Profesor indrumator: Absolvent: Asist. Dr. Ing. Adrian Pascu Vlădășel Robert Gheorghe Dorel CUPRINS: Partea I:… [305589]
UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI MECATRONICĂ
SPECIALIZAREA OPTOMETRIE
PROIECT DE DIPLOMA
Profesor indrumator: Absolvent: [anonimizat]. Adrian Pascu Vlădășel Robert Gheorghe Dorel
CUPRINS:
Partea I: Introducere………………………………………………………………………3-4
1. Anamneza……………………………………………………………………………5-18
1.1. Istoria cazului ……………………………………………………………………………………..6
1.2.Istoria vizuală………………………………………………………………………………..7
1.3. Istoria vizuală familiară……………………………………………………………………8
1.4. Starea de sănătate……………………………………………………………………………9
1.5.Aparența fizică și psihologică………………………………………………..12
1.6.Analiza nevoilor vizuale…………………………………………………….15
1.7.Caracteristici antropometrice…………………………………………………16
2. Inspecția vizuală preliminară………………………………………………………………………….19-28
2.1. Examinarea preliminară a sprâncenelor, pleopelor, funcționarea pleopelor…20
2.2. [anonimizat], a aparatului lacrimal……22
2.3.[anonimizat],retinei,pupilei,irisului,cristalinului și corpului
vitros………………………………………………………………………………..24
3. Tehnologia de testare a comportamentului vizual…………………………………29-93
3.1.Evaluarea preliminară a ametropiilor…………………………………………30
3.2.Aranjarea unui cabinet optometric…………………………………………………………49
4. Terapeutica optometrică……………………………………………………………94-105
4.1.Terapeutica folosind echipamente optice………………………………………………94
4.2. Antrenamentul vizual………………………………………………………………………..103
5. Tehnologia de adaptare a compensării. Studiul compensarii………………….106-130
5.1. Controlul final al abilitații vizuale………………………………………………………127
5.2. Propuneri și recomandări pentru intreținerea echipamentelor de compensare.127
5.3. Calculul costului compensării propuse sau al altor indicatori de evaluare a eficienței economice…………………………………………………………………………………………………128
Partea a II-a: 6. Tehnologia de fabricație a lentilelor de ochelari……………………131-173
Introducere în optometria funcțională
Optometria clasică consideră ochiul ca o [anonimizat]. Considerațiile optice vizează emetropizarea și ortoforia. Se bazează pe o [anonimizat].
Practica a dus la următoarele concluzii critice:
– perfecțiunea statică este foarte rară; refracția ochiului fluctuează și se modifică în timp.
– există cazuri pentru care compensarea precisă a refracției nu ameliorează vederea (ambliopie, [anonimizat].)
– uneori o [anonimizat].
– vechimea tulburării vizuale este importantă pentru compensare.
– cea mai mare parte a activității vizuale se realizează în vedere aproape.
– mecanismele vizuale principale în vedere aproape sunt acomodarea și convergența; sinergia lor este importantă.
– vederea este un proces dinamic.
– trebuie să se aibe în vedere eficacitatea vederii.
Pornind de la aceste constatări optometria funcțională încearcă să propună soluțile optime pentru a se realiza confortul vizual.
Vederea este un proces psiho-fiziologic complex în care este angajat întregul organism, care face apel la experiențele trecute în vederea interpretării mesajului vizual.Vederea omului este rezultatul unei evoluții lente dealungul a milioane de ani ,legată de evoluția nevoilor vizuale.
Omul s-a adaptat mediului său înconjurător. În vechime vederea era în principal solicitată de obiecte îndepărtate și astfel s-a dezvoltat baleiajul spațial (câmp vizual,mobilitatea priviri), aprecierea distantelor, stereoscopia. Din punct de vedere interpretativ, omul era confruntat cu obiecte concrete, familiare, ușor de perceput, care nunecesitau interpretare complicată.
Inventarea mesajului scris, revoluția industrială, școlaritatea obligatorie, au impus spatii vizuale restrânse, interpretări simbolice, activități în vedere apropiată.
Constrângerile sociale impuse au creat zone de stres. În noile activități stereoscopicitatea nu mai este așa de necesară. Pentru omul modern, vederea implică înțelegerea și interpretarea din ce în ce mai rapidă a simbolurilor abstracte. Activitatea vizuală devine proximo-esoterică și face apel în principal la componente cerebro-tonice.
Rolul optometriei
Optometria are rol preventiv și curativ. Ea se ocupă de aparatul vizual dar și de mediul în care omul lucrează (mediul înconjurător) așa încât:
– să permită omului să se adapteze nevoilor sale vizuale și să îndeplinească obligațiile sale sociale.
– să îi furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor activității sale.
Optometristul nu vrea să devină un pseudo-medic. Importanta vederii pentru om ne obligă să cunoaștem bine anatomia, fiziologia, neurologia, patologia și psihologia pentru că vederea este un proces la care participă întregul organism în mișcare, în timp și în spațiu.
Rolul optometristului nu se rezumă la compensarea ametropiei, el este mult mai mult decât atât.
1. Anamneza
1.1. Istoria cazului
1.2.Istoria vizuală
1.3. Istoria vizuală familiară
1.4. Starea de sănătate
1.5.Aparența fizică și psihologică
1.6.Analiza nevoilor vizuale
1.7.Caracteristici antropometrice
Anamneza
1.1 Istoricul cazului
Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei vederii reclamată de pacient , asupra caracteristicilor fizice și psihice si starii de sanatate ale acestuia , precum si asupra mediului in care traieste , a nevoilor vizuale in legatură cu activitațile sale. Se poate considera ca istoria generală a cazului se compune din:
-istoria vizuală personală și starea de sanatate
– aparența fizică și psihologică
– analiza nevoilor vizuale
– caracteristici antropometrice
Istoria vizuală personală și starea de sanatate
În această fișe se regăsesc mai multe tabele reprezentate de:
-Istoria vizuală
-Istoria vizuală familială
-Stare de sanătate
1.2 Istoria vizuală
În această etapă i se pun o scrie de întrebări pacientului pentru ca optometrisul să-și poată da seama dacă problemele sunt de natură organică sau funcțională.
În cazul în care problemele sunt de natură organică se apelează la un medic oftalmolog pentru tratament și apoi se revine pentru continuarea investigației și găsirea unui mod de ameliorare a problemelor vizuale.
1.3 Istoria vizuali familială
Se întreabă subiectul dacă are membri ai familiei cu probleme vizuale și ce grad de rudenie are cu aceștia.
Problemele vizuale cele mat frecvente care sunt ereditare sunt:
Strabism
Miopie
3 Cataractă
Gtaucom
Degenerescentă retinianâ
Hipertensiune
Orbire cromatică
Subiectul meu are membrii ai familiei cu probleme vizuale.
1.4 Starea de sănătate
Diverse probleme de sănătate influențează vederea; Au efecte asupra ochilor:
tulburările vasculare;
infecțiile dentare;
tulburările renale;
efectele toxice;
menstruațiile;
deficiențele nutritive;
alergiile, etc..
Creșterea tensiunii arteriale, angispamele, pot să schimbe refracția, pot cauza orbirea temporaralâ subită. Infecțiile dentare pot influența mobilitatea oculară. Sarcina influențează amplitudinea de acomodare și raportul acomodare – convergență. Diabetul, tulburările renale modifică refracția. Icterul, unele medicamente arsenice pot ) provoca miopia tranzitorie.
Schimbările de temperament și personalite în timpul menstruațiilor fac dificilă determinarea refracției. Deficitul de vitamina A poate provoca orbire nocturnă, uscarea țesuturilor oculare, enoframie.
Lipsa vitaminei B2 poate da cataractă, fotofobie, congestii sclerale,
| vasculanzarea și opaci fierea corneei, scăderea vederii.
Lipsa vitaminei C poate da catarctă, poate duce la hemoragii retiniene și subconjuctivale.
Lipsa vitaminei D slăbește corneea și sclerotica. Alergiile pot produce reacții oculare; glaucomul acut dă dureri spre dimineață. Poate apărea astenopie virtuală după lectură prelungită sau după vizionarea unui film.
Hemoragiile cerebrale produc leziuni oculare.
Sistemul nervos care controlează mersul, controlează și mișcările ochilor. Sistemul nervos care este implicat în vorbire, este implicat și în focalizare.
Tulburările hepatice, diabetul, pot să dea xantelasma.Nefritele,tulburările cardiace dau edem intîamatoriu al pleoapelor.
Culoarea galbenă a conjunctivitei poate fi cauzată de afecțiuni renale și biliare. Hipersecreția lacrimală poate rezulta din cauza unor afecțiuni obstrucționale ale sistemului lacrimal. Keratoconul este favorizat de tuiburăride nutriție și de fiicționarea defbctoasă a unor glande cu secreție internă.
Cataractele pot fi caracterizate de apariția intoxicațiilor și a diabetului. Reacțiile tractusului ureal pot fi o urmare a intoxicațiilor și a infecțiilor. Există ambliopie toxică.
Iridicicloitele, unele cheratite produc dureri acute. Cataractele, tumorile cerebrale, atrofiile nervului optic cauzate de inflamații duc la scăderea acuității.
Erorile de refracândie, glaucomul cronic și unele tumori craniene pot produce o durere difuză și proastă dispoziție.
Paraliziile oculare, prezbiția, cataractele nu dau dureri. Obstrucția arterei centrale a retinei și afecțiunile acute au de obicei un debut brusc.
Presbiția, cataracta acută și cea senilă, retinita pigmentară apare gradat. Unele anomali au o durată scurtă, altele sunt cronice.
O problemă monoculară este ignorată de pacient. Unele simptoame au tendința să reapară periodic.
Migrenele sunt însoțite uneori de scotoame. Unele simptome și semne au tendința să reapară în grup, realizând un sindrom.
Diabetul dă hemoragii retiniene, exudate retiniene, umflarea venelor retiniene, cataracta corticaiâ, modificări de refracție.
1.5 Aparența fizică
Ne interesează câteva date generale despre prezentarea fizică și postura pacientului.
Pielea este un organ care dă reacții proprii dar e corelată la ansamblul celorlalte organe. Culoare: albă, roz, brun, neagră etc. are epidermă, dermă și hipodermă.
Epiderma este un strat cornos, mai gros la tălpi și foarte subțire la obraz și la pleoape.Celulele pornesc din profunzime spre suprafață și mor stratificându-se și protejând straturile profunde. Pielea se regenerează, stratul de bază al epidermei este ondulat formând pastile.
Derma se găsește la mijloc și cuprinde: glande sudoripare, mușchii fibrelor de păr. Repartiția mușchilor între dermă și epidermă este multiplă și variată. Terminațiile nervoase din piele sunt foarte diferențiate și sunt responsabile cu senzațiile de cald ,rece, de relief, de compreșiune, de durere.
Hipodermă este un loc de trecere pentru sânge și diverse secreții glandulare și celulare. Este mai mult sau mai puțin elastică, groasă, întinsă.
Este sediul esențial al substanțelor interstițiale și favorizează relații de trecere. Pielea este rezistentă, participă esențial la toate manifestările vieții.
Este necesar să se observe ținuta obișnuită a subiectului pentru că ea influențează măsurătorile necesare pentru montaj.
Studierea poziției capului poate servi la descoperirea unor anomalii ale vederii binoculare. Forma capului îl împarte în trei etaje: etajul superior (de la începutul părului la sprâncene), etajul median (de la sprâncene la baza nasului), etajul inferior (de la baza nasului la bărbie). Privit din față capul poate fi: dreptunghiular, triunghiular, hexagonal, piramidal, pătrat, rotund, oval, lung, rombic.
Pleoapele depind de fanta palpebrală care poate fi dreaptă sau înclinată. Înălțimea fantei este de aproximativ 10 mm.
1.5 Aparența psihologică
Optometristul trebuie să observe comportamentul pacientului în ansamblu pentru a-i înțelege caracterul și modul de a trăi. Oamenii pot fi clasificați în:
ectomorfi – sunt slabi;
mezomorfi – tipii sportivi;
endomorfi – sunt grași.
Temperamentul individului poate afecta focalizarea. Pacienții endomorfî, la care sistemul visceral predomină,pot avea ametropii mari. Endomorfii sunt puțin pretențioși în ce privește compensarea optică.
Din cauza unei sensibilități mai mici răspunsurile la teste au o incertitudine mai mare. La indivizii de tip ectomorfic comportamentele duc la echilibru optic precis și stabil. La aceștia compensarea este mai dificilă. Acești indivizi sunt predispuși la compensarea miopiei progresive.
Problemele de identificare vizuală sunt în funcție de vârstă, legate de nevoile subiectului, legate de gradul de dezvoltare al organismului.
Nașterea constituie o etapă decisivă în ce privește vederea. Mediul în care se găsește noul născut poate să joace un rol decisiv în primele zile. Carențe în dezvoltarea locomoției poate antrena întârzieri perceptive. Un mediu senzorial sărac poate induce carențe perceptive.
înregistrările auditive constituie sursa indispensabilă care ușuresză cititul. O bună utilizare a obiectelor colorate este foarte necesară, altfel pot rezulta deficiențe.
Citirea lentă se poate datora unor deficiențe de motricitate sau a unui câmp vizual prea îngust. Un scris neregulat se poate datora unui control insuficient al mișcării mâinii, deci și impreciziilor percepției trasului liniilor.
Manifestări de dislexie cum ar fi inversarea literelor iară a avea cauze pur vizuale, corespund unor lacune în dezvoltarea identificării vizuale. Memoria vizuală proastă poate fi determinată de deficiențe ale identificării.
1.6 Analiza nevoilor vizuale
Focalizarea este influențată de mediu. Iluminarea este un factor de mediu. Iluminarea intensă influențează diametrul pupilar, rezultă o profunzime a câmpului vizual mai mare și se tolerează o eroare de punere la punct mai mare.
Variația de intenșitate luminoasă activează o gimnastică oculară care nu are efect benefic asupra emetropizării. Absență acestora, un port abuziv de lentile Absorbante riscă să provoace comportamente prea rigide la testele de control dioptrie.
Distanța de lucru influențează focalizarea. Sistemul vizual este echilibrat pentru departe El se poate adapta centrului deviat pentru lucrul aproape. Există o distanță care permite activitatea vizuală aproape susținuta cu cheltuială energetică minimă.
Aceasta este distanța de manipulare fiziologică adică distanța lui Harmon corespunzătoare lungimii antebrațului măsurată de la joncțiunea degetului mare cu arătătorul pană la vârful cotului. Durata de utilizare a sistemului poate constitui motiv de oboseală sau jenă; influența ei depinde de individ, de mediu, de caracteristicile lucrului efectuat și de postura adoptată.
Vederea binoculară este elementul fundamental al relației dintre individ și spațiul înconjurător. Distanța de lucru este elementul important în vederea binoculară. Centrarea celor doi ochi trebuie să se realizeze cu precizie și suplețe. Distanța de lucru fiind fecvent variabilă, subiectul trebuie să-și adapteze instantaneu postura binoculară. Aceste variații pot provoca dificultăți importante în cazul unei fuziuni fragile. Organismul nostru este prost adaptat să lucreze aproape timp îndelungat – indispoziție, neplăceri.
Vederea binoculară este elaborată pentru a funcționa în spațiul tridimensional, limitarea la un plan poate să dea dimensiuni binoculare respectiv esoforie. Specialitatea la una sau două dimensiuni ale spațiului poate provoca tenșiuni binoculare. Mișcarea poate fi conșiderată ca un element de igienă pentru sistemul hinocular. Activitatea care se exercită în mediu total imobil poate da oboseală.
O iluminare insuficientă care privilegiază numai vederea centrală poate să constituie un factor de agravare a instabilității vederii binoculare.Postura poate influența vederea binoculară prin impunerea unei distanțe de vedere prea mică sau a unei poziții care împiedică mișcări respiratorii.Durata mare a activității duce la oboseală binoculară.
1.7 Caracteristici antropometrice
Fișa antropometrică cu nr. 6 se completează împreună cu aparența fizică și aparența psihologică.
În această fișă sunt trasate două scheme:
Vedere din față a capului
Vedere de sus a capului
Se vor înscrie următoarele cote:
distanța dintre linia pupilelor măsurate pe semiintervale;
distanța dintre centrele pupilelor măsurate pe semiintervale;
distanța dintre sprâncene și pomeți;
– unghiurile de fantă ale nasului;
– grosimea la rădăcina nasului;
– lățimea capului în dreptul fantei sfenoidale;
– lățimea capului în dreptul urechilor;
– lățimea capului la o distanță intermediară între cele două de mai sus.
La bărbați intervalul sfenoidal este de 120 mm iar cel auricular de 150.
La femei intervalul sfenoidal este de 110 mm iar cel auricular de 140.
Unghiul de fantă al nasului este la bărbați 22 de grade, iar la femei 25 de grade.
În funcție de individ aceste valori diferă după caz.
Pe aceeași fișă se prezintă măsurători făcute din profil cu rama adaptată pe față. Aceste măsurători sunt:
distanța dintre lentilă și ochi;
lungimea brațului de la vârf până la cuta urechii;
înclinarea brațului față de normala la planul monturii;
înălțimea nasului în raport cu linia pupilară în planul monturii.
Se mai pot face măsurători secundare:
lungimea nasului și fanta nasului;
lungimea genei în raport cu vârful corneei;
lungimea brațului în spatele urechii;
distanța în planul monturii între montură și pomeți.
De asemenea mai pot fi consemnate:
forma capului, nasului, tâmplelor;
distanța de la arcada sprâncenelor și până la suprafața monturii;
forma urechilor;
natura epidermei;
alte anomalii anatomice.
În urma anamnezei se face Inspecția vizuală preliminară
2. Inspecția vizuală preliminară
2.1. Examinarea preliminară a sprâncenelor, pleopelor, funcționarea pleopelor
2.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, a aparatului lacrimal
2.3.Examinarea,orbitei,corneei,retinei,pupilei,irisului,cristalinului și corpului
Inspecția vizuală preliminară
Înainte de a se întreprinde analiza completa a performantelor vederii este necesara sa se iaca o inspecție preliminară a stării de sanatate a sistemului visual. Daca se depistează anomalii necesitând tratament medical, nu se trece mai departe si se recomanda un consult la un oftalmolog după care se va relua controlul de către optometrist evident după vindecarea afecțiunii.
Precauții asemanatoare se vor lua si in cazul unor afecțiuni generale care pot afecta vederea (guturai, gripa, hipertensiune arterială, sarcină avansată la femei, menstruație, febră ridicată, stres psihic, oboseală maximă).
Inspecția preliminară începe in timp se se discuta cu pacientul si se constata in general urmatoarele puncte de control:
– structura si mobilitatea feței, in special a orbitelor – caracteristici ale pleoapelor
– carecteristici ale genelor si sprâncenelor (mișcare, pierderi depuneri, culoare, poziție anormală)
– poziția punctelor lacrimale si evidențierea problemelor pe care le pune sistemul lacrimal
– poziția si acțiunea pleoapelor fară ca acestea sa fie atinse – starea conjuctivei (edem, congestie)
– deformări preauriculare (examenul se face prin palpare stabilind marimea si soliditatea)
– poziția si mișcările globului ocular (exoftalmie)
– starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularitati)
– caracteristici globale ale camerei anterioare – reflexe pupilare (starea irisului)
– starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență)
– starea fundului de ochi
Controlul preliminar al anexelor globului ocular si a segmentului anterior se pot face cu ajutorul unei lămpii stilou observarea făcandu-se cu o lupa monoculară sau binoculară iar pentru examenul fundului de ochi se folosește oftalmoscopul electric sau oftalmoscopul binocular indirect.
2.1. Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei si anexelor
Configurația sprâncenelor este normăl simetrica si nu trebuie sa se observe daca au păr mai ales spre marginea temporala. Hipotiroidismul este adesea responsabil pentru o astfel de lipsa de păr si in afara de acestea pielea este aspră iar regiunile unde lepra este endemica este posibil sa se gaseasca si indivizi fara sprâncene.
Seborea sprâncenelor este adesea concomitenta cu dereglări caic produc depuneri uleioase pe parul de pe cap sip e gene acest fenomen fiind frecvent cauzat de hiélenla marginala cronica iar mișcarea sprâncenelor trebuie constatata ca o proba a jntagrilalii panii superioare a nervului facial care este responsabil cu comanda mușchilor oi Incidan ai pleoapelor.
Pleoapele
Pielea pleoapelor este cea mai sensibila parte a pielii corpului. Descuamarc uscată cronica care este dată de dermatita acută, produce înegrirea și rigitizarea pleoapelor care este deasemenea pronosticată in relație cu dezvoltarea cataractei dermalografice iar deficientele mecanice sunt insotite de aparența neatractivă și relaxare a pleoapei superioare ceea ce poate duce la restrângerea câmpului visual in partea de sus. Relaxarea numai a pielei se numește dermatocalazis.
Roseata si aspectul de pergament al pielii pleoapei cu ușoara unflatura si maiicaiime moderata sugerează o reacție alergica care poate fi insolita de edem gălbui al conjunctivitei. Astfel de constatări cer, dupa diagnostic eliminarea alergenilor din mediu, teste de hipersensibilitate.
Tumori, cancer pot sa apara pe pleoape, pleoapa inferioara este in mod particular susceptibila de caricinom bazal cellular. Toate suprafețele pielii nedureroase, îngroșate, lina decolorare pot fi considerate ca posibile maligne pana la proba contrarie iar depunerile gălbui lipidice cer un control atent al colesterolului in sânge. Edemul sau unflatura difuza nedureroasa a pleoapelor in absenta unei traume sau inflamații cu reținerea sistematica de lichid indica insuficienta cadiace sau renala.
Roseata cronica si iritarea pot rezulta dintr-o inflamare cronica a foliculilor geneloi sat! a glandelor Mebonius. În prezent in astfel de cazuri cu ochii iritați si cu pleoape iritate trebuiesc inspectate cu atentie genele in ce privește coji sau depozite seboreicela baza lor.
Funcționarea pleoapelor
Dupa evaluarea aspectului structurii si anormalităților substanței pleoapelor se evalueaza mecanismele de închidere si deschidere. Anomalii la închidere predispon corneea la uscare, ulcerare, infecții secundare, in timp ce dificultățile la deschidere pot face ca ochiul sa nu fíe folosit.
Paraliza faciala sau paraliza Bell este usual o întrerupere periferica a nervului VII care comanda mișcarea sprâncenelor și închiderea de catre mușchiul orbicular al pleoapelor . Marginile pleoapelor trebuie sa se atinga fara efort important, forța de includeie se evalueaza in felul următor: Examinatorul separa pleoapele su degetul mare si aralalorul aceleiași mâini iar pacientul este îndemnat sa inchida pleoapele cat poate de puternic, dupa efortul de separare exercitat de degete, examinatorul apreciaza valoarea forței de inchidere. Relaxarea pleoapelor poate avea si alte cauze decât nervul facial cum ar fi: senelitate, cicatrici la marginea pleoapei cauzate de arsuri termice sau chimice, atrofie postradioactiva.
Închiderea exagerata poate fi unilaterala sau bilaterala. Potasisul proiective sau includerea pleoapei poate fi inițiate de o ulcerație comeana sau afecțiuni comice sau acute ale epiteliului iar ca urmarea expunerii la radiații ultraviolete apare si închiderea bilaterala in urma carea rezulta keratoconjuctivita actinica usual din cauza arcului de sudura sau razelor soarelui retlecate de zapada.
