Profesor dr. Silviu Gabriel Cioroiu Absolvent: Neagu Lilla Bernadett BRAȘOV, 2019 LUCRARE DE DISERTAȚIE Recuperarea unui pacient după acromioplastie… [623852]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:
Profesor dr. Silviu Gabriel Cioroiu

Absolvent: [anonimizat], 2019

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Recuperarea unui pacient: [anonimizat]:
Profesor dr. Silviu Gabriel Cioroiu

Absolvent: [anonimizat], 2019

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
1.MOTIVUL ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 4
2. ACTUALITATEA TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
3. OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
4. IPOTEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
5. SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
CAPITOLUL I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………………… 6
I.1.PARTICULARITĂȚI ANATOMICE ȘI BIOMECANICE ALE ARTICULAȚIEI UMĂRULUI ……… 6
I.1.1. Anatomia umărului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
I.1.2. Muș chii umărului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
I.1.3. Biomecanica articulației umărului ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
I.2. LEZIUNILE COAFEI ROTATORILOR ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
I.2.1. Ruptura de coafă rotatorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 14
I.2.2. Modalitățiile recuperării umărului după acromioplastie atât în România cât și în
străinătate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
I.3.TRATAMENTUL POSTOPERATOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………… 24
II. 1. Data, locul și subiecții cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
II. 2. Aparate, instalații și materiale folosite ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
II. 3. Planul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 26
II. 4. Metode folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 27
II. 5. Prezentarea pacient: [anonimizat] ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 28
II. 6. Obiectivel e urmărite la programul kinetic ………………………….. ………………………….. …………………. 31
II. 7. Conceperea și aplicarea kinetoterapiei ………………………….. ………………………….. ……………………. 32
II. 7. 1. Program kinetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 33
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 42
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 45
Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 45
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 46

4
INTRODUCERE

1.MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Umărul este o articulație complexă predispusă la apariția multiplelor probleme ale
ligamentelor, mușchilor și a suprafeței articulare.
Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi ce înconjoară articulația umărului
asemănător unei manșete: subscapular,supraspinos, i nfraspinos și mușchiul rotund mic. O
serie de traumatisme casnice sau sportive pot duce la ruperea acestor mușchi . Dator ită
poziț iei sale mușchiul supraspinos este cel mai afectat, deoarece la mișcările de ridicare a
brațului este comprimat î ntre aceste două structuri osoase.
Acromioplastia este o intervenț ie chirurgicală minim invazivă , prin care o parte din
acromion este eliminată pentru a crea mai mult spațiu pentru tendoanele coafei rotatorii.
Scopul intervenției este reducere a durerii și restabilir ea fun cției umărului. Mi-am
ales această intervenț ie chirurgicală, deoarece este foarte important să acord tehnic ile
kinetice, pentru a îmbunătăț ii reluarea activităț ii pacientei .
2. ACTUALITATEA TEMEI

Kinetologia sau kinetoterapia este o „științ ă biologică interdisciplinară, care se
ocupă exclusiv cu studiul mișcării corpului omenesc, a elementelor anatomo -funcț ionale
care concură la re alizarea acesteia și a modalităț ilor de corectare și / sau compensare a
perturbărilor reversibile, parț ial rever sibile și ireversibile.”
[CORDUN, 1999, Pag. 11]
„Kinetoterapia urmărește anumitor recuperare a funcții pierdute parț ial sau total prin
utilizarea diverselor mijloace terap eutice, cu scopul de a îmbunătății viaț a paci entului,
de –ai crea independență motorie cât și de a îmbunătăț ii capacitatea de autoservire.”
[CIOROIU, 2012. Pag. 6]
Kinetoterapia are o valoare importantă în redo bâ ndirea activităț ii pacientei î n urma
intervenț iei chirurgicale. Scopul ace stui procedeu este îndepărtarea durerii , rest aurarea
mișcării în condiț ii de stabi litate și corectarea diformitățile dependente de articulaț ie.

5
3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

– lucrarea de față dorește să evidențieze importanț a implementării protocoalelor de
recuperare
– prin tema abordată se urmărește studierea mijloacelor utilizate în vederea realizării
kinetoterapiei
– prin această lucrare se urmărește evidenț ierea unor noi linii de aplicare a ședinț elor
de kinetoterapie
4. IPOTEZA

Prin programul aplicat pe patologia abordată la nivelul subiectului, î i conferă
acestuia, creșterea mobilită ții articulare, creș terea stabilității umă rului și recuperarea
membrului superior afectat pentru reluarea activității zilnice și menț inerea musculaturii.
5. SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Scopul acestei cercetări constă în evidențierea importanței ședinț elor
kinetoterapeutice î n proc esul de îmbunătăț ire a mobilităț ii arti culare și a membrelor
superioare .
Sarcinile cercetării sunt:
– alegerea temei cercetării
– documentarea bibliografică de specialitate
– stabilirea subiectului cercetării
– stabilirea ipotezelor cercetării și obiectivelor lucrării
– discuț ii cu specialiștii din domeniu: medici, kinetoterapeuț i, asist enți
– stabilirea mijloacelor de evaluare patologică (inițială și finală)
– realizarea obiectivelor de recuper are
– stabilirea mijloacelor abordate în recuperare și întocmirea planului de recuperare
– interpretarea rezultatelor în grafice și tabele
– întocmirea și redactarea lucrării
– întocmirea și redactarea powerpointului
– susținerea lucrării de disertaț ie și prezentare a powerpointului

6
CAPITOLUL I – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1.PARTICULARITĂ ȚI ANATOMIC E ȘI BIOMECANICE ALE ARTICULAȚI EI
UMĂRULUI

Aparatul locomotor asigură funcț ii importante organismului uman cum ar fi: deplasarea
acestuia în spațiu, interacț iunea mecanică prin mobilizarea segmentelor corpului uman cu
mediul î nconjurător, precum și interacți unea segmentelor î ntre ele.

Aparatul locomotor este format din trei subdiviziuni:
I. Osteologia – anatomia care se ocupă cu studiul oaselor și elementelor s cheletului
II. Artrologia – anatomia care se ocupă cu studiul legăturilor dintre oase, adică cu
articulaț iile
III. Miologia – anatomia car e se ocupă cu studiul mușchilor

Osul este un material rigid și foarte mineralizat ce constituie scheletul. În afara rolului său
de suport, acesta reprezintă cel mai important rezervor de calciu al organismului.
Articulațiile corpului uman sunt organe de legătura dintre oase. Proprietatea cea mai
importantă a unei articulații este mobilitatea ei.
Mușchii sunt formați din corpul muscular, ce constituie porțiunea principală contractilă și
din tendoane, prin care forța musculară se transmite oaselor.

[SECHEL , 2002, Pag. 54 ]

I.1. 1. Anatomia umărului

Membrul superior este alcă tuit din următoarele patru segmente: umăr, braț,
antebraț, mână . Centura membr ului superior sau centura scapulară formează scheletul
umărului și este formată din două oase claviculă și scapulă .
Clavicula este un os lung și pereche , situat transversal între manubriul sternului și
acromionul scalpului. Are forma literei S culcat și este format dintr -un corp și din două
extremități.
Corpul pre zintă două fețe și două margini. Fața superioară este netedă și se poate palpa
sub piele. Fața inf erioară prezin tă o gaură nurtitivă și un șanț, pe care se inseră mușchiul
subclavicular.

7
Marginea anterioară este concavă în treimea laterală unde dă inserție muschiul deltoid, și
este convexă în treimea medială, unde dă inserție mușchiul pectoral mare. Marginea
posterioară este și ea concav convexă da r î n sens invers decâ t marginea anterioară.

Fig. 1.1. Clavicula
Extremitatea medială sau sternală este voluminoasă și prezintă o față sternală destinată
articulării cu manubriul sternului. Extremitatea laterală este turtită și prezintă o față
acromială destinată articulării cu acromionul.
[PAPILIAN, 1992 , Pag. 57 -60]
Scapula sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară, situat pe fața poster ioară a
toracelui. Prezintă două fețe, trei margini și trei unghiuri.

Fig. 1.2. Scapula, vedere anterioară și posterioară
Fața posterioară priv ește posterior și lateral , de p e ea se desprinde spina scapulei , care
împarte această față în două fose (fosa supraspinoasă și fosa subspinoasă ). Fața ventrală
este orientată spre coaste . Marginea superioară este subțire și prezintă scobitura scapulei.
Marginea medial ă este orie ntată spre col oana vertebrală și aici se inseră numeroș i mușchi.
Marginea later ală este orientată spre axilă și a ici se inseră mușchii rotund mare ș i mic.
Unghiul inferior este ascuțit și ușor de explorat sub piele. Aici se inseră mușchiul dințat

8
anterior. Unghiul superior este ușor rotunjit și aici se inseră mușchiul ridicător al scapulei.
Unghiul l ateral este cel mai voluminos. P rezintă două elemente: cavitatea glenoidă și
procesul coracoid.
Humerusul este un os lung și pereche. Prezintă o diafiză ș i două epifize.

