Profesor îndrumator: Absolvent: Dr. Ing. Bacescu Alexandru Gabriel 2 Cuprins Partea a -I-a …………………………….. [615823]

1
UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI MECATRONICĂ

SPECIALIZAREA OPTOMETRIE

PROIECT DE DIPLOMA

Profesor îndrumator: Absolvent: [anonimizat]

2
Cuprins
Partea a -I-a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
Capitolul 1. Introducere in practica optometrica /generalitati privind anatomia ochiului …………………… 4
Capitolul 2. Anamneza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
2.1 Istoricul cazului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
2.2 Isto ria vizuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
2.3 Istoria vizuali familială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 9
2.4 Starea de sănătate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
2.5 Aparența fizică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
2.6 Apar ența psihologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 13
2.7 Analiza nevoilor vizuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 15
2.8 Caracteristici antropometrice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
– forma urechilor; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
Capitolul 3. Aranjarea unui cabinet optometric ………………………….. ………………………….. ………………… 18
3.1 Spatii Adiacente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 18
3.2 Dotarea cabinetului de optometrie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
3.2.1 Autorefractometrul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 21
3.2.2 Foropter si trusa de lentile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
3.2.3 Optotipul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 24
3.2.4 Proiector de teste cu sursă de lumină LED ………………………….. ………………………….. ……………. 26
3.2.5 Autolensmetrul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
3.2.6 Keratometrul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 28
3.2.7 Biomicroscopul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
Capitolul 4. Ispectia vizuala preliminara ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
4.1 Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei si anexelor ………………………. 32
Pleoapele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 32
Funcționarea pleoa pelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 33
4.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, a aparatului lacrimal ………………………….. ….. 34
Inspecția aparatului lacrimal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 34
Inspecția glandei preauliculare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
4.3. Examinarea, orbitei, corneei, retinei, pupilei, irisului, c ristalinului și corpului ……………………… 35
Inspecția orbitei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 35
Inspecția corneii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35

3
Inspecția cristalinului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 36
Performantele vizuale după operația de cataractă ………………………….. ………………………….. ………………….. 36
Capitlul 5 Testarea subiectiva ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
Capitolul 5. Proiectarea echipamentului de compensare ………………………….. ………………………….. …….. 88
Partea a -II-a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 111
Capitolul 1. FRONTIFOCOMETRUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 111
Capitolul 2. Documentatie privind istoricul si modernizarea frontifocometru ………………………….. ….. 116
Capitolul 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 118
Proiectarea paraxiala a componentelor optice ale frontifocometrului ………………………….. ……………… 118
3.1 Aberațiile din dioptrica de ordinul III ………………………….. ………………………….. ……………………. 118
3.2. Proiectarea dubletului lipit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 122
3.3 Proiectarea componentelor lunetei frontifocometrului ………………………….. …………………………. 127
3.3.1 Proiectarea obiectivului lunetei frontifocometrului ………………………….. …………………….. 133
3.4 Proiectarea microscopului de citir e a masurarii puterii lentilei frontifocometrului ………….. 135
Capitolul 4. Rezultatele obținute la aplicarea formulelor de la proiectarea ………………………….. ………. 143
Capitolul 5. Consideratii finale pentru tripletul de tip Taylor ales pentru obiectivul dispozitivului …. 150
Capitolul 6. Desenele de executie a subansamblului obiectiv ………………………….. ………………………… 155

4
Partea a -I-a
Capitolul 1.
Introducere in practica optometrica /generalitati privind anatomia
ochiului

Ochiul uman
Dezvoltarea continua a tehnicii si tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie de
modificare si in structura activitatilor de asigurare a unui nivel corespunzator al starii de sanatate
a factorului uman. Astfel, s -au cautat si identificat ca ile si mijloacele de informare, prevenire si
combatere a surselor de agresiune si/sau agrevare a starii de sanatate a factorului uman si s -au
conceput noi metode si mijloace sau diminuarea a efectelor nocive.
Prin dezvoltatea de noi profesiuni in conte xtual dezvoltarii si alinierii europene sau prin
activarea si dezvoltarea unor meserii ai vechi, se va putea realiza asigurarea starii de sanatate la
toate nivelurile, in orce etapa de evolutie si in toate nivelutile, in orice etapa de evolutie si in toate
componentele dezvoltarii umane.Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate
categoriile de varsta, este vederea -asigurarea starrii de normalitea a sistemultui vizula uman fiind
la ora acuala esenta unor programe europene si chiar modalita tea cu desfasurarea pe durate ce
cuprin perioade de la cateva luni pana la zeci de ani (de exemplu,VISION 2020).Asemenea
programe cu desfasurare larga, geografica si temporala, cuprind mai multe componente:
economica, exologica, educationala, industrial, i nformationala si nu in ultimu rand pshiho -sociala
avandu -se in vederea in permananta evolutia, adaptarea si protejarea afactorului uman in conditiile
noilor cerinte de dezvoltatre.
Simtul vizula este cel mai important simt al corpului. Este simtul care face conexiunea cu
creierul prin 5 milioane de centrii nervosi. Jumatea dinte acesita vin de la ochi. Ochilu poate capata
o cantitate impresionanta de informatie. Structura ochiului este foarte complexa si exista mai multe
compartimente, iar fiecare dintr e ele indeplineste un rol bine stabilit pentru a obtine o vedere
optima.

5
Aparatul visual este foarte bine construed pentru functia vizuala. Lumina patrunde in ochi
traversnad inainte de a atinge retina, mediile transparente si refringente formate din c ornee, umoare
apoasa, cristalin si vitros. Cantitatea de lumina patrunsa in ochii este reglata prin deschiderea
pupilara. Mediile transparente si refringente contribuie la convergenta razelor luminoase si la
nivenul retinei.
Introducere în optometria funcționa lă
Optometria clasică consideră ochiul ca o cameră fotografică, el este organul esențial al vederi.
Considerațiile optice vizează emetropizarea și ortoforia. Se bazează pe o concepție statică, imobilă.
Practica a dus la următoarele conclu zii critice:
– perfecțiunea statică este foarte rară; refracția ochiului fluctuează și se modifică în timp.
– există cazuri pentru care compensarea precisă a refracției nu ameliorează vederea (ambliopie,
manifestări de astenopie, manifestări de dislex ie.)
– uneori o compensare corectă nu este acceptată
– emetropie și ortoforie nu înseamnă și absenta unor probleme vizuale.
– vechimea tulburării vizuale este importantă pentru compensare.
– cea mai mare parte a activității vizuale se realizează în vedere aproape.
– mecanismele vizuale principale în vedere aproape sunt acomodarea și convergența; sinergia lor
este importantă.
– vederea este un proces dinamic.
– trebuie să se aibe în vedere eficacitatea vederii.
Pornind de la aceste constatări optometria funcțională încearcă să propună soluțile optime pentru
a se realiza confortul vizual.
Vederea este un proces psiho -fiziologic complex în care este angajat întregul organism, c are
face apel la experiențele trecute în vederea interpretării mesajului vizual. Vederea omului este
rezultatul unei evoluții le nte dealungul a milioane de ani , legată de evoluția nevoilor vizuale.

6
Omul s -a adaptat mediului său înconjurător. În vechime vederea era în principal solicitată de
obiecte îndepărtate și astfel s -a dezvoltat baleiajul spațial (câmp vizual, mobilitatea priviri),
aprecierea distantelor, stereoscopia. Din punct de vedere interpretativ, omul era confruntat cu
obiecte concrete, fami liare, ușor de perceput, care nunecesitau interpretare complicată.
Inventarea mesajului scris, revoluția industrială, școlaritatea obligatorie, au impus spatii vizuale
restrânse, interpretări simbolice, activități în vedere apropiată.
Constrângeril e sociale impuse au creat zone de stres. În noile activități stereoscopicitatea nu mai
este așa de necesară. Pentru omul modern, vederea implică înțelegerea și interpretarea din ce în ce
mai rapidă a simbolurilor abstracte. Activitatea vizuală devine proxi mo-esoterică și face apel în
principal la componente cerebro -tonice.
Rolul optometriei
Optometria are rol preventiv și curativ. Ea se ocupă de aparatul vizual dar și de mediul în care
omul lucrează (mediul înconjurător) așa încât:
– să permită omului să se adapteze nevoilor sale vizuale și să îndeplinească obligațiile sale
sociale.
– să îi furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor activității sale.
Optometristul nu vrea să devină un pseudo -medic. Importanta vederii pentru om ne oblig ă să
cunoaștem bine anatomia, fiziologia, neurologia, patologia și psihologia pentru că vederea este un
proces la care participă întregul organism în mișcare, în timp și în spațiu.
Rolul optometristului nu se rezumă la compensarea ametropiei, el este m ult mai mult decât atât.

7
Capitolul 2 .
Anamneza

2.1 Istoricul cazului

Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei
vederii reclamată de pacient, asupra caracteristicilor fizice și psihice si starii de sanatate ale
acestuia, precum si asupra mediului in care traieste, a n evoilor vizuale in legatură cu activitațile
sale. Se poate considera ca istoria generală a cazului se compune din:
-istoria vizuală personală și starea de sanatate
– aparența fizică și psihologică
– analiza nevoilor vizuale
– caracteristici antropometrice
Data consultatiei 20.04.2017
Nume, prenume Vlad Florina Catalina
Adresa Strada. Mizi, Nr. 7, Bloc. G19, Scara. F Etaj.
2, Apartament. 55, Sector 3
Data nasterii 02.04.1996
Stare materilă Bună

Istoria vizuală personală și starea de sanatate
În această fișe se regăsesc mai multe tabele reprezentate de:
-Istoria vizuală
-Istoria vizuală familială
-Stare de sanătate

8
2.2 Istoria vizuală

În această etapă i se pun o scrie de întrebări pacientului pentru ca optometrisul să -și poată da seama
dacă problemele sunt de natură organică sau funcțională.
În cazul în care problemele sunt de natură organică se apelează la un medic oftalmolog pentru
tratament și apoi se revine pentru continuarea investigației și găsirea unui mod de ameliorare a
problemelor vizuale.
Plangerea? Miopie
Data apariției? 2 ani
Severitate? Miopie
Vedeți cu ambii ochi? Da
Alterneaza vederea clacra cu vederea neclara? Nu
Constatați pânze pe ochi, puncte, umbre? Nu
Dificultăți cand vă concentrați asupra uni
lucru? Uneori
Dor ochii? Nu
Întepături usturime? Nu
Ard ochii? Nu
Vedeți dublu? Nu
Impresie de nisip in ochi? Nu
Se înrosesc ochii? Uneori
Oboseală vizuală? Da
Clipiți des? Nu
Dureri de cap? Uneori
Lăcrimați? Nu
Amețeli grețuri? Nu
Aveți ochii rosii tot timpul? Nu
Aveți fotofobie? Da
Accidente ocular , in ce fel? cand? Nu
Avți glaucom? La ce ochi? Tratamente? Nu

9
Ați fost expus la radiații puternice? Nu
Arusri termice, chimice care au afectat ochii? Nu
Camul visual este afectat? Nu
Distingeți culorile? Da
Ultimul control oftalmologic? (diagnostic,
dată) 2 ani
De cand purtați ochelari, și de ce? 19 ani
Aveți difucltați la vedere? Departe, Ecran TV

2.3 Istoria vizuali familială

Se întreabă subiectul dacă are membri ai familiei cu probleme vizuale și ce grad de rudenie
are cu aceștia.
Problemele vizuale cele mat frecvente care sunt ereditare sunt:
1. Strabism
2. Miopie
3 Cataractă
4. Gtaucom
5. Degenerescentă retinianâ
6. Hipertensiune
7. Orbire cromatică

Subiectul meu are membrii ai familiei cu probleme vizuale
Membrii familiei Mama
Gradul de rudenie Mama
Strabism Nu
Cataracta Da
Glaucom Nu
Degenerescenta pigmentară Nu

10
Hipertensiune Nu
Orbire cromatica Nu
Alte informatii cu privire la sanatatea
visuala si generala Nu

2.4 Starea de sănătate

Diverse probleme de sănătate influențează vederea; Au efecte
asupra ochilor:
• tulburările vasculare;
• infecțiile dentare;
• tulburările renale;
• efectele toxice;
• menstruațiile;
• deficiențele nutritive;
• alergiile, etc.

Creșterea tensiunii arteriale, angispamele, pot să schimbe refracția, pot cauza orbirea
temporaralâ subită. Infecțiile dentare pot influența mobilitatea oculară. Sarcina influențează
amplitudi nea de acomodare și raportul acomodare – convergență. Diabetul, tulburările renale
modifică refracția. Icterul, unele medicamente arsenice pot) provoca miopia tranzitorie.
Schimbările de temperament și personalite în timpul menstruațiilor fac dificilă
determinarea refracției. Deficitul de vitamina A poate provoca orbire nocturnă, uscarea
țesuturilor oculare, enoframie.
Lipsa vitaminei B2 poate da cataractă, fotofobie, congestii sclerale,
| vasculanzarea și opaci fierea corneei, scăderea vederii.
Lipsa vitaminei C poate da catarctă, poate duce la hemoragii retiniene și subconjuctivale.
Lipsa vitaminei D slăbește corneea și sclerotica. Alergiile pot produce reacții oculare;
glaucomul acut dă dureri spre dimineață. Poate apărea astenopie virtuală după lec tură prelungită
sau după vizionarea unui film.

11
Hemoragiile cerebrale produc leziuni oculare.
Sistemul nervos care controlează mersul, controlează și mișcările ochilor. Sistemul nervos care
este implicat în vorbire, este implicat și în focalizare.
Tulburări le hepatice, diabetul, pot să dea xantelasma. Nefritele, tulburările cardiace dau edem
intîamatoriu al pleoapelor.
Culoarea galbenă a conjunctivitei poate fi cauzată de afecțiuni renale și biliare. Hipersecreția
lacrimală poate rezulta din cauza unor afecț iuni obstrucționale ale sistemului lacrimal.
Keratoconul este favorizat de tuiburăride nutriție și de fiicționarea defbctoasă a unor glande cu
secreție internă.
Cataractele pot fi caracterizate de apariția intoxicațiilor și a diabetului. Reacțiile tractusu lui ureal
pot fi o urmare a intoxicațiilor și a infecțiilor. Există ambliopie toxică.
Iridicicloitele, unele cheratite produc dureri acute. Cataractele, tumorile cerebrale, atrofiile
nervului optic cauzate de inflamații duc la scăderea acuității.
Erorile d e refracândie, glaucomul cronic și unele tumori craniene pot produce o durere difuză și
proastă dispoziție.
Paraliziile oculare, prezbiția, cataractele nu dau dureri. Obstrucția arterei centrale a retinei și
afecțiunile acute au de obicei un debut brusc.
Presbiția, cataracta acută și cea senilă, retinita pigmentară apare gradat. Unele anomali au o
durată scurtă, altele sunt cronice.
O problemă monoculară este ignorată de pacient. Unele simptoame au tendința să reapară
periodic.
Migrenele sunt însoțite uneor i de scotoame. Unele simptome și semne au tendința să reapară în
grup, realizând un sindrom.
Diabetul dă hemoragii retiniene, exudate retiniene, umflarea venelor retiniene, cataracta
corticaiâ, modificări de refracție.

Aveți probleme de tensiune sanguina? Nu
Aveți probleme digestive? Nu
Aveți, ati avut probleme cu rinichii? Nu
Aveți, ati avut hepatita? Nu
Aveți diabet? Nu

12
Sunteți a lergic? Da ()
Sunteti o persoana nervoasa? Uneori
Aveți, ati avut probleme neuro -psihice? Nu
Aveți probleme de auz ? Nu
Aveți probleme cu dantura, dureri,
infecții? Nu
Ati suferit traumatisme craniene? Nu
Aveți migrene? Cauze: Nu
Ati fost operat cu anestezie totala (partiala)? Nu
Aveți menstruație normala? Da
Sunteti insarcinata? Nu
Ati suferit paralizii generale sau locale? Nu
Au influenta medicamentele asupra vederii? Nu
Aveti claustrofobie? Nu
Aveți amețeli, grețuri in automobil? Nu

2.5 Aparența fizică

Ne interesează câteva date generale despre prezentarea fizică și postura pacientului.
Pielea este un organ care dă reacții proprii dar e corelată la ansamblul celorlalte organe.
Culoare: albă, roz, brun, neagră etc. are epidermă, dermă și hipodermă.
Epiderma este un strat cornos, mai gros la tălpi și foarte subțire la obraz și la pleoape.
Celulele pornesc din profunzime spre suprafață și mor stratificându -se și protejând straturile
profunde. Pielea se regenerează, stratul de bază al epidermei este ondulat formând pastile.
Derma se găsește la mijloc și cuprinde: glande sudoripare, mușchii fibrelor de păr.
Repartiția mușchilor între dermă și epidermă este multiplă și variată. Terminațiile nervoase din
piele sunt foarte diferențiate și sunt res ponsabile cu senzațiile de cald , rece, de relief, de
compreșiune, de durere.
Hipodermă este un loc de trecere pentru sânge și diverse secreții glandulare și celulare. Este
mai mult sau mai puțin elastică, groasă, întinsă.

13
Este sediul esențial al substanțelor interstițiale și favorizează relații de trecere. Pielea este
rezistentă, participă esenți al la toate manifestările vieții.
Este necesar să se observe ținuta obișnuită a subiectului pentru că ea influențează măsurătorile
necesare pentru montaj.
Studierea poziției capului poate servi la descoperirea unor anomalii ale vederii binoculare.
Forma ca pului îl împarte în trei etaje: etajul superior (de la începutul părului la sprâncene), etajul
median (de la sprâncene la baza nasului), etajul inferior (de la baza nasului la bărbie). Privit din
față capul poate fi: dreptunghiular, triunghiular, hexagonal , piramidal, pătrat, rotund, oval, lung,
rombic.
Pleoapele depind de fanta palpebrală care poate fi dreaptă sau înclinată. Înălțimea fantei este
de aproximativ 10 mm.

2.6 Aparența psihologică

Optometristul trebuie să observe comportamentul pacientului în ansamblu pentru a -i înțelege
caracterul și modul de a trăi. Oamenii pot fi clasificați în:
– ectomorfi – sunt slabi;
– mezomorfi – tipii sportivi;
– endomorfi – sunt grași. Înălțime: 1.60 metri
Greutate: 52 kg
Postura (in picioare si pe
scaun): Normala
Anomalii anatomice: Normala
Dantura: Buna
Forma capului: Normala
Strabism: Nu
Auspectul pleoapelor: Normal
Poziții anormale ale capului: Nu
Poziția ochelarilor vechi: Buna
Poziția pleoapei la citit Normala
Pielea: Alba

14
Temperamentul individului poate afecta focalizarea. Pacienții endomorfî, la care sistemul
visceral predomină, pot avea ametropii mari. Endomorfii sunt puțin pretențioși în ce privește
compensarea optică.
Din cauza unei sensibilități mai mici răspunsurile l a teste au o incertitudine mai mare. La
indivizii de tip ectomorfic comportamentele duc la echilibru optic precis și stabil. La aceștia
compensarea este mai dificilă. Acești indivizi sunt predispuși la compensarea miopiei progresive.
Problemele de identifi care vizuală sunt în funcție de vârstă, legate de nevoile subiectului,
legate de gradul de dezvoltare al organismului.
Nașterea constituie o etapă decisivă în ce privește vederea. Mediul în care se găsește noul
născut poate să joace un rol decisiv în prime le zile. Carențe în dezvoltarea locomoției poate
antrena întârzieri perceptive. Un mediu senzorial sărac poate induce carențe perceptive.
înregistrările auditive constituie sursa indispensabilă care ușuresză cititul. O bună utilizare a
obiectelor colorate este foarte necesară, altfel pot rezulta deficiențe.
Citirea lentă se poate datora unor deficiențe de motricitate sau a unui câmp vizual prea îngust.
Un scris neregulat se poate datora unui control insuficient al mișcării mâinii, deci și
impreciziilor perc epției trasului liniilor.
Manifestări de dislexie cum ar fi inversarea literelor iară a avea cauze pur vizuale, corespund
unor lacune în dezvoltarea identificării vizuale. Memoria vizuală proastă poate fi determinată
de deficiențe ale identificări.