Blefarospasmul poate rezulta cauzat de o iritare acuta a nervului trigemenn de către corpuri exterioare iar blefarospasmul esențial sau funcțional este de obicei o problema bilaterala de origine psihica. In blefarospasme acute pacientul este incapabil sa deschidă pleoapele.
Ridicarea pleoapei superioare este realizata de mușchiul ridicător care are la originea comuna cu mușchiul drept superior și este inervat de nervul III. Distrofia ridicătorului poate produce ptozis care poate fi congenital sau ereditar, cel congenital ramane toata viata el aparand mai ales in caz de oboseala iar la batrani se agraveaza. Testarea ptozisului astenic se face astfel: se recomanda inchiderea pleoapelor repede de 20-30.
2.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, a aparatului lacrimal
Examinarea conjunctivitei
Se face cu ajutorul lupei simple, binoculareoftalmoscopul eventual biomicroscopul. Iluminarea este realizata de lampa stilo cu fanta. Conjuctiva este normal neteda, lucioasa transparenta; zonele bulbare si sub pleoapa inferioara pot fi examinate daca globul ocular este rotit in sus si se trage de pleoapa inferioara.
Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioara si a fundului de sac se cere pacientului să privească in jos și se restrânge pleoapa folosind un instrument special sau cu degetele.
Se pot depista: fletene (apar ca bule mici), conjunctivita cu edem, hemoragii, voal al conjuctivei, trahjoma (boala infectioasa).
Din nefericire majoritatea onfectiilor conjunctivale produc o foarte slaba reacție si tind sa se implice si epitaliul corneei, dar procesul este lent.
Inspecția aparatului lacrimal
În lumina focalizată oblic cu ajutorul lămpi stilou sau cu fantă corneeană, conjuctiva si marginile pleoapelor trebuie sa apara cu un aspect de suprafețe jilave, strălucitoare. Examenul cu lupa sau cu stiloul pune in evidentă întreruperi ale filmului lacrimal dar pentru o observare mai amanuntită se va instila fluoresceina si se luminează cu radiații in ultraviolete.
Se determina timpul dc eliminare a unei întreruperi a filmului lacrimal si timpul scurs de la ultima clipire si până la apariția unei intreruperi a filmului lacrimal. Debitul lacrimal se determină : preliminar observând lătimea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei inferioare care ar trebui să fie de minim 1 mm si prin metoda Schimer care are dezavantajul ca produce lăcrimare prin iritarea conjuctivei.
Se observa răsfrângerea lacrimilor peste marginea pleoapelor, depuneri cu aspect de frânghie: depunerile cu aspect spumos sugereaza conjunctivita; aglomerările galbene uscate sugerează conjunctivita infecțioasă; solzi uleioși, gulerela baza genelor sugerează blefarita.
Daca privirea este indreptută în jos si pleoapa de sus este răsfrantă se poate vizualiza lobul palpebral al glandei lacrimale și cum se comporta la cei doi ochii. La tinerii glanda poate fi implicată in tumori congenitale beligne, iar la cei cu vârste înaintate sau medii glandele pot fi lărgite simertic.
Inspecția glandei preauliculare
Glanda preauliculară este un nod limfatic situate in apropierea urechii fiind prima stație colectoare de limfa de la pleoape, conjuctiva si structurile superficiale anexe.
Infecțiile acute sau comice ale pleoapelor sau conjuctivelor pot fi cauza unei măriri insotită de dureri mici, moliciunea moderată și rar inroșire. Implicarea acestei glande este un indiciu al severității procesului infictios.
2.3.Examinarea,orbitei,corneei,retinei,pupilei,irisului,cristalinului și corpului
Inspecția orbitei
Pentru că este vecină cu sinusurile paranazale orbita este vulnerabila la transmisia de infecții inspecția preliminară cuprinzând descoperirea de :
Inflamații ale pleoapelor si deformări care pot fi: edem collateral dat de celulita orbitală, infecția sinusurilor paranazale, deformări mecanice a pleoapelor cauzate de tumori sau in urma unei decompensați secundare la inima sau rinichi.
Deformări ale conturului marginilor care poate fi data de o fractura traumatică cu deplasare, eroziune neoplastică sau mai rar deformarea inflamatoare a periostului.
Congestia si edemul conjuctivei poate fi cauzata de o infecție profunda care se intinde dincolo de bariera conjunctivală.
Deplasare exoftalmică a globului care poate fi directionată spre în față sau oblic.
Rotația normală a globului ocular, tumoare orbitală sau inflamații care imping globul.
Eventuale fracturi descoperite prin palpare.
Inspecția corneii
Folosind lupa sau biomicroscopul cu lampă cu fantă se pot observa; mătuiri, fisuri, pierderi de țesut punându-se în evidentă mai bine instalând pe cornee sodiumfluorescein cu ajutorul benzii de hârtie impregnate. În acest caz corneea este iluminată cu o lampa incandeșcenta cu halogen folosind un filtru care transmite numai violet se se vor observa limpezimea corneei, eventuala vascularizare.
Inspecția pupilelor se face in camera iluminata normal cu pacient interpus observând o țintă luminoasă depanată, se se pot observa marimea si egalitatea pupilelor, regularitatea (conturului, culoarea irisului observarea facandu-sc cu ochiul liber sau cu lupa.
Pentru controlul reflexelor pupilare lampa stilou este deplasată dinspre periferie pentru ca lumina polului anterior al ochiului de la distanta de circa 200mm si se notează răspunsul direct observându-se ochiul pereche (normal pupilele se micșorează, miozis). Se repeată testul si pentru celălalt ochi si se remarcă rapiditatea răspunsului, marimea contracției rapacitatea de a menține contracția.
Pentru contralul reflexelor de apropiere, pacientului i se cere sa fixeze binocular un obiect depărtat si se noteaza diametrele pupilelr iar după doua minute se prezintă o țintă așezată la 150-200 mm se noteaza diamentrele pupilelor, daca sunt egale sau nu și capacitatea de a păstră miozisul.
Inspecția cristalinului
Examenul se poate face cu ochii liberi sau folosind o lupă in lumină naturala sau atificiala, se mai poate face si cu oftalmoscopul folosind o lentila de 20 de dioprtii sau cu biomicroscopul cu lampă cu fantă si se observă eventuale deplasări, opacizări particulare, cristalizări ale cristalinului.
Opacitățile împrăștiate sau cele localizate provoacă distorsiuni de vedere care pot fi compensate. Cataractele pot fi ; senile sau diabetice; deplasarea axiala spre iris a cristalinului poate avea drept consecință creșterea tensiuni oculare (glucom).
Performantele vizuale după operația de cataractă
Dacă se face compensarea cu lentile de contact, câmpul visual obiect ramane normal fată de lentilele de ochelari care limitează câmpul vizual.
Pierderea vederi centrale in urma compensării optime a refiractiei se datorează aproape in totalitate unuia din următorii factori;
– edem macular cristoid care este cauza cea mai comună și apare la cateva luni după extracție. Pierderea poate depăși 50% dar prognoza este vindecarea completă după 12 luni.
– Neuropatie ischemica optica
-Cute corioretiene cauzate de hipotomie
-Cute maculare cauzate de contracția membranei subțiri din fața retinei involutile senile a maculei agravată după operație.
Inspecția corpului vitros
Inspecția corpului vitros se face cu oftalmoscopul sau biomicroscopul sau lampa cu fantă și se utilizează metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens de lumină, observarea facandu-se printr-o lentila cu mare putere.
Se pot evalua eventualele opacitați din vitros și dimensiunile și distribuția lor. Oftalmoscopul indirect binocular permite iluminarea cu un fascicul mai intens de lumina, stereosccopia, iar biomicroscopul cu lampă cu fantă permite focalizare fasciculului lămpii in vitros sa se observe transparența corpului vitros a eventualelor opacitați, hemoragii.
Inspecția preliminară a retinei
Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul electric sau cu oftalmoscopul binocular indirect și se poate observa papilla (dimensiunile papilei și cupele fiziologice din ea), pulsațiile arteriale, dimensiunile arterelor, umflarea venelor.
Reflexul argintiu al venelor denotacresterea grosimii perețiilor, iar in caz de
I
arteroscleroza se observă copresia venelor la încrucișarea cu arterele. In caz de hipertensiune se pot observa contracții ale arterelor, hemoragii cu aspect de flacără, edem papilar; se mai pot depista obturacția arterei sau venei centrale, retinite diabetice, dezlipire de retina.
Examinarea mobilității oculare si a vederii binoculare
Se observă și se consemnează: poziția capului și a feței, caracteristicile anatomice ale orbitei care influențează strabismul (asimetri, distanța interpupilară mică).
Estimarea fixării pentru fiecare ochi se face pe un stimul iar fixarea poate fi : normală,
foveală și binoculară, unilaterală, alternanța, absența.
Echilibrul binocular se testează prin metoda ocluziei. Pacientul fixează o ținta luminoasa de 500mm; se acoperă un ochi și se observă mișcarea reflexului corneean; daca ochiul este liber face o mișcare de realiniere pe lumina fixată, ochiul este deviat.
Testarea versiunilor se realizează cerând pacientului sa urmărească ținta in cele opt direcții cu ochiul director și cu celălalt se urmărește mișcrea reflexului papilar, iar controlul vederii binoculare se face cu testul Worth. Evaluarea heteroforiilor se face cu crucea Madox sau lentila Madox pentru departe iar pentru aproape se utilizează aripa Madox.
INSPECȚIA VIZUALĂ PRELIMINARĂ
Globul ocular
3. Tehnologia de testare a comportamentului vizual
3.1.Evaluarea preliminară a ametropiilor
3.2.Aranjarea unui cabinet optometric
3.1.Evaluarea preliminară a ametropiilor
Studiul analitic al funcțiilor vizuale
Evaluarea focalizării se face într-un examen vizual în care să se includă funcționarea binoculară și identificarea, examenul se face într-un local rezervat în acest scop care să satisfacă unele recomandări.
Formularea întrebărilor trebuie să fie clară și șimplă, sau să sugereze un anumit răspuns.
La testul bicrom se va întreba daca caracterele negre sunt mai clare pe fond roșu sau verde.
Se notează toate comportamentele chiar dacă nu par să fie în raport cu determinarea formulei optice; fiecare test trebuie realizat fără a căuta în mod sistematic o valoare de compensare.
Valoarea de compensare va fi stabilită în momentul în care se compară comportamentele notate față de diferitele teste.
Optometristul trebuie să rămână neutru față de comportamentele observate, chiar dacă i se par aberante.
Observații:
Comportamentele definite de teste pot determina in urma analizei problemele vederii,metodele si mijloaceale de ameliorare. Realizarea tuturor testelor cere mult timp si chiar unui optometrist experimentat.Ca sa nu obosească pacientul se programează testarea in 2 sau 3 ședințe. Preferabil ca pacientul sa ramana clientul cabinetului;astfei se poate urmări evoluția vederi sale in timp si nu este necesar sa se refaca toate testele ele fiind păstrate in dosarul său. Unele teste coresponzând cu cele din insecția preliminară, deci nu este cazul să fie repetate. Pentru pacienții ocazilnali nu este necesar sa fie facute toate testele, pentru că de cele mai multe ori problemele lor sunt simple și pot fi analizate contând pe un nr restrns.
3.2.Aranjarea unui cabinet optometric
SPAȚII ADIACENTE
Sala de primire trebuie să aibă mai degraba aspectul unei camere pentru invitați, particulară sau de club decat al unei camere profesionale.
Mobilierul din camera de recepție – este de prefereat să fie din plastic pentru ca să evite astfel existența de alergi, se spală ușor, este mai ieftin. Nu se recomandă mobilier cu crom pentru că are aspect comercial si este rece.
În cameră trebuie să existe scaune pentru o persoana dar și fotolii pentru trei persoane. Pentru copii să existe masuțe rotunde, scunde și scaune corespunzatoare destul de solide și așezate spre colțul camerei.
Capacitatea săli de recepție este cam de 7 locuri pentru un post de testare.
În cabinet trebuie să existe în primul rând echipamentul necesar pentru examenul inițial:
– oftalmoscopul de mâna
– oftalmoscopul binocular indirect
– disc Placido
– prisma variabilă
– lampa stilou
– skiascop
– cilindru încrucișat
– lampă simplă
Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet, care in general se compune din:
Unit oftalmologic , având în componență: biomicroscop cu lampă cu fantă, oftalmometru, foropter, proiector de teste, oftalmoscop, skiascop, lampă pentru iluminat;
Polates;
Tablou de teste pentru departe;
Tablou de teste pentru aproape;
Trusa cu lentile pentru testare subiectivă;
Echipament pentru campimetrie și perimetrie;
Test pentru vedere în culori;
Echipament pentru sensibilitatea la contrast;
Sinoptofor, ambliofor;
Teste de dilexie.
Echipamentul pentru campimetrie, perimetrie și sinoptoforul, amblioforul , testele de dislexie sunt necesare numai într-un laborator specializat pentru ambliopie și testarea aptitudinilor.
DOTAREA CABINETULUI DE OPTOMETRIE/APARATURĂ
Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie de modificări și în structura activităților de asigurare aunui nivel corespunzător al stării de sănătate a factorului uman. Astfel, s-au căutat și identificat căile și mijloacele de informare, prevenire și combatere a surselor de agresiune și/sau agravare a stării de sănătate a factorului uman și s-au conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a efectelor nocive. Prin dezvoltarea de noi profesiuni în contextul dezvoltării și alinierii europene sau prin activarea și dezvoltarea unor meserii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de sănătate la toate nivelurile, în orice etapă de evoluție și în toate componentele dezvoltării umane.
Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate categoriile de vârstă, este vederea – asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman. Astfel, denumirea de optometrist, folosită de mult timp atât în țara noastră cât și în Europa, s-a dovedit, în ultimii ani, insuficientă și restrictivă în privința aplicațiilor și problemelor vizuale evidențiate, și, poate nu în ultimul rând, al acțiunilor pe care le desfășoară, ca activitate de bază, un specialist din acest domeniu. Astfel, s-a considerat că un medic specialist oftalmolog (cu diferite grade înalte de specializare) poate fi degrevat de o serie de activități de rutină privind contactul cu pacienții, investigațiile preliminare și primare asupra subiecților și, nu în ultimul rând, prescrierea lentilelor corectoare, corectarea, reabilitarea și recuperarea funcției vizuale.Aceste activități putând fi preluate de un cadru pregătit în sistemul deînvățământ superior specializat, s-a permis medicilor din domeniul oftalmologic să abordeze probleme specifice, mult mai complicate, să rezolve cazuistică diversă și diferențiată care necesită o experiență bogată, pregătire de înaltă competență și abilități specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia oftalmologică). Este evident că investigațiile de rutină periodice,activitățile de supraveghere a funcției vederii și prevenire prin informare,corecția minimală, reabilitarea și recuperarea funcției vizuale au fost preluate cu succes de cei pregătiți în domeniul optometriei.
Un optometrist poate desfășura și activități independente cum ar fi:
testarea, supravegherea și recuperarea funcției vizuale pentru subiecți aflați în evidență și sub controlul medicului specialist;
activități de service, întreținere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică și ochelari;
activități comerciale, de promovare a produselor de firmă, aprovizionare și comunicare cu pacienții;
activități de informare, prevenire, educare a pacienților de orice vârstă și din orice domeniu.
Prin definitie, un cabinet optometric nu poate functiona fara o dotare standard, minima de echipamente. Aceasta dotare standard cuprinde instrumente si echipamente medicale, care se pot regasi si in cadrul cabinetelor oftalmologice.
Instrumentarul de baza pentru un optometrist are legatura directa sau indirecta cu refractia oculara. Printre acestea se numara urmatoarele:
•autorefractometrul
•optotipul + foropter + trusa de lentile
• proiector
•autolensmetru
•keratometrul
• biomicroscop
Autorefractometrul
Un refractor automat, sau autorefractometru, este o mașină controlată de computer, utilizat în timpul unui examen oftalmologic pentru a oferi o măsurătoare obiectivă unei persoane cu vicii de refracție și pentru prescripția de ochelari sau lentile de contact. Acest lucru se realizează prin măsurarea, modul în care lumina se schimba când intră în ochiul unei persoane.
Tehnica de refracție automatizata este rapidă, simplă și nedureroasa.Pacientul stă pe un scaun și își așează bărbia pe suport. Cu un singur ochi, se uita în aparat la o imagine în interiorul acestuia. Imaginea se mută și în afara ariei de focalizare și aparatul ia citirile pentru a determina când este imaginea pe retina. Sunt luate mai multe citiri din care se face o mediile pentru a forma o bază de rețetă. Nu este necesar feedback-ul pacientului în timpul acestui proces. În câteva secunde se poate face o măsurare aproximativă pentru prescripția unei rețete și printarea ei.
În unele cabinete acest lucru este utilizat pentru a furniza punctul de plecareal unui optometrist în testele de refracție subiectivă. Aici, lentilele sunt schimbate într-un foropter și pacientul este întrebat "cu care vede mai bine",în timp ce se uită la un optotip. Acest feedback rafinează prescripția pentru a avea o vedere cat mai buna pacientul.
Initial refractometru optomecanic, însa acum, autorefractometrul este echipamentul standard si computerizat din dotarea oricarui cabinet optometric
Un asftel de aparat „stie” să măsoare o mulțime de caracteristici ale globului ocular. Iata cateva capabilitați ale unui autorefractometru modern:
•Distanța vertex, dintre ochiul pacientului și aparat în momentul măsurării;
•Puterea (in dioptrii)minima și maximă a sferei;
•Modul de setare a sferei -, +, ±;
•Diametrul minim măsurabil al pupilei Ф2 mm;
•Timpul de măsurare 0,07 secunde;
•Unghiul astigmatismului axial de la 0 la 180 de grade;
•Domeniul de măsurare al distanței interpupilare între 1mm si la 85mm;
•Plaja de măsurare a puterii refractive: -39,75 până la 67,50 dioptrii;
•Masuratorile corneene : raza de curbură intre 5-
•Putere refractivă: 25,96D-67,50D;
•Astigmatism 0D până la ± 12D;
•Aria de măsurare a periferiei corneei
•Zona de măsurare pupila: 1mm –
•Furnizeaza măsuratori obișnuite (Ф3,3 mm) cu mira circulară și măsuratori periferice (Ф6 mm) folosind 4 puncte;
Metoda măsurării cu un asemenea echipament face parte de asemenea din metodele obiective de determinat refracția oculară.
Optotipul + foropter + trusa de lentile
Lentilele sunt indispensabile atât într-un cabinet oftalmologic cât si intr-unul optometric. Cu ele se face tatonarea subiectivă asupra pacientului respectiv clientului. Măsurarea obiectivă făcută cu celelalte instrumente /echipamente nu poate decide rețeta pacientului fără acest examen subiectiv care are „ultimul cuvânt”.
Trusa de lentile pentru testare este folosită pentru examinarea erorii refractive, miopiei, astigmatismului, pentru examinarea strabismului si daltonismului. În imagine avem un model de trusa de lentile (portabil) cu urmatoarele caracteristici:
•266 lentile pentru testare;
•lentile sferice de la -20D până la +20D;
•lentile cilindrice de la -6D până la +6D;
• prisme până la 10D;
•filtre colorate ( roșu, negru, verde );
•ocluzor ;
•lentile din sticlă cu montură metalică
•obturator pentru ochi.Toate lentilele și accesoriile împreuna cu un suport special se află intr-o servietă metalică.
Lentilele se introduc in foropter și apoi urmează tatonarea pacientului la optotip .
Foropter este un instrument frecvent utilizat de catre oftalmologi și optometriști în timpul unui examen oftalmologic pentru a determina prescripția de ochelari a unei persoane. De obicei, pacientul stă în spatele fropterului, și se uită prin el la o diagramă cu un ochi. Aceast optotip poate fila distanța optică (), sau la aproape () pentru persoanele care au nevoie de ochelari de lectură. Optometristul in timp ce schimbă lentilele si face ajustari, întreabă totodată pacientul cu ce lentile vede mai bine.
Câteva din caracteristicile unui foropter modern asistat de calculator ar fi:
Control PD ușor si flexibil. Sistem optic automat, o nouă tehnologiei novativă pentru sănătatea ochilor. Indiferent de modul de testare FOROPTERUL AUTOMAT este tot timpul ușor de reglat cu o ajustare foarte ușoară pentru a avea controlul PD-ului și al măsuratorilor pe toată durata testului.
•Caracteristici:Display mare LCD de iînalta rezoluție care permite afișarea tuturor datelor. Sistem operabil ușor cu panou de comandă electronic.Control automat și software pentru schimbarea dipotriilor dintr-o singură tastă.
•Fereastra pentru verificare VD. Iluminarea pupilei.Prin fereastra de verificare VD cel care consultă poate verifica în orice moment poziția exactă a ochiului pacientului, creeând astfel posibilitatea unei măsuratori excelente.
•Lentile cu cilindru în cruce . Rotirea rapidă a lentilelor cu cilindru în cruce ajută ca măsuratoarea să fie mai ușoară.
•Prisma rotitoare de mare acuratețe posibilitate de a atinge maximum20△ folosind unitate de 0.1△.
•Optotip pentru aproape este un sistem de optotipuri pentru aproape variat și se poate roti la 180°( fața – spate ) si 360°( stânga – dreapta ).
•ImprimantaO printare rapida pentru a se putea analiza foarte ușor masuratori variate.
•Desfacere simplă a suportului pentru fața și frunte pentru curațare.
•Funcție de conectare cu proiectorul de teste.
Sfera de măsurare
-Lentile sferice－29.00D ~＋26.75D (0.25D/1.00D/2.00D/3.00D pas);
-Lentile cilindrice0.00D ~－9.75D (0.25D/1.00D/2.00D pas);
-Axele cilindrului0° ~ 180° (1°/5°/10°/15°/20° pas)-PD50 ~ 80mm (Distanta de lucru pentru aproape 35~70cm);
-Lentile prismatice rotative0 ~ 20△(0.1△/0.2△/0.5△/1.0△/2.0△pas;
-Cilindru în cruce±0.25D;
-Retinoscop＋1.50D (67cm),＋2.00D (50cm);
-Câmp vizual35°;
-Lentile auxiliare;
-Lentila cu gaura micăØ 1mm;
-Cruce Maddox Ochi drept (roșu, orizontal) / Ochi stâng (verde,vertical);
-Filtru roșu / verde Ochi drept (roșu) / Ochi stâng (verde);
-Filtru polarizant Ochi drept (135°,45°) / Ochi stâng (45°, 135°);
-Prisma de spartita Ochi drept (6△BU) / Ochi stâng (10△BI);
-Lentile cu cilindru în cruce±0.50D (Fixate pe axa setată la 90°);
-Imprimantă termică;
Optotipul
Testul de acuitatea vizuală reprezintă testul prin care se identifică clar scrisul de cele mai mici dimensiuni. Acuitatea vizuală este una din abilitațile percepției vizuale(bazată pe ochi), și este definită ca fiind capacitatea de a rezolva detalii fine ale imagini. Acuitatea vizuală este o măsură cantitativă a capacitatații de a identifica simboluri negre pe un fundal alb, la o distanță standardizată în timp ce dimensiunea simbolurilor variază. Testul de acuitate vizuală reprezintă cele mai mici dimensiuni, care pot fi identificate clar.Testul de acuitate vizuală este cel mai des întalnit pentru măsurarea funcției vizuale. Acuitatea vizuală este adesea măsurată în funcție de dimensiunea literelor vizualizate pe un grafic Snellen sau dimensiunea de alte simboluri, cum ar fi Landolt Cs sau E. Tumbling. Folosind metrul ca unitate de masură, acuitatea vizuală este exprimată în raport de 6 / 6. Dacă un test de acuitate vizuala măsoara 6/6 este frecvent descris că o persoană poate vedea detaliile de la 6 de metri precum o persoană cu vedere normală vede de la aceeași distanță. Dacă o persoană are o acuitate vizuală de 6/12, acea persoană se spune pentru a vedea detaliile de la 6 metri la fel cum o persoană cu vedere normală ar vedea de la . Este posibil să aibă viziune superioara la 6/6: acuitatea maximă a ochiului uman fără ajutoare vizuală (cum ar fi binoclurile) este, în general, considerat a fi în jur de 6 / 3.
