Profesor dr. Silviu -Gabriel Cioroiu Absolvent: Crafcenco Mihaiela BRAȘOV, 2019 3 CUPRINS INTRODUCERE …………………………….. [622204]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:
Profesor dr. Silviu -Gabriel Cioroiu

Absolvent: [anonimizat], 2019

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
2. Actualitatea temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
3. Importanța teoretică și practică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
4. Motivul alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
5. Scopul și sarcinile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
6. Ipo teza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
I.1. Anatomie și biomecanică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 9
I.2. Cauze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
I.3. Simptomatologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 13
I.4. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
I.5. Patogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
I.6. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
I.7. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 16
I.8. Evoluția fracturilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 17
I.9. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
I.10. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
I.11. Modalități d e intervenție cunoscute în literatura de specialitate atât în România cât și în
străinătate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 21
II. ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
II.1. Locul și condițiile de desfășurare ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
II.2. Materiale și aparate necesare ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 24
II.3. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 25
II.3.1. Metoda documentării teoretice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 25
II.3.2. Meto da anchetei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
II.3.3. Metoda observației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25

4
II.3.4. Metoda studiului de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
II.3.5 . Fișa individuală a pacientului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
II.3.6. Procedura de desfășurare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
II.4. Planul de recuperare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 28
II.4.1. Teste și măsurători efectuate ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
II.4.2. Bilanțul articular ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 32
II.5. Tratamentul fracturii de col humeral operat ………………………….. ………………………….. ………… 35
II.5.1. Programul kinetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 36
II.5.2. Metode kinetice utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
III. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 47
III.1. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 47
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 54
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 57

5
INTRODUCERE

1. Generalități
Considerăm că prin kinetoterapie se urmărește recuperarea unor funcții pierdute parț ial
sau total, cu ajutorul mijloacelor tera peutice, având ca scop îmbunatățirea vieț ii
pacientului și redându -i acestuia independența motorie. [Cioroiu, 2012, pag. 6]
Termenul de kinetologie a apărut în anul 1857, și se referă la studiul mișcării și a tuturor
structurilor care participă la aceste mișcări. Kinetologia umana „studiază mecanismele
neuromusculare și articulare, menite să asigure omului activitățile motrice normale.”
[Sîrbu, 2012, pag. 7]
Kinetologia este denumită și “kinetoterapie”, și este format din următoarele 3
componente:
1. Biomecanică
2. Fiziologia exerciț iilor fizice
3. Comportamentul psiho -motor. [Sîrbu, 2012, pag. 7 -8]
Fracturile de col humeral, sunt însoți te de obicei de deregl ri funct ionale, alături de o
incapacitate de mun ca prelungit și afectarea gravă a funcției articulare, fiind necesară
refacerea structurilor lezate .
Cel mai frecvent, t raumatismele humerusului sunt întâlnite la pacient ii v rstnici, i n special
la femei, din cauza osului osteoporotic s i osteopenic, fiind de obicei, traumatisme uzuale.
La tineri, aceste fracturi sunt produse de traumat isme mai grave. Deoarece sunt
considerate fracturi grave cu rupturi s i cu deplasare a fragmen telor, tratamentul
chirurgical devine personalizat în funcție de fiecare pacient în parte, obiectivul fiind

6
restituirea anatomica cu fixare stabil i cu o recuperare progresivă normala a articulat iei
um rului. [Chiril ă V, 2008 ]

2. Actualitatea temei
În prezent, societatea umană începe din ce în ce mai mult să realizeze necesitatea și în
același timp imporatnța utilizării kinetoterapiei în recuperarea diferitelor afecțiuni. Una
dintre cele mai importante utilizări ale m etodelor kinetoterapeutice este recuperarea
pacienților cu diferite tipuri de fracturi.
O altă parte, extrem de imporatantă, este recuperarea sportivilor care suferă de o fractură
la nivelul umărului. În astfel de cazuri, utilizarea metodelor kinet oterapeutice este
inevitabilă și asigură recuperarea într -un timp scurt a sportivilor.
După cum bine știm, timpul este una din problemele prezentului, astfel , având în vedere
această condiție impusă de societatea modernă , kinetoterapia, prin metode specifice,
poate ajuta la grăbirea procesulu i de recuperare a pacienților, fiind astfel un instrument
de actualiate.

3. Importanța teoretică și practică
Una din părțile imporatante ale recuperării pacienților cu ajutor metodelor
kinetoterapeutice , este aplicarea acestor metode în cazul fracturilor de la nivelul
membrelor superioare , astfel prin acestea, pacientul în cauză este ajutat să se recupereze
corect și într -un timp mai scurt. Se consideră că aplicând corect metodele
kinetoterapeutice asupra fracturilor, pacientul se poate recupe ra parțial sau total.
Membrel e superioare pot suferi diferite afecțiuni, însă datorită faptului că acestea au ca
principală funcție inter -relația cu mediul și cu societatea modernă tehnologizată, se

7
ajunge ca în cele mai multe cazuri, motivul suferințelor de la nivelul membrelor
superioare, să fie de natura traumatică. Astfel, în acest context, este necesră o evaluare
cât mai precisă a mâinii post -traumatice, în vederea stabilirii unui program de recuperare
cât mai precis, care să conducă în final la relua rea activităților uzuale ale pacienților .
[Brăilescu et al., 2011]

4. Motivul alegerii temei
Unul dintre motivele principale care au stat la baza alegerii acestei teme este faptul că în
zilele noastre fracturile sunt foarte întalnite la persoane de toate vârstele, acestea având
diferite cauze: un impact sever, că deri de l a înălțime, sporturi agresive și alte accidente .
Toate acestea pot fi recuperate prin aplicarea diferitelor tehnici kinetoterapeutice , prin
care se asigură restabilirea funcțiilor motrice într -un timp mai scurt.
Un alt motiv este acumularea de informații de actualitate în legătură cu aceast ă temă și
aplicarea acestora pe diferi te persoane care suferă de fractură de col humeral, în vede rea
îmbunătățirii mobilității articulare și reluarea activităților zilnice cât mai repede cu putință .

5. Scopul și sarcinile cercetării
Scopul lucrării este acela de a demonstra că prin aplicarea metodică a mijoacelor de
kinetoterapie, se produc modificări pozitive la nivelul traumatismelor. Totodată, scopul
este acela de a demonstra importanța creșterii mobilității articulare în vederea unei bune
recuper ări, prin diferite metode. Prin aplicarea diferitelor procesele utilizate, doresc să
obțin rezultate, iar prin aceasta, numărul mare de pacienți cu aceast traumatism , să poată
fi tratați corect și de alți kinetoterapeuți.
Sarcinile sunt urm ătoarele:

8
 Docum entarea bibliografică de specialitate;
 Alegerea subiectului de cercetare;
 Studierea și analizarea mijloacelor folosite;
 Studierea și analizarea testelor de evaluare inițială, pe parcurs și finală;
 Realizarea unui plan terapeutic;
 Sintetizarea informaț iilor în forma grafică;
 Participarea la discuț ii cu specialiști din domeniu;
 Conceperea lucrării.

6. Ipoteza cercetării
Considerăm că aplicându -se corect și individualizat mijloacele de kinetoterapie la nivelul
fracturilor, aceste traumatisme se vor recupera total sau parțial, acesta fiind obiectivul
principal pe care îl urmărește. Prin anamneză, examenul fizic iar uneori și cu alte
examinări, gravi tatea fracturilor se pot identifica, iar în acest fel putem alege corect cele
mai bune metode pentru recuperare.