Fig. 1.3. Humerus – vedere anterioară
Corpul este aproape cilindric în porțiunea superioară, prezintă trei fețe și trei margini. Fața
antero -laterală prezintă o rugo zitate în formă de V numită tuberozitatea deltoidiană. Fața
antero -medială prezintă gaura nutritivă a osului, șanțul intertubercular și o impresiune
rugoasă. Fața posterioară este srăbătută oblic de șanțul nervului radial. Marginea
anterioară este bine pronunțată. Marginea laterală și marginea medială prezintă caractere
comune.
Epifiza superioară este unită cu corpul prin colul chirurgical. Prezintă mai multe elemente
descriptive: capul hume rusului, colul anatomic, tuberculul mare și mic și șanțul
intertubercular.
Epifiza inferioară este turtită și recurbată dinapoi înainte. Prezintă un condil și doi
epicondili. Condilul humerusului prezintă două categorii de formațiuni.
1. Suprafețe articulare sunt reprezentate de către: trohleea humerusului, capitulul
humerusului și un șanț intermediar.
2. Fose sunt în număr de trei: fosa coronoidă, fosa radială și fosa olecraniană.
Epicondilii sunt două proeminențe care servesc pentru inserții muscu lare, unul este medial
și altul lateral.

9
I.1.2. Mușchii umărului

Mușchiul deltoid este cel mai superficial și voluminos dintre mușchii umărului. Are formă
triunghiulară și acoperă articulația scapulohumerală. Are trei origini : pe claviculă,
acromion, spina scapulei și se inseră pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului. Inervația
este dată de nervul axilar.

Fig. 1. 4 . Musculatura umărului
Mușchiul supraspinos are originea în fosa supraspinoasă a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului. Inervația este dată de nervul suprascapular.
Mușchiul infraspinos are originea în fosa infraspinoasă prin fibre tendinoase și se inseră
pe tuberculul mare al humerusului. Este acoperit de mușchiul trapez ș i deltoid. Inervația
este dată de nervul subscapular.
Mușchiul rotund mic are originea pe f ața posterioară a scapulei și se in seră pe tuberculul
mare al humerusului. El acoperă capul lung al tricepsului și este acoperit de mușchiul
deltoid. Inervaț ia este dată de nervul micului r otund.
Mușchiul rotund mare are originea la nivelul unghiului inferior al scapulei și se inseră pe
tuberculul mic al humerusului. Inervația o dă nervul toracodorsal din plexul brahial.
Mușchiul subscapular are originea î n fosa subsc apulară și se inseră pe tuberculul mic al
humeruslui. Inervația provine din nervul subscapular.
[PAPILIAN,1992, Pag. 206 -208]

10
I.1.3. Biomecanica articulației umărului

Biomecanica este știința care se ocupă cu aplicarea legilor mișcări în evoluția ființelor vii.
„ Biomecanica studiază acț iunile motrice umane considerate ca un sistem. Î n cadrul
acestui sistem intervin atât părț ile componente ale aparatului lo comotor (oase, mușchi,
articulaț ii), cât și sistemul nervos central și organele interne, toa te aparatele și s istemele
care intră în constituț ia organismului uman fiind solicitate și alcătui nd un complex unitar
care condiț ionează motricitatea. „
[ IFRIM, ILIESCU, 1978, Pag. 9 ]
Complexul umărului este alcătuit din următoarele articulații: glenohume rală,
sternoclaviculară, acromioclaviculară și scapulotracică.
Articulația glenohumerală este o enartroză, care permite mișcări ample în cele trei
planuri, depizând de integritatea ligamentelor și a musculaturii periarticulare pentru o
funcționare corespun zătoare.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de către capul humeral, acoperită de cartilaj hialin.
Din cauză incongruenței celor două suprafețe la periferia cavității glenoide se găsește un
inel fibrocartilaginos numit labrum. Acesta are rolul de a adâ nci cavitatea cu aprox. 50%.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de o ca psulă articulară și ligamente. C apsula este
laxă, de forma unui manșon care învelește articulația .
Ligamentele sunt:
– ligamentul coraco -humeral, care limitează rotația externă
– ligamentele gleno -humerale, limitează abducția, rotația internă și externă
Mișcările posibile la acest nivel sunt:
 Flexia : mișcarea anterioară a brațului într -un plan sagital. Amplitudinea
maximă nu poate fi realizată decât prin participarea tuturor articulațiilor
umărului.
 Extensia: mișcarea posterioară a brațului într -un plan sagital
 Abducția: mișcarea de depărtare a brațului de corp
 Adducția: mișcarea de apropiere a brațului de corp
 Rotația internă: mișcare care se execută în jurul unui ax vertical , care trece
prin centrul capului humeral

11
 Rotația externă: mișcare care se execută în jurul unui ax vertical, care trece
prin centrul capului humeral
Articulația sternoclaviculară unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și
primul cartilaj cost al.
Suprafețele articulare sunt inegale ca formă și dimensiuni. De partea toracelui se prezintă
marginea laterală a manubriului sternal și primul cartilaj costal. Discul articular este un
fibrocartilaj situat între cele două suprafețe articulare.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară și un număr de ligamente.
Capsula articulară este formată din două straturi: unul extern fibros și altul intern, sinovial.
Ligamentele care întăresc capsula sunt:
– ligamentul sternoclavicular anterior și posterior , care limitează mișcările de proiecție
anterioară și posterioară
– ligamentul interclavicular , care unește cele două clavicule
– ligamentul costoclavicular , limitează mișcarea de ridicare a claviculei
Mișcările posibile la acest nivel sun t:
 Proiecția anterioară: extremitatea sternală a claviculei se deplasează înapoi, iar cea
acromială înainte
 Proiecția posterioară: extremitatea acromială a claviculei se deplasează înapoi, iar
cea sternală înainte
 Ridicarea: extremitatea sternală a claviculei coboară, iar cea acromială se ridică
 Coborârea: extremitatea acromială a claviculei coboară, iar cea sternală se ridică
 Rotația: intervine în cadrul mișcărilor umărului de extensie peste 30 °, flexie peste
100 °, abducție peste 70 °

12

Fig. 1.5 . Componentele articulației umărului
Articulația acromioclaviculară este o artrodie, care împreună cu articulația
sternoclaviculară permite abducția de 180 ° a umărului, contribuind și la celelalte mișcări
ale humerusului î n cavitatea gl enoidă.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de extremitatea laterală a claviculei și de fața
articulară a acromionului.
Mijloacele de unire sunt alcătuite dintr -o capsulă întărită de ligamentul acromioclavicular,
care se găsește pe partea superioară a capsul ei, legâ nd acromionul cu clavicula. Mult mai
puternice decâ t acesta , sunt ligamentele coracoclaviculare, care mențin scapula și
clavicula î n contact.
Mișcările posibile la acest nivel sunt cele de alunecare, scapula urmând deplasările
claviculei.
Articulația scapulotoracică nu este una reală, importanța sa în cadrul complexului
umărului nu trebuie neglijată. Este formată de mușchiul dințat anterior și fața anterioară a
scapulei, unde își are originea mușchiul subscapular.
Mișcările posibile la aces t nivel sunt:
 Adducția: apropierea marginii mediale a scapulei de coloana vertebrală, asociată
proiecție posterioară a umărului și abducție orizontală a brațului
 Abducția: depărtarea marginii mediale a scapulei de coloană, asociată de proiecție
anterioară a umărului și adducție orizontală a brațului
 Rotația externă: pivotarea scapulei în jurul unghiului său supero -intern, concomitent
cu depărtarea unghiului inferior de coloana vertebrală, asociată cu mișcarea de
ridicare a umărului și de abducție a brațulu i peste 90 °

13
 Rotația internă: pivotarea scapulei în jurul unghiului său supero -intern, concomitent
cu apropierea unghiului inferior de coloana vertebrală, asociată cu mișcarea de
coborâre a umărului
[BALINT , 2007, pag.130 -138]
I.2. LEZIUNILE COAFEI ROTATORILOR

Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi ce înconjoară articulația umărului
asemănător unei manșete: subscapular, supraspinos, infraspinos și mușchiul rotund mic.
Supraspinosul inițiază mișcarea de ridicare a brațului (de abductie). Infraspinosul ș i
rotundul mic realizează rotația externă a brațului. Acești patru mușchi acționează ca o
unitate, mai degrabă decât fiecare în mod individual, pentru a menține stabilitatea
dinamica a umă rului.

