă sunt acceptate , pentru departe și aproape. În majoritatea
cazurilor însă, este necesară prescrierea lentilei bifocale. Zona pentru citit a lentilei va avea o
adiție pozitivă.
Ca o completare la compensarea cu bifocale se impune un antrenament vizual acasă, pentru a
se asigura că noile condiții vizuale se integrează în paternul vizual.
Antrenamentul vizual trebuie să construiască următoarele performanțe: câmpul vizual
periferic, flexibilitate acomodativă.
Cauze probabile ale faptului că programul de prevenire nu reuș ește să blocheze progresul
miopiei pot fi :
• Pacientul a refuzat să poarte ochelari în activitățile de aproape;
• Pacientul nu respectă pentru citit distanța Harmon și anume se apropie de text;
• Programul de anternament nu este respectat.
În condițiile stresu lui contemporan ne putem aștepta ca aproximativ 30% dintre copiii școlari
să fie afectați de miopia progresivă. Statisticile indică posibilitatea ca școlarii să atingă miopii
de ordinul – 5dpt. Miopia influențează capacitatea vizuală și personalitatea. Pac ienții cu miopii
mari devin introvertiți, nu pot aborda unele ocupații.
De regulă miopul progresiv trebuie compensat cu ochelari bifocali, pentru stabilizare. Se
recomandă ca ghid orientativ următorul tabel cu adiții pentru aproape :

Miopia (dpt) Adiția (dpt)
-1,00 1,00 la 1,50
-2,00 1,50 la 2,00
-3,00 2,50 la 3,00
-4,00 3,00 la 4,00

Dacă cazul nu este structurat se poate prescrie adiție pozitivă mai mare pentru aproape. În
unele cazuri poate fi necesară creșterea adiției, dacă nu se face antrename nt pentru mărirea
câmpului vizual periferic și menținerea distanței de lucru în vedere aproape.
Dacă există esoforie, lentilele ochelarului pentru departe vor fi descentrate spre afară pentru a
introduce un efect prismatic bază In. În unele cazuri, dacă p uterea lentilei negativă este mică
în valoare absolută, se realizează lentilă prismatică adiția fiind de cel puțin 0,5 dpt. baza In.
Pentru evaluarea rezultatelor măsurilor de prevenire a progresiei miopiei se recomandă
controale la intervale de 6 luni pe ntru copii mici, iar pentru școlarii din clasele mai mari,

126
anual. Dacă modificările vizuale rămân constante și mediul înconjurător impune creșteri,
pacientul va fi compensat cu adiție pozitivă mai mare.

7. Vederea miopului
Vederea de departe a miopului:
Dacă un miop privește un punct M mai depărtat decât punctul remotum,deci cu proximitate
inferioară lui R în valoare absolută,punctul nu este văzut clar.Diametrul cercului de difuzie pe
retină se calculează cu relația:
ζ=+dβp(Z’po -Z’p)
Z’p=n ’βp
Unde X -Rp>0 și M’ imaginea lui M este situat între pupila de ieșire și retină , d este diametrul
pupilei de intrare , X reprezintă proximitatea obiectului în raport cu pupila de intrare , Rp este
refracția pupilară , βp reprezintă mărirea în pupilă , p este puterea siste mului optic al ochiului
ametrop.
Miopul poate reduce ζ închizând pleopele.
Pseudoimaginea y ’ a unui obiect depărtat
Invariantul Lagrange pentru pupile este:
nypσp=n’yp’*σp ’
σp este unghiul sub care se vede obiectul din centrul pupilei de intrare.
Pentru o chiul emetrop : yo’= σp
Raportul imaginilor pe retină a aceluiași obiect în cazul ametropului și al emetropului.
Pentru R= -10,00 dpt , Rp = -9,71 și y ’ = 1,213 yo ’
În cazul miopiei axile imaginea pe reti na este mai mare ca la emetrop.