Evoluțiile recente în optometrie au dus la lentile de corecție, de învestirea purtătorului o viziune de până la 6/3. Unele pasari, cum ar fi vulturul se crede că au o acuitate de aproximativ 6 /0.6, care este semnificativ mai bună decât vederea umană.
Cel mai modern tip de optotip cu calculator incorporat in ecran TFT este complet lipsit de reflexii care incorporează toate testele uzuale, teste desensibilitate la contrast, teste pentru testarea vederii colorate Ishihara și 100HUE și permite modificarea lor.
•Distanta de citire 2 ÷ reglabilă cu precizie de
• Numar nelimitat de planse cu secvență de repetare programabilă;
•Test de sensibilitate la contrast;
•Teste pentru simț cromatic Ishihara și 100 HUE buline colorate gradat;
•Teste speciale pentru pacienți cu ”Low vision aid”;
•Total fără reflexii
o Planșe cu litere, cifre, inele Landolt , E-uri Snellen, desene,imagini, teste:
o test polarizat,
o test roșu – verde, test coincidență (Haase),
o test forie cu fixație,
o test forie,
o test astigmatism 2 tipuri,
o test echilibru bicolor,
o test Schober,
o test Worth,
o test cilindru în cruce,
o test punct fixație,
o test stereoscopic,
o test sensibilitate la contrast cu linii iar rezultatele pot fii salvate pe memory stick sau pot fii tiparite.
Optotip cu calculator incorporat
o teste speciale pt. copii cu desene, palmă, simboluri, animație și HOTV (imagini schematizate),
o teste speciale ”Low vision aid” ETDRS, marcare cu linii,optotip AMD, Amsler mai mari decât cele standard care se folosesc la distanța de ,
o teste tridimensionale
• Planse cu anatomia ochiului, imagini si video pentru educarea pacienților și imagini 3D;
• Viteza mare de schimbare a planșelor;
• Opțiune pentru afișarea caracterelor în linii descrescator;
• Posibilitate de marcare prin încadrare cu linii a unui simbol pentru evitarea confuziei;
• Posibilitate de introducere a imagini sau caractere-simboluri noi prin portul USB;
• Ochelari roșu-verde inclus;
• Bază de date cu imprimante inclusă.
Proiector de teste cu sursă de lumină LED
Autoproiectorul este conceput ca un singur instrument automatizat care ofera comoditatea adaugării de diagrame la distanță prin intermediul unuicontroler programabil de mână(telecomanda).
Ultima evolutie in tehnologia proiectoarelor de teste înglobeaza o sursa de lumina cu LED-uri albe. Pe lângă intensitatea mult mai ridicată a luminii față de proiectoarele normale și consumul scăzut de energie electrică, această sursă de lumină are și o durată de viață incomparabil mai lungă.
– sursa de lumină semipermanentă LED;
– mai luminos și clar decat becurile convenționale;
– distanța de proiecție marită;
– design aerodinamic atractiv;
– LED albastru indicator;
Specificații:
-41 de teste, 34 de planșe, filtre roșu/verde și polarizat;
-distanța de proiecție 2.5 … 8 m-viteza de rotație a testelor: 0.15 sec;
-magnificația proiecției: 30x la 5m;
-doua programe cu maxim 30 de teste fiecare-unghi de inclinare 15 grade;
-alimentare 200 – 240V, 60Hz, 0.3A;
-lampa LED;
Autolensmetrul
Lensmeterul este unul dintre cele mai utilizate instrumente optice în domeniul oftalmologic. Acesta este un dispozitiv folosit pentru verificarea lentilelor de ochelari pentru a vă asigura că sunt precum prescripția. Se poate verifica sfera, cilindru, sau axa de la o lentilă. Părțile acestui echipament oftalmologice sunt:
•Ocular, care este la fel ca ocularul la un microscop;
•Marcajul dispozitivului, care este folosit pentru a marca o lentilă cu unmarker solubil în apă;
•Apertura; aceasta permite luminii sa treaca prin obiectiv;
•Stop Lens, pentru reținerea lentilelor în loc;
•Scala de măsură;
•sensul Axei; pentru a verifica axul lentilei;
•Scara de măsură verifică valoarea lentilei;
Dacă te va uitați în lensmetrul veți vedea trei linii intersectate de către două linii subțiri. Atunci când o lentilă este plasat în partea din față a diafragmei se vor estompa aceste linii. Ideal este ca valoare lentilei măsurate cu lensmetru să fie la fel cu ceea din prescripție. În cazul în care diferă, lentila trebuie să fie schimbată. În orice magazin optic dotat cu aparatură de optometrie, lensmetrul este folosit pentru verificarea lentilelor înainte de a fi predate clienților. Acest lucru este facut dacă magazinul are sau nu atelierul la fața locului.
Keratometrul
Un keratometru este un instrument oftalmic folosit în oftalmologie și optometrie pentru a măsura curbura și reflecția suprafaței anterioare corneei.De asemenea, numit uneori oftalmometru, este utilizat în principal pentru a diagnostica prezența de astigmatism și pentru a determina gradul și tratamentul astigmatismului. Astigmatismul este o condiție a ochiului în care corneea și cristalinul sunt deformate și poate duce la probleme de vedere.Echipamentele moderne utilizează senzori optici și tehnologie computerizată pentru a măsura comparații și contraste ale corneei față de o valoare prestabilită. Valorile determinate sunt numite valori keratometrice și permite specialistilor să determine prezența și gradul de astigmatism. Există două tipuri de astigmatism: cele mai comune sunt cornee diforma, dar uneori cristalinul, situat in spatele corneei, poate fi diform. O cornee normala este sferica, dar în caz de astigmatism, corneea este alungită. Acest echipament măsoara corneea de la diferite meridiane și ajută la determinarea unei rețete adecvat corective, gradul de corecție, și dacă lentile concave sau convexe sunt necesare pentru a restabili vederea la un nivel acceptabil. Acest echipament medical este de asemenea, utilizat frecvent pentru a ajuta un oftalmolog în anumite intervenții chirurgicale. Oferă o lumina cu LED-uri ca un punct de interes pentru pacient și refractă meridianele corespunzătoarecare să permită oftalmologului să facă incizii precise în timpul operației de cataractă și alte interventii de corecție.
Biomicroscopul
Biomicroscopul este un instrument optic similar cu un microscop obișnuit,dar cu două oculare.În timp ce un pacient este așezat în scaun de examen, el se sprijină cu bărbia și fruntea pe un suport al biomicroscopului la echilibru cu capul. Folosind biomicroscop, optometristul apoi trece la examinarea ochiul pacientului.
Examenul poate detecta multe boli ale ochiului, inclusiv:
* Cataractei
* Cornean prejudiciu
* Keratoconus
* Degenerarea maculei
* Prezbiopia
* Detasare retiniană
* Retiniană ocluzie navă
Profesiunea de optometrist este dezvoltată, în fond, dinspre partea tehnică a domeniului, înspre partea de îngrijire medicală acordată factorului uman, fapt care face din specialist un factor de interfață cu medicul. El trebuie să fie mereu informat, bine pregătit moral și profesional, abilitat să lucreze în echipă sau să facă față multiplelor probleme pe care le poate ridica această activitate dinamică.
Optometristul vine în completarea profesiunii de medic oftalmolog din simplul motiv că cea mai mare parte a populației cu probleme vizuale este formată din cei cu probleme de refracție și compensare prin lentile aeriene, ochelari sau lentile de contact, iar o parte mult mai mică o formează cei cu probleme patologice de care se pot ocupa medicii specialiști.Se poate afirma că optometristul este specialistul pentru întreținerea și păstrarea sănătății ochilor, iar medicul oftalmolog este specialistul pentru ochii bolnavi.
Teste efectuate într-un cabinet optometric
Test nr. 1. Oftalmoscopie.
Scopul testului: Trebuie să observăm transparența mediilor, starea structurilor, aranjamentul optic al structurilor.
Material utilizat: Oftalmoscop electric, tinta departe sau oftalmoscop binocular indirect.
Mod de lucru: Folosim o iluminare slabă. Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng.Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt. Se observă corneea, conjunctiva, pleoapele.Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mică și se observă succesiv umoarea apoasă, irisul, cristalinul, corpul vitros.Se schimbă lentila și se pune la punct un vas din zona pupilei. Se extinde examenul pe o suprafață cât mai mare a retinei deplasând instrumentul și schimbând orientarea ochiului.Se cere subiectului să privească în oftalmoscop și se observă fovea și regiunea maculară.Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observă poziția foveii în raport cu reticulul și stabilitatea ei.
Notare: Starea structurilor, adancimea cupei papilare si valoarea compensarii pentru punerea la punct.
Test nr. 2. Testul subiectiv pentru departe.
Scopul testului: Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă.Distotip. Mira Foucault și capriori. Mira cruce cu linii paralele,Cilindrul în cruce ±0,5 si ±0,25
Testul rosu-verde polarizat.
Mod de lucru: Se folosește tabloul de optotipuri pentru departe plasat la distanț de 5m.
Se obturează un ochi, iar în fața celuilalt se pune o lentila de +8 pt a realiza o acuitate Vb ≤ 0,1. Se micșorează adiția până la Vb=0,5 și se introduce testul Parent sau cel cu mire Faulcault și cu capriori, pentru a determina un eventual astigmatism.Se continuă cu scaderea adiției și se așează în fața ochiului lentila cilindrică negativă orientată cu axa perpendicular pe direcția razelor văzute mai negre și se consideră astigmatismul corectat când toate razele testului Parent devin la fel de nete(negre).Se merge cu scaderea adiției până la atingerea Vb = 1.Se executa testul monocular, pentru fiecare ochi în parte și apoi se așează în față ambilor ochi compensarile găsite.Se incețoșează ochii cu lentile axosimetrice de 0,5dpt iar dacă acuitatea crește înseamna că hiperopul era subcompensat iar miopul era supracompensat.
Notare: Se notează compensările găsite pentru vederea departe la cei doi ochi.
Pentru miop se crește prudent puterea lentilei de încercare și se oprește la lentila divergentă cea mai slabă care asigură acuitatea maximă, altfel subiectul acomodează fără ca observatorul să-și dea seama și există riscul de a prescrie o lentilă prea puternică care poate produce în timp spasm de acomodare. Se recomandă să se compenseze miopii de până la -1,5 dpt, exact, iar miopiile mai mari se sub compensează mai întâi 0,25 dpt apoi pentru miopii și mai mari chiar și cu mai mult. Trebuie ținut seama și de distanța până la tabloul de optotipuri. Pentru distanta de 5m se adaugă – 0,25 dpt.
Test nr.3a. Testul Rosu-Verde pentru vederea departe polarizat.
Scopul testului: Verificarea compensării
Material utilizat: Ținta cu optoripuri cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde si pe fond roșu. Foropter(trusă de testare subiectivă).
Mod de lucru: Iluminant ambiant normal.Se obturează ochiul stâng.Ochiul drept vizează și i se cere să spună dacă par optotipurile mai negre pe verde sau pe roșu.Se elimină diferența cu lentile din trusă. Se repetă operațiunile pentru celalt ochi.Comportament observabil:
-egalitate de aspect
-mai negru pe roșu
-mai negru pe verde
Apreciere:
1)-emetropie sau comensare emetropică divergentă
2)miopie-necesară adiție divergentă
3)hipermetropie-necesară adiție convergentă
După compensare se verifică binocular cu test roșu-verde polarizat
Notare:Se notează comportamentul observat și compensările găsite.
Test nr.3b. Testul roșu-verde în vederea aproape
Scopul testului: Verificarea compensării în vedere aproape.
Material utilizat: Ținta cu optoripuri cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde și pe fond roșu. Foropter(trusă de testare subiectivă).
Mod de lucru: Iluminant ambiant normal.Se acoperă un ochi. Se așează tinta roșu-verde pentru aproape la distanța de lucru minimă și se intreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de negre pe roșușsi verde.Chiar în caz afirmativ se apropie seminficativ ținta care va fi văzută mai neagră pe verde,apoi se indepărtează până vede mai net pe roșu. Se cere subiectului să se apropie până la egalitate de netitate pe verde și roșu. Dacă distanța de lucru este prea scurtă se micșorează adiția convergentă, dacă este prea lungă se mărește. Se repetă operațiunile pentru celalalt ochi și se verifică dacă egalitatea de netitate se obține pentru aceeași distanță. Se controlează în vedere binoculară echilibrul cu test roșu-verde polarizat.
Notare:Se notează valorile compensărilor și distanța subiect – țintă pentru care s-a obținut
egalitatea de netitate.
Test nr. 4. Forie obisnuită în vedere departe.
Scopul testului: Evaluarea foriei cu care s-a obisnuit subiectul.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisma variabilă de 6pdpt/8pdpt. Optotip cu linie verticală de litere cu vb=1. Sau crucea Madox si lentila Madox.
Mod de lucru: Se reglează la foropter distanța interpupilară pentru vederea departe și se introduce în fața unui ochi o pirsmă de 6pdpt sau 8 pdpt bază sus pentru dedublarea imaginilor testului. În fața ochiului drept se aduce prisma variabilă cu care se induce efect prismatic de 15 pdpt bază internă. Se reduce puterea prismatică lentilei până când subiectul raportează alinierea celor doua imagini.
Notare: Se noteaza valorile gasite pentru efect prismatic.
Test nr. 5. Forie obisnuită în vedere aproape.
Scopul testului: Evaluarea heteroforiei cu care este obisnuit subiectul in vedere aproape.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisma variabilă.
Prisma 6-8pdpt. Optotip cu linii verticale cu Vb=1.
Mod de lucru: Se reglează foropterul pentru distanța interpupilară corespunzatoare unui obiect apropiat și se așează ținta la 40cm de pacient. Se introduce în fața unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt bază sus, pentru dedublarea imaginii. În fața ochiului drept se aduce prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de 15 pdpt bază internă. Se reduce puterea prismatică a lentilei până ce subiectul raportează alinierea celor doua imagini.
Notare: Se noteaza valorile găsite în sensul bazei.
Test nr. 6. Skiascopie pentru vedere departe.
Scopul testului: Evaloarea obiectivă a refracției ochilor.
Material utilizat: Skiascop electric. Foropter sau trusă pentru testarea subiectivă. Riglă de Skiascopie.
Mod de lucru: În iluminare ambiantă, pacienta fixează ținta binocular, aceasta fiind așezată departe (5-10m). Distanța dintre observator și pacienta 0,5m sau 0,67m. Verificarea se face ochiul drept la cel drept și cel stâng la cel stâng. Se începe cu ochiul dreptul. Se neutralizează deplasarea reflexului retinian în toate meridianele. Se procedează la fel pentru ochiul stâng. Se revine la ochiul drept apoi la cel stâng.
Pentru distanța observator pacient de 0,5m se scade din compensarea găsită +2.00dpt sau pentru 0,67m +1.50dpt.
Notare: Refracțiile găsite au valori egale cu cele determinate la testul ,,Skiascopie la 1m,,.Daca valorile sunt mai pozitive se apreciază (sup) iar daca sunt mai negative se apreciază (inf).
Test nr.7. Skiascopie pentru vedere aproape.
Scopul testului: Evaluarea capacitații de punere la punct pe obiecte apropiate.
Material utilizat: Skaiscop. ținta în T pentru aproape Vb=1 și Vb=0.5 cu litere și figuri. Rigla de skiascopie.
Mod de lucru: Se așează ținta la distanță de 0,5m de pacientă și skiascopul în același plan cu ținta. În foropter se află poziția găsită pentru distanță. Se mărește puterea convexă pentru a se obține mișcare contra a reflexului retinian în toate meridianele.
Se micșorează progresiv puterea convexă până la neutralizare într-o secțiune apoi în cealaltă secțiune principală.
Notare: Puterile toatale găsite se notează cu adaugarea cuvantului ,,GROS,,
Acomodarea este afectată de efortul de convergență. Cu cât exoforia este mai mare cu atât efortul de convergență va fi mai mare și deci efortul de acomodare. Pentru a elimina această influență se calculează valoarea NET astfel: Nr. 8 NET = Nr. 8 GROS – Lag.
Dacă amplitudinea de acomodare este mai mică de 5 dpt. Se folosește relația:Nr. 8 NET = Nr. 8 GROS – Lag (Amplitudinea de acomodare/5)
Corecția Lag se allege din tabelul de mai jos.
S-a notat valoarea calculată: Nr. 8 NET
Test nr.8. Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testarea subiectivă.
Scopul testului: Evaluarea foriei purtând compensarea determinată in urma testării subiective.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Prisme de 6 pdpt și 8 pdpt. Distotipuri.
Mod de lucru: Se reglează foropterul la distanța interpupilară pentru departe.La ochiul stâng se introduce o prismă de 6pdpt sau 8 pdpt bază sus pentru dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii).
Se așează în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prizmatic de 15 pdpt bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce pacientul raportează alinierea celor doua imagini.
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Test nr. 9. Adducție reală la distanță.(Convergența relativ pozitivă la distanță).
Scopul testului: Să se evalueze latitudinile și rezervele de fuziune în vedere departe.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Distotip.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală.Ambii ochi sunt deschiși. În fața ochilor se așează compensările stabilita.Se mai adauga inca +0,25 dpt la ambii ochii. Subiectul remarcă o ușoara neclaritate. Se înlătură lentila de +0,25. Se așează prisme variabile în fața ochilor. Se cresc simultan puterile prismelor în baza externă până ce subiectul raportează aceeași ușoară neclaritate. Suma prismelor de bază ext. care permite primul punct de neclaritate este convergența relativă pozitivă.
Notare: Se notează suma prismelor corespunzatoare primului punct de neclaritate.
Test nr. 10. Convergența la distanță(Spargerea fuziunii în baza externă și recuperare).
Scopul testului: Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Distotip.
Mod de lucru: Se mărește puterea prismelor bază externă din fața celor doi ochi simultan până pacientul observă spargerea rândurilor de litere (se dublează,devine mai usor de citit, sau pare că se deplasează intr-o parte). Se recomandă ca testul 9 si 10 să se facă simultan, memorandu-se valorile de la punctual 9 si 10. Notarile se fac la sfarșit.
Notare: Se noteză suma puterilor prismatice în: punctul de dublare, punctul de recupereare sub forma fracției.
Test nr. 11. Abducție la distanță.
Scopul testului: Evaluarea latitudinii și rezervei de fuziune în vedere departe în abducțiune.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Distotip.
Mod de lucru: Testul se efectueaza în iluminare ambiantă normal, binocular, pacienta purtând compensarea satbilită peste care se adaugă +0.25 dpt la ambii ochi.Pacienta remarcă o ușoară neclaritate. Se atrage atenția asupra sensului noțiunii de ușoara neclaritate și pentru aceasta se așeaza în fața ochilor lentila de +0.25dpt și apoi se înlatura. Se așează prisme variabile în fața ochilor și se crește lent valoarea prismei la cele două diasporometre până la neclaritate, se continuă până la spargerea fuziunii, se depășește această valoare, se revine până la recuperare și la zero. Valorile prismelor pentru fiecare din punctele caracteristice se memorează și la sfârsit se notează.
Comportament observabil:
– subiectul vede două linii de litere;
– subiectul vede o linie de litere.
Notare:Se notează suma valorilor prismelor pentru punctual de neclaritate, punctul de spargere și punctul de recuperare.
Test nr. 12. Forie verticală și ducțiuni verticale la distață.
Scopul testului:Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Distotip
Mod de lucru: In foropter se pune compensarea găsită la testul subiectiv, iar în fața ochiului stang se așează o prismă variabilă cu baza [in] reglată la 10-15pdpt. Pentru obținerea diplopiei pe orizontala. În fața celuilalt ochi se introduce o prismă de 6 pdpt bază [sus]. Se reduce lent valoarea prismei bază [sus] până când pacienta raportează alinierea imaginilor.Valoarea ramasă la prisma variabilă reprezintă foria verticală. Dacă valoarea rămasa are bază [sus] rezulta hiperforia sâtanga. Dacă este ortoforie testul se oprește. Daca este heteroforie se determina ducțiunile. Pentru determinarea ducțiunilor pe vertical se indepărtează prisma care a disociat lateral.Se mărește progresiv prisma cu bază jos din fața ochiului drept până când subiectul raportează spargerea fuziunii iar valoarea astfel găsită reprezintă supraducția ochiului drept.Se revine la zero și se mărește valoarea prismei cu bază sus până la dedublare iar valoarea găsită reprezintă infraducția dreaptă. Se repetă ultimele doua operațiuni pentru ochiul stâng pentru a determina infraducția și supraducția stânga. Se deterrmină valorile de recuperare a fuziunii pentru ducțiunile verticale la fel ca pentru cele orizontale.
Notare:Valoarea foriei pe vertical. Valoarea supraducției [bază jos] și valoarea de recuperare. Valoarea infraducției[bază sus] și valoarea de recuperare pentru ochiul drept.
Test nr. 13. Forie indusă de ținta apropiată când pacientul poartă compensarea determinată la testul pentru aproape
Scopul testului: Evaluarea foriei în vedere aproape.
Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisma variabilă.
Prisma 6-8pdpt. Optotip cu linii verticale cu Vb=1
Mod de lucru: Se pune în foropter compensarea găsită la testarea subiectivă și se reglează pentru distanța interpupilara corespunzatoare unui obiect apropiat. Se așează ținta cu optotipuri la 40cm de pacientă iar dacă acesta nu poate citi textul de pe ținta așezată la 40 cm având acuitate corespunzătoare țintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi ochi simultan, adăugând treptat lentile de +0,25 dpt., până ce ținta devine citibilă. Se introduce în fața unui ochi o prisma de 6 sau 8pdpt [baza sus] pentru dedublarea imaginii. În fața celuilalt ochi se aduce prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de 15pdpt [baza int] . Se reduce puterea prismatică lent până ce se raportează alinierea celor două imagini.
Notare: Se notează foria determinată și compensarea folosită.
Test nr.14. Convergența relativă pozitivă
Scopul testului: Evaluarea convergenței relative pozitivă.
Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectiva).
Prisme variabile.
Mod de lucru: Iluminare ambianta normala. Se aseaza in fata ochilor formula ”control”.In fata oricarui ochi se aseaza prisma variabila.Se creste binocular valoarea prismelor baza externa pana ce subiectul nu mai recunoste nici o literea din tinta.
Notare: Se noteaza suma prismelor introduce cu adaugarea prescurtarii cuvantului neclar(NEC.).
Test nr.15. Rezerva pozitiva de fuziune.
Scopul testului: Evaluarea rezervei pozitive de fuziune.
Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectiva). Prisme variabile.