Fig.1.6. Leziunea mușchii coafei rotatorilor
Leziunile de coafă rotatorie apar în urma unui traumatism puternic sau ca urmare a
suprasolicitării ridicării brațelor deasupra capului, în urma mișcărilor repetate sau a
practicării sportului. Leziunile de la nivelul umă rului sunt dificil de tratat datorită faptului că
solicitarea umărului este permanent. Articulaț ia umărului este mai puțin stabilă decâ t
majoritatea celo rlalte articulații din organism.
Majoritatea articulațiilor sunt stabilizate de către ligamente. Stabilita tea umărului este
conferită de coafa rotatorilor, de capsula și ligamentele periarticulare și de ceilalți mușchi
din vecinătatea articulației .
[CODOREAN, https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni -umar/leziunile -de-coafa -rotatorie/ ]

14
Cauzele
Coafa rotatorie se poate rupe în urma unei singure leziuni traumatice. De obicei, pacienții
simt o durere recurentă de umăr ce durează câteva luni. O leziune de coafa po ate apărea
adiacent unei alte leziuni de umăr, precum o fractură sau o luxație. Cele mai frecvente
rupturi sunt rezultatul solicitării excesive a acestui grup de mușchi pe o perioadă de ordinul
anilor.
Simptomele leziunilor de coafă rotatorie sunt:

o Durere la ridicarea și coborârea brațului
o Slăbiciune la ridicarea și rotirea brațului
o Atrofia mușchilor de la nivelul umărului
o Crepitații sau cracmente în anumite poziții

Tratamentul nechirurgical constă:
 Repausul și limitarea activităților solicitante
 Utilizarea unui bandaj
 Medicație anti -inflamatoare
 Injecțiile cortizonice (cortizonul este un steroid puternic ce poate fi foarte eficient î n
diminuarea temporară a inflamației și durerii )
 Exerciții de tonifiere a musculaturii și fizioterapie
Câ nd tratamentul nechirurgical nu calmează durerea, medicul va poate recomanda
intervenția chirurgicală.
I.2.1. Ruptura de coafă rotatorie
Rupturile de coafă a rotatorilor sunt printre cele mai obișnuite leziuni ale umărului.
Este o patologie frecvent întâlnită , care crează dificultă ți la mobilizarea umărului făcând
ca diferite activităț i curente cum ar fi: îmbrăcatul, pieptănatul, spălatul pe cap, tragerea
unei pături pe corp etc., să fie dureroase și chiar imposibil de efectuat.
Rupturile degenerati ve încep, de obicei, pe fața articulară a tendonului lângă marea
tuberozitate humerală. Mai puțin frecvent, ruptura poate apărea pe fața superioară a coafei.
Neregularitățile degenerative de la suprafața coafei vor interfera cu alunecarea tendonului
conduc ând la iritarea spațiului subacromial și apariția bursitei subacromiale. Toate aceste
modificări afectează în special indivizii ce practică o muncă activă susținută ce presupune

15
ridicarea repetată a brațului deasupra capului sau abducție prelungită . Divers e sporturi pot
predispune la modificări degenerative ale coafei rotatorilor.
Simptomul principal este durerea la mobilizarea activă a brațului (în special
retroversie și abducție), durerea nocturnă și somnul dificil. Pacienții cu rupturi traumatice
adevărate ale coafei descriu exact accidentul produs, unii chiar simțind o pocnitură
audibilă urmată imediat de durere severă și slăbiciune musculară importantă în abducție.
Uneori scade și forța de rotație externă.
La artroscopie, coafa normală apare n etedă și acoperită cu sinoviala.
Ruptura degenerativă parțială pornește, de obicei, la inserția coafei pe marea tuberozitate
și cele mai multe rupturi de acest fel sunt localizate în zona superioară a coafei ce conține
tendonul supraspinosului.
Ruptura co mpletă face posibilă vizualizarea spațiului subacromial din articulația gleno –
humerală. Va fi evaluată calitatea tendonului rupt ținând cont că la o rup tură proaspătă,
recenta margine a rupturii este acoperită cu sânge, pe când în cazul unei rupturi
degener ative marginea este subțiată, atrofică uneori.
Mărimea leziunii este importantă și a fost clasificată după cum urmează:
 Ruptură mică (<1cm);
 Medie (1 -3cm);
 Mare (3 -5cm);
 Masivă (>5 cm).
Rupturile de coafă pot fi clasificate după forma lor: longitudinală, transversală, stelată sau
masivă.
Printre factorii cu prognostic nefavorabil pentru intervenția chirurgicală se numără: vârsta
avansată, defect mare al coafei, limitarea mișcărilor pasive, spațiu subacromial îngust,
țesut tendinos instabil, rupturi ale co afei î n zona A sau î n toate 3 zonele, leziuni de tendon
bicipital asociate, multiple injecții corticoide, obezitate.
Oricum cel mai important simptom pentru luarea deciziei chirurgicale este durerea și apoi
limitarea sau pierderea forței și funcționalității normale a umărului. Chirurgia coafei
rotatorilor poate fi deschisă, clasică sau artroscopică.

16
În cazul rupturilor masive, de peste 5 cm, cu mobilizarea proastă a tendonului coafei nu
mai este posibilă intervenția artroscopică și se recurge la reparare pe cale deschisă sau în
cazurile cele mai grave la lambouri musculare și chiar protezarea umărului (proteza
inversată).
[CODOREAN, https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni -umar/leziunile -de-coafa -rotatorie/ ]

Procedeele chirurgicale își propun sutura tendoanelor rupte și protejarea acestora până la
vindecare, acestea pot fi:
1. Chirurgia clasică: se practică o incizie la nivelul coafei rotatorilor, se disecă mușchiul
deltoid și se suturează tendonul rupt, practicându -se totodată și proceduri de decompresie.
Are avantajul vizualizării directe a leziunii, nu necesită aparatură sofisticată, însă
presupune o in cizie mare și dezinserț ie de mușchiul d eltoid, ceea ce face ca recuperarea
să fie mai dificilă, cicatr icile postoperatorii să fie mari și mai inestetice. E xistă și un risc
mai mare de infecț ii și de sâ ngerare.
2. Chirurgia mini -invazivă este un tip de chirurgie deschisă practicat pe incizii mai mici
(3-5 cm). Este limitată însă doar la intervenț ii mic i, neputând permite vizualizarea și
tratarea corespunzătoare a rupturilor mari.
3. Chirurgia artroscopică este a stăzi metoda de elecț ie. Ea constă în introducerea prin
câteva incizii mici (de 0,5 cm) a unei camere optice și a unor instrumente specifice. S pațiul
de lucru este asigurat prin introducerea de ser fiziologic care asigură distensia planurilor
anatomice și care ulterior se resoarbe rapid în ț esuturi. Acestă metodă permite atât
vizulizarea leziunilor cât și tratarea lor, fără a mai rea liza dezins erția unei părț i a mușchiul
deltoid. Spitalizarea este de o singură zi, cicatricile postoperator sunt practic minime,
recupe rarea este mai bună și complicaț iile postoperatorii sun t mai mici . Necesită însă
aparatură mai sofisticată și instruire specifică.
Actualmente cele mai elegante și mai puțin traumatizante intervenții pentru rupturile de
coafă a rotatorilor se fac pe cale artroscopică .
4. Transfer de tendoane î n locul celui rupt : transfer de latisimus dorsi sau triceps brahial
sunt proceduri chirurgic ale care se fac pe cale deschisă uneori cu cicatrici foarte mari și
sunt destul de laborioase. Sunt indicate î n rupturile masive care practic nu se mai pot
coase cap la cap, defectul fiind prea întins și când se dorește evitarea punerii unei p roteze.

17
Deși asigură o îmbunătățire a funcți ei umărului, realizează dezechilibre la locul de unde se
transferă noul tendon.
5. Artroplastia de umăr este indicată în rupturile masive de supraspinos, mai ales dacă
sunt prezente și semne de artroză în articulaț ia umărului . Se folosește o proteză specială,
numită proteză inversată deoarece se folosește pentru a rid ica brațul de forț a mușchiului
deltoid.

Fig. 1. 7. Artroplastia de umăr
Scopul intervenției chirurgicale este de a crea mai mult spațiu pentru tendoanele
coafei rotatorii. Pentru a face aces t lucru, medicul va elimina porțiunea inflamată din bursă .
Acesta poate efectua o acromioplastie anterioră, î n care o parte din acromion este eliminat.
Aceasta este cunosc ut ca o decompresie subacromială . Aceste procedur i pot fi efectuate
fie folosind tehnica artroscopică , fie prin intervenț ia chirurgicala deschisă.
[PAILARD, https://www.chirurgie -orthopedique -paris.com/acromioplastie -de-lepaule/ ]

I.2.2. Modalităț iile recuperării umărul ui după acromioplastie atât în
România cât și în străinătate

Atât în România cât și în străinătate recuperarea persoanelor după acromioplastie
este similară și constă în folosirea metodelor de balneofizioterapie. Balneofizioterapia este
indicată persoanelor care suferă de probleme articulare sau musc ulare, sportivilor de
performanță accidentaț i, persoanelor care și -au pierdut mobilitatea și în recuperarea
postopratorie.

18
Hidroterapia
Hidrokinet oterapia, metodă fizioterapeutică este practicată de mult timp și constă în
practicarea exerciț iilor fizice în apă. Azi face parte din programele de recuperare pentru
oamenii cu boli reumatismale degenerative sau inflamatorii cronice, sechele postraumatic e,
boli neurologic e centrale sau periferice, afecț iuni cardiorespiratorii, suferinț ele discale,
discovertebrale, tulburările de statică vertebrală (cifoză, scolioză), sarcina și recuperare
după naștere.
Hidrokinetoterapia se poate aplica în două moduri:
– parțială, în care imersia se referă doar la un singur membru sau segment
– generală, constă în imersia întregului corp
Hidrokinetoterapia parț ială este util izată pentru creșterea mobilităț ii articulare, prin
mișcări active, pasive sau activo -pasive. Se poat e practica în cadrul băilor parț iale de
membre. Are efect relaxant asupra musculaturii ș i duce la diminauarea intensităț ii durerii.
Hidrokinetoterapia generală se caracterizează prin imersia întregului corp în bazine
individuale, î n bazine colective sau piscine.
[TACHE, https://www.farmaciata.ro/recuperare -medicala/item/1002 -hidrokinetoterapia –
creste -mobilitatea -articulara ]
„ Hidrokinetoterapia urmărește, ca metodă de tratament, să redea bolnavului
posibilităț iile sale fizice ce au fost limitate de boală sau accidente și să aducă compensări
deficitu lui motor instalat. Prin exerciț iile fizice, prin elemente ale procedeelor de î not sau
chiar prin procedeele clasice ale înotului, bolnavul reușește să creeze adaptări motrice de
î nlocuire și își recapătă capaci tățiile funcț ionale.”
[CIOROIU, 2012, Pag. 174]
Hidrokinetoterapia este eficientă în recuperarea umărului după acromioplastie
pentru că ajută la relaxarea musculatu rii, reduce durerea, crește forța musculară,
rezistenț a și amplitudinea mișcării articulare.
Atât în România cât și în străinătate hidrokinetoterapia reprezintă primul plan î n
domeniul recuperării umărului, deoarece atât medici i noștrii cât și cei din afara țării
recomandă înotul.