Compo rtament general Normal
Personalitate Melancolic
Temperament Melancolic
Limbaj, mod de exprimare Elevat
Emotivitate, timiditate Nu
Inteligenta Buna
Memorie vizuala Buna
Scris regulat/neregulat Regulat
Lectura Buna
Modelul de acticitate Lucrător comercial

15
Ochelari existenți Da A O: -1,00 dpt
Obersvatii Nu

2.7 Analiza nevoilor vizuale

Focalizarea este influențată de mediu. Iluminarea este un factor de mediu. Iluminarea intensă
influențează diametrul pupilar, rezultă o profunzime a câmpului vizual mai mare și se tolerează o
eroare de punere la punct mai mare.
Variația de intenșitate luminoasă activează o gimnastică oculară care nu are efect benefic asupra
emetropizării. Absență acestora, un port abuziv de lentile Absorbante riscă să provoace
comportamente prea rigide la testele de control dioptrie.
Distanța de lucru influențează focalizarea. Sistemul vizual este echilibrat pentru departe El se
poate adapta centrului deviat pentru lucrul aproape. Există o distanță care permite activitatea
vizua lă aproape susținuta cu cheltuială energetică minimă.
Aceasta este distanța de manipulare fiziologică adică distanța lui Harmon corespunzătoare
lungimii antebrațului măsurată de la joncțiunea degetului mare cu arătătorul pană la vârful
cotului. Durata de u tilizare a sistemului poate constitui motiv de oboseală sau jenă; influența ei
depinde de individ, de mediu, de caracteristicile lucrului efectuat și de postura adoptată.
Vederea binoculară este elementul fundamental al relației dintre individ și spațiul înconjurător.
Distanța de lucru este elementul important în vederea binoculară. Centrarea celor doi ochi trebuie
să se realizeze cu precizie și suplețe. Distanța de lucru fiind fecvent variabilă, subiectul trebuie să –
și adapteze instantaneu postura binocula ră. Aceste variații pot provoca dificultăți importante în
cazul unei fuziuni fragile. Organismul nostru este prost adaptat să lucreze aproape timp îndelungat
– indispoziție, neplăceri.
Vederea binoculară este elaborată pentru a funcționa în spațiul tridime nsional, limitarea la un plan
poate să dea dimensiuni binoculare respectiv esoforie. Specialitatea la una sau două dimensiuni
ale spațiului poate provoca tenșiuni binoculare. Mișcarea poate fi conșiderată ca un element de
igienă pentru sistemul hinocular. Activitatea care se exercită în mediu total imobil poate da
oboseală.

16
O iluminare insuficientă care privilegiază numai vederea centrală poate să constituie un factor de
agravare a instabilității vederii binoculare. Postura poate influența vederea binoculară prin
impunerea unei distanțe de vedere prea mică sau a unei poziții care împiedică mișcări
respiratorii. Durata mare a activităț ii duce la oboseală binoculară.

Nume, prenume
Iluminare Artificiala
Program 6 ore
Camp visual orizontal/vertical Normal
Postura Normal
Alte activitati Nu
Lectura Buna
Modelul de activitate Lucrator commercial
Ochelarii existenti A.O.: -1,00 dpt
Observatii Nu

2.8 Caracteristici antropometrice

Fișa antropometrică cu nr. 6 se completează împreună cu aparența fizică și aparența
psihologică.
În această fișă sunt trasate două scheme:
– Vedere din față a capului
– Vedere de sus a capului
Se vor înscrie următoarele cote:
– distanța dintre linia pupilelor măsurate pe semiintervale;
– distanța dintre centrele pupilelor măsur ate pe semiintervale;
– distanța dintre sprâncene și pomeți;
– unghiurile de fantă ale nasului;
– grosimea la rădăcina nasului;

17
– lățimea capului în dreptul fantei sfenoidale;
– lățimea capului în dreptul urechilor;
– lățimea capului la o distanță intermediară între cele două de mai sus.
La bărbați intervalul sfenoidal este de 120 mm iar cel auricular de 150.
La femei intervalul sfenoidal este de 110 mm iar cel auricular de 140.
Unghiul de fantă al nasului est e la bărbați 22 de grade, iar la femei 25 de grade.
În funcție de individ aceste valori diferă după caz.
Pe aceeași fișă se prezintă măsurători făcute din profil cu rama adaptată pe față. Aceste
măsurători sunt:

– distanța dintre lentilă și ochi;
– lungimea brațului de la vârf până la cuta urechii;
– înclinarea brațului față de normala la planul monturii;
– înălțimea nasului în raport cu linia pupilară în planul monturii.
Se mai pot face măsurători secundare:
– lungimea nasului și fanta nasului;
– lungimea genei în r aport cu vârful corneei;
– lungimea brațului în spatele urechii;
– distanța în planul monturii între montură și pomeți.
De asemenea mai pot fi consemnate:
– forma capului, nasului, tâmplelor;
– distanța de la arcada sprâncenelor și până la suprafața monturii;
– forma urechilor;
– natura epidermei;
– alte anomalii anatomice.
În urma anamnezei se face Inspecția vizuală preliminară

18
Capitolul 3.
Aranjarea unui cabinet optometric

3.1 Spatii Adiacente

Sala de primire trebuie să aibă mai degraba aspectul unei camere pentru invitați, particulară
sau de club decat al unei camere profesionale.
Mobilierul din camera de recepție – este de prefereat să fie din plastic pentru ca să evite astfel
existen ța de alergi, se spală ușor, este mai ieftin. Nu se recomandă mobilier cu crom pentru că
are aspect comercial si este rece.
În cameră trebuie să existe scaune pentru o persoana dar și fotolii pentru trei persoane. Pentru
copii să existe masuțe rotund e, scunde și scaune corespunzatoare destul de solide și așezate spre
colțul camerei.
Capacitatea săli de recepție este cam de 7 locuri pentru un post de testare.
În cabinet trebuie să existe în primul rând echipamentul necesar pentru examenul inițial :
– oftalmoscopul de mâna
– oftalmoscopul binocular indirect
– disc Placido
– prisma variabilă
– lampa stilou
– skiascop
– cilindru încrucișat
– lampă simplă
Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament co mplet, care in general se compune
din:

19
– Unit oftalmologic, având în componență: biomicroscop cu lampă cu fantă, oftalmometru,
foropter, proiector de teste, oftalmoscop, skiascop, lampă pentru iluminat;
– Polates;
– Tablou de teste pentru departe;
– Tablou de test e pentru aproape;
– Trusa cu lentile pentru testare subiectivă;
– Echipament pentru campimetrie și perimetrie;
– Test pentru vedere în culori;
– Echipament pentru sensibilitatea la contrast;
– Sinoptofor, ambliofor;
– Teste de dilexie.
Echipamentul pentru campimetrie, perimetrie și sinoptoforul, amblioforul, testele de dislexie
sunt necesare numai într -un laborator specializat pentru ambli opie și testarea aptitudinilor.

3.2 Dotarea cabinetului de optometrie

Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologi ilor din toate domeniile a determinat o serie de
modificări și în structura activităților de asigurare aunui nivel corespunzător al stării de sănătate a
factorului uman. Astfel, s -au căutat și identificat căile și mijloacele de informare, prevenire și
comb atere a surselor de agresiune și/sau agravare a stării de sănătate a factorului uman și s -au
conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a efectelor nocive. Prin dezvoltarea
de noi profesiuni în contextul dezvoltării și alinierii europene sa u prin activarea și dezvoltarea
unor meserii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de sănătate la toate nivelurile, în
orice etapă de evoluție și în toate componentele dezvoltării umane.
Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate categoriile de vârstă, este vederea
– asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman. Astfel, denumirea de optometrist,
folosită de mult timp atât în țara noastră cât și în Europa, s -a dovedit, în ultimii ani, insuficientă
și restrictivă în privința aplicațiilor și problemelor vizuale evidențiate, și, poate nu în ultimul
rând, al acțiunilor pe care le desfășoară, ca activitate de bază, un specialist din acest domeniu.
Astfel, s -a considerat că un medic specialist oftalmolog (cu diferite gr ade înalte de specializare)

20
poate fi degrevat de o serie de activități de rutină privind contactul cu pacienții,
investigațiile preliminare și primare asupra subiecților și, nu în ultimul rând, prescrierea lentilelor
corectoare, corectarea, reabilitarea și recuperarea funcției vizuale.Aceste activități putând fi
preluate de un cadru pregătit în sistemul deînvățământ superior specializat, s -a permis medicilor
din domeniul oftalmologic să abordeze probleme specifice, mult mai complicate, să rezolve
cazuistică diversă și diferențiată care necesită o experiență bogată, pregătire de înaltă competență
și abilități specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia oftalmologică). Este evident că
investigațiile de rutină periodice, activitățile de supraveghere a funcției vederii și prevenire prin
informare, corecția minimală, reabilitarea și recuperarea funcției vizuale au fost preluate cu
succes de cei pregătiți în domeniul optometriei.
Un optometrist poate desfășura și activități independente cum ar fi:
– testarea, sup ravegherea și recuperarea funcției vizuale pentru subiecți aflați în evidență și
sub controlul medicului specialist;
– activități de service, întreținere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică și
ochelari;
– activități comerciale, de promovare a pro duselor de firmă, aprovizionare și comunicare
cu pacienții;
– activități de informare, prevenire, educare a pacienților de orice vârstă și din orice
domeniu.
Prin definitie, un cabinet optometric nu poate functiona fara o dotare standard, minima de
echip amente. Aceasta dotare standard cuprinde instrumente si echipamente medicale, care se pot
regasi si in cadrul cabinetelor oftalmologice.
Instrumentarul de baza pentru un optometrist are legatura directa sau indirecta cu refractia
oculara. Printre aceste a se numara urmatoarele:
– autorefractometrul
– optotipul + foropter + trusa de lentile
– proiector
– autolensmetru
– keratometrul
– biomicroscop

21
3.2.1 Autorefractometrul

Un refractor automat, sau autorefractometru, este o mașină controlată de computer, utilizat în
timpul unui examen oftalmologic pentru a oferi o măsurătoare obiectivă unei persoane cu vicii de
refracție și pentru prescripția de ochelari sau lentile de contact. Acest lucru se realizează prin
măsurarea, modul în care lumina se schimba când intră în ochiul unei persoane.
Tehnica de refracție automatizata este rapidă, simplă și nedureroasa. Pacientul stă pe un scaun
și își așează bărbia pe suport. Cu un sing ur ochi, se uita în aparat la o imagine în interiorul
acestuia. Imaginea se mută și în afara ariei de focalizare și aparatul ia citirile pentru a determina
când este imaginea pe retina. Sunt luate mai multe citiri din care se face o mediile pentru a forma
o bază de rețetă. Nu este necesar feedback -ul pacientului în timpul acestui proces. În câteva
secunde se poate face o măsurare aproximativă pentru prescripția unei rețete și printarea ei.
În unele cabinete acest lucru este utilizat pentru a furniza punctul de plecareal unui optometrist
în testele de refracție subiectivă. Aici, lentilele sunt sc himbate într -un foropter și pacientul este
întrebat "cu care vede mai bine",în timp ce se uită la un optotip. Acest feedback rafinează
prescripția pentru a avea o vedere cat mai buna pacientul.
Initial refractometru optomecanic, însa acum, autorefractom etrul este echipamentul standard si
computerizat din dotarea oricarui cabinet optometric
Un asftel de aparat „stie” să măsoare o mulțime de caracteristici ale globului ocular. Iata cateva
capabilitați ale unui autorefractometru modern:
– Distanța vertex, dintre ochiul pacientului și aparat în momentul măsurării;
– Puterea (in dioptrii) minima și maximă a sferei;
– Modul de setare a sferei -, +, ±;
– Diametrul minim măsurabil al pupilei Ф2 mm;
– Timpul de măsurare 0,07 secunde;
– Unghiul astigmatismului axial de la 0 la 180 de grade;
– Domeniul de măsurare al distanței interpupilare între 1mm si la 85mm;
– Plaja de măsurare a puterii refractive: -39,75 până la 67,50 dioptrii;
– Masuratorile corneene: raza de curbură intre 5 -13 mm;

22
– Putere refractivă: 25,96D -67,50D;
– Astigmati sm 0D până la ± 12D;
– Aria de măsurare a periferiei corneei 7,5 mm;
– Zona de măsurare pupila: 1mm – 10 mm;
– Furnizeaza măsuratori obișnuite (Ф3,3 mm) cu mira circulară și măsuratori periferice
(Ф6 mm) folosind 4 puncte;
Metoda măsurării cu un asemenea echipament face parte de asemenea din metodele obiective
de determinat refracția oculară.

Figura 3.2.1 Autorefractometrul

3.2.2 Foropter si trusa de lentil

Lentilele sunt indispensabile atât într -un cabinet oftalm ologic cât si intr -unul optometric. Cu
ele se face tatonarea subiectivă asupra pacientului respectiv clientului. Măsurarea obiectivă
făcută cu celelalte instrumente /echipamente nu poate decide rețeta pacientului fără acest examen
subiectiv care are „ultim ul cuvânt”.
Trusa de lentile pentru testare este folosită pentru examinarea erorii refractive, miopiei,
astigmatismului, pentru examinarea strabismului si daltonismului. În imagine avem un model de
trusa de lentile (portabil) cu urmatoarele caracteristi ci:
– 266 lentile pentru testare;

23
– lentile sferice de la -20D până la +20D;
– lentile cilindrice de la -6D până la +6D;
– prisme până la 10D;
– filtre colorate ( roșu, negru, verde );
– ocluzor ;
– lentile din sticlă cu montură metalică
– obturator pentru ochi. Toate lenti lele și accesoriile împreuna cu un suport special se află
intr-o servietă metalică.

Figura 3.2.2.a Trusa de lentile

Lentilele se introduc in foropter și apoi urmează t atonarea pacientului la optotip .

Figura 3.2.2.b Foropter
Foropter este un instrument frecvent utilizat de catre oftalmologi și optometriști în timpul unui
examen oftalmologic pentru a determina prescripția de ochelari a unei persoane. De obicei,

24
pacientul stă în spatele fropterului, și se uită prin el la o diagramă cu un ochi. Aceast optotip
poate fila distanța optică (6 metri), sau la aproape (40 centimetri) pentru persoanele care au
nevoie de ochelari de lectură. Optometristul in timp ce schimbă lentilele si face ajustari, întreabă
totodată pacientul cu ce lentile vede mai bine.
Câteva din caracteristicile unui foropter modern asistat de calculator ar fi:
Control PD ușor si flexibil. Sistem optic automat, o nouă tehnologiei novativă pentru sănătatea
ochilor. Indiferent de modul de testare foropterul automat este tot timpul ușor de reglat cu o
ajustare foarte ușoară pentru a avea controlul PD -ului și al măsuratorilor pe toată durata testului

3.2.3 Optotipul

Figura 3.2.3 Optotipul
Testul de acuitatea vizuală reprezintă testul prin care se identifică clar scrisul de cele mai mici
dimensiuni. Acuitatea vizuală este una din abilitațile percepției vizuale (bazată pe ochi), și este
definită ca fiind capacitatea de a rezolva detalii fi ne ale imagini. Acuitatea vizuală este o măsură
cantitativă a capacitatații de a identifica simboluri negre pe un fundal alb, la o distanță
standardizată în timp ce dimensiunea simbolurilor variază. Testul de acuitate vizuală reprezintă
cele mai mici dimen siuni, care pot fi identificate clar. Testul de acuitate vizuală este cel mai des
întalnit pentru măsurarea funcției vizuale. Acuitatea vizuală este adesea măsurată în funcție de
dimensiunea literelor vizualizate pe un grafic Snellen sau dimensiunea de alt e simboluri, cum ar
fi Landolt Cs sau E. Tumbling. Folosind metrul ca unitate de masură, acuitatea vizuală este

25
exprimată în raport de 6 / 6. Dacă un test de acuitate vizuala măsoara 6/6 este frecvent descris că
o persoană poate vedea detaliile de la 6 de metri precum o persoană cu vedere normală vede de la
aceeași distanță. Dacă o persoană are o acuitate vizuală de 6/12, acea persoană se spune pe ntru a
vedea detaliile de la 6 metri la fel cum o persoană cu vedere normală ar vedea de la 12 metri.
Este posib il să aibă viziune superioara la 6/6: acuitatea maximă a ochiului uman fără ajutoare
vizuală (cum ar fi binoclurile) este, în general, considerat a fi în jur de 6 / 3.
Evoluțiile recente în optometrie au dus la lentile de corecție, de învestirea purtăto rului o
viziune de până la 6/3. Unele pasari, cum ar fi vulturul se crede că au o acuitate de aproximativ 6
/0.6, care este semnificativ mai bună decât vederea umană.
Cel mai modern tip de optotip cu calculator incorporat in ecran TFT este complet lipsi t de
reflexii care incorporează toate testele uzuale, teste desensibilitate la contrast, teste pentru
testarea vederii colorate Ishihara și 100HUE și permite modificarea lor.
•Distanta de citire 2 ÷ 7 m reglabilă cu precizie de 10 cm;
• Numar nelimitat de planse cu secvență de repetare programabilă;
•Test de sensibilitate la contrast;
•Teste pentru simț cromatic Ishihara și 100 HUE buline colorate gradat;
•Teste speciale pentru pacienți cu ” Low vision aid ”;
•Total fără reflexii
o Planșe cu litere, cifre, inele Landolt , E-uri Snellen, desene, imagini, teste:
un test polarizat,
un test roșu – verde, test coincidență (Haase),
un test forie cu fixație,
un test forie,
un test as tigmatism 2 tipuri,
un test echilibru bicolor,

26
un test Schober,
un test Worth,
un test cilindru în cruce,
un test punct fixație,
un test stereoscopic,
un test sensibilitate la contrast cu linii iar rezultatele pot fii salvate pe memory stick sau
pot fii tiparite.

3.2.4 Proiector de teste cu sursă de lumină LED

Autoproiectorul este conceput ca un singur instrument automatizat care ofera comoditatea
adaugării de diagrame la distanță prin intermediul unuicontroler programabil de
mână(telecomanda).
Ultima evolutie in tehnologia proiectoarelor de teste înglobea za o sursa de lumina cu LED -uri
albe. Pe lângă intensitatea mult mai ridicată a luminii față de proiectoarele normale și consumul
scăzut de energie electrică, această sursă de lumină are și o durată de viață incomparabil mai
lungă.
– sursa de lumină sem ipermanentă LED;
– mai luminos și clar decat becurile convenționale;
– distanța de proiecție marită;
– design aerodinamic atractiv;
– LED albastru indicator;
Specificații:
-41 de teste, 34 de planșe, filtre roșu/verde și polarizat;
-dista nța de proiecție 2.5 … 8 m -viteza de rotație a testelor: 0.15 sec;

27
-magnificația proiecției: 30x la 5m;
-doua programe cu maxim 30 de teste fiecare -unghi de inclinare 15 grade;
-alimentare 200 – 240V, 60Hz, 0.3A;
-lampa LED;

3.2.5 Autolensm etrul

Lensmeterul este unul dintre cele mai utilizate instrumente optice în domeniul oftalmologic.
Acesta este un dispozitiv folosit pentru verificarea lentilelor de ochelari pentru a vă asigura că
sunt precum prescripția. Se poate verifica sfera, cilindru, s au axa de la o lentilă. Părțile acestui
echipament oftalmologice sunt:

Figura 3.2.5 Autolensmetrul
• Ocular, care este la fel ca ocularul la un microscop;
• Marcajul dispozitivului, care este folosit pentru a marca o lentilă cu unmarker solubil în apă;
• Apertura; aceasta permite luminii sa treaca prin obiectiv;
• Stop Lens, pentru reținerea lentilelor în loc;

28
• Scala de măsură;
• Sensul Axei; pentru a verifica axul lentilei;
• Scara de măsură verifică valoarea lentilei;
Dacă te va uitați în lensmetrul veți vedea trei linii intersectate de către două linii subțiri. Atunci
când o lentilă este plasat în partea din față a diafragmei se vor estompa aceste linii. Ideal este ca
valoare lentilei măsurate cu lensmetru să fie la fel cu ceea din prescripție. În cazul în care diferă,
lentila trebuie să fie schimbată. În orice magazin optic dotat cu aparatură de optometrie,
lensmetrul este folosit pentru verificarea lentilelor înainte de a fi predate clienților. Acest lucru
este fac ut dacă magazinul are sa u nu atelierul la fața locului.

3.2.6 Keratometrul

Un keratometru este un instrument oftalmic folosit în oftalmologie și optometrie pentru a
măsura curbura și reflecția suprafaței anterioare corneei. De asemenea, numit uneori
oftalmometru, este utilizat în principal pentru a diagnostica prezența de astigmatism și pentru a
determina gradul și tratamentul astigmatismului. Astigmatismul este o condiție a ochiului în care
corneea și cristalinul sunt deformate și poate duce la probl eme de vedere. Echipamentele
moderne utilizează senzori optici și tehnologie computerizată pentru a măsura comparații și
contraste ale corneei față de o valoare prestabilită. Valorile determinate sunt numite valori
keratometrice și permite specialistilor s ă determine prezența și gradul de astigmatism. Există
două tipuri de astigmatism: cele mai comune sunt cornee diforma, dar uneori cristalinul, situat in
spatele corneei, poate fi diform. O cornee normala este sferica, dar în caz de astigmatism,
corneea est e alungită. Acest echipament măsoara corneea de la diferite meridiane și ajută la
determinarea unei rețete adecvat corective, gradul de corecție, și dacă lentile concave sau
convexe sunt necesare pentru a restabili vederea la un nivel acceptabil. Acest ech ipament
medical este de asemenea, utilizat frecvent pentru a ajuta un oftalmolog în anumite intervenții
chirurgicale. Oferă o lumina cu LED -uri ca un punct de interes pentru pacient și refractă
meridianele corespunzătoarecare să permită oftalmologului să f acă incizii precise în timpul
operației de cataractă ș i alte interventii de corecție.

