Profesiunea de Educatoare In Noul Context Educational. Profilul de Competente ale Educatoarei

Educatoarele din grădiniță fac parte din categoria acelor agenți educaționali care au fost investiți de societate cu menirea de a orienta procesele dezvoltării psiho-fizice a copiilor către un curs mereu ascendent, în scopul valorificării superioare a potențialului lor native și pentru favorizarea mai bunei integrări în societate a acestora. Pentru astfel de considerente ele trebuie să fie în permanent atente la transformările ce se produc în organismul copilului, să le surprindă specificitatea, să faciliteze manifestările favorabile sis ă împiedice manifestarea acțiunilor nefavorabile.

Considerat în sine, comportamentul unui organism în dezvoltare este un fenomen deosebit de complex care pune în evidență aspect anatomico-structurale, organizări neurologice, compoziții bio-chimice. De bună seamă că educatoarea din grădiniță nu le va putea controla și nici explica pe toate, dare a poate uza de anumite cunoștințe cu caracter psiho-pedagogic pe care le poate adaptaunui anumit specific al dezvoltăriipsiho-fizice a copilului.

Realizarea sarcinilor și a obiectivelor învățământului preșcolar depinde în mare măsură de calitățile și competențele educatorului. Prin tot ce întreprinde, prin personalitatea sa, educatorul reprezintă un model pentru copil, un sprijin pentru familie, învățător, un factor de cultură în comunitate.Este dificil de redat în câteva fraze care sunt trăsăturile și capacitățile ce disting un bun educator și, chiar dacă am putea să le descriem, să prescriem o rețetă a „ingredientelor"; ele vor fi doar o vagă descriere ce ar putea servi drept ghid general de formare și nu ca soluție certă de realizare a imaginii calităților și competențelor. Cu toate acestea, în activitatea la grupă, oricine poate distinge un educator talentat, înzestrat cu măiestrie didactică, chiar dacă nu are o vastă experiență în activitate.

,,A fi educator înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăța pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitativ și nici imediat.” (Fulga M., ,,Metode interactive de grup”-Ghid Metodic, Editura Arves, 2002, p.11). Totuși, la capătul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții. Clasa școlară nu este atât un spațiu unde, după un ritual academic, se tratează un subiect din programă, iar educatorul nu este doar persoana care propune conținuturi, formulează sarcini și cere anumite conduite.In clasă se învață mai mult decât o materie, se învață o lecție de viață.

Educatorul stimulează și întreține curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întărește încrederea în forțele proprii și îi ajută să își găsească identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care educatorul posedă calitățile și competența necesare centrării cu precădere pe așteptările, trebuințele și interesele elevilor.

Educatoarea are ca obiectiv moral îndeplinirea misiunii educative. Ea se informează prin diverse canale, cele mai moderne fiind învățarea și comunicarea on-line, care cere o atitudine curajoasă, dar și aptitudini tehnice.

Platforma suport de comunicare în mediul educațional numită și mediul electronic cooperativ poate fi parcursă prin cursuri on-line de formare continuă.Comportamentul didactic presupune implicarea personalității cadrului didactic.

Calitățile necesare unui bun educator al copiilor de vârsta preșcolară pot fi grupate în:

a) calități pedagogice:

• capacitatea de înțelegere și comunicare pe plan afectiv cu copiii;

• capacitatea de a accesibiliza conținutul științific;

• capacitatea de a manifesta interes față de copii:

• capacitatea de a-i influența pe copii, de a le modela personalitatea, în formare,

prin exemplul personal si capacități organizatorice

• tactul pedagogic si creativitatea în organizarea activităților;

b) calități ce țin de personalitate:

• spiritul organizatoric si spiritul deschis, interesul pentru nou și pentru propria perfecționare;

• capacitatea de autostăpânire și totodată imaginația bogată.

c) competențelor de comunicare

Marin Stoica (Stoica, M., Stoica, D., “Psihologie școlară”,Ed. Scrisul Românesc, Craiova ,1982, p.25.) sintetizează caracteristicile competențelor de comunicare a educatorului astfel:

• inteligenta, ca instrument de cunoaștere, înțelegere, invenție și reușită în rezolvarea situațiilor educative;

• memorie manifestată în rapiditatea întipăririi și stocării informației, în recunoașterea și reproducerea acesteia în mod selectiv;

• capacitate de comunicare: fluența vorbirii, bogatia vocabularului; fluența asociativă, asociația rapidă a ideilor; curgerea logică a ideilor; vorbirea cu atribute estetice; încărcătură emoțională, mesaj ectosemantic;

• gândire logică, sistematizată și divergentă, care oferă posibilitatea analizei unei probleme din mai multe unghiuri, găsirea soluției celei mai eficiente de rezolvare;

• spirit de observare dezvoltat, curiozitate științifică și inițiativă;

• imaginație constructivă care-i permite să facă din fiecare lecție un act de creație cu deschidere spre problemele vieții;

op• atenție concentrată, dar și distributivă în mai multe direcții: conținutul comunicării, forma expunerii, ritmul vorbirii adecvat auditoriului și reacția acestuia la mesajul didactic prezentat;

• dicție: pronunțare corectă și clară a cuvintelor, accente logice pe ideile de bază și scurte pauze psihologice, pentru a sublinia esențialul.

În grădiniță, toate acestea sunt cu atât mai importante, cu cât preșcolarul beneficiază numai de un singur model educativ – cel al educatoarei – spre deosebire de această situație, școlarul are mai multe modele educative, având mai mulți profesori, alegerea fiind determinată de starea afectivă pe care i-o insuflă:

a) însușirile biopshice constituie o condiție sine-qua-non a îndeplinirii profesiunii didactice,starea de sănătate (fizică și psihică). Disfuncțiile patologice, chiar daca nu implică pericolul contaminării copiilor, îngreunează actul comunicării, creează disconfort;acuitatea senzorio-perceptivă (văz, auz), motricitatea generală sunt implicate direct în actul comunicării, în organizarea și desfășurarea activităților cu grupa de copii;capacitatea de concentrare și atenția distributivă este o calitate ce capătă valențe deosebite cu cât vârsta copiilor este mai mică.

b) însușirile de personalitate sunt, de asemenea, foarte importante pentru educatoare. E necesar, mai ales, ca fiecare cadru didactic sa se cunoască, să știe să-și valorifice calitățile și să-și mascheze sau să-și suplinească eventualele lipsuri.

Dintre aceste însușiri enumerăm:

– capacitatea de comunicare – constă în modul deschis de adresare, în răbdarea și interesul pentru a-1 „descifra" pe interlocutorul preșcolar, în modul plăcut în care se prezintă cadrul didactic în fața copilului;

– capacități intelectuale – o bună memorie, creativitate, inventivitate, folosirea unui limbaj corect din punct de vedere gramatical, expresiv, logic, prezență de spirit și imaginație. Este necesară cultură generală temeinică, cunoscută fiind dorința de informații a copilului, căreia noi trebuie să-i facem față prin explicații corecte și, de cele mai.multe ori, chiar amănunțite.

– însușirile socio-afective: echilibrul emoțional, altruism, perseverență. De asemenea, firea sociabilă, obiectivitatea, încrederea în sine și în ceilalți sunt calități necesare în meseria de dascăl.

O altă categorie de competențe ce țin de individualitatea fiecărui cadru didactic sunt cele exprimate prin posibilitatea de a capta rapid interesul interlocutorului, simpatia acestuia, de a crea un mediu empatic ce favorizează relațiile pozitive.

Dintre factorii ce favorizează aceste însușiri G. Ruiu (Ruiu G.,”Metode interactive de grup” – Ghid Metodic, Editura Arves, 2002, p.14) :

• gândirea pozitivă – este un mod de abordare a situațiilor, stimulativ, constructiv, ce

exprimă încredere în forțele proprii și favorizează performanțele, reușita, succesul. Gândirea pozitivă exprimă echilibrul interior și ajută integrarea socială.Când devine o constantă a modului de raportare la realitate, influențează întregul sistem cognitiv, afectiv, motivațional, conduita individului, în general. Prin contrast, gândirea negativă (negativismul) nu oferă soluții constructive, este excesiv critică, ajungând să distrugă siguranța, să anuleze bucuria reușitei.Dezvoltarea gândirii pozitive presupune, pe lângă o anumită structură psihică, și antrenament conștient, constant și consecvent.Evaluarea performanțelor personale și stăruința în îmbunătățirea acestora, cultivarea potențialului mental, lupta cu „gândurile negre", cu nesiguranțele sunt atribute ale unui cadru didactic „cu har".

• farmecul personal. Există situații când ne simțim atrași instantaneu de anumiți interlocutori – ori respinși, de alții. Există persoane care atrag, ca un magnet, simpatia

tuturor. Despre persoanele care au darul de a se face repede acceptate, simpatizate se spune că au farmec personal. Dacă vom fi ceva mai atenți vom observa că cei ce posedă farmec personal sunt mai dezinvolți, mai atenți cu semenii lor, cuceresc prin ținută, prin zâmbet, prin atitudine încurajatoare, prin timbrul și inflexiunile vocii, prin lucrurile interesante pe care ni le împărtășesc.Fiecare ne putem exersa farmecul personal, această capacitate de a cuceri dragostea copiilor al căror suflet, atât de sensibil, nici nu așteaptă altceva din partea noastră. De fapt, atracția ce o vom exercita (sau nu) asupra copiilor,va veni și din înfățișarea îngrijită, din modul plăcut și decent de a ne îmbrăca, din căldura vocii, din interesul ce-1 vom arăta permanent fiecărui membru al grupei de preșcolari.

Educatoarea îndeplinește mai multe roluri: rolul de animator obligă la ascultare activă a tuturor copiilor, grupurilor, la dialog, le provocare.Să nu uităm că suntem și experți și copiii așteaptă de la noi confruntări de idei și explicații atractive.Suntem și educatori. Statutul de dascăl ne obligă să ne adaptăm comportamentul situațiilor apărute, să ne constituim îri modele pentru topii.Toate aceste roluri sunt exersate de metodele interactive. Ar fi frumos cu fiecare dascăl să fie pentru copiii lui "formator" pentru a simți zilnic acea satisfacție pe care ți-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii și mai ales plăcerea de a realiza o predare/invațare/evaluare creativă diversă, eficientă, atraciivă, diferențială atât penim tine ca dascăl cât și pentru copii.Metodele interactive îți oferă astfel de trăiri și satisfacții pedagogice pe care le împărtășești cu copiii.

Rolurile pe care le indeplineste educatoarea pedagog, proiectant, coevaluator, mediator, actor, facilitator, consilier, organizator,coordonator, partener, animator, scenograf.

În grădiniță, împlinirea misiunii profesionale se împletește cu personalitatea, cu profilul general-uman al fiecărei educatoare. Dacă în pregătirea profesională există un sistem bine pus la punct de formare și perfecționare pentru cadrele didactice, în ceea ce privește competențele general-umane, exersarea perfecționării acestora este mai puțin avută în vedere, se fac mai puține referiri la aceste aspecte. De aceea, pe lângă bagajul informațional pe care trebuie să-1 deținem și să-1 transmitem copiilor și deprinderile pe care trebuie să le formăm acestora, sunt importante pentru noi însușirile noastre biopsihice, însușirile de personalitate etc.

Educatoarea trebuie să fie conștientă de responsabilitățile pe care și le asumă prin implicarea într-o acțiune care poate influența hotărâtor evoluția ulterioară a copilului.

În acest sens, se recomandă celor ce se angajează într-o astfel de acțiune să se asigure că respectă următoarele condiții:

BIBLIOGRAFIE

ALBU G., (2002) In cautarea educatiei autentice,Polirom Iasi

Ezechil L., (2002) Comunicare educationala in context scolar, Bucuresti, EDP

Golu,P., (1985) Invatare si dezvoltare, Bucuresti, ESE

Fumarel, S., Sovar, R., Vrasmas, E.,( 1995). Educatia timpurie a copiilor in varsta de 0 – 7 ani,