19
Masajul
Metoda de recuperare prin masaj este identică atât în România cât și în străinătate.
„Masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acț iuni manuale sau
mecanice, î n scop fiziologic sau curativo -profilactic.”
[CIOROIU, 2010, Pag. 9]
Prin conceptul de masaj se înțelege o succesiune de m ișcări manuale, aplicate pe
întregul corp sau doar pe anumite segmente, în funcție de necesități, de condiții și de
posibilități. Masajul este o metodă de terapie eficientă,ce poate aborda diferite afecțiuni,
promovând starea de bine și sănătatea. Masajul general poate dura între 50 și 90 minute,
iar necesitatea este de o ședință pe zi. Manevrele de masaj pot fi efectuate de către o
persoană specialistă sau de către pacient. Succesiunea metodelor prin care se realizează
un masaj sunt efleurajul, fricțiu nea, frământat, tapotament și vibrațiile, cărora l -i se adaugă
metodele secundare cum ar fi, cernutul și rulatul (la membre), presiuni (la masajul
toracelui și spatelui) tracțiuni, tensiuni și scuturări, ciupituri și pensări.
[CIOROIU, 2010, Pag. 9]
Masajul p rezintă efecte locale și generale, directe și indirecte, imediate și tardive. Efectele
locale îmbunătățesc și calmează durerile circulației locale. Efectele generale ale masajului
stimulează aparatul circulator și respirator și elimină starea de oboseală musculară. Cel
directe este produs sub acțiunea mecanică a manevrelor, care activează circulația și
măresc elasticitatea tegumentelor și țesuturilor, cele ind irecte sunt obț inute pe cale reflexă.
Efectele imediate depind de durata, sensibilita tea și intensitatea procedeului folosit.
Efectele tardive se produc încet și sunt de lungă durată și se instalează pe cale reflexă.
[MARCU, 1983, Pag. 17 -20]
„Masajul poate avea efecte excitante sau stimulatoare și efecte calmante sau
inhibitoare, el po ate activa, intensifica și grăbi unele procese sau fenomene naturale;
poate dimpotriva să le încetinească, să le reducă intensitatea sau să le oprească „
[CIOROIU, 2010, Pag.13]
Masajul membrelor superioare
Membrul superior este constituit din omoplat, art iculația umărului, braț, antebraț, cot,
articulația pumnului și mână.

20
Masajul umărului
Poziț ionarea pacientei este șezând pe un scaun . Maseurul stă în picioare.
Netezirea se fac prin alunecări scurte pe partea anterioară, laterală și posterioară a
segmentului, aceste manevre pot fi prelungite înspre omoplat și torace.
Fricțiunea mușchiului deltoid se efectuează cu degetele , cu palma întreagă și cu
marginea cubitală a mâinii.
Frământatul se combină cu fricțiunea, dar cu mai multă forță.
Se poate aplica un tocat cu partea palmară a degetelor și un plescăit cu degetele sau cu
palmele. Se încheie cu neteziri mai lent și liniștitor.
Masajul brațului
Netezirea s e execută cu o mână sau cu două, prin alunecări lungi și lente, simultane și
alternative.
Fricțiunea se execută cu degetele sau cu podul palmei cu marginea cubitală a mâinii sau
cu masa mușchilor tenari, hipotenari.
Frământatul este manevra cea mai utilă pentru braț , se poate executa în brățară, se
cupri nde brațul și se prelucrează mușchii prin manevre ondulatorii. S e continuă cu
frământatul șerpuit, care permite o m ai amplă mișcare a mâinilor.
Tocatul se aplică cu fața latero -dorsală a degetelor în lungul brațului și cu fața lor palmară
pe umăr. Plescăitul cu degetele și palmele se aplică pe pa rtea anterioară și posterioară a
brațului, evitând partea internă.M anevre foarte utile pentru braț sunt cernutul și rulatul și se
execută cu multă ușurință. Se încheie cu neteziri ușoare.
[CIOROIU, 2010, Pag. 113 ]
Climatoterapia
Climatoterapia reprezintă utilizarea diferitele tipuri de climat mai ales cele pozitive.
Este o formă de terapie folosită în scop profi lactic și curativ, care prin acțiunea factorilor
naturali menț ine și întărește starea de sănătate a organismului. Atât în România cât și în
străinătate climatoterapia este foarte importantă în recuperarea psihică a pacientului
operat, pe lângă recuperarea fizică, cu încredere se va recupera mult mai rapid.
[CIOROIU, 2012, Pag. 34]

21
I.3.TRATAMENTUL POSTOPERATOR

Durerile la nivelul coafei rotatorilor este o problemă comună atât pentru tinerii
sportivi cât și pentru persoanele de vârstă mijlocie. Tin erii sportivi care folosesc braț ele,
ridicâ ndu-le deasupra capului pentru î not, baseball, tenis, sunt deosebit de vulner abili la
acest tip de dureri. M ai sunt vulnera bili și persoanele care lucrează în construcții, pictorii,
sau toți cei care îș i folosesc brațele î n astfel de activi tăți.
Pentru planificarea tratamentului, medicul va lua î n considerare vâ rsta, nivelul de
activita te zilnică și de starea de sănă tate a pacientului. Scopul tratamentului este de a
reduce durerea și de a restabili funcția umărului.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de medicamente
antiinflamatoare, antialgice, anticoagulante și antibiotice.
Medicaț ia anticoagulantă pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge în ven e.
Aceste cheaguri pot pune viaț a în pericol dacă ajung la plămâni.
Antiinflamator pentru o săptămână și un antialgic pentru calmarea durerii.
Antibiotice dacă există pericolul unei infecții bacteriene, în perioada imediat
postoperatorii.
TRATAMENTUL KINETIC
În cadrul reabilitării, kinetoterapia reprezintă un mijloc terapeutic de bază. În leziuni
minore se aplică până la vindecarea completă, iar în leziuni major e se aplică pe toată
durata vieț ii deficitului.
După momentul aplicării, kinetoterapia se împarte:
– kinetoterapia deficienț elor nechirurgicale, constă în reeducarea fracturilor,
reeducarea encefalopatiilor infantile, reeducarea deficienț elor care necesită
apareiere ortopedică etc.
– kinetoterapia preoperat orie, constă dinaintea intervenț iilor de scolioze, asuplizarea
redorii articulare care necesită rezolvare chirurgicală etc.
– kinetoterapia post operatorie se face după intevenț iile chirurgicale.

22
Principalele scopuri al e kinetotera piei sunt: ameliorarea capacităț ii genera le de mișcare,
ameliorarea funcț iei segmentului, prevenirea instalării deprinderilor compensatorii
defectuoase și stimularea stării psihice.
[BACIU, RADOVICI, CRISTEA , 1981, Pag. 27 -28]
Persoanele care nu sunt implicați în sport, folosind o schemă simplificată:
 timpul de imobilizare – 3-4 săptămâni.;
 recuperarea treptată a funcționării motorului și funcția umărului mușchilor articulare
– 2-3 luni;
 restabilirea capacității generale de lucru – 6 luni.
Munca fizică grea este permisă după 1 an după o intervenție chirurgicală.
După acromioplastie vor fi aplicate la nivelul articulației umărului o orteză de abducție și o
pungă de gheață.
Crioterapia ar trebui să fie utilizată conti nuu pentru primele 3 -4 zile postoperator. Gheața
ar trebui să fie folosită între ședințele de kinetoterapie, aproximativ 30 de minute pentru
reducerea durerii și umflăturii.
Principiile generale privind îngrijirea operației:
 Pacientului îi este interzis să facă duș înainte de scoat erea firelor de șutură la 14
zile de la operație;
 Pansamentul aplicat la spital trebuie să fie curat și schimbat ori de câte ori este
nevoie;
 Dacă apar dureri, piciorul se umflă, pielea își modifică culoarea sau pansamentul se
pătează anunțați medicul;
 Luați medicamentele prescrise la spital;
Perioada postoperatorie ziua 1 -7:
– se începe mișcarea activă a degetelor, articulația pumnului și cotului, până în limita
durerii
– exercițiile Codman de 3 -4 ori pe zi urmate de aplicații locale reci
Exercițiile Codman sunt mișcări ale articul ației umărului fără folosirea altor greutăți decât a
forței gravitației .