9
CAPITOLUL I

I.1. Anatomie și biomecanică
O fractură osoasă este o afecțiune în care continuitatea osului este întreruptă, care apare
de obicei în urma unui traumatism (impact puternic).
[https://www.medicalnewstoday.com/articles/173312.php ]
Fracurile humerului proximal apar în urma unei căzături pe brațul întins, fiind mai
frecvente la persoanele cu vârste de peste 65 de ani. Se manifestă prin dificultate de a
ridica brațul și durere locală.
Fracturile diafizei humerale apar în urma unui traumatism violent (de exemplu: un
accident rutier, accident la schi sau o cădere de la înaltime). În cele mai multe cazuri,
tratamentul constă în aplicarea unui bandaj elastic sau a unui dispozitiv ortopedic.
[https://www.reginamaria.ro/articole -medicale/fracturile -osoase ]
Membrele superioare au un rol important funcțional în prehensiune și tact, deoarece
acestea oferă echilibrul corpului, prin balansul lor în timpul mersului.
În fracturil e humerusului pot fi lezați nervii axilar, radial și ulnar. Pot fi leziuni primitive, în
care se comprimă sau secționează și leziuni secundare, când nervii sunt incluși în calus.
Humerusul este înconjurat de o masă musculară bogată, astfel încât fracturile sunt de
multe ori însoțite de pseudartroze, fiind de obicei rezultate printr -o interpoziție
musculară. [Diaconescu N., Rottenberg N., Niculescu V., 1986, pag. 166, 177 -178]
Articulația umărului este de tip sferoidal, realizându -se între capul humeral și cavitatea
glenoidă a scapulei, fiind numită articulația scapulo -humerală. [Albu I., Georgia R., pag.
238]

10
Humerusul este si ngurul os al brațului. Are un corp și două
extremităț i.
Orientare: capul humerusului -superior și med ial, iar cei doi
tuberculi, cu șanțul intertubercular -anterior.
Are 3 feț e:
o una anterolateral ă (prezint ă rugozitate în formă de
"V" pentru inserția muș chiului deltoid)
o una anteromedială (prezintă rugozitate în
porțiunea mijlocie, pentru inserția muș chiului
coracobrahial)
o una posterioară (este netedă, având la mijloc șanț ul nervului radial)
[Costache M., Solomon B., S ereș -Sturm L., 1997, pag.14]
Articulația scapulo -humerală este cea mai mobilă articulație a corpului. Această
articulație face mișcări de flexie, extensie, abducție, adducție, rotație și circumducț ie.
În regiunea um ărului, se află muș chiul deltoid. Acesta se evidențiază prin mișcarea de
abducție a braț ului. Deltoidu l și ceilalți mușchi ai umărului, care se împart într -un grup
anterior și unul posterior, formează ligamente active în jurul articulaț iei.
Mușchii și mișcă rile umărului și braț ului:

Muș chiul Mișcarea
 m. deltoid abducție, basculare, flexie, rotaț ie
 m. subscapular flexie, extensie, rotaț ie
 m. rotund mare adducție, extensie, rotaț ie
 m. rotund mic adducție, rotaț ie
Fig. I.1 Osul humerus

Tab. I.1. Mușchii și mișcările acestora

11
 m. supraspinos adducție, rotaț ie
 m. infraspinos adducție, rotaț ie
 m. biceps brahial flexie (brat, antebraț), supinație (antebraț )
 m. coracobrahial adducț ie
 m. brahial flexie (antebraț )
 m. triceps brahial extensie (antebraț),
extensie+adducție+rotație (umă r)
[Costache M., Solomon B., Sereș -Sturm L., 1997, pag. 50 -59]

Sediul fracturii poate fi :
-diafizar
diafizo -epifizar
-epifizar
Leziunile părților moi pot ajunge de la contuzie până la plagă. Prin lovitura produsă, oasele
formează leziuni ale mușchi lor pe care îi strivesc sau chiar ruperi ale vaselor de sânge și
nervilor.
Fig. I.2 Mușchii brațului -anterior
Fig. I.3 Mușchii brațului -posterior

12
Pielea , la nivelul locului traumatizat devine echimotică, datorită vaselor de sânge sparte.
Vasele de sânge sunt rupte de fragmentele ascuțite ale osului.
Mușchii , prin întindere violentă sau străpungerea acestora de către fragmentele osoase,
pot fi rupți.
Nervii pot suferi diferite leziuni din cauza unor înțepări, întinderi, compresiuni, zdrobiri,
care pot duce la anestezii sau chiar paralizii.
Tendoanele și ligamentele pot fi desinserate de pe os sau chiar rupte.
Capsula articulară este pătrunsă de un fragment osos când urmează a fi o fractură.
[Rădulescu Al., 1950, pag. 7 -18]

I.2. Cauze
Fracturile apar din cauza unei boli de sistem, cum ar fi osteoporoza , displazia periostală
sau chiar de boli mai puțin identificate (boala lui Paget, osteomalacia, osteodistrofia
fibrochistică a lui Recklinghausen). Rezistența mică a osului, mai poate fi datorită unor
tulburări nutritive (intoxicații cronice, osteoporoze ali mentare, avitaminoze), tulburări ale
sistemului nervos (hemiplegie/paraplegie, tabetice -suferă de lipsa de mișcare și
coordonare) sau tulburări patologice acute sau cronice, cu acțiune locală (tumori osoase,
osteomielită, abcesul lui Brodie, tuberculoză os oasă). [R ădulescu Al., 1950, pag. 1 -2]
Cuzele predispozante sunt următoarele:
 Vârsta : Kozlovskii spune ca majoritatea pacienților cu fracturi sunt adulții tineri, cu
vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. La copii, oasele sunt mult mai "elastice" ,
corpul m ai ușor și mușchii mai nedezvoltați și de aceea fracturile sunt mai rare. La
bătrâni, fracturile sunt mult mai rare decât la copii, din cauză că aceștia sunt mai
imobilizați, mai atenți sau poate chiar ajutați, însă cand fracturile au loc, se
întâmplă mai rapid, din cauza lipsei de elastic itate și a scăderii calitative și

13
cantitative a elementelor organice din compoziția oaselor, dar și a osteoporozei
care produce micșorarea rezistenței.
 Sexul și ocupația: Bărbații sunt cei mai expuși la f racturi, din cauza muncii grele
executate (transport, industrie, agricultură, lucru în mină, etc.). La aceștia ocaziile
de accidentări sunt dese, iar astfel numărul fracturilor este mare. Femeile sunt
predispuse mai rar la fracturi datorită stilului de viață pe care îl au. La femeile
vârstnice, proporția fracturilor este mai crescută din cauza activităților casnice la
care se adaugă și cauzele osteoporozice, alimentația insuficientă și deficiențele
hormonale.
Cauze eficiente:
 La adulți, accidente și traumatisme de muncă sau în timpul transporturilor.
 La copii și adolescenți se adaugă accidentele ocazionate de sporturi. [Rădulescu
Al., 1950, pag. 2 -4]

I.3. Simptomatologie
Din punct de vedere clinic, semnele unei fracturi sunt generale și locale. Cele locale sunt
subiective și obiective.
 Simptomele generale se instalează din primul moment, însoțind orice traumatism,
acestea fiind evidente. Exemple de semne generale: paliditate excesivă, febră,
deficiență cardiacă, vasodilatație sanguină, șoc hemoracig, etc.
 Simptome locale:
a) Semnele de probabilitate sunt: durerile, frica, echimoze, deformarea regiunii, scurtarea
regiunii și impotență funcțională.
b) Semne de siguranță, observate mai rar sunt: mobilitatea anormală, crepitația,
netransmisibilitatea mișcării (când pacientul trece peste durere și execută mișcarea cu

14
ajutorul altui segment  cot-umăr ), întreruperea netă a unui os. [R ădulescu Al., 1950,
pag. 18-23]

I.4. Etiologie
1. În funcț ie de felul în care acționează forț a determinantă:
 Fractura directă: produsă la nivelul în care acționează forț a, reprezentată prin
zdrobire, compresiune sau șoc violent. Acestea apar la marile accidente, fi ind
asociate cu leziuni ale părț ilor moi.
 Fractură indirectă : produsă într-un alt loc decât acolo unde a acț ionat forta.
Acestea sunt cele mai întalnite.
2. În funcț ie de gradul de discountinuitate a osului:
 Fracturi incomplete : sunt observate cel mai des la copii.
 Fracturile complete: se situe ază la nivelul punctelor slabe ale osului. Traiectul
poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, în vârf de clarinet și în farină de
fluture.
3. În funcț ie de integritatea pielii, fracturile pot fii:
 Frac turi închise: atunci când segmente le osoase sunt acoperite cel puț in de piele.
 Fracturi deschise , atunci câ nd pielea a fost lezată, iar osul a junge în contact cu
exteriorul. [https://www.csid.ro/boli -afectiuni/ortopedie/fractura -tipuri -de-
fracturi -simptome -complicatii -si-tratament -15630930 ]
I.5. Pato genie
Un os sănătos are un anumit grad de elasticitate, având în componența lui un țesut
conjunctiv tânăr care se calcefiază în timp, precum și elemente celulare. La adult, osul
prezintă doar rezistență prin alcătuirea de săruri fosfocalcice, iar la bătrâ ni această
proprietate este redusă.