Vederea de aproape a miopului.
Din invariatul Lagrange rezultă pentru puncta conjugate.
Dacă acomodează , deplasarea punctului imaginea este ∆a’:
∆a’=K*n*A=K*n’(RH – X)
a’=a’R – ∆a’=y’o=σH
Exemplu : Rh= -5dpt; Rh – X=5 dpt
𝑦′
𝑦′𝑜=60/55 (1 -0,00003*5*55)=1,082

127

Figur a 7.1. Vederea miopului de aproape și la distanță fără corecție

128
Bibliografie

1. Băcescu D,Optică Aplicată.Analiza și sinteza componentelor,Ed.Medro 2004.
2. Băcescu D,Modelararea sistemului visual.Note de curs
3. Băcescu D,Metode informatice avansate în optică și optometrie.Note de curs
4. Dumitrescu N., Ionescu S., Opticã instrumentală, Ed. Politehnica, București,
1991.
5. Dumitrescu N., Bazele opticii fiziologice, Ed. Politehnica, București, 1991.
6. Dumitrescu N., Metode și mijloace de testare în optometria oftalmică, Ed.
Politehnica, București, 1995.
7. Dumitrescu N,Lentile de contact.Note de curs,București 2001.
8. Dumitrescu N,Optică tehnică,Curs I.P.B,1980
9. Dumitescu N,Anatomie oculară;
10. Dumitescu N,Optică geometrică;
11. Dumitescu N,Tehnologia de adaptare a ochelarilor
12. Nico lae Dumitescu,Constantin Daniel Comeagă – Optometrie funcțională
practică,Ed. Printech,București,2005
13. Pascu A. T.,Rolul,proiectarea si fabricarea lentilelor de
contact,Ed.Atkins,Bucuresti,2000.
14. Pascu A.T,Metode și mijloace de evaluare a topografiei corneen e,Editia 2005.
15. Pascu A.T,Un mod de corecție a vederii:Lentilele de contact -Rev.RAM 16/2000
16. Pascu A.T,Corecția cu lentila de contact -Rev.RAM 17/2000
17. Pascu A.T ,Tipuri constructive de lentile de contact -RAM 20/2000
18. Pascu A.T ,Adaptarea lentilelor de contact r igide -RAM 21 -22/2000
19. Pascu A.T ,Factorii anatomo -fiziolog ici în adaptarea de lentilelor de contact OM
1/2010
20. Pascu A.T,Lentilele de contact -un mod de corecție a vederii OM 1/2010
21. Zolog N.,Miopia,Ed.Facla,Timișoara,1980
22. Ursache Marcela, Universitatea Cra iova Facultatea de fizica Dotarea cabinetului
de optometrie;
23. http://opticaghid.blogspot.ro/
24. http://www.optica -med.ro/.
25. https://www.scribd.com/document/350917922/c4 -TransfFourier

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Profesor indrumator: Absolvent: Dr. Ing. Opt. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan -Cristian 1 Partea I Capitolul I 1. Generalități privind dezvoltarea… [621245] (ID: 621245)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Profesor indrumator: Absolvent: Dr. Ing. Opt. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan -Cristian 1 Partea I Capitolul I 1. Generalități privind dezvoltarea… [621245]

Copyright Notice

SPECIALIZAREA: INGINERIE MEDICALĂ PROIECT DE DIPLOMĂ Dispozitiv portabil pentru detectarea somnului Conducător științific, Absolvent, Șl. dr. ing…. [603451]

METODE DE ANALIZ Ă A COSTURILOR DE PRODUC ȚIE CONDUC ĂTOR ȘTIIN ȚIFIC: PROF. UNIV. DR. AUREL I ȘFĂNESCU E L E N A C E R A S E L A B A R B U ( S P… [609026]

Modelare 3D pe râul Siret în zona municipiului Roman [304739]

Modele culturale [611141]

Articol Strategia De Marketing Şi Promovarea Operatorilor Economici Autorizaţi Prestatori De Servicii Arhivistice. [612229]

UNIVERSIT ATEA DE STUDII P OLITI SE ȘI E SONOMISE EUR OPENE ”S. STERE” FASULTATEA REL AȚII INTERN AȚIONALE ȘI ȘTIINȚE SOSIO-UMANE SATEDRA ȘTIINȚE ALE… [629788]

Copyright Notice

Similar Posts