29
3.2.7 Biomicroscopul

Biomicroscopul este un instrument optic similar cu un microscop obișnuit, dar cu două oculare.
În timp ce un pacient este așezat în scaun de examen, el se sprijină cu bărbia și fruntea pe un
suport al biomicroscopului la echilibru cu capul. Folosind biomicroscop, optometristul apoi trece
la examinarea ochiul pacientului.
Examenul poate detecta multe boli ale ochiului, inclusiv:
* Cataractei
* Cornean prejudiciu
* Keratoconus
* Degenerarea maculei
* Prezbiopia
* Detasare retiniană
* Retiniană ocluzie navă

Figura 3.2.7 Biomicroscopul
Profesiunea de optometrist este dezvoltată, în fond, dinspre partea tehnică a domeniului, înspre
partea de îngrijire medicală acordată factorului uman, fapt care face din specialist un factor de
interfață cu medicul. El trebuie să fie mereu informat, b ine pregătit moral și profesional, abilitat

30
să lucreze în echi pă sau să facă față multiplelor probleme pe care le poate ridica această activitate
dinamică.
Optometristul vine în completarea profesiunii de medic oftalmolog din simplul motiv că cea
mai ma re parte a populației cu probleme vizuale este formată din cei cu probleme de refracție și
compensare prin lentile aeriene, ochelari sau lentile de contact, iar o parte mult mai mică o
formează cei cu probleme patologice de care se pot ocupa medicii specia liști.Se poate afirma că
optometristul este specialistul pentru întreținerea și păstrarea sănătății ochilor, iar medicul
oftalmolog este specialistul pentru ochii bolnavi.

31
Capitolul 4 .
Ispectia vizuala preliminara

Inspecția vizuală preliminară
Înainte de a se întreprinde analiza completa a performantelor vederii este necesara sa se iaca o
inspecție preliminară a stării de sanatate a sistemului visual. Daca se depistează anomalii
necesitând tratament medical, nu se trece mai departe si se recoma nda un consult la un
oftalmolog după care se va relua controlul de către optometrist evident după vindecarea
afecțiunii.
Precauții asemanatoare se vor lua si in cazul unor afecțiuni generale care pot afecta vederea
(guturai, gripa, hipertensiune arterială , sarcină avansată la femei, menstruație, febră ridicată, stres
psihic, oboseală maximă).
Inspecția preliminară începe in timp se se discuta cu pacientul si se constata in general
urmatoarele puncte de control:
– structura si mobilitatea feței, in special a orbitelor
– caracteristici ale pleoapelor
– carecteristici ale genelor si sprâncenelor (mișcare, pierderi depuneri, culoare, poziție
anormală)
– poziția punctelor lacrimale si ev idențierea problemelor pe care le pune sistemul lacrimal
– poziția si acțiunea pleoapelor fară ca acestea sa fie atinse
– starea conjuctivei (edem, congestie)
– defor mări preauriculare (examenul se face prin palpare stabilind marimea si soliditatea)
– poziția si mișcările globului ocular (exoftalmie)
– starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularitati)
– caracteristici globale ale camerei anterioare
– reflexe pupilare (starea irisului)
– starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență)
– starea fundului de ochi
Controlul preliminar al anexelo r globului ocular si a segmentului anterior se pot face cu

32
ajutorul unei lămpii stilou observarea făcandu -se cu o lupa monoculară sau binoculară iar pentru
examenul fundului de ochi se folosește oftalmoscopul electric sau oftalmoscopul binocular
indirect.
4.1 Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei si anexelor
Configurația sprâncenelor este normăl simetrica si nu trebuie sa se observe daca au păr mai
ales spre marginea temporala. Hipotiroidismul este adesea responsabil pentru o astfel de lipsa de
păr si in afara de acestea pielea este aspră iar regiunile unde lepra este endemica este posibil sa se
gaseasca si indivizi fara sprâncene.
Seborea sprâncenelor este adesea concomitenta cu dereglări caic produc depuneri uleioase pe
parul de pe cap sip e gene acest fenomen fiind frecvent cauzat de hiélenla marginala cronica iar
mișcarea sprâncenelor trebuie constatata ca o proba a jntagrilalii panii superioare a nervului
facial care este responsabil cu comanda mușchilor oi Incidan ai pleoapelor.
Pleoapele
Pielea pleoapelor este cea mai sensibila parte a pielii corpului. Descuamarc uscată cronica
care este dată de dermatita acută, produce înegrirea și rigitizarea pleoapelor care este
deasemenea pronosticată in relație cu dezvoltarea cat aractei dermalografice iar deficientele
mecanice sunt insotite de aparența neatractivă și relaxare a pleoapei superioare ceea ce poate
duce la restrângerea câmpului visual in partea de sus. Relaxarea numai a pielei se numește
dermatocalazis.
Roseata si asp ectul de pergament al pielii pleoapei cu ușoara unflatura si maiicaiime
moderata sugerează o reacție alergica care poate fi insolita de edem gălbui al conjunctivitei.
Astfel de constatări cer, dupa diagnostic eliminarea alergenilor din mediu, teste de
hipersensibilitate.
Tumori, cancer pot sa apara pe pleoape, pleoapa inferioara este in mod particular
susceptibila de caricinom bazal cellular. Toate suprafețele pielii nedureroase, îngroșate, lina
decolorare pot fi considerate ca posibile maligne pana la prob a contrarie iar depunerile gălbui
lipidice cer un control atent al colesterolului in sânge. Edemul sau unflatura difuza nedureroasa a
pleoapelor in absenta unei traume sau inflamații cu reținerea sistematica de lichid indica
insuficienta cadiace sau renala .

33
Roseata cronica si iritarea pot rezulta dintr -o inflamare cronica a foliculilor geneloi sat! a
glandelor Mebonius. În prezent in astfel de cazuri cu ochii iritați si cu pleoape iritate trebuiesc
inspectate cu atentie genele in ce privește coji sau depozi te seboreicela baza lor.
Funcționarea pleoapelor
Dupa evaluarea aspectului structurii si anormalităților substanței pleoapelor se evalueaza
mecanismele de închidere si deschidere. Anomalii la închidere predispon corneea la uscare,
ulcerare, infecții secundare, in timp ce dificultățile la deschidere pot face ca ochiul sa nu fíe
folosit.
Paraliza faciala sau paraliza Bell este usual o întrerupere periferica a nervului VII care comanda
mișcarea sprâncenelor și închiderea de catre mușchiul orbicu lar al pleoapelor . Marginile
pleoapelor trebuie sa se atinga fara efort important, forța de includeie se evalueaza in felul
următor: Examinatorul separa pleoapele su degetul mare si aralalorul aceleiași mâini iar
pacientul este îndemnat sa inchida pleoape le cat poate de puternic, dupa efortul de separare
exercitat de degete, examinatorul apreciaza valoarea forței de inchidere. Relaxarea pleoapelor
poate avea si alte cauze decât nervul facial cum ar fi: senelitate, cicatrici la marginea pleoapei
cauzate de arsuri termice sau chimice, atrofie postradioactiva.
Închiderea exagerata poate fi unilaterala sau bilaterala. Potasisul proiective sau includerea
pleoapei poate fi inițiate de o ulcerație comeana sau afecțiuni comice sau acute ale epiteliului iar
ca urmarea expunerii la radiații ultraviolete apare si închi derea bilaterala in urma carea rezulta
keratoconjuctivita actinica usual din cauza arcului de sudura sau razelor soarelui retlecate de
zapada.
Blefarospasmul poate rezulta cauzat de o iritare acuta a nervului trigemenn de către corpuri
exterioare iar blefa rospasmul esențial sau funcțional este de obicei o problema bilaterala de
origine psihica. In blefarospasme acute pacientul este incapabil sa deschidă pleoapele.
Ridicarea pleoapei superioare este realizata de mușchiul ridicător care are la originea comuna
cu mușchiul drept superior și este inervat de nervul III. Distrofia ridicătorului poate produce
ptozis care poate fi congenital sau ereditar, cel congenital ramane toata viata el aparand mai ales
in caz de oboseala iar la batrani se agraveaza. Testarea pt ozisului astenic se face astfel: se
recomanda inchiderea pleoapelor repede de 20 -30.

34

4.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, a aparatului lacrimal
Examinarea conjunctivitei
Se face cu ajutorul lupei simple, binoculareoftalmoscopul eventual biomicroscopul. Iluminarea
este realizata de lampa stilo cu fanta. Conjuctiva este normal neteda, lucioasa transparenta;
zonele bulbare si sub pleoapa inferioara pot fi examinate daca globul ocular este rotit in sus si se
trage de pleoapa inferioa ra.
Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioara si a fundului de sac se cere pacientului să
privească in jos și se restrânge pleoapa folosind un instrument special sau cu degetele.
Se pot depista: fletene (apar ca bule mici), conjunctivita cu edem, hemoragii, voal al
conjuctivei, trahjoma (boala infectioasa).
Din nefericire majoritatea onfectiilor conjunctivale produc o foarte slaba reacție si tind sa se
implice si epitaliul corneei, dar procesul este lent.
Inspecția aparatului lacrimal
În lumina focalizată oblic cu ajutorul lămpi stilou sau cu fantă corneeană, conjuctiva si
marginile pleoapelor trebuie sa apara cu un aspect de suprafețe jilave, strălucitoare. Examenul cu
lupa sau cu stiloul pune in evidentă întreruperi ale filmului lacrimal dar pe ntru o observare mai
amanuntită se va instila fluoresceina si se luminează cu radiații in ultraviolete.
Se determina timpul dc eliminare a unei întreruperi a filmului lacrimal si timpul scurs de la
ultima clipire si până la apariția unei intreruperi a film ului lacrimal . Debitul lacrimal se
determină : preliminar observând lătimea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei inferioare
care ar trebui să fie de minim 1 mm si prin metoda Schimer care are dezavantajul ca produce
lăcrimare prin iritarea conjuctivei.
Se observa răsfrângerea lacrimilor peste marginea pleoapelor, depuneri cu aspect de
frânghie: depunerile cu aspect spumos sugereaza conjunctivita; aglomerările galbene uscate
sugerează conjunctivita infecțioasă; solzi uleioși, gulerela baza genelor sugerea ză blefarita.
Daca privirea este indreptută în jos si pleoapa de sus este răsfrantă se poate vizualiza lobul
palpebral al glandei lacrimale și cum se comporta la cei doi ochii. La tinerii glanda poate fi
implicată in tumori congenitale beligne, iar la cei cu vârste înaintate sau medii glandele pot fi

35
lărgite simertic.

Inspecția glandei preauliculare
Glanda preauliculară este un nod limfatic situate in apropierea urechii fiind prima stație
colectoare de limfa de la pleoape, conjuctiva si structurile superfi ciale anexe.
Infecțiile acute sau comice ale pleoapelor sau conjuctivelor pot fi cauza unei măriri insotită de
dureri mici, moliciunea moderată și rar inroșire. Implicarea acestei glande este un indiciu al
severității procesului infictios.

4.3. Examinarea, orbitei, corneei, retinei, pupilei, irisului, cristalinului și corpului
Inspecția orbitei
Pentru că este vecină cu sinusurile paranazale orbita es te vulnerabila la transmisia de
infecții inspecția prelimi nară cuprinzând descoperire a de:
Inflamații ale pleoapelor si deformări care pot fi: edem collateral dat de celulita orbitală,
infecția sinusurilor paranazale, deformări mecanice a pleoapelor cauzate de tumori sau in urma
unei decompensați secundare la inima sau rinichi.
Deformări ale conturului marginilor care poate fi data de o fractura traumatică cu deplasare,
eroziune neoplastică sau mai rar deformarea inflamatoare a periostului.
Congestia si edemul conjuctivei poate fi cauzata de o infecție profunda care se intinde
dincolo de b ariera conjunctivală.
Deplasare exoftalmică a globului care poate fi directionată spre în față sau oblic.
Rotația normală a globului ocular, tumoare orbitală sau inflamații care imping globul.
Eventuale fracturi descoperite prin palpare.
Inspecția corneii
Folosind lupa sau biomicroscopul cu lampă cu fantă se pot observa; mătuiri, fisuri, pierderi de
țesut punându -se în evidentă mai bine instalând pe cornee sodiumfluorescein cu ajutorul benzii
de hârtie impregnate. În acest caz corneea este iluminată cu o l ampa incandeșcenta cu halogen

36
folosind un filtru care transmite numai violet se se vor observa limpezimea corneei, eventuala
vascularizare.
Inspecția pupilelor se face in camera iluminata normal cu pacient interpus observând o țintă
luminoasă depanată, se se pot observa marimea si egalitatea pupilelor, regularitatea (conturului,
culoarea irisului observarea facandu -sc cu ochiul liber sau cu lupa.
Pentru controlul reflexelor pupilare lampa stilou este deplasată dinspre periferie pen tru ca lumina
polului ante rior al ochiului de la distanta de circa 200mm si se notează răspunsul direct
observându -se ochiul pereche (normal pupilele se micșorează, miozis). Se repeată testul si pentru
celălalt ochi si se remarcă rapiditatea ră spunsului, marimea contracției rapacit atea de a menține
contracția.
Pentru contralul reflexelor de apropiere, pacientului i se cere sa fixeze binocular un obiect
depărtat si se noteaza diametrele pupilelr iar după doua minute se prezintă o țintă așezată la
150-200 mm se noteaza diamentrele pupilelor, daca sunt egale sau nu și capacitatea de a păstră
miozisul.
Inspecția cristalinului
Examenul se poate face cu ochii liberi sau folosind o lupă in lumină naturala sau atificiala, se
mai poate face si cu oftalmoscopul folosind o lentila de 20 de dioprtii sau cu biomicroscopul cu
lampă cu fantă si se observă eventuale deplasări, opacizări particulare, cristalizări ale
cristalinului.
Opacitățile împrăștiate sau cele localizate provoacă distorsiuni de vedere care pot fi compensate.
Cataractele pot fi ; senile sau diabetice; deplasarea axiala spre iris a cristalinului poate avea drept
consecință creșterea tensiuni oculare (glucom).
Performantele vizuale după operația de cataractă
Dacă se face compensarea cu lentile de contact, câmpul visual obiect ramane normal fată de
lentilele de ochelari care limitează câmpul vizual.
Pierderea vederi centrale in urma compensării optime a refiractiei se datorează aproape in
totalitate unuia din următorii factori;
– edem macular cristoid care este cauza cea mai com ună și apare la cateva luni după extracție.
Pierderea poate depăși 50% dar prognoza este vindecarea completă după 12 luni.

37
– Neuropatie ischemica optica
-Cute corioretiene cauzate de hipotomie
-Cute maculare cauzate de contracția membranei subțiri din fa ța retinei involutile senile a
maculei agravată după operație.
Inspecția corpului vitros
Inspecția corpului vitros se face cu oftalmoscopul sau biomicroscopul sau lampa cu fantă și
se utilizează metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens de lumină, observarea facandu -se
printr -o lentila cu mare putere.
Se pot evalua eventualele opacitați din vitros și dimensiunile și distribuția lor.
Oftalmoscopul indirect bin ocular permite iluminarea cu un fascicul mai intens de lumina,
stereosccopia, iar biomicroscopul cu lampă cu fantă permite focalizare fasciculului lămpii in
vitros sa se observe transparența corpului vitros a eventualelor opacitați, hemoragii.
Inspecția p reliminară a retinei
Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul electric sau cu oftalmoscopul binocular
indirect și se poate observa papilla (dimensiunile papilei și cupele fiziologice din ea), pulsațiile
arteriale, dimensiunile arterelor, umflarea venelo r.
Reflexul argintiu al venelor denotacresterea grosimii perețiilor, iar in caz de
arteroscleroza se observă copresia venelor la încrucișarea cu arterele. In caz de hipertensiune se
pot observa contracții ale arterelor, hemoragii cu aspect de flacără, edem papilar; se mai pot
depista obturacția arterei sau venei centrale, retinite diabetice, dezlipire de retina.
Examinarea mobilității oculare si a vederii binoculare
Se observă și se consemnează: poziția capului și a feței, caracteristic ile anatomice ale orbitei
care influențează strabismul (asimetri, distanța interpupilară mică).
Estimarea fixării pentr u fiecare ochi se face pe un stimul iar fixarea poate fi : normală,
foveală și binoculară, unilaterală, alternanța, absența.
Echilibrul binocular se testează prin metoda ocluziei. Pacientul fixează o ținta luminoasa de
500mm; se acoperă un ochi și se observă mișcarea reflexului corneean; daca ochiul este liber
face o mișcare de realiniere pe lumina fixată, ochiul este deviat. I

38
Testarea versiunilor se realizează cerând pacientului s a urmărească ținta in cele opt direcții
cu ochiul director și cu celălalt se urmărește mișcrea ref lexului papilar, iar controlul vederii
binoculare se face cu testul Worth. Evaluarea heteroforiilor se face cu cr ucea Madox sau lentila
Madox pentru departe iar pentru aproape se utilizează aripa Madox.

INSPECȚIA VIZUALĂ PRELIMINARĂ
Pinguecula, pterigion Absente
Hemoragii, trahome Absente
Flictene, tumori Absente
Pleoape
Ptoză Statică, Dinamică
Aspect Normal
Frecvența clipirilor, închidere Normal
Aparatul lacrimal
Debit lacrimal Scăzut, Testul Schirler 7 mm
Calitate lacrimi Buna
Depuneri pe pleoape Nu prezintă
Globul ocular
Exolftalmie.enoftalmie Absente
Orbite, caracteristici Fara modificari patologice
Deformație Absente
Pozitie cap, fata Normal
Vedere biculară
Mobilitate ochi Buna, pe toate directiile
Versiune, convergență Normale

39
Vedere simultana, fuzinue Da
Estimare fixări –
Heteroforii – Maddox Nu prezinta
Maddox -cruce cu lentile –
Strabism – Aripa Maddox –
Anizeiconie Absenta

40

Capitlul 5. Testarea subiectiva

Testul nr.1 Oftalmoscopie .
Scopul testului: Se observă transparența mediilor, starea structurilor, aranjamentul optic
al structurilor.
Material utilizat: Oftalmoscop electric, ținta departe. Eventual oftalmoscop binocular
indirect.
Mod de luc ru: Iluminare slabă în laborator.
Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng.
Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt. Se observă corneea, conjunctiva,
pleoapele.
Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mică și se observă succesiv umoarea apoasă,
irisul, cristalinul, corpul vitros.
Se schimbă lentila și se pune la punct un vas din zona pupilei. Se extinde examenul pe o
suprafață cât mai mare a retinei deplasând instrumentul și schimbând orientarea ochiului.
Se cere subiectului să privească în oftalmoscop și se observă fovea și regiunea maculară.
Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observă poziția foveii
în raport cu reticulul și stabilitatea ei.
Comportamente observabile:
– structuri normale sau anormale;
– medii transparente sau tulburi;
– compensarea este cea necesară punerii la punct pe retină.

41
Centrarea: stabilă, instabilă, descentrat stabil sau instabil.
Notare:
Starea structurilor.
Adâncimea cupei papilară.
Valoarea compensării pentru punere la punct.

Fovee centrată Fovee centrată Fovee descentrată Fovee descentrată
stabilă nestabilă stabilă instabilă
Normă:
Structuri normale.
Medii transparente.
Aliniere foveală stabilă, și centrată pentru fiecare din ochi.
Obs. Dacă s -a realizat înainte inspecția vizuală preliminară se pot considera rezultatele
acesteia. Pentru controlul părții anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu
fantă.
Rezultat ul testului: S -au observat la pacient structuri nromale, fovee cu centrare stabila si
mediu transparent

Testul nr.2 Keratometrie.
Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneii (astigmatism). Fovee
Fig. 6.1

42
Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).
Mod de lucru: Iluminare normală.
Se determină puterile în secțiunile principale și orientările acestor secțiuni.
Comportamente observabile;
– calitatea imaginilor mirelor;
– orientarea secțiunilor principale;
– diferența între puterile în secțiunile prin cipale.
Notare: Se notează puterile în secțiunile principale și orientarea lor sau diferența puterilor
și orientarea secțiunii cu puterea cea mai mică în valoare algebrică.
Normă: Astigmatism nul sau maxi m astigmatism fiziologic de 0,5 dpt. cu axa la 0.
Rezultatul testului: A.O. 7,4 mm

Testul nr.3 Forie obișnuită în vedere departe.
Scop: Evaluarea foriei cu care s -a obișnuit subiectul.
Material utilizat:
Foropter sau trusa de testare subiectivă.
Prisma variabilă.
Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
Linie verticală de litere cu Vb=1, sau Vb=0,8 sau corespunzătoare acuității maxime.
Mod de lucru:
Se pune în fața ochilor compensarea pe care subiectul o poartă.
Se introduce în fața unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea
imaginilor testului.