Mod de lucru: Se continuă testul 16A, mărind valorile prismelor baza EX, până ce subiectul nu mai raportează că vede ținta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare că se deplaseaza.Valoarea efectului prismatic total se memoreaza și se mărește arbitrar înca 4-5 pdpt. pentru a evita revenirea fuziunii .Se reduc binocular valorile prismelor baza EX și la un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginilor. Se memoreaza valoarea și se micsorează în continuare valoarea prismelor până la 0.
Notare: X (spart) / Y (recuperat).
Test nr.16. Convergența relativ negativă.
Scopul testului: Evaluarea convergenței relative negativă folosind compensarea control.
Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectivă). Prisme variabile.
Mod de lucru: Acelaș mod de lucru ca la testul 16A cu deosebirea că prismele au orientare bază IN. Se notează valoarea suma a prismelor din fața celor doi ochi care corespunde momentului când subiectul nu mai recunoaște nici una din literele testului. Ex: Z-nec
Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din fața celor doi ochi care corespunde momentului când subiectul nu mai poate recunoaște nici una din literele testului.
Exemplu: Z – Nec.
Test nr. 17. Rezerva negativă de fuziune.
Scopul testului: Evaluarea rezervei negative de fuziune
Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectiva).
Prisme variabile.
Mod de lucru: Se continua testul 17A. După ce pacientul a raportat ca nu mai poate citi nici măcar una sau 2 litere ținta se continuă să se mărească binocular valorile prismelor cu baza IN până ce se semnaleaza că vede 2 linii de litere sau că linia să redeviă clara, citibilă sau că ținta se deplasează brusc într-o parte. Se memorează suma valorilor celor 2 prisme, se continuă mărirea prismei înca 3 dpdt, după care se micșorează prismele lent. La un moment dat pacientul semnalează că vede iar o singură linie de litere, se memorează această valore și după ce se revine în 0 se notează.
Notare: Se notează suma prismelor pentru punctul de spargere și pentru cel de recuperare a fuziunii.
Test nr.18. Amplitudinea de acomodare.
Scopul testului: Evaluarea amplitudinii de acomodare.
Material utilizat: Foropter (trusă testare subiectivă). Tablou de optotipuri pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă standard, țintă intens iluminată. Se cere să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzatoare acuitații maxime. Daca subiectul poate citi ,se adaugă lentile sferice negative în trepte de -0,25 dpt. binocular ,până ce subiectul reclamă că ținta devine neclara.Valoarea țintei minus adaugată este însumata cu +2.50 dpt.
Daca suubiectul este presbiop, se adaugă lentile sferice positive în trepte de +0.25dpt. binocular până ce citește cu dificultate. Puterea pozitivă adaugată la compensarea subiectivă este scazută din 2.50 dpt pentru a se obține amplitudinea.
Testul se repeat și monocular.
Notare: Se notează acomodarea pentru fiecare ochi, calculate dupa formula:A= (compensarea subiectivă inițială)-(lentil negative adaugate) + 2.50dpt
Test nr.19. Acomodarea realtivă pozitivă.
Material Utilizat: Foropter (trusă de testare subiectivă). Prisme variabile .
Distanta: Ținta: linie vericală de litere cu Vb=1 sau Vb maxim al subiectului. Distanța de 400mm.
Compensare: Compensarea control.
Descriere: Iluminare ambiantă. Se reduc binocular lentilele convergente sau se mărește valoarea lentilelor divergente din fața ochilor până ce subiectul nu poate citit nici o litera din ținta. Se revine la control și se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.
Test nr. 20. Acomodarea relativă negativă.
Scopul testului: Evaluarea acomodării relativă negativă.
Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectiva). Prisme variabile .
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Ținta la 40 cm. Se demarează cu compensarea control. Se măreste puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu poate recunoaște nici o literă (complet neclar).
Notare:Se notează suma puterii lentilei convergentă adăugată cu compensarea control.
Test nr.21. Keratometrie.
Scopul testului: Evaluarea gradului de toricitate a corneei.
Material utilizat: Keratometrul Javal sau Bausch& Lomb.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Masuratoarea se face monocular, pacienta uitandu-se în centrul aparatului. Observatorul aliniază keratometrul cu axa optică a ochiului testat. Se ajustează constant focalizarea, citirea pe orizontală se obține suprapunând semnele ( + ) iar cea vertical se obține prin rotirea cilindrului de măsurare vertical si suprapunând semnele ( – ). Dacă exista astigmatism, axa nu va face diferența la citire și poate fi lasată la 1800 . Axa verticală se citește de la semnul de deasupra keratometrului iar cea orizontală se citește de la semnul orizontal.
Notare: Se notează puterile în secțiunile principale și orientarea lor sau diferența puterilor și orientarea secțiunii cu puterea cea mai mică în valoare algebrică.
Test nr. 22. Reflex pupilar. (verificarea echilibrului orto si parasimpatic la nivelul irisului).
Scopul testului: Verificarea echilibrului orto și parasimpatic la nivelul irisului.
Material utilizat: Lampa stilou. Ținta tablou cu optotipuri la distanța de 5 m.
Mod de lucru: Iluminatul ambiant atenuat. Reflexul fotomotor: Se cere subiectului sa fixeze ținta cu ambii ochi. Se așează lampa stilou stinsă la 20mm în axa pupilei. Se protejează de lumină cu mana celalalt ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în același mod pentru celalat ochi. Reflexul consensual: Se iluminează ochiul drept și se observă ochiul stâng și viceversa. În timpul observației se păstreaza lampa stilou aprinsă. Comportamente observabile: Reflexul fotomotor: Contractie Largire (dilatare). Oscilații. Fără reacție.
Reflexul consensual: Contracția ambelor pupile. Contracția unei singure pupile.
Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine și viteza de răspuns.
Test nr. 23. Reflex de compensare (a mișcărilor corpului și capului).
Scopul testului: Se evaluează independența mișcărilor oculare față de mișcările capului și corpului.
Material utilizat: Izvor luminos punctiform imobil.
Mod de lucru: Iluminant ambiant normal.Se așează izvorul luminos la câțiva cm de rădăcina nasului în planul median și la înalțimea ochilor. Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos și să rotească capul, corpul fiind fix, în plan orizontal de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, uniform de câteva ori. Comportamente observabile:
-mișcări regulate ale capului cu menținerea fixării pe izvor.
-pierderi de fixare la un ochi sau la amandoi; ochii uremază mișcarea capului fără să poată menține fixarea.
-mișcări de mică amplitudine.
-mișcări asociate ale corpului și/sau membrelor.
Notare:Se notează: mișcările sacadate
pierderile de fixare
mișcări asociate
Test nr. 24. Reflex de versiune
Scopul testului: Evaluarea capacității de a menține fixarea pe un obiect în mișcare.
Material utilizat: Izvor luminos punctiform mobil (lampă stilou).
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Se așează lampa stilou la 1000mm de rădăcina nasului, la înalțimea ochilor și în plan median. Se deplasează ținta în plan orizontal în arc de cerc. Se cere subiectului să mențina fixarea pe punctul luminos în mișcare. Comportamente observabile:cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul și regulat, un ochi pierde fixarea și apoi o prinde iar. Ochii fixează intermitent sau alternativ, cei doi ochi sunt incapabili să urmarească stimulul luminos. Sau daca urmaririle oculare sunt însotite de mișcări asociate ale capului si/sau corpului.
Notare: Pierderile și reluările de fixare scadente.Fixare permanentă cu salt pe mediană.Fixare intermitentă.Mișcări asociate.
Test nr. 25. Urmariri oculare
Scopul testului: Se evaluează calitatea mișcărilor de versiune în direcțiile principale
Material tilizat: Izvor luminos punctiform mobil (lampă stilou).
Mod de lucru: Iluminantul ambiant normal. Pacientul stă pe scaun. Se cere subiectului să urmarească izvorul luminos care se deplasează în plan vertical perpendicular pe planul median al corpului pe direcțiile:verticală, orizontală, și dupa bisectoarele celor patru cadrane.
Comportamente observabile: urmăriri continue uniforme, pierderi de fixare, urmarire cu sacade neuniforme, limitări ale mișcarilor în unele direcții.
Notare: Se notează prezența sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, a mișcărilor asociate.
Test nr. 26. Mișcare în vedere aproape 150 mm.
Scopul testului: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii binoculare în vedere aproape.
Material utilizat: Un izvor luminos punctiform (lampă stilou) .Un ocluzor.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Subiectul fixeaza izvorul ,ambii ochi fiind deschiși. Se maschează un ochi fără a-l atinge. Dupa 5 secunde se descopera ochiul mascat. Se observă mișcările ochiului descoperit. Daca ochiul nu se miscă, se verifică dacă este aliniat pe țintă mascând celalalt ochi. Se procedează la fel cu celalalt ochi. Comportamente
observabile:ochiul nu mișcă, mișcare temporalo-nazală, mișcare naso-temporală, ochiul demascat nu se mișcă dar este deviat intern, extern, sus, jos(tropie), mișcare asociată a celuilalt ochi.
Notare: Se notează mișcarea sau deviația observată:
Test nr. 27. Mișcare în vedere departe.
Scopul testului: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii simultane în vedere departe.
Material Utilizat: Izvor luminos punctiform (lampă stilou). Disociator de vedere binoculara(ocluzor).
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi. Se obturează un ochi fără a fi atins. Dupa cinci secunde se descopera ochiul obturat. Se observă mișcarea ochiului descoperit. Dacă nu se observă mișcare, se controlează dacă pacientul este aliniat pe punctul de fixare, acoperind celalalt ochi. Se repeta testul pentru celalalt ochi.
Comportamente observabile: nu se mișcă, mișcare temporalo-nazală, mișcare naso-temporală, mișcare pe verticală sau oblic, deviere internă-externă, superioară sau inferioară. Orice alt fel de mișcare. Mișcările asociate ale celuilalt ochi.
Notare:Se notează mișcarea observată.
Test nr. 28. Testul Worth
Scopul testului: Se evaluează permanența vederii simultane aproape și departe.
Material utilizat: Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s-au montat un geam opac, un filtru roșu și doua filtre verzi. Un ochelar cu filtru roșu și unul verde complementare.
Mod de lucru: Iluminant ambiant atenuat. Se așează ochelarii pe cap. Lanterna la distanță Harmon și se depărtează progresiv. Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede și ce culori au.
Comportamente observabile: 4 puncte(1 alb,1 roșu,2 verzi), 5 puncte(2 roșii si 3 verzi), 2 puncte roșii, 3 puncte verzi. Alternanta acestor diverse posibilitați.
Notare:Se notează numărul și culorile pentru diferite distanțe.
Test nr. 29. Perimetrie.
Scopul testului: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.
Material utilizat: Perimetru.
Modul de lucru: Subiectul este așezat pe un scaun, capul îi este rezemat de un suport special.
Ochiul care nu se testează se obturează. Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată. Subiectul fixeaza un punct central. Se deplasează ținta pe un meridian, dinspre exterior spre interior și se cere pacientului să semnaleze momentul când percepe ținta și când dispare. Se repetă încercarea pentru 16 meridiane. Se trasează diagrma.
Ținta poate fi o pastilă alba sau colorată sau un punct luminos.
Comportamente observabile: reducerea câmpului în toate direcțiile, reducerea câmpului intr-o direcție, mărimea petei oarbe, scotom în interiorul campului.
Notare: Se notează comportamentele observabile: reducerea câmpului în toate direcțiile, reducerea câmpului într-o directivă, marimea petei oarbe, scotom în interiorul câmpului.
Test nr. 30. Campimetrie.
Scopul testului: Să se determine dacă retina este sensibilă într-o zonă de 250 în jurul foveii.
Material Utilizat: Ecranul tangent. Ținta alba la capatul unei tije de 0,5 m.
Mod de lucru:Pacienta este așezată pe scaun la distanța de 1m față de ecran, cu capul fix. Este rugată să își acopere un ochi și cu celalalt să fixeze punctual din central ecranului.
Se arată pacientului ținta de urmărit și i se spune că trebuie să fixeze permanent punctul central al ecranului; în acest timp, ținta este deplasată de la periferie spre centru.
Se începe prin localizarea petei oarbe (Mariotte); se explorează această zonă dinspre centru spre periferie, realizând 8 meridiane.
Se trece apoi la studiul câmpului central; se folosește aceeași metodă, dinspre centru spre periferie, cu explorarea tot a 8 meridiane (0, 45, 90, 135, 180, 225, 270, 315).
Comportamente observabile: percepția permanentă a țintei, cu excepția zonei corespunzatoare papilei, creșterea suprafeței papilei, scotoame.
Test nr. 31. Caroiaj Amsler.
Scopul testului: Sensibilitatea retinei într-o zonă centrală de 20 la 30 cm de subiect.
Material utilizat: joc de caroiaje, un ocluzor.
Mod de lucru: Pacienta poartă compensarea optică și fixează central caroiajului monocular. I se cere să fixeze permanent centrul și să spună dacă vede cele 4 colțuri și 4 laturi, dacă liniile par paralele, daca nu observă o gura sau zone mai neclare, vualate. Caroiajul trebuie bine iluminat.
Notare: Comportamente vizulale: este văzut tot caroiajul, una sau mai multe zone dispar.
Test- nr.32. Capacitatea de a vedea culorile.
Scopul testului: Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).
Material utilizat: Testul Ishihara.
Mod de lucru: Pacienta este așezaăa în fața monitorului la aproximativ 75cm și se generează un set complet cu 38 de planșe cuprinzând cifre și linii șerpuite. Fiecare planșa este lăsată 5 secunde și se cere pacientei să citească. Este posibilă scurtarea duratei de testare folosind un minim de șase planșe, considerate cele mai eficiente. Se recomandă patru planșe de transformare(2,3,5,9) și două planșe de dispariție(12,16). Se recomandă utilizarea și a planșei de introducere si a unei planșe de clasificare.
Notare: Ezitarile în raspuns indică ușoară deficiență de vedere a culorilor. Planșele dintre numerele de ordine 26 si 38 conțin imagini pentru examinarea non-verbală a subiecților.
Test nr. 33. Discriminare detalii.
Scopul testului: Determinarea acuității în vedere departe și aproape.
Material utilizat: Ochelari cu ocluzor. Pentru departe: tablou de optotipuir sau proiector de teste. Pentru aproape: tablouri de optotipuir sau set de cartoane cu litere negre pe fond alb sau figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.
Mod de lucru: Se testează monocular. Se prezintă optotipurile din ce în ce mai mici și se cere subiectului să-l recunoască sau să indice în cazul inelelor Landolt poziția spărturii. Pentru preșcolari: se folosește un inel pe care să-l orienteze corespunzator optotipului. Dacă subiectul nu recuoaște toate optotipurile de pe o linie se izolează un optotip. Se repetă controlul pentru celălt ochi și apoi binocular.
Comportamente observabile: toate optotipurile sunt recunoscute, subiectul face unele erori, subiectul este incapabil să recunoască optotipuirle.
Notare: Se notează acuitatea pentru fiecare ochi pentru departe și distanța Hormon. Se consemnează metoda folosită.
Test nr. 34. Viteza de citire
Scopul testului: Evaluarea eficacității mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcție de norme, de cadrul școlar sau profesional.
Material utilizat: Baterie de 6 teste de lectura adaptate în funcție de vârsta subiectului,respectând anumite condiții:
Pentru un adult ambliop se recomanda nivelul IV.
Norme obiective:
Normele corespund unui nivel intelectual normal și într-un ciclu de studii normale. Ele sunt calculate pentru o estimare medie a întelegerii de 70%.
Normele pot fi modificate pentru cazuri speciale.
Norme subiective:
Postură normală, constantă în timpul lecturii. Motricitate oculară bună (opriri lungi
și deplasare rapidă).
Fără vorbire.
Mod de lucru: Iluminare bună a textului. Postura cea mai convenabila (masa la 20 grade).
Se înregistrează durata lecturii.
Comportamente observabile: testul dă o apreciere subiectivă și obiectivă a eficacității lexice.
Aprecierea obiectivă: Viteza de lectură se evalueaza prin raportul: Vi=nr. Cuvinte citite/durata(minute)
Eficacitate lexica Rv se calculează cu relația Rv=Vi/Vn,Vn-viteza nominală
Apreciere subiectivă: Comportamente posturale: evoluția posturii așezat pe scaun în timpul testului(se apropie sau se depărtează, mișcă, schimbă poziția, ticuri, se încruntă).
Comportamente oculare: Opriri de fixare, mișcă numai capul, mișcă tot corpul, urmarește cu degetul, sare peste linii, se întoarce, iși freacă ochii, vorbește în timp ce citește, mișca falca). Observarea motricitatii oculare în timp ce citește subiectul folosind o oglindă, permite să detecteze deficiențe de aliniere momentană care apar când binocularitatea este fragilă. Se poate deasemenea aprecia numarul de fixări pe o linie de text.
4. Terapeutica optometrică
4.1.Terapeutica folosind echipamente optice
4.2. Antrenamentul vizual
A. Miopia
În cazul miopiei, imaginea unui punct se face in fața retinei deoarece puterea de refracție este prea mare pentru lungimea ochiului. Aceasta ametropie se evidențiază rapid printr-o vedere neclara la distanta. La miop, punctum remotum (punctul cel mai indepartat care poate fi văzut fara acomodare si care la emetrop este la infinit) este real si situat la o distanta finita. Punctum proximum (cel mai apropiat punct care poate fi văzut cu acomodare maxima) este mai apropiat decât la emotropi. Acomodatia este slaba, miopul avand tendința sa-si relaxeze acomodatia si implicit si convergenta, ceea ce duce de multe ori la formarea unui strabism divergent (ochiul fuge in afara).
Este un viciu de refracție caracterizat printr-un dezechilibru între puterea sistemului dioptrie și lungimea axului antero-posterior manifestat în sensul unui exces de convergență.
Focarul principal imagine se formează înaintea retinei, iar pe retină imaginea unui punct este sub forma unui cerc de difuzie. Se caracterizează în fond printr-un plus de dioptrii deși se notează cu semnul -.
Clasificarea miopiei:
în funcție de valoarea dioptrică:
miopie mică : până în 3 dpt;
miopie medie: între 4 și 6 dpt;
miopie mare peste 6 dpt.
în funcție de etopatogenie:
miopie axială;
miopie de curbură;
miopie de indice.
în funcție de gradul de alterare al structurilor globului ocular:
miopie simplă;
miopie patologică, degenerativă;
miopie malignă.
Corneea
Cristalinul
Retina
Frecvența miopiei variază cu vârsta. La naștere cam 5% din copii sunt miopi- miopia congenitală. La vârsta adultă 25-30 % din populație prezintă miopie, dintre care numai 3% sunt miopii patologice.
Miopia simplă apare în jurul vârstei de 8-10 ani. Este denumită și miopia școlarului. Miopia simplă este de origine constituțională, focarul principal imagine situându-se în repaus acomodativ înaintea retinei; rezultă că, pentru a fi văzut clar, obiectul trebuie să se apropie de ochi până când, focarul deplasându-se și el în același sens, ajunge să coincidă cu retina. Rezultă că poziția punctului remotum este între infinit și ochi iar punctul proxim este situat mult mai aproape de ochi.
De aici decurg consecințele inerente: ochiul miop, neavând im mecanism compensator intrinsec cum are hipermetropul, nu vede clar dincolo de punctul remotum. în vederea de aproape ochiul miop face un efort acomodativ mai mic, îl poate menține timp mai îndelungat și poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea deosebită a ochilor miopi pentru meserii care necesită diferențierea detaliilor fine – ceasornicar, bijutier. Efortul de acomodare fiind minim, se modifică relația acomodare – convergență cu tendință spre strabism convergent. Presbiopia apare mai târziu sau deloc. Tulburările patologice ale acomodației nu sunt resimțite de ochiul miop.
Vedere ochiului in secțiune
Nervul optic Pupila
Lentila
Retina
Corneea
B. Simptomatologii
neclaritatea vederii la distanță;
eventual, așa numita astenopie musculară: oboseala mușchilor convergenței – miopul este obligat tot timpul să conveargă și convergența nu este susșinută de acomodație;
atitudine particulară : pacienții, pentru a vedea clar la distanță, strâng din pleoape.
Obiectivul, în afara tulburărilor de refracție, globul ocular este normal.
Evoluție: miopia progresează lent cu 1- 2 dpt până în jurul vârstei de 25 de ani când, în general, se stabilizează.
Tratament: corecție optică cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă divergentă care asigură maximum de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al ochelarilor. La vârsta presbiopiei, se vor prescrie ochelari adecvați pentru lectură.
Miopia malignă este mult mai rară. Este o anomalie congenitală, adeseori transmisibilă genetic. Tulburarea de refracție este prezentă de la naștere cu valori dioptrice mari, peste – 10 dpt. Progresează tot timpul vieții, intermitent, până Ia valori dioptrice mari: -20 până la – 30 și mai mult.
Simptomatologie funcțională:
acuitatea vizuală scăzută chiar și cu lentile corectoare deoarece corecția optică aeriană nu poate 0 niciodată totală: imaginea retiniană ce s-ar forma prin lentilele corespunzătoare unor valori dioptrice mari de miopie ar fi sub dimensiunea minimului vizibil;
câmpul vizual este redus concentric pentru alb și culori, se constată o lărgire a petei oarbe și scotoame uneori;
simțul luminos este sub normal: hemeralopie la miopii mari; examenul simțului cromatic evidențiază deficiențe pentru albastru.
Simptomatologie obiectivă:
modificările patologice interesează toate structurile oculare. Pe măsură ce leziunile degenerative progresează, apare o scădere a acuității vizuale, progresivă.
Complicații: cataractă complicată, luxația cristalinului, dezlipirea de retină. Miopia degenerativă se poate asocia cu malformații genetice ale segmentului anterior al ochiului (colobom irian, glaucom congenital tardiv) sau al segmentului posterior al ochiului ( degenerescențe tapeto-retiniene, hemeralopia congenitală).
Asocierea miopiei cu glaucomul cu unghi deschis ridică probleme în privința dificultăților de depistare: scăderea rigidității sclerale caracteristică miopiei riscă să mascheze o hipertensiune oculară moderată. De aici decurge necesitatea examenului tensiunii oculare prin aplanație.
Tratamentul optic: se recomandă corecție subtotală având în vedere că lentila biconcavă, care ar permite corecția totală, reduce dimensiunea imaginii retiniene sub minimum vizibil. Pentru ameliorarea acuității vizuale se recomandă lentile de contact, care permit o corecție mai apropiată de valoarea totală a miopie. Pentru lectură se indică o corecție diferențială și la vârste mai tinere.
C. Micșorarea miopiei prin antrenament vizual
Prin terapeutica folosind echipamente optice și prin antrenament vizual se urmărește ameliorarea și chiar restabilirea funcțiilor vitale.
Scopul antrenamentului: reducerea miopiei, reducerea efectului miopiei asupra performanțelor vizuale globale, ameliorarea eficacității vizuale a miopului care nu poartă compensare sau a cărei compensare este inferioară valorii teoretice necesare. Compensarea la miopi nu va depăși valoarea găsită la skiascopia dinamică pentru distanța Harmon.
Dacă este imposibil de determinat un echilibru dioptrie în V.A. mai convex sau mai puțin concav decât echilibrul dioptrie în V.D. se pot folosi prisme îngemănate. Pentru compensare se pot folosi lentile bifocale compensare subcorectată echivalentă echilibrului aproape fără ochelari în miopii mici compensare cu lentile divergente de putere mică la miopul corectat.