23
Pentru aceste exerciții trunchiul se apleacă la 90 de grade, se folosește mâna sănătoasă
pentru sprijin, iar brațul operat să lasă să atârne perpendicular cu solul, folosind doar forța
gravitațională.
Sunt 3 tipuri de exerciții:
1. Rotația, în care brațul se rotește în direcția acelor ceasornic, apoi invers, umărul
fiind relaxat (o serie de 15 rotații)
2. Pendulare înainte și înapoi, în care brațul este mișcat în fa ță și în spate, cu umărul
relaxat ( 20 de ori)
3. Pendulare în lateral, în care brațul este mișcat stânga – dreapta ( 20 de ori)
– aplicații locale reci după exerciții ( 15 – 20 minute)
– îngrijirea plăgilor și a șuturilor, pansamente șterile, evitarea udării
– vizită de control cu medicul curant la 3 -7 zile postoperator
Perioada postoperatorie ziua 7 -10:
– se continuă mișcarea degetelor, articulația pumnului și a cotului
– se continuă exercițiile Codman, crescând progresiv amplitudinea mișcărilor
– purtarea intermiten tă a ortezei
– în decubit dorsal exerciții cu bastonul de gimnastică: flexie, abducție, rotație externă
– ridicarea umerilor fără greutăți adiționale
– începerea exercițiilor la scara fixă, flexie și abducție( serie de 10 repetiții, de 2 ori pe
zi)
– exercițiile u rmate de aplicații locale reci
Perioada intermediară ziua 10 -14:
– flexie și abducție a umărului
– exerciții de aerobic
– mersul pe bicicletă
Perioada avansată ziua 15 – săptămâna 10:
– se continuă exercițiile active
– amplitudinea totală a mișcărilor trebuie luat la maxim 3 -6 săptămâni
– se continuă exercițiile anterioare cu adăugarea 1kg greutăți
– exercițiile izometrice și izokinetice
– reluarea activităților sportive la aproximativ 8 săptămâni în funcție de toleranță

24
CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETĂRII

II. 1. Data, locul și subiecț ii cercetării

Am real izat un studiu experimental la o pacient ă care avea acromioplastie la nivelul
membrul ui superior stâng și drept. Prima inte rvenț ie a fost efectuată în 2016 și a doua în
2018 . Ambele intervenț ii au fost fă cute î n Spitalul Medlife situat în județul B rașov .
A doua inervenț ie a fost e fectuată la un interval de 2 ani . După externarea din
spitalul MedLife pacienta a avut memb rul superior imobilizat cu o fașă elastică timp de 6
săptămâni, după care a început să fa că recuperare medicală l a Baza de tratament, la
hotelul Ciucaș din Băile Tuș nad.
Studiul a fost realizată în timpul rec uperării pacientei î n baza de tratament a
hotelului.
II. 2. Aparate, instalaț ii și materiale folosite

Recuperarea medicală a pacientei s -a realizat atât în sala de gimnasică cât și în
bazinul cu apa sărată .
Sala de gimnastică este amplasată î n bază de tratament situată la subsolul hotelului
și prezintă un spaț iu generos , care permite desfășurarea activităț ii kinetice nu doar
individual , ci și î n grup. Pavimentul prezintă o suprafață aderentă care nu permite
alunecare. Peretele situat î n stâ nga prezin tă oglinzi , sub acestea este amplasată o bară
lungă care permite efectuarea exerciț iilor de mers . Pe partrea dr eaptă se află patru scări
fixe și o bancă de gimnastică din lemn. Și diferite accesorii care permit recuperare
medicală : minge Bobath și fitball, scripeț i, mingi medicinale, placa de echilibru, be nzi
elastice, gantere, bastoane. În regiunea centrală sunt amplasate diferite aparate: bic icleta
ergonometrică, banda de mers, aparat multifunc țional pentru tonifierea musculaturii etc.

25

Fig. 2. 1. Sala de gimnastică
În anexa situată la parter se află un bazin mic cu apă sărată de 1,15 m, temper atura
apei este de 33 de grade și temperatura din încăpere este de 27 de grade C elsius.
Activitatea hidrokinetică se desfășoară cu ap roximativ un grup de 10 pacienț i, dar se
poate face ș i individual. Încăperea prezintă o structură scheletică de lemn , iar î n partea
superioară este prezent un spațiu gener os care permite pă trunderea luminii , astfel
favorizează prezența unui spați u luminos. Peretele bazinului prezintă bara, care permite
susținerea și efectuarea în mod eficient a exerciț iilor.

Fig. 2. 2. Bazin cu apă sărată

26

II. 3. Planul lucrării

Etapele au fost următoarele:
În prima etapă am cules informaț ii din literatura de specialitat e: cărț i, articole pentru
realizarea temei propuse, apoi am luat legătura cu echipa de personal medical cu care am
stabilit obiectivele principale î n programul de recuperare.
Î n etapa a doua cu ajutorul interviului verbal și a anamnezei am reușit să cul eg informaț ii
despre pacient. Am pregătit materialele și instrumentele necesare pentru realizarea
evaluării pacientului (goniometru, centimetru) și am întocmit fișe individuale î n care am
notat toate datele necesare care au condus la stabilirea obiectivelo r, mijloacelor și
indicaț iilor de tratament.
Î n cea de a treia etapă am aplicat progra mele de kinetoterapie , cu scopul de a vedea
importanț a și rezultatele unui program de recuperare kinetoterapeutic precoce, realizâ nd
un studiu comparativ.
În a patra etapă , în urma ședinț elor și a evaluării am constatat că la nivelul membrului
superior stâ ng activi tatea a fost reluată mai rapid, deoarece a fost făcută gim nastică
medicală de recuperare. Iar membrul superior drept nu și -a reluat activitatea progresiv,
deoarece nu a efectuat recuperarea.
Î n con cluzie am reușit să fac diferenț iere î ntr e activitatea membrului superior drept
și membrul superior stâ ng.

27
II. 4. Metode folosite

II. 4. 1. Metoda observării
Expunerea metodei observării în decursul prezentării lucrării a prezentat
fundamentul investigațiilor funcț ionale pentru determinarea importanț ei consemnării în fișa
individului și stabilirea obiectivelor pentru îndeplinirea și restabilirea programelor de
tratament și de sănătate.
II. 4. 2. Metoda anchetei
O alt ă metodă de prelevarea informaț iilor și a datelor necesare cunoașterii
pacientului este metoda anchetei. Este efectuată în cadrul dezvăluirii atât a cond ițiilor și a
etiologiei. Scopul acestei investigaț ii, este acela de a îndeplinii recuperarea după
intervenți a chirurgicală. Prin intermediul acestei m ăsurători datele au fost achiziț ionate de
la pacient însă pentru înd eplinirea obiectivelor, informaț iile au fost suplimentate cu datele
de înscriere și docum ente medicale (foaia de observaț ie, bilet de externare).
II. 4. 3. Metoda experimentului propriu -zis
În urma experimentului, pacienta a fost obse rvat din punct de vedere somatic și
funcț ional, a fost indi cat comportamentul și reactivitatea fiz ică cât și psihică a pacientei î n
urma intervenț iei dar și asupra programului de recu perare. Am observat că pacienta
prezintă o comunicare eficientă la nivel somatic, m otor și afectiv. Prima intervenț ie
comparativ cu a doua, câ nd s -a efectuat recuperarea, s -a î nregistrat o rapid itate avansată
în reluarea funcț iei, prin această comparație s -a evidențiat importanț a recuperării.
II. 4. 4. Metoda grafică
La prezentarea grafică a fost utilizată metoda grafică și a parametri lor, indicilor
folosiți și măsuraț i. Pentru o bună vizualizare a efectelor, experimentelor și aprecierii
ansamblului rezultatelor cercetării a fost efectuată metoda reprezentării grafice.

28
II. 5. Prezentarea pacientei

Nr. Nume și
prenume Vârstă Sex Ocupaț ie Diagnostic
1. P. H 46 de ani F bucătă reasă Ruptura tendon supraspinos
stâng la nivel inserț ional
humeral
2. P. H. 48 de ani F bucătă reasă Leziune gradul I supraspinos
drept
Tabel nr. 1. Comparaț ie între cele două membre superioare operate
Fișă de observaț ie 1.
NUME ȘI PRENUME: P. H.
VÂRSTĂ: 46
SEX: F
DOMICILIU: Bixad
PROFESIE: bucătăreasă
DIAGNOSTIC : Ruptura tendon supraspinos stâng la nivel inserț ional humeral
ANAMNEZA:
Condiții de viaț ă și de muncă: stres , umiditate, efortul fizic, că ldura , suprasolicitare fizică
Comportamentul: pacienta fumează un pachet pe zi, consumul de alcool ocazional
Istoricul bolii: pacienta a fost internat ă pentru ruptura de tendon supraspinos stâ ng
EXAMEN FIZIC:
– pacienta prezintă durere și impotență funcț ională prezente fiind ș i episoadele an xioase din
cauza lipsei de cunoștiințe în ziua internării
– constituț ie: normoponderală
– la inspecț ie: tegumentul nu prezintă modificări
– la palpare: dureri și tulburări de sensibilitate
– la măsurare: lungimea membrului superior stâng este egală cu lungimea membrului
superior drept