43
Se aduce în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de
~15 pdpt. bază In. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor
două imagini.
Comportamen tul observabil:
– rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
– rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
– aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Normă: Exoforie 0,5 pdpt.
Rezultatul testului: Exoforie

Testul nr . 4 Skiascopie pentru departe.
Scop Evaluarea obiectivă a refracției ochilor.
Materialul utilizat:
Skiascop electric.
Ținta asezată departe (5 -10m).
Foropter sau trusa pentru testare subiectivă.
Rigla de skias copie.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă atenuată.
Pacientul fixează ținta cu ambii ochi.
Observatorul păstrează ambii ochi deschisi și ochiul drept controlează ochiul drept,
ochiul stâng controlează ochiul stâng. Distanța observator pacient 0,5m sau 0,6 7m.

44
Se începe cu ochiul drept. Se neutralizează deplasarea reflexului retinian în toate
meridianele.
Se procedează la fel pentru ochiul stâng.
Se revine la ochiul drept apoi la cel stâng.
Pentru distanța observator pacient de 0,5 m se scade din compensarea găsită + 2 dpt. iar
pentru 0,67 m 1,5 dpt.
Comportamente observabile:
– neutralizare sferică: convex, plan, concav.
– neutralizare cilindrică. Plan la X dioptrii
Ax 00 – la 1800
– o singură valoare de neutralizare.
– valoare de neutra lizare variabilă.
– efect Jello sau foarfece.
– efect Jello – imposibil de determinat sensul deplasării umbrei.
– efectul foarfece: imposibil de determinat axele și puterile (astigmatism variabil).
Notare: Refracțiile găsite au valori egale cu cele determi nate la testul nr.6. Dacă valorile
sunt mai pozitive se apreciază (sup.) dacă sunt mai mici se apreciază (inf.).
Rezultatul testului: OD: -1.00 dpt
OS: -1.00 dpt

Testul nr.5 Sk iascopia pentru vedere aproape.
Scop: Evaluarea capacitații de punere la punct pe obiecte apropiate.

45
Material utilizat:
Skiascop.
Ținta în T pentru aproape (Vb=1 și Vb=0,5) cu litere și figuri.
Foropter (refractor) sau trusa de testare subiectivă.
Rigla de skiascopie.
Mod de lucru.
Se așează ținta la distanța de 0,5 m de subiect. În foropter se găsește poziția găsită pentru
distanță. Skiascopul este asezat în același plan cu ținta. Se cere subiectului să numere literele de
pe țintă. Se mărește puterea convexă pentru a se obține mișcare contra a reflexului retinian în
toate meridianele. Se micșorează progresiv puterea convexă până la neutralizare într -o secțiune
apoi în cealaltă secțiune principală.
Notare:
Puterile totale găsite se înregistrează cu adăugirea cuvântului "GROS". Acomodarea este
afectată de efortul de convergență. Cu cât exoforia este mai mare cu atât efortul de convergență
va fi mai mare și deci efortul de acomodare. Pentru a elimina aceasta influență se calculează
valoarea NET
Nr. 5 NET = Nr. 5 GROS – Lag.
Dacă amplitudinea de acomodare este mai mică de 5 dpt. se foloseste relația:

Nr.5 NET = Nr. 5 GROS – Lag

Corecția Lag se alege din tabel.
Se notează valoarea calculată: Nr.5 NET

Amplit. de acomoda re
5

46
Tabelil 6.1 Fisa antropometrica
Exoforie (pdpt) Lag (dpt) EXOFORIE (PDPT) Lag (dpt)
1 0.12 9 1.25
2 0.25 10 1.38
3 0.37 11 1.50
4 0.50 12 1.62
5 0.62 13 1.75
6 0.75 14 1.87
7 0.87 15 2.00
8 1.12 peste15 2.00

Dacă 5 NET > Nr.4 în valoare algebrică, se clasează [sup]; dacă este mai mic se clasează
[inf].
Rezultatul testului: OD: 0.00 dpt
OS: 0.00 dpt

Testul nr. 6 Skiascopie la 1 m.
Scop Evaluarea punerii la punct la 1 m.
Material utilizat:
Foropter sau trusa de testare subiectivă.
Skiascop.
Ținta.
Rigla de skiascopie.
Mod de lucru:
Ținta se găseste la 1 m.
Compensarea găsită la testul nr.5 este lăsată în foropter și va da deplasare contra.

47
Se mărește puterea în convex pentru a se obține deplasarea reflexului retinian "contra" în
toate secțiunile. Se r educe puterea convexă progresiv până la neutralizare. Puterea totală găsită
reprezintă valoarea testului nr. 6. Se testează ochiul drept apoi cel stâng, se verifică încă o dată
ochiul drept și cel stâng.
Notare Se notează puterea totală pentru testul la 1 m.
Rezultatul testului: -0.5 dpt
Testul nr.7 Testul subiectiv (formula de bază).
Scop :
Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.
Material utilizat:
Foropter.
(Trusa de testare subiectivă).
Tablou de optotipuri pentru departe (Distoptip).
Rozeta Parent (Mira Foucault și capriori).
Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ±0,5 și ±0,25.
Test roșu – verde polarizat.
Mod de lucru:
Conform instrucțiunilor din Anexa (pagina 218)
Notare:
Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD si OS.
Rezultatul testului: AO: -0.75 dpt

48
Testul nr.8. Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testul
nr.7.
Scop :
Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.7.
Material utilizat:
Foropter sau trusa de testar e subiectivă.
Prisme variabile.
Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Se reglează foropterul (ochelarul) la distanța interpupilară pentru departe și se introduc
compensăril e găsite la testul nr.7.
Se introduce în fața ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. bază sus pentru
dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii).
Se așează în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de
15 pdpt. bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea
celor două imagini.
Comportament observabil:
– rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
– rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
– aliniere putere prismatică bază [zero] (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Norma: 0,5 pdpt Exoforie.
Rezultatul testului: -0.5 pdpt

49

Testul nr.9 Adducție reală la distanță (convergența relativă pozitivă la distanță).
Scop :
Să se evalueze latitudinile și rezervele de fuziune în vedere departe.
Material utilizat:
Foropter (trusa de testare subiectivă).
Prisme variabile (diasparametre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.
Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ambii ochi sunt deschiși.
În fața ochilor se așează compensările stabilite la testul nr.7.
În plus față de compensările respective se adaugă +0,25 dpt. la ambii ochi.
Subiectul ar trebui să remarce o ușoară neclaritate (încetosare).
Se atrage atenția subiectului asupra sensului noțiunii de ușoară neclaritate și pentru
aceasta se așează în fața ochilor lentile de +0,25. Se înlătură lentilele de 0,25 dpt.
Se așează prisme variabi le în fața ochilor.
Se cresc lent puterile prismelor în bază externă (ex) până ce subiectul raportează aceeași
ușoară neclaritate experimentată mai înainte. Suma prismelor bază [ex] care permite primul
punct de neclaritate este convergența relativă pozitiv ă.
Comportament observabil:
– subiectul vede una sau două linii de litere ;
– subiectul vede întotdeauna două linii de litere;

50
– subiectul vede întotdeauna una linii de litere.
Notare:
Se notează suma prismelor corespunzătoare primului punct de neclaritat e.
Norma: Între 7 și 9 pdpt.
Valoare mai mare ca 9 pdpt. se clasează [sup].
Valoare mai mică de 7 pdpt. se clasează [inf].
Rezultatul testului: 7pdpt ext
Testul nr.10. Convergenta la distanță (Spargere a fuziunii în bază externă și
recuperare).
Scop:
Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune.
Material:
Același material de la testul nr.9.
Mod de lucru;
Se continuă mărirea valorilor prismelor bază [ex] din fața celor doi ochi simultan.
Se cere subiectului să semnaleze când linia de litere se dedu blează net, devine mai ușor
de citit sau pare că se deplasează într -o parte.
Se înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare.
Se reduc lent valorile prismelor pâna ce subiectul semnalează că cele două imagini sunt
din nou confundate (pun ct de recuperare).
Se recomandă ca modificarea valorilor prismelor până la punct de neclaritate, dedublare,
recuperare să se facă fără oprire; ele se memorează și se notează la sfârșit.
Notare: Exemplu. Punct dedublare 20; punct de recuperare 10; se noteaz ă 20/10.
Norma: Spargere 19 pdpt., recuperare 10 pdpt.

51
(recuperarea este la 1/2 din spargere).
Rezultatul testului: Sparge la 17 si recuperare 10 pdpt

Testul nr.11 Abducție la distanță.
Scop:
Evaluarea latitudinii și rezervei de fuziune în ved ere departe în abducțiune.

Material:
Același ca la testul nr.9 și nr.10.
Mod de lucru:
Același ca la testul nr.9 și nr.10 cu diferența că prismele variabile sunt orientate cu bază
internă.
Se crește lent valoarea prismei la cele două diasporometre până la neclaritate, se continuă
până la spargerea fuziunii, se depășește această valoare, se revine până la recuperare și la zero.
Valorile prismelor pentru fiecare din punctele caracteristice se memorează și la sfârsit se notează.
Comportament observabil:
– subiectul vede două linii de litere;
– subiectul vede o linie de litere.
Notare: Se notează suma valorilor prismelor pentru punctul de neclaritate (dacă există),
punctul de spa rgere și punctul de recuperare.
Norma: Spargere 9 pdpt., recuperare 5 pdpt. (1/2 spargere).
Rezultatul testului: Sparge la 9 pdpt si recupereaza la 6 pdpt

52
Testul nr.12 Forie verticală și ducțiuni verticale la distanță.
Scop:
Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.
Material:
Același ca la testul nr.10.
Ținta este o linie orizontală de litere cu acuitate Vb=1 sau pentru acuitate maximă a
subiectului.

Mod de lucru:
În foropter (ochelarul de testare ) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea de la
nr.7.
În fața ochiului stâng se aș ează o prisma variabilă cu bază [in] reglată la 10 – 15 pdpt.
pentru obținerea diplopiei pe orizontală.
În fața celuilalt ochi se așează diasporamet rul reglat la 6 pdpt. bază sus.
Se reduce lent valoarea prismei bază sus până ce subiectul raportează că c ele două linii
par să fie la același nivel. Valoarea restantă a prismei variabile reprezintă foria verticală. Dacă
valoarea restantă are bază sus rezultă hiperforia stânga. Dacă este ortoforie testul se oprește.
Dacă este heteroforie se determină ducțiunil e.
Pentru determinarea ducțiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat lateral.
Se mărește progresiv prisma cu bază jos din fața ochiului drept până ce subiectul
raportează spargerea fuziunii. Valoarea găsită astfel reprezintă supraducția ochiului drept.
Se revine la zero și se mărește valoarea prismei cu bază sus până la spargere. Valoarea
găsită reprezinta infraducția dreapta.
Se repetă ultimele două operațiuni pentru ochiul stâng pentru a determina infraducția și
supraducția stânga.

53
Se determină valorile de recuperare a fuziunii pentru ducțiunile verticale la fel ca pentru
cele orizontale.
Notare:
Valoarea foriei pe verticală.
Valoarea supraducției [bază jos] și valoarea de recuperare
Valoarea infraducției [bază sus] și valoarea de recuperare pentru ochiul drept.
Norma:
Forie verticală zero.
Infraducție dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
Supraducție dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
Rezultatul testului: Sparge la 3 pdpt si recupereaza al 2 pdpt

Testul 1 3 a Forie obișnuită în vedere aproape .
Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obișnuit subiectul în vedere aproape.
Material utilizat:
Foropter (trusa de testare subiectivă).
Prisma variabilă.
Prisma 6 -8 pdpt.
Optotip de fixare cu linie verticală de li tere cu acuitate Vb=1,0 pentru aproape sau cu cea
mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Testul se face cu vechea prescripție dacă a existat. Se reglează foropterul (ochelarul de
testare) pentru distanța interpupilară corespunzătoare unui obiect ap ropiat.

54
Ținta se așează la 40 cm de subiect.
Manipulările ca la testul nr.3
Comportament observabil:
Ca la testul nr.3.
Notare: Se notează valorile găsite și sensul bazei.
Norma: În plan orizontal 4 -6 pdpt. bază internă.
Rezultatul testului: Hipoforie convergenta

Testul 13 b. Forie indusă de țintă apropiată când subiectul poartă compensarea
determinată de testul nr.7 .
Scop:
Evaluarea foriei în vedere aproape.
Material:
Același de la testul nr.13.
Ținta cu optotipuri pentru distanța de 40 cm.
Mod de lucru:
La fel ca testul nr. 13 a dar subiectul folosește compensarea dată de testul nr.7.
Dacă subiectul nu poate citi textul de pe ținta asezată la 40 cm având acuitate
corespunzătoare țintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi ochi simultan,
adăugând treptat lentile de +0,25 dpt., până ce ținta devine citibilă.
Notare: Se notează foria determinată și compensarea folosită.
Norma: 6 pdpt exoforie
Dacă exoforia este mai mică de 6 pdpt. se clasează [inf].

55
Dacă exoforia este mai mar e de 6 pdpt. se clasează [sup].
Rezultatul testului: 8 pdpt sup

Testul nr.14a Cilindrii în cruce în vedere monoculară aproape.
Scop:
Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrul în cruce.
Material:
Foropter cu prisme variabile și cili ndrii în cruce sau trusa oftalmologică, diasporametru și
cilindrii în cruce de ±0,5 pdpt. și ±0,25 pdpt., prisme de 3 pdpt.
Ținta cruce cu linii paralele verticale și orizontale
Mod de lucru:
Ținta cruce este asezată la 0,4 m de subiect.
În fața ochilor se așează compensarea găsită cu testul nr.7.
Iluminarea ambiantă redusă.
(Se obturează ochiul stâng).
Se disociază pe verticală vederea binoculară asezând în fața ochiului drept o prismă de 3
pdpt. bază jos și în fața ochiului stâng o prismă de 3 pdpt . bază sus sau punând în fața ochiului
stâng o prismă de 6 pdpt. [B.S].
Subiectul vede două imagini ale crucii.
Se întreabă subiectul dacă în imaginea superioară (ochiul drept) liniile verticale și
orizontale par la fel de negre și distincte. Dacă nu sunt se egalează dacă este posibil cu lentile
cilindrice.
Se repetă operația pentru ochiul stâng.

56
Se așează în fața celor doi ochi cilin dri încrucișați cu axele la 90 și se mărește puterea
sferică convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca linii le verticale în cele două
imagini să fie mai negre ca cele orizontale.
Se atrage atenția subiectului asupra imaginii superioare (ochiul drept) și se reduce puterea
sferică convexă, sau se mărește puterea sferică concavă până ce liniile țintei par la fel.
Se repetă operațiunea pentru ochiul stâng.
Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operațiile pentru a fi
sigur de rezultat.
Dacă liniile nu pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să rămână
puțin m ai negre ca orizontalele.
Variantă de mod de lucru: Se obturează un ochi, de exemplu, ochiul stâng. Se mărește
puterea convexă (sau se micsorează puterea concavă) în mod egal la cei doi ochi până ce
verticalele sunt distinct mai negre. În fața ambilor ochi se așează cil X +0,5 = -1 la 90 .
Se reduce puterea convexă până se obține egalitate de netitate (se mărește puterea
concavă).
Se obturează ochiul drept și se repetă operațiunile pentru ochiul stâng.
Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare ca la cel ălalt se repetă operațiunile pentru a fi
siguri de rezultat. Dacă egalitatea nu este posibila verticala este preferată.
Notare Se notează rezultatele cu adăugirea [Brut].
Rezultatul testului: OD: -1.00
OS: -1.00

Testul 14b Cilindru în cruce binocular (test cu fuziune) în vedere aproap e.
Scop:
Evaluarea compensării cilindrice.

57
Material:
Ca la testul 14A
Mod de lucru:
Aceeași iluminare ca la 14A ; aceeași tintă la 40 cm.
Se îndepartează prismele disociatoare și se lasă în fața ochilor compensările stabilite la
14A.
Dacă nu este fuziune ea va trebui stimulată; se va nota modul cum a fost stimulată și
faptul că a fost necesar.
Se întreabă subiectul dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.
Dacă orizontalele par mai ne gre, se mărește puterea în sens pozitiv până ce verticalele
apar mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanțelor. Dacă egalitatea nu
este realizabilă se lasă compensarea care face orizontalele puțin mai negre. Dacă verticalele
rămân m ai negre cu compensare de bază (Nr.7) se reduce puterea convexă până ce apar puțin
mai negre liniile orizontale.
Notare: Se notează compensările. [BRUT cilX bino]
Rezultatul testului: OD: -1.00
OS: -1.00

Test nr.15a Forie i ndusă de compens area determinată de testul 14a.
Scop: Evaluarea foriei în vederea aproape în plan orizontal când subiectul poartă
compensarea [BRUT]
Material:
Foropter (trusa de testare subiectivă) reglat pentru aproape.
Diasparametru
Prisma de 6 pdpt.

58
Ținta linie verticală de litere
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Compensarea stabilită la 14A
Se disociază imaginile cu prisma 6 pdpt. bază sus în fața ochiului stâng.
Se reglează diasparametrul din fața ochiului drept la 15 pdpt. bază [in].
Se procedează în continuare ca la testul 13A începând cu bază [in].
Notare:
Se notează rezultatul.
Rezultatul testului: -1 dpt exo

Testul 15b. Foria indusă de compensarea stabilită la testul 14b în vedere aproape .
Scop:
Evaluarea foriei indusă de 14b.
Material:
Ca la testul 13A.
Mod de lucru:
Iluminare standard
Se procedează ca la testul 13A.
Se începe întotdeauna cu prisma bază [in].
Notare:
Se notează rezultatul care va permite calculul NET bino al metodei cu ci lindri încrucisați
(14b).

59
Observație:
Lentile compensatoare folosite pentru testele care urmează după 15b.
Dacă un subiect este incapabil să citească optotipuri cu Vb=1, de exemplu un presbit, se
foloseste formula stabilită la 14b sau altă lentilă care să permită lectură. Oricare ar fi lentila
folosită pentru secvențele următoare, ea se va numi control.
Dacă subiectul este miop dar nu poartă obișnuit ochelari la citit, lentila control va avea
putere zero.
Dacă este miop dar poartă obișnuit ochelarii și la citit acestia vor fi "control".
Rezultatul testului: -1 dpt exo
Testul nr. 16A . Convergența relativă pozitivă
Scop:
Evaluarea convergenței relative pozitivă
Material:
Foropter (trusa de testare subiectivă)
Prisme variabile
Ținta linie verticală de lit ere cu Vb = 1 sau cu Vb maxim al subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală
Se așează în fața ochilor formula "control".
În fața fiecărui ochi se așează prisma variabilă.
Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se crește binocular valoarea prismelor
bază externă până ce subiectul nu mai poate recunoaște nici o literă din țintă.
Notare:
Se notează suma prismelor introduse cu adăugarea prescurtării cuvântului neclar [Nec].

60
Rezultatul testului: 11 pdpt NEC

Testul nr.16 B. Re zerva pozitivă de fuziune .
Scop:
Evaluarea rezervei pozitive de fuziune.
Material:
Același ca la testul nr.16A.

Mod de lucru:
Se continuă testul început la punctul 16 mărind valorile prismelor bază ex din fața ochilor
până ce subiectul nu mai raportează că vede ținta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare că se
deplasează.
Valoarea efectului prismatic total se memorează și se mărește arbitrar încă 4 -5 pdpt. în
continuare pentru a evita revenirea fuziunii. Se reduc binocular valorile prisme lor bază ex și la
un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginilor. Se memorează valoarea și se
micșorează în continuare prismele până la zero. Acum optometristul notează valorile
Notare: X(spart)/Y rec.
Norma: spart 21, recuperare 15  2/3 spart .
Rezultatul testului: Sparge la 23 pdpt si recupereaza la 11 pdpt

Test nr.17A Convergenta relativă negativă.
Scop:
Evaluarea convergenței relative negativă folosind compensarea control.

61
Materiale:
Aceleași ca la testul 16A. Ținta la 0,4m.
Mod de lucru:
Același mod de lucru ca la 16A cu deosebirea că prismele sunt orientate [ bază in] bază
internă.
Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din fața celor doi ochi care corespunde
momentului când subiectul nu mai poate recunoaște nici una din liter ele testului. Exemplu: Z –
Nec.
Rezultatul testului: 12 pdpt

Testul nr. 17 B Rezerva negativă de fuziune.
Scop:
Evaluarea rezervei negative de fuziune.
Materiale:
Ca la testul nr.17A.
Mod de lucru:
Se realizează secvența în continuarea testului 17A. După ce pacientul a raportat că nu mai
poate citi nici măcar una sau două litere din țintă, se continuă să se mărească binocular valorile
prismelor cu bază [in] până ce acesta semnalează că vede două linii de litere sau că linia redevine
clară, citibilă sa u că ținta se deplasează brusc într -o parte. Se memorează suma valorilor celor
două prisme, se continuă mărirea prismei încă 3 pdpt. după care se micșorează prismele lent. La
un moment dat subiectul semnalează că vede iar o singură linie de litere, se memo rează această
valoare și după ce se revine la zero se notează.
Notare: Se notează suma prismelor pentru punctul de spargere și pentru cel de recuperare
a fuziunii.