Antrenamentul vizual constă în executarea unor baterii de exerciții recomandate de optometrist și în urma cărora pacientul resimte o ameliorare a funcțiilor vizuale.
în cazul Iui Ioniță Alexandru bateria de teste este următoare:
compensarea în picioare
compensare culcat
versiuni
urmărire lampa stilou
fixări în salturi cu lampa stilou
fixări departe – aproape
stereoscop cu oglinzi
1.Compensarea în picioare
Scop: antrenarea reflexului de compensare în componentele sale vizuale, vestibuläre, de coordonare ochi-mână, de coordonare musculară la nivelul gâtului într-o poziție care necesită control muscular, vestibular și control pentru menținerea poziției în picioare.
Material utilizat: lampa stilou.
Mod de lucru: subiectul stă în picioare. Ține în mână lampa stilou foarte aproape de rădăcina nasului. Lampa fiind ținută pe loc se rotește capul lent în timp ce se fixează lampa. In timpul acestor mișcări se respiră profund. Dacă subiectul prezintă forie verticală prost compensată se pot face exerciții pe verticală.
2. Compensarea culcat
Scop.se antrenează reflexul de compensare în condițiile solicitării puternice a mușchilor gâtului.
Materialul utilizat: lampa stilou și un pat.
Mod de lucru: se descompun exercițiile:
compensarea în poziția culcat pe spate: subiectul este culcat pe spate și capul este ușor dezlipit de păr. Lampa este ținută cu ambele mâini cât mai aproape e rădăcina nasului. Coatele sunt depărtate. Lampa este menținută fix. Subiectul face rotiri ale capului spre dreapta și stânga cu amplitudine mare, în ritm de o mișcare pe secundă. Apoi se fac rotiri pe verticală.
compensarea pe burtă: este mai ales pentru esofori cu tendință de cocoșare.
Poziția pe spate este de obicei cea mai utilizată.
3. Versiuni
Scop: antrenarea reflexului de versiune cu sprijinul coordonare ochi- mână. Deblocarea motricității oculare de mare amplitudine.
Material utilizat: lampa stilou.
Mod de lucru: picioarele ușor depărtate, lampa este ținută cu ambele mâini cât mai aproape de rădăcina nasului. Capul este menținut imobil și cu mâinile se dă o mișcare de rotație a lămpii orizontale. Distanța de la lampă Ia cap este menținută relativ constantă. O mișcare durează o secundă. Număr de exerciții: 20.
Acest exercițiu poate fi realizat și în poziție șezând.
4.Urmărire lampa stilou
Scop: antrenarea mobilității oculare și preciziei de fixare.
Material utilizat: lampa stilou.
Mod de lucru: subiectul stă pe un scaun sau în picioare. El ține într-o mână lampa stilou pe care o mișcă pe cele 4 meridiane principale. Subiectul urmărește lampa fără să miște capul.
Durate: 10-15.
5.Fixări în salturi cu lampa stilou
Scop: antrenarea rapidității și preciziei de fixare.
Material utilizat: două lămpi stilou.
Mod de lucru: subiectul stă pe un scaun sau în picioare. El ține în fiecare mână câte o lampă, la nivelul ochilor, la distanța Harmon. Distanța dintre lămpi să fie cât lățimea umerilor. Subiectul fixează alternativ fiecare lampă. Ritmul variază de la 1 la 3 fixări pe secundă. Ritmul poate fi liber sau impus de un metronom. Ritmul poate fi marcat cu bătaie de picior de către subiect. Exercițiul se poate executa și culcat pe spate. El se recomandă în această poziție mai ales copiilor.
Durata și numărul de exerciții: ședințele variază de la 20 la 100 de fixări. Exercițiul se face până ce poate fi executat corect la ritm rapid.
6.Fixări departe-aproape
Sco/revaluarea dinamicii capacității de fixare și a reflexului pupilar de apropiere.
Material utilizat: un tablou de teste de acuitate pentru departe și unul pentru aproape.
Mod de lucru: iluminare normală, subiectul este pus să citească ținta la distanța normală pentru citit. La comanda aproape fixează testul aproape și la comanda departe fixează testul de departe. Schimbările se fac în ritm de una pe secundă. Optometristul trebuie să poată privi ochii pacientului, iar acesta trebuie să citească testul pentru departe pe deasupra capului optometristului. înainte pacientul face 4-5 mișcări de acomodare.
Norma: pacientul schimbă fixările fără mișcări de corecție sau oprire. Se atrage atenția subiectului să nu miște capul când schimbă fixările.
Observații: mișcări neregulate ale ochilor , dacă un reflex rămâne în urma celuilalt când se schimbă fixarea, reflexul pupilelor, dacă pupilele se modifică simultan, dacă au același diametru și dacă păstrează forma circulară.
Notare: calitatea fixărilor și reflexul pupilar.
7. Stereoscop cu oglinzi
Scop: antrenarea ducțiunilor orizontale, fuziunii și vederii stereoscopice, în spațiul artificial dar cu mari posibilități de amplitudine de convergență și divergență.
Material utilizat: stereocopul.
Mod de lucru: se așează muchia centrală între ochi, se reglează aparatul Ia început pe convergență nulă, apoi se antrenează ducțiunile modificând unghiul a. Se notează performanțele obținute.
Durata: 1-3 minute sau 10 — 40 mișcări.
D. Ergonomia vizoposturală
Distanța la care se lucrează aproape este distanța Harmon. Se evită posturile care pot modifica tensiunea oculară (mai ales la copii). Se realizează iluminare echilibrată. Se reduce efortul vizual în V.A.
Respirația: pentru stimularea activității ortosimpatice se recomandă exercițiu respirator, în special respirație abdominală cu blocaj în expirație de până la 10 sec.
Obturarea : în timpul exercițiilor se poate practica dubla obturare centrală. Pentru destructurarea răspunsului la stres în V.A. poate fi utilă obturarea monocular, eventual cu alternanță, timp de o ora în fiecare zi.
Adaptarea la lumină și la întuneric: exercițiul ce poate face parte din antrenamentul pentru miopie este conștientizarea câmpului periferic. Pentru stimulare periferică se poate începe cu dubla obturare centrală, apoi obturare. Subiectul se deplasează fiind atent la ce se întâmplă în câmpul său periferic. Exercițiu util — mersul cu spatele.
Fixarea la distanță crescătoare: trebuie să se facă fără efort, subiectul trebuie să fie conștient de creșterea scăderea acomodării. El controlează acomodarea și rezultatele ei. Exercițiul se face fără compensare sau cu compensare corespunzătoare echilibrului dioptrie în V.A.
Fixări în salturi: se propun fixări aproape – aproape, aproape – distanță medie și aproape — departe.
E. Inhibiții acomodative
1.NET/NET
– se cere subiectului să mențină netitatea imaginii timp de 10 secunde, folosind pentru o miopie de -2,5 dpt lentile de la -1 la -8 dpt;
-se explică subiectului în ce moment acomodează și în ce moment relaxează acomodarea
2.NET / NECLAR
subiectul poartă compensarea, primește în plus o lentilă de -5 dpt. El se forțează să vadă net câteva secunde, apoi vede neclar;
treptat se micșorează puterea adiției.
3.NECLARITATE MAXIMĂ
cu lentile de la – 4 la -5 dpt (ținta la 2,5 m) subiectul percepe trecerea la neclaritate;
supra acomodarea provoacă vedere neclară în vedere departe.
4.NETITATE SELECTIVĂ
subiectul poartă compensarea, se adaugă lentile divergente de la -2 la – 4 dpt;
subiectul învață să meargă văzând spațiul neclar;
I subiectul pune la punct forțat pe un obiect un timp scurt, apoi se relaxează; scopul exercițiului este ca subiectul să fíe conștient de voința sa;
se micșorează treptat divergența lentilei adăugate;
voința de a comanda acomodarea poate duce la micșorarea miopiei.
F.Modul de organizare al antrenamentului vizomotor
Acesta depinde de tipul de miopie. Antrenamentul poate fi programat:
preponderent acasă la subiect: o vizită la o lună (optometrist- pacient);
se programează la optometrist: tratamentul poate fi intensiv.
Există diferite proceduri:
1. Miopie de postură
comportament strâns la teste;
reflex vizopostural inferior distanței lui Harmon, postură esoforică- se prescrie activitate susținută pentru periferie.
2.Miopie dată de stres
demonstrată de istoria cazului;
se manifestă printr-o mare amplitudine funcțională;
se lucrează asupra amplitudinii funcționale;
se încearcă suprimarea testului.
3.Miopie alimentară
relevată de istoria cazului;
se consultă un nutriționist, se fac modificări în regimul alimentar;
antrenarea motricității, vedere cu periferie. Se stopează portul compensatoriu și eventual se dă ajutor pentru vedere aproape;
uneori pentru corectarea unei poziții vicioase se folosesc prisme B.I. ce nu depășesc 1-2 pdpt;
Ajutorul în vedere aproape
a) Se prescrie convergență pentru aproape, în funcție de nevoile periferiei, respectând distanța de lucru. Nu se depășește valoarea dată de skiascopia dinamică, fără lectură. Se încearcă apropierea de echilibrul subiectiv dat de cilindrii încrucișați, la distanța Harmon. Uneori, pentru corectarea unei posturi vicioase se folosesc prisme îngemănate.
b) Sfaturi alimentare și activități ergonomice:
iluminare corespunzătoare;
nu se citește ghemuit pentru a nu se bloca respirația;
se respectă pauze regulate în timpul lecturii;
se evită închiderea pleoapelor pentru a se vedea net;
se privește cât mai destins;
se mișcă globurile oculare de câteva ori pe zi;
se vizualizează elemente ale spațiului foarte periferic.
G.Rezultate așteptate resimțite de subiect
impresia că vede mai bine;
perceperea elementelor spațiului mai repede;
se simte mai puțin dependent de ochelari;
poate sta fără compensare o mare parte din zi;
nu se plânge de astenopie.
După ce am realizat ochelarul se stabilește o întâlnire cu pacientul pentru ca acesta să vină să îl ridice, se face o probă cu ochelarul la tabloul de optotipuri verificandu-se corecția.
Subiectul citește toate literele la acuitate Vb=1.
5. Tehnologia de adaptare a compensării. Studiul compensarii
5.1. Controlul final al abilitații vizuale
5.2. Propuneri și recomandări pentru intreținerea echipamentelor de compensare
5.3. Calculul costului compensării propuse sau al altor indicatori de evaluare a eficienței economice
PUNCTELE PROXIM ȘI REMOTUM ÎNAINTE ȘI DUPĂ CORECȚIE ȘI PUNCTUL DE LUCRU A.O
Pe baza testărilor realizate s-a stabilit corecția astfel:
OD: – 1,00 dpt
OS: – 1,00 dpt
Amplitudinea de acomodare: 5 dpt
Distanța vortrex: b= 12mm= 0,012 m
Refracția pentru OD: – 1,00 dpt, pentru OS: – 1,00 dpt
Pentru OD punctul proxim reiese din relația amplitudinii de acomodare:
A=R-P
P=R-A
P= -1,00 – 5 = -6,00 dpt
Poziția punctului proxim:
Sp= = – 0,16m
Poziția punctului remotum
= , == – 1,00m
Parcursul de acomodare pentru ochiul neacomodat:
SR – SP = – 1,00 + 0,16 = -0,84 m
Putere frontifocală imagine a lentilei de corecție este:
SF =
SF== – 1,01 dpt ~ – 1,00 dpt
f `= f `= = – 1,00 m
Față de lentila de corecție puctul proxim se află la distața:
S*p=Sp + b = – 0,16+ 0,012 = – 0,148m
Datorită corecției prin lentilă, punctul remotum devine punctul remotum corectat și se află la – , iar punctul proxim corectat va fi la distanța:
S`p =
S`p = = -0,017 m
Acomodarea maximă pusă în joc este:
APC = AC = RC – PC = = 5,88 dpt
Poziția punctului de lucru pentru ochiul compensat este :
SM = – 0,330 m
S*M = -0,330 + 0,012 = – 0,318 m
S`M =
S`M = = -0.46 m
AA = AA = = 2,17 dpt
Acomodarea aparentă disponibilă pentru ca ochiul să nu obosească este :
AAD = APC AAD = 5,88 = 3,92 dpt
Pentru că AA < AAD , nu este necesară corecția pentru vederea aproape.
S`R = -∞ M MA PA P’ P
SM = -0,330m
S*M = -0,318m
S*P = – 0,148m
S`P = – 0,17m
SM = – 0,46m
SR = f ` = -1,00m
SP = – 0,16m
b = 0,012m
c = 0,015m
Figura 1 –Punctele proxim și remotum înainte și după corecție și punctul de lucru A.O.
Știind că pupila de intrare a ochiului necompensat are diametrul d'=4mm, vom calcula diametrul pupilei de intrare a ochiului compensat, unde g' este factorul de forma al lentilei este 1.
Poziția pupilei de intrare:
c=x' = b+ 0,003 =0,012 + 0,003 = 0,015 m = 15mm
d=
d==0,003940 m
=
x=
x = = 0,014778 m= 14,77 mm
În cazul miopului, pupila de intrare a sistemului lentilă-ochi este mai mică decat la ochiul necompensat.
Refracția pupilară:
RP =
RP = = -0,98 dpt
P =
P = 0,004 / 0,003940 = 1,01
X= proximitatea obiect = 3, = ochi emetrop = 60 dpt
Diametrul petei de difuzie:
=
= = – 0,0002541 m
Mărimea imaginii retinare pentru ochiul compsensat este:
= g` *(1+c * RP )
= 1*[1+0,015*(-1,00)] = 0,985 Ochiul miop vede mai mic cu ochelarul.
Calculul lentilei de corecție pentru A.O.
Se cunosc: `S`F `= – 1,75 dpt
Se aleg:
n= 1,525 mm
d= 1,5mm
D=60mm
Lentila de corecție va fi un menis divergent.pentru a micșora astigmatismul faciculelor oblice se alege o lentilă care asigură poziți foarte apropiate ale focarelor sagitale (Fs) și tangențiale (Ft), chiar la unghiuri de camp mari. În acest sens pentru puterea S`F ` = -1,00 se alege din diagram Tscherning și ramura Oswald 1 = +8 dpt.
Factorul de formă al lentilei este:
g` =
g` = = 1,007
Se calculează razele de curbură ale lentilei:
1 = +8 dpt
1 =
r 1=
r 1 = = 0,065625m= 65,62mm
`S`F ` = 2 + 1* g`
`2 = `S`F` + 1* g`
`2 = -1,00 – 8 * 1,007 = – 9,056
`2 =
r 2 =
r 2 = = 0,0579m = 57,9mm
t
h1 r1
S1 d S2 C2 C1 D
r 2
d
Figura 2 – Mecanism divergent
d+ a2 = a1 + t
t = d+ a2 – a1
Parametrii geometrici ai meniscului divergent:
– r 1 , r2 – razele de curbură
– d – grosimea la centru
– t – grosimea la margine
– D – diametrul lentilei
Elementele optice:
– n – indicele de refracție ( cu cât este mai mare, cu atât lentila este mai subțire, se recomnadă indici de refracțir mari în cazul dioptriilor mari)
– 1 , 2 puterile celor două suprafețe (suprafețele sunt doi dioptri cu centrele în S1, respective S2 )
Se calculează h1 și h2 , săgețile razelor de curbură:
a1 = r1 –
a1 = 7,26mm
a2 = r2 –
a2 = 8,4mm
t = a2 +d – a1
t = 8,4+1,5 – 7,26 = 2,64mm;
Întrucât lentila de corecție este un menisc divergent, grosimea la margine trebuie să fie mai mare decât grosimea la centru, adică t > d (3,38 >1,5).
Pentru a determina poziția paraxială a planului iamgine (S`2), vom face o drumuire paraxială obiectivă.
Deci menisculul divergent va avea urmatorii parametri:
– grosimea la centru, d= 1,5mm
– grosimea la margine, t=2,64mm
– r1 = 65,6 mm
– 1= 8 dpt
– r2 = 57,9 mm
– 2= – 9,05 dpt
– `S`F ` = – 1,00 dpt
– diametrul D = 60 mm
Drumuirea paraxială obiectivă directă pentu lentila de corecție pentru A.O.
S2 = S`1 – d
S2 = 190,625 – 1,5 = 189,125
f `=
f `= = – 1,003915mm
S`F` = – 1,003915mm `S`F ` =
`S`F ` = – 0,99 dpt ~ – 1,00 dpt
Punctul Q se află față de cel de-al doilea dioptru al lentilei de corcție la distanța de S`P`2 = 28,5 mm.
Se determină poziția punctului conjugat lui Q, Q` , în raport cu primul dioptru:
= 34,53 mm
= + d
= 34,53 + 1,5 = 36,03 mm
SP1=29,13mm
SP1 = 29,13 mm S`P`1=28,5mm
Q1= Q`2 Q2=Q`1
SP2=34,53mm
S`P`1=36,03mm
Figura 3 – Q-centru de rotație al ochiului (Q2-intrare, Q`2-ieșire)
Se va face drumuirea trigonometrică a razei ce intră sub unghiul σ = – 25° prin punctul Q aflat la distanța SP1 = 28,6mm (tabelul 1).
Calculul coordonatelor în plan meridian și sagital, t`m și respectiv t`s se face în tabelul 2.
DRUMUIREA TRIGONOMETRICĂ PENTRU LENTILA DE CORECȚIE PENTRU A.O.
TABELUL 1
S2 =S`1 – d
S2= 36,03 – 1,5 = 34,537354
TABELUL 2
CORECȚIA ECHIVALENTĂ CU LENTILE DE CONTACT
Lentilele de contact pot fi rigide sau moi.In funcție de zona de sprijin pe ochi,lentilele rigide sunt comeene și sclerale.Se vor efectua caculele lentilei comeene rigide,echivalentă corecței aeriene.Lentilele comeene se sprijină pe cornee prin intermediul unui strat de lacrimi.
O lentilă de contact adaptată pe ochi este udată pe fața anterioară la fiecare clipire.Stratul de lacrimi persistă în intervalul dintre două clipiri succesive sau nu, in funcție de natura materialului și de calitatea lacrimilor.Rezultă un sistem optic compus din trei lentile.Grosimea pe axa optică a lentilei de contact depinde de tipul lentilei și de puterea optică.
Pe cornee in mod normal se gasește in permanență un strat de lacrimi.La oftalmometru se masoară raza de curbură a acestui strat de lacrimi,r0.
Fazele procesului de adaptare a lentilei de contact rigidă
Recomandarea lentilelor de contact are la bază anamneza,analiza și sinteza problemelor
vizuale ale pacientului,din care rezultă că adaptarea lentilelor de a contact este cea mai bună soluție pentru ameliorarea performanțelor vizuale sau o alternativă la ochelarul de vedere.
Optometristul explică pacientului ce este lentila de contact,caracteristicile acesteia, avantajele și dezavantajele,obligațiile ce îi revin privind manipularea și întreținerea acesteia,riscurile, costuri.
Se face analiza anatomo-fiziologică a ochilor – se examinează corneea,conjunctiva palpebrală, conjunctiva bulbară, plexul pericornean,I cristalinul, irisul, tarsul pleoapelor superioare și inferioare, marginea pleoapei superioare și marginea ploapei inferioare, endoteliul cornean.
Se evaluează tensiunea palpebrală, meniscul lacrimal,compoziția lacrimilor, pH-ul , trecerea sclero-corneană in patru direcți.
Se evaluează diametrul cornean vertical și orizontal,înălțimea fantei palpebrale, forma și poziția acesteia,diametrul pupilei la întuneric și lumină,fercvența clipirilor,sensibilitatea la contact a corneei și marginii pleoapei.
Echipamentul oftalmologic necesar in cazul prescrierii lentilelor de contact este:
-trusa de lentile aeriene cu rama de ochelari de probă – necesar pentru stabilirea acuității vizuale cu corecția optimă; -set de lentile de contact de probă; -biomicriscop;
-optotip;
-heratometru
-rigla mică- pentru masurarea diametrului orizontal al corneei;
-dioptron sau refractometrul;
-set de dezinfectare, spălare (ser fiziologic,steril),curățare;
Prescrierea lentilelor de contact cuprinde:
a. Informarea pacientului,anamneza,consimțămantul pacientului;
b.Examenul oftalmologic (aparate):
-refractometrul obiectiv;
-examenul acuitații vizuale;
-keratometria;
-măsurarea diametrului cornean;
-biomicroscopia polului anterior;
-măsurarea sensibilității corneene cu esteziometrul, o hipersensibilitate fiind o contraindicație pentru lentilele corneene;
-Examinarea aparatului lacrimal:
-Inspecția preliminară în lumina focalizată oblic,corneea,conjunctiva și marginile pleoapelor trebuie ăa aibă aspect de suprafețe umede,stralucitoare.O cornee cu aspect uscat sugerează deficiența secreșiei de lacrimi.
-Examinarea cu lampa cu fantă a filmului lacrimal – pune in evidență întreruperi ale filmului lacrimal
-Colorarea cu fluoresceină – se impregnează o hartie sterilă cu fluoresceină cu adaos de 1% clorobutanol și se pune in contact cu partea superioară a conjunctivei bulbare.Zonele epiteliale descuamate de pe cornee prezintă colorație verzuie, iar zonele de pe conjunctivită au nuanța galbuie. Se urmărește colorarea completa a suprafeței corneei. Discontinuitățile pot da informații despre cantitatea și calitatea filmului lacrimal. Pentrru observare se iluminează cu radiație albastră oscilatorie. -Testul Schirmar – Hârtia de filtru Whatman se taie în fâșii de 5×35 mm și se face o indoietură la un capăt de 5 mm. Acest capăt se introduce sub pleoapa inferioară.
Trebuie avut grijă să nu se irite conjunctiva,să nu atingă corneea când capătul îndoit la benzii este introdus.Ochiul trebuie menținut deschis fară restricții în ceea ce privește clipirea normală. După 5 minute banda se scoate și se observă lungimea de bandă udată.La adult valorile normale sunt cuprinse între 15- 30mm.
Valori cuprinse intre 10-15 mm sugerează probabile deficiențe ale sistemului lacrimal,iar sub 10 mm este un indiciu clar de insuficiență lacrimală.
c.Selecția lentilei de contact de probă.
Metodele de testare cu biomicroscopul sunt:
-iluminarea directă
-iluminarea indirectă
-retroiluminarea
-iluminarea indirectă
-difuzie sclerală
-iluminare oscilatorie
Instrumentele necesare pentru adaptarea lentilelor de contact rigide:
-rigla
-pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor
-dispozitive de așezare a lentilei de contact pentru fiecare ochi,separate (stanga,dreapta)
-ventuze speciale pentru extracția lentilelor de pe cornee
-sapun lichid
-șervețele
-solutii saline sau universale pentru spalarea lentilei
-soluții speciale pentru curățare
-masa pentru inițierea purtătorului
Se face topometria ochiului după care se fac calculele și se analizează rezultatele, care se trec apoi pe o fișă.
Dacă în urma examenului se constată anomalii patologice se oprește procesul de adaptare și se recomandă un consult la medicul oftalmolog pentru tratament.
Urmatoarea fază este de alegere a lentilei de contact.
Se alege raza de curbură și diametrul lentilei de probă în funcție de valorile obținute la măsurătorile cu keratometrul.
Se caculează excentricitatea numerică a corneei.
Diametrul va fi ales in funcție de r0.
Pentru o rază inferioară cifrei 7,70 diametrul va fi între 7,70 și 8,20.Dacă raza este superioară de 7,80 ,diametrul va fi mai mare: între 9,00 și 9,50,cu o lentilă de tip lenticular.
Lentila bine adaptată se centrează perfect pe zona centrală a corneei.
Se comandă lentila de contact după care se face un control post – adaptare.
Se recomandă control la 6 luni.
Pentru controlul adaptării,se utilizează iluminarea cu radiație albastră după instilarea de fluoresceină.
În cazul unui astigmatism cornean sub 1,00 dpt se observă pătrunderea fluoresceinei sub toată suprafața lentilei.
După cateva clipiri fluoresceina scade în periferia mijlocie a lentilei.Puțin mai târziu se observă persistența fluorescinei în partea centrală, apariția unui reazem periferic de lărgime mică cu o degajare periferică destul de largă și fluorescrntă.
În cazul unei lentil cu diametrul mic se obține o imagine fluorescent central mai largă decât zona de degajare periferică.Pe o cornee astigmată, lentila sferică se așaza pe meridianul mai palt în partea mijlocie și periferică a lentilei și cu degajare puțin în raport cu reazemul pe centrul corneei.
DETERMINAREA EXCENTRICITAȚII NUMERICE A CORNEEI
Excentricitatea numerică oferă informații în ceea ce privește abaterea de la forma sferică a corneei și este utilă pentru prescrierea lentilelor de contact dure.
Întrucât subiectul a fost supus unei intervenții Laser – Lasik efectuarea unei refracții obiective cu refractometrul automat este neconcludentă ,iar la o masurare a razelor corneene se impune efectuarea unei masurartori cu videokeratometrul.
Utilizarea acestui aparat permite masurarea razelor corneene,teoretic in orice punct al acesteia,precum și alcătuirea unei hărți topografice a suprafeței.
Prescrierea de lentile de contact dure este contraindictă in cazul persoanelor care au suportat o intervenție chirurgicală refractivă pe cornee.
Totuși,se va efectua un exemplu de calcul pentru un caz ipotetic având urmatoarele date:
Rv=7,4mm
RH=7,5mm
r1 =7,21 mm
r2=7,4 mm
r3=7,25 mm
r4=7,14 mm
Diametrul cornean : 11 mm
Excentricitatea numeric se calculează cu urmatoarea relație:
E=2, unde r0 este media celor două raze centrale și rS este media celor 4raze sagitale.
r0 =
rs =
Excentricitatea va fi: EN = 2
Calculul lentilei de contact rigide echivalentă corecției aeriene
`S`F `LC =
r0=r1 21=7,45=0,0075 dpt
n1=1,336-indicele de refracție al lacrimilor
nL=1,5- indicele de refracție al lentilelor de contact
n11=0,01 mm=0,00001 m (lacrimi)
da=0,02 mm (aer)
rL2=r0+da
rL2=7,45+0,02=7,47mm=0,00747m
L2=
L2=
`L=L2+L1-L1L2
-1,00= – 66,93+L1- L1(-66,93)
-1,00+66,93=L1(1+0,004461)
L1=
L1=
rL1=
rL1=
Pentru lentil de lacrimi
rLn=rL1+d11
rln=7,61+0,01=7,62mm=0,00762m
rL1=rL12=7,61mm=0,00761m
ln=
ln=
12=
12=
g`l1=
g`l1=
`S`l1=1 12+g`ln
`S`l1= – 0,045 dpt6
`12=l 12+l22-2122
l21=
l21=
l21=
`12= 45,10-45,16-
`T = `S`11+`L+`12
`T = – 0,045-1,00-0,044= – 1,089 dpt
f ` = –focarul imagine
f `=
`=
=
Denumirea inversă dă poziția focarului obiect
f=
Alegera lentilei de contact
Lentila de contact este definită de material,diametru, forma suprafeței posterioare și putera frontală.Ținând seama de anamneză și rezultatele testelor efectuate,de utilizare,de avantaje și dezavantaje, se alege tipul de lentilă de contact.
Parametrii lentilei de contact rigidă corespunzătoare corecției sunt :
S`F`LC= -1,00 dpt
rL1 = 7,61mm
rL2 = 7,47mm
Pentru lentila de lacrimi
rl1 1 = rL1 + dl1
rl1 1 = 7,61+0,01=7,62mm
Diametrul= 9mm
5.1. Controlul final al abilitații vizuale
După ce s-a realizat ochelarul, se stabilește o întalnire cu pacientul pentru ca acesta să vină să îl ridice.
Se face o proba cu ochelarul la tabloul cu optotipuri, acoperind ochiul stang, se verifică corecția pentru ochiul drept. Subiectul citește toate literele la acuitate Vb=l.
Se acoperă ochiul drept pentru a se verifica corecția la ochiul stang. Subiectul citește toate literele testului de acuitate Vb=l.
Se descoperă ochiul obturat pentru a se verifica echilibrul binocular; pacientul citește clar toate,
randurile, fară a le vedea dublate, deci are vedere binoculară bună.
Se poate spune că pacientul are vedere binoculară.
Se face ajustarea finală a ramei astfel încat să stea comod, sa nu jeneze, se indoaie capătul de braț astfel încat sa nu alunece.
Pacientul trebuie să poarte ochelarii cateva zile treptat, panî se obișnuiește cu ochelarul. Începe cu port mai scurt ca durată in primele zile, crescand durata de purtare zilnic, pană ajunge să îi poarte pe tot parcursul zilei.
La orice neclaritate a vederii sau probleme la rama, pacientul trebuie să se întoarca cu ochelarul, pentru a i se executa reparația și a-i fi realizată o vedere optimă.
5.2. Propuneri și recomandări pentru intreținerea echipamentelor de compensare
A. Întreținerea corespunzatoare a ochelarilor
Pentru a beneficia timp îndelungat de caliatațile optice și estetice este esențial să acordați o atenție sporită atât utilizarii cât și intreținerii ochelarilor.
a) Manipularea ochelarilor
Manevrați întodeauna ochelarii cu ambele mâini.
Acordați o atenție sporită în utilizarea și manipularea ochelarilor ale căror lentile sunt fixate în ramă cu șuruburi sau cu fir, aceștia fiind mai fragili.
Nu sprijiniți niciodata ochelarii astfel încat suprafețele lentilelor să intre în contact cu materiale dure sau abrazive.
În lipsa unor portochelari adecvați, ochelarii nu vor fi niciodată inserați in buzunar sau poșetă, pentru a evita contactul accidental cu obiecte ce pot provoca zgârieturi.
Nu purtați ochelarii pe cap.
b) Păstrarea și transportul ochelarilor
Păstrați și/sau transportați ochelarii în portochelari adaptați marimii acestora.
Nu lăsați ochelarii sub acțiunea directă a razelor solare.
Nu lăsați și nu folosiți ochelarii lângă surse de căldura, foc deschis sau alte posibile zone cu temperaturi extreme.
c)Curățarea ochelarilor
Curațați ochelarii folosind doar solutii specifice destinate intreținerii lentilelor sau apa și săpun.
Pentru stergerea lentilelor, dupa ce le-ați umezit cu soluție specială sau cu apă, folosiți lavete speciale din microfibră. Retțneți faptul că șervețele din hârtie conțin fibre de celuloza ce pot deteriora suprafețele lentilelor.
Nu folosiți detergenți, alcool, acetonă sau alte substanțe agresive similare pentru curățarea lentilelor.
În timpul operațiunii de curățare, vă recomandăm să susțineți ochelarii cu fermitate de puntea nazală.
5.3. Calculul costului compensării propuse sau al altor indicatori de evaluare a eficienței economice
a)Alegerea ramei și a lentilelor
Lentilele pentru corecția miopiei la dioptria găsita pacientului pot fi lentile speciale in cazul in care acesta va opta pentru lentilele monofocale din sticlă minerală sau sticlă organcă tratată cu tratement multistrat antireflex, prețul lor poate ajunge la 200 lei pereche pentru indice 1.5 dar pentru corecția cu indice de 1.67 poate ajunge la 550 lei. Aceste tratamente aplicate prin diverse procedee de firmele producătoare (plastomerizate) sunt destul de scumpe, la prețul lentilelor se mai adaugă minim 300 de lei. Majoritatea lentilelor tratate sunt importate astfel prețul lor este destul de ridicat. Avantajul lor este că sunt de foarte bună calitate. Pe piața romanească s-au impus ca firme internaționale Hoya, Essilor,Zeiss dar se găsesc si alte firme producatoare de lentile.
Pacientului meu i-am recomandat rama Police de metal.
Iar ca len lentile office brown+hva HOYA pentru un confort bun la calculator și lumina artificială în valoare de 250 perechea de lentile
-sunt subțiri, indice de refracție 1.5;
-estetice;
-protecție calculator și lumină artificială, filtru de protecție maro;
-calitate superioară.
b)Alegrea lentilelor de contact
Pentru pacientul meu am recomandat lentilele de compensare Acuvue din material : silicon hidrogel cu un conținut de apă de 36% și o transmisibilitate de oxigen de 130DK/t.
Partea a II-a:
6. Tehnologia de fabricație a lentilelor de ochelari
6.1. Tehnologia de execuție a lentilelor de serie
6.2. Tehnologia de montaj
6.3. Tehnologia de fabricație și verificare a lentilelor de ochelari
în regim FAST- CAST
6.4. Etapele procesului tehnologic de realizare a lentilei de ochelari după rețetă
6.5. Verificarea lentilei de ochelari
6.6. Tipuri de lentile
Primele lentile datează de pe vremea Grecilor și Romanilor, unde sferele de sticlă erau umplute cu apă. Aceste lentile umplute cu apă erau folosite ca pahare cu foc. Adevarții ochelari nu au aparut in timpurile clasice; au fost fabricați probabil pentru prima data la sfarșitul sec. al 13-lea in Europa. Procesul de fabricare al lentilelor nu s-a schimbat prea mult din Evul Mediu, înafara de utilizarea gradului in slefuire introdus de Isaac Newton.
Savantul american Benjamin Franklin, cunoscut ca inventator al paratrasnetului, a realizat in 1780 ochelarii pentru prezbiți, cu doua focare. La acea epoca, lentila era realizata din doua bucați legate intre ele printr-o montura metalică.
Lentila cu doua focare dintr-o bucată, sculptată în masă, a fost pusa la punct în 1910 de către Bentron si Emerson de la societatea Karl Zeiss, iar în 1908 J. L. Borch a inventa un procedeu de sudare a celor două părți.
În 1953 francezul Bernard Maitenaz a inventat lentilele progresive, denumite Varilux, utilizabile pentru vederea de aproape, intermediară și la distanță fără ruperea imaginii.
Patru decenii mai tarziu, in 1825, apar si lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, afecțiune caracterizată prin vederea deformată a obiectelor. Meritul de a le fi creat ii revine astronomului britanic George Airy.
Execuția compensării
Lentilele se pot clasifica după modul în care acționează asupra razelor de lumină în:
lentile convergente, care transformă un fascicul paralel într-unul convergent;
lentile divergente, care transformă un fascicul paralel într-unul divergent.
După forma lor, lentilele sunt:
plan-convexe – bombate spre exterior într-o parte, și plane pe cealaltă parte;
biconvexe – bombate spre exterior pe ambele părți;
meniscuri convergente – bombate spre exterior într-o parte, și spre interior pe cealaltă parte;
meniscuri divergente – bombate spre exterior într-o parte, și spre interior pe cealaltă parte, diferența fiind că forma suprafeței bombate este aceeași în ambele părți;
plan-concave – bombate spre interior într-o parte, și plane pe cealaltă parte;
biconcave – bombate spre interior pe ambele părți.
Ca regulă generală, lentilele convergente sunt mai groase la mijloc și mai subțiri pe margine, iar cele divergente mai subțiri la mijloc și mai groase pe margine.
Cele mai multe lentile au suprafețele sferice pentru că această formă se realizează cel mai ușor, dar pentru anumite aplicații sunt necesare suprafețe asferice, de exemplu hiperbolice, sau cilindrice.
Pentru obținerea unor imagini de bună calitate adesea lentilele se folosesc în combinații atent calculate, numite lentile compuse. Acestea se folosesc la obiectivele aparatelor fotografice și la alte instrumente optice ca microscopul, telescopul, luneta etc.
Elementele unei lentile
O lentilă simplă se compune dintr-un material transparent mărginit de două suprafețe șlefuite, în general sferice. Forma lentilei și caracteristicile materialului determină proprietățile optice ale acesteia:
Axa optică este axa de simetrie a lentilei, care trece prin centrele de curbură ale suprafețelor ei. Cînd una dintre suprafețe este plană, axa optică este acea perpendiculară pe suprafața plană care trece prin centrul de curbură al celeilalte suprafețe.
Focarele lentilei sunt acele puncte în care se concentrează (sau din care diverg) razele de lumină care vin într-un fascicul paralel orientat după axa optică.
Aberațiile lentilelor
Au fost create lentile care pot converge perfect lumina provenită dintr-un singur punct pentru a forma o imagine clară a ascelui punct. Aceste aberații optice sunt prezente în majoritatea lentilelor, însa tot timpul pe marginea ei și nu in centru lentilei. Exista 5 tipuri de aberații optice pe care Seidel le-a clasificat.
a) Aberațiile de sfericitate – această aberație este întotdeauna prezentă la lentilele ce au o formă sferică în secțiune. Această aberație este cauzată de trecerea luminii prin diferite arii ale lentilei.
b) Deformarea (distorsiune) – acest tip de aberație este un fenomen care apare fara o relație conform între un obiect și o imagine, o imagine distorsionată.
c) Aberația Coma – variația imaginii datorată înclinării lentilei. Se refera la poziționarea ramei în concordanța cu mișcarea privirii(unghiul pantoscopic, de înclinație a ramei).
d) Aberația de curbură – diferențele de poziție ale punctelor focale în zona centrală și zonele periferice. Privind printr-o lentilă cu aberații de curbură, imaginea unui obiect dintr-un plan nu fuzionează cu restul planului. Pentru corectarea acestor erori de putere se folosesc lentile asferice și lentile progresive.
e) Aberația astigmată – diferențe de direcție în poziția punctelor focale. în lentilele ce prezintă aberație astigmată, lumina ce trece în afara axului optic nu converge într-un singur punct și ,depinzând de distanța de lentila, imaginile pot aparea elitice, circulare sau liniare.
f)Aberațiile cromatice
Refractivitatea mediilor transparente care sunt vizate pentru a obține lentile oftalmice difera în funcție de lungimea de unda (culoarea luminii) și datorită acestei diferențe se formează imagini diverse. Această aberație de culoare este denumită aberație cromatică. Aberația cromatică de magnitudine a lentilelor oftalmice este responsabilă de distorsiunea culorilor, atunci când privim prin porțiunea periferica a ueni lentile cu dioptrii mari.
Lentilele pentru ochelari, în funcție de materialulul din care sunt produse, se clasifică în:
lentile din sticlă organică (plastic);
lentile din sticlă minerală (sticlă);
lentile din policarbonat.
Lentilele organice (plastic):
sunt cu până la 50% mai ușoare decât lentilele minerale;
oferă protecție UV;
sunt rezistente la șocuri (nu se sparg);
se pot monta pe orice ramă.
Lentilele minerale:
sunt recomandate pentru anumite activități, mai ales pentru cele care se desfășoară la temperaturi ridicate (sudură, topitorii) sau în mediu cu mult praf (nu se zgârie);
se sparg ușor, sunt mai grele decât orice alte lentile;
se pot monta doar pe rame întregi.
Lentilele din policarbonat:
sunt rezistente la impact (recomandate pentru actvități sportive, copiilor, pentru un stil de viață activ);
sunt incasabile, sunt foarte ușoare și elastice;
sunt recomandate pentru rame cu șurub și fir.
După design, lentilele se clasifică în:
lentile cu geometrie sferică a suprafeței (sferice);
lentile cu geometrie asferică/dublu asferică a suprafețelor (asferice/dublu asferice).
Lentilele sferice: sunt lentile standard (suprafața este curbată).
Lentilele asferice/dublu asferice:
sunt lentile aplatizate (lentile estetice);
formează o imagine excelentă;
câmp vizual mărit (aberații reduse la periferia lentilei);
confort vizual optim.
După grosimea lentilei, există:
lentile cu indice de refracție 1,5;
lentile cu indice de refracție 1,53;
lentile cu indice de refracție 1,59;
lentile cu indice de refracție 1,6;
lentile cu indice de refracție 1,67;
lentile cu indice de refracție 1,7;
lentile cu indice de refracție 1,74;
lentile cu indice de refracție 1,8;
lentile cu indice de refracție 1,9.
Indicele de refracție arată grosimea lentilei, cu cât este mai mare, cu atât este mai subțire lentila. Lentila standard are indicele de refracție 1,5 („lentila pentru toți”) iar cea mai subțire, pe material organic are indice 1,74 (de 3 ori mai ușoară decât lentila din sticlă minerală cu indice mare). Lentilele cu cel mai ridicat indice de refracție 1,8 si 1,9 (cele mai subțiri lentile) sunt lentilele disponibile doar pentru miopie mijlocie și mare și doar pe sticlă minarală.
Sticla optică este un material amorf, transparent, obținut prin fuziunea unui amestec de acizi organici. Caracteristicile sticlei optice sunt :
indicele de refracție ;
dispersia ;
puterea dispersivă ;
coeficientul Abbe ;
coeficientul de transmitere a luminii ;
coeficientul de reflexie ;
absorbția ;
omogenitatea după indicele de refracție ;
birefringența.
Pentru lentilele de ochelari sticla optică se utilizează sub forma de semifabricate presate, care se obțin prin: presare manuală sau presată automată.
Presarea manuală se utilizează în cazul unor semifabricate caracterizate printr-o varietate mare și cantități mici de fiecare tip. Prin presare manuală se execută în general semifabricate cu grosimi mari, peste 8-10 mm.
Presarea automată se folosește în cazul semifabricatelor având grosimi până la 8-10 mm, într-o varietate mai mică și în cantități mari, de fiecare tip. Se utilizează pentru obținerea semifabricatelor pentru lentile de serie.
Lentilele sferice de serie reprezintă 80-90% din totalul necesarului.
Executia compensarii
Etape în execuția semifabricatului :
obținerea sticlei la calitatea necesară ;
presarea în forme metalice ;
scoaterea din formă ;
control.
Sablonul are un rol important în elaborarea semifabricatelor sunt șabloane petru suprafețe concave și pentru suprafețe convexe.
Controlul semifabricatelor se face pe lot sau pe tip. Semifabricatul nu trebuie să prezinte defecte, precum :
– zgârieturi cu o adâncime mai mare de 0,3-0,4 mm ;
bavurile de presare nu trebuie să fie mai mari de 0,1 mm ;
abaterea de la planeitate a cercului rezultat din intersecția suprafeței concave cu suprafața convexă să fie maxim 0,3 mm ;
deformațiile pe suprafața sferică trebuie să se încadreze în abaterile admise la raze, iar pe suprafața cilindrică a semifabricatului, deformațiile trebuie să se încadreze în abaterile la diametru.
Lentilele organice
Se pot obține prin 3 procedee :
turnarea sub presiune: este utilizată în producția de serie mare și preț scăzut. Plastifierea se face într-o oală de injecție, iar materialul de bază, aflat sub formă de pudră, este încălzit într-un cilindru.
formarea prin căldură și presiune:se realizează pornind de la foi de material plastic polimerizate. Cuprinde : operația de plastifiere, introducerea în formă, fixarea, extragerea, ejecția.
formarea prin turnare: permite obținerea de lentilă de calitate superioară.
Condiții tehnice pentru semifabricate :
formă și dimensiuni : grosimea la centru, grosimea la margine și diametrul lentilei ;
toleranța la diametrul semifabricatului ;
mărimea razelor, forma de pana a semifabricatului ;
condiții pentru sticlă, bule, incluziuni, defecte de suprafață, abaterea de la suprafață, abaterea de la planeitate ;
deformațiile pe suprafețele sferice ;
controlul semifabricatelor.
Diametrul semifabricatului este diametrul lentilei care trebuie obținut. Determinarea razelor semifabricatelor se face pornind de la razele lentilelor finite care trebuie obținute. Pentru semifabricat se stabilețte o rază apropiată de raza lentilei, astfel încât în orice situație prelucrarea să se facă începând de la marginea semifabricatului ; pentru concav, raza trebuie să fie mai mică. Grosimea la centru a semifabricatului trebuie să fie mai mare decât grosimea finală a lentilei și să țină cont de toleranța la grosimea lentilei finale.
6.1. Tehnologia de execuție a lentilelor de serie
Operații :
șlefuirea brută : convex și concav ;
lepuire :convex și concav ;
polisare :convex și concav ;
spălare ;
control.
Șlefuirea brută (frezarea)
– operație prin care se imprimă piesele optice, forma si precizia dimensională.
Șlefuirea brută (frezarea) este operația in urma careia se generează forma,geometrică necesară. Se indepartează cea mai mare cantitate de material. În principiu se poate realiza cu abrazivi liberi sau cu scule diamantate. În cazul șlefuirii brute cu abrazivi liberi schema de principiu este urmatoarea:
Scula de frezat din diamant este formată dintr-un suport metalic prevăzut cu o parte de prindere în axul mașinii și o coroană de diamant lipită pe suport metalic.
Din punct de vedere al calității sculei sunt trei caracteristici :
granulația sculei diamantului D100 și D180 ;
concentrația diamantului, care reprezintă cantitatea de diamant conținută într-un cm3 de material abraziv ;
liantul, care poate fi metalic sau ceramic.
Viteza liniară de șlefuire brută pentru sculele de diamant este de 10-20 m/s. lentila este prinsă într-un dispozitiv de fixare (pensetă) elastic, prin strângere mecanică fără nici un alt material intermediar. Diametrul scueli de frezat trebuie să fie ceva mai mare decât jumătate din diametrul lentilei. Axul port-sculă se înclină cu unghiul față de axul port-lentilă.
Axul port-sculă are o mișcare de rotație cu turații mari pentru realizarea vederii perferice. Frezarea are loc în prezența unui lichid de răcire ce are rolul de a elimina materialul rezultat în urma prelucării, de a micșora frecarea dintre sculă și lentilă, de a răci lentila în timpul frecării.
Mașina de frezat poate genera suprafețe sferice în plan vertical, precum și orizontal. Sistemele de prindere a lentilei pot fi :
mecanice (pensete elastice) ;
pneumatice( în vid).
In cazul prinderii pneumatice suportul lentilei are o formă specială, lentila se sprijină pe un inel de cauciuc, broșa port piesă fiind racordată la o pompă în vid. Prelucrarea lentilelor se face individual. Adaosurile de prelucrare variază între 0,5- 1 mm pe supafață.
Șlefuirea fină (lepuire, dusisare)
Are ca scop menținerea formei geometrice generată prin șlefuirea brută și realizarea unor rugozități ale suprafețelor prelucrate cât mai mici. Ea se poare realiza cu abrazivi liberi( în acest caz se numește și dusisare) sau cu scule de diamant (lepuire), cu antrenare electrică sau mecanică.
Diferența față de șlefuirea brută constă în :
materialul suportului pentru șlefuirea cu abrazivi liberi și granulația abrazivului utilizat : pentru șlefuirea manuală oxid de aluminiu, granulația de 10-20 microni, pentru lepuire granulația de 15-20 microni, 15-10 microni , 5-10 microni în funcție de calitatea suprafeței necesară ;
în cazul utilizării sculelor cu diamant, acestea se prezintă sub forma unor suporți metalici pe care sunt lipite pastile cu diamant.
Suportul se execută din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv special. Numărul de pastile necesare pentru a fi lipite pe sculă se determină considerând că gradul de acoperire trebuie să fie între 25-40 %
Schema de principiu a șlefuirii fine cu diamant :
Scula se fixează în axul inferior al mașinii și are mișcare de rotație. Lentila este introdusă liber într-un suport numit port-lentilă. Este poziționată deasupra. Asupra portului lentilă se exercită o presiune printr-un piston pneumatic. Axul port lentilă are o mișcare de oscilație, iar lentila împreună cu suportul au o mișcare de rotație, datorită vitezelor periferice diferite la centru și la marginile sculei de lepuit. Intre suprafața de așezare a lentilei și port-lentilă există un suport elastic. Ca și la frezare, prelucrarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei solubil în apă). Adaosul de îndepărtat este de 0,1-0,2 mm. Timpul de lepuire este de 10-25 secunde.
Polisarea
Se realizează pe mașini având aceeași cinematică precum mașinile de șlefuit. Suportul lentilei este identic, diferă doar abrazivul utilizat și suportul acestuia. Pentru polisare se utilizează ca abraziv un amestec de oxizi de pământuri rare, în care preponderent este oxidul de ceriu.Granulația acestui amestec este de ordinul 1…3 micrometrii.
Suportul abrazivului este o folie sintetică, de cele mai multe ori poliuretan cu grosime de 2 mm sau 1,27 mm. Aceasta se lipește pe un suport metalic. Adaosul îndepărtat la polisare este de ordinul 0,01-0,02 mm. Temperatura optimă a soluției de polisare este de 35-400. Suportul metalic se confecționează din aluminiu. Folia de poliuretan se lipește prin presare cu ajutorul unei contraforme. După polisare suprafața de vine transparentă.
Controlul suprafețelor prelucrate : la fiecare din cele trei operații se controlează valoarea razei obținute și abaterea de la forma geometrică a suprafeței respective. La șlefuirea fină și la polisare se mai verifică în plus gradul de acuratețe al suprafețelor. Abaterile de rază și locale se verifică cu inelul sferometric și comparator cu cadran cu valoarea diviziunii de 0,001 mm. Diametrul inelului sferometric trebuie să fie egal cu cel puțin 2/3 din diametrul lentilei verificate.
Operația de verificare: – verificat 100% acuratețea si prin sondaj 10% raza de curbură la suprafața convexă
Abaterea nominală admisă la raza de curbură masurată cu inel sfenometric φ 40 mm ca diferență între săgeata efectivă și săgeata nominală max. 5 μm. Lentilele cu abateri mai mari decât cele admise se vor remania pentru indepartarea defectelor.
Spălarea
Lentilele se scot din cutia de transport și se așează în cosulețele pentru spălare, iar apoi se introduc în instalația de ultrasunete. După spălare, lentilele se pun în cutia de transport lentile de ochelari.Lentilele spălate în instalație trebuie să fie nete făr pete astfel că stergerea manuală suplimentaraă saă nu fie necesară.
Spălarea se face în instalații specializate constând într-o succesiune de băi și anume :
a) băi de înmuiere : una sau două băi cu un solvent, percloetilenă, în care impuritățile de pe suprafața lentilei se înmoaie ;
b) băi de spălare :
– baia de spălare cu ultrasunete, cu detergent bază ;
– baia de clătire cu apă curgătoare ;
– baia cu ultrasunete, cu detergent acid ;
– baia de clătire cu ultrasunete ;
– baia pentru îndepărtarea apei : cu ulei special, mai ușor decât apa.
Picăturile de apă de pe lentilă se depun pe fundul băii de unde sunt evacuate prin partea inferioară a acesteia.
c) băi de uscare :
– baia de uscare cu ultrasunete, cu perclor cald ;
– 3-4 băi de uscare în vapori de perclor.
Controlul final
Se face în două etape :
verificarea acurateței și a defectelor de material (vizual) conform STAS 10150;
verificarea abaterilor de putere cu frontifocometrul.
Abaterile existente trebuie să se încadreze în STAS 10150.
Controlul se mai poate face pe fondul unui ecran negru, la lumina unui bec
6.2.Tehnologia de montaj
În vederea respectării prescripțiilor rețetei de ochelari se pune problema materializării centrelor lentilelor în funcîie de distanța interpupilară.
În funcție de distanța interpupilară se alege tipul de ramă corespunzatoare. Ramele sunt executate astfel încat între centrele anourilor sa fie realizate anumite distanțe (normalizate).
Succesiunea operațiilor de montaj manual este urmatoarea:
verificarea generală a datelor lentilelor, monturilor;
ajustarea preliminara a monturii;
fabricarea calibrului după ăcașul din dreapta lentilei;
verificarea calibrului in al doilea lăcaș din dreapta lentilei;
verificarea calibrului in al doilea lăcaș;
trasarea liniei de referință pe calibru;
se verifică liniile de referință în al doilea lăcaș;
alegerea sistemului de referință;
trecerea centrului calibrului;
măsurarea intervalului monturii;
calculul descentrarilor si trecerea centrelor de montaj pe calibru;
verificarea lentilelor cu frontifocometrul;
trasarea lentilelor dupa contru si tăierea cu diamant;
creițuirea;
polisarea conturului lentilei;
montarea lentilei in ramă;
verificari mecanice;
curățarea lentilei si verificarea aspectului general de ansamblu.
Cele doua anouri ale monturii trebuie inchise in cazul monturilor mecanice. Se face verificarea anourilor și șuruburilor de strângere. Se observă particularitațile monturii. Se demonteaza anexele de infrumusețare dacă deranjează. Se verifică sanțurile de montură, simetria fețelor, curbura feței, curbura arcurilor. Curbarea pentru monturi metalice se face cu un clește special de curbat, având grijă să nu se strivească canalele; nu se curbeaza montura brută într-un singur punct ci in mai multe.
În funcție de conturul interior al anoului, se realizează conturul lentilei. Șablonul se poate executa din carton, celuloid de 2mm, duplex sau placi de aluminiu.
Se ia rama, se aplică pe placa din care se va confectiona sablonul și se traseaza interiorul anoului, cu ajutorul unu creion bine ascuțit. Pentru executarea unui șablon cât mai corect se va ține seama și de adancimea locașului pentru fixarea lentilei in ramă.
Se folosește un ac de trasat bine ascuțit; se trasează partea de sus , dinspre nas a calibrului; corpul celui ce traseaza trebuie sa fie paralel cu masa; sub placa de rododid se asează o cârpă curată, împăturită în mai multe straturi; se așează montura deasupra și se apasă (nu prea tare); vârful iși păstrază înclinarea.
Șablonul se decupează totdeauna mai mare decât conturul trasat si prin ajustări repetate se probează pe ramă până când se obține conturul șablonului cât mai corect.
Decuplarea se face cu foarfece lăsând o porțiune pentru pilit, pilirea se face cu o pilă semifină plată. Verificarea formei calibrului – se verifică conturul calibrului la exterior.
Șablonul astfel realizat se utilizează la prelucrarea lentilei pe contur. Daca prelucrarea pe contur se executa manual, șablonul se așează pe lentilă aducând centrul în coincidență cu centrul optic al lentilei și se trasează pe lentilă conturul cu ajutorul unei scule cu vârf diamantat. În continuare prelucrarea se realizează prin cioplire , tăiere și șlefuire manuală, șablonul fiind utilizat ca martor.
Daca prelucrarea lentilei se execută mecanizat , șablonul este fixat pe mașină , relizandu-se prin copierea conturul lentilei.
Stabilirea mai precisă a centrului lentilei de ochelari se poate face utilizandu-se un aparat de centrat numit Pozimetru.
Pe aceste aparate se realizează centrarea lentilei și respectiv materializarea acestei axe prin fixarea pe lentilă a unei ventuze necesare pentru prinderea la prelucrarea conturului lentilelor pe masina de prelucrat.
Dupa slefuire și probare, lentilele urmeaza a fi montate în rame.
Lentilele se pot monta în rame metalice astfel: se desface șurubul din ramă și se probează lentila de mai multe ori. Daca șurubul este prea lung , se desface până când lentila intra în ramă dacă nu se scoate șurubul de tot. Când lentila este potrivită ca marime se prind cu cleștele părțile desfăcute se ating și lentila nu se mișcă. Dacă lentila se mișcă în ramă înseamna că a fost prea mult șlefuită sau rama s-a deformat.
După realizarea conturului, cele două șabloane se montează în rama pentru ochelari și cunoscându-se distanța interpupilară se efectuează descentrarile necesare și tasarea liniei de bază.
Nu se introduce niciodata în calibru mai mare deoarece poate provoca deformarea calibrului sau deteriorarea marginii cablului.
Exista doua sisteme pentru centrul calibrului; sistemul Datum și sistemul Boxing.
Calibrul pentru mașina este găurit pentru centrul Boxing. Se așeaza montura ochelarilor pe o masă cu un șubler paralele pentru trasaj și se traseaza o parte paralele cu masa. Se scoate calibrul din montură și se așează pe hartie milimetrică.
Trasarea centrelor de montaj corespunzatoare poziției pupilelor celor 2 ochi.
Se verifică pe frontifocometru puterile lentilelor și se marchează axa centrelor optice ale lentilelor. Lentilele din sticlă se decupeaza cu diamant. Se așeaza calibrul pe fața internă a lentilei astfel încat centrul optic să coincidă cu centrul proiecțiilor pupilelor pe calibru. Corpul ce decupează este paralel cu masa brațul care ține diamantul este paralele cu fața mesei; trasarea se face dinspre afață spre corp. Se curață lentila cu alcool. Se așează calibrul pe lentilă. Dacă diamantul taie corect, emite un sunet ascuțit iar taietura este fină și stralucitoare. Diamantul se păstrează in aceeași poziție rotindu-se numai lentila.
După tăiere se elimină surplusul cu cleștele de crețuit. Fața concava a lentilei se întoarce spre operator , degetul mare se ține cât mai aproape de locul unde se face crețuirea, iar arătatorul este pus în contact cu cleștele. Nu se folosește toată lungimea fălcii cleștelui ci numai colțurile.
Se prelucreazaă preliminar conturul cu un disc abraziv pentru ebos, lăsnd un adaos pentru finisare. Se finisează conturl pe un disc fin si apoi se execută teșiturile în dou faze: se prelucreaza cu un disc de eboș sși apoi se finisează. Unghiul teiturii este mai mare când grosimea la margine a lentilei este mare. Pentru lentilele divergente , daca lentila este subțire sau groasă bizotul se face paralele cu baza bizotul se centreaza în părtțle cele mai subțiri (AB=AC), iar în părțile groase vom avea AB<AC . Erori :bizot neparalel cu fața (montaj inestetic)sau paralel descentrat spre față (inestetic).
Aranjarea formei monturii
Înainte de montarea lentilei, rama trebuie verificată. Sunt cazuri când canalul interior nu este drept. Acesta se poate indrepta cu cleștele de îndreptat. Dacă canalul interior al ramei prezintă denivelări, acesta se poate indrepta cu pila. Dacă rama este bună se șterg lentilele și se montează.
La ochelarii bine aranjați cele doua lentile trebuie sa fie în același plan: planul monturii. Această ajustare se realizează cu mâna acționând la nivelul punții.
Reglajul simetriei monturii:-linia mediană a monturii sa fie perpendiculară cu liniile mediene pe cele două cercuri. Se actionează aspupra punții se aduce montura astfel încat liniile de referință sa fie paralele cu baza. Plaghetele trebuie să fie tangente la cercuri și simetrie ; ele trebuie să fie paralele cu planul cercurilo. După ce s-a reglat simetria și curbura cercurilor se verifică deschiderea bratelor pe un dispozitiv pe care sunt trasate liniile de referință cu diverse inclinații. Se verifică dacă unghiurile sunt la fel și la aceeași valoare. Brațele nu trebuie sa fie prea libere pentru că s-ar putea ca șurubuile să se poată desface singure și în același timp unghiul de inclinare al bratelor să varieze. Operațiunile de aranjare a monturilor trebuie executate cu grijă pentru a nu se deteriora monturile. Convenabilitatea este folosirea unor clești necesari.
Parțile din plastic ale monturilor metalice se încălzesc pentru a fi aranjate. Brațele trebuie să fie rectilinii până la nivelul urechii apoi ușor curbate luând forma canalului auricular.
Pentru montarea lentilelor în rame din material plastic se încălzește rama. După incalzirea ramei , lentilele se asează cu un capăt în canalul interior al ramei si apoi se apasă celalalt capăt până se aseaza corespunzator.
6.3. Tehnologia de fabricație și verificare a lentilelor de ochelari
In regim FAST -CAST
Prezentarea echipamentului de lucru
Pentru realizarea A LENTILELOR DE OCHELARI INR REGIM FAST CAST
se va folosi un sistem de turnare performant,proiectat special pentru lentile de ochelari în producție de serie mica sau unicat.
Linia de producție este realizată de o companie din S.U.A – Optical Dynamic.
Mediul de lucru presupune condiții speciale privind protecția la impurități,umiditate ți temperature.
Incinta de lucru trebuie purificată cu ajutorul unui purificator de particule și umiditate,care asigură o umiditate de 65%RH.
Termostatarea incintei poate fi între 15.50-32.20C și poate fi asigurată de o instalație de încălzire care să nu producă ventilația aerului.
Componentele sistemului de producție sunt:instalația de spălat matițele,camera principală,post cure și stația de turnare.
O imagine cu întregul ansamblul al sistemului este prezentată în figura. 6.1a,b
Fig.6.1 a Fig.6.1 b
În figura 6.1 a este prezentată instalația de spalare a matrițelor.În fabricația de lentil de ochelari instalația este folosită și pentru obținerea de straturi antireflex de grosimi nanometri-ce .Pentru fabricare lentilelor de contact se va folosi doar instalația de spălare.Comenzile instalație sunt asigurate cu ajutorul unui computer cu un soft specializat.
Structura internă a acesteii instalații este prezentată in figura 6.2,în care:
1- instalația de polimerizare a straturilor depuse pe matrițe;
2 -bolul de instilare soluții de durificare și antireflex,în total 5 straturi;
3- filtru HEPA;
4- brațul robotic;
5- instalația de spălare;
6- matrițe față spate pentru 2 lentile;
7-dispozitive de axare.
Fig.6.2
În figura 6.1 b este prezentat ansamblul format din celelate componente ale sistemului de producție care conține instalația de turnare,camera principal de polimerizare,camera post –polimerizare,recipienții cu monomeri,sertarele cu matrițe și regalul cu garnituri.
Camera principală de polimerizare este prezentată în figura 6.3,și care conține1 sertarul-dispozitiv de așezare a formelor de turnare,2 carcasa în care sunt lampile UV de polimerizare,3 panoul frontal pentru accesul la lămpile de UV și 4 ghidajele pentru poziționarea filtrelor din figura 6.4.
Fig.6.3
Fig.6.4
Filtrele sunt destinate micșorării transmisiei UV,funcție de grosimea la centru a lentilei.
Incinta de polimerizare din figura 6.5 permite poziționarea a două forme de turnare simultan.Pentru evitarea unor reflexii parazite este vopsită în negru mat.
Fig.6.5
Incinta post polimerizare este un ansamblu format dintr-un computer cu display 2,prevăzut cu un buton de comandă 3 și camera termostată 4 cu sertarul dispozitiv de asezzare 1 fig.6.6
Fig.6.6
Incinta termostată fig.6.7 are rolul de a stabiliza și detensiona termic piesele optice polimerizate.În acelați timp se pot stabiliza (1) ,dar și detensiona (2) câte o pereche de lentile.
Fig.6.7
Pentru stabilizare se introduce formele de turnare ,iar pentru detensionare lentil scoase din forma de turnare.
Formele de turnare sunt alcătuite din matrița față,matrița spate și inelul(garniture) de ansamblare.
Matrițele sunt din sticlă optică rezistentă la acțiuni mecanice ,dar și la tensiuni termice. Garnitura este silicon și poate fi folosită la maxim 3 utilizări.
Selctarea matrițelor și a garnituri se face de catre computerul camerei de post polimerizare după introducerea datelor privind puterea,materialul și tipul lentilei ce se dorește a fi fabricată. După selectarea parametrilor se obține un ticket job care arată ca în figura.6.8
Fig.6.8
Statia de turnare (figura 6.9) este compusă din(1) suportul pentru recipientul cu monomer lichid ,(2) termostat,(3)cap de instilare,(4) suport formă de turnare.Monomerul lichid din recipient ,aflat la temperature camerei curge gravitațional în termostat,unde este preîncălzit la o temperature de cel puțin 800 C .Capul de turnare este prevăzut cu un robinet,care permite scurgerea monomerului fluidizat în forma de turnare.Suportul formei de turnare permite așezarea într-un unghi de maxim 300 față de capul de instilare.Poziția este reglabilă funcție de forma de turnare și este necesară pentru eliminarea bulelor de aer ,care pot apare la instilare.
Fig.6.9
6.4.Etapele procesului tehnologic de realizare a lentilei de ochelari după rețetă
Etapele procesului tehnologic de realizare a lentilei de contact sunt următoarele:
1.Job entry Introducerea informațiilor privind prescripția optometrică în computer și acesta va alege matrițele ,garniture ,filtrul și regimul termic necesar ,toate acestea vor fi memorate și eventual tipărite pe un ticket job;
2.Selectarea matrițelor și a garniturii și plasarea lor în job tray;
3.Curățarea și spălarea matrițelor;
4.Asamblarea formei de turnare;
5.Instilarea monomerului;
6.Polimerizarea monomerului;
7.Dezbaterea formei de instilare(turnare);
8.Stabilizarea formei lentilei;
9.Detensionarea lentilei;
10.Centrare și debordare;
11.Șlefuirea muchiei sau a vârfului;
12.Curățarea lentilei
13.Verificarea lentilei.
Procesul de fabricație pe sistemul Q-2100R începe cu introducerea în computer a informa-țiilor privind prescripția optometrică(fig.6.10).
Fig 6.10
Acesta va alege matrițele ,garniturile ,filtrul și regimul termic necesar ,toate acestea vor fi memorate și eventual tipărite pe un ticket job.
În funcție de forma suprafețelor matriței se pot obține combinații de tip sferă-sferă,sfero-toric,sferă-asferic.
Grosimea la centru este stabilită indirect prin alegerea unei anumite garniture.Regimul termic de instililare depinde de tipul de monomer.
Selecția garniturilor se face după codul inscriptionat pe acestea în corelație cu indicația computerului(figura 6.11)
.
fig.6.11
Curățarea matiței comportă o etapă manuală și una automată.Etapa manuală presupune o curățare cu un burete special,spălare în apa urmată de o spălare cu alcool și stergere cu un șervețel special.(fig.6.12)
Fig.6.12
Faza automată presupune încărcarea matrițelorîn instalația de spălare(fig.6.13)
Fig.6.13
Matrițele sunt așezate cu partea activă catre în jos.La matrița frontală partea utilă este concave,iar matrița de spate partea activă este convexă.Temperatura de lucru este la 950F și durat de 5 minute.Între timp garniturile se curate și se spală cu o soluție specială (Q-spray) după care se șterg cu o pânză care să nu lase scame.
Ansamblarea formei de turnare see face într-un dispozitiv special(fig.6.14 a,b.c) urmând câteva manevre funcție de tipul lentilei.
.
fig.6.14 a
fig.6.14 b
Fig.6.14 c
In figura 6.14 a este prezentată poziționarea garniturii in poziția initial,după care poate să comporte o reorientare a direcției principale(6.14 b). Se poziționează ulterior matrița frontală prin presare în garnitură( fig 6.14 c)Matrița de spate se poziționează după ce se indepărtează semi forma din dispozitivul special.Dacă matrița de spate este torica este necesară o aliniere a acesteia cu garnitura .Prin aceași procedură de presare se fixează și matrița de spate în garnitură.(fig.6.15).Garnitura are pe marginea interioară niște inele de poziționare atât pentru matrița față cât și pentru matrița spate.Prin presare reciprocă a celor două matrițe se verifică stabilitatea poziționării.
fig.6.15
Forma obținută este astfel pregătită pentru instilarea monomerului,care are loc pe stația de turnare(fig.6.16).
Fig.6.16
Instilarea se face cu o viteză de curge relativ lentă ,dar reglabilă în timp ,funcție de cantitatea de monomer necesară.Monomerul este preîncălzit înainte de instilare.Viteza de instilare va influența apariția sau nu a bulelor de aer.Termostatul semnalizea-ză momentul oportunt când ajunge la temperatura necesară.
Poziționarea formei în suportul de instilare este foarte importantă.Garnitura are un orificiu prin care se produce curgerea monomerului.Acest orificiu trebuie bine poziționat în dreptul dispenserului de monomer(fig.6.17a,b)
fig.6.17a fig.6.17 b
După instilare se trece cât se poate de repede la polimerizare,dar nu inainte de a inspecta cele două fețe ale formei.Acestea trebuie sa rămână curate.Eventual se mai pot curăța inainte de polimerizare.
Se introduce formele în cavitatea de polimerizare din camera principal.(fig.6.18).
Fig.6.18
Se verifică filtrele.Sunt doar două posibilități A și B.Filtrele reglează procesul de polimerizare(fig.6.19).
Fig.6.19
Se selectează funcția CURE de la panoul principal de comandă(fig.6.20).
fig.6.20
In camera de polimerizare este automat reglată temperature și timpul de expunere care vor fi afișate și pe display panoului principal de comandă.
Pentru stabilizare se scot formele din camera de polimerizare și se introduce în camera de post-polimerizare.(FIG.4.21)Se inițiază funcția POST –CURE.
fig.6.21
În camera de stabilizare se inițiază un process termic de scurtă durată care la final este semnalizat printr-un semnal sonor.
Se scoate forma din camera de stabilizare și se dezbate forma pentru scoaterea lentilei.Se curăță, se spală cu alcool și se șterge cu un șervețel special.
Se trece la detensionarea termică a materialui(fig.6.22).Se inițiază funcția ANNEAL.
Fig 6.22
Dimensiunea finală a lentilei se obține prin șlefuirea pe contur cu ajutorul unei mașini de centrat și debordat(fig.6.23).
Fig.6.23
6.5.Verificarea lentilei de OCHELARI
Conditii tehnice
Formă și dimensiuni.
Lentilele de ochelari se execută cu conturul circular și diametre nominale, conform tabe-
lului:
Abaterile admise pentru diametrul lentilei trebuie să nu depășească +0.05 mm.
Conicitatea și ovalitatea conturului lentilelor de ochelari se admite în limitele abaterilor
+0.05 mm.
Măsurarea grosimii la centru se face cu ajutorul unui ceas comparator cu valoarea divi-
ziunii 0.01mm
Controlul suprafețelor asferice, în ceea ce privește condițiile generale, se execută fără deosebiri față de celelalte tipuri de piese. Trebuie insă verificată și corectitudinea executării profilului suprafeței. Pentru aceasta, se pot utiliza atât metode mecanice de măsurare (cu contact între verificator și piesă ), cât și metode optice (fără contact).
Pentru verificarea suprafețelor de mică precizie sau pentru verificarea suprafețelor șlefuite, precizia metodelor mecanice poate fi considerată satisfăcătoare. Se pot utiliza deci, atat șabloane , cât și ceasuri comparatoare cu inel, la care profilul se apreciază funcție de fanta observată sau inălțimea măsurată. Se mai pot utiliza, de asemenea dispozitive cu comparator, care pot verifica profilul suprafeței, măsurând cooordonatele polare ale punctelor.