15
Acțiunea directă a traumatismului: Fracturile produse prin cădere sunt totdeauna directe.
Forțele ce acționează asupra oaselor, zdrobesc părțile moi ce acoperă osul (de exemplu o
cădere pe cot sau lovirea cu un par peste claviculă, etc.) iar aceste tipuri de fractură sunt
directe, având loc exact la nivelul unde s -a acționat.
Acțiunea indirectă a traumat ismelor: Aceste fracturi apar în alt loc decât unde s -a lucrat,
printr -un agent vulnerant:
 flexiunea : traumatismul se duce către o extremitate a osului, deoarece celălalt
capăt este fixat, iar osul se rupe la curbura maximă (ex: clavicula)
 răsucirea: printr -un accident de mațină sau bicicletă, care răsucește brațul sau
mâna și rupe osul.
 tracțiunea: împreună cu o mică răsucire, poate rupe osul la distanță sau chiar
parcelar mai des. Acest lucru se poate întâmpla prin contracții musculare violente
în anumite stări (epilepsie, intoxicații cu medicamente, tetanos). O altă metodă de
accidentare prin tracțiune este atunci când în eforturi mari, un tendon sau un
ligament este întins la maxim și cedează, smulgându -se cu porțiuni osoase din
locurile de inserți e (accidente sportive, accidente de muncă); acestea sunt fracturi
parcelare,prin smulgere.
 presiunea: produce fractură asupra unui os lung, susținut de un plan dur, de obicei
la nivelul epifizelor, în formă de T, V, Y. [Rădulescu Al., 1950, pag. 4 -6]
I.6. Diagnostic
 Se bazează pe simptomatologia pacientului, facută printr -o investigaț ie și prin
examenul fizic . La ex amenul fizic, pacientul prezintă semne și simptome fizice.

16
 Examenul radiologic (antero -posterior și profil) ajută la aflarea unui diagnostic
corect.
 Computer tomograf (CT) este indicat î n cazul unei fracturi intra -articulare.
 RMN se face pentru excluderea u nei fracturi cu implicarea de pă rti moi.
[https://ww w.romedic.ro/fractura -humerusului ]

I.7. Tratament
Tratamentul îl reprezintă consolidarea fracturii. Acest proces depinde de vârsta
pacientului, de gradul deplasării fracturii, de tipul fracturii și de localizarea acesteia.
1. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antialgice, anti inflamatoare,
caldură și masaj, cu scopul reducerii inflamației și durerii.
[https://www.farmaciata.ro/recuperarea -medicala -in-tratarea -fracturilor/ ]
2. Tratamentul ortopedic sau nechirurgical , constă î n imobilizare a cu un bandaj toraco –
brahial (14 zile ), mobiliză ri treptate , fizioterapie , kinetoterapie , contracț ii izometrice ,
parafină , masaj , hidrokinetoterapie , terapie ocupațională, medicaț ie: antialgice,
antiinflamatoare.
3. Tratament ul chirurgical a re ca scop restabilirea continuităț ii osoase , printr -o operaț ie
cu șuruburi, plăci, tije intermedulare, î n fun cție de tipul fractu rii și localizare.
Fiecare plan de tratament se face în funcție de fiecare pacient în parte (vârstă , calitatea
osul ui, patologii asociate). Pacienții în vârstă prezintă riscuri mai crescut e decâ t cei tineri,
deoarece au sistemul o sos mai afectat de diverse afecțiuni, iar mobilitatea umărului și
cotului sunt mai scă zute. [ https://www.romedic.ro/fractura -humerusului ]
Pe lângă aceste tipuri de tratament, pa cienții cu acest tip de fractură humerală, p ot face și
exerciții de terapie ocupațională ( pictură , dans, croitorie , cântatul la instrumente, jocuri cu
mingea, badminton , vâslit, frămâ ntarea aluatului, bowling), fiind un mod de recuperare

17
plăcut și ales de multe persoane. [ https://www.scribd.com/document/244024029/7 –
TERAPIA -OCUPATIONALA ]
De asemenea fizioterapia (laser terapia , unda scurtă , ultrasunete , curent galvanic , curent
diadinamic , cutent interferenț ial), masaj ul, mobilizări le și exerciții le fizic e sunt un mod
plăcut cât și benefic în recuperare.
[http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea -functionala -a-umar6 4.php ]

I.8. Evoluția fracturilor
După primele zile, sângele ieșit în părțile moi, începe să se micșoreze. Cheagurile de sânge
se transformă în țesut embrionar. După 5 -6 zile de la accident, începe să se formeze
calus, țesut care va face legătura între cel e doua capete ale fracturii.
Miescher a constatat că la refacerea osului nou, nu contribuie periostul deslipit de pe os,
ci doar resturile țesutului conjunctiv rămase prin separarea periostului în corticala osului.
La începutul accidentării, țesutul conjunctiv suferă o infiltrație edemoasă și în același timp
apare substanța preosoasă, care face parte din țesutul osteomucid, după constatarea
unor autori.
Armătura proteică, care va fixa fosfatul tricalcic și carbonatul de calciu derivă din țesutul
conjunctiv, edematos.
Dubreuil, Masse și Charbonnel, consideră că infiltrația edematoasă a țesutului conjunctiv
este un fenomen banal al oricărui proces de vindecare a unei plăgi.
După cât eva zile de la traumatism, are loc hiperemia activă locală, care este condiționată
de o circulație defectuasă, care produce tulburări în fenomenul de respirație celulară,
determinând apariția unor enzime cu rol în osificare. Circulația în os este încetinit ă, însă
este favorizantă.

18
Vitaminele care contribuie la formarea calusului sunt B 1, C și D. Vitaminele B 1 și C sunt
prezente în faza inițială, atunci când apare substanța preosoasă, iar vitamina D apare în
faza din urmă, la calcefierea calusului, către a 1 5-a, dar în doză mică.
O întârziere a formării calusului, poate avea loc atunci când fractura este însoțită de o
gravă leziune a nervului.
Cu trecerea timpului, calusul osos primitiv se reduce ca volum, modelându -se și luând
aspectul unui os normal, iar d acă coaptarea (închiderea rănii cu copci) a fost bună, locul
fracturii aproapre că nu se mai observă după un interval mai lung de timp. [ Rădulescu Al.,
1950, pag.27 -31]

I.9. Complicații
Acestea sunt imediate și tardive. Cele imediate sunt generale și locale.
 Compliocațiile generale imediate, pun viața accidentatului în pericol. O complicație
gravă este embolia grăsoasă , care reprezintă grăsimea sub formă fluidă, adusă din
țesutul medular în contact cu focarul fracturii. Această complicație produce
disp nee, durere extrem de vie, paloare, sudoare rece, înfățișare de spaimă. În unele
cazuri apare infarctul pulmonar. O altă complicație gravă este embolia grăsoasă
cerebrală , care se naște din tulburări circulatorii la nivelul creierului, bolnavul
aflându -se într-o stare de somnolență, fără atenție, cu amnezie, tulburări vizuale
sau confuzie. La bătrâni se poate instala o congestie pulmonară chiar a doua zi de
la accident, care duce la bronhopneumonie gravă .
Alcoolicii pot suferi stări de delir, punând viața î n pericol, mai ales dacă sunt hipertensivi
sau cu scleroze arteriale.
Diabetul latent apare în urma fracturilor și dă pacientului o rezistență diminuată.
 Complicații locale imediate:

19
– întreruperea părților moi (tendoane, mușchi, nervi, aponevroze) ; în a stfel de situații se
intervine chirurgical.
– hemartroza (hemohidartroza) se produce când fractura se află în apropierea articulației,
fiind și ea traumatizată, mușchii micșorându -se mult, recuperarea fiind grea.
– hematomul periarticular, se poate fibroza, iar ulterior se poate osifica, reducând
mișcările articulare.
– sdrobirea masivă a oaselor, îngreuiază starea generală a ac cidentatului și a
tratamentului .
– pătrunderea traiectului fracturii în articulație
– fractura extr emităților articulare cu deplasări ale fragmentelor, iar uneori cu luxația unei
extremități.
– compresiunea sau ruperea de vade, care duc la hemoragii
– fractura deschisă.

 Complicații tardive:
– calusul întârziat reprezintă neîntărirea de săruri calcare depuse, într -un interval de timp
normal.
– calusul vicios, hipertrofic, neregular, se formează când fragmentele nu au fost bine
coaptate.
– pseudartroza reprezintă o gravă complicație, observată mai des ș a mijlocul humerusului.
– osteoporoza algică tip Sudeck -Leriche reprezintă o complicație a zonei articulare,
instalată î nstalată în urma fracturilor și în zonele cu infecție care sunt aproape de fractură.
– nevrita tardivă este produsă de către un calus vi cios, care întinde sau care prinde un
trunchi nervos.