29
EXAMEN PARACLINIC :
RMN:
– tendon cap lung biceps de semnal și direcție normale, fără semne de dezinserție
glenoidală
– tendon subscapular de semnal normal
– leziune semnific ativă de 1/3 medie și 1/3 distală de tendon supraspinos ce afectează
toată grosimea tendonului cu mic clivaj lichidian intratendinos ș i cu aparență dezinserție
humerală
– microcalcificări peritendinare aticulare de tip PSH
– tendon infraspinos de semnal normal. M ici geode subcondrale pe inser ția humerală a
tendonului.
– lichid î n cantita te medie , în bursa subacromio – subdeltoidiană cu grosime de 5 mm.
– fără anomalii de semnal osos, artroza acromio – claviculară minimă, troficitae musculară
bună
BILANȚUL ARTICULAR
ARTICULAȚIA UMĂ RULUI
Bilanțul articular Valoare
Î n prima zi După o lună
Flexie Activ 10 30
Pasiv 30 50
Extensie Activ 5 30
Pasiv 20 40
Abducție 5 20
Adducție 10 25
Tabel nr. 2 . Bilanț ul articular măsurat cu goniometrul
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
 Pansamente șterile la 2 -3 zile cu suprimarea firelor de sutura la 12 -14 zile
postoperator
 Imobilizare pe eșarfă de umăr 3 săptămâni
 Kinetoterapie î n centru specialzat 30 -45 ședințe
 Control clinic la 14 zile postoperator, apoi la o lună, 3 lu ni de la operație sau oricând,
la nevoie
 Tratament conform indicațiilor

30
Fișă de observaț ie 2.
NUME ȘI PRENUME: P. H.
VÂRSTĂ: 48
SEX: F
DOMICILIU: Bixad
PROFESIE: bucătăreasă
DIAGNOSTIC: Leziune g radul I supraspinos drept
ANAMNEZA:
Condiții de viaț ă și de muncă: s tres, umiditate, efortul fizic
Comportamentul: pacientul fumează un pachet pe zi, consumul de alcool ocazional
Istroicul b olii: pacienta a fost internată cu leziune gradul I supraspinos drept
EXAMEN FIZIC:
– pacienta prezintă durere și impotenșă funcț ională în ziua internării
– constituț ie: normoponderală
– la inspecț ie: tegumentul nu prezintă modificări
– la palpare: dureri și tulburări de sensibilitate
– la măsur are: lungimea membrului superior stâng este egală cu lungimea membrului
superio r drept
EXAMEN PARACLINIC:
RMN:
– tendon cap lung biceps de semnal și direcție normale, fără semne de dezinserție
glenoidală
– tendon subscapular de semnal normal. Însă la nivel de bursă semnalăm acumulare
minimală de lichid
– leziune semnificativă de 1/3 distală de tendon supraspinos fără desinserție
humerală
– microcalcificări de acompaniament caracteristic PSH
– tendon infraspinos de semnal alterat la nivel inserțional humeral cu leziune de tip
elongare

31
– mici geode subcondrale pe inserția humerală a tendonulu i
– lichid în cantitate medie în bursă subacromio – subdeltoidiană cu grosime de 7 mm
– fără anomalii de semnal osos
– articulația acromio – claviculară de aspect normal
– troficitate musculară bună
BILANȚUL ARTICULAR
ARTICULAȚIA UMĂ RULUI
Bilanțul articular Valoare
Î n prima zi După o lună
Flexie Activ 40 80
Pasiv 60 100
Extensie Activ 20 40
Pasiv 30 45
Abducție 10 25
Adducție 30 45
Tabel nr. 3 . Bilanț ul articular măsurat cu goniometrul
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
 Pansamente șterile la 2-3 zile cu suprimarea firelor de sutura la 12 -14 zile
postoperator
 Imobilizare pe eșarfă de umăr 3 săptămâni
 Kinetoterapie î n centru specialzat 30 – 45 ședințe
 Control clinic la 14 zile postoperator, apoi la o lună, 3 l uni de la operație sau oricând,
la nevoie
 Tratament conform indicațiilor
II. 6. Obiectivele urmărite la programul kinetic:

– combaterea durerii
– refacerea stabilităț ii umărului
– creșt erea mobilităț ii articulare
– combaterea atitudinilor vicioase
– reluarea activității pacientei

32
II. 7. Conceperea și aplicarea kinetoterapiei

Tratamentul de recuperare funcț ional trebuie î nceput câ t mai devreme, deoarece,
întârzierea acestuia atrage după sine imobilizări prelungite, precum și creșterea duratei
tratamentului .
O atenț ie principală în c azul conceperii unui program kinetic este dozarea gradată a
efortului, de la limita posibilă ți mișcării până la complexul mișcării cotidiene.
Tratam entul de recuperare are o durată medie de două luni, în funcț ie de vâ rsta
paciente i, de procesul vindecării și de cooperarea acestuia, iar finalizarea întregului
program va fi atunci câ nd pacienta își poate re lua activitatea de muncă și viaț ă normală.
Durata ș edinț ei de recuperare este de 40 -45 de minute, cu următoarele perioade:
încălzire(10 minute), programu l propriu -zis (20-25 de minute) și revenire (10 minute).
Se merg e pe individualizarea paciente i în funcție de: vârstă, modul de viaț ă anterior
interven ției (seden tară,sportivă) și de posibilităț ile intelectuale ale bolnavului; numărul de
repetări ale exerciț iilor crește de la o zi la alta.
[NICOLESCU ,2003, pag. 194 ]
După intervenția chirurgicală pacienta stă în repaus perioada 6 să ptămâni, timp î n care
imobilizarea membrului super ior se realizează cu ajutorul unei faș e elastice. După
imobilizare se î ncepe imediat recu perare medicală .
Î n general progr amul de recuperare presupune câț iva timpi care se repetă ciclic:
1. Încălzirea articulației
Înaintea începerii programului de recuperare se pot aplica pe zona respectivă
prosoape încălzite sau perne cu apă caldă. Reprezintă un timp obligator și trebuie să
dureze 5 -10 minute.
Acestea au rolul de a produce relaxarea musculară necesară și pregătirea segmentului
care trebuie lucrat pentru începerea execițiilo r specifice.
Combi nat cu aplicaț iile calde se fac mobilizări ușoare ale articulației ca mișcarea de
pendul a umărului sau de rotire din umăr.
2. Efectuarea de î ntinderi musculare
Se încep după efectuarea încălzirii articulare și au rolul de a preveni re tracțiile
ligamentare și musculare, favorizând vindecarea fibrelor potrivit cu lungimea lor normală,

33
permițând astfel o funcț ionalitate cât mai bună a umărului. Î ntinderile musculare trebuie
făcute cu blânde țe și progresiv până la limita unei dureri suportab ile.
3. Efectuarea de exerciț ii de tonifiere muscula ră
Acestea se adresează tuturor grupelor musculare care direct sau indirect contribuie
la bună mobilitate a umărului. Scopul lor este să refacă cât mai mult din masa și funcț ia
mușchilor. Grupele musculare lucrate sunt: musculatura manșetei (coafei) rotatorilor ,
musculatura deltoidiană , musculatura pectoralilor , musculatura braț ului, musculatura
scapulo -toracică .
4. Reluarea exerciiț ilor de întindere musculară
Au rolul de a detensiona segmentele lucrate și de a preveni contracturi musculare
ce apar d upă încetarea bruscă a activităț ii fizice.
5. Aplica ții locală cu gheaț ă la final
După efectuarea exerciț iilor fizice, datorită aportului de sânge crescut care irigă
masa musculară și zona periarticulară, apare un edem local ce poate det ermina, dacă
persistă, o retracț ie vicioasă, ant ialgică a umăr ului. Se aplică o pungă cu gheață învelită
î ntr-un prosop subț ire uscat pe grupele muscular e și la nivelul umărului și se ține acolo 10 –
15 minute. Asigură un efect antiinflamator și relaxant totodată.
II. 7. 1. Program kinetic

Prima zi pacienta a efectuat următoarele exerciții :
1.Mișcarea de pendul (mobilizează pasiv toate grupele musculare ale umărului )
Este un exerci țiu cu care se începe mobilizarea umărului după orice intervenț ie
chirurgicală. Mobilizează pasiv toate grupele musculare ale umărului.
Pacienta stă aplecat cu o mână sprijinită de masă, iar braț ul corespunzător umărului
afectat atârnă liber.
Cu trunchiul f ix, se î mprimă mișcări de înainte și înapoi, de lateralitate și apoi circulare din
umăr cu braț ul câ t mai relaxat.
2. Întinderea umărului ( asigură întinderea grupelor musculare)
Din stând cu fața la oglindă, umerii relaxațți se trage de braț ul î ntins corespunzător
umărului afectat peste piept cât mai mult.

34
3. Rotaț ie internă pasivă (asigură tensionarea mușchiului subscapular )
Pacienta ține cu mâinile la spate un baston de gimnastică .
Cu spatele drept, se imprimă o mișcare pe orizontală a bastonulu i care produce o rotaț ie
internă la nivelul umărului.
4.Rotaț ie externă pasivă (asigură tensionarea mușchilor rotatori externi ai umărului )
Pacienta are coatele lipite de corp și țține cu ambele mâ ini un baston. Menț inâ nd
coatele lipite de trunchi și spatele drept, se imprimă baston ului o mișcare pe orizontală
care produce o rotaț ie externă la nive lul umărului de interes.
Se menține poziț ia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5
repeții zilnic.
5.Întinderea musculaturii în poziț ia culcat (asigură tensionarea musculaturii rotatorii a
umărului )
Pacienta stă culcat în decubit lateral cu umărul de interes dedesubt și cotul la 90ș.
Asupra acestuia se imprimă cu cealaltă mâna o mișcare de coborâre a antebraț ului până
la un punct maxim tolerat.
6.Tonifierea mușchiului trapez (asigură funcț onalitatea umărului)
Pacienta stă în picioare, cu cotul îndoit pe lângă corp. Cu mâna apucă o band ă
elastică fixată la un capăt.
Ținând omoplații apropiaț i trage de cot înapoi și revine apoi ușor la poziț ia iniț ială.
7. Rotație externă cu braț ul în abducție orizontală la 90ș (se urmărește tonifierea mușchilor
infraspinos ș i rotund mic)
Pacienta stă în picioare, cu braț ul ridicat la orizontală și cotul îndoit la 90ș.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ținând cotul la același nivel cu umărul, trage de capătul benzii până la nivelul capului și
revine apoi ușor la poziția iniț ială.
8. Rotaț ia internă (are ca scop tonifierea mușchilor rotatori interni ai umărului )
Pacienta stă în picioare, cu cotul îndoit la 90ș lângă trunchi. Cu mâna apucă o
band ă elastică fixată la un capăt. Ținâ nd cotu l lipit de corp efectuează rotaț ii interne
trăgând de capătul benzii și revine apoi ușor la poziția iniț ială.

35
9. Rotaț ia externă (asigură tonifierea mușchilor rotatori externi ai umărulu i)
Pacienta stă în picioare, cu cotul îndoit la 90ș lângă trunchi. Cu mâna apucă o
bandă elastică fixată la un capăt. Ținând cotu l lipit de corp efectuează rotaț ii externe
trăgând de capătul ben zii și revine apoi ușor la poziția iniț ială.
10.Flexia cotului (asigură t onifierea musculaturii de pe fața anterioară a braț ului)
Pacienta stă în picioare cu spatele drept având în fiecare mâna câte o ganteră a
cărei greutate este de 0,5 kg. Pe măsură ce crește tonusul muscular se pot adauga
progresiv greutăț i suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 Kg.
Cu braț ul lipit de trunchi se face flexia alternativă a coatelor aducând ganter ele la nivelul
umărului. Se menț ine câteva secunde și se coboară încet.
11. Extensia cotului (asigură tonifierea muschiulu i triceps situat pe fața posterioară a
brațului)
Pacienta stă în picioare cu spatele drept având în fiecare mână câte o ganteră a
cărei greutate este de 0,5 kg. Pe măsură ce crește tonusul muscular se pot adauga
progresiv greutăț i suplimentare de 0,5 kg până la o greutate finală de 2,5 kg.
Brațul de interes este sprijinit de mâna sănătoasă și ridicat cu cotul îndoit la spate. Cu
spatele drept și abdomenul contractat, se îndreaptă cotul aducând g antera deasupra
capului. Se menț ine câteva secunde și se coboară încet .
12. Tonifierea trapezului
Pacienta stă cu un genunchi î ndoit pe o banc heta de kinetoterapie și cu braț ul de
aceea și parte sprijinit de această. Ț inând în mâna opusă o greutate de 0,5 kg execută cu
aceasta o ridicare în lateral până la nivelul umă rului. Menține poziț ia numărând c â teva
secunde, apoi co boară braț ul î ncet.
Se fac 3 seturi a câ te 10 -15 repetări pe z i de 3 ori pe săptămână. Greutăț ile se pot mări
progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie
să producă durere.
13. Mobilizarea scapulei (tonifică mușchii ca re se înșiră pe scapulă )
Pacienta stă în decubit ventral cu capul pe o pernă pentru confort și brațele pe
lângă corp. Din această poziție, cu musculatura gâtului relaxată, trage de umeri înapoi și
în jos încercând să apropie omoplații între ei. Când a ajuns la un punct maxim, menține
poziția 10 secunde și apoi coboară umerii.

36
14. Mobilizarea scapulei (tonifică mușchii care se înșiră pe scapulă )
Pacienta stă pe o masă de kinetoterapie cu umă rul afectat în afară și braț ul atâ rnat.
Î n mâ na ține o ganteră de 0,5 kg. Din această poziț ie efectuează c u cotul î ntins ridicarea
greutății apropiind omoplații. Revine apoi la poziția inițială. Greutăț ile se pot mări progresiv
cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să
producă durere.
15. Abducți a umărului la marginea mesei (asigură tonifierea mușchilor rotatori externi al
umărului, trapezul și mușchii scapulo -toracici )
Pacienta stă pe o masă de kinetoterapie cu umăr ul afectat în afară și brațul atârnat.
În mâna ț ine o ganteră de 0,5 kg. Din această poziț ie efectuează c u cotul î ntins ridicarea
greutăț ii la nivelul cap ului. Revine apoi ușor la poziția iniț ială.
Se fac 3 seturi a câ te 10 -15 repetări pe zi de 3 ori pe să ptămână. Greutăț ile se pot mări
progresiv cu câ te 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu
trebuie să producă durere.
16. Rotaț ia internă și externă, cu greutate (asigură tonifierea mușchilor rotatori externi și
interni ai umărului )
Pacienta se află culcat pe spate cu brațul în abducț ie de 90ș și cotul îndoit la 90ș, cu
mâna ridicată spre zenit. Din această poziție se execută menț inâ nd cotul lipit de po dea
mișcări alternative de rotație internă (coborâre în faț ă) și externă (coborâre în spate) a
mâinii. Se pot folosi greutăț i ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg și urcând până la 2,5
kg.
17. Rotaț ia externă, cu greutate (asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai
umărului )
Pacienta este așezat pe podea în decubit lateral cu umărul afectat deasupra, cotul
lipit de trunchi și îndoit la 90ș. Din această poziție, menținând cotul atașat la torace
execută o rotație externă a brațului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent
mâ na.
Se pot folosi greutăți ce cresc progresiv începând de la 0,5 Kg și urcând până la 2,5 kg.

37
18. Rotați a internă, cu greutate (asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului )
Pacienta este așezat pe podea în decubit lateral cu umărului afectat sub el, cotul
lipit de trunchi și îndoit la 90ș. Din această poziție, menț inâ nd cotul a tașat la torace
execută o rotație internă a braț ului aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent
mâ na.
Se pot folosi greutăț i ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg și urcând până la 2,5 kg.

Tabel cu însumarea exerciț iilor pe săptămâni
Exerciții Dozare
Prima săptămână
1.Pacienta stă aplecat cu o m ână
sprijinită de masă, iar braț ul
corespunzător umărului afectat atârnă
liber.
Cu trunchiul fix, se imprimă mișcări de
înainte și înapoi, de lateralitate și apoi
circulare din umăr cu braț ul câ t mai
relaxat.
Se fac 2 -3 seturi de câte 10 repetări
zilnic .

2. Din stând cu fața la oglindă, umerii
relax ați se trage de braț ul î ntins
corespunzător umărului afectat peste
piept câ t mai mult. Se menține poziț ia 30 de secunde, apoi
se relaxează 20 secunde. Se repetă de 5
ori. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții în
fiecare zi.
3.Pacienta ține cu mâ inile la spate un
baston de gimnastică.
Cu spatele drept, se imprimă o mișcare
pe orizontală a bastonului care produce o
rotație internă la nivelul umărului. Se menține poziț ia 30 de secunde. Se
relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi
de câte 5 repeții zilnic.

38
4. Pacienta are coatele lipite de corp și
ține cu ambele mâ ini un baston.
Menț inând coatele lipite de trunchi și
spatele drept, se imprimă bastonului i o
mișcare pe orizontală care produce o
rotație externă la nivelul umărului de
interes. Se menține poziț ia 30 de secunde. Se
relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi
de câte 5 repeții zilnic.

5.Pacienta stă culcat în decubit lateral cu
umărul de interes dedesubt și cotul la
90ș .
Asupra acestuia se imprimă cu cealaltă
mâ na o mișcare de coborâre a
antebraț ului până la un punct maxim
tolerat. Se menține poziți a 30 de secunde. Se
relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi
de câte 5 repeții zilnic.

6.Pacienta stă în picioare, cu cotul îndoit
pe lângă corp. Cu mâna apucă o band ă
elastică fixată la un capăt.
Ținâ nd omoplații apropiaț i trage de cot
înapoi și revine apoi ușor la poziția
inițială. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi, de
3 ori pe săptămână.
7.Pacienta stă în picioare, cu braț ul
ridicat la orizontală și cotul îndoit la 90ș.
Cu mâna apucă o band ă elastică fixată la
un capăt.
Ținând cotul la același nivel cu umărul,
trage de capătul benzii până la nivelul
capu lui și revine apoi ușor la poziția
inițială. Se fac 3 seturi, a câte 10 repetiț ii pe zi,
de 3 ori pe săptămână.
8. Pacienta stă în picioare, cu cotul î ndoit
la 90ș lângă trunchi. Cu mâna apucă o
band ă elastică fixată la un capăt. Ținâ nd
cotul lipit de corp efectuează rotaț ii
interne trăgând de capătul ben zii și
revine apoi ușor la poziția iniț ială. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi de
3 ori pe săptămână.

39
9.Pacienta stă în picioare, cu cotul îndoit
la 90ș lângă trunchi. Cu mâna apucă o
bandă ela stică fixată la un capăt. Ținâ nd
cotul lipit de corp efectuează rotaț ii
externe trăgând de capătul benzii și
revine apoi ușor la poziția iniț ială. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi de
3 ori pe săptămână.

A doua săptămână
10. Pacienta stă în picioare cu spatele
drept avâ nd î n fiecare mâ na câ te o
ganteră a cărei greutate este de 0,5 kg.
Pe măsură ce crește tonusul muscular se
pot adauga progresiv greutăț i
suplimentare de 0,5 kg până la o
greutate finală de 2,5 Kg.
Cu braț ul lipit de trunchi se face flexia
alternativă a coatelor aducând ganterele
la nivelul umărului. Se menț ine câteva secunde și se coboară
î ncet.S e fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe
zi de 3 ori pe săptămână.

11. Pacienta stă în picioare cu spatele
drept având în fiecare mână câte o
ganteră a cărei greutate este de 0,5 kg.
Pe măsură ce crește tonusul muscular se
pot adauga progresiv greutăți
suplimentare de 0,5 kg până la o
greutate finală de 2,5 kg.
Brațul de interes este sprijinit de mâ na
sănătoasă și ridicat cu cotul îndoit la
spate. Cu spatele drept și abdomenul
contractat, se îndreaptă cotul aducând
gantera deasupra capului. Se menț ine câ teva secund e și se coboară
î ncet. S e fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe
zi de 3 ori pe săptămână.
12. Pacienta stă cu un genunchi îndoit pe
o banc heta de kinetoterapie și cu braț ul
de aceeași parte sprijinit de această.
Ținând în mâna opusă o greutate de 0,5
kg execută cu aceasta o ridicare în
latera l până la nivelul umărului. Menține Se fac 3 seturi a câ te 10 -15 repetări pe zi
de 3 ori pe săptămână.

40
poziț ia numărând câteva secund e, apoi
coboară braț ul î ncet.
Greutăț ile se pot mări progresiv cu câte
0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă
solicitarea musculară nu trebuie să
produ că durere.
13. Pacienta stă în decubit ventral cu
capul pe o pernă pentru confort și brațele
pe lângă corp. Din această poziție, cu
musculatura gâtului relaxată, trage de
umeri înapoi și în jos încercând să
apropie omoplaț ii î ntre ei. Câ nd a ajuns
la un punct maxim, menține poziția 10
secunde și apoi coboară umerii. Se fac 3 seturi a 10 repetiț ii zilnic.

A treia săptămână
14. Pacienta stă pe o masă de
kinetoterapie cu umărul afectat în afară și
brațul atârnat. În mâna ț ține o gant eră de
0,5 kg. Din această poziț ie efectuează c u
cotul întins ridicarea greutăț ii apropiind
omoplații. Revine apoi la poziția iniț ială.
Greutăț ile se pot mări progresiv cu câte
0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă
solicitarea musculară nu trebuie să
producă durere. Se fac 3 seturi a câ te 10-15 repetări pe zi
de 3 ori pe săptămână.
15. Pacienta stă pe o masă de
kinetoterapie c u umărul afectat în afară și
brațul atârnat. În mâna ține o gant eră de
0,5 kg. Din această poziț ie efectuează c u
cotul întins ridicarea greutăț ii la nivelul
capului. Revine apoi ușor la poziția
inițială.
Greutăț ile se pot mări progresiv cu câte
0,5 kg. până la maximum de 2,5 kg, însă
solicitarea musculară nu trebuie să
producă durere. Se fac 3 seturi a câ te 10 -15 repetări pe zi
de 3 ori pe săptămână.

41
16. Pacienta se află culcat pe spate cu
brațul în abducț ie de 90ș și cotul îndoit la
90ș , cu mâ na ridica tă spre zenit. Din
această poziție se execută menț inâ nd
cotul lipit de po dea mișcări alternative de
rotație internă (coborâre în faț ă) și
externă (coborâre în spate) a mâ inii. Se
pot folosi greutăț i ce cresc progresiv
începând de la0,5 kg și urcând până la
2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi de
3 ori pe săptămână.

17. Pacienta este așezat pe podea în
decubit lateral cu umărul afectat
deasupra, cotul lipit de trunchi și î ndoit la
90ș. Din această poziție, menț inâ nd cotul
atașat la torace execută o rotație externă
a braț ului aducând mâna spre verticală.
Se coboară apo i lent mâ na.
Se pot folosi greutăț i ce cresc progresiv
începând de la 0,5 Kg și urcând până la
2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi de
3 ori pe săptămână.

18. Pacienta este așezat pe podea în
decubit lateral cu umărului afectat sub el,
cotul lipit de trunchi și î ndoit la 90ș . Din
această poziție, menț inând cotul atașat la
torace execută o rotație internă a braț ului
aducând mâna spre verticală. Se
coboară apo i lent mâ na. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiț ii pe zi de
3 ori pe săptămână.

42
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

Atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ programul kinetic s-a desfășurat în
cele mai bune condiții, a obț inut rezultatele mulțumitoare, și a atins măsura așteptării.
Bilanț ul articular este un important reper pentru o viitoare apreciere a progresului realizat
î n urma programului kinetic.
Î n urm a cercetării efec tuate, s -au obț inut următoarele rezultate:
Pacienta după prima operaț ie

Graficul nr. 1 – rezulatatele în urma măsurării flexiei umărului cu goniometrul
Flexie activăFlexie pasivă
05101520253035404550
Î n prima zi
După o lunăFlexie activă
Flexie pasivă

43

Graficul nr. 2 – rezultatele în urma măsurării abducției și adducț iei umărului
Î n urma acestor bilanț uri rezultatele au arătat că flexia activă și pasivă a crescut cu 20 de
grade, abducția și adducț ia a crescut cu 15 grade după o lună.

Pacienta după a doua operaț ie

Graficul nr. 3 – rezultatele în urma măsurării flexiei umărului cu goniometrul
Î n prima ziDupă o lună
051015202530
Abducție
AdducțieÎ n prima zi
După o lună
Î n prima ziDupă o lună
01020304050607080
Flexie activă
Flexie pasivăÎ n prima zi
După o lună

44

Graficul nr. 4 – rezultatele în urma măsurării abducției și adducț iei umărului cu goniometrul
Î n urma acestor bilanț uri rezultatele au arătat că flexia activă și cea pasivă a umărului a
crescut cu 40 de grade, abducția și adducț ia a crescut cu 15 grade după o lună.

Î n prima ziDupă o lună
051015202530354045
Abducție
AdducțieÎ n prima zi
După o lună

45
Concluzii

În urma experimentului realizat cu privire la recuperare și la rezultatele acesteia, am ajuns
la următoarele concluzii:
– pacienta după a doua intervenție chirurgicală, a efectuat recuperarea la un cabinet
special de kinetoterapie, văzându -se eficiența recuperării, deoarece flexia activă și
cea pasivă a umărulu i a crescut cu 40 de grade, față de prima operație unde
pacienta nu a făcut recuperare după externarea din spital, flexia activă și cea
pasivă a umărului, cresc ând numai cu 20 grade, după o lună. Iar abducția și
adducția au rămas la același grad.

– față de prima operație, unde activitatea pacientei după o lună de la operație a fost
dificilă, deoarece numai cu ajutor s -a putut îmbrăca, diferite activităț i curente c um ar
fi: pieptănatul, spălatul pe cap, tragerea unei pături pe corp etc. a u fost dureroase,
după cea dea doua operație, eficacitatea tratamentului se observă la puțin după o
lună, pacienta putând să se îmbracă fără ajutor.

Recomandări

Pacientei i s – a recomandat să efectueze în continuare exerciț iile învățate pe parcursul
ședinț elor kinetoterapeutice și să evite luarea în greutate, printr -un regim alimentar
sănătos, pentru a nu risca apariția complicațiilor . Muncă în condiții adecvate și purtarea
echip amentului corespunzător, evitarea e fortului fizic î ndelungat, umezeală, stres.

46

BIBLIOGRAFIE
SUPORT CLASIC
1. BACIU, C; RADOVICI, I; CRISTEA, D; CONSTANTINESCU, C; JURIAN, Z.
Kinetoterapia pre – și postoperatorie . Editura sport -turism, București, 1981;
2. BACIU.C. Anatomia funcțională șі biomecanica aparatului locomotor . Editura Sport –
Turism, București, 1977
3. BALINT,T. Evaluarea aparatului locomotor , Ed.Tehnopress, Iași 2007;
4. CIOROIU, S. G. Kinetoterapie de la teorie la practică . Editura Universității
Transilvania din Brașov, 2012;
5. CIOROIU, S.G. Esențial în anatomie și biomecanică. Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2006;
6. CIOROIU, S.G. Masaj. Editura Universității Transilvania, Brașov, 2010;
7. CORDUN, M. Kinetologie medicală . Editura AXA, Bucureș ti, 1999;
8. IFRIM, M; ILIESCU, A. Anatomia și biomecanica educației fizice și sportului. Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1978;
9. MARCU, V. Masaj și kinetoterapie. Editura Sport -Turism, 1983;
10. NICOLESCU M. Tratamentul ortopedico – chirurgical și kinetoterapia în afecțiunile
aparatului locomotor. Editura Universitară “Carol Davila”, București, 2003;
11. PAPILIAN, V. Anatomia omului. Vol. 1, Editura Bic All, București, 1992;
12. SECHEL, G; FLEANCU A. Aparatul locomoto r. Ed Universității Transilvania,
Brașov, 2002;
SUPORT ELECTRONIC
13. https://www.farmaciata.ro/recuperare -medicala/item/1002 -hidrokinetoterapia -creste –
mobilitatea -articulara (05.01. 2019)
14. https://vdocuments.mx/protocol -de-recuperare -dupa –
acromioplastie.html(10.01.2019)
15. https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni -umar/leziunile -de-coafa
rotatorie (02.02.2019)
16. https://www.chirurgie -orthopedique -paris.com/acromioplastie -de-lepaule/
(12.02.2019)