62
Exemplu X spart/Y rec.
Norma: 22/18 sau rec = 3/4 spart.
Rezultatul testului: Spare la 21 pdpt si recuperaza la 15 pdpt

Testul nr. 18 Forie și ducțiune verticală în vedere aproape (9,4 m).
Scop:
Evaluarea foriei și ducțiunii pe verticală.
Materiale:
Foropter (trusa de testare subiectivă).
2 Prisme variabile.
Linia de litere o rizontală cu acuitate Vb = 1 sau cu acuitatea maximă a subiectului pentru
distanța de 0,4 m.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se reglează distanța între centrele optice ale lentilelor de pe Foropter (ochelarul din
trusă). În fața ochilor se așează compensarea pentru aproape.
În fața ochiului stâng se așează prima variabila reglată la 10 -15 pdpt. bază [în] pentru
obținerea diplopiei pe orizontală.
În fața ochiului drept se așează prisma variabilă reglată la 6 pdpt. bază [sus].
Se reduce valoarea prismei cu bază sus până ce subiectul raportează alinierea celor doua
imagini.
Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie stânga dacă
rămâne bază sus).
Se îndepartează prisma care a deviat lateral.

63
Se mărește progresiv prisma din fața ochiului drept bază [jos] până ce subiectul
raportează spargerea fuziunii. Valoarea găsită reprezintă supraducția ochiului drept. Se
micșorează prisma până la recuperare.
Se revine la zero și se mărește prisma cu bază sus până se obține spargerea. Valoarea
reprezintă infraducție dreapta. Se micșorează prisma până la recuperare.
Se repetă operațiunile pentru ochiul stâng pentru a avea infraducția și supraducția stânga.
Micșorând lent prismele se găsesc valorile de recupera re.
Notare Se notează foriile apoi ducțiunile și valorile de recuperare.
Exemplu: S/D 2 pdpt Supraducție +5 rec +1
Infraducție -3 rec -1
Supraducție X 1 rec Y 1
Infraducție X 2 rec Y 2
Rezultatul testului: OD: Supraducție +4
Infraducție -2
OS: Supraducție +2
Infraducție -0.5

Testul nr. 19 Amplitudinea de acomodare.
Scop:
Evaluarea amplitudinii de acomodare.
Material:
Foropter (trusa de testare subiectivă).
Tablou de optotipuri pentru aproape. OD
OS

64
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă standard. Ținta intens iluminată.
Tabloul de optotipuri este asezat la 33 cm.
În fața ochilor compensarea subiectivă.
Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare acuității
maxime. Dacă subiectul poate citi, se adaugă lentile sferice negative în trepte de -0,25 dpt.,
binocular, până ce subiectul reclamă că ținta este definitiv neclară.
Valoarea lentilei minus adăugată este sumată cu +2,50 dpt.
De exemplu:
Compensarea subiectivă inițială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate -3,00.
Amplitudinea de acomodare va f i A=1,0 -(-3) + 2,5=4+2,5.
Dacă subiectul este presbiop, se adaugă lentile sferice pozitive în trepte de +0,25 dpt.
binocular până ce citește ținta cu dificultate. Puterea lentilei pozitivă adăugată la compensarea nr.
7 este scăzută din 2,50 pentru a se obține amplitudinea.
Exemplu: compensarea nr. 7 este de +1,00 dpt.
Lentilele în foropter după adăugare sunt +2,00 dpt.
Amplitudinea va fi 2,50 – 1,00 = 1,50 dpt.
Testul descris se repetă și monocular.
Rezultatul testului: A = 5 dpt

Testul nr. 20. Acomoda re relativă pozitivă.
Scop:
Evaluarea acomodării relativă pozitivă.
Material:

65
Foropter (trusa de testare subiectivă).
Ținta cu optotipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Ținta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se reduce binocular valoarea lentilelor convergențe sau se mărește valoarea lentilelor
divergente din fața ochilor până ce subiectul nu poate citi nici o literă din tintă. Se revine la
control și se notează.
Notare:
Se no tează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.
Rezultatul testului: 4 pdpt

Testul nr.2 1 Acomodarea relativa negativă
Scop:
Evaluarea acomodării relativă negativă.
Material:
Acces la testul 20.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă norm ală. Ținta la 40 cm. Se demarează cu compensarea control. Se
măreste puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu poate
recunoaște nici o literă (complet neclar).
Notare:
Se notează suma puterii lentilei convergentă adăugată cu compensarea control.
Rezultatul testului: 4 pdpt

66

Testul nr.22 Reflexul pupilar.
Scop:
Verificarea echilibrului orto și parasimpatic la nivelul irisului.
Material:
Lampa stilou.
Ținta tablou cu optotipuri la distanța de 5 m.
Mod de lucru:
Iluminatu l ambiant atenuat.
Se cere subiectului să fixeze ținta cu ambii ochi.
Reflexul fotomotor:
Se așează lampa stilou stinsă la 2 cm în axa pupilei.
Se protejează de lumină cu mâna celălalt ochi.
Se aprinde lampa.
Se repetă testul în același mod pentru celălalt ochi.
Reflexul consensual:
Se iluminează ochiul drept și se observă ochiul stâng și viceversa.
În timpul observației se păstrează lampa stilou aprinsă.
Comportamente observabile:
– reflexul fotomotor: Contracție.
Lărgire (dilatare).
Oscilații.
Fără reacți e.

67
– reflexul consensual: Contracția ambelor pupile.
Contracția unei singure pupile
Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine și viteza de răspuns.
Norma: Contracție consensuală.
Rezultatul testului: Contractia ambelor pupile in mod egal

Testul nr.23 Reflex de compensare a mișcărilor corpului.
Scop:
Se evaluează independența mișcărilor oculare față de mișcările capului și corpului.
Material:
Izvor luminos punctiform imobil.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se așează izvorul luminos la câțiva centimetri de rădăcina nasului în planul median și la
înălțimea ochilor.
Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos și să rotească capul, corpul fiind
fix, în plan orizontal de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, unifo rm de câteva ori.
Comportamente observabile:
– mișcări regulate ale capului cu menținerea fixării pe izvor;
– pierderi de fixare la un ochi sau la amândoi ochii urmează mișcarea capului fără să
poată menține fixarea;
– mișcări de mică amplitudine;
– mișcăr i asociate ale corpului și/sau membrelor.

68
Notare:
Se notează: mișcările sacadate
pierderile de fixare
mișcări asociate
Norma: Mișcări regulate ample ale capului cu păstrarea permanentă a fixării.
Rezultatul testului: Sa observant pastrare a fixarii regulate ale capului

Test nr. 24 Reflex de versiune.
Scop:
Evaluarea capacității de a menține fixarea pe un obiect în mișcare.
Material:
Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală
Se așează punctul luminos la circa 10 cm de rădăcina nasului la înălțimea ochilor și în
plan median. Se deplasează ținta în plan orizontal în arc de cerc.
Se cere subiectului să mențină fixarea pe punctul luminos în mișcare.
Comportamente observabile:
– cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul și regulat;
– un ochi pierde fixarea apoi o prinde iar;
– ochii fixează intermitent sau alternativ;
– cei doi ochi sunt incapabili să urmăreasca stimulul luminos;
– urmăririle oculare sunt însoțite de miș cări asociate ale capului și/sau corpului.

69
Notare:
Pierderile și reluările de fixare scadente.
Fixare permanentă cu salt pe mediană.
Fixare intermitentă.
Mișcări asociate.
Norma:
Menținerea fixării cu mișcări ample și regulate ale ochilor fără mișcari asociate.
Rezultatul testului: Cei doi ochi urmaresc punctul luminous tot timpul si regulat

Testul nr.25 Urmăriri oculare.
Scop:
Se evaluează calitatea mișcărilor de versiune în direcțiile principale
Material:
Izvor luminos punctiform mobil ( lampa stilou)
Mod de lucru:
Iluminatul ambiant normal. Pacientul stă pe scaun. Se așează izvorul luminos
punctiform la distanța de manipulare (distanța Harmon).
Se cere subiectului să urmărească izvorul care se deplasează în plan vertical
perpendicular pe planul median al corpului pe direcțiile: verticală, orizontală, și după
bisectoarele celor patru cadrane.
Comportamentele observabile:
– urmăriri continue uniforme,
– pierderi de fixare,

70
– urmărire cu sacade neuniformă,
– limitări ale mișcărilor în unele direcții,
– mișcări asociate ale corpului și sau corpului și membrelor.
Notare: Se notează prezența sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, a mișcărilor
asociate.
Norma: Urmărire continuă regulată fără pierderi de fixare.
Rezultatul testul ui: Urmarirea este cintinua, regulate si fara pierderi de fixare

Testul nr. 26 Mișcare în vedere aproape.
Scop:
Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii binoculare în vedere
aproape.
Material:
Un izvor luminos punctiform (la mpa stilou).
Un ocluzor.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se plasează izvorul luminos la jumatatea distanței lui Harmon în planul median la
înălțimea ochilor. Subiectul fixează izvorul ambii ochi fiind deschiși. Se maschează un ochi fără
a-l atin ge.
După cinci secunde se descoperă ochiul mascat. Se observă mișcările ochiului descoperit.
Dacă ochiul nu se mișcă, se verifică dacă este aliniat pe țintă mascând celălalt ochi. Se
procedează la fel cu celălalt ochi.
Comportamente observabile:

71
– ochiul nu mișcă;
– mișcare temporo -nasală;
– mișcare naso -temporală;
– mișcare pe verticală sau oblic;
– ochiul demascat nu se mișcă dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie);
– mișcare asociată a celuilalt ochi.
Notare: Se notează mișcarea sau deviația observată:
Norma: Mișcare temporo -nasală:
Exotropie Exoforie Fără mișcare

Esotropie Esoforie
Temporo -nasal
Tropie verticală Forie verticală
Fig. 6.2

72

Testul nr.27 Mascare în vedere departe.
Scop:
Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii simultane în vedere
departe.
Material:
Izvor luminos punctiform (lampa stilou).
Disociator de vedere binoculară (ocluzor).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se așează izvorul luminos l a înălțimea ochilor la 5m în plan median.
Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi.
Se obturează un ochi fără a fi atins.
După cinci secunde se descoperă ochiul obturat. Se observă mișcarea ochiului descoperit.
Dacă nu se observă mișc are, se controlează dacă ochiul este aliniat pe punctul de fixare,
acoperind celălalt ochi.
Se repetă testul pentru celălalt ochi.
Comportamente observabile:
– nu se mișcă;
– mișcare temporo -nasală;
– mișcare naso -temporală;
– mișcare pe verticală sau oblic;
– deviere internă -externă, superioară sau inferioară;

73
– orice altfel de mișcare;
– mișcările asociate ale celuilalt ochi.
Notare:
Se notează mișcarea observată.
Norma: Nu se mișcă.
Rezultatul testului: Miscare nazo

Testul nr.28 Testul Worth.
Scop:
Se evaluează permanența vederii simultane aproape și departe.
Material:
Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s -au montat un geam alb
opal, un filtru roșu și două filtre verzi.
Un ochelar cu un filtru roșu și unul verde c omplementare.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant atenuat.
Se așează ochelarii pe cap.
Se prezintă subiectului lanterna la distanța Harmon apoi se departează progresiv.
Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede și ce culori au.
Comportamente obs ervabile:
– patru puncte (unu alb, unu roșu, două verzi);
– cinci puncte (2 roșii și 3 verzi);
– două puncte roșii;

74
– trei puncte verzi;
– alternanța acestor diverse posibilități.
Notare:
Se notează numărul și culorile pentru diferite distanțe.
Norma:
4 puncte; excepție pentru distanță mai mică decât distanța de spargere a fuziunii când
apar 5 puncte.
Rezultatul testului: Vede 4 puncte unul alb, unul rosu si doua verzi

Testul nr.29 Perimetrie.
Scop:
Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitat e pentru fiecare ochi.
Material:
Perimetru
Mod de lucru:
Subiectul este așezat pe scaun și capul îi este rezemat de un suport special. Ochiul care nu
se testează este obturat.
Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată.
Subiectul fixează un punct cent ral.
Se deplasează ținta pe un meridian dinspre exterior spre interior și se cere subiectului să
semnaleze momentul când percepe ținta și când dispare.
Se repetă încercarea pentru 16 meridiane.
Se trasează diagrama.

75
Ținta poate fi o pastilă albă sau colora tă sau punct luminos.
Comportamente observabile:
– reducerea câmpului în toate direcțiile;
– reducerea câmpului într -o direcție;
– mărimea petei oarbe;
– scotom în interiorul câmpului.
Norma:
Rezultatul testului: Nu exista scotom si campul nu este redu s pe nici o directive, marime
normal a petei oarbe

Testul nr.30 Campimetrie:
Scop:
Să se determine dacă retina este sensibilă într -o zonă de 250 în jurul foveii.
Material: Ecranul tangent.
Țintă albă la capătul unei tije de 0,5.
500
900
650
600
00

76
Mod de lucru:
Se așează subiectul la 1 m de ecran. Capul fixat. Ochiul care nu este controlat se acoperă.
Se cere subiectului să fixeze punctul din centrul ecranului.
Se așează ținta în centrul proiecției petei oarbe (la dreapta pentru ochiul drept).
Se deplasează ținta după cele 8 direcții principale pentru a se determina dimensiunile
papilei.
Pornind de la periferia ecranului spre centru se caută eventuale scotoame. dealungul celor
8 direcții.
Comportamente observabile:
– percepția permanentă a țintei, cu excepția zonei corespunzătoare papilei;
– creșterea suprafeței papilei;
– scotoame.
Norma: Percepție permanentă a țintei exceptând zona proiecției papilei.
Rezultatul testului: Percept ie permanenta a tintei

Testul nr.31 Caroiajul Amsler.
Scop:
Sensibilitatea reti nei într -o zonă centrală de 20 la 30 cm de subiect.
Material:
Joc de caroiaje.
1 ocluzor.
Mod de lucru:
Subiectul poartă compensarea optică eventuală.

77
Fixează centrul caroiajului monocular.
Se cere subiec tului să fixeze permanent centrul și să spună dacă vede cele 4 colțuri și 4
laturi, dacă toate liniile par paralele, dacă nu observă o gaură sau zone mai neclare, vualate.
Caroiajul trebuie bine iluminat.
Comportamente observabile:
– este văzut tot caroia jul;
– una sau mai multe zone dispar.
Norma: Intreg caroiajul este văzut.
Rezultatul testului: Este vazut in intregime caroiajul

Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile.
Scop:
Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă ( culori).
Material:
Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăsește pe două jetoane.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeași
culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton și se cere să se găsească unul la fel.
Comportamente observabile:
– împerecherea este integral realizată;
– inversează unele culori;
– confuzie totală a culorilor.
Norma: Reușită totală.

78
Rezultatul testului: Imperechere este realizata integral

Test nr.33 Discriminarea detaliilor.
Scop:
Determinarea acuității în vedere departe și aproape.
Material:
Ochelari cu ocluzor.
Pentru departe: Tablou de optotipuri sau proiector de teste.
Pentru aproape: tablou de optotipuri sau set de cartoan e cu litere negre pe fond alb
sau figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.
Mod de lucru:
Se testează monocular.
Se prezintă optotipuri din ce în ce mai mici și se cere subiectului să -l recunoască sau să
indice în cazul inelelor Landolt po ziția spărturii.
Pentru preșcolari se folosește un inel cu tăietură pe care să -l orienteze corespunzător
optotipului.
Dacă subiectul nu recunoaște toate optotipurile de pe o linie se izolează un optotip. Se
repetă controlul pentru c elălalt ochi și apoi binocular.
Comportamente observabile:
– toate optotipurile sunt recunoscute;
– subiectul face unele erori;
– subiectul este incapabil să recunoască optotipurile.
Notare: Se notează acuitatea pentru fiecare ochi pentru departe și distanța Hormon. Se
consemnează metoda folosită.

79
Norma: Pentru adolescenți Vb = 1,25, pentru maturi Vb = 1.
Acuitatea este aceeași dacă recunoaște unul sau mai multe optotipuri
Rezultatul testului: Pentru fiecare ochi o acuitate de 1, cu compensare

Testul nr. 34 Integrare spațială.
Scop: Testarea modului cum se recepționează principalele coordonate ale spațiului.
Material: Cartoane 15*20 cm care conțin câte una din figurile: linie verticală, linie
orizontală, cruce, cerc, pătrat, triunghi, figură universală, romb.
Creion, hârtie pentru desenat.
Mod de lucru: Se prezintă copilului cartoanele unul câte unul și i se cere să
reproducă cu creionul pe o hârtie albă figura pe care o vede. Cartonul rămâne în fața copilului
până termină.
Comportamente observabile și notare
– cu ce mână ține creionul;
– poziția foii și dacă este răsucită în timpul reproducerii;
– trăsătura este continuă sau discontinuă;
– orientarea trăsăturii (de jos în sus sau invers, de la dreapta la stânga sau invers);
– reproducere fidelă;
– reproducere deformat ă;
– imposibilitatea de a reproduce modelul.
Norma: Până la 4 ani -reproducere fidelă a liniilor orizontală, verticală și a crucii.
De la 4 la 5 ani – reproducere fidelă a cercului, pătratului, triunghiului.
La 6 ani – Reproducere fidelă, orientată a figuri i universale.

80
La 7 ani – Reproducerea rombului.
Rezultatul testului: Reproducere a figurilor

Testul nr. 35 Memorie vizuală.
Scop:
Evaluarea capacității de memorie vizuală.
Material:
Cartoane 15*10 reprezentând figuri organizate din ce în ce mai complexe.
Cronometru.
Mod de lucru: Optometristul se așează cam la un metru în fața subiectului care are
în față o hârtie și creion. Arată subiectului timp de 5 secunde un carton. După alte 10 secunde
subiectul trebuie să reproducă ce era pe cartonul resp ectiv.
Se repetă experimentul pentru 10 cartoane fiecare având pe ele figuri geometrice
din ce în ce mai complexe.
Comportamente observabile:
– reproducere completă;
– reproducere parțială.
Norma: Reproducere completă conformă.
Exemple de figuri pe ca rtoane.
Fig. 6.4

81
Rezultatul testului: Reproducere completa

Testul nr. 36 Viteza de citire.
Scop:
Evaluarea eficacității mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcție
de norme, de cadrul școlar sau profesional.
Material: Baterie de 6 teste de lectură adaptate în funcție de vârsta subiectului, respectând
condițiile din tabel.
Nivel Clasa Nr. cuvinte conținute în text
I cl. I-a primară 100
II cl. III -a 300
III cl. V -a 800
IV cl. IX -a 1200
V cl. X -XII 1500
VI ciclul superior 2000

Observații
În funcție de dificultățile previzibile se poate propune text de nivel mai scăzut. Pentru
adult ambliop se poate recomandă nivelul IV.
Mod de lucru:
Iluminare bună a textului.
Postura cea mai convenabilă (Exemplu masa l a 200)
Se înregistrează durata lecturii.
Comportamente observabile:
– testul dă o apreciere subiectivă și obiectivă a eficacității lexice.

82
Aprecierea obiectivă:
Viteza de lectură se evaluează prin raportul

)utmin/eintcuv.nr()ute (min Duratacititeeintcuv.Nr1V
Eficacitatea lex ică Rv se calculează cu relația :
)a normalizat viteza(Vn) lecturade viteza(1VRv

Aprecierea subiectivă:
Comportamente posturale: evoluția posturii așezat pe scaun în timpul testului (se
apropie sau se depărtează, mișcă, schimba poziția, ticuri, se încruntă, etc)
Comportamente oculare:
Opriri de fixare, mișcă numai capul, mișcă tot corpul, urmărește cu degetul, sare
peste linii, se întoarce, își freacă ochii, vorbește în timp ce citește, mișcă falca, etc.
Obs. Observarea motricității oculare în timp ce citește subiectul folosind o ogli ndă,
permite să se detecteze deficiențe de aliniere momentană care apar când binocularitatea este
fragilă. Se poate deasemenea aprecia numărul de fixări pe o linie de text și să se de ducă câmpul
mediu de percepție.
Norme obiective:
Tabel 6.3
I II III IV V VI
CLASA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Sup
VITEZA
utmineintcuv.Nr

75
100
138
170
200
220
250
270
300
350

83
Normele corespund unui nivel intelectual normal și într -un ciclu de studii normale. Ele
sunt calculate pentru o estimare medie a întelegerii de 70%.
Normele pot fi modificate pentru cazuri speciale.
Norme subiective:
Postură normală, constantă în timpul l ecturii. Motricitate oculară bună (opriri lungi
și deplasare rapidă).
Fără vorbire.
Rezultatul testului: Se observa o pstura normala insotita de motricitate ocular buna

Testul nr. 37 Testul roșu – verde pentru vedere departe.
Scop:
Verificarea compensăr ii
Material:
Ținta cu optotip, același cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond
verde și pe fond rosu.
Foropter (trusa de testare subiectiva).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se obturează ochiul stâng.
Ochiul drept vizează ținta și i se cere să spună dacă par optotipurile mai negre pe
verde sau pe roșu.
Se elimină diferența cu lentile din trusa.
Se repetă operațiunile pentru celălalt ochi.