Față de centru de curbura C, se pot măsura fie razele corespuzătoare diferitelor unghiuri , fie abaterile ale razelor R1 de la o rază sferică dată R(fig.6.24).
Fig.6.24
Pentru verificare pe cale optică a profilului suprafeței asferice, s-au imaginat o serie de metode bazate pe diferite principii:
metode de măsurare prin autocolimație
metoda de măsurare cu ajutorul umbrelor (Foucault)
metode interferențiale
metode ce folosesc proiectarea profilelor
Cu ajutorul acestor metode se poate face fie verificarea numai a suprafeței piesei (în lumină reflectată) fie controlul global al piesei (în lumină transmisă).
Precizia de măsurare este insă foarte ridicată.
Pentru exemplificare, in figura 6.25 este reprezentat principiul de funcționare al aparatului construit de A.C. Kunitchi
.
Fig.6.25
Razele de lumină ce vin de la lampa cu mercur 1, sunt dirijate de condensorul 2 prin diafragma punctiformă 3, care se află în planul muchiei oglinzii 4 și coincide cu focarul F’ al obiectivului 5-6. Din obiectiv razele ies deci sub forma unui fascicul paralel, ce este reflectat de suprafața de verificat 7.
Focarul acestuia Fn coincizând cu centrul de curbură al suprafeței, razele sunt intoarse pe același drum de părțile argintate ale obiectivului, formând în planul focal F’ al obiectivului imaginea autocolimată este examinată prin ocularul 8.
Forma profilului de margine se verifică cu proiectorul de profile și
poate fi conform anexei 3
Defecte admisibile ale materialului și de suprafață
Pentru aprecierea defectelor materialului și de suprafață, lentila de contact se împarte în
2 zone de control circulare, concentrice în centrul geometric(figura 6.26), astfel:
Fig.6.26
zona 1: este suprafața din interiorul unui cerc cu diametrul egal cu cel al zonei optice ;
zona 2: este suprafața inelară cu diametrul interior egal cu cel al zonei optice și dia-
metrul exterior egal cu cel total;
Pentru lentilele descentrate, zonele de control se plasează concentric cu centrul optic indicat de producător.
Defecte ale materialului:nu se admit
Defecte de suprafață și marginale
– zgârieturi și alte defecte:nu se admit
– deformații locale ale suprafeței (valuri, proeminențe, adâncituri):nu se admit
– defectele marginale nu se admit
Reguli pentru verificarea calității.
Verificarea calității lentilelor de contact se face bucată cu bucată;
Se verifică toate condițiile tehnice;
Lentilele care nu îndeplinesc chiar numai o singură conditie tehnică, se resping.
Metode de verificare.
Verificarea materialului lentilei se face pe baza certificatului de calitate emis de
furnizorul materialului. Dimensiunile lentilelor de contact se verifică cu mijloace de
măsurat obișnuite sau speciale. Verificarea defectelor admise ale materialului și de supra-
față, cu excepția deformărilor locale și striurilor, se face cu ajutorul unei instalații de control a cărei schemă este prezentată în (figura 6.27), prin examinarea vizuală, la limita dintre regiunea luminată și cea întunecată, fară mijloace optice măritoare. Controlul se face rotind și înclinând ușor lentila, într-o parte și alta.Dimensiunuile defectelor de apreciează prin compararea cu etaloane de control pentru defecte.
Fig.6.27
Iluminatul încaperii va fi de 200 lx (iluminare de tavan cu tub fluorescent), iar
lumina de control de 300 + 400 lx (inclusiv iluminarea camerei).
Măsurarea lățimii zgârieturilor(figura 6.28), diametrului bulelor și punctelor, se face cu un microscop de măsurat cu grosisment de cel putin 30 X
.
Fig.6.28
Verificarea deformațiilor locale ale suprafeței și a striurilor la lentilele de contact, se
face cu ajutorul unui dispozitiv de proiecție a cărui schemă de principiu este prezentată
în (figura6.29), prin examinare vizuală și comparare cu etaloane de control.Sistemul de
proiecție format din sursa (1),obiectivul (2),diafragma(3) și filtrul (4).
Fig.6.29
Lentilele de verificat se intoduc în fascicolul de lumină între diafragmă(3) și ecran(6), la o distanță convenabilă, funcție de puterea lentilei de verificat(5). Lentila nu trebuie să fie înclinată. Abaterile de formă se proiectează pe suprafața iluminată a ecranului, ca diferență de iluminare (umbre). La verificarea lentilei umbrele nu trebuie să fie mai evidente decât cele ce apar la verificarea etalonului.
Verficarea defectelor marginale se face cu un instrument uzual de masurat lungimi. Se admite și controlul cu șabloane, eroarea de măsurare admisă fiind de + 0.05 mm.
Caracteristici optice
Puterea frontală a lentilelor de contact se măsoară în dioptrii și este inversul
distanței frontifocale imagine, exprimată în metri. Pentru stabilirea puterii frontale,
lentilele se orientează astfel ca dioptrul concav să fie primul pe direcția de propagare a
luminii în aparat.
Pentru lentilele de ochelari axosimetrice și pentru cele astigmatice, în secțiunea
principală cu cea mai mică valoare algebrică a puterii, abaterile limită ale valorii puterii
frontale sunt după cum urmează:
Tabel 6.1
Pentru lentilele de contact prismatice cu o putere frontală de 0.00 dioptrii, abaterea limită pentru puterea frontală este de + 0.12 dioptrii.
Puterea cilindrica (diferenta astigmatică) a lentilelor de contact este diferența puterilor frontale in secțiunile principale.
O lentilă astigmatică formează imaginea reticulului sub forma unui cilindru în spațiu. Se consideră că imaginea este pusă la punct, atunci când generatoarele cilindrului sunt net conturate. Imaginea cilindrului va fi pusă la punct în două poziții, decalate unghiular cu 90°. Notând cu Øv valoarea puterii minimă (în modul) si cu Øh valoarea puterii maximă (în modul), diferența astigmatică va fi: N = Øh – Øv.
Pentru lentilele de ochelari astigmaice, puterea cilindrică și abaterile limită ale acesteia sunt după cum urmează:
Tabel 6.2
Deviația prismatică. Se definește ca fiind deviația razei emergente față de raza incidentă datorită efectului de prismă. Puterea prismatică este deviația prismatică în punctul central, și se exprimă in unitați unghiulare sau dioptrii prismatice. Dioptria prismatică este puterea prismatică corespunzătoare unei deviații de 1 cm, la distanța de 1 m.
Pentru lentilele de contact prismatice, puterea prismatică și abaterile limită ale acesteia sunt după cum urmează:
Tabel 4.3
Pentru lentilele de contact cu o putere frontală de 0,00 dioptrii și o putere prismatică de 0,00 pdpt, abaterea limită pentru puterea prismatică este de 0,2 pdpt, pentru lentilele din grupele 1 și 2, și 0,5 pdpt pentru lentilele din grupa 3.
Astigmatismul pe axă. Astigmatismul pe axă la lentilele axosimetrice trebuie să nu depașească abaterile limită cuprinse între + 0.06 și + 0.30.
Poziția centrului optic.
Pentru lentilele axosimetrice, poziția centrului optic se va marca cu un punct având diametrul de max. 1 mm.
Pentru lentilele axosimetrice cu puterea frontală 0, nu se însemnează pe lentilă poziția centrului optic.
Pentru lentilele astigmatice, poziția centrului optic se află în punctul de intersecție al celor două secțiuni principale, și este marcat pe lentilă prin punctul din mijloc al celor 3 puncte cu care se înseamnă poziția secțiunii principale cu cea mai mică valoare algebrică a puterii.
Descentrarea este abaterea poziției centrului optic față de centrul geometric al conturului lentilei.
Poziția secțiunii principale
La lentilele astigmatice, poziția secțiunii principale cu cea mai mică valoare algebrică a puterii se va însemna cu 3 puncte, având diametrul de max. 1 mm fiecare.
Verificarea caracteristicilor optice se face cu frontifocometru sau cu un alt aparat specializat în acest scop. Verificarea caracteristicilor optice se face la locul de măsurare reprezentat de centrul geometric al suprafeței concave a lentilei de ochelari, iar pentru lentilele de contact descentrate, se face în locul de măsurare indicat de producător.
Frontifocometrul(autolensmetrul) este un aparat optic folosit pentru determinarea puterii, direcției axelor și a centrului optic al lentilelor de contact. Este compus dintr-un colimator si o lunetă. Reticulul colimatorului este iluminat de sursa de lumină si se deplasează prin intermediul unui buton solidar cu o scală. Poziția vernierului pe scală este urmarită lateral cu ajutorul lupei. În poziția de zero, fară lentile de măsurare, reticulul se află în focarul obiectivului de colimator, imaginea sa fiind transmisă la infinit. În această situație, luneta preia razele telecentrice de la colimator si formează imaginea reticulului centrată și clară.
Aparatul permite o măsurare directă a puterii frontale(figura 4.30), de aceea este prevăzut cu ocular cu dioptrii. Din acest motiv, utilizatorul trebuie, în primul rând să regleze ocularul, astfel încât să observe reticulul clar. Din acest moment se pot executa măsurători obiective.
Fig.6.30
Eroarea de măsurare nu trebuie să depășească urmatoarele valori:
Tabelu 4.4
Puterea cilindrică se calculează după măsurarea puterii ambelor secțiuni principale cu ajutorul frontifocometrului.
Puterea prismatică a lentilelor de contact cu acțiune prismatică se verifică cu frontifocometrul, sau cu un alt aparat specializat; eroarea de măsurare nu va depăși următorile valori:
– până la 3 pdpt, eroarea de măsurare admisă este + 0.10 dpt;
– peste 3 pdpt, eroarea de măsurare admisă este + 0.15 dpt.
Astigmatismul pe axă la lentilele axosimetrice, se verifică pe frontifocometru, odată cu verificarea puterii frontale, și se pune în evidență prin deformarea imaginii obținute in frontifocometru.
Poziția centrului optic se verifică tot cu frontifocometrul. Eroarea nu va depașii următoarele valori:
Tabelul 6.5
Mărimea descentrării lentilelor de ochelari se verifică cu frontifocometrul, sau cu ajutorul unor șabloane speciale.
Transparența
Nici un material nu este pefect transparent. Aceasta depinde de compoziția chimicã,de puritate,hidratare și de alte proprietãți Transparența sau transmisia luminii poate fi determinatã cu ajutorul unui fotometru, pentru o anumitã lungime de undã, și o anumitã grosime de material.
Este necear sã amintim cã pierderile produse la trecerea luminii printr-un sitem optic se datoreazã absorției si reflexiilor parazite pe suprafețele incidente.Pentru un material cu indice de refracție de 1,49 maximul teoretic de trasmisie, al unei lentile de contact ,este de 95,83%.
Este important de cunoscut domeniul de transmisie a luminii pentru a determina gradul de acceptabilitate al materialului în cazul unor aplicații mai speciale din domeniul UV sau infraroșu.
Transmisia trebuie sã fie uniformã dealungul spectrului vizibil ca sã nu rezulte modificãri în percepția culorilor.
Măsurarea transmisiei se face cu ajutorul unui fotometru UV-VIZ.Matrialul folosit are un indice de refracție care permite o transmisie a lumini mai bună.Lentila de contact este așezată pe o lamella test care absoare 10%.Rezultatul este că transmisia este de 99% în vizibil. Transmisia în domeniul UV este 0(fig.4.31)
Fig.6.31
Notare , marcare și ambalarea
Notarea lentilelor de contact se face indicând următoarele:
-tipul de lentilă de contact
-puterea în dioptrii
-diametrul lentilei de contact
-raza suprafeței de bază
-excentricitatea numerică
-hidrofilia
-transmisibilitatea la oxigen
-durata de utilizare.
Marcare lentilelor de contact presupune indicarea următoarelor caracteristici:
-simbol al producătorului
-direcții de orientare unghiulară
Ambalajul trebuie să fi septic și să asigure menținerea lentilei în stare de funcționare pe durata transportului și păstrării.În totdeauna lentil de contact se păstrează intr-o soluție corespunzătoare cu tipul acesteia.
6.6.Tipuri de lentile:
Lentilele din sticlă minerală
Putem spune că sunt lentilele cele mai des folosite datorită prețului mic, dar tendința pentru perioada imediat urmatoare este sa piarda teren în favoarea lentilelor fabricate din materia plastic ( lentile organice ).
Lentilele de sticlă ( minerale ) sunt rezistente la ștergere nu necesită o întreținere deosebită, un mare dezavantaj al acetui tip de lentilă este că:
– se sparg
– sunt grele ceea ce ne impiedică uneori în alegerea ramei de ochelari, ne referim aici la ramele de ochelari ce au prinderea direct pe lentilă sau ramele pe fir.
Montarea acestui tip de lentilă pe ramă este dificilă,iar rezistența ramei în timp ar fi serios afectată. În general putem opta pentru lentilele de sticlă atunci cand dorim un ochelar de vedere ieftin si dioptriile prescrise au valori mici ( pană la +/- 2,00 dioptrii – valori pozitive sau – 3 ,00 dioptrii – valori negative).
Pentru persoane cu dioptrii mari sunt disponibile lentile subtiate. Aceste lentile, sunt mai estetice și mai durabile in timp.
Lentilele din sticlă sunt de doua tipuri:
Normale: Lentilele de geam nu sunt la fel de ușor de zgâriat precum cele de plastic. Ele pot fi folosite pentru multe tipuri de prescripții. Acestea sunt mai grele decat cele de plastic.
Asferice: Lentilele de sticlă pot fi facute si dintr-un tip special de sticlă. Aceste tipuri de lentile sunt mult mai subțiri decat cele normale, și sunt potrivite celor care au nevoie de o corecție mai mare și necesită lentile normale groase.
Lentilele din sticlă organică (plastic)
Sunt considerate mai bune decat lentilele de sticlă,deoarece sunt mai ușoare, se sparg mai greu și în cazul în care se sparg, nu taie ca sticla.
Pentru lentilele de plastic există tratamente de:
– durificare;
– antireflex;
– strat hidro-oleofob (anti aburire – lentila se curață mult mai bine și alunecă apa de pe lentilă mult mai repede)
– stratul antistatic (praful și murdaria nu mai aderă la lentilă atat de ușor);
– colorări ale lentilei uni sau degrade 25%-90%;
– stratul fotocromic (sau heliomatul pe gry și maro);
– filtrul PC (benefic persoanelor ce lucrează timp îndelungat la PC).
Pentru persoane cu dioptrii mari sunt disponibile lentile cu indice mare de refracție
1.56; 1.59;1.6;1.67; 1.7;1.74 ;1.76 rezultând lentile mai ușoare, lentile cu o claritate îmbunatățită, lentile mai subțiri, mai estetice și mai durabile în timp.
Materialele din care sunt fabricate lentilele subțiate, sunt mai durabile și mai flexibile, putând fi montate pe orice tip de ochelar ( rama de vedere sau rama de soare).
Lentilele din sticlă sunt de doua tipuri:
Normale: Ele pot fi folosite pentru multe tipuri de prescripții. Acestea sunt mai ușoare, și se pot monta pe diferite feluri de rame.
Asferice:Lentilele de sticlă pot fi facute și dintr-un tip special de sticlă. Aceste tipuri de lentile sunt mult mai subțiri decât cele normale, și sunt potrivite celor care au nevoie de o corecție mai mare și necesită lentile normale groase.
Lentilele cu tratament Antireflex
Se zgarie greu și sunt extrem de dure oferind o protecție foarte mare în cazul unui traumatism în zona ochilor. O lentilă de ochelari are în mod normal reflexii între 8 – 20%. Cu ajutorul tratamentului antireflex, aceste reflexii se reduc pană la 1- 4% în funcție de tipul de antireflex.
Cu ajutorul unui tratament antireflex aplicat pe o lentilă veți vedea mai clar și mai bine datorită transparenței marite.
Lentila cu tratament antireflex subliniază culoarea și estetica ochilor dumneavostră și maresc rezistența lentilei din material organic la acțiuni mecanice în viața de zi cu zi deoarece sunt asociate cu tratamente de durificare.
Tratamentul antireflex asigură o proțectie sporită împotriva luminii artificiale și în special în cazul conducerii pe timp de noapte. Ați observat, desigur, că prin folosirea lentilelor convenționale, fără tratament antireflex, vederea dumneavoastră este mult mai expusă sursei de lumină naturală sau artificială. Indiferent că lucrați la calculator, în medii cu lumină artificială, sau conduceți noaptea, tratamentul antireflex elimină disconfortul și senzația de ochi obosiți și iritați.
Beneficiile lentilelor ANTIREFLEX:
1.protecție vizuală maximă;
2.confort vizual sporit;
3.vedere clară la citit și la distanță;
4.eliminarea reflexiilor iritante;
5.percepția naturală a culorilor;
6.claritatea imaginii;
7.aspect placut datorită culorilor folosite;
8.transparența mai mare;
9.aburire scazută la schimbarea de temperatură;
10.curățare mai ușoara a lentilei;
11.creșterea rezistentei la zgârieturi.
Lentilele cu tratament Heliomat
Lentile HELIOMATE + AR, Lentile TRANSITIONS VI
Lentilele heliomate sau fotocromatice se adaptează automat la schimbarile de lumina – ele devin inchise aproape ca și lentilele de soare la lumina soarelusi și se deschid la culoare in medii închise ( încaperi , seara etc ). Se gasesc în doua culori : maro si gri .
O altă caracteristică importanta este că sunt atât în varianta de sticlă (minerale) cât și din plastic (organice).
Beneficii :
– Lentilele TRANSITIONS sunt cele mai noi și fac parte din cea mai avansată generație de lentile fotocromice de la Transition Optical.
– Sunt la fel de clare la interior ca și lentilele incolore (optional antireflex pt o claritate îmbunătășită).
– Sunt închise la culoare la orice temperaturi, foarte închise la temperaturi ridicate.
– Ofera o protecție 100% a radiațiilor UVA și UV
– Protecție 100% UV 400
– Se activează și revin la starea lor incolora intr-un timp foarte scurt.
– Mareste confortul și elimina stările de oboseală prematură în cazul conducatorilor auto.
Aceste lentile sunt recomandate în special persoanelor adulte cu o sensibilitate crescută la lumina sau albul zapezii, conducatorilor auto, sau persoanelor ce își desfașoară activitate în aer liber .
Lentilele Bifocale
Ochelarii bifocali – sunt acei ochelari ce au inserate pe aceeași lentilă și dioptriile pentru vedere la distanță cât și pentru vederea la aproape ( se coboară privirea spre obiectul de privit de aproape ) astfel nu mai suntem nevoiți să purtăm două perechi de ochelari și să le schimbam în funcție de necesități.
Un dezavantaj al acestei soluții reprezintă faptul că pastila pentru vederea de aproape este vizibila și ne tradează varsta (acesti ochelari sunt purtați în momentul apariției prezbiopiei deci începand de la 40 – 50 de ani ).
Atenție! – la folositea ochelarilor bifocali în cazul coborâri sau urcării treptelor trebuie să ne orientăm privirea pentru zona la distanță astfel vom evita accidentele cauzate de privirea prin zona de aproape unde imaginea este neclară și marită.Lentilele bifocale se pot comanda atât pe sticlă minerală ( sticlă ) cât și pe sticlă organică ( plastic ). Se pot comanda cu tratament antireflex, cu stratul Hidro-oleofob ( pt întreținerea lentilei) , colorate sau heliomate / fotocromice și cu Transitions VI.
Lentilele Progresive
Cabinetul medical vă pune la dispozitie lentile progresive ce reprezintă ultima inovație în tehnologia lentilelor oftalmice. Sunt acele lentile care corectează PRESBIOPIA.Presbiopia este o tulburare de vedere care survine după vârsta de 40 de ani. NU este o afecțiune în sine, ci rezultatul procesului de îmbatranire al ochilor.
Lentilele progresive sunt acele lentile care permit vederea cu o singură pereche de ochelari la distantă, intermediar și aproape, înlocuind cele 3 perechi de ochelari(distanță, intermediar și aproape). Aceste lentile au un camp de progresie îngust, mediu sau larg, în funcție de performanța lentilelor ce sunt folosite pentru toate distanțele, având un aspect cosmetic foarte pălcut datorită design-ului și a faptului că tranzițiile dintre campurile de progresie sunt invizibile.
* sunt cele mai performante lentile;
* asigură vedere clară la orice distanță (există zona vederii la distanță, la semidistanță și pentru vederea de aproape), fără delimitare vizibilă a acestor zone (estetice);
* nu trădează vârsta purtătorului;
* se pot monta pe orice ramă;
* oferă o mare libertate de mișcare.
Lentilele progresive sunt recomandate persoanelor dinamice, active,persoanelor care lucrează la calculator, persoanelor care s-au săturat să poarte 2 perechi de ochelari și vor un confort vizual îmbunătățit și un aspect nou.
Cu lentilele progresive nimeni nu-și va da seama de varsta dumneavoastră.
Lentilele din Policarbonat
Se zgârie greu și sunt extrem de dure oferind o protecție foarte mare în cazul unui traumatism în zona ochilor. Sunt cu 20% mai ușoare și mai subțiri decât lentilele din plastic și mult mai rezistente la șoc.
Lentilele din policarbonat sunt rezistente la impact (recomandate pentru actvități sportive, copiilor, pentru un stil de viață activ), sunt incasabile, sunt foarte ușoare și elastice. Sunt mai subțiri cu 25% decât lentilele organice și sunt recomandate pentru rame cu șurub și fir. Aceste lentile sunt pentru cei ce optează pentru o ramă Frameless ( fără ramă ), noi vă punem la dispoziție o lentilă ușoară și rezistentă la șocuri pentru siguranță deplină. Un material adaptat la toate corecțiile, ideal pentru echipamentele folosite în situații de risc. Este indispensabil pentru copii. Lentilele din policarbonat, se pot comanda și cu tratament ANTIREFLEX sau îl puteți comanda împreuna cu tratamentul HELIOMAT.
Aceste lentile se pot monta pe orice tip de ramă- recomandate pentru ochelarii cu reme pe șurub sau capsa (fără ramă).
Info lentile :
Indice de refracție: 1.59
Protectie UV : 100% UVA-UVB
Absorbție UV : 385 nm
Puteși alege dintr-o gamă variată de tipuri de lentile:
– Monofocale;
– Progresive;
– Cu tratament Heliomat
– Cu tratament Antireflex
– Simple
Bibliografie
Nicolae Dumitescu-Bazele opticii fiziologice;
Nicolae Dumitescu-Anatomie oculară;
Nicolae Dumitescu-Optică geometrică;
Nicolae Dumitescu- Tehnologia de adaptare a ochelarilor
Nicolae Dumitescu- Optometrie funcțională
Nicolae Dumitescu-Metode și mijloace de testare
Ursache Marcela, Universitatea Craiova Facultatea de fizica Dotarea cabinetului de optometrie;
Adrian Titi Pascu-Note de Curs-Tehnologie de montaj ochelari
http://opticaghid.blogspot.ro/
http://www.optica-med.ro/.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Profesor indrumator: Absolvent: Asist. Dr. Ing. Adrian Pascu Vlădășel Robert Gheorghe Dorel CUPRINS: Partea I:… [305589] (ID: 305589)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.