20
– osteoamele periarticulare și hematoamele osificate sunt produse în jurul articulației, în
mușchi, prin smulgerea periostului.
– edemul și tulburările vasculare/trofice
– rigiditatea articulară
– necr oza osoasă avasculară, când o eschilă (așchie desprinsă) se deplasează de părțile
moi, rămânând fără hrană.
– litiaza renală, deoarece calculii renali se instalează la cei fracturați. [Rădulescu Al., 1950,
pag. 33 -55]

I.10. Epidemiologie
Persoanele în vârstă sunt cele mai predispuse la fracturi din cauza osteoporozei.
1,2% reprezintă fragmente diafizice humerale din totalitatea fracturilor; varsta medie la
aceste fracturi este de 54,8 ani.
5,7% reprezintă fragmente proximale humerale din totalitatea fra cturilor; varsta medie la
aceste fracturi este de 64,5 ani.
Fracturile de humerus sunt pe locul 3, dupa fracturile de șold.
La un studiu din Italia de 1800 pacienți cu fractură de humerus, 78% sunt femei, iar
incidența a crescut progresiv odată cu vârsta cu 60% la femei și 20% la bărbați.
[https://emedicine.medscape.com/article/825488 -overview – showall ]
Statistica fracturilor osoase care sunt produse prin traumatism sau accidente, arată că din
100 de persoane accidentate și internate într -un spital, aproximativ 15 dintre ei au și
fracturi. [ Rădulescu Al, 1950, pag. 3 ]

21
I.11. Modalități de intervenție cunoscute în literatura de specialitate atât în România cât și
în străin ătate
În Marea Britanie precum și în alte multe țări, în cazul fracturilor de col humeral cea mai
bună metodă este cea cu implanturi, plăci de blocare și hemiartroplastie.
[https://j amanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2190987 ]
În România, în urma consultului medical în cazul fracturilor, se merge pe imobilizarea
segmentului împreună cu tratamentul medicamentos, iar dupa o perioadă se trece la
fizioterapie și kinetoterapie. [ http://www.ortokinetic.ro/p76 -Fractura+de+col+humeral ]
Moseley spune că nu există o metodă universală de tratament, ci fiecare caz are o
anumită metodă.
Böhler recomandă în urma în urma un ei radiografii și anestezii, metoda în care
traumatologul stă la spatele accidentatului, introducându -și brațul prin fața umărului
bolnav și fața laterală a toracelui; astfel, brațul fiind plasat în axilă, traumatologul încearcă
să deplaseze spre lateral f ragmentul distal fugit înăuntru, iar cu mâna liberă împinge cotul
rănitului spre torace până obține zgomotul și senzația de reducere.
Dacă deplasarea este inversă, se face doar o tracțiune cu o abducție, iar în cazuri mai
grave se face și extensie. În cazu rile nereușite, se recurge la tratamentul chirurgical.
[Rădulescu Al., 1968, pag. 88 ]
Charles Neer (1955) a experimentat pe 12 cazuri înlocuirea capului humeral cu proteze de
vitaliu, făcute dintr -un material asemănător cu cel al capului humeral, fiind mon tate pe
tije metalice trilamentare, care sunt înfipte în cavitatea medulară a diafizei. Tija are o
lungime de aproximativ 15 cm. După ce aplică aceste proteze, prinde doar o eșarfă, iar
mișcările încep la 48 de ore. Când musculatura începe să se refacă, nu mai există riscuri.
Sprinberg și Pigue (1958) au afirmat de asemenea rezultate pozitive la endoproteze
acrilice.

22
Tratamentul adulților după Brombart și Poilleaux (1962) arată astfel:
– fracturile stabile pot fi corectate în urma unei anestezii generale, constând în
imobilizarea într -un aparat timp de 12 zile, urmată de o ușoară mobilizare
– fracturile instabile cu tendință de deplasare, trebuiesc osteosintetizate prin broșaj
percutan, după care se imobili zează timp de 3 săptămâni , urmând mobilizările
– fracturile trohanterului se imobilizează cu ajutorul unei eșarfe, în cazul în care nu există
deplasare
– fracturile -luxații se imobilizează, mișcările reluându -se dupa a 8 -a zi, în cazul în care se
observă o bună angrenare. [ Rădulescu Al., 1968, pag.91 -92]
Tratamentul chirurgical se poate face cu următoarele materiale:
 Broșele Kirschner groase, se intro duc
de sus în jos sau invers, iar dacă nu se
realizează o bună poziție, se ajunge la
angulație (producerea de colțuri) .
 Tija metalică Kü ntscher, evită
angularea datorită gravitației care
îndepărtează fragmentele.

 Menținerea fragmentelor se poate obține și prin aparate diferite, cum ar fi
compresorul Charnley, fixatorul extern tip Juvara -Lombotte, placa Eggers sau
lamele coaptatoare tip Danis. [ Rădulescu Al., 1968, pag. 99 ]
Fig. I.4 Broșele Kirschner

23

Solter (1963) consideră că tratamentul trebuie aplicat în funcție de fiecare caz în
parte, dar la alegere între tija Küntscher, placa Eggers sau grefoanele osoase tip
Pheminster.
După Unander Charin și Hindmarsh (1962), cea mai bună metodă de tratament este
osteosinteza cu placa Eggers și grefoanele osoase. [Rădulescu Al., 1968, pag. 1 00-
101]

Fig. I.5 Tija Küntscher
Fig. I.6 Fixator Juvara -Lambotte

24
II. ORGANIZAREA CERCETĂRII

Prin aceasă lucrare mi -am propus să verific și să observ dacă fractura de col humeral
operat se poate recupera total sau parțial prin metode kinetoterapeutice, într -un interval
de timp cât mai bun, combinând diverse metode.

II.1. Locul și condițiile de desfășurare
Datorită faptului că am avut posibilitatea s ă lucrez într -o clinică privată, atât studiul de
caz cât și recuperarea s -a desfășurat într -o sală specializată de kinetoterapie. Perioada
de desfășurare a recuperării subiectului s -a efectuat într -un timp de aproximativ 4 luni. În
această perioadă, subiectul a făcut efort de intensitate medie, dar suportabilă pe
parcursul fiecărei zile. În prezent, subiectul este recuperat aproximativ 60 -70%,
prezentând încă dureri la anumite mișcări dificile și la eforturi intense.

II.2. Materiale și aparate necesare
Deoarece recuperarea s -a realizat într -o sală de kinetoterapie, am avut acces la o gamă
largă de materiale și aparate necesare recuperării, ceea ce m -a ajutat foarte mult. Pentru
evaluarea și măsurarea brațului, am avut nevoie de centimet ru, goniometru, caliper,
ganteră de 3 kg și dinamometru.
Materialele de care m -am folosit în sală pe parcursul recuperării au fost următoarele:
săculeți cu parafină, bastoane, benzi elastice, greutăti, mingi de burete, mingi de plastic,
flexori, scripete, spalier, roată. La domiciliul pacientului, acesta și -a realizat singur câteva
"aparate" necesare recuperării sale, improvizând din elastice, frânghii, perne, sticle cu apă
și sticle cu nisip.

25
II.3. Metode de cercetare
II.3.1. Metoda documentării teoretice
În cadrul acestei de cercetare teoretică, are loc documentarea propriu -zisă despre care
urmează a se cerceta. Acumularea informațiilor într -un volum cât mai mare și corect stă
la baza îndeplinirii obiectivelor de recuperare a fracturii de col humeral opera t. Metoda de
cercetare și informare se face cu ajutorul cărților,a internetului și a surselor mass -media:
ziare, reviste de specialitate, articole, documentare, literatură internă sau internațională.
La baza redactării lucrării de disertație, stă informare a științifică pe care aceasta trebuie
să o conțină, precum și consultul specializat în domeniul kinetoterapeutic.
II.3.2. Metoda anchetei
În această metodă este necesară stabilirea unui tratament recuperator și găsirea celor
mai bune și potrivite metode ki netoterapeutice pentru refacerea umărului fracturat, într –
un interval de timp cât mai scurt. Metodele kinetice au fost alese de medic special pentru
acest pacient, iar eu am încercat să adaptez exercițiile pentru a fi cât mai potrivite pentru
el.
II.3.3. Metoda observației
Scopul acestei metode este de a strânge date clare despre pacient și despre afecțiunea pe
care acesta o are, date din care se permite stabilirea părților necesare pentru refacerea
zonei afectate și întocmirea unui plan de tratament. În acest sens, în urma observațiilor,
am putut sesiza reacția pacientului în anumite mișcări și durerea acestuia în timpul
anumitor exerciții cu grad de complexitate mai ridicat. În această metodă am reușit să
observ vizual zona afectată, dar și progresul amp litudinii de mișcare și forța musculară,
care m -au ajutat ajutat să creez exercițiile potrivite pacientului.

26
II.3.4. Metoda studiului de caz
În cadrul acestei metode am făcut anumite testări, inițiale și finale. Cele inițiale s -au făcut
înainte de a se int erveni cu metodele kinetice asupra membrului afectat, iar testările
finale s -au făcut după perioada de recuperare. Testele au fost aplicate pe zona afectată și
în jurul acesteia, utilizând diverse materiale.
În această perioadă în care am folosit metodele kinetice pe pacient, am aflat câteva
informații despre acesta. Subiectul are 49 de ani, este de genul masculin, fiind soț și tatăl
a doi copii, fiind de profesie inginer. După un accident din timpul său liber, acesta a fost
internat de urgență în data de 2 6.02.2018, cu diagnosticul de Fractură col anatomic și
trohiter humerus drept cu deplasare .

II.3.5. Fișa individuală a pacientului
Deoarece în această lucrare voi prezenta metodele kinetice pe care le -am folosit
împreună cu pacientul, voi pre zenta cazul acestuia în următorul tabel:
Tabel II.1. Date despre pacient
Nume J.C.
Data nașterii 12.12.198 9
Sex Masculin
Data internării 26.02.2018
Diagnostic Fractură a colului anatomic al humerusului
Epicriză Pacient în vârstă de 2 8 de ani, internat de urgență în data de 26.02.2018 cu
diagnosticul de Fractură col anatomic și trohiter humerus drept cu deplasare .
În UPU se imobilizează în bandaj Dessault. În 28.02.2018, după o prealabilă
evaluare a statusului biologic și pregătire pre operatorie, se intervine
chirurgical sub anestezie generală și se practică Reducere deschisă și

27
osteosinteză cu placa LCP și imobilizare în bandaj Dessault.
Sub tratament antialgic și antibioprofilaxie, evoluția este favorabilă.
Recomandări Se externează ameliorat cu recomandările:
– pansamente locale sterile la 2 -3 zile și îndepărtarea firelor de sutură la 14
zile postoperator
-menține imobilizarea în bandaj Dessault (sau orteză toracobrahială dreaptă)
până la 3 săptămâni de la externare, cu mobilizare ac tivă a degetelor,
pumnului și pronosupinație
-tratament antialgic la nevoie
control clinic și radiologic la 4 săptămâni postoperator sau la nevoie.

II.3.6. Procedura de desfășurare
În această cercetare, care se află înaintea începerii programului de recuperare a fracturii
de col humeral, se află obiectivele de recuperare, cu scop în recuperarea cât mai calitativă
și într -un interval de timp cât mai bun a pacientului cu fractură. Aces te obiective sunt
combaterea durerii locale, refacerea mobilității articulare, creșterea forței și tonusului
muscular, refacerea coordonării, menținerea corectă a poziției și aliniamentului corporal,
restabilirea volumului și forței musculare.
Obiectivele au fost puse în urma diagnosticului și evaluării pacientului, iar programul de
recuperare s -a bazat pe mai multe metode de tratament:
 termoterapie locală
 masaj regional
 kinetoterapie activă și pasivă
 exerciții Codman
 contracții izometrice

28
 balansări, pendulări
 FNP -uri: IR, RR; pentru creșterea forței musculare se folosesc MARO, CR, IL,
ILO, SR, IA
 diagonalele Kabat
 exerciții de coordonare
 exerciții de gestică
 terapie ocupațională.
Programul este individualizat și adaptat pacientului cu fractură, ținând cont de
particularitățile acestuia.
II.4. Planul de recuperare
II.4.1. Teste și măsurători efectuate
 Masurarea circumferinței brațului s-a efectuat cu ajutorul centimetrului, iar a
pliurilor cu ajutorul caliperului astfel:

Tabel II.2. Masurători ale membrului superior
ZONA MĂSURATĂ VALOAREA (cm)
Înainte de tratament
Braț relaxat 28
Braț încordat 33
Antebraț relaxat 24
Antebraț încordat 26
Pliu vertical la mijlocul m.biceps 2,5
Pliu diagonal subscapular, direct sub omoplat 4

29
 Măsurarea amplitudinii de mișcare s-a realizat cu ajutorul goniometrului astfel:

Tabel II.3. Măsurători ale mișcărilor articulare
ARTICULAȚIA MIȘCAREA VALOARE (grade)
Înainte de tratament
Scapulo -humerala Flexie 35o
Extensie 40o
Abducție 30o
Adducție 20o
Rotație internă 60o
Rotație externă 50o
Cotului Flexie 70o
Extensie 30o

 Testul 1 RM (testul unei repetări maximale)
Acest test este folosit pentru măsurarea forței musculare isotonice. Scopul acestui test
este de a măsura forța maximă a subiectului, evidențiată într -o singură repetare. Se alege
o greutate estimată, în care subiectul ajunge la epuizare până la a 10 -a repetare.
Rezultatul se calculează după tabelul de mai jos, înmulțind greutatea aleasă cu număru l
din dreptul repetării maxime:
Tabel II.4. Determinarea greutății pt 1RM
NR. REPETĂRI GREUTATE FOLOSITĂ
6 x 1,21
7 x 1,24
8 x 1,27

30
9 x 1,30
10 x 1,33
11 x 1,36
12 x 1,39
13 x 1,42

Pentru aces t test am ales greutăți de 3 kg, pacientul ajungând la a 8 -a repetare, rezultatul
fiind următorul: 8*1,27=10,16.

 Testul de flexie palmară
Se realizează cu ajutorul dinamometrului pentru măsurarea forței muscular e, pacientul
ținându -l în mână, în prelungirea antebrațului, executând o strângere puternică a
acest uia. Rezultatele se găsesc în tabelul de mai jos:

Tabel II.5. Valorile testului de flexie palmar ă
SCOR MASCULIN FEMININ
Excelent > 64 > 38
Foarte bun 56-64 34-38
Peste medie 52-56 30-34
Mediu 48-52 26-30
Sub mediu 44-48 22-26
Slab 40-44 20-22
Foarte slab < 40 < 20
La acest test, pacientul a reușit să strângă inainte de tratament până la 46, ceea ce
înseamnă că este sub mediu.

31
 Testul Arcului dureros
Acest test se realizează pentru a arăta conflictul dintre tendoanele mușchilor coafei
rotatorilor și acromion și constă în executarea abducției lente a brațului. Dacă pacientul
acuză durere între 70 și 120 grade, rezultatul este pozitiv.

Fig. II.1 Testul arcului dureros
La începutul tratamentului, pacientul nu a reușit să ridice brațul, însă după o lună de
tratament, acesta a reușit o abducție foarte dureroasă, ceea ce a demonstrat faptul că
testul este pozitiv.

 Testul Apley
Prin acest test se eva luează amplitudinea mișcărilor de rotație internă și externă. Prin
rotație internă se încearcă mișcarea de palpare a unghiu lui inferior al scapulei, iar pe ntru
rotația externă se efectuează ducerea mâinii accidentate în buzunarul de la spate al
pantalonulu i. Daca pacientul nu poate executa aceste manevre, testul este considerat
pozitiv.

32

Fig.II.2. Testul Apley
Din cauză că pacientul are proteză de umăr, mișcările de rotație sunt extrem de dificile și
dureroase, testul Apley fiind pozitiv; pacientul a reușit o ușoară mișcare de rotație internă
la ducerea mâinii în buzunarul pantalonului, însă durerea fiind prezentă.
II.4.2 . Bilanțul articular
Pacientul a fost supus anumitor măsurători și teste atât înainte, cât și după aplicarea
metodelor kinetice. Ace sta a fost evaluat vizual cu centimetrul, iar mișcările au fost
măsurate cu goniometrul.
La început s -a realizat inspecția, care constă în examinarea pacientului din ortostatism
facial, lateral și dorsal, determimând diferențele maselor musculare ale ambe lor membre
superioare, diferențele amplitudinilor de mișcare, dar și postura corpului prin care s -a
arătat faptul că pacientul a adoptat anumite posturi vicioase, din cauza disconfortului
dureros.
Palparea se face bilateral la nivelul mușchilor brațului și antebrațului, comparându -se
ambele membre superioare în vederea determinării scăderii masei musculare.
Pe lângă aceste forme de examinare, pacientul a fost măsurat cu ajutorul goniometrului
înainte și după tratament, determinându -se astfel diferențele de amplitudine a mișcărilor
efectuate. Valorile unghiului de mișcare se apreciază comparând articulația membrului

33
afectat cu cea a membrului sănătos sau cu valorile normale ale amplitudinii maximale de
mișcare, stabilite de Rocher:
Tabel II.6 Valorile mișcări lor articulare stabilite de Rocher
ARTICULAȚIA MIȘCAREA SECTORUL DE
MIȘCARE COEFICIENTUL
Umăr Flexie/Extensie 0-90°
90-130°
130 -170° 0,4
0,2
0,1
Adducție/Abducție 0-45°
45-90°
90-180° 0,3
0,2
0,1
Rotație internă
Indiferent de
sector 0,1 Rotație externă
Retropulsie
Cot și antebraț Flexie/Extensie 0-20°
20-80°
80-100°
>100 ° 0,4
0,6
0,9
0,4
Supinație 0-30°
30-90° 0,4
0,2
Pronație 0-30°
30-60°
60-90° 0,4
0,2
0,1
Pumn Flexie 0-30°
30-75° 0,7
0,4

34
>75° 0,2
Extensie 0-30°
30-80°
>80° 0,9
0,5
0,1
Abducție Indiferent de
sector 0,2
Adducție

Pentru determinarea coeficientului funcțional de mobilitate, se face produsul dintre cifra
obținută cu ajutorul goniometrului și coeficientul respectiv al sectorului de mișcare
articulară.
La testarea cu goniometrul, pacientul a prezentat rezultate deficitare ale zonei afectate
față de membrul sănătos. S -au realizat astfel măsurători ale articulațiilor umărului,
cotului și antebrațului, pumnului, valorile obținute fiind apoi comparate între ele :
Tabel II.7 Măsurătorile de mișcare articulară ale pacientului la ambele membre
ARTICULAȚIA MIȘCAREA VALOAREA (grade)
Înainte de tratament
Membrul superior
afectat Membrul superior
sănătos
Umăr Flexie 35° 170°
Abducție 40° 130°
Rotație internă 60° 180°
Rotație externă 50° 170°
Retropulsie 20° 45°
Cot și antebraț Flexie 70° 130°
Supinație 5° 15°

35
Pronație 45° 180°
Pumn Flexie 25° 35°
Extensie 30° 45°
Abducție 10° 15°
Adducție 30° 45°

II.5. Tratamentul fracturii de col humeral operat
Se realizează pe mai multe etape, folosind schema lui Ruelle și Sohier.
Prima etapă reprezintă faza imediată după încheierea intervenției chirurgicale, pacientul
aflându -se în una din situațiile următoare:
 umăr imobilizat cu cotul lipit de trunchi;
 umăr imobilizat cu brațul în adducție;
 braț imobilizat într -o eșarfă.
În această etapă de imobilizare este frecvent întâlnită dezvoltarea redorii articulare.
Evitarea acestui lucru se face prin contracții izometrice ale musculaturii locale, exerciții
izotonice ale mâinii. Se efectuează de asemenea exerciții de respirație și posturări active
controlate, împreună cu mobilizări ale coloanei cervicale. Un efect relaxant se poate
obține prin masajul cefei.
A doua etapă reprezintă perioada de după mobilizare. Tratamentul kinetic se poate
dezvolta larg, însă modul de lucru depinde de durerea și uportabilitatea pacientului.
Pentru această etapă de tratament, obiectivele sunt următoarele:
a) Combaterea durerii (termoterapie , masaj, kinetoterapie, exerciții Codman);
b) Rearmonizarea articulației gleno -humerale;
c) Mobilizarea articulației scapulo -toracice.

36
În a treia etapă se continuă programul kinetic început în etapa precedentă, fiind o etapă
de tranziție spre etapa a patr a, program de recuperare funcțională propriu -zisă, având
următoarele obiective:
a) Refacerea amplitudinii maximale de mișcare din articulația scapulo -humerală;
b) Restabilirea forței, rezistenței și volumului muscular, care asigură o bună stabilitate și
mobilitate a umărului.
Deși s -a respectat programul de recuperare, atât redoarea articulară cât și hipotonia
musculară sunt încă prezente.
A cincea etapă care nu este obligatorie, se adresează redobândirii performanței motorii,
pe care bolnavul le avea înain te. În general, această etapă se aplică sportivilor sau
persoanelor care desfășoară activități fizice deosebite.

II.5.1. Programul kinetic
Programul de recuperare s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 4 luni, lucrându -se
cu pacientul de câte 2 ori pe săptămână. Deoarece pacientul nu are o vârstă înaintată,
recuperarea a fost una bună și vizibilă, iar pacientul foarte ambițios și dornic de o
recuperare rapidă.
Obiectivele prograului de recuperare sunt următoarele:
1. Combaterea durerii ;
2. Rearmonizarea articulației gleno -humerale;
3. Mobilizarea articulației scapulo -humerale;
4. Refacerea amplitidinii maximale de mișcare articulară;
5. Refacerea forței, rezistenței și volumului muscular;
6. Refacerea stabilității și mobilității umărului;
7. Redobândirea performanței mo torii.

37
Tabel II.8 Program de recuperare centralizat
PROGRAMUL DE RECUPERARE AL FRACTURII DE COL HUMERAL OPERAT
Nume Sex Vârstă Ocupație Diagnostic Perioadă
recuperare Proceduri Observații
J.C M 49 Inginer Fractură
col
anatomic
și trohiter
humerus
drept cu
deplasare Săptămâna
1-4 – Parafină
– Masaj
– Drenaj
limfatic
– Mobilizări
– Exercițiile
fizice nr. 1, 2, 3,
4, 9, 11, 13.
Datorită
parafinei
calde,
pacientului i
s-au redus
durerile
locale.
Săptămâna
5-8 – Parafină
– Masaj
– Drenaj
limfatic
– Mobilizări
– Exercițiile
fizice nr. 5, 6,
7, 8, 10, 12, 14
+ exercițiile din
săptămâna 1 –
4.
Masajul a
avut mare
efect asupra
pacientului,
deoarece
musculatura
a început sa
se tonifice.

38
Săptămâna
9-12 – Parafină
– Masaj
– Mobilizări
– Exercițiile
fizice nr. 17,
19, 21, 23, 25,
27, 28 +
exercițiile din
săptămâna 1 -4
și 5-8.
Exercițiile
fizice sunt
efectuate
corect, iar
pacientul se
declară
mulțumit.
Săptămâna
13-16 – Parafină
– Masaj
– Mobilizări
– Exercițiile
fizice nr. 15,
16, 18, 20, 22,
24, 26 +
exercițiile din
săptămâna 1 –
4, 5-8 și 9 -12.
În urma
procedurilor
efectuate,
progresul
recuperării
este foarte
vizibil.

39
II.5.2. Metode kinetice utilizate
Metodele și procedurile sunt adaptate pacientului în funcție de gravitate și de durerea
suportată de acesta. În acest sens s -au efectuat următoarele metode:
1. Drenajul limfatic manual reprezintă un remediu ușor, care are efecte profunde. Prin
drenaj, se poate accelera volumul fluxului limfatic, îmbunătățind astfel abilitatea
sistemului de a elimina infecția și toxinele. Prin drenaj, se beneficiază de relaxarea globală
a corpului, îmbunătățirea capacității organismului de a se lupta cu infe cția, ajută la
eliminarea toxinelor, a proteinelor în exces și a celulelor moarte. Se efectuează cu policele
și indexul, rădăcina mâinii sau cu toată palma.
Drenajul membrului superior
Poziția: pacientului este de decubit dorsal, cu brațul în ușoară abducție față de corp.
Etape:
1. Prompajul ganglionilor retroclaviculari x7;
2. Pompajul cisternei Pecquet x7;
3. Pompajul ganglionilor axilari x3;
4. Drenajul brațului: a) fața internă: de la ganglionii axilari spre cot, cu toată palma x3
apel -retur; b) fața externă : de la umăr (deltoid) spre cot, cu toată palma x3 apel –
retur; c) presiuni în brățară: cu toată mâna se execută presiune gradată, orientată
spre ganglionii axilari x3.
5. Pompajul ganglionilor de deasupra cotului (supratrohleeni) x3;
6. Drenajul antebrațului: a) fața internă: de la fața interioară a cotului spre pumn x3
apel -retur; b) fața externă: de la fața externă spre pumn x3 apel -retur; c) manevra
sandwich: palmele lucrează simultan, pe fața internă și externă a antebrațului x3
apel -retur; d) presiuni în bră țară: presiune gradată cu toată mâna, spre cot x3;

40
7. Drenajul pumnului și al mâinii: a) pompaj pe fața anterioară a pumnului, sub pliul
de flexie; b) drenajul feței palmare: cu policele până la eminenta tenară și
hipotenară, până la articulațiile metacarpofalangiene x3 apel -retur; c) drenajul
feței dorsale: se execută aceleași manevre ca la fața palmară x3 apel -retur; d)
drenajul degetelor: se execută de la extremitatea proximală spre extremitatea
distală, cu ușoare presiuni orientate în sus, pe fe țete superioară și in ferioară, apoi
pe cele laterale x3.
8. Manevrele finale: a) returul mâinii x1; b) pompajul pliului pumnului x1; c) manevra
sandwich a antebrațului x1; d) pompajul ganglionilor supraepitrohleeni x1; e)
manevra sandwich la nivelul brațului x1; f) pompajul ganglionilor axilari x3.

2. Mobilizări
 Exercitii pasive: flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie interna/externa,
circumductie.
 Exercitii pasivo -active
 Exercitii active: se fac si cu instrumente ajutatoare (bastoane, mingi, benzi elast ice,
greutati, scripete, etc.)
 Exercitii cu rezistenta: cu instrumente ajutatoare sau cu ajutorul
kinetoterapeutului
 Exercitii de coordonare: de exemplu asezarea unor obiecte.
[http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea -functionala -a-umar64.php ]

41
3. Exercițiile fizice sunt făcute cu scopul redobândirii mobilității articula re și de creștere a
forței și masei musculare. Acestea sunt următoarele:
 Exercitii cu baston:
1. Din stand, cu bastonul jos de capete apucat, se executa ridicarea bastonului sus,
deasupra capului si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15
2. Din sta nd, cu bastonul de capete apucat, la nivelul
pieptului, se executa ducerea acestuia de la piept spre
inainte si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15
3. Din stand, cu bastonul de capete apucat, se executa
ducerea bastonului in lateral dreapta pe verticala si
revenire. Se efectueaza si pe partea stanga. Dozare: 2 x
(2 x 15)
4. Din stand, cu bastonul de capete apucat, se executa cercuri spre inainte. Se executa si
spre inapoi. Dozare: 2 x (2 x 15)
5. Din stand, cu bastonul deasupra capului de capete apucat, se executa ducerea
acestuia la omoplati si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15
6. Din stand, cu bastonul la spate -jos de capete apucat, s e executa indoirea coatelor si
ridicarea bastonului spre omoplati si revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15
7. Din stand, cu bastonul la spate -jos de capete
apucat, se executa ducerea bastonului spre inapoi si
revenire in pozitie initiala. Dozare: 2 x 15
8. Din stand, cu bastonul la spate -jos, de capete
apucat, se executa ducerea bastonului in lateral
dreapta pe verticala si revenire in pozitie initiala. Se
executa si pe partea opusa. Dozare 2 x (2 x 15)
Fig. II.3 Exercitiu cu baston
Fig. II.4 Exercitiu cu baston

42
 Exercitii cu mingea:
9. Stand, cu mingea intre palme la nivelul pieptului, se realizeaza presarea mingei intre
palme timp pe 6 secunde (contractie izometrica), si relaxare in pozitie initiala timp de 6
secunde. Doxare 2 x 10
10. Stand, cu coatele indoite la 45o si min gea intre cot si torace, se executa presarea
acesteia timp de 6 secunde (contractie izometrica). Dozare 2 x 10
11. Stand cu spatele la perete, mingea intre omoplat si perete, se executa presarea mingei
de catre umar si omoplat. Dozare: 2 x 10.
12. Stand cu fata la perete, la un pas de acesta, mingea intre palme si perete, se executa
cu bratele intinse, presarea mingei. Se executa si cu ambele brate deodata si doar cu
bratul afectat. Dozare: 2 x (2 x 10)
13. Stand cu fata la perete, mingea intre acesta si palme, se executa rularea mingei sus pe
perete si revenire. Dozare: 2 x 10
14. Stand, cu bratele intinse in lateral, mingea in mana stanga, se executa flexia bratelor
cu schimbarea mingei in mana opusa, la nivelul fetei si extensie cu schimbarea mingei la
spate. Dozare: 2 x 15
15. Sezand, mingea in lateral dreapta, se executa presarea mingei intre palma si scaun,
timp de 6 scunde. Dozare: 2 x 10
16. Stand, cu mingea intre palme sus -deasupra capului, se exec uta pasa pe perete, si
prinderea mingei la revenire. Dozare: 2 x 10

43
 Exercitii cu banda elastica:
17. Stand, cu banda elastica prinsa de capete in fata, se executa flexia si extensia bratelor
in lateral. Dozare: 2 x 15
18. Stand, cu banda elastica pr insa de capete sus -deasupra capului, se executa tragerea
acesteia spre laterale, cu ducerea ei la omoplati. Dozare: 2 x 15
19. Stand, cu banda elastica prinsa de capete la spate, cu o mana sus si una jos, se
executa tragerea ei pe diagonala. Se executa si pe diagonala opusa. Dozare: 2 x 15
20. Stand cu picioarele pe jumatatea benzii si cu mainile pe langa corp apucate de
capetele acesteia, se executa tragere in lateral la 45o. Dozare
21. Din stand, banda elastica fiind prinsa de spalier -sus, iar mana lovit a prinzand banda,
se executa tragerea acesteia in jos spre corp. Dozare: 2 x 15

Fig. II.5 Exercitiu cu banda elastica
Fig. II.6 Exercitiu cu banda elastica

44
 Exercitii la spalier:
22. Din stand, se executa urcat si coborat pe fiecare treapta a spalierului, cu ambele maini.
Dozare: 2 x 16
23. Din stand, usor aplecat spre spalier, mainile pe acesta, se executa flotare. Dozare: 2 x
10
24. Stand, cu mainile prinse de spalier la nivelul umerilor, se executa usoare intind eri
articulare. Dozare: 2 x 10
 Exercitii cu greutati:
25. Se fac miscarile: flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie interna/rotatie externa,
circumductie.
26. Miscarile se pot combina: flexia cotului+rotatie externa, rotatie externa+abductie, etc.,
simultan sau alternativ.
27. Se pot face pe toate directiile de miscare: jos, lateral, in fata, in spate, sus.
28. Din stand, sezand, pe genunchi, culcat facial/dorsal/lateral :
 Exercitii la scripete
 Exercitii de pendular e
 Stretching

Fig. II.7 Exercitiu cu greutate
Fig. II.8 Exercitiu cu greutate
Fig. II.9 Exercitiu cu greutate

45

4. Împachetări cu parafină la nivelul membrului superior, cu efect antialgic, efect
decontracturant, creșterea elasticității și producerea vasodilatației capilare . Aceste
aplicări de parafină sunt indicate în afecțiuni reumatismale degenerative și inflamatorii,
circulație deficitară, redarea mobilității și decontracturarea musculară.
5. Masajul are următoarele efecte:
a) Efecte asupra circulației sanguine ;
b) Efecte asupra sistemului musculo -tendinos:
– efecte asupra contracției musculare;
– efecte asupra relaxării musculare
Masajul se realize ază cu manevre de efleuraj, fricțiune, frământat, tapotament și vibrații,
realizându -se pe zona cervicală, omoplat, braț, antebraț, palmă și pumn, timp de 15 -20
minute.
6. Terapia ocupațională este utilizată pentru împiedicarea apariției disfuncției
organi smului uman și pentru recăpătarea coordonării. În acest sens, am ales următoarele
activități:
 pictura
 dans
Fig. II.10 Exercitiu de pendulare
Fig. II.11 Exercitiu de pendulare
Fig. II.12 Exercitiu de stretching

46
 croitorie
 cantatul la instrumente
 jocuri cu mingea
 badminton
 vaslit
 framantarea aluatului
 bowling
[https://www.scribd.com/document/244024029/7 -TERAPIA -OCUPATIONALA ]

47
III. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. Rezultate
În urma programului kinetic efectuat, care s -a întins pe o durată de aproximativ 4 luni,
fiind desfășurat î ntr-un mediu plăcut, cu condiț ii bune și o gamă largă de aparate și
instrumente de recuperare, rezultatele obținute au fost mulțumitoare pacientului , acesta
continuând cu exercițiile învățate și în timpul său liber, pentru o bună menținere a
organismului.

În urma ce rcetării făcute, rezultatele obț inute au fost:
 Pentru determi narea circumferinței membrului superior și a pliurilor , s-au făcu t
măsurători ale fiecărui segment cu ajutorul centimetrului și a caliperului , atât
înainte de tratament cât și după, valorile obț inute fi ind astfel comparate între ele :

Tabel III.1 Evaluarea determinării grosimii membrului superior cu ajutorul
centimetrului și a pliului cu caliperului
ZONA MĂSURATĂ VALOAREA (cm)
Înainte de tratament VALOAREA (cm)
După tratament
Braț relaxat 28 31
Braț încordat 33 36
Antebraț relaxat 24 25
Antebraț încordat 26 28

48
Pliu vertical la mijlocul m.biceps 2,5 2
Pliu diagonal subscapular, direct sub
omoplat 4 3

Grafic III.1. Ilustrarea diferenței dintre valorile aflate înainte și după tratament ale
segmentului afectat

În urma măsurătorilor finale, am comparat valorile înainte și după tratament, diferențele
fiind vizibile, valorile crescând cu 1,2, respectiv 3 cm la nivelul brațului și antebrațului, iar
pliurile au scăzut cu 0,5 și 1 cm.

Braț relaxat Braț încordat Antebraț
relaxat Antebraț
încordat Pliu vertical
la mijlocul
m.bicepsPliu diagonal
subscapular,
direct sub
omoplat28
cm 33
cm
24
cm 26
cm
2.5
cm 4
cm 31
cm 36
cm
25
cm 28
cm
2
cm 3
cm Valorile membrului superior
Înainte După

49
 Măsurarea amplitudinii de mișcare articulară s-a realizat cu goniometrul atât
înainte cât și după tratament, valorile fiind următoarele:
Tabel III.2. Valorile mișcărilor articulare înainte și după tratament
ARTICULAȚIA MIȘCAREA VALOARE
(grade)
Înainte de
tratament VALOARE (grade)
După tratament
Scapulo -humerala Flexie 35o 75o
Extensie 40o 45o
Abducție 30o 45o
Adducție 20o 35o
Rotație internă 60o 60o
Rotație externă 50o 50o
Cotului Flexie 70o 90o
Extensie 30o 30o

50
Grafic III.2 .1 Valorile mișcărilor scapulo -humerale înainte și după tratament

La nivelul articulației scapulo -humerale, cel mai mare progres se află la mișcarea de f lexie,
observându -se o îmbunătățire de 40°; amplitudinea mișc rii cu cel mai slab rezultat, este
cea de rotație intern c t și cea extern , ambele av nd același rezultat atât înainte cât și
dup tratament, de 50°.

FlexieExtensieAbducție Adducție Rotație
internă Rotație
externă 35 45
35 35 60
50 75
40
20 20 60
50 Amplitudinea mișcărilor scapulo -humerale
După tratament Înainte de tratament

51
Grafic III.2.2 . Valorile mișcărilor cotului înainte și după tratament

La articulația cotului, se observă o bună îmbunătățire a mișcării de flexie, diferență de 20 °,
în timp ce mișcarea de extensie rămâne la aceeași amplitudine de 30°.

 Testul de flexie palmară
S-a realizat pentru măsurarea forței musculare a pacientului, atât înainte, cât și după
tratament, rezultatele fiind următoarele:
Tabel III.3 Valorile testului de flexie palmară ale pacientului, înainte și după tratament
Perioada Valoarea
Înainte de tratament 46
După tratament 58

Flexie
Extensie90
30 70
30 Amplitudinea mișcărilor cotului
După tratament Înainte de tratament

52
Tabel III.4 . Valorile normale ale testului de flexie palmar ă
SCOR MASCULIN
Excelent > 64
Foarte bun 56-64
Peste medie 52-56
Mediu 48-52
Sub mediu 44-48
Slab 40-44
Foarte slab < 40

Grafic III.3. Ilustrarea valorilor la testul de flexie palmară înainte și după tratament

În urma tratamentului , pacientul a reușit să progreseze la testul cu dinamometrul,
ajungând până la 58, rezultatul fiind “Foarte bun ”.

58 46 Testul de flexie palmară
După tratament
Înainte de tratament

53
CONCLUZII

Concluziile atât generale cât și practice la care am ajuns în urma efectuării lucrării de față
prin tratamentul făcut sunt următoarele:
 Importanța kinetoterapiei în recuperarea fracturii de col humeral operat este una
pozitivă.
 Evaluările făcute de -a lungul treatamentului m -au ajutat să observ progresul sau
regresul pacientului, precum și cele mai potrivite procedure pentru recuperarea lui.
 Programul de recuperare efectuat, a îndeplinit obiectivele propuse.
 Exercițiile fizice efectuate de pacient pe cont propriu, la domiciliul acestuia, l-au
ajutat la o recuperare mai rapidă.
 Procedurile urmate au reușit să combat ă durerile pacientului după primele ședințe
de tratament.
 Pacientul a reușit un progress al mișcărilor articulare, ceea ce a dus la mulțumirea
acestuia și la dorința de a contin ua exercițiile fizice la domiciuliu.
 Mișcarea ajută la reducerea durerilor musculare, menținând totodată o postură
corectă a corpului, întărind musculature și rezistența fizică.

54
BIBLIOGRAFIE

Pe suport clasic:

1. ALBU I., GEORGIA R., "Anatomie clinică ", Editura All.
2. BRĂILESCU C.M., et al., "Met ode de evaluare clinică și funcț ională a mâinii post –
traumatice și/sau operate. Palestrica of the Third Millennium Civilization & Sport" ,
2011, 12.2
3. CHIRILĂ V., "Tratamentul chirurgical în fracturile instabile ale humerusului
proximal" , 2008.
4. CIOROIU S. G., 2012, Kinetoterapie de la teorie la practică , Editura Universităț ii
Transilvania din Brașov.
5. COSTACHE M., SOLOMON B., SEREȘ -STURM L., "Anatomia descriptivă și
topografică a membrului superior" , Editura Universităț ii "Lucian Blaga" din Sibiu
1997.
6. DIACONESCU N., ROTTENBERG N., NICULESCU V., "Ghid de anatomie practică ",
Editura Facla Timiș oara, 1988.
7. RĂDULESCU AL., "Fracturi și luxații -vol I ", Editura de Stat Literatura Medicală,
București 1950.
8. RĂDULESCU AL., "Traumatismele osteoarticulare -vol II ", Editura Academiei
Republicii Socialiste Rom ânia, București 1968.
9. SÎRBU E., CHIRIAC M., IANC D., 2012, Fundamentele Kinetoterapiei -Noțiuni și
Tehnici , Editura Universităț ii din Oradea.

55
Pe suport electronic:

1. "Fractura de col chirurgical humeral" , http://www.ortokinetic.ro/p76 –
Fractura+de+col+humeral accesat pe data de 09.02.2019
2. "Recuperarea funcțională a umărului ",
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Recuperarea -functionala -a-
umar64.php accesat pe data de 13.01.2019
3. "Terapia ocupa țională ", https://www.scribd.com/document/244024029/7 –
TERAPIA -OCUPATIONALA accesat pe data de 13.01.2019
4. ADARSH K.S., "Humerus Fracture" ,
https://emedicine.medscape.com/article/825488 -overview – showall accesat la
data de 12.01.2019
5. CIOCAN L.O., "Fractura humerusului ", https://www.romedic.ro/fractura –
humerusului accesat pe data de 12.01.2019
6. MORRISON W., "What is a fracture?",
https://www.medicalnewstoday.com/articles/173312.php
7. RANGAL A., HANDOLL H., BREALEY S. "Surgical vs nonsurgical treatment of adults
with displaced fractures of the proximal humerus: the PROFHER randomized
clinical trial " https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2190987
accesat pe data de 07.02.2019
8. ȘTEFĂNESCU G., "Fractura: tipuri de fracturi, simptome, complicații și tratament ",
https://www.csid.ro/boli -afectiuni/ortopedie/fractura -tipuri -de-fracturi –
simptome -complicatii -si-tratament -15630930 accesat pe data de 12.01.2019

56
9. TACHE G.O., "Recuperarea medical ă în tratarea fracturilor ",
https://www.farmaciata.ro/recuperarea -medicala -in-tratarea -fracturilor/
accesat pe data de 09.02.2019.
10. VIASU M., "Cum recunoști o fractur ă", https://www.reginamaria.ro/articole –
medicale/fracturile -osoase accesat pe data de 10.01.2019

57
ANEXE

Anexa nr.1 Radiografia umărului înainte de operație

58

Anexa nr.2 Radiografia umărului după operația de protezare