84
Comportament observabil;
1) Egalitate de aspect.
2) Mai negru pe roșu.
3) Mai negru pe verde.
Apreciere:
1) Emetropie sau compensare emetropică divergentă.
2) Miopie – necesară adiție divergentă.
3) Hipermetropie – necesară adiție convergentă.
După compensare se verifică binocular cu test roșu – verde polarizat.
Notare:
Se notează comportamentul observat și compensările găsite.
Norma:
Egalitate de netitate.
Rezultatul testului: Vedere buna cu ambii ochi in prezenta compensarii

Testul nr. 38 Testul roșu – verde în vedere aproape.
Scop:
Verificarea compensării în vedere aproape.
Material:
Ținta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde și fond roșu.
Foropter (Trusa de testare subiectivă).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal. Se acoperă un ochi. Se așează ținta roșu – verde pentru

85
vedere aproape la distanța de lucru minimă și se întreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de
negre pe roșu și verde. Chiar în caz afirmativ se apropie semnificativ ținta care va fi văzută mai
neagră pe verde, apoi să îndepărtează până vede mai net pe roșu. Se cere subiectului să se
apropie până la egalitate de netitate pe verde și roșu.
Dacă distanța este prea scurtă se micșorează adiția convergentă, dacă este prea
lungă se mărește. Se repetă operațiunile pentru celălalt ochi și se verifică dacă egalitatea de
netitate se obține pentru aceeași distanță.
Se controlează în vedere binoculară echilibrul cu testul roșu – verde polarizat.
Notare:
Se notează valorile compensărilor și distanța subiect – țintă pentru care s -a obținut
egalitatea de netitate.
Norma: Egalitatea de netitate pentru distanța de lucru invocată.
Rezultatul testului: Egalitate de netitate pentru 0.33 metri

Testul nr.39 Eficacitate vizuală.
Scop:
Se evaluează calitatea și cantitatea informațiilor asimilate în timpul lecturii.
Material: Bat erie de teste de înțelegere analitică care se sprijină pe textele utilizate
pentru testul de viteză de lectură.
Mod de lucru:
Acest test este efectuat în continuarea testului de viteza. El este constituit dintr -un
chestionar cu răspunsuri posibile multip le.
Testul de nivel I face apel la imagini și este constituit din apeluri de imagini; copilul
trebuie să repereze imaginile care corespund conținutului textului.

86
Pentru toate testele timpul necesar pentru a fi efectuat nu contează.
Comportamente observa bile:
Se înregistrează numărul de răspunsuri bune.
Ci este raportul dintre numărul de răspunsuri bune și numărul nul de întrebări. Din
motive de standardizare, norma de înțelegere este calibrată la 70% [Cn = 0,7].
Eficacitatea de înțelegere Re se calcule ază cu relația:

CnCiRe
Exemplu: Un copil răspunde corect la 5 din 10 întrebări.

%71 71,07,05,0Re 
Norma: Rc = 1
Obs. Se pot folosi pentru evaluarea înțelegerii
– chestionar oral;
– recenzie orala;
– recenzie scrisă.
Randamentul lexic se calculează cu relația Rl = Rv x Rc.
Comportamentele definite de teste pot determina în urma analizei problemele vederii,
metodele și mijloacele de ameliorare. Realizarea tuturor testelor cere mult timp chiar și unui
optometrist experi mentat. Ca să nu obosească pacientul se programează testarea în două sau trei
ședințe.
Preferabil ca pacientul să rămână clientul cabinetului; astfel se poate urmări evoluția
vederii sale în timp și nu este necesar să se refacă toate testele, ele fiind pă strate în dosarul său.
Unele teste corespund cu cele din inspecția preliminară, deci nu este cazul să fie repetate.

87
Pentru pacienți ocazionali nu este necesar să fie făcute toate testele pentru că de cele mai
multe ori problemele lor sunt simple și pot f i analizate contând pe un număr restrâns.
În continuare vor fi expuse două metode de analiză și sinteză a problemelor vizuale pe
baza testelor efectuate și anume: cea elaborată de Institutul de Viziologie din Franța și cea
expusă în lucrarea lui Leo Manos "Visual Analysis".
Cele mai importante teste sunt folosite în ambele metode. Pentru determinarea
compensării optime nu este nevoie să se efectueze toate testele. Se anexează tabele recapitulative
pentru testele prezentate și tabelele de lucru propuse.

88
Capitolul 6 . Proiectarea echipamentului de compensare

PUNCTELE PROXIM ȘI REMOTUM ÎNAI NTE ȘI DUPĂ CORECȚIE ȘI PUNCTUL
DE LUCRU A.O

Pe baza testărilor realizate s -a stabilit corecția astfel:

OD: – 1,00 dpt
OS: – 1,00 dpt
Amplitudinea de acomodare: 5 dpt
Distanța vortrex: b= 12mm= 0,012 m
Refracția pent ru OD: – 1,00 dpt, pentru OS: – 1,00 dpt
Pentru OD punctul proxim reiese din relația amplitudinii de acomodare:
A=R -P
P=R-A
P= -1,00 – 5 = -6,00 dpt
Poziția punctului proxim:
Sp= 1
−6,00 = – 0,16m
Poziția punctului remotum
SR=1
R , SR=1
−1,00= – 1,00m
Parcursul de acomodare pentru ochiul neacomodat:
SR – SP = – 1,00 + 0,16 = -0,84 m
Putere frontifocală imagine a lentilei de corecție este:
ΦSF =R
1+bR
ΦSF=−1,00
1+0,012 ∗(−1,00)= – 1,01 dpt ~ – 1,00 dpt
f `= 1
Φ`SF ` f `=1
− 1,00 = – 1,00 m
Față de lentila de corecție puctul proxim se află la distața:

89
S*p=Sp + b = – 0,16+ 0,012 = – 0,148m
Datorită corecției prin lentilă, punctul remotum devine punctul remotum corectat și
se află la -∞ , iar punctul proxim corectat va fi la distanța:
S`p = f `∗Sp∗
f `− Sp∗
S`p = (−1,00)∗(−0,148 )
−1,00+0,148 = -0,017 m
Acomodar ea maxim ă pusă în joc este:
APC = A C = R C – PC = −1
S`p = 5,88 dpt
Poziția punctului de lucru pentru ochiul compensat este :
SM = – 0,330 m
S*M = -0,330 + 0,012 = – 0,318 m
S`M = f`∗ SM∗
f`− SM∗
S`M = (−1,00)∗(−0,318 )
(−1,00)+ 0,318 = -0.46 m
AA = −1
S`M AA = −1
−0,46 = 2,17 dpt
Acomodarea aparentă disponibilă pentru ca ochiul să nu obosească este :
AAD = 2
3 APC AAD = 2
3 5,88 = 3,92 dpt
Pentru că A A < A AD , nu este necesară corecția pentru vederea aproape.

90

S`R = -∞ M M A PA P’ P
SM = -0,330m

S*M = -0,318m

S*P = – 0,148m

S`P = – 0,17m
SM = – 0,46m

SR = f ` = -1,00m
SP = – 0,16m
b = 0,012m
c = 0,015m

Figura 1 –Punctele proxim și remotum înainte și după corecție și punctul de lucru A.O.

Știind că pupila de intrare a ochi ului necompensat are diametrul d'=4mm, vom calcula
diametrul pupilei de intrare a ochiului compensat, unde g' este factorul de forma al lentilei este 1.

Poziția pupilei de intrare:

c=x' = b+ 0,003 =0,012 + 0,003 = 0,015 m = 15mm

91
d=d`∗g`
1−c∗ΦS`F„
d=0,004 ∗1
1−0,015 ∗(−1,00)=0,003940 m
x`
x = 1−x`∗Φ`S`F`
g`2
x= x`∗g`2
1−x`∗Φ`S`F`

x = 0,015 ∗1
1−0,015 ∗(1,00) = 0,014778 m= 14,77 mm
În cazul miopului, pupila de intrare a sistemului lentilă -ochi este mai mică decat la ochiul necompensat.
Refracția pupilară :
RP = Φ`S`F`
1−c∗Φ`S`F`
RP = −1,00
1−0,015 ∗(−1,00) = -0,98 dpt
βP = d`
d
βP = 0,004 / 0,003940 = 1,01
X= proximitatea obiect = 3, Φ= Φ ochi emetrop = 60 dpt
Diametrul petei de difuzie:
ξ= −d`∗(X−RP)
Φ+RP
βP
ξ= −0,004 ∗3,98
59,03 = – 0,0002541 m
Mărimea imaginii retinare pentru ochiul compsensat este :
u`
u = g` *(1+c * R P)
u
u = 1*[1+0,015*( -1,00)] = 0,985 Ochiul miop vede mai mic cu ochelarul.

92
Calculul lentilei de corec ție pentru A.O.
Se cunosc : Φ`S`F `= – 1,75 dpt
Se aleg:
n= 1,525 mm
d= 1,5mm
D=60mm
Lentila de corecție va fi un menis divergent.pentru a micșora astigmatismul faciculelor
oblice se alege o lentilă care asigură poziți foarte apropiate ale focarelor sagitale (F s) și
tangențiale (F t), chiar la unghiuri de camp mari. În acest sens pentru puterea Φ`S`F ` = -1,00 se
alege din d iagram Tscherning și ramura Oswald Φ 1 = +8 dpt.
Factorul de formă al lentilei este:
g` = 1
1−d
nΦ1
g` = 1
1− ∗81,5250,0015 = 1,007
Se calculeaz ă razele de curbură ale lentilei :
Φ1 = +8 dpt
Φ1 = n−1
r1
r 1= n−1
Φ1
r 1 = 1,525 −1
8 = 0,065625m= 65,62mm
Φ`S`F ` = Φ2 + Φ1* g`
Φ`2 = Φ`S`F` + Φ1* g`
Φ`2 = -1,00 – 8 * 1,007 = – 9,056

93
Φ`2 = 1−n
r2
r 2 = 1−n
Φ2
r 2 = 1−1,525
−9,056 = 0,0579m = 57,9mm

t
h1 r1

S1 d S 2 C2 C1 D
r 2

d
Figura 2 – Mecanism divergent
d+ a 2 = a1 + t
t = d+ a 2 – a1

Parametrii geometrici ai meniscului divergent:

– r 1, r2 – razele de curbură
– d – grosimea la centru
– t – grosimea la margine
– D – diametrul lentilei n

94

Elementele optice:
– n – indicele de refracție ( cu cât este mai mare, cu atât lentila este mai subțire, se
recomnadă indici de refracțir mari în cazul dioptriilor mari)
– Φ1, Φ2 puterile celor două suprafețe (suprafețele sunt doi dioptri cu centrele în S 1,
respective S2)
Se calculează h 1 și h 2, săgețile razelor de curbură:

a1 = r1 – √r12−(D
2)2

a1 = 7,26mm
a2 = r2 – √r22−(D
2)2

a2 = 8,4mm
t = a 2 +d – a1
t = 8,4+1,5 – 7,26 = 2,64mm;
Întrucât lentila de corecție este un menisc divergent, grosimea la margine trebuie să fie mai mare
decât grosimea la centru, adică t > d (3,38 >1,5).
Pentru a determina poziția paraxială a planului iamgine ( S`2), vom face o drumuire paraxială
obiectivă.
Deci menisculul divergen t va avea urmatorii parametri:
– grosimea la centru, d= 1,5mm
– grosimea la margine, t=2,64mm
– r1 = 65,6 mm
– Φ1= 8 dpt
– r2 = 57,9 mm
– Φ2= – 9,05 dpt

95
– Φ`S`F ` = – 1,00 dpt
– diametrul D = 60 mm
Drumuirea paraxială obiectivă directă pentu lentila de corecție pentru A.O.
Dioptrul 1 Dioptrul 2
r 65.62 57.9
n 1 1.525
𝐧′ 1.525 1
𝐧−𝐧′ -0.525 0.525
s -∞ 189.125008063
𝐧
𝐬 0 0.008066
𝐧′−𝐧
𝐫 0.008000 -0.009067
𝐧
𝐬+𝐧′−𝐧
𝐫 0.008000 -0.001004
𝐬′=𝐧′
𝐧
𝐬+𝐧′−𝐧
𝐫 190.625 -996.015936 – 𝑆′
𝐹′
d 1.5

S2 = S` 1 – d
S2 = 190,625 – 1,5 = 189,125
f `= S 1`∗S2`
S2
f `= 190 ,625 ∗(−996 ,015936 )
189 ,125 = – 1,003915mm
S`F` = – 1,003915mm
Φ`S`F ` = 1
f `
Φ`S`F ` = – 0,99 dpt ~ – 1,00 dpt

96
Punctul Q se află față de cel de -al doilea dioptru al lentilei de corcție la distanța de S` P`2 = 28,5
mm.
Se determină poziția punctului conjugat lui Q, Q` , în raport cu primul dioptru :
1
S`P`= n
SP2+1−n
r2
SP2 = 34,53 mm
S`P`1 = SP2+ d
S`P`1 = 34,53 + 1,5 = 36,03 mm
n`
S`P`1=1
SP1+n`−1
r1 SP1=29,13mm
SP1 = 29,13 mm

S`P`1=28,5mm

Q1= Q` 2 Q2=Q` 1

SP2=34,53mm

S`P`1=36,03mm
Figura 3 – Q-centru de rota ție al ochiului (Q 2-intrare, Q` 2-ieșire)

97
Se va face drumuirea trigonometrică a razei ce intră sub unghiul σ = – 25° prin punctul Q aflat la
distanța S P1 = 28,6mm (tabelul 1).
Calculul coordonatelor în plan meridian și sagital, t `m și respectiv t` s se face în tabelul 2.

DRUMUIREA TRIGONOMETRICĂ PENTRU LENTILA DE CORECȚIE PENTRU A.O.
TABELUL 1
Dioptrul 1 Dioptrul 2
s 29.13 34.537354
r 65.62 57.9
σ -25 (σ’) -20,535554
sin σ -0.422618 -0.350788
sin 1 -0.235009 -0.141542
𝐧
𝐧′ 0.655737 1.525
sin 1 -0.154104 -0.215851
1 -13.225039 -8.056243
𝟏’ -8.760593 -12.180477
𝛔′ -20.535554 -24.659787
𝐬𝐢𝐧 𝛔′ -0.350788 -0.417229
𝒓𝐬𝐢𝐧 𝐢′
𝐬𝐢𝐧𝛔 28.827390 29.954217
𝒔′ 36.79261 27.945783
d 1.5 –
φ -11.774967 -12.479311
h -13.390942 -12.511437
g – 2,507226

S2 =S` 1 – d
S2= 36,03 – 1,5 = 34,537354

98
TABELUL 2
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
n 1 1,525
n` 1,525 1
cos i 0,973479 0,990130
n cos i 0,973479 1,509948
cos i` 0,988333 0,977487
n`cos i` 1,507207 0,977487
φ = n`cos i`−ncos i
r
0,008133 – 0,009196
g – 2,507226
ncos2 i 0,947661 1,495044
n`cos2i` 1,489623 0,955480
ts = t`s – g – ∞ 185,000458
n
ts
0 0,008243
n`
t`s=n
ts+φ=Σ
0,008133 -0,000953
t`s = n`
Σ
187,507684 -1049,317943
tM = t`M – g
– ∞ 176,647246
ncos2i
tM
0 0,0086902
n`cos2i`
t`M=ncos2i
tM+φ
0,008133 -0,001547
t`M 182,410372 -616,00314

CORECȚIA ECHIVALENTĂ CU LENTILE DE CONTACT
Lentilele de contact pot fi rigide sau moi. In funcție de zona de sprijin pe ochi, lentilele rigide
sunt comeene și sclerale. Se vor efectua caculele lentilei comeene rigide, echivalentă corecței
aeriene. Lentilele comeene se sprijină pe cornee prin intermediul unui strat de lacrimi.

99
O lentilă de contact adaptată pe ochi este udată pe fața anterioară la fiecare clipire. Stratul de
lacrimi persistă în intervalul dintre două clipiri succesive sau nu, in funcție de natura materialului
și de calitatea lacrimilor. Rezultă un sistem optic compus din trei lentile. Grosimea pe axa optică
a lentilei de contact depinde de tipul lentilei și de puterea optică.
Pe cornee in mod normal se gasește in permanență un strat de lacrimi. La oftalmometru se
masoară raza de curbură a acestui strat de lacrimi, r0.
Fazele procesului de adaptare a lentilei de contact rigidă

Recoman darea lentilelor de contact are la bază anamneza, analiza și sinteza problemelor
vizuale ale pacientului, din care rezultă că adaptarea lentilelor de a contact este cea mai bună
soluție pentru amelior area performanțelor vizuale sau o alternativă la ochelarul de vedere.
Optometristul explică pacientului ce este lentila de contact, caracteristicile acesteia,
avantajele și dezavantajele, obligațiile ce îi revin privind m anipularea și întreținerea acesteia,
riscurile, costuri.
Se face analiza anatomo -fiziologică a ochilor – se examinează corneea, conjunctiva palpebrală,
conjunctiva bulbară, plexul pericornean, I cristalinul, irisul, tarsul pleoapelor superioare și
inferioare, marginea pleoapei superioare și marginea ploapei inferioare, endoteliul cornean.
Se evaluează tensiunea palpebrală, meniscul lacrimal, compoziția lacrimilor, pH -ul, trecerea
sclero -corneană in patru direcți.
Se evaluează diametrul cornean verti cal și orizontal, înălțimea fantei palpebrale, forma și
poziția acesteia, diametrul pupilei la întuneric și lumină, fercvența clipirilor, sensibilitatea la
contact a corneei și marginii pleoapei.
Echipamentul oftalmologic necesar in cazul prescrierii lent ilelor de contact este:
-trusa de lentile aeriene cu rama de ochelari de probă – necesar pentru stabilirea acuității vizuale
cu corecția optimă;
-set de lentile de contact de probă;
-biomicriscop;
-optotip;
-heratometru
-rigla mică – pentru masurarea diametrului orizontal al corneei;

100
-dioptron sau refractometrul;
-set de dezinfectare, spălare (ser fiziologic, steril), curățare;
Prescrierea lentilelor de contact cuprinde:
a. Informarea pacientului, anamneza, consimțămantul pacientului;
b. Examenul oftalmologic (aparate):
-refractometrul obiectiv;
-examenul acuitații vizuale;
-keratometria;
-măsurarea diametrului cornean;
-biomicroscopia polului anterior;
-măsurarea sensibilității corneene cu esteziometrul, o hipersensibilitate fiind o contraindicație
pentru lentilele corne ene;
-Examinarea aparatului lacrimal:
-Inspecția preliminară în lumina focalizată oblic, corneea, conjunctiva și marginile pleoapelor
trebuie ăa aibă aspect de suprafețe umede, stralucitoare. O cornee cu asp ect uscat sugerează
deficiența secreșiei de lacri mi.
-Examinarea cu lampa cu fantă a filmului lacrimal – pune in evidență întreruperi ale filmului
lacrimal
-Colorarea cu fluoresceină – se impregnează o hartie sterilă cu fluoresceină cu adaos de 1%
clorobutanol și se pune in contact cu partea superioară a conjunctivei bulbare. Zonele epiteliale
descuamate de pe cornee prezintă colorație verzuie, iar zonele de pe conjunctivită au nuanța
galbuie. Se urmărește colorarea completa a suprafeței corneei. Discontinuitățile pot da informații
despre cantitatea și ca litatea filmului lacrimal. Pentrru observare se iluminează cu radiație
albastră oscilatorie. -Testul Schirmar – Hârtia de filtru Whatman se taie în fâșii de 5×35 mm și
se face o indoietură la un capăt de 5 mm. Acest capăt se introduce sub pleoapa inferio ară.
Trebuie avut grijă să nu se irite conjunctiva, să nu atingă corneea când capătul îndoit la benzii
este introdus. Ochiul trebuie menținut deschis fară restricț ii în ceea ce privește clipirea normală.
După 5 minute banda se scoate și se observă lungimea de bandă udată. La adult valorile normale
sunt cuprinse între 15 – 30mm.
Valori cuprinse intre 10 -15 mm sugerează probabile deficiențe ale sistemului lacrimal, iar sub 10
mm este un indiciu clar de insuficiență lacrimală.

101
c.Selecția lentilei de contact de probă.
Metodele de testare cu biomicroscopul sunt:
-iluminarea directă
-iluminarea indirectă
-retroiluminarea
-iluminarea indirectă
-difuzie sclerală
-iluminare oscilatorie
Instrumentele necesar e pentru adaptarea lentilelor de contact rigide:
-rigla
-pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor
-dispozitive de așezare a lentilei de contact pentru fiecare ochi, separate (stanga, dreapta)
-ventuze speciale pentru extracția lentilelor de pe cornee
-sapun lichid
-șervețele
-solutii saline sau universale pentru spalarea lentilei
-soluții speciale pentru curățare
-masa pentru inițierea purtătorului
Se face topometria ochiului după care se fac calculele și se analizează rezultatele, care se trec
apoi pe o fișă.
Dacă în urma examenului se constată anomalii patologice se oprește procesul de adaptare și se
recomandă un consult la medicul oftalmolog pentru tratament.
Urmatoarea fază este de alegere a lentilei de contact.
Se alege raza de curbură și diame trul lentilei de probă în funcție de valorile obținute la
măsurătorile cu keratometrul.
Se caculează excentricitatea numerică a corneei.
Diametrul va fi ales in funcție de r 0.
Pentru o rază inferioară cifrei 7,70 diametrul va fi între 7,70 și 8,20. Dacă ra za este superioară
de 7,80 , diametrul va fi mai mare: între 9,00 și 9,50, cu o lentilă de tip lenticular.
Lentila bine adaptată se centrează perfect pe zona centrală a corneei.
Se comandă lentila de contact după care se face un control post – adaptare.

102
Se recomandă control la 6 luni.
Pentru controlul adaptării, se utilizează iluminarea cu radiație albastră după instilarea de
fluoresceină.
În cazul unui astigmatism cornean sub 1,00 dpt se observă pătrunderea fluoresceinei sub toată
suprafața lentilei.
După c ateva clipiri fluoresceina scade în periferia mijlocie a lentilei. Puțin mai târziu se observă
persistența fluorescinei în partea centrală, apariția unui reazem periferic de lărgime mică cu o
degajare periferică destul de largă și fluorescrntă.
În cazul un ei lentil cu diametrul mic se obține o imagine fluorescent central mai largă decât zona
de degajare periferică. Pe o cornee astigmată, lentila sferică se așaza pe meridianul mai palt în
partea mijlocie și periferică a lentilei și cu degajare puțin în rapor t cu reazemul pe centrul
corneei.
DETERMINAREA EXCENTRICITAȚII NUMERICE A CORNEEI
Excentricitatea numerică oferă informații în ceea ce privește abaterea de la forma sferică a
corneei și este utilă pentru prescrierea lentilelor de contact dure.
Întrucât subiectul a fost supus unei intervenții Laser – Lasik efectuarea unei refracții obiective
cu refractome trul automat este neconcludentă , iar la o masurare a razelor corneene se impune
efectuarea unei masurartori cu videokeratometrul.
Utilizarea acestui apar at permite masurarea razelor corneene, teoretic in orice punct al
acesteia, precum și alcătuirea unei hărți topografice a suprafeței.
Prescrierea de lentile de contact dure este contraindictă in cazul persoanelor care au suportat o
intervenție chirurgicală refractivă pe cornee.
Totuși, se va efectua un exemplu de calcul pentru un caz ipotetic având urmatoarele date:
Rv=7,4mm
RH=7,5mm
r1 =7,21 mm
r2=7,4 mm
r3=7,25 mm
r4=7,14 mm
Diametrul cornean : 11 mm

103
Excentricitatea numeric se calculează cu urmatoarea relație:
E=2 √1−(r0
rS)2, unde r 0 este media celor două raze centrale și r S este media celor 4raze
sagitale.
r0 = RV+RH
2=7,45mm
rs = r1+r2+r3+r4
2=7,25mm
Excentricitatea va fi: E N = 2√1−(r0
rS)2=0,47
Calculul lentilei de contact rigide echivalentă corecției aeriene
Φ`S`F `LC = −1,00
1−0,012 ∗(−1,00)=−0,98 dpt
r0=r1 21=7,45=0,0075 dpt
n1=1,336 -indicele de refracție al lacrimilor
nL=1,5- indicele de refracție al lentilelor de contact
n11=0,01 mm=0,00001 m (lacrimi)
da=0,02 mm (aer)
rL2=r0+da
rL2=7,45+0,02=7,47mm= 0,00747m
φL2=1−nL
rL2
φL2= 1−1,5
0,00747=−66,93 dpt
Φ`L=φL2+φL1-dL
dL∗φL1φL2

104
-1,00= – 66,93+ φL1- 0,0001
1,5 φL1(-66,93)
-1,00+66,93= φL1(1+0,004461)
φL1=65,93
1,004461=65,63 dpt
φL1=nL−1
rL1
rL1=φL1−1
φL1
rL1=1,5−1
65,93=0,5
65,93=0,00761m =7,61mm
Pentru lentil de lacrimi
rLn=rL1+d11
rln=7,61+0,01=7,62mm=0,00762m
rL1=rL12=7,61mm=0,00761m
φln=nL
rln
φln=1,336 −1
0,00762=44,09 dpt
φ12=1−n1
rl 12
φ12=1−1,336
0,00761=−0,336
0,00761=−44,15 dpt
g`l1=1
1−d1
n1∗φln
g`l1=1
1−0,00001
1,336∗44,09=1,000330
Φ`S`l1= φ1 12+g` φln
Φ`S`l1= – 0,045 dpt6

105
Φ`12= φl 12+ φl22-dl2
n1∗φ21 φ22
φl21=n2−1
r0
φl21=1,336 −1
0,00745=0,336
0,00745=45,10 dpt
φl21=1−n1
r0−0,01=1−1,336
0,00744=−45,16 dpt
Φ`12= 45,10 -45,16 -0,00001
1,336∗45,10∗(−45,16)=−0,044 dpt
Φ`T = Φ`S`11+ Φ`L+ Φ`12
Φ`T = – 0,045 -1,00-0,044= – 1,089 dp z
Dioptrul
1 Dioptrul
2 Dioptrul 3 Dioptrul 4 Dioptrul 5
1 s -∞ 30,288926 22,745654 –
1012,16574
9 30,275856
2 n 1 1,336 1,5 1 1,336
3 n` 1,336 1,5 1 1,336 1
4 r 7,62 7,61 7,47 7,45 7,44
5 n-n` 0,336 0,164 -0,5 0,336 -0,336
6 n`−n
r -0,044094 0,021550 -0,066934 0,045100 -0,045161
7 n
s 0 0,044108 0,065946 -0,00987 0,044127
8 ∑=n`−n
r+n
s
0,044094 0,065658 -0,000988 -0,44113 0,001034
9 s`=n`
∑
30,298906 22,845654 -1012,145749 -30,285856 -967,117988
10 d 0,01 0,1 0,02 0,01 –

106

f ` = S`1∗S`2∗S`3∗S`4∗S`5
S2∗S3∗S4∗S5 –focarul imagine
f `= 30,298906 ∗22,845654 ∗(−1012 ,145749 )∗(−30,285856 )∗(−967 ,117988 )
30,298906 ∗22,845654 ∗(1012 ,145749 )∗(−30,285856 )=−0,000000097mm
Φ`= 1
f `
Φ`= 1
−0,000000097=−1,03 dpt ≌−1,00 dpt

Denumirea inversă dă poziția focarului obiect
Dioptrul 1 Dioptrul 2 Dioptrul 3 Dioptrul 4 Dioptrul 5
1 s -∞ -29,593047 -11,100946 -9,653166 -9,992142
2 n 1 1,336 1,5 1,336 1
3 n` 1,336 1 1,5 1,336 1
4 r 7,74 -7,45 -7,47 7,61 -7,62
5 n-n` 0,336 -0,336 -0,5 -0,164 -0,336
6 n`−n
r -0,045161 -0,045100 -0,066934 -0,021550 0,044094
7 n
s 0 -0,045145 -0,090082 -0,155389 -0,133705
8 ∑=n`−n
r+n
s -0,045161 -0,090245 -0,157016 -0,133839 -0,089611
9 s`=n`
∑ -29,583047 -11,080946 -9,553166 -9,982142 -11,159344
10 d 0,01 0,02 0,1 0,01 –

f=(−29,583047 )∗(−11,080946 )∗(−9,553166 )∗(−9,982142 )∗(−11,159344 )
(−29,583047 )∗(−11,080946 )∗(−9,553166 )∗(−9,982142 )=−0,089659mm

107
Alegera lentilei de contact
Lentila de contact este definită de material,diametru, forma suprafeței posterioare și putera
frontală.Ținând seama de anamneză și rezultat ele testelor efectuate,de utilizare,de avantaje și
dezavantaje, se alege tipul de lentilă de contact.
Parametrii lentilei de contact rigidă corespunzătoare corecției sunt :
𝚽`S`F`LC = -1,00 dpt
rL1 = 7,61mm
rL2 = 7,47mm
Pentru lentila de lacrimi
rl1 1 = rL1 + d l1
rl1 1 = 7,61+0,01=7,62mm
Diametrul= 9mm

5.1. Controlul final al abilitații vizuale
După ce s -a realizat ochelarul, se stabilește o întalnire cu pacientul pentru ca acesta să vină să
îl ridice.
Se face o proba cu ochelarul la tabloul cu optoti puri, acoperind ochiul stang, se verifică
corecția pentru ochiul drept. Subiectul citește toate literele la acuitate Vb=l.
Se acoperă ochiul drept pentru a se verifica corecția la ochiul stang. Subiectul citește toate
literele testului de acuitate Vb=l.
Se descoperă ochiul obturat pentru a se verifica echilibrul binocular; pacientul citește clar toate,
randurile, fară a le vedea dublate, deci are vedere binoculară bună.
Se poate spune că pacientul are vedere binoculară.
Se face ajustarea finală a ramei astfel încat să stea comod, sa nu jeneze, se indoaie capătul de braț
astfel încat sa nu alunece.
Pacientul trebuie să poarte ochelarii cateva zile treptat, panî se obișnuiește cu ochelarul. Începe
cu port mai scurt ca durată i n primele zile, crescand durata de purtare zilnic, pană ajunge să îi
poarte pe tot parcursul zilei.
La orice neclaritate a vederii sau probleme la rama, pacientul trebuie să se întoarca cu
ochelarul, pentru a i se executa reparația și a -i fi realizată o ve dere optimă.

108
5.2. Propuneri și recomandări pentru intreținerea echipamentelor de compensare
A. Întreținerea corespunzatoare a ochelarilor
Pentru a beneficia timp îndelungat de caliatațile optice și estetice este esențial să acordați o
atenție sporită atât utilizarii cât și intreținerii ochelarilor.
a) Manipularea ochelarilor
• Manevrați întodeauna ochelarii cu ambele mâini.
• Acordați o ate nție sporită în utilizarea și manipularea ochelarilor ale căror lentile sunt
fixate în ramă cu șuruburi sau cu fir, aceștia fiind mai fragili.
• Nu sprijiniți niciodata ochelarii astfel încat suprafețele lentilelor să intre în contact cu
materiale dure sau a brazive.
• În lipsa unor portochelari adecvați, ochelarii nu vor fi niciodată inserați in buzunar sau
poșetă, pentru a evita contactul accidental cu obiecte ce pot provoca zgârieturi.
• Nu purtați ochelarii pe cap.
b) Păstrarea și transportul ochelarilor
• Păstr ați și/sau transportați ochelarii în portochelari adaptați marimii acestora.
• Nu lăsați ochelarii sub acțiunea directă a razelor solare.
• Nu lăsați și nu folosiți ochelarii lângă surse de căldura, foc deschis sau alte posibile zone
cu temperaturi extreme.
c)Curățarea ochelarilor
• Curațați ochelarii folosind doar solutii specifice destinate intreținerii lentilelor sau apa și
săpun.
• Pentru stergerea lentilelor, dupa ce le -ați umezit cu soluție specială sau cu apă, folosiți
lavete speciale din microfibră. Retțneți faptul că șervețele din hârtie conțin fibre de
celuloza ce pot deteriora suprafețele lentilelor.
• Nu folosiți detergenți, alcool, acetonă sau alte substanțe agresive similare pentru
curățarea lentilelor.

109
• În timpul operațiunii de curățare, vă recoma ndăm să susțineți ochelarii cu fermitate de
puntea nazală.
5.3. Calculul costului compensării propuse sau al altor indic atori de evaluare a
eficienței economice
• a) Alegerea ramei și a lentilelor
• Lentilele pentru corecția miopiei la dioptria găsita pacie ntului pot fi lentile speciale in
cazul in care acesta va opta pentru lentilele monofocale din sticlă minerală sau sticlă
organcă tratată cu tratement multistrat antireflex, prețul lor poate ajunge la 200 lei
pereche pentru indice 1.5 dar pentru corecția c u indice de 1.67 poate ajunge la 550 lei.
Aceste tratamente aplicate prin diverse procedee de firmele producătoare (plastomerizate)
sunt destul de scumpe, la prețul lentilelor se mai adaugă minim 300 de lei. Majoritatea
lentilelor tratate sunt importate as tfel prețul lor este destul de ridicat. Avantajul lor este că
sunt de foarte bună calitate. Pe piața romanească s -au impus ca firme internaționale
Hoya, Essilor, Zeiss dar se găsesc si alte firme producatoare de lentile.

Montura Lentile oftalmice aeriene Lentile de contact
Police ( fir) Lentile office brown+hva
HOYA Lentile de unica folosinta
Acuvue one day

Producător Material Calitate Preț
Police Metalic Bună 200
Levis Plastic Superioară 100
Ray ban Mixt Bună 400
• Pacientului meu i -am recomandat rama Police de metal.
• Iar ca len lentile office brown+hva HOYA pentru un confort bun la calculator și lumina
artificială în valoare de 250 perechea de lentile

110
• -sunt subțiri, indice de refracție 1.5;
• -estetice;
• -protecție calculator și lumină artificială, filtru de protecție maro;
• -calitate superioară.
b) Alegrea lentilelor de contact
Producator Tip Regim de
purtare Pret
Acuvue one
day Silicon hidrogel 1 zi 150 lei /30 buc
Biofinity Rigide 2 saptamani 120 lei/ 6 buc
Biomedics Moi 1lună 120lei/6buc
• Pentru pacientul meu am recomandat lentilele de compensare Acuvue din material:
silicon hidrogel cu un conținut de apă de 36% și o transmisibilitate de oxigen de
130DK/t.

111
Partea a -II-a
Capitolul 1.
FRONTIFOCOMETRUL

Frontifocometrul este un aparat optic construit special pentru măsurarea puterilor lentilelor
subțiri.

Figura 1.1

Principiul de măsurareal frontifocometrului este următorul: lampa S iluminează printr -un filtru
monocromatic (de culoare verde) un reticul transparent R, deplasabil în lungul axei optic e în fața
în fața obiectivului fix notat cu L. Obiectivul convergent L dă o imagine R ´ a reticulului R ce va
juca rolul de obiect pentru lentile de măsurare L x. Lentila de măsurat se așează pe un suport care
joacă rol de diafragmă de deschidere D d, în fața unei lunete reglate la infinit.

112
Pentru a vedea prin lunetă imaginea clară a reticulului R este necesar ca acesta să fie deplasat până
când imaginea sa R ´ ajunge în planul focal al lentilei L x și de aici la infinit.
Odată cu reticulul R se deplasează , în fața unui sistem de citire, o scală gradată în unităși de putere



x
x Ff1
s1
(1.1)

O construcăție foarte importantă este ca mărirea transversală a sistemului să fie constantă,
indiferent de puterea lentilei de măsurat și de poziția reticulului R.
Mărirea transversală, conform definiției este:
.ttan conssf sd
ff
fz
sf
yy
yy
yy
FxF OB
FOB
(1.2)

Se observ ă ușor că această condiție este îndeplinită pentr u cazul când
d = f ´ (1.3)

Mărirea transversal ă, in această situație, devine

ffOB
 (1.4)

113
Ținând seama de condiția 1.3 schema de principiu a frontifocometrului devine:

Figura 1. 2
În această figură pentru formarea imaginilor reticulului s -au utilizat razele pupilare și obiective.
Determinarea gabaritului aparatului și a cursei reticulului se determină ținând cont ca domeniul de
utilizare a frontifocometrului este
25,25 dioptrii, acestea corespunzând la distanța
focală

251000; f mm și

 ;251000f mm.
Cun în cazul respectării condiției 9.3,
zsF și cum la etalonarea aparatului se face aproximarea,
valabilă pentru lentile subțiri:
f sF , domeniul de utilizare al aparatului se traduce în:
40, z
mm pentru lentile L x convergente și
 ,40 z mm pentru lent ile L x
divergente.
Cursa reticulului se calculează utilizând relația de conjugare a lui Newton:
2f zz
Pentru
40f;0z2 mm și

 0;40fz2 mm, făcând diferența rezultă:

20fz2 mm (1.5)

114

Figura 1.3

Figura 1.4

În figura 1 .3 se prezintă imaginea unui fronti focometru clasic iar în figura 1 .4 se prezintă
mecanismul care corelează miscările necesare măsurării unei lentile de ochelari.

115

Figura 1.5
A simple lensmeter cross sectional view. 1 – Adjustable eyepiece 2 – Reticle 3 – Objective
lens 4 – Keplerian telescope 5 – Lens holder 6 – Unknown lens 7 – Standard lens 8– Illuminated
target 9 – Light source 10 – Collimator 11 – Angle adjustment lever 12 – Power drum (+20 and –
20 Diopters) 13 – Prism scale knob

116

Capitolul 2.
Documentatie privind istoricul si modernizarea frontifocometru

117

118
Capitolul 3 .
Proiectarea paraxiala a componentelor optice ale frontifocometrului

3.1 Aberațiile din dioptrica de ordinul III
Dioptrica de ordi nul trei este partea
din teoria aberațiilor care încearcă să
descrie fenomenul optic cu ecuații
simplificate deduse prin dezvoltarea în
serie a aberațiilor clasice. Din aceste
dezvoltări se rețin numai termenii
liniari și astfel această strategie
limitează foarte mult domeniul de
valabilitate la numere de deschidere
sau aperturi foarte mici, practic ne
plasăm în domeniul paraxial.
Această teorie astăzi este depășită și mai are doar o însemnătate istorică și o importanță didactică.
Această teorie a avut o însemnătate extraordinar de m are în perioada de început a proiectării în
optică când nici nu se puteau imagina mașini de calcul. Din acest e considerente , în continuare se
va prezenta doar un rezumat al acestei teorii, de altfel foarte laborioasă. În figura 3.1 sunt
prezentați doi dio ptri succesivi dintr -un subansamblu optic. În această figură este prezentată
imaginea diafragmei de deschidere, raza pupilară principală și raza pupilară marginală.
Semnificațiile notațiilor h și k din figură sunt:
• Coeficientul paraxial obiectiv definit cu raportul dintre înălțimea de incidență a razei
obiective cu dioptrul la care ne referim și înălțimea de incidență a aceleași raze cu pupila
de intrare:
0HHh (3.1)
• Coeficientul paraxial pupilar definit cu raportul dintre înălți mea de incidență a razei
pupilare principale cu dioptrul la care ne referim și produsul dintre indicele de refracție al
Figura 3.1. Schema optică de a legăturii paraxiale dintre
raza pupilară principală și o rază oarecare

119
mediului din fața primului dioptru și tangenta unghiului pe care această rază î -l face cu axa
optică:
0 0tannKk (3.2)
Din teoria aberațiilor de ordinul III prezintă o importanță aplicativă setul de formule deduse pe
baza ipotezei lentilelor infinit subțiri prezentate în continuare sub forma unui breviar. De
precizat că formulele care vor fi prezentate nu-și schimbă forma ci doar semnificația semnului de
însumare. La un sistem real însumarea se face de la primul dioptru la ultimul dioptru, iar în cazul
ipotezei lentilelor infinit subțiri, deoarece grosimea lentilei este zero, însumarea se face de la
prima lentilă la ultima lentilă a sistemului optic. Aceste formule sunt:
1. Puterea sistemului optic:

M
1jj j 1 h h
(3.3)

2. Cromatismul axial:

M
1j jj2
j
ShC
(3.4)

3. Cromatismul transversal:

M
1j jj j j
YkhC
(3.5)

4. Coeficientul curbura de câmp numit și coeficientul lui Petzval:
P

M
1j jj
n (3.6)

5. Coeficientul aberației de sfericitate:
S

M
1jj4
jQh (3.7)

120
6. Coeficientul aberației de coma:
B
  
 M
1j2
j3
j PhQkh (3.8)

7. Coeficientul aberației de astigmatism:
A
  
 M
1jj jjj2
j2
j Pkh2Qkh (3.9)

8. Coeficientul aberației de distorsiune:
D

 







 M
1jj
j jj
j2
j3
jjn13hkPk3Qkh (3.10)

În aceste formule s -a notat:

j jj2
jj j C B2 A Q  (3.11)

j jj j E DP (3.12)

Curbura medie sau cambrura:

j j21
 (3.13)

Proximitatea medie:

j j '21 (3.14)

121
Proximitatea obiect:

jjs1 (3.15)

Proximitatea imagine:
j j'
j
(3.16)
j
jjn21 A 




(3.17)
jj
jjn112 B 




(3.18)
3
j2
jj 2
jj
jj2n2n
n23 C 








(3.19)
j
jjn11 D 




(7.20)
jj
jjn12 E 




(3.21)

Puterea lentilei infinit subțiri:

j j j 1n (3.22)

Se mai precizează că între coeficienții paraxiali există legătura:

'
j'
j'
j'
j'
j
j jjj
jjpsnps
pnnpskh (3.23)

122
unse
js și
'
js sunt abscisa obiect respectiv imagine pentru lentila j, iar
jp și
'
jp sunt abscisele
pupilei de intrare respectiv pupilei de ieșire raportate la aceeași lentilă.
La aceste ecuații se mai poate atașa condiția de lipi re, condiție care se pune atunci când două
lentile sunt constructiv lipite, adică dioptrul al doilea al primei lentile coincide cu pri mul dioptru
al lentilei a doua:







2 n22n2jj
jj
j j (3.24)

Acest set de relații împreună cu încă câteva ipoteze simplificatoare permit calculul analitic al
unor obiective care după trecerea la grosimi finite, prin folosirea relațiilor de trecere la grosimi
finite, pot reprezenta sisteme de plecare în procesul de optimizare.
În continuare această teorie va fi exemplificată pentru două aplicații clasice, cu scopul înțelegerii
logicii de aplicare a acestor formule.

3.2. Proiectarea dubletului lipit
Din analiza resurselor de care trebuie să dispunem pentru această proiectare, conform cu figura
8.50 pentru proiectarea trebuie să cunoaștem:
1. Materialele optice, recomandându -se un sort cron și un sort flint.
2. Se neglijează grosimile.
3. Poziția diafragmei de deschidere coincide cu montura dubletului.
4. Puterea dubletului se conside111ră1 unitară.
5. Se cunoaște mărirea transversală a dubletului.
6. Se consideră cromatismul axial și aberația de sfericitate egale cu zero.

În aceste condiții se apelează la ecuațiile:
• Puterea sistemului.
• Ecuația cromatismului transversal.

123
• Ecuația aberației de sfericitate.
• Condiția de l ipire a dubletului.

Figura 3.2

Aceste patru ecuații conțin ca necunoscute puterile celor două lentile
2 1și și cambrurile
2 1și
, sistemul fiind deci compatibil.









2 n22n20 C B2 A C B2 A01
22
11
1 22 222
22 1 12
1122
112 1 (3.25)

Din primele două ecuații rezultă:

2 11
1 (3.26)

1 22
2 (3.27)

124
Rescriin d condiția de lipire sub forma:

S1 2 (3.28)
în care





2n22n2S
22
11 (3.29)

Notând:

2 1A AA (3.30)

 SA BB2 B2 2 1 (3.31)

SB2SA CCC22
2 2 1  (3.32)

se obține ecuația:

0C B A12
1  (3.33)

Cu condiția ca
0 AC4 B2 se obține:

A2AC4 B B2
1 (3.34)

S1 2 (3.35)

În ecuația 7.34 se alege semnul din fața radicalului în așa fel încât să rezulte coeficientul de
formă cel mai mic în modul.

125

Din sistemele de ecuații:




2 1 12 1 1 1
211n (3.36)



3 2 23 2 2 2
211n
(3.37)

Rezultă curbu rile necunoscute





33
22
2 322
21
1 211
11
1 1
1r2 n21r2 n21r2n2 (3.38)

Prin inversarea curburilor rezultă razele dioptrilor, după care se poate trece la grosimi finite.
Întrucât proiectarea a fost făcută în focală unitară va trebui să înmulțim datele constructive obținute
cu valoarea distanței focale dorite.
Trecerea la grosimi finite a încălcat ipoteza lentilelor infinit subțiri și în consecință trebuie să
înmulțim mărimile g eometrice cu un factor obținut prin împărțirea focalei dorite la focal a obținută
după proiectare.
Proiectarea dubletului lipit a presupus alegerea inițială a sticlelor. O alegere întâmplătoare a
sticlelor conduce la una din situațiile:
1. Perechea de sticle aleasă este incompatibilă (
0 ).
2. Perechea de sticle aleasă conduce la rezultate slabe, adică razele sunt foarte mici.

126
3. Perechea de sticle aleasă conduce la rezultate bune, adică razele dubletului rezultă mari.

Alegerea perechii de sticle optice se face în funcție de experiența de proiectare a fiecăruia, avâ nd
la bază literatura de specialitat e sau exemple de sisteme optice fizice care se impun.
O metodă de selectare a combinațiilor optime de sticle, având în vedere simplitatea dubletului și
puterea de calcul a calculatorului se bazează pe următoarea strategi e:
1. Se grupează separat sticlele cron și sticlele flint.
2. Se fac combinații de sticle după o lege care să garanteze toate combinațiile.
3. La fiecare combinație de sticle rezultă cele trei raze ale dioptrilor și se reține pentru
comparație raza minimă în modul.
4. Această valoare (modulul razei minime) se compară cu următoarele proiectări, reținându –
se un grup de combinații astfel ca raza minimă în modul să aibă valori maxime.
Această strategie a condus la rezultate remarcabile deoarece se bazează pe resursele naturale ale
combinațiilor de sticle optice de a produce raze mari. Proprietatea nu se întâlnește la proiectarea
obișnuită unde se caută să se găsească combinația de raze care să conducă la anumite valorii pentru
aberații. Pentru înțelegerea acestei
strategii se prezintă tabelul 7.1 cu trei
variante de perechi de sticle cron -flint
folosite la proiectarea dubletului lipit, în
focală unitară, cu abscisa obiect infinită.
Din c ele trei combinații este evident că se
preferă ultima variantă deoarece soluția ei
produce razele cele mai întinse și variația
unghiului de incidență cea mai mica, știut
fiind ca aceasta este cauza aberației de
sfericitate.
În figura 7.3 sunt prezentate re zultatele
obținute la căutarea combinațiilor de sticle
optice pentru un dublet cu abscisa obiect
infinită pentru succesiunea de sticle cron –
Tabel 3.2 .1

127
flint. În tabelul central se văd primele 20 de combinații cele mai bune, obținute cu strategia
enunțată mai sus. În partea din dreapta se prezintă tabelul cu valorile care se obțin din prima
combinație de sticle optice, pentru dubletul în focală unitară. În partea stânga -jos sunt prezentate
valorile constructive ale primei combinații de sticle optice după trecerea la gr osimi finite ale
lentilelor, trecerea la focala reală dorită și corecția care se impune după încălcarea ipotezei inițiale
a lentilelor infinit subțiri. Acest tabel este completat cu tabelul caracteristicilor paraxiale pentru
cele patru radiații de lucru. L ângă aceste tabele este prezentat și desenul dubletului obținut, pentru
a fi mai ușoară înțelegerea rezultatelor obținute.
După proiectarea dubletului în ipoteza lentilelor infinit subțiri se impune trecerea la grosimi finite.

3.3 Proiectarea componentel or lunetei frontifocometrului
Componentele optice ale frontifocometrului sunt:
• Obiectivul colimatorului frontifocometrului
• Obiectivul lunetei frontifocometrului
• Ocularul lunetei frontifocometrului

Atat obiectivul colimatorului cat si obiectivul lunete sunt in mod traditional dublete lipite.Ocularul
va fi adoptat avand in vedere ca de cele mai multe ori ele sunt de tip Kellner.
Vom adopta un ocular Kellner cu grosismentul 10, din cartea Calcul si constructia aparatelor
optice, autor Prof. Dr. ing. Petre Dodoc, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983

Tabel 3.3.1 . Datele constructive ale ocularului de tip Kellner obținut din cartea CCAO pg.467

128

Tabel 3.3.2 . Drumuirea paraxiala directa pentru aflarea distantei focale a obiectivului adoptat

23733381.10146309891.088289894.46f  

88289894.46 s
F


Tabelul 3. 3.3. Drumuirea paraxiala inversa pentru aflarea abscisei focarului obiect

72617176.32 s
F

129

Figura 3.3.1. Desenul ocularului adoptat

Biomicroscopului cu fantă rotitoare este dotat cu un ocular cu grosismentul
X10
oc .
Distanta focala a acestui ocular rez ulta din formula de definiției grosismentului pentru ocular
ococ f250

rezultând
mm2510250 250f
ococ .
Pentru a obține distanța focală de 25 mm trebuie să înmulțim caracteristicile geometrice ale
ocularului adoptat cu valoarea raportului
24694448.023733.10125
ff
k
adoptat.ocdorit.oc 
 .
Datele constructive ale ocularului care rezultă după folosirea acestui coeficient sunt prezentate în
tabelul 4.

Tabel 3.3.4 . Datele constructive ale ocularului de tip Kellner după înmulțirea cu factorul k

130

Tabel 3.3.5 . Drumuirea paraxiala directa pentru aflarea distantei focale a imagine după
înmulțirea cu factorul k

2546309893.057747352.11f  

57747352.11 s
F


Tabel 3.3. 6. Drumuirea paraxiala inversă pentru aflarea distantei focale a obiectivului după
înmulțirea cu factorul k

789334895.16 s
F

131
Diafragma de deschidere a ocularului se confundă pupila de ieșire a lentilei de tub a obi ectivului
biomicroscopului care are diametrul
.mm20 D
pi mm.
Abscisa diafragmei de deschidere a ocularului este dată de formula:

789334895.144 789334895.16 128 s s p
ocF LTF 

Pentru a afla poziția și mărimea pupilei de intrare a ocularului se face o drumuire paraxială
directă, de la primul dioptru la ultimul dioptru cu s = p, prezentată în tabelul 7.

Tabel 3.3.7 . Drumuirea paraxiala directa pentru aflarea poziției și mărimii pupilei de ieșire a
ocularului

14926894.16p

18287184.06099153.0 7893349.14414926894.16
hsnsn
51551
p 


6574362.3 20 18287184.0 D D
pi p p 

132
Imaginea obiectivului adoptat si modificat pentru grosismentul
25
oc este prezentat în figura
2, unde sunt trecute și poziția planelor pri ncipale calculate cu formulele:

91845.16 08155.8 25 sf s
F H 

42253.13 57747.1125 sf s
F H 
 

Figura 3.3.2. Desenul ocularului adoptat după înmulțirea cu factorul k

Figura 3.3.3. Soluție constructiva pentru ocularul de tip Kellner (P. Dodoc CCAO
pag. 448)

133
3.3.1 Proiectarea obiectivului lunetei frontifocometrului

Din documentarea disponibila din laboratorul de aparate optometrice grosismentul lunetei
frontifocumetrului de care ne ocupam este de Γ𝐿𝑢𝑛𝑒𝑡𝑎 =4.16 𝑋.
Din formula de definitie a grosismentului lunetei rezulta distanta focala a acesteia: 𝑓𝑂𝑏𝑖𝑒𝑐 𝑡𝑖𝑣′=
250
Γ𝐿𝑢𝑛𝑒𝑡𝑎=250
4.16=60.0961538.
Adoptam pentru obiectiv distanta focala 𝑓𝑂𝑏𝑖𝑐𝑡𝑖𝑣′=60𝑚𝑚.
Apelam la formulele de proiectare a dubletului lipit in domenilu dioptrici de ordinal III, optinem
datele din figura 1.

Figura 3.3.1. 1. Dublet Luneta

134

Pentru solutiile constructive de prindere a dubletului lunate frontifocometrului ne inspiram din
lucrare CCAO prezentata in figura …. urmatoare.

Figura 3.3.3.2. Soluții constructive p entru montarea dubletului lipit (P. Dodoc
CCAO pag. 436)

Ansamblul lunetei frontifocometrului, inspirat din documentatia laboratorului de
aparate optice este prezentat in figura ….

Figura 3.3.3.3. Soluția constructiva adoptata pentru ansamblul luneta
Frontifocometru (documentatie din laboratorul Aparate Optice)

135
3.4 Proiectarea microscopului de citire a masurarii puterii lentilei frontifocometrului
Pentru proiectarea microscopului de citire a masurarii puterii lentilei frontifocometrului se
preteaza cel mai bine un obiectiv de tip Lister a carei teorie simplificat a este prezentata mai
jos.

Considerații teoretice
Obiectivul de tip Lister este format din doua dublete lipite despărțite de o separație relativ mare,
figura 6.1. Reducând problema la ipotezele dioptricii de ordinul III, necunoscutelor sunt
4,3,2,1
,
4,3,2,1 ,
3,1h ,
3,1k .

Figura 3 .4.1. Schema obiectivului de tip Lister și schema echivalentă cu lentile infinit subțiri

Pentru acest obiectiv se mai pot atașa două condiții de lipire și deci dispunem în total de 10 ecuații.
După cum se vede numărul de necunoscutelor este nai mare decât numărul ecuațiilor și deci
problema nu se poate rezolva în condiții simple. Se poate imag ina o strategie care să ducă în final
la rezolvarea problemei dar cu complicații foarte mari. Având în vedere și combinația de sticle
optice care nu se cunoaște și pentru care sunt puține recomandări în literatura de specialitate, în
continuare se prezintă o metodă simplificată de rezolvare. Pentru acest lucru obiectivul se
asimilează cu o combinație de două lentile infinit subțiri
af și
bf separate de distanța e. Această

136
combinație, prin sinteză, va conduce la un sist em optic cu o anumită focală care să realizeze
următoarele mărimi impuse prin tema de proiectare:
1. mărirea transversala
 ;
2. distanța obiect imagine OI.
Pentru această proiectare se apelează la formulele de la combinarea sistemelor optice și relațiile
din optica ideală:

efffff
b aba
 (3.4.1)






bafe1f FH (3.4.2)






abfe1fFH (3.4.3)

fz
zf
 (3.4.4)

f1
s1
s1
 (3.4.5)

137

Figura 3.4 .2. Schema pentru calculul simplificat al obiectivului de tip Lister

Aceste formule se aplică pentru schema din figura 6.2.
Din figură rezultă:

zFHeFHz OIb a
(3.4.6)

Această expresie trebuie prelucrată în a șa fel încât să se obțină o ecuație de o singură necunoscută
cu coeficienții construiți cu datele impuse prin tema de proi ectare.

FHFHzz e OIb a (3.4.7)

FHFHzz OIeb a (3.4.8)










a b fe1ffe1f ffOIe (3.4.9)

a b fe1fe11
fOIe
 (3.4.10)

138


bab a2
bab a
ffffe21
ffeffOIe
 (3.4.11)


bab a2
bab a
ffffe1
ffeffOIe
 (3.4.12)

b a ba2
b a ffeff1effOIe 
 (3.4.13)

b a ba2
b a ffeff1eOIe ffOIe 
 (3.4.14)

0eOIe OIeeff ff1
b a ba2

 (3.4.15)

Presupunem cunoscut raportul celor două focale:

ba
ffk (3.4.16)

Această valoare se introd uce în ecuația 6.15 și obținem:

0eOIe fk11OI fk1
a2
a2

 (3.4.17)

139
Cu notațiile simplificatoare :







eOIe Ck11OIBk1A2 (3.4.18)

rezultă ecuația de gradul doi:

0CfB fAa2
a  (3.4.19)

Din cele două soluții posibile ale ecuației se alege valoarea minimă și pozitivă.
Cunoscând pe
af rezultă imediat
bf :

kffa
b (3.4.20)

Pentru proiectarea dubletului este necesară și abscisa obiect, deci mai trebuiesc determinate
valorile
as și
bs .






b b aba
a afe11
effffzFHs (3.4.21)

140

a aaa
afsfss (3.4.22)

essa b (3.4.23)

Cu perechile de valori
a as,f și
b bs,f se pot calcula cei doi dubleți care vor constitui
obiectivul Lister. Pentru trecerea la grosimi finite mai este nevoie de cunoașterea diametrelor celor
doi dubleți, a similați inițial cu lentile infinit subțiri. Pentru determinarea acestor mărimi se
apelează la schema din figura 6.3. Schema a fost realizată cu ajutorul razelor pupilare. Pentru
obiectivele de microscop care au propagarea telecentrică în spațiul obiect di afragma de deschidere
se află în planul focal imagine al obiectivului, având raza H 0. Raza diafragmei de deschidere se
calculează cu formula care tine cont de apertura obiectivulu i
0 sinnA
(3.4.24)

Figura 3.4 .3. Schema simplificată a obiectivului de tip Lister pentru calculul diametrelor celor
două componente optice

141

La obiectivul de microscop mărimea câmpului imagine este standardizat, și -l notăm cu
y2 . În
aceste condiții mărimea câmpului obiect este :

y2y2 (3.4.25)

Cunoscând mărimea obiectului diametrul primului dublet se determină cu formula:

 y tans2 D0 a a  (3.4.26)

Pentru determinarea diametrului dubletului al doi lea se pleacă de la observația:

X H2D
0b (3.4.27)

Cantitatea necunoscută X rezultă din asemă narea triunghiurilor, și anume:


FHsy H
FHX
b b0
b (3.4.28)

În aceste condiții diametrul dubletului al doilea se poa te determina cu formula:




FHsFHy HH2 D
b bb 0
0 b (3.4.29)

142
Cunoscând și diametrele dublețiilor se poate face trecerea la grosimi finite.
După trecerea la grosimi finite, pentru lentilele dubleților c alculați, se determină distanța dintre
dintre cei doi dubleți astfel încât focala rezultantă sa fie cea calculată. Formula de determinare a
separației dintre d ioptrii 3 și 4 ai obiectivului este:

bH aH 34 s se d 
(3.4.30)

143
Capitolul 4.
Rezultatele obținute la aplicarea form ulelor de la proiectarea

Pentru efectuarea distributiei de puteri ale celor 2 dublete de al obiectivul Lister, folosind
relatiile prezentate mai sus, impunem valoarea e= 5mm, distanta obiect imagine= 100mm,
marirea trasversala (β) = -3
Rezultatele obtinute pentru calculul obiectivului Lister prezentate in figura1.
Din aceste rezultate se selecteaza distributia de puteri din prima lininie

Figura 4.1. Rezultatele obținute la aplicarea formulelor de la proiectarea si mplificată a
obiectivului Lister corespu nzătoare valorii k = 0.4815587

144

Figura 4.2. Dubletul 1 cu primul sort de sticle cron

Figura 4.3. Aberatia sfero -croma tica a dubletului de la figura 2

145

Figura 4.4. Dubletul 2 cu primul sort de sticle cron

Figura 4.5. Aberatia sfero -cromatica a dubletului de la figura 4

146

Figura 4.6. Dubletul 1 cu primul sort de sticle flint

Figura 4.7. Aberatia sfero -crom atica a dubletului de la figura 6

147

Figura 4.8. Dubletul 2 cu primul sort de sticle flint

Figura 4.9. Aberatia sfero -cromatica a dubletului de la figura 8

148
Calculul distantei dintre dubletii obiectivului

Figura 4.10. Caracteristicile paraxiale dublet 1 obiectiv

Figura 4.11. Caracteristicile paraxiale dublet 2 obiectiv

149
Rezultatele p ezentate in figurile anterioare ne permit calculul distantei dintre dioptrii tina nd cont
de grosimea lentilelor.
 035626.0 912255.28 876629.28f s s1 1F 1H    

 104874.0 862832.56 757958.56 f s s2 2F 2H   

 8595.4 104874.0 035626.05 s sed2H 1H   

150
Capitolul 5.
Consideratii finale pentru tripletul de tip Taylor ales pentru
obiectivul dispozitivului

Figura 5.1 . Datele constructive ale obiectivului de tip Lister selectat pentru proiect

151

Figura 5.2 . Aberatiile cromatice ale obiectivului de tip Lister selectat, in domeniul vizibil

152

Figura 5.3 . Caracteristicile paraxiale ale obiectivului de tip Lister selectat pentru proiect

153
Calculul caracteristicilor paraxiale ale obiectivului de tip Lister selectt pentru proiect

Figura 5 .4 Caracteristicile paraxiale ale lentilei 1 obiectiv

Figura 5.5 Caracteristicile paraxiale ale lentilei 2 obiectiv

154

Figura 5.6 . Caracteristicile paraxiale ale lentilei 3 obiectiv

Figura 5.7 . Caracteristicile paraxiale ale lentilei 4 obiectiv

155
Capitolul 6.
Desenele de executie a subansamblului obiectiv

Figura 6.1. Sectiunea principala a ansamblului obiectivului de tip Lister.

1- Suport obiectivului si al prismei
2- Capac presor capac filetant pt ancorarea
3- Distantier 1 pentru ancorarea subansamblului obiectiv
4- Dublet 2 obiectiv lister
5- Distantierul pentru realizarea separatiei dinter dubletii obiectivului
6- Dublet 1 obiectiv lister
7- Prisma isoscel dreapta

156

Figura 6.2. Sectiunea izometrica prin
ansamblul obiectivului

Figura 6.3. Suportul obiectivului

Figura 6.4. Inelul filetat de stringere a
lentilelor obiectivului

Figura 6.5. Distantierul dintre dubletii
obiectivului

Figura 6.6. Distantierul de presare a celor
doua dublete

Figura 6.7. Prisma isoscel dreapta de dirijare
a imaginii reticolului cu dioptri in planul
focal al ocularului

157
Bibliografie: