Prof. Univ. Lect. Dr. Ioan Manci Drd. Raluca Luțai Student, Anca Elena Mari nca Cluj Napoca 2018 2 UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA… [605520]

1
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Prof. Univ. Lect. Dr. Ioan Manci
Drd. Raluca Luțai
Student: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

Lucrare de licență
Securitatea – o necesitate obiectivă
în evoluția umanității

Coordonator științific
Prof. Univ. Lect. Dr. Ioan Manci
Drd. Raluca Luțai
Student: [anonimizat]
2018

3
Declarație

Prin prezenta declar că Lucrarea de l icență cu titlul “Securitatea – o necesitate
obiectivă în evoluția umanității” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o
altă facultate s au instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea,
declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respectarea
regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca, data

Student: [anonimizat],
Prof.Univ. Lect. Dr. Ioan Manci
Drd. Raluca Luțai

4
Cuprins
Listă de abrevieri…………………………………………………….. …………………………. ……… 6
Introducere……………………………………………………………………………………. ………7
Argument -motivație……………………………………………………………… ………………. ….7
Revizuirea literaturii de specialitate………………………………………… …………………. ….8
Obiectivele lucrării……………………………………………………………….. ………………. ….9
Metodologie…………………………………………………………………………. ……………… ….9
Structura lucrării……………………………………………………………………………………….10
Capitolul 1.Conceptul de secu ritate ……………………………………………… …………. …12
Introducere………………………………………………………………………………… ………… .12
1.1.Definiții ………………………………………………………………………. …………………. ..12
1.2.Ierarhia nevoilor -piramida lui Maslow ……………………………. ………………………. ..17
1.3. Perspectiva românească asupra conc eptului de securitate… …………………………. …20
Concluzii………………………………………………………………………………….. …………. ..22
Capitolul 2 .Securitatea națională /Paradigme ale securității ………… ………………… ..23
Introducere……………………………………………………………………………….. …………. ..23
2.1.Riscuri ,vulnerabilități,amenințări asupra securității naționale și internaționale…… .25
2.2.Statul -securitatea și interesul național………………………………. …………………….. .28
2.3 Cartea Albă a Securității și Apărării Naționale………………….. ………………………. .32
Concluzii………………………………………………………………………………….. ………….. 32
Capitolul 3 .Dimensiunea MILITARĂ a securității ………………………. ……………….. 34
Introducere ……………………… ………………………………………………………… ………… ..34
3.1.Perspective teoretice……………………………………………………… ……………………. 34
3.2. Armanta Română și misiunile acesteia…………………………………………………….. 37
3.3.Controlul civil asupra Armatei Române -măsură democratică constructivă…………. 41
Concluzii……………………………………………. …………………………………………….. …43
Capitolul 4 .Dimensiunea NONMILITARĂ a securității ………….. ……………………. ..44
Introducere…………………………………………………………………………….. …………….. .44
4.1.Sitemul global.OMUL, SECURITATEA UMANĂ …………… ………………………… .44

5
4.2. Perspective teoret ice……………………… …………………………….. ……………………. 47
4.3.Dimensiunile n onmilitare ale securității…………………………. ……………………….. .49
Concluzii……………………………………………………………………….. ……………….. 53
Capitolul 5: Participarea Rom âniei la misiunile de pace sub egida ONU – Angola –
UNAVEM III. ………………………………………………………………………………………………..54
Introducere……………………………………………………………………………… ……………………..54
Studiu de caz…………………………………………………………………………………………………. .55
Cadru legislativ………………………………………………………………………. …………………….. .55
Misiunea de menținere a Păcii din Angola………………………………………………………. …….56
UNAVEM I………………………………………………………………………………………….. …………57
UNAVEM II…………………………………………………………………………………………………….. .57
UNAVEM III………………………………………………………………………………………… …………57
Implicarea României în misiunea UNAVEM III………………………………………………… …..58
Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. …..59
Concluzii și propuneri ………………………………………………………………………………….. …61
Bibliografie …………………………………………………………………………………. ……………. ….63

6

LISTĂ DE ABREVIERI

NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
UE- Uniunea Europeană
URSS – Uniunea Republicilor Sovieticilor Socialiste
UNAVEM – United Nations Angola Verification Mission
ECOSOC – United Nations Economic and Social Council
UNIKOM – United Nations Iraq -Kuwait Observation Mission
UNOSOM – United Nations Operation in Somalia
MPLA – The People's Movement for the Liberation of Angola
FNLA – National Liberation Front of Angola
UNITA – The National Union for the Total Independence of Angola
MONUA – The United Nations Observer Mission in Angola
UNOA – United Natio ns Office in Angola

7

INTRODUCERE

Argument -motivație

Într-o lume complexă, aflată într -o stare tensionată și conflictuală, datorită procesului
globalizării, este important ca evoluția securității internaționale să fie înțeleasă profund, iar
modul prin care fiecare țară poate par ticipa la îmbunătățirea acestui proces este o condiție
necesară pentru progresul acestuia. Securitatea fiecărei țări are la bază, pe lângă capacitatea
de adaptare și reacție, cea de anticipare și acționare activă în cazul izbucnirii unui conflict.
Fenomenul globalizării a adus o transformare în întreaga lume, prin care s -a realizat o
conectare a statelor nu numai din punct de vedere economic și cultural, ci și prin intermediul
riscurilor sau a amenințărilor de securitate ce se pot dezvolta ca urmare a lipsurilor de ordin
intern ale fiecarei țări. Aceste amenințări pot deține o valoare militară, precum epuizarea
resurselor de apă și hrană, sau criminalitate frontalieră, fie asimetrică, precum terorismul.
Din punct de vedere conceptual, securitatea este văzută în sensul tradițonalist, prin care
individul ocupă rolul central deținut de stat, securitatea fiind analiztă acum nu numai din
punct de vedere militar, ci și social, cultural, economic, politic și ecologic. Așadar, nevoia
unei culturi de securi tate în societate este una esențială pentru consolidarea statală, prin care
individul poate deține capacitatea de a înțelege complexitatea mediului înconjurător , dar și
riscurile, vulnerabilitățile sau amenințările, la care este supus, fie în mod direct sau indirect.
Nevoia unei culturi de securitate în România este necesară, întrucât aceasta poate să ofere
individului o înțelegere complexă asupra elementelor care îl pot afecta în ceea ce privește
securitatea acestuia. Cunoașterea acestei nevoi devin e esențială în epoca globalizării, care
determină omul să semneze un contract social, formând astfel o comunitate. Această nevoie a
rămas constantă de -a lungul timpului, fiind situată la baza piramidei nevoilor, după cum arată
și Abraham Maslow, imediat du pă nevoile fiziologice.
Așadar, trebuie atrasă atenția asupra faptului că implementarea culturii de securitate nu
este posibilă fără ajutorul societății civile, în centru aflându -se instituțiile publice, cum ar fi
cele de intelligence care trebuie să fie deschise când vine vorba de un proces în acest sens.
Astfel, cultura de securitate va putea fi parte a culturii politice, ca fundament al unei bune
guvernări.
Lucrarea de față se construiește pe ipoteza că o cultură de securitate solidă poate red uce
riscurile la care societatea civilă este supusă, iar pentru evitarea acestora, instituțiile abilitate

8
în acest sens poate contribui la educarea cetățenilor, în ceea ce privește cunoașterea
suportului de care aceștia au nevoie pentru a înțelege corect c adrul strategic al conceptului de
securitate.
Cercetarea pe care ne -o propunem să o realizăm, vine din interesul pe care l -am manifestat
vis a vis de acest domeniu, al culturii de securitate. Alegerea acestei teme a avut la bază
dorința de a analiza m ai complex domeniile securității, cu speranța că, concluziile la care
vom ajunge vor ajuta la dezvoltarea comunității academice.

Revizuirea literaturii de specialitate

Literatura de specialitate din domeniul securității este bogată în lucrări și stu dii bazate pe
problematica rolului pe care îl deține cultura de securitate în dezvoltarea individului în acest
sens, pentru a preveni și combate posibilele amenințări sau riscuri care pot afecta societatea
civilă.
În realizarea acestui demers am consu ltat atât titluri de cărți și articole din literatura
română, cât și din literatura străină. Pentru primul capitol am consultat lucrări care au tratat
viziunea clasică a conceptului de securitate, cât și cele care au tratat perspectiva românească
asupra ac estui concept. Dintre acestea amintim lucrarea lui Ioan Manci, Introducere în studii
de securitate și strategice , cea a lui Dan Constantin Mâță, Securitatea națională -Concept.
Reglementare.Mijloace de ocrotire, sau Mary Kaldor, Securitatea umană -Reflecții asupra
globalizării și intervenției.
Capitolul II se construiește pe lucrările lui Mihai Neag, Societatea civilă și securitatea,
precum și Dimensiunea militară a securității, dar și lucrarea lui Virgil Măgureanu, Rolul
actorilor statali în configurați a mediului internațional de securitate. În elaborarea acestui
capitol am consultat și Strategia Națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 ‐ O
Românie puternică în Europa și în lume, precum și Carta albă a securității și Apărării
Naționale, ele mente importante pentru înțelegerea tuturor conceptelor care țin de acest
domeniul al securității.
Cel de -al treilea capitol are la bază analiza unor lucrări din literature străină, care
conturează conceptual dimensiunii miliare a securității. Dintre acestea amintim: Emmanuel
Dupic, Droit de la Sécurité intérieure, Huntington Samuel P., The Soldier and the State. The
theory and the Politics of Civil -Military Relations. Pe lângă lucrările din literatura străină ,
pentru conturarea acestui capitol am consultat și lucrările autorilor Constantin Moștoflei,
Militar -Nonmilitar în securitate națională. Dilema ar matei, Dumitru Iacob, Organizația

9
inteligentă : 10 teme de managementul organizațiilor , precum și Carta Albă a Guvernului.
Armata României 2010: reformă și integrare euro -atlantică.
Pentru elaborarea celui de -al IV -lea capitol, ne -am folosit de lu crărea lui Niculae Iancu,
Securitate și putere în spațiul cybernetic, precum și lucrarea Alexandrei Sarcinschi,
Dimensiunile nonmilitare ale securității .
Au mai fost consultate diverse studii realizate de cercetători din mai multe institute de
cercetare străine și naționale. Pentru realizarea studiilor pe care ni le -am propus să le
realizăm, am consultat și articole, site -uri web care au abordat concep tual securității.
Considerăm că prin lucrările pe care le -am parcurs am reușit să ne formăm o imagine clară
și de ansamblu asupra subiectului pe care ne propunem să -l tratăm în paginile următoare.

Obiectivele lucrării

Lucrarea de față își propu ne să cerceteze și să analizeze conceptul securității și
dimensiunile militare și nonmilitare ale acestuia în legătură cu cultura de securitate pe care
indivizii trebuie să o dobândească pentru prevenirea și combaterea amenințărilor asupra
societății civi le. O premisă pe care se construiește demersul nostru se leagă de faptul că,
nevoia unei culturi de securitate în societate este una esențială pentru consolidarea statală,
prin care individul poate deține capacitatea de a înțelege complexitatea mediului în conjurător
, dar și riscurile, vulnerabilitățile sau amenințările, la care este supus, fie în mod direct sau
indirect.
Obiectivul general: Radiografierea conceptului de securitate prin prisma dimensiunii
militare și nonmilitare .
Obiective specifice:
1. Definirea și conceptualizarea securității.
2. Conceptualizarea securității naționale.
3. Analiza dimensiunii militare a securității.
4. Teoretizarea dimensiunii nonmilitare a securității.
5. Analiza implicării României în misiunile internaționale din pers pectiva misiunii de pace
UNA VEM din Angola.

Metodologie

La baza acestei lucrări a stat un intens proces de cercetare care s -a desfășurat în mai
multe direcții și care a exploatat mai multe aspecte. Revizuirea literaturii de specialitate a fos t
unul din cele mai importante aspecte ale pregătirii și realizării acestei lucrări.

10
Dincolo de acest aspect, metodologia folosită în elaborarea acestei lucrări poate fi ușor
încadrată într -o teorie inductivă. Vom încerca să formulăm o concluzie gen erală cu privire la
subiectul discutat. Din punct de vedere metodologic, anumite părți ale lucrării (mai exact
capitolul V) vor fi rezultatul unei analize calitative și subiective care va avea drept fundament
instrumentul analizei de conținut.

Structura lucrării

Ținând cont de obiectivele propuse, pe parcursul elaborării acestei lucrări vom urmări să
dezvoltăm mai multe aspecte de interes ce sunt utile în prevenirea și combaterea
riscurilor,amenințărilor și vulnerabilităților la care este s upusă societatea civilă, importanța
securității individului în acest sens, precum și rolul organizațiilor militare menite să mențină
pacea și siguranța internațională.
Aceste linii generale se vor constitui și pe capitolele de bază ale acestui demers științific.
Astfel, primul capitol Conceptul de securitate , are la bază viziunea clasică a termenului de
securitate, clasând nevoia de securitate în ierarhia nevoilor a Piramidei lui Maslow, până la
perspectiva românească asupra acestui concept.
Cel de-al doilea capitol Securitatea națională, tratează riscurile ,vulnerabilitățile și
amenințările asupra securității naționale și internațională, până la securitatea individului,dar și
importanța statului în evoluția securității și a interesului național, folosindu -ne de Cart a Albă
Securității și Apărării Naționale care a fost considerat ca fiind un element esențial în cadrul
sistemului de planificare al apărării naționale, fiind un angajament asumat de România prin
calendarul național de apărar e, după cum reflectă raportul comun al Comisiilor pentru
apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților și Senat.
Capitolul III, Dimensiunea militară a securității , se construiește pe baza perspectivelor
teoretice a dihotomiei m ilitar -non militar, a misiunilor armatei române ca subsistem a
societății românești, precum și controlul civil pe care societatea românească îl deține asupra
Armatei Române.
Capitolul IV, Dimensiunmea nonmilitară a securității, pune în prim -plan siste mul global
care se află în strânsă legătură cu omul și securitatea umană, precum și dimensiunile
nonmilitare ale securității : dimensiunea militară, politică, economic, socială, societală,
cultural și ecologică, împreună cu ceea ce presupune fiecare în par te.
Ultimul capitol, ca studiu de caz se concentrează asupra participării României la misiunile
de pace sub egida ONU. Am ales misiunea UNAVEM III, din Angola, întrucât prin

11
intermediul acesteia, România își va deschide orizonturile către universul mi siunilor
internaționale de menținere a păcii, ca furnizor de securitate globală în cadrul procesului
O.N.U. privind pacea și securitatea internațională.

12
Capitolul I:
Conceptul de securitate

Introducere

Într-o lume complexă, dinamică și conflictuală, situată în plin proces de
globalizare,înțelegerea profundă a evoluției securității internaționale și modul prin care
fiecare țară poate să facă parte a acestui proces,reprezintă o condiție esențială a progresului și
prosperității.
Dacă privim actualul mediu de scuritate la nivel internațional, ca fiind unul tensionat și
complex, securitatea fiecărei țări și a comunității internaționale se bazează nu numai pe
capacitatea de reacție și adaptare, ci mai ales, pe capacitatea de anticipar e și acționare pro –
activă în cazul izbucnirii unui presupus conflict.
În literatura de specialitate,mai precis în domeniul sociologiei, este susținută ideea că
„Nu se poate trăi fără a avea sentimentul siguranței acțiunii și al stabilității”, lucru co nfirmat
la unison. Față de această realitate, singurul răspuns la dezideratele siguranței și stabilității
este conceptul de securitate. Realizarea securității depinde însă de strategia abordată ,
prioritățile unui stat, context geopolitic și managementul s ituațiilor de risc.
Clasarea nevoii de securitate pe cea de -a doua treaptă a Piramidei lui Abraham Maslow, se
dovedește a fi una strategică,întrucât siguranța este următoarea nevoie care trebuie satisfăcută
după ce nevoile fiziologice au fost îndeplinite.Astfel, singurul concept care se încadrează în
condițiile de siguranță și de stabilitate este acela al nevoii de securitate.

1.1 Definiții -viziunea clasică a termenului de securitate

Exprimarea unei definiții concrete a termenului de securitate este încărcată de
dificultate,întrucât fiecare individ are libertatea de a contura acest concept în propriul său
mod. Câmpul lexical al acestui cuvânt cuprinde o multitudine de concepte și idei,care aparțin
domeniului de securitate.
Etimologic,noțiunea de „securitate” provine din latinescul „securitas” și „securitatis” ,iar
din punct de vedere semantic,acest termen se definește astfel: „a fi la adăpost de orice
pericol” sau „sentimentul de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol”.1
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul „securitate” este definit ca
o „stare de siguranță, de lipsă de primejdie, protecție, apărare, siguranță”.2

1 Ioan Manci,Corneliu Preja , Introducere în studii de securitate și strategice ,Editura CA Publishing,Cluj
Napoca,2015,p.20.

13
Prima reprezentare grafică a ideii de securitate o regăsim în fresca „Alegoria Bunei
ocârmuiri” realizată de Ambrogio Lorenzetti,între anii 1337 -1340,în sala Consiliului Palazzo
Publico din Sienna.3
Securitatea este definită,conform lui Barry Buzan, ca „absența violenței fizice,în timp ce
dezvoltarea este privită ca dezvoltare materială -standarde de viață îmbunătățite. Ambele
concepte cuprind libertatea față de frică și libertatea față de necesități.Securitatea se referă la
confruntarea unor vu lnerabilități extreme, nu doar în războaie dar și în dezastre naturale sau
provocate de om cum ar fi – foametea, valurile tsunami, uraganele ”.4
Paul Robinson spune despre securitate că „ implică lipsa amenințărilor.Unii analiști o
privesc ca pe o con diție absolută:ori ești sigur,ori nu ești. Alții, în schimb, o privesc ca pe o
condiție relativă : există grade diferite de securitate. Este posibil ca această condiție să fie
privită atât în manieră subiectivă,cât și într -una obiectivă.Cea obiectivă se re feră la realitatea
situației unei persoane,dacă aceasta este într -adevăr amenințată și dacă este protejată
adecvat;cea subiectivă se referă la percepția unei persoane despre situație și dorința de a fi
doar parțial, ci total diferită de amenințări.”5
Perspectiva teoretică asupra conceptului de securitate a fost una dificilă,întrucât acest
fenomen a fost determinat de o anumită evoluție asupra unor percepții în ceea ce privește
obiectul de referință,dimensiunile și conținutul securității. În cadrul s ecurității naționale,se
observă o anumită schimbare, deoarece elementul militar nu rămâne predominant,fiind
evidente și anumite aspecte de natură politică,economică sau socială.6
Viziunea realistă în abordarea sa clasică asupra acestui concept, a de zvoltat o teorie în
care lumea este împărțită în state care luptă pentru supraviețuire și putere.Statul este obiectul
de referință al securității și el este însărcinat să -și asigure supraviețuirea și celelalte valori
cardinale prin utilizarea instrumentul ui militar.7
Arnold Wolfersconform, mare clasic realist,afirma despre securitate că „în sens
obiectiv,securitatea măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobândite ,iar în sens
subiectiv,absența fricii că aceste valori pot fi atacate”. Același autor con sideră că acest

2 Dicționar explicativ al limbii române ,Ediția a II -a, Editura Universul Enciclopedic,București,2005, p. 308.
3 Pascal Brouillet, Le Principe Sécurité ,Editions Gallimard,Paris,2012,p.10.
4 Mary Kaldor , Securitatea Umană ,Cluj Napoca,2010,p.215
5 Paul Robinson, Dicționar de securitate internațională ,Editura CA Publishing,Cluj Napoca,2010,p.194.
6 Dan Constantin Mâță, Securitatea națională -Concept. Reglementare.Mijloace de ocrotire , Editura Hamangiu,
Bucureș ti,2016,p.7.
7 Radu -Sebastian Ungureanu, Securitate,suveranitate și instituții internaționale. Crizele din Europa de Sud -Est
în anii '90 , Prefață de Andrei Miroiu , Editura Polirom,Iași,2010 ,p.16.

14
concept este un „simbol ambiguu”,stare determinată de posibilitatea ca această noțiune să nu
aibă niciun înțeles concret.8
Conceptul de securitate a fost redefinit de către Barry Buzan și de colaboratorii acestuia în
cadrul Centrului d e la Copenhaga pentru cercetare în domeniul păcii și al conflictelor.Acesta
propune o altă abordare asupra acestui concept,în cadrul căruia statul nu mai este privit drept
singurul obiect de referință al securității. Alături de dimensiunea militară,care ră mâne un
segment de bază în securitate, sunt reținute și următoarele: dimensiunea economică,având ca
obiect de referință economia națională,dimensiunea politică,cu privire la regim sau la
principiul constitutiv al statului;dimensiunea societală cu relevanță în materia identității
comunităților,dimensiunea mediului ce reține ca obiect de referință mediul care ne
înconjoară.9
Noua viziunea asupra securității a devenit dominantă în cadrul școlilor și a curentelor de
analiză asupra securității,lucru care a generat o schimbare de paradigmă,care a fost
amplificată de prăbușirea URSS -ului(destrămare asupra agendei centrale politico –
militară),fenomen generat de slăbiciunile realizate asupra structurii socio -economice și nu de
o insuficiență de forță militară.
Pe fundalul încheierii Războiului Rece și a atenuării folosirii forței pentru a rezolva
neînțelegerile între state,asigurarea securității nu a mai constituit o problemă,exclusiv
militară,optându -se pentru o abordare graduală a aspectelor non -militare a le acesteia.10
Mediul internațional de securitate a suferit schimbări majore (cum ar fi: trecerea de la
sistemul de securitate unipolar la cel bipolar,apariția mai multor state independente care s -au
dovedit a fi vulnerabile din punct de vedere politic,econ omic și militar, amplificarea
fenomenului globalizării în toate domeniile,în special în cel al securității, apariția unor
tehnologii avansate care au schimbat înfățișare acțiunilor militare, etc.),care au avut un
impact în dezvoltarea unei alte paradigme de securitate.
În ceea ce privește noile condiții geostrategice,nivelul de analiză al securității a devenit în
mod predominant regional,operaționalizându -se noțiunea de complex de securitate11 care a
fost definit ca un grup de state ale cărui prime pr eocupări de securitate constituie un
liant,astfel încât securitățile nu mai pot fi luate în mod separat, de cele mai multe ori fatorul

8 A.Wolfers, Discord and Colaborations.Essays on Internation al Politics ,Baltimore,John Hopkins University
Press,1962,p.150.
9 Dan Constantin Mâță, Securitatea națională -Concept. Reglementare.Mijloace de ocrotire , Editura Hamangiu,
București,2016,p.9.
10 Simona Frolu, Securitatea națională în geopolitica integrării ,Ed. Militară,București,2010,p.9.
11 Noțiunea de „complex de securitate” a fost introdusă de Barry Buzan în anul 1988 într -o analiză pe care a
realizat -o cu privire la dimensiunile securității în S -E Asiei(Vasile Eftimie, op.cit .,pp 388 -389).

15
principal care determină configurația unui complex fiind reperezentat de un nivel ridicat al
amenințării.12
Creșter ea importanței actorilor non -statali a fost determinat de accelerarea procesului
globalizării care a impus reconeptualizări semnificative în domeniul suveranității și al rolului
statului în planul relațiilor internaționale.13 Specialiștii în analiza problem aticii securității s –
au orientat spre teoretizarea altor obiecte de referință și spre analiza amenințărilor de natură
non-militară.Imaginea generală face referire o lărgire semnificativă a ariei de interes în ceea
ce privește analiza riscurilor și amenin țărilor de securitate ca o consecință a procesului de
prefacere și restructurare a modelului de definire a conceptului de „securitate”.14
Ceea ce a amplificat interesul față de noțiunea de securitate umană , își are originea în
extinderea agendei de s ecuritate. Securitatea umană sau securitatea cetățenilor(cum este
denumită de anumiți autori), pune individul pe primul plan ca obiect de referință al
securității,unde se valorifică o serie de aspecte fundamentale pentru starea unei
națiuni,precum solidari tatea socială,echilibrul demografic,impactul migrațiilor sau al
urbanizării.15
Fiind promovată pentru prima dată în Raportul Dezvoltării Umane din 1994 al
Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite, ideea de securitatea umană reține două
semnificaț ii principale ale acestei noțiuni: siguranța față de amenințări cronice (foametea,
bolile, constrângerea) și protecția față de modificările bruște în modelele vieții cotidiene. De
asemenea,remarcăm șapte elemente necesare care dau esență securității umane: securitate
economică,securitatea alimentară,securitatea sănătății,securitatea mediului,securitatea
personală,securiatea comunității și securitatea politică.16
Teoreticienii securității umane susțin că omul trebuie să fie protejat de orice
amenințare,fi e ea violentă sau non -violentă,astfel că principala preocupare a statului constă în
garantarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului,dezvoltarea economică,finanțarea și
încurajarea educației și a serviciilor de sănătate.În această perspectivă se rema rcă

12 Mircea -Dănuț Chi riac,„Complexul european de securitate ”, în Ion Irimia,Gheorghe Balaban,Liviu
Deac(coordonator), Actualitate și perspective în dezvoltarea științei militare,I.Securitate și apărare
națională.Securitate națională a Românieiu și securitatea europeană ,Ed. Acad emiei de Înalte Studii
Militare,București,2003,p. 132.
13 Daniela Braun „Securitate și apărare. Prezent și perspective ”, în Ion Irimia,Gheorghe Balaban,Liviu
Deac(coord.,op.cit.p. 117.
14 Iuliana -Simona Țuțuianu, Apusul Westphaliei ?Statul național în sistem ul relațiilor internaționale în anii
post-Război Rece ,Ed. Militară,București,2001,p.93.
15 George Cristian Maior, Cunoașterea strategică în era globalizării ,în George Cristian Maior (coord.), Un
război al minții,Intelligence ,servicii de informații și cunoașt ere strategică în secolul XXI ,Ed.
RAO,București,2010,p.35.
16 Mary Kaldor, op cit ,p.214.

16
dimensiunea morală a securității,în cadrul căreia apărarea drepturilor omului și a răspândirii
democrației sunt prioritățile esențiale ale statului.17
Securitatea umană face parte din procesul dezvoltării umane,fundamentându -se pe o serie
de princ ipii fundamentale care o face să fie diferită de celelalte abordări ale securității și
dezvoltării,precum: supremația drepturilor omului,legitimitatea autorității politice,acțiunea
multilaterală,abordarea graduală a politicilor de securitate,focusul region al asupra situațiilor
de insecuritate.18
Principalele amenințări la adresa securității societale au fost reținute ca fiind următoarele:
anihilarea modului de viață ca fiind specific unei comunități ,interzicerea posibilității de
exprimare culturală,l imitările dreptului de folosire a limbii materne sau a religiei
proprii,ocuparea unui teritoriu cu o semnificație istorică sau culturală pentru o anumită
comunitate.
Vulnerabilitățile,riscurile și amenințările de natură societală au implicații în pla nul
modelului valoric național a cărui securizare asigură stabilitatea întregii structuri de securitate
a națiunii.Au fost remarcate două posibile surse de insecurizare a modelului valoric:
degradarea valorilor naționale cu impact direct asupra identității naționale
și,respectiv,alterarea limbii unei națiuni ca pricipală modalitate de a reflecta valoarea.19
Noțiunea de „securitate prin cooperare” a fost dezvoltată ca un reflex al conceptualizării
securității în jurul individului. Aceasta presupune un sistem de structuri și relații
internaționale specific statelor democratice care formează o conexiune d e alianțe și instituții
oficiale sau neoficiale caracterizate de valorile comune pe care acestea le dețin,cooperarea
economică,politică și militară,cu obiective strategice care urmăresc stabilitatea lumii
contemporane .20
Obiectivele securității națion ale sunt asigurate prin intermediul acțiunii concentrice a
următorilor factori: promovarea și protejarea drepturilor omului în interiorul
comunității(securitatea individuală), menținerea păcii și stabilității în interiorul granițelor
comunității respective de state(securitatea colectivă), protejarea împotriva unei anumite
agresiuni externe(apărarea colectivă), promovarea activă a stabilității în zone de conflict sau
potențial conflictogene(promovarea stabilității).

17 Loredana Nastasia Pop, Statul și interdependențele globale ,Ed. Eikon,Cluj -Napoca,2010,p.214.
18 Mary Kaldor, op.cit .,pp, 217 -223.
19 Mălina Ciocea, Securitatea culturală,Dilema identității în lumea globală ,Ed. Tritonic,București,2009,pp.161 –
163.
20Constantin Manolache, România și securitatea prin cooperare cu organizațiile internaționale ,în Ion
Irimia,Gheorghe Balaban,Liviu Deac(coord.), op.cit., p.247.

17
Prin conținutul său,securitatea prin cooperare este complementară conceptului de
securitate prin democrație,care a fost elaborat în cadrul Summit -ului de la Viena din 1993 al
Consiliului Europei.Aceasta din urmă este fundamentat pe două elemente: primul îl
reprezintă democrația parlamentară care trebuie să asigure existența unei economii de piață
funcțională,indivizibilitatea și universalitatea drepturilor omului,precum și funcționarea
eficientă a statului de drept,iar al doilea element este reprezentat de cooperarea europeană
care presupune acțiuni unitare pentru prevenirea conflictelor,identificarea de soluții comune
și valorificarea comună a tezaurului cultural european.
Procesul de evoluție al conceptului de securitate nu se încheie aici,fiind argumentat de
provocările pe care i le of eră fenomenul globalizării,precum și de caracterul amenințător al
unor fenomene care se află într -o continuă dezvoltare: terorismul cu multiplele sale
forme,proliferarea armelor de distrugere în masă,corupția,crima organizată,traficul ilegal de
persoane,de arme sau de droguri,migrația ilegală,conflicte etnice și religioase,insecuritatea
granițelor și comportamentul imprevizibil al statelor falimentare.
Statul rămâne generatorul tradițional de securitate,dar nu mai este singur în acest
proces,deoarece este nevoit să coopereze cu diverși actori privați care pot ajuta la asigurarea
unei prevenții eficiente împotriva unor posibile atentate la securitatea bunurilor și a
persoanelor.21

1.2. Ierarhia nevoilor -Piramida lui Maslow

Securitatea reprezintă o exigență socială care produce modificarea într -un mod permanent
a comportamentului individual și colectiv. Nevoia de securitate este regăsită în toate
aspectele vieții umane,manifestându -se activ la nivel social,politic sau in stituțional.22
Plasarea nevoii de securitate la baza piramidei,după nevoile fiziologice,în ierarhia nevoilor
imaginată sub forma unei piramide de către Abraham Maslow(fig.1),oferă o notă
semnificativă în construcția semnificativă în construcția identit ății ființei umane.
În lumea contemporană,securitatea atinge toate sectoarele vieții sociale având o
dimensiune complexă care reiese din utilizarea acestei noțiuni: securit atea
aeriană,feroviară,rutieră,colectivă, socială,economică,energetică,globală,umană,industrială,inf
ormatică,juridică,civilă,publică și mai cu seamă,securitatea națională.23

21 Loredana Na stasia Pop, Statul și interdependențele globale ,Ed. Eikon,Cluj -Napoca,2013,p.93.
22 Nicoleta Lașan, Securitatea: concepte în societatea contemporană, în Revista de Administrație Publică și
Politici Sociale , An II, Nr. 4(5)/Decembrie 2010,p. 1.
23 Marc -Antoin e Granger,Constitution et sécurité intérieure.Essai de modélisation juridique, Préfaces de Jean –
Louis Debré et Oliver Lecucq,Paris,L.G.D.J.,Lextenso éditions,2011,p.2.

18
După cercetările realizate de Abraham Maslow, s-a ajuns la concluzia că nevoile umane
pot fi clasate în funcție de nivel ul de importanță ale acestora pentru ființa umană. Odată ce s –
a atins un anumit nivel de satisfacere ale nevoilor esențiale ,este necesară trecerea la un alt
nivel,până la atingerea scopului propus.Nevoile sunt reprezentate în cadrul piramidei în
următoare a ordine: nevoi fiziologice,nevoi de securitate,nevoi de apartenență,nevoi de
stimă,nevoi de autoîmplinire.(vezi fig.1;)
Nevoile fiziologice sunt reprezentate de nivelul inferior al ierarhiei lui Maslow,unde sunt
incluse nevoile de bază, cele fiziolog ice și biologice,adică apă,mâncare,aer,odihnă,haine și
sex,lucruri de care orice individ are nevoie pentru a supraviețui. Acest nivel are o importanță
foarte mare,întrucât omul nu poate trece la a doua treaptă dacă nu a satisfăcut nevoile primei
trepte. Sp re exemplu, cel care se gândește la hrană,nu mai are nici un interes pentru a se
autodepăși.
Nevoia de securitate: atunci când nevoile biologice au fost satisfăcute,oamenii trec la
următoarea etapă și anume, precouparea pentru sentimentul de siguranță psihică și fizică.
Astfel,orice pericol sau amenințare asupra integrătății fizice sau psihice a unui individ trebuie
îndepărtat.Nevoia de securitate reprezintă o valoare ce pune piedică multor oameni în
atingerea unor țeluri care se dovedesc a fi importan te. Securitatea umană ne oferă un
sentiment de încredere deplină în faptul că totul este în regulă, și că ne aflăm în afara oricărui
pericol.24Dacă nu ne simțim siguri pe noi, nu reușim să atingem celelalte niveluri ale propriei
ființe umane,cum ar fi drago stea.
Nevoia de apartenență face referire la momentul în care omul este interesat să creeze
contact cu societatea,după ce acesta este satisfăcut din punct de vedere fiziologic și se simte
în siguranță.Această etapă este necesară în evoluția ființei umane,întrucât un individ nu poate
fi izolat de lumea exterioară și nu poate trăi singură. Există,desigur, și excepții,deoarecere
există persoane care aleg să rupă contactul cu societatea și aleg să petreacă timpul singuri. De
la natură,omului îi este sort it să se integreze vieții de grup.25
Nevoia de stimă : orice om simte nevoia să fie respectat și să se simtă importantă și
apreciată.Fiind o nevoie importantă, specifică tuturor indivizilor, se pot crea și menține relații
bune cu cei din jur răspunzâ nd adecvat acestei nevoi de stimă.Respectul oferit de către cei din
jur,creează astfel sentimente de împlinire și fericire,reacționând pozitiv în majoritatea
acțiunilor realizate.

24Mary Kaldor,Securitatea umană -Reflecții asupra globalizării și intervenției,Traducere de Monica
Andriescu,Ana -Maria Butiurcă,Andrei Aroneț,Cluj -Napoca,Ed. CA Publishing,2010,pp.214 -215.
25Nicoleta Lașan, Secucritatea: Concepte în societatea contemporană , în Revista de Administrație Publică și
Politici Sociale , An II, Nr. 4(5)/Decembrie 2010,p . 2.

19
Nevoia de autoîmplinire sau autorealizare este atinsă în momentul în c are toate nevoile au
fost satisfăcute,când omul ajunge la dezvoltarea propriei persoane. Folsindu -se de toate
instumentele,individul poate realiza toate aspirațiile și obiectivele popuse. În majoritatea
cazurilor,omul tinde să ajungă la ideea de perfecțiun e,prin conceptul de autodepășire. Există
cazuri în care oamenii se feresc de ideea de a -și dezvolta propriul potențial,întrucât sunt
împiedicați de o anumită frică. Această tendință a fost numită și „complexul lui Iona”26. Iona
a fost un profet biblic care a fost înghițit de către o balenă, încercând să fugă de destin, de
misiunea cu care a fost însărcinat,fiind ulterior eliberat pentru a -și îndeplini visul.27
Așadar, nevoia de securitate reprezintă o treaptă importantă schițată în Piramida lui
Abrah am Maslow,fără de care individul nu ar putea să se dezvolte pentru a ajunge la ceea ce
și-a propus prin atingerea anumitor scopuri sau obiective.

FIG.1,Piramida lui Masl ow.
Sursă:http://workshop -revival.ro/piramida -nevoilor -trebuintelor -a-maslow/
;

26 http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Abordarea -umanista -Abraham -Mas46.php – Abordarea
umanistă a lui Abraham Maslow – accesat la data de 10.02.20 18
27 Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament,traducere Literală nouă,București,2000,pp.1186 –
1188.

20

1.3. Perspectiva românească asupra conceptului de securitate

Situația existentă până în anul 1990 în România nu a permis realizarea unei dezbateri pe
tema conceptului de securitate în legătură cu evoluțiile existente asupra studiilor de securitate
din spațiul occidental.Viziunea tradițională asupra acestui conc ept era una hegemonică,statul
fiind singurul obiect de referință al securității.
„Securitatea” sau „Departamentul Securității Statului” a fost Serviciul Român de
Informații al României comuniste(1945 -1989),făcând parte din suborodonarea administrativă
a M.A.I. . Această instituție a ajutat la menținerea unui climat al terorii,dar și la definirea
conceptului de securitate apărut în România. Acest organ represiv,care se afla în subordinea
Partidului Comunist Român , a fost responsabil pentru încălcarea d repturilor omului și pentru
realizarea multor crime la acea vreme.
Figura retorică a regimului cu privire la sistemul de securitate era construită pe ideea
dezvoltării relațiilor ample de cooperare economică și culturală între state,în condițiile uno r
măsuri care urmau să facă efectivă nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța.
Securitatea națională era sinonimul integrității teritoriale a României.Principalele
obiective de securitate ale acelei vremi erau prezervarea integrității și suv eranității țării și
asigurarea stabilității sociale prin acordare drepturilor cetățenești și adoptarea unor măsuri în
scopul îmbunătățirii vieții cotidiene,toate acestea după anul 1989.28
La data de 8 decembrie 1991,a intrat în vigoare noua Constituț ie a României,în a cărei
componență se regăseau trei articole care conțineau sintagma „siguranța națională”. Articolul
27,alineatul (2) prevedea o serie de derogări de la conținutul dreptului la inviolabilitatea
domiciliului printre care și „pentru apărare a siguranței naționale sau a ordinii publice.În
articolul 49 alineatul (1),se prevedea posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și
libertăți într -o serie de situații expres și limitativ determinate,printre care și „apărarea
siguranței național e”. Articolul 118,face referire la Consiliul Suprem de Apărare a Țării care
„organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și siguranța
națională”.29
Schimbările majore al mediului de securitate și opțiunea României de recuperare a
dacalajelor față de lumea occidentală ca principală premisă în efortul de integrare în
structurile de securitate euro -atlantice au modificat semnificativ percepția asupr a securității

28 Marian Zulean, Reforma sistemului de securitate în România(1989 -2004), Ed. Universității Naționale de
Apărare „Carol I ”,București,2005, p.8.
29 Dumnitru Ioncică, Geneza Constituției României 1991.Lucrările Adunării Constituante ,R.A. „Monitorul
Oficial”,București,1998,pp. 196 -286.

21
naționale.Apărarea națională își pierde din caracterul hegemonic și devine subsumată
securității naționale,contribuind la realizarea intereselor naționale fundamentale și atingerea
obiectivelor majore ale statului.30
În acest context,apa re Concepția integrată privind Securitatea Națională a României,
primul document important referitor la securitatea națională produs de instituțiile românești
după prăbușirea regimului comunist. Acest document atestă faptul că principalul risc la
adresa se curității naționale a României îl reprezintă fenomenele instabilității care marchează
trecerea de la vechea la noua ordine de securitate europeană și internațională,al căror impact
intern era amplificat de starea de tranziție a societății românești.
Fiind considerate pilonii de rezistență ai edificării unei societăți libere,interesele
fundamentale de securitate cuprindeau următoarele: dezvoltarea României ca stat național
,unitar, suveran, independent, indivizibil, de drept, democratic și social, prin consolidarea
stării de legalitate,de echilibru și de stabilitate socială, precum și a sistemului său de relații
externe; dezvoltarea unei economii sociale de piață dinamică, viabilă și competitivă,ca bază
de importanță strategică a sporirii avuției naționa le; dezvoltarea unei culturi și a unei vieți
spirituale în strânsă legătură cu valorile tradiționale ale poporului și cu vocația sa europeană;
protecția mediului înconjurător; creșterea contribuției statului român la edificarea unui climat
de stabilitate ș i pace pe plan mondial.31
După avizarea textului Concepției integrate privind Securitatea Națională a României, de
către Consiliul Suprem de Apărare a Țării,acesta nu a mai fost supus unei dezbateri în
Parlament până la momentul alegerilor din toamna a nului 1996. Acest document s -a dovedit a
fi construit în logica neorealistă a Războiului Rece.
Asumarea în documentele oficiale ale conceptului de securitate națională a prins
amploare,întrucât în anul 1997 s -au definit în mod explicit securitatea na țională, apărarea
națională și interesele fundamentale promovate de statul român în cuprinsul Regulamentului
general al acțiunilor militare ,aprobat prin Ordinul ministrului Apărării Naționale nr. M
26/1996.
Conform acestui text,securitatea națională r eprezintă starea în care trebuie să se găsească
statul român pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze pentru promovarea intereselor
fundamentale ale României și se realizează prin măsuri și acțiuni întreprinse în domeniul
politic, diplomatic, ec onomic, social, cultural, moral, ecologic, umanitar și militar.

30Eugen Bădălan, Securitatea României.Actualitate și perspectivă. Un punct de vedere ,
Ed.Militară,București,2001,p.44.
31 Dan Constantin Mâță, op.cit. ,p.21.

22
Concluzii

Necesitatea conceptului de securitate a fost subliniat în urmă cu multă vreme de adepții
extinderii domeniului studii de securitate. Securitatea apare deseori ca o precondiție a
funcționalității oricărei organizații sociale, în raport cu acțiunea unor fa ctori perturbatori la
nivel intern sau extern care pot genera factori de insecuritate la nivelul unui stat, o organizație
sau un individ.
În ceea ce privește preocupările de cercetare legate de conceptul de securitate, fiind
încorporate în subdomeniul Relațiilor Internaționale și cel al Studiilor de Securitate și
strategice, acestea au fost structurate pe nivele de securitate (individuală, națională,
internațională – la nivel regional și global).
Problematica securității este condiționată în acela și timp atât de interacțiunea politică și
culturală între state, cât și de caracteristicile interne ale treptelor piramidei puterii unui state,
fie el democratic sau totalitar, toate acestea fiind concretizate în resurse de securitate.

23
Capitolul 2 :
Securitatea națională

Introducere

După cum am arătat și în capitolul I, în prezent, securitatea se manifestă la toate nivelurile
de organizare socială și politico -administrativă, fie vorba de individ, grup social, națiune,
zonă, c ontinent sau chiar la nivel mondial.
Pentru a realiza o analiză mai amplă asupra conceptului de securitate, am ales să examinez
fiecare nivel de analiză al securității, definind cele mai importante elemente ale paradigmelor
securității.
Un prim ni vel de analiză , care se dovedește a fi foarte important, este reprezentat de
securitatea individuală, având în vedere faptul că amenințărie la adresa indivizilor se pot
manifesta în diferite moduri.
În ceea ce privește interesul propriei securități, individul, ca membru al societății
organizate politic, este nevoit să se supună autorității puterii politice reprezentate prin
instituțiile statului. Așadar, în aceste circumstanțe, statul democratic are sarcina de a instaura
liniștea,ordinea și armonia în tr-un mod legitm în societate, dar trebuie admisă și ideea
susținută de Kenneth Waltz, și anume, acest demers al statului ar putea fi limitat, întrucât
insecuritatea statelor, popoarelor și indivizilor este direct proporțională cu întinderea libertății
lor; dacă se dorește libertatea și insecuritatea trebuie acceptată.32
În ceea ce privește conceptul de securitate națională, acest termen are sensul de încredere a
națiunii că statul are capacitatea de a preveni folosirea forței de către adversarii săi sau
încrederea că o poate apăra în cazul unei agresiuni. Securitatea nu implică doar protecția
fizică a subiectului de referință, ci implică și protecția economică, politică sau culturală a
valorilor și intereselor unei națiuni.
Securitatea națională este definită din perspectiva intereselor și a poziției pe care le ocu pă
în raportul de forțe internațional și al mijloacelor folosite și urmărește promovarea, protecția
și apărarea valorilor și intereselor internaționale, care reprezintă elemente de natură spirituală,
culturală și materială, precum: „libertatea, egalitatea și supremația legii; identitatea națională
și responsabilitatea civică; proprietatea garantată și economia de piață; etc.”.33

32 Mihai Marcel Neag, Societatea civilă și securitatea , Editura Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu,
Sibiu, 2009, p.40.
33 Ibidem .

24
Securitatea regională este realizată prin întrunirea unei sume de angajamente făcute de
fiecare dintre statele cuprinse într -o zonă, prin care se obligă să nu lezeze interesele altui stat
și să garanteze integritatea, independența și suveranitatea, precum și rezolvarea prin mijloace
pașnice a diferendelor dintre state. Aceasta presupune o cooperare între statele respectivei
regiuni, implicând și existența unor organizații regionale menite să mențină securitatea.34
Securitatea globală presupune existența unei stări de siguranță care se abate asupra tuturor
statelor lumii, prin realizarea unor relații de echilibru a acestora , care urmărește asigurarea
păcii în cadrul comunității mondiale.
În analiza conceptului de securitate internațională regăsim ideea că aceasta reprezintă „o
stare de fapt la care statele, organizațiile internaționale și alți actori contribuie în mod
semnificativ, dar în moduri diferite, intercondiționarea deciziilor și acțiunilor tuturor acestora
fiind din ce în ce mai evidentă și mai accentuată”.35
Fiind un concept care analizează securitatea atât ca deziderat, cât și ca mod de obținere și
prezer vare a acesteia, securitatea prin cooperare reprezintă activitatea exercitată de către state
pentru a reduce riscul izbucnirii unui conflict armat și al reducerii la minim a consecințelor
acestuia.La baza acestui tip de securitate stă credința că anumite ț ări împărtășesc un viitor
comun și că numai cooperarea oferă cele mai bune mijloace pentru promovarea intereselor
naționale.
Un alt concept care se află în strânsă legătură cu securitatea internațională îl reprezintă
securitatea colectivă care reprezi ntă o stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale
de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni.36
Ideea de apărare colectivă presupune existența și implicarea alianțelor politico -militare
și/sau a organizațiilor in ternaționale și rezidă în obligația membrilor acestora de a se abține să
utilizeze forța împotriva celorlați membri, precum și în angajamentul de a se abține să
utilizeze forța împotriva celorlalți membri, precum și în angajamentul de a ajuta pe oricare
dintre partenerii din cadrul alianței sau organizației, în cazul în care este atacat sau amenințat
cu atacul de către un posibil agresor. Acest concept este urmărit și promovat de către Alianța
Nord Atlantică.37

34 Ioan Manci, op.cit ., p.23.
35 Neag Mihai Marcel, Dimensiunea militară a securității, Ed. Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”,
Sibiu, 2009, p.43.
36 Dicționar explicativ al limbii române , Ediția a II -a, Ed. Universul Enciclopedic, București, 1996, p.969 .
37 Ioan Manci, op.cit .,p. 28.

25

2.1.Riscuri,vulnerabilități,amenințări la adresa securității naționale

Ca entitate politică și administrativă distinctă, securitatea națională este legată indisolubil
de stat. În „dicționarul de politologie” acest concept este definit ca fiind „acea stare în care
trebuie să se găsească statul pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngrădit
pentru promovarea intereselor fundamentale ale statului,atât timp cât respectă normele și
interesele generale stabilite și recunoscute pe plan internațional”.38
Existența statelor puternice și statelor slabe poate influența securitatea națională, întrucât
statele puternice reprezintă o condiție absolut necesară pentru securitatea individuală, precum
și pentru cea națională, iar statele slabe sunt catalogate c a fiind surse de insecuritate
personală. Instabilitatea internă poate fi transmisibilă și altor state de același nivel, lucru care
duce la concluzia că securitatea națională este serios amenințată.39
În literatura de specialitate este subliniată legătu ra dintre risc și amenințare prin
determinarea unor limite specifice producerii unor acțiuni ce vizează securitatea
internațională. Prin factori de risc asupra securității naționale se înțelege „gradul de
probabilitate ca anumite acte(conștiente sau inconș tiente), evenimente sau procese sociale,
fenomene sau procese naturale să afecteze într -un mod negativ interesele naționale ale unui
stat”.40
În ceea ce privește actuala percepție asupra securității naționale, amenințarea este
considerată ca fiind „ o agresiune non -violentă și/sau indirectă, care de cele mai multe ori
afectează pe cale nemilitară starea și sistemul agresat, îmbrăcând forme ale presiunilor
politico -diplomatice,culturale,ale agresiunii psihologice, informaționale, economice, etc.”41
O deosebită atenție trebuie acordată amenințărilor asimetrice, de natură militară și non –
militară, care pot afecta atât securitatea națională, cât și securitatea organizațiilor din care și
România face parte. Principalele amenințări pe care le enumeră și l e analizează Strategia de
Securitate Națională sunt din această categorie : terorismul internațional structurat în rețele
transfontaliere, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale,

38 Dicționa r de politologie ,București ,Editura Didactică și P.E.D.A.gogică,1997,p.286.
39 Ioan Manci, op.cit. p.23.
40 Dan Constatin Mâță, op.cit ,p.59.
41 Ibidem .

26
criminalitatea transnațională organizată, guvernar ea ineficientă, fenomene grave de natură
geofizică, meteo climatică ori asociată.42
În ceea ce privește definirea noțiunii de risc, acesta reprezintă posibilitatea de a avea de
înfruntat un posibil pericol. În Strategia Națională de Apărare, riscul este defnit ca
probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor,valorilor sau
obiectivelor naționale de securitate. 43
Vulnerabilitatea ilustrează punctul slab,sensibil al cuiva sau ceva.Vulnerabilitățile interne
la adresa securi tății naționale sunt definite ca fiind fenomene din viața internă care
diminuează capacitatea de reacție la riscurile existente ori potențiale sau care favorizează
apariția și dezvoltarea acestora.Vulnerabilitatea este considerată a fi un pilon extrem de
important în evaluarea stării de securitate, deoarece în funcție de percepția corectă sau greșită
asupra acesteia, un actor își construiește politica de securitate.44
La începutul secolului XXI, noile amenințări asupra securității internaționale cuprin deau o
serie largă de tensiuni și riscuri, printre care și : tensiunile etnice; traficul de droguri,
substanțe radioactive și ființe umane, criminalitatea organizată transfrontalieră; instabilitatea
politică a unor zone; reîmpărțirea unor zone de influență de influență; proliferarea entităților
statale slabe, sau așa numitele state eșuate (caracterizate de administrații ineficiente și
corupte, incapabile să ofere propriilor cetățeni beneficiile asociate gestionării în comun a
afacerilor publice ) .45
Problemele de securitate transfrontaliere persistă, iar la nivelul Uniunii Europene acestea
includ: traficul de persoane, filierele de imigrație clandestină și substanțele ilegale, spălarea
de bani, exploatarea femeilor și a copiilor, dezastrele naturale și c ele provocate de om,
criminalitatea informatică, pirateria intelectuală și corupția.46
Așadar, schimbările și transformările continue generatoare de noi riscuri și amenințări are
o mare influență asupra mediului de securitate. Riscurile și amenințările privind securitatea
națională a statelor se justifică prin încercarea de a le clasifica, utilizând drept criteriu natura
acestora: riscuri și amenințări non -militare, agresiuni atipice implicând forța armată, riscuri
nucleare și ecologice.

42Strategia Națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 ‐ O Românie puternică în Europa și în
lume, București,2015, pp 14 -16.
43Ibidem .
44Ion Busuioc, Ștefan Dogaru, Cezar Peța, Daniel Stanciu, Gheorghe Lupescu , Securitatea națională, Prezent și
perspective , Ed. SITECH, Craiova, 2010, p. 123.
45Ioan Manci, op. cit ., p.105.
46Ibidem .

27
În ceea c e privește riscurile,amenințările și agresiunile non -militare, acestea se disting
prin faptul că se bazează pe disimulare, într -un cadru normal, care nu atinge domeniul
securității. Din această categorie fac parte: presiunile politico -diplomatice, amenință rile și
acțiunile agresive economico -financiare și tehnologice, agresiunea informațională, acțiunile
psihologice și migrația.
Presiunile și acțiunile politico -diplomatice ostile pot avea ca obiective: discreditarea și
izolarea pe plan internațional a statului vizat, slăbirea capacității de acțiune a guvernului și a
forțelor politice aflate la putere, determinarea organelor politice și diplomatice ale statului să
acționeze în sensul dorit de adversar, crearea condițiilor necesare pentru a declanșa anumi te
acțiuni ostile sau agresive pe plan internațional, etc.
Acțiunile agresive economico -financiare și tehnologice au fost prezente și vor fi și în
viitor, în relațiile internaționale, atât independent, cât și în corelație cu alte manifestări
agresive. Un stat mai slab dezvoltat poate fi influențat din punct de vedere economic, în ceea
ce privește adoptarea unei atitudini care dăunează securității sale, de anumite relații
comerciale și financiar bancare, investiții străine, ajutor economic,etc.
Agresiunea informațională cuprinde o gamă largă de manifestări ostile a căror efect se
realizează prin intermediul informațiilor și are ca obiect sistemele de referință ale
personalităților civile, militarilor și populației, precum și sitemele informatice. A cest tip de
agresiune este însoțit în general de alte tipuri de agresiuni, care afectează valorile statului.
Migrația cu efecte destabilizatoare constituie o amenințare destul de probabilă, în ceea ce
privește condițiile liberalizării circulației per soanelor, stărilor conflictuale și perpetuării crizei
economice în țările din centrul și estul Europei. Conflictele existente la nivelul anumitor
state, precum și războaiele sunt cauza care determină fluxuri migratorii puternice, dar ele sunt
influențate ș i de discrepanțele economice din anumite zone, suprapopularea din unele state
aflate în vecinătatea Europei, în special cele islamice, degradarea gravă a mediului, precum și
persecuțiile la care sunt supuse unele categorii de cetățeni în statele cu regimur i totalitare sau
autoritare.
Migrația refugiaților reprezintă un fenomen cu care Uniunea Europeană se confruntă încă
din 2015, întrucât peste un milion de persoane au trecut pragul țărilor aflate în UE,
majoritatea ferindu -se de războaiele și teroarea resimțită în Siria și alte țări. Ea este percepută
tot mai mult și ca un risc sau chiar ca o amenințare la adresa securității statelor. În condițiile
unor societăți care parcurg perioade dificile de criză economică și instabilitate internă, un
fenomen imi graționist de proporții ar putea perturba grav sau chiar distruge echilibrul social .

28
Uniunea Europeană a propus o serie de măsuri pentru a gestiona mai ușor criza
refugiaților. Printre acestea se numără: un mai mare ajutor acorat persoanelor care necesită
asistență umanitară, dar și încercarea soluționării cauzelor profunde care au co ndus la
declanșarea crizei.47

2.2.Statul, securitatea și interesul național

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, noțiunea de stat este definită ca reprezentând
„teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatatea această organ izație: țara.”48
Istoricii consemnează că prima formă a statului din Antichitate a fost monarhia egipteană,
unde puterea se baza pe funcțiile religioase ale regelui și pe controlul acestuia asupra unei
armate centralizate.În Grecia Antică, statul era co nsiderat preeminent individului, iar
concepția de baza era reprezentată de ideea că în cadrul statului cetățenii puteau obține
cunoștințele și pregătirea necesară practicării unei căi de mijloc, care era absolut necesară
participării la conducerea cetății și la adoptarea deciziilor de interes comun.49
Termenul de „stat modern” este folosit atunci când se face trimitere la Pacea Westfalică
din anul 1968, cu care s -a încheiat Războiul de 30 de ani, când s -a constituit și un sistem
internațional bazat baz at pe existența statului național.
Din perspectiva relațiilor internaționale, statul este privit ca o entitate care posedă
deopotrivă o identitate politică culturală, aceste două aspecte fiind inseparabile, în ceea ce
privește raportul strâns dintre s tat și națiune.50
Dar ce reprezintă conceptul de „națiune”? DEX -ul definește acest termen ca fiind „ o
comunitate stabilă de oameni, istoricește construită ca stat, apărută pe baza unității de limbă,
de teritoriu, de viață economică și de factură psih ică, care se manifestă în particularitățile
specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.51
În „Dicționarul de sociologie” acest concept este prezentat ca fiind o „grupare relativ
numeroasă de persoane, delimitată terit orial și politic, ai cărei membri manifestă loialitate
față de aceleași instituții și au sentimentul că aparțin aceleași comunități”. 52

47 http://publications.europa.eu/webpub/com/factsheets/migration -crisis/ro/ – Uniunea Europeană și Criza
Migrației, accesat la data de 20.03.2018 .
48 Dicționar explicativ al limbii române, Ediția a II -a, Editura Univers Enciclopedic, București,1998,p. 1015.
49 Virgil Măgureanu, Rolul actorilor statali în configurația mediului internațional de securitate , București, Ed.
UNAp.,2010, p.6.
50 Barry Buzan, op. cit ., pp.29 -30.
51 DEX,B ucurești,1998,p.670.
52 Cătălin Zamfir, Dicționar de Sociologie , București,Ed.Polirom, 1995,p.375.

29
Când vorbim de națiune, amintim și un număr de caracteristici care o definesc, și anume:
teritorialitatea,populați a,independența și guvernarea.Acestea sunt caracteristici esențiale
pentru existența unei națiuni.
Barry Buzan afirmă că națiunea reprezintă o „comunitate largă de oameni care
împărtășesc aceeași moștenire culturală și posibil, de rasă; oamenii care trăiesc, în general în
aceeași arie geografică.”53
În ceea ce privește interesul național, aces t concept vine din Franța, ca formulare a
cardinalului Richelieu, care utiliza conceptul de rațiune de stat, fiind înțeles ca o necesitate
care comandă comportamentul statului.
Sintagma „interes național” este dificil de cuprins într -o definiție unanim acceptată.În sens
restrâns, poate fi acceptată ca fiind „tot ce este mai bun” pentru o societate națională,după
cum afirmă unii istorici.
În sens larg,interesele naționale reprezintă orientări subiective,guvernate de circumstanțele
pe care le impune mediul politic și de securitate internațională,relativ stabile,dar totuși supuse
unei dinamici sau unor factori mai mult sau mai puțin durabili. Interesul național trebuie
înțeles în termeni de putere și trebuie admis faptul că interesele unui stat variază în funcție de
contextul politic și cultural ce guvernează politica externă a statelor.54
În formularea intereselor naționale, statele introduc delimitări referitoare la următoarele
aspecte55:
– apărare națională:
▪ protecția fizică ;
▪ păstrarea integrității teritoriale a statului.
– libertatea și promovarea valorilor naționale:
▪ păstrarea sistemului politic al statului;
▪ libertatea de a alege și apăra propria formă de guvernare și propriile instituții politice.
-bunăstarea economic ă:
▪ capacitatea unei națiuni de a -și asigura hrana, habitatul și cele necesare traiului;
▪ capacitatea de a dezvolta bunăstarea economică.
-ordinea mondială favorabilă:
▪ stabilirea și prezervarea unui mediu internațional politic, economic și de securitate
convenabil bunăstării naționale, stabil, predictibil și neconflictual.

53 Barry Buzan, op.cit .,p.30.
54 Andrei Marius Diamescu, Fundamente economice ale deciziei în domeniul securității naționale ,Ed. Expert,
București,2012,p.54.
55 Ioan Manci, op.cit ., p.93.

30
Interesele naționale sunt clasificate astfel:
1. Interese vitale care reprezintă acele situații sau evenimente internaționale care amenință
supraviețuirea sau securitat ea unei națiuni, pe care aceasta este pregătită să le contracareze,
luând măsuri forte,inclusiv militare.
2. Interese majore care sunt considerate acele evenimente internaționale majore care
amenință interesele de bază ale unei națiuni, însă oferă perspectiva ca amenințarea să poată fi
diminuată în mod satisfăcător, eliminată printr -un compromis sau prin negocieri diplomatice.
3. Interese periferice reprezentate de acele probleme care nu implică o amenințare la adresa
apărării naționale a națiunii s au nu afectează în mod deosebit stabilitatea comunității
internaționale și își propun să protejeze cetățenii unei națiuni în străinătate sau să promoveze
unele interese private în străinătate.56
Interesele naționale ale României se reflectă prin Consti tuția României și reprezintă acele
nevoi și aspirații esențiale pentru afirmarea identității și valorilor naționale, existența statului
și asigurarea funcțiilor sale fundamentale. Prin aria lor de manifestare, ele se adresează
cetățenilor patriei care trăi esc pe teritoriul național, dar și tuturor celorlalți oameni aflați în
România, precum și românilor care trăiesc sau își desfășoară activitatea în afara granițelor
țării.57

2.3. Cart a Albă a Securității și Apărării Naționale(2004)

Prin Hotărârea nr.10/2004, Parlamentul României reunit în ședință comună a aprobat
documentul intitulat Cartea albă a Securității și Apărării naționale a Guvernului
României.Acest document a fost considerat ca fiind un element esențial în cadrul sistemului
de planificare al apărării naționale, fiind un angajament asumat de România prin calendarul
național de apărare, după cum reflectă raportul comun al Comisiilor pentru apărare, ordine
publică și siguranță națională din Camera Deputaților și Senat .58
De asemenea, setul de măsuri și acțiuni prin care se urmărește asigurarea independenței și
integrității teritoriale a statului, a prosperității, siguranței și dezvoltării durabile a societății
românești în ansamblul său, a garantării drepturilor și libertăților democratice fundamentale,
precum și asigurarea bunăstării, siguranței și protecției cetățenilor României, a fost apreciat
într-o manieră favorabilă.59

56 Ioan Manci, op.cit ., p.95.
57 Strategia de securitate națională a României , București,2007, p.18.
58 Dan Constantin Mâță, op.cit ., pp.23 -24.
59 Ibidem .

31
În ceea ce privește structura și conținutul acestui document, acestea au fost influen țate de
aderarea României la NATO, la sfârșitul lunii martie 2004. Așadar, politica de securitate a
României s -a înscris în politica de securitate a comunității euroatlantice, fără a renunța la
ansamblul de principii, la direcțiile de acțiune și la modali tățile de realizare a obiectivelor din
Strategia de Securitate Națională în vederea promovării intereselor naționale.60
Fiind structurată pe zece capitole, Carta Albă a Securității și Apărării Naționale asigură o
coordonare între strategii și resurse, obiective și planuri, creând o viziune de ansamblu asupra
reformei interne cu realizările sau nerealizările sale. Această viziune este menită dezvoltării
capacității României de a -și contracara regimul politic democratic, dar și mecanismele
economiei de p iață pe plan intern, precum și de a acționa pentru promovarea intereselor
proprii și cele ale aliaților săi, pe plan regional și global.61
În prezent, sintagma „securitate națională” este folosită în marea majoritate a lucrărilor de
specialitate, fiind considerată o expresie reprezentativă pentru ideea de apărare a intereselor
naționale fundamentale, față de agresiunile, pericolele, amenințările sau riscurile de orice
natură. 62
Astfel, fiind propuse numeroase definiții și scheme de analiză ale spe cialiștilor în teoria
relațiilor internaționale , științe politice sau științe juridice, s -a constatat faptul că există o
dificultate în definirea conceptului de securitate națională care să nu creeze obiectul unor
controverse având în vedere că în conținu tul acestui concept intră elemente ce țin de
morală,etică, filosofie, religie sau ideologie.63
Există o distincție între noțiunea de securitate națională și noțiunea de securitate națiunii,
întrucât primul concept este plasat în spațiul ideologiei, în vreme ce al doilea este definit într –
un orizont științific, având ca scop asigurarea unei bune dezvoltări a societății și ocrotirea
securității indivizilor.64
Evoluția asupra conceptului de securitate națională este vizibilă și în cadrul actelor
normat ive sau în documentele politice cu relevanță în acest domeniu. Strategia de Securitate a
României definește securitatea națională ca fiind „condiția fundamentală a existenței națiunii
și a statului român și un obiectiv fundamental al guvernării. Securitate a națională este un
drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează pe

60 Bogdan Sgârcitu, De la M’aider la Mayday -Impactul globalizării asupra securității naționale, Ed. Tritonic,
București, 2007, p.152.
61https://www.scribd.com/doc/112166954/Carta -Alba -a-Securitatii -Si-Apararii -Nationale – Carta albă a
securității și Apărării Naționale , accesat la data de 05.04.2018.
62 Cristian Troncotă , Neliniștile insecurității , București, Ed. Tritonic, 2005, pp. 98 -99.
63 Bogdan Sgârcitu, op. cit. , p. 20.
64 Mari an Sandu, Securitatea națională prin securitatea colectivă , Ed. CTEA, București, 2007, p.43.

32
ordinea constituțională și se înfăptuiește în contextul construcției europene, cooperării
euroatlantice și al evoluțiilor globale.”65
Un accent important asupra conceptului de securitate națională a fost pus în cadrul
Doctrinei naționale a informațiilor pentru securitate , act adoptat în ședința Consiliului
Suprem de Apărare a Țării din 23 iunie 2004: „securitatea națională reprezintă starea națiunii,
a comunităților sociale, a cetățenilor și a statului, fundamentată pe prosperitate economică,
legalitate, echilibru și stabilitate socio -politică, exprimată prin ordinea de drept și asigurată
prin acțiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informațională și de altă
natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților cetățenești, manifestarea
deplină a libertății de decizie și de acțiune a statului, a atributelor sale fundamentale și a
calității de sub iect de drept internațional.”66
De asemenea, în contextul analizei atribuțiilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării,
Curtea Contituțională a reamintit că „securitatea națională se realizează în cadrul ordinii
democratice prin exercitarea deplină a dr epturilor și libertăților cetățenești, asumarea
conștientă a responsabilităților, perfecționarea capacității de decizie și de acțiune a statului,
precum și afirmarea României ca membru activ al comunității internaționale”.67

Concluzii

Am ajuns la concluzia că, în funcție de cadrul în care se desfășoară activitatea umană, se
poate vorbi de surse de insecuritate (pericole, amenințări, riscuri și vulnerabilități) care pot
afecta într -un mod negativ securitatea unei entități, fie că vine vorba de un indvid, o
comunitate socială, un sistem organizațional, un stat, o națiune sau un grup de state.
Securitatea colectivităților umane este afectată de factori de risc provenind din cele cinci
sectoare importane al oricărui stat: politic, eco nomic, militar, socio -cultural sau de mediu.
Astfel, caracterisicile care apropie amenințările de pericole, riscuri și vulnerabilități se
referă la: origine (internă sau externă), natură (politică, economică, socială, militară,
informațională , ecolog ică, etc.), caracter (direct sau indirect).
Apreciem că vechile amenințări, inclusiv armele nucleare, persistă astfel sub alte forme
mult mai dezvoltate cum ar fi proliferarea armelor.Aceste noi forme de insecuritate sunt mult

65 Strategia de Securitate Națională a României – România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viață
mai bună într -o țară democratică, mai sigură și prosperă , București, 2006 , p.7.
66 Dan Constantin Mâță, op.cit ., p.28.
67 Decizia Curții Constituționale nr. 799/2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituției
României , M.Of. nr. 440 din 23 iunie 2011.

33
mai diverse, dar mai pu țin vizibile, când vine vorba de instabilitate financiară, degradarea
mediului, dependența energetică și mai puțin previzibile ca niciodată.

34
Capitolul 3 :
Dimensiunea MILITARĂ a securității

Introducere

Asocierea tradițională a securității cu apărarea militară nu mai corespunde noilor
indicatori ai mediului de securitate, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Toate
schimbările întâlnite au determinat modificarea tuturor repreze ntărilor sociale asupra
securității, întrucât sfera de cuprindere al acestui concept s -a întins dincolo de limitele
problemelor militare, spre aspectele nonmilitare.
Astfel, securitatea națională a unei țări nu poate fi asigurată numai cu ajutorul mij loacelor
militare, ci include în prezent și aspecte nonmilitare ce emană respectarea democrației, a
statului de drept și a drepturilor omului. Încercările de impunere a statului doar prin puterea
militară, în cadrul sistemului relațiilor internaționale, d uce la destabilizarea acestuia.

3.1.Perspective teoretice – Dihotomia MILITAR – NONMILITAR .

În ceea ce privește abordarea tradițională asupra dimensiunilor conceptului de securitate,
au fost identificate trei nivele de analiză: individual, statal și internațional. Securitatea
statului are la bază și o configurație formată din securitatea externă și securitatea internă, care
se află într -o legătură strânsă cu dimensiunile securității. Securitatea externă regrupează
politicile și acțiunile necesare c ombaterii amenințărilor de natură politico -militară generate de
alte state sau alți actori non -statali, în timp ce securitatea internă reprezintă „domeniul
polițienesc al politicilor publice securitare, cu relevanță în protecția persoanelor, a bunurilor
și a instituțiilor.”68
Distincția între dimensiunea militară a securității și cea non -militară, nu implică o
producere a unei rupturi, în cadrul conceptului de securitate , ci implică o dihotomie69 ce
accentuează sfera sa de cuprindere. Securitatea se rea lizează atât la toate nivelurile de
organizare socială (fie vorba de individ, grupuri umane, state și alianțe), cât și în toate
domeniile vieții sociale: politic, economic, militar și de mediu.

68 Emmanuel Dupic , Droit de la Sécurité intérieure , București, 2014,Editura Guliano, p.19.
69 Conform dicționarului explicativ al limbii române , dihotomia reprezintă diviziunea în două părți a unui
concept, fără ca acesta să își piardă înțelesul inițial.(Institutul de Lingvistică din București, Dicționar explicativ
al limbii române , Ed. Academiei RSR, 1975, p. 265. )

35
Domeniul Studiilor de Securitate au încercat de -a lungul timpului să ofere diferite abordări
coerente ale acestei stări a sistemelor sociale. Încă din anul 1957, Samuel P. Huntington
afirma faptul că securitatea națională se afirmă prin îmbunătățirea siguranței instituțiilor
sociale, economice sau politice ale n ațiunuii împotriva amenințărilor provenind din alte state
independente.70
Pornind de la această abordare, Huntington distinge trei tipuri de politici de securitate71,
care se manifestă atât la nivel instituțional, cât și la nivel instituțional:
– politica de securitate militară care coordonează și stabilește activitățile destinate să
reducă eforturile de a sau de a slăbi o anumită națiune prin atac armat din afara
granițelor instutuționale și teritoriale;
– politica de securitate internă , centrată pe ameni nțarea la adresa statului, produsă de
către forțe ce acționează în cadrul granițelor sale instutuționale și teritoriale;
– politica de securitate situațională , preocupată asupra riscului apariției unei eroziuni
rezultate din schimbările pe termen lung la niv el politic, economic, social și
demografic, lucruri care tind să reducă puterea statului.
Huntington delimitează securitatea militară de cea nonmilitară, dar fără a fi conștient de
importanța acesteia din urmă. Adepții pozitivismului au trecut în două tabere, cei care aborau
securitatea prin prisma relației dintre stat și dimensiunea mili tară a acestuia și cei care doreau
să lărgească agenda de securitat prin analiza atât a aspectelor militare, cât și a aspectelor
nonmilitare, în timp ce constructiviștii subliniau faptul că lumea este un produs format din
interacțiuni sociale, fiind măsura tă și analizată prin prisma mijloacelor științifice.72
De-a lungul istoriei, forța militară a fost folosită pentru achiziționarea și controlarea
teritoriilor,iar dreptul la guvernare a fost consacrat prin capacitatea de a proteja statul
împotriva conte statorilor consacrați prin capacitatea de a proteja statul împotriva
contestatarilor înarmați, atât din interior, cât și din afară. 73
Amenințările asupra cărora ripostele militare se vor putea dovedi eficiente pot apărea atât
din exteriorul statului, cât și din interiorul acestuia. Atunci când amenințarea vine din
exterior, securitatea militară ține de interacțiunea pe două nivele: între ofensiva armată reală
ți capabilitățile de apărare a statului , dar și între percepțiile reciproce legate de capabi litățile
și intențiile fiecăruia. Așadar, securitatea militară privește dubla interacțiune a capacităților

70 Huntington Samuel P., The Soldier and the State. The theory and the Politics of Civil -Military Relations ,
Vintage Books, NY, 1957, p. 164.
71 Constantin Moștoflei, Militar -Nonmilita r în securitate națională. Dilema armatei., Ed. Universității Naționale
de Apărare, București, 2004, pp. 6 -7.
72 ibidem
73 Ioan Manci, op. cit. , p. 126.

36
statului de ofensivă și defensivă armată în raport cu un alt stat, cu care se presupune că se
află într -o relație concurențială pe un anumit palier, precum și percepția acestor două state,
fiecare despre intențiile celuilalt.
Când amenințarea vine din interiorul statului, securitatea militară se referă, conform lui
Barry Buzan, la „abilitatea elitelor conducătoare de a menține pacea civilă, integ ritatea
teritorială și, într -un mod mai controversat, de a menține aparatul de guvernământ în fața
provocărilor lansate de proprii cetățeni.”74 Aceste forme specifice de amenințări sunt generate
de separatiștii militari, revoluționari, teroriști, organizați i sau mișcări criminale.
Obiectul de referință al securității militare este în principal statul, dar nu este exclusă
existența altora ca și sistemele de alianțe, precum N.A.T.O. . De asemenea, pot fi invocate și
alte obiecte de referință pentru secur itatea militară, îndemnând la acțiune în termenii unor
principii generale, precum „drepturile omului, securitatea colectivă sau stabilitatea
internațională, balanța de putere, societatea internațională, neproliferarea anumitor tipuri de
arme (nucleare, bi ologice sau chimice) și dreptul internațional (neagresiunea).75
Securitatea militară este asigurată cu ajutorul puterii militare care constituie esența
problemei securității naționale, după cum susține și Barry Buzan, care evidențiază faptul că
„statel e au nevoie de putere militară atât pentru propria lor apărare, cât și pentru scopuri de
securitate mai largi, de management al sistemului. Odată obținută, această putere garantează
o dinamică proprie a contra securității, care amenință atât statele indivi duale , cât și ordinea
sistemului în ansamblu.”76
Puterea militară este capacitatea de acțiune armată a unui stat, asigurată de potențialul său
militar (buget, personal, infrastructură, armament, logistică, industria de apărare și instituțiile
de cerce tare-dezvoltare specifice, etc. ), în scopul asigurării propriei securități și a aliaților și
îndeplinirii obiectivelor/ intereselor politico -militare.77
Apărarea militară este de competența armatei și a tuturor categoriilor de forțe armate – forțe
terestre, forțe aeriene și forțe navale)78. Obiectivele sale la nivel strategic sunt, în esență, de
descurajare, de protecție a populației și a teritoriului, de prevenire a pericolelor, pentru a
garanta interesele funamentale ale națiunii. Apărarea militară include și participarea armatei
la acțiunile umanitare din țară și din afara acesteia, precum și misiunile de menținere a păcii.

74 Barry Buzan, op. cit ., p.78.
75 Ibidem , p.86.
76 Ibidem , p. 274
77 Marius Neag , op. cit ., p.99.
78 Constan tin Onișor, Teoria strategiei militare , Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1999, p.322.

37
Pentru România, apăra rea militară presupune „forțe armate credibile, capabile să răspundă
utilizării forței militare împotriva țării sau amenințării cu folosirea forței militare împotriva
țării sau amenințării cu folosirea forței militare. Obiectivul principal îl constituie me nținerea
și dezvoltarea capabilităților de apărare pentru acțiune la potențial maxim, în scopul
descurajării oricărui agresor de a utiliza forța militară împotriva României, atât prin efort
propriu, cât și prin cooperare cu aliații noștri. Forțe bine motiv ate și pregătite, echipate
corespunzător, precum și o voință națională de a ne apăra militar țara, constituie elemente de
credibilitate.”79
În ceea ce privește evoluțiile în dezvoltarea dimensiunii militare a securității, fiecare etapă
istorică din dez voltarea societății umane și -a pus amprenta asupra modului cum au avut loc
schimbările în domeniul militar, implicând structurile, înzestrarea, tactica, strategia sau
modul de ducere a operațiunilor și a războiului. 80
Consecințele tehnologiei militare și civile au fost vizibile în mod practic în sistemele de
armamente, echipamente, logistica trupelor,etc., care au avut o influență în procesul de
desfășurare a războiului.

3.2. Armata și misiunile acesteia

Armata română reprezintă unul di n subsitemele societății românești, care reprezintă un
sistem, în calitate de entitate socială care este destinată să desfășoare activități orientate
înspre realizarea de obiective cu limite identificabile.81 În ceea ce privește caracteristica
socială a arm atei, aceasta este dată de componența ei, formată fiind dintr -un număr de oameni
care interacționează pentru a duce scopurile sale la bun sfârșit.
Aceasta este totodată o instituție socială pentru că posedă structuri stabile de statusuri și
roluri cu menirea de a satisface unele nevoi ale oamenilor în societate sau la îndeplinirea
anumitor funcții sociale.82 Într-o societate democratică, într -un stat de drept cum este, spre
exemplu, România, armata își exercită rolul conferit prin legi în societate, făr ă a se implica în
jocul democratic al accederii la putere în stat sau al păstrării acesteia .
Armata este concepută de majoritatea statelor lumii, ca un instrument de susținere a
acțiunilor lor externe, exprimând voința unui stat în participarea la pr ocesul de întărire a

79 Strategia de Apărare Națională a României , București, 2010, p.17.
80 Ioan Manci, op. cit . p.142.
81 Dumitru Iacob, Organizația inteligentă : 10 teme d e managementul organizațiilor , București, Ed.
Comunicare.ro, 2002, p.12.
82 Mihaela Vlăsceanu, Grupuri, organizații, mase, în volumul „Psihologie socială”, Iași, Ed. POLIROM, 1997,
p.383.

38
stabilității pe plan internațional și a construirii unei lumi mai drepte, fondată pe respectarea
dreptului internațional și a drepturilor omului.83
Misiunile armatei
Prin conceptul de „misiune a armatei”, se înțelege un ansa mblu de activități sau acțiuni
diverse, având natura sau conținut diferit, reglementate din punct de vedere juridic,
organizate și conduse în cadrul unei instituții militare, în vederea îndeplinirii obiectivelor și
scopurilor legale stabilite de către o an umită societate.
Misiunile armatei conturează rolul și statutul instituției militare în statul de drept. Din
punct de devere psihosocial, rolul armatei se rezumă la totalitatea așteptărilor pe care
populația, societatea și celelalte instituții ale sta tului cu atribuții în domeniul securității
naționale și al apărării țării, le are față de aceasta. În principal, cei menționați mai sus au
următoarele așteptări84 de la această instituție:
1) armata este un subsistem al sistemului social general, o componen tă importantă a națiunii;
2) instituția militară recunoaște și acceptă controlul civil democratic al societății asupra sa
(sub toate aspectele și în toate domeniile de activitate);
3) militarii respectă autoritățile civile;
4) armata este neutră politic, în sensul că ea servește interesele naționale, fără a se amesteca
în jocul politic, specific democrației;
5) armata își îndeplinește, întotdeauna și necondiționat, toate misiunile legale încredințate de
organele abilitate ale statului.
De asemenea, misiunile armatei reprezintă o modalitate de a relaționa în calitate de
subsistem cu societatea, dar și cu alte instituții ale statului care îndeplinesc atribuții în
domeniile securității naționale și apărării țării. Prin prisma acestei c ăi de relaționare,
societatea poate să dezvolte un raport de autoritate față de armata, lucru care indică o
subordonare a acesteia față de organele statale abilitate să -i ceară o intrare riguroasă în rolul
atribuit în mod legal.
Așadar, misiunile arm atei reprezintă un complex de acțiuni încredințate în mod egal
acesteia de către societate, prin intermediul unor instituții abilitate ale statului, cu scopul de a
promova și apăra, interesele naționale, obligațiile internaționale care fac referire la sec uritate
și pace, asumate conștient, de către țara noastră, respectând normele de drept intern și
internațional.

83 Dinamica Misiunilor Armatei Române , Ed. Universității Naționale de Apărare, București, 2004, p.6.
84 Ibidem.

39
Tipuri de misiuni ale armatei
Clasificarea misiunilor armatei a fost realizată cu scopul de a simplifica înțelegerea
dinamicii acesto ra, care a fost percepută ca proces complex și multidimensional.Printre aceste
criterii, se numără următoarele:
A) „Conținutul misiunilor”( misiuni generale; misiuni speciale; misiuni ocazionale.);
Misiunile generale fac referire la garantarea suveranității, a independenței și a unității
statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale, iar acestea nu diferă de
la un stat la altul. Aceste misiuni definesc rolul armatei în societatea în car e activează.
Misiunile speciale privesc implicara semnificativă a acesteia, în garantarea democrației
constituționale. Acest tip de misiuni fac referire la participarea structurilor militare naționale
în executarea unor sarcini în afara frontierelor ț ării.
Misiunile ocazionale reprezintă activitățile și acțiunile primite de la cei în drept sau și le
asumă singură în momentul în care situația concretă din țară o cere. Aceste misiuni se
manifestă sub forma unor implicări active a unităților militare pentru a ajuta populația în caz
de dezastre naturale, catastrofe ecologice, sau în alte situații în care numai aceste structuri
militare sunt de competența intervenirii în rezolvarea problemelor care necesită a fi rezolvate.
B) „Natura misiunilor” (misiuni m ilitare și misiuni non militare);
Din categoria misiunilor militare fac parte :
1) apărarea teritoriului național în fața oricărei agresiuni militare;
2) participarea armatei naționale la alianțe și cadre de cooperare în materie de apărare
(NATO) sau de securitate colectivă (ONU) și de cooperare (OSCE ce constituie un cadru
privilegiat pentru coordonarea diverselor inițiative și contribuții ce concură la securitate în
Europa);
3) contribuția militară în vederea menținerii păcii și stabil ității internaționale.
Misiunile non -militare includ o paletă largă de activități sau acțiuni executate atât ce
structurile militare naționale, cât și de cele multinaționale. Printre acestea se numără:
misiunile umanitare; misiunile de observare în zo ne relativ instabile din punct de vedere
militar, politic și social; misiuni de reconstrucție a armatelor unor state ce pășesc pe calea
dezvoltării democratice; diplomația militară.
C) „Locul de îndeplinire”(misiuni executate în țară și misiuni executate în afara
frontierelor naționale);
La nivel național, misiunile armatei fac referire la apărarea independenței, suveranității,
garantarea democrației constituționale, asigurarea ajutorului umanitar populației afectate de

40
seism, inundații, viscol,etc. În afara țării, armata îndeplinește misiuni de sprijinire a păcii,
umanitare, de luptă împotriva terorismului internațional.
D) „Modul de executare” (independent; în compunerea unor coaliții multinaționale);
Armata României poate executa misiuni, în mod in dependent, atât pe teritoriul național,
cât și în afara acestuia. Acestea se referă la: apărarea individuală (pe uscat, în aer și pe apă) a
teritoriului național împotriva oricărei agresiuni militare; apărarea colectivă (se are în vedere
calitatea statului român de membru al NATO); acțiuni de limitare și înlăturare a efectelor
calamităților naturale și accidentelor ecologice.85
Printre misiunile executate în colaborare cu alte instituții ale statului cu competențe în
domeniul securității naționale și ap ărării țării se numără următoarele:
1) garantarea democrației constituționale;
2) menținerea și restabilirea ordinii de drept în situații critice și de criză socială;
3) misiuni umanitare în caz de necesitate;
4) combaterea crimei organizate, a acțiunil or teroriste întreprinse pe teritoriul național.
E) „Caracterul misiunilor”(misiuni tradiționale și misiuni noi);
Misiunile tradiționale fac referire la activitățile următoare :
1) garantarea suveranității, independenței, integrității teritoriale și unității țării. Aceasta
presupune ca armata să fie gata, în orice moment, să dea riposta cuvenită oricărei agresiuni
militare venită din partea altui stat sau grup de state;
2) cooper area cu organele civile investite în gestionarea crizelor datorate unor urgențe și
dezastre;
3) colaborarea cu instituțiile statului cu atribuții în combaterea terorismului, traficului cu
persoane, cu droguri, cu arme etc.;
4) pregătirea populației și a teritoriului în vederea apărării potrivit prevederilor legii în
materie;
5) garantarea democrației constituționale.
Misiunile noi rezultă din noul context european și mondial. Astfel, România, ca membru
NATO, va avea de îndeplinit misiuni de apăra re colectivă, în conformitate cu prevederile
art.5 al Alianței Nord Atlantice. Totodată, structuri militare românești au obligația de a
participa activ la misiuni de realizare, menținere, impunere sau consolidare a păcii și la
misiuni umanitare, alături de armatele altor state .

85 Carta Albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă și integrare euro -atlantică , București, Editura
Militară, 2000, p. 58.

41
F) „Organizația sub egida căreia se execută misiunile” de către structuri militare naționale
și multinaționale (ONU, NATO, OSCE – misiuni de apărare colectivă, misiuni de
securitate colectivă, misiuni umanitare);
După criteriul „o rganizația internațională sau europeană” sub egida căruia se execută
misiunea sunt: misiuni sub egida ONU; misiuni conduse de NATO; misiuni sub egida OSCE.
În general, sub egida ONU se execută misiuni de menținere, impunere sau restabilire a păcii
și misiu ni umanitare.
G) „Condițiile de înfăptuire a misiunilor”(la pace, în situații de criză, în timp de război).
În conformitate cu criteriul „condițiile de înfăptuire a misiunilor” pot fi: misiuni în timp
pace; misiuni în situații de criză; misiuni ale armate i la război. Misiunile armatei în timp de
pace au un rol decisiv în ceea ce privește fenomenul de descurajare a unor potențiali agresori
care atentează la interesele naționale ale statului național român. Ele cuprind:
1) pregătirea structurilor sale (efec tive, armament, tehnică de luptă etc.) pentru respingerea
unei agresiuni executate prin surprindere;
2) adaptarea organizatorică în vederea integrării în structurile de securitate europene și euro –
atlantice;
3) participarea la operații militare multinați onale, altele decât războiul;
4) cooperarea militară internațională.
Misiunile armatei în situații de criză se referă la participarea acesteia, împreună cu
celelalte organisme stabilite prin lege, la apărarea valorilor democrației constituționale, pe de
o parte, și la anumite acțiuni desfășurate pentru a limita și a înlătura efectele calamităților
naturale, accidentelor sau a catastrofelor la nivel național, pe de altă parte. Ele includ
activități cum ar fi:
1) prevenirea declanșării unor acțiuni de stabilizatoare;
2) neutralizarea elementelor terorist – diversioniste și a altor formațiuni ilegale înarmate;
3) zădărnicirea încercărilor de blocare a unor căi de comunicații spre anumite obiective;
4) stoparea traficului cu armament și muniții;
5) de blocarea unor obiective politico -administrative sau economico -sociale, controlate ilegal
de forțe ostile;
6) realizarea siguranței strategice la frontieră și la obiective de importanță vitală .

3.3.Controlul civil asupra Armatei Române – măsură democratică constructivă

Societatea românească își construiește și controlează Armata, prin intermediul instituțiilor
politice specifice, cum ar fi Parlamentul, Președintele Statului și Guvernul României, dar

42
aceasta presupune un control realizat pr in anumite mijloace constituționale și nu neapărat
unul total.86
1.Parlamentul exercită o conducere asupra instituției militare în calitatea sa ca organ
suprem care reprezintă națiunea și deține unica autoritate legiuitoare. Această instituție
stabileșt e prin legi organice: atât structura, cât și misiunile Armatei și ale sistemului de
securitate națională; politica și strategia în ceea ce privește domeniul securității naționale și
domeniul apărării armate; locul și rolul Armatei pe care aceasta îl deține în societate, inclusiv
asigurarea protecției cadrelor militare aflate în activitate, rezervă și retragere , cât și Bugetul
Armatei al cărui volum se stabilește atât în raport cu nevoile financiare autoevaluate de
Armată.87
2. Președintele României repre zintă statul român, garantând independența națională,
unitatea și integritatea teritorială a țării. În ceea ce privește atribuțiile militare ale
Președintelui, care are rolul de comandant al Forțelor Armate și de președinte al CSAT,
acestea constau în: dec lararea, cu aprobarea Parlamentului, mobilizarea Forțelor Armate;
luarea de măsuri, în caz de agresiune armată îndreptată spre țară; solicită Parlamentului
aprobarea pentru măsurile adoptate; conferă decorații și titluri de onoare, acordând totodată
grade le de mareșal, general și amiral.
3. Guvernul asigură realizarea atât a politicii interne cât și a politicii externe a țării,
exercintând conducerea generală a administrației publice. Guvernul are rolul de a conduce și
a controla Armata în sistemul de coor donare a administrației publice centrale de specialitate,
întrucât ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.
4. Ministrul Apărării Naționale – acesta are rolul de a aplica politica Guvernului în domeniul
subsistemului militar, care este la rândul lui reprezentat de Armată, și de a promova
interesele specifice Armatei în cadrul Guvernului , în strânsă legătură cu celelalte instituții ale
statu lui, cu mediul politic și cu societatea civilă.
5. Instanțele judecătorești au rolul de a judeca infracțiunile săvârșite de militari, civili, sau
personalul militar civil. Cadrele militare care ssunt acuzate de săvârșirea unor infracțiuni
civile sunt judec ate de instanțele civile.88
6. Consiliul Suprem de Apărare a Țării , are rolul de a organiza și de a coordona unitar toate
activitățile că privire la apărarea țării și siguranța națională, conform Constituției României

86 Constituția României , Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2003.
87 Constantin Moștoflei, op.cit . , p 9.
88 Dan Constantin Mâță, Considerații generale în legătură cu rolul justiției în mecanismul de apărare a
securității, în „Dreptul”, nr. 9/2015, p. 79.

43
7. Curtea Constituțională, Curtea de C onturi și Avocatul Poporului : prima are rolul de a
face observații asupra unor texte de legi, iar cea de -a doua reprezintă o autoritate publică
autonomă care exercită controlul asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare
a resurselor fina nciare ale statului și ale sectorului public, în timp ce, cea de -a treia autoritate
are ca scop ocrotirea drepturilor și libertăților cetățenilor în relațiile dintre instituțiile publice
și cetățean. 89
8. Elemente de control ale societății civile se implic ă în controlul democratic asupra Armatei,
prin intermediul mass -media și organizațiilor nonguvernamentale care au obiective de
promovare a drepturilor omului, a celor constituționale, a minorităților etnice și culturale, a
ocrotirii mediului, etc.90
Astfel, fiecare țară deține anumite interese de securitate în ceea ce privește protecția și
apărarea teritoriului propriei țări, a spațiul aerian și maritim, a infrastructurii naționale șia
intereselor salesau orice acțiune ce urmărește să aducă prejudic ii ordinii constituționale, etc.91
Toate aceste obiective, transpuse în politicile de securitate, devin astfel misiuni ale
instituțiilor specifice ale sistemului de securitate al țării, care trebuie să se adreseze unor
aspecte ale securității: militar e și nonmilitare, interne și externe.

Concluzii:
Astfel, existența dihotomiei militar -nonmilitar este prezentată și în cadrul conceptului de
securitate nu afectează analiza, ci din contră, ajută la lărgirea sferei de cuprindere al acestui
concept, lucru care permite formularea politicilor de securitate la toate nivelurile sale.
Această dihotomie este prezentă în cadrul relațiilor din interiorul sistemului social, dintre
armată și subsistemele sociale și se manifestă și în cadrul procesu lui decizional care
reglementează controlul democratic civil asupra forțelor armate.
Dihotomia militar -nonmilitar este specifică tuturor tipurilor de misiuni ale armatei și este
prezentă atât în dezbaterile formale și informale care preced lansarea op erațiilor, în misiunile
stabilite și în scopurile vizate.

89 Constantin Moștoflei, op.cit . , p 12.
90 Ibidem, p.13.
91 Dan Constan tin Mâță, op. cit ., p.129.

44
Capitolul 4
Dimensiunea NONMILITARĂ a securității

Introducere

O dată cu sfârșitul Războiului Rece, s -au exercitat anumite modificări asupra percepției
indivizilor cu privire la tipurile de amenințări, riscuri sau vulnerabilități la adresa securității
acestora. Problemele care țin de dimensiunile nonmilitare ale securității au luat locul celor de
natură militară, însă fără a le elimina.
În noua perspectivă asupra conceptului de securitate s -au decelat mai multe elemente
constitutive care acționează în mod interdependent. Acestea construiesc o morfologie
pluridimensională a securității, în cadrul căreia distingem: dimensiunea politică, dimensiunea
militară, dimensiunea economic ă, dimensiunea socială, dimensiunea culturală și dimensiunea
ecologică.
Alături de aceste dimensiuni „clasice” ale conceptului de securitate națională, unii autori
teoretizează și dimensiunea cibernetică.92 Această noțiune se fundamentează pe conceptu l de
securitate informațională definită ca fiind „starea de protecție a necesităților de natură
informațională ale individului, societății și statului, care să permităn asigurarea satisfacerii
acestora și evoluția lor progresivă, independent de prezența am enințărilor de natură
informațională, interne și externe”.
În consecință se propune proiectarea în cadrul sistemului de securitate națională a unui
sistem național al securității informaționale care să aibă ca obiective următoarele: relevarea și
prognozarea factorilor destabilizatori și a amenințărilor informaționale asupra intereselor
naționale; realizarea unui complex de măsuri pentru prevenirea și înlăturarea acestor factori și
amenințări; crearea și menținerea în stare de pregătire a forțelor și m ijloacelor de asigurare a
securității informaționale.

4.1. Sitemul g lobal.OMUL,SECURITATEA UMANĂ.

Analiza relațiilor internaționale și a studiilor de securitate au suferit o transformare majoră
după finalul Războiului Rece. Toate acestea s -au datorat insatisfacției față de primatul
elementului militar, lucru care a dus la apariția unor noi dimensiuni ale securității, precum:
securitatea economică, politică, ecologică sau socială. 93

92 Niculae Iancu, Securitate și putere în spațiul cibernetic în ”Un Război al Minții. Intelligence, servicii de
informații și cunoaștere strategică în sec. XXI”, coord. George -Cristian Maior, E d. RAO , București,2010, pp.
227-228.
93 Ioan Manci, op. cit . pp. 149 -150.

45
În urma extinderii câmpului studiilor de securitate (care a constituit agenda de cercetare a
Școlii de la Copenhaga), apare și conceptul de securitate umană, în anii 1990, pe fondul
izbucnirii războaielor în Europa și în alte părți ale lumii, care nu respectau regulile stabilite de
Convenția de la Geneva cu privi re la protecția populației civile.94
Securitatea umană privește securitatea indivizilor și a comunităților mai degrabă, decât
securitatea statelor și îmbină drepturile omului și dezvoltarea umană. Ideea securității umane
a fost promulgată pentru prima oară în Raportul Dezvoltării Umane din 1994, al Programului
de Dezvoltare al Națiunilor Unite. 95
Acest raport argumentează despre acest concept, că „a fost pentru prea mult timp
interpretat în sens restrâns: ca securitate teritorială în fața agresiuni lor externe sau ca
protejarea intereselor naționale în politica externă, sau ca securitate globală în fața
holocaustului nuclear”.96
Raportul a identificat șapte elemente centrale, care împreună formau conceptul de
securitate umană – securitate economi că, securitate alimentară, securitatea sănătății,
securitatea mediului, securitate personală și securitate politică.
Alți specialiști spun despre securitatea umană, că reprezintă o stare ce exprimă percepția
asupra riscurilor, tuturor pericolelor sau amenințărilor la adresa existenței, valorilor și
intereselor individului uman.97
Securitatea umană face parte din procesul dezvoltării umane, dar se află la capătul extrem
al dezvoltării umane, făcând referire la managementul crizelor. Acest lucru fac e referire la
faptul că conceptul include atât elemente militare, cât și elemente civile, oferind un mod de
acțiune, un set de principii pentru managementul crizelor. Modul în care indivizii acționează
într-o situație de criză devine simbol pentru modul în care instituția este percepută la nivel
general. Securitatea are legătură cu legitimitatea politică, întrucât noi, ca indivizi, ne simțim
în siguranță dacă avem încredere în instuțiile care ne reprezintă, în modul lor de a acționa
într-o situație de criză .98
Pentru a asigura securitatea individului în actualul mediu de securitate, este necesară
crearea și consolidarea unei culturi de securitate adecvate, consolidate și coerente, toate
acestea, întrucât fără cultivarea acesteia, principalul beneficiar al securității – individul – nu

94 ibidem
95 Mary Kaldor, op. cit ., p.214.
96 Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite, Human Development Report 1994 ( New York: UNDP și Oxford
University Press, 1994).
97 Alexandra Sarcinschi, Dimensiunile nonmilitare ale securității , Editura Universității Naționale de Apărare,
2005, p.7 .
98 Mary Kaldor, op.cit ., p.216.

46
ar putea contribui la păstrarea acesteia. Pentru a crea o cultură de securitate, este nevoie de
programe de dezvoltare și formare.99
Așadar, atât statele cât și actorii non -statali trebuie să se implice în menținerea cadru lui de
securitate. Tratarea securității ca pe un bun public, o stare naturală sau o situație normală, este
inadecvată în contextul amenințărilor contemporane la adresa securității. Mai degrabă,
securitate trebuie considerată ca fiind un proces complex, con tinuu și divers.100
O problemă identificată în ceea ce privește securitatea individului este legată de
respectarea drepturilor omului, deoarece numai dacă acestea sunt respectate se pot promova
pacea și stabilitatea. Pentru ca acest obiectiv să poată fi realizat, securitatea statului nu este
suficientă în conceptualizarea actuală.
Securitatea individului se referă, în general, la probleme legate de educație, asistență
medicală, asigurarea locuințelor și a asistenței sociale, asigurarea locurilor de muncă și a
condițiilor de mediu, culturalizare și sprijinire tineretului,etc.
Nici securitatea națională, nici cea internațională nu pot fi asigurate fără respectarea
drepturilor omului, situația care, la rândul ei, constituie o condiție esențială pe ntru asigurarea
securității individului. Într -un regim democratic, individul poate să -și exprime propriul punct
de vedere și, în același timp, să contribuie la rezolvarea problemelor legate de securitatea
proprie, respectiv: asigurarea unui loc de muncă, starea de sănătate, sistemul de asigurări
sociale, salarizarea și sistemul de pensii, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești,
ordinea publică, mediul înconjurător, etc. În paralel cu individul, statul se implică în
asigurarea securității aces tuia și, implicit, a tuturor comunităților și întregii societăți.
Astfel, individul trebuie să se afle în centrul preocupărilor statului. Acesta trebuie să
dețină puterea de a alege și de a acționa în mod liber, fără ca statul să intervină într -un mod
abuziv, în utilizarea proprietății după cum acesta crede de cuviință, fără a leza interesele altor
indivizi. Individul trebuie să poată alege în mod liber o activitate lucrativă în sprijinul său, al
familiei sale și al comunității, să își exprime neîngrăd it ideile și să le valorifice, precum și să
aibă acces egal la educație, care este esențială pentru libertatea și participarea acestuia la viața
economică și socială.101
Securitatea individului se definește în funcție de factorii implicați, respectiv: viață,
sănătate, statut, stare materială, libertate,etc. Starea de insecuritate este aceeași pentru oricare

99 Ioan Manci, op.cit ., p.156.
100 Ibidem .
101 Ioan Manci , op.cit ., p.161.

47
individ din orice țară, deoarece există o varietate de riscu ri, amenințări, pericole și
vulnerabilități (sărăcie, foamete, boli, violență, etc.) care pot influența pe fiecare în parte.
Majoritatea amenințărilor la adresa securității individului apar din cauză că oamenii se
grăbesc prinși într -un mediu uman c are generează presiuni sociale, economice și politice
inevitabile. Amenințările la adresa securității individului sunt legate și de păstrarea identității
naționale, creșterea fenomenului migraționist, crima organizată, terorismul, traficul și
consumul de d roguri, prostituția, proxenetismul și traficul de persoane.
De asemenea, și procesul de globalizare poate constitui o importantă amenințare la adresa
securității individului, prin implicațiile pe care le poate avea la adresa umanității. Acestea se
pot manifesta diferit în funcție de situație și regiune: creșterea necontrolată a populației,
comparativ cu tendințele de scădere a natalității; bogăția, comparativ cu tendințele de sărăcie;
întinerirea populației, comparativ cu tendințele de îmbătrânie, etc.102
Securitatea individului poate influența celelalte dimenisiuni ale securității naționale, dar și
acestea o pot afecta la rândul lor, astfel:
 Securitatea politică – mișcări sociale, lovituri de stat, terorism;
 Securitatea economică – exploatarea necon trolată a resurselor, șomaj;
 Securitatea socială – migrație, sărăcie, sănătate;
 Securitatea mediului – poluare, încălzire globală.
4.2. Perspective teoretice
În analiza securității, remarcăm câteva componente ale sistemului global care pun accentul
pe cele două teorii contemporane: neorealismul și postmodernismul. Astfel, neorealismul
accentuează importanța rolului statului, în ceea ce privește furnizarea de securitate, spre
deosebire de postmodernism, care pune accent pe interdependențele dintre actor ii nonstatali.
Barry Buzan103, ca reprezentant al neorealismului, afirmă că abordarea securității din
perspectiva dimensiunii militare, care a fost promovată în timpul Războiului Rece, a
prejudiciat acest concept. Datorită acestui fapt, sfera sa de cupr indere a fost lărgită prin
introducerea unei noi abordări asupra a noi dimensiuni ale securității, reprezentate de sfera
poltică, economică, socială și ecologică, menționând faptul că statul suveran rămâne
principalul obiect de referință al analizei de sec uritate.
Ken Booth, care reprezintă curentul modernist, este de părere că aceastp sferă de definire
a securității necesită o lărgire, deși, conform acestuia, statul nu deține un rol principal în

102 Strategia de securitate Națională a României. România Europeană, România Euroatla ntică, Pentru o viață
mai bună într -o țară democratică mai sigură, mai prosperă , București, 2006, p.13.
103 Barry Buzan, op. cit ., p. 134.

48
realizarea stării de securitate, ci, acest loc este rep rezentat de actorii nonstatali prin prisma
indivizilor, grupurilor culturale și etnice, corporațiile multinaționale, etc.
Ambele abordări fac referire la dimensiunile nonmilitare în special, iar diferența principală
dintre acestea constă în natura obi ectului de referință identificat în analiza de securitate.
Conform neorealiștilor, locul securității umane este alături de cea a statului, ca obiect de
referință identificat în analizarea teoriei și practicii de securitate.104
Totodată, postmoderniștii a firmă despre securitatea statului a fost folosită de guverne
pentru a masca adevăratele probleme de securitate, probleme ale regimului și ale partizanilor
săi, iar din acest motiv, a fost promovat conceptul de securitate umană.105
Din același cadrul fac e parte și abordarea Organizației Națiunilor Unite, care, prin
programul pentru Dezvoltare, publicat anul asupra dezvoltării umane, a fost introdusă
noțiunea de securitate umană, are în anii următori a devenit un reper pentru o nouă paradigmă
a securității .
Cadrul în care ONU promovează ideea de securitate umană, este definit de rapoartele
Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, implementate în special în domeniul de
menținere a păcii, intervenția umanitară, sprijinul acordat refugiaților, etc.
Analizând toate curentele existente în domeniul studiilor de securitate, împreună cu
componentele sistemului global, pot fi sintetizate următoarele dimensiuni ale securității:
– dimensiunea militară;
– dimensiunea politică;
– dimensiunea economic ă;
– dimensiunea socială;
– dimensiunea societală;
– dimensiunea culturală;
– dimensiunea ecologică.
Școala de la Copenhaga, ca teoretician al securității, include dimensiunea culturală în cea
socială, întrucât toate aspectele legate de cultură au o importanță deosebită în studiul
securității.
Așadar, cele șase dimensiuni ale securității au o importanță deosebită în realizarea stării de
securitate, între acestea existând o relație strânsă. Astfel, dimensiunea politică are în vedere
relația dintre stat și cetățenii săi, dar și relațiile internaționale ale statului respectiv.
Dimensiunea economică vizează fundamentarea economică a puterii militare, cât și

104 Alexandra Sarcinschi, op. cit ., p.11.

49
componenta economică a securității la toate nivelurile sale, punând accent pe cel individual.
În ceea ce privește dimensiunea socială a securității, securitatea statului are o importanță
deosebită, dar nu poate fi realizată fără a avea la bază securitatea indivizilor. Dimensiunea
culturală privește problemele legate de etnie și religie, care au fost sursele unora dintre cele
mai importante conflicte din ultimele decenii. Dimensiunea ecologică, include trei aspecte
importante: problemele de mediu, care au fost cauzate de război; resursele naturale care pot
da naștere unor dispute internaționale, prec um și catastrofele naturale.106

4.3.Dimensiunile nonmilitare ale securității

I. Dimensiunea militară
Securitatea militară face referire la capacitatea militară a unui stat de a face față unor
agresiuni de natură externă sau internă. 107 Redefinirea conceptului de securitate nu a dus la o
diminuare semnificativă a rolului forței armate și a organizațiilor militare internaționale. În
actualul context geopolitic, a fost remarcat chiar un proces de augumentare a
competențelorcorpurilor milit are profesionalizate care sunt capabile să -și asume misiuni
specifice. De asemenea, a fost remarcat faptul că există o discrepanță între capacitățile
militare ale statelor cu tehnologii avansate și forța militară ale unora care dețin sisteme de
armament di n generațiile anterioare.108
Pe plan extern, principalele amenințări sunt generate de conflictele simetrice și conflictele
asimetrice, primele scăzând în intensitate și anvergură geografică , dar rămân o constantă a
dimensiunii militare a securității. Co nflictele asimetrice reprezintă o confruntare dintre doi
actori, care dețin o putere de luptă total diferită . În România, conceptul de asimetrie a fost
evidențiat pentru prima dată într -un document oficial în Strategia militară a României din 20
aprilie 2 000109, sub forma riscurilor asimetrice și a consecințelor acestora asupra securității și
apărarării naționale.110
Pe plan intern, principalele riscuri și amenințări militare sunt considerate a fi următoarele:
acțiunile secesioniste, revoltele interne, at acurile teroriste, acțiunile organizațiilor criminale
interne sau transfrontaliere și mișcările anarhiste.111

106 Alexandra Sarcinschi, Cristian Băhăreanu, Guvernare, economie și securitat e. Provocări la adresa statelor
naționale , în „Revista română de studii de Intelligene”, nr. 1 -2, decembrie 2009, p.79 .
107 Cristian Băhăreanu, Resurse energetice, crize, conflicte , Ed. Militară, București, 2008, p.17.
108 Dan Costantin Mâță. op.cit ., p. 32.
109 Monitorul Oficial nr. 191 din 4 mai 2000.
110 Emil Chețe , Asimetria și conflictele asimetrice. Posibile rezolvări în viziune strategică românească , Centrul
de studii strategice de securitate, București, 2001, p.88.
111 Ibidem.

50
II. Dimensiunea politică
Această dimensiune are în vedere rolul statului în relațiile internaționale și posibilele
amenințări la adresa securi tății acestuia. În mod tradițional, securitatea politică a fost legată
exclusiv de supraviețuirea statului și a fost definită în termenul suveranității. Apărarea
intereselor fundamentale ale statului reprezintă scopul suprem al acestuia, și el poate fi
realizat în primul rând prin sporirea puterii militare. În actualul context politic amenințările
față de securitatea unui stat pot veni dinspre un actor statal, dar pot fi generate și de actori
non-statali.
Reconfigurarea mediului de securitate nu a sch imbat locul privilegiat al statului ca
principal obiect de referință al securității. Elementul central al dimensiunii politice a
securității a devenit însă stabilitatea statului care este asigurată în plan intern de capacitatea
acestuia de a -și menține leg itimitatea fără folosirea forței, iar în plan extern de interacțiunile
formale guvernamentale. Exponentul Școlii de la Copenhaga, Barry Buzan, a dezvoltat teoria
statelor teoria statelor puternice și a statelor slabe, în raport cu coeziunea socio -politică
rămasă drept o condiție a stabilității și puterii statului.112
Prin modul de gestionare a puterii politice, statele slabe sau falimentare devin surse de
insecuritate, întrucât stabilitatea internă poate avea un efect contagios cu urmări periculoase
la nivel regional sau chiar global. Capacitatea acestor state de a asigura securitatea cetățenilor
săi este minimă deoarece nu au avut forța să -și construiască structuri interne necesare
funcționării proprii. Guvernarea, economia și securitatea sunt cele trei elemente inter –
relaționate în funcție de care se apreciază slăbiciunea, eșecul sau colapsul unui stat.113
Studiile de specialitate avertizează asupra problemelor de securitate pe care le ridică
statele slabe, în condițiile în care se apreciază că aproxi mativ două miliarde de oameni trăiesc
în aceste state nesecurizate. În mod semnificativ, Strategia de Securitate a Uniunii Europene
identifică statul falimentar drept amenințare primară pentru securitatea comunității
internaționale, alături de terorismul i nternațional, proliferarea armelor de distrugere în masă,
conflictele regionale și crima organizată114.
III. Dimensiunea economică
Securitatea economică presupune contracararea tuturor pericolelor, amenințărilor și
riscurilor la adresa resurselor de nat ură economică. Sunt considerate în aceste categorii

112 Cristian Băhnăreanu, Resurse energetice, crize, conflicte , Ed. Militară, București, 2008, p.17.
113 Alexandra Sarcinschi, Cristian Băhnăreanu, Guvernare, economie și securitate. Provocări la adresa statelor
naționale , în „Revista română de studii de Intelligence”, nr. 1 -2, decembrie 20 09, p. 79.
114 Iulia-Simona Țuțuianu , Rolul amnistiei în managementul crizelor , Ed. Institutul de științe politice și Relații
internaționale , București, 2015, pp. 120 -121.

51
blocadele și boicoturile economice, precum și orice limitare a liberei dezvoltări a
schimburilor economice. Obiectivul securității economice este acela de a menține un anumit
nivel al bunăstării cetățenil or și al coeziunii puterii prin accesul la resurse, finanțe și piețe. 115
Globalizarea a creat o nouă economie mondială, în cadrul căreia contradicțiile dintre
globalism și interesele naționale pot fi evitate prin renunțarea la naționalismul economic și
asumarea unei ordini economice deschise. Este subliniată ideea că prosperitatea generată de
creșterea schimburilor economice și de o „anumită formă de dereglementare” a favorizat
independența inivizilor și a schimbat percepția societății asupra libertății .
Fenomenul globalizării are însă un efect contradictoriu asupra securității economice. Pe de
o parte este benefică liberalizarea comerțului și privatizarea, dar pe de altă parte este privită
cu îngrijorare creșterea interdependenței dintre economiile naționale și dependența crescândă
a acestor economii de investițiile din surse transnaționale.116
IV. Dimensiunea socială
În concepția actuală, securitatea este privită ca fiind cea mai importantă dintre nevoile
fundamentale ale omului. Este esențial ca atât statele, cât și indivizii să se simtă în siguranță
și să nu se simtă amenințați de riscuri și pericole la adresa propriei securități. Din această
perspectivă este majoritară opinia că majoritară opinia că asigurarea securității nu se reduce
doar l a aspectele militare, ci înglobează și alte aspecte, precum inegalități sociale, sărăcia sau
presiunile fenomenului migraționist.
Sărăcia are drept consecințe directe insecuritatea alimentară și foametea. Se consideră că
una din componentele importan te ale securității naționale o reprezintă și securitatea
alimentară, definită ca fiind „accesul pentru toată lumea și în mod permanent la hrana
necesară unei vieți active și sănătoase.”117
În actualul context politico -economic, migrația internațională e ste considerată o
amenințare potențială semnificativă la adresa identității naționale, culturale, și religioase a
unei societăți. Astfel, au fost subliniate trei aspecte care decurg din interconexiunile dintre
migrația internațională și securitate:
1. migrați a internațională poate fi o consecință a altor amenințări de securitate (violarea
drepturilor omului, conflicte etnice, conflicte armate);

115 Dana Radler, Securitatea economică și a mediului , vol. Studii de Securitate, Editura Cavallioti, București,
2005, p. 119.
116 Dana Radler, op. cit ., pp.121 -122.
117 Narcisa Georgescu, Securitatea alimentară. Componentă a securității naționale , Ed. Semne, București, 2004,
p.268.

52
2. migrația internațională poate constitui în sine o amenințare, atunci când fluxurile
migraționiste sunt masive și neco ntrolate;
3. migrația internațională poate conduce la alte amenințări conexe securității
(xenofobie, manifestări rasiste, etc.)
V.Dimensiunea societală
Prin asigurarea securității individului, sunt asumate de către societate acele riscuri cărora
individul nu poate face față singur, aceast tip de securitate întemeindu -se pe dreptul fiecărui
individ la securitate. 118
Securitatea societală face ref erire la partea aceea care a rămas neacoperită de securitatea
statului și de securitatea individuală, care, la rândul lor trebuie completate cu securitatea
societății, adică securitatea societală.
În timp ce securitatea, la modul general, face referir e la libertatea individului în fața
amenințărilor, securitatea societală abordează situațiile în care societățile sunt expuse la
amenințări, în ceea ce privește identitate statului. Așadar, în mediul actual de securitate,
această dimensiune face referire la abilitatea societății de a -și prezerva caracteristicile
esențiale, definitorii, în condiții de schimbare accentuată și de amenințări diverse, altele decât
cele tradiționale, militare.119
VI. Dimensiunea culturală
Această dimensiune a securității are în componență două aspecte : impactul culturii asupra
securității și existența sau inexistența unei culturi de securitate. Impactul culturii asupra
securității umane nu poate fi studiată fără a face referire la o identitate culturală locală,
sistemele de v alori care conservă capitalul social și cultural, și sistemele indigene de
cunoaștere.
Analiza de securitate trebuie să se oprească asupra aspectelor tehnico -științiice ale
dimensiunii culturale a securității. La nivel internațional, se observă fenome nul globalizării
accentuează fenomenul de aculturație împotriva căruia s -au ridicat multe voci, în special cele
aparținând grupărilor naționaliste.120
VII. Dimensiunea ecologică
Securitatea ecologică presupune protejarea omului de vătămările produs e prin deteriorare
mediului înconjurător. Aceasta înseamnă totodată și protejarea mediului împotriva dunelor
provocate de om, deoarece acesta poate fi sursa unor amenințări la adresa mediului printr -un

118 Ioan Manci, op.cit , p.167.
119 Ibidem , pp.168 -169.
120 Alexandra Sarcinschi, op.cit ., p.30.

53
comportament abuziv, generator de dezastre ecologice.121 În acest registru, se înscriu
despăduririle, poluarea apelor, emisiile de gaze naturale și industriale în stratul de ozon,
exploatarea masivă a resurselor, etc.
Prin specificul său, securitatea mediului este profund legată de securitatea umană. În ce ea
ce privește impactul asupra populației, au fost identificate câteva amenințări la adresa
securității naționale pe dimensiunea ecologică, cum ar fi: distrugerea ecosistemelor (
schimbarea climei, pierderile majore în organica biodiversității, distrugerea pădurilor,
deșertificarea , distrugerea stratului de ozon, poluarea), amenințările energetice (reducerea și
distribuția inegală a resurselor naturale, dezastrele nucleare și chimice), amenințările
demografice (creșterea populației cu efecte în urbanizarea irațională, consumul în exces,
degradarea pământului și a resurselor de apă, etc.) . 122

Concluzii
Așadar, securitatea umană se manifestă în cadrul dimensiunilor nonmilitare ale securității,
întrucât dimensiunea militară vizează, capacitatea guvernului de a contracara pericolele
militare care vin atât din mediul intern, cât și din mediul extern, da r și folosirea forței armate
pentru apărarea statelor de posibile pericole sau amenințări existente la nivelul acestuia.
Există astfel o relație de interdependență între dimensiunile nonmilitare ale securității și
dimensiunea militară, întrucât orice amenințare, risc sau pericol care se manifestă la nivelul
uneia, o afectează și pe cealaltă.
Realizarea securității depinde de abordarea concomitentă a tuturor dimensiunilor
securității, iar la nivbel global, interdependențele s -au dovedit a fi mai m ult decât economice
și militare, prezentând astfel și aspecte politice, sociale, culturale și chiar de mediu.
Securitatea unui actor se bazează pe dependența față de securitatea altuia, de aici luând
naștere nevoia de cooperare internațională multilaterală .

121 Ana Ligia Leaua, O viziune strategică a securității mediului în era globalizării , în „Revista română de studii
de Intelligence”, nr. 6, decembrie 2011, pp. 204 -205.
122 Dan Constantin Mâță, op. cit ., pp 35 -36.

54
STUDIU DE CAZ:
Participarea Rom âniei la misiunile de pace sub egida ONU – Angola – UNAVEM III.

Introducere:
Dorința României de a face parte din Organizația Națiunilor Unite a fost exprimată încă
din anul 1946, aderarea noastră e fectivă la organizație efectuându -se în anul 1955. Prin
rezoluția A/RES/995 (X), România a fost primită în ONU, alături de alte 15 state, decizie
luată de Adunarea Generală a ONU. Aceasta a fost membru nepermanent al Consiliului de
Securitate începând cu a nul 1962, precum și membră a ECOSOC în perioada 1965 -2009.123
În perioada 2004 -2005, România a primit calitatea de membru nepermanent, al Consiliului
de Securitate, poziție care i -a oferit acesteia posibilitatea de a contribui la punerea în practică
a tuturor prevederilor din Carta ONU, care fac referire la orga nizațiile regionale, prin prisma
unui proiect de rezoluție (RCS/1631/2005, adoptată la 17 octombrie 2005), cu privire la
cooperarea ONU cu organizațiile regionale în menținerea păcii și securității internaționale.
Acest proiect creat la inițiativa Rom âniei, are o dublă importanță, în sensul că, aceasta este
prima rezoluție românească, adoptată în cadrul Consiliului de Securitate, dar este și prima
rezoluție din istoria acestui organ al ONU, privind cooperarea dintre ONU și organizațiile
regionale.124
Când vine vorba de raportarea la prioritățile de maximă actualitate ale ONU, România
realizează eforturile generale de identificare, negociere, dar și de aplicare a unor formule
eficiente în vederea formării sistemului Națiunilor Unite.
Și eforturil e vizând eficientizarea și asigurarea credibilității Consiliului ONU pentru
Drepturile Omului, înființat în anul 2006, dispun de suținerea României. Începând cu anul
2007, ca țară donatoare de asistență pentru dezvoltare, aceasta este implicată în partener iatul
pentru dezvoltare cu un număr mare de instituții ale ONU.
Prin prezența ei în diferite organe ale ONU, România are oportunitatea de a participa la
procesul decizional din cadrul Organizației Mondiale, având influențe asupra situației
internațio nale atât la nivel global, cât și în anumite zone geografice apropiate. Totodată,
eficiența armatei române și disponibilitatea politică a țării noastre de a se implica în anumite
activități militare multinaționale pentru a menține stabilitatea internaționa lă, a fost evidențiată
prin participarea României la operațiuni ONU. Pentru a intensifica și diversifica implicarea ei

123 https://www.mae.ro/node/1588 România în O.N.U . – accesat la data de 15.05.2018.
124 https://www.mae.ro/node/42818 România la O.N.U. – accesat la data de 15.05.2018.

55
în aceste națiuni, România urmărește cu o atenție sporită evoluțiile conceptuale ale
operațiunilor de menținere a păcii.
Studiu de c az:

Începând cu luna aprilie a anului 1991, România a început să participe la operațiuni de
menținere a păcii, dispunând de 10 ofițeri observatori militari, la misiunea din Irak – Kuweit,
și anume misiunea UNIKOM. În urma reducerii efectivelor m isiunii, cinci ofițeri au
continuat să facă parte din această misiune, începând din luna mai 1996. Totodată, din luna
iunie a anului 1993 până în octombrie 1994, România a participat la Misiunnea de observare
a ONU din Somalia, UNOSOM II, dispunând de un spital militar de campanie format din 50
de paturi și 236 personal calificat.
Din 26 mai 1995, până în iunie 1997, 36 ofițeri de stat major și polițiști militari, un
batalion de infanterie format din 751 militari și un spital militar de campanie alcă tuit din 40
paturi cu un personal de 110 la număr, din care 45 medici , au participat la Misiunea
Națiunilor Unite de Verificare în Angola, numită UNAVEM III.

Cadru legislativ

Participarea României la misiunea UNAVEM III, din Angola a fost apro bată în baza
prevederilor art. 5 din Legea apărării naționale a României nr. 45/1994 , publicată în
Monitorul Oficial nr. 51 din 20 martie 1995 , având în vedere cererea Președintelui României,
exprimată prin scrisoarea adresată Parlamentului României la data de 27 februarie 1995,
privind participarea României la operațiunile de menținere a păcii UNAVEM III din Angola,
operațiuni organizate ca urmare a Rezoluției nr. 976 a Consiliului de Securitate al O.N.U.
Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.125
Art. 1.
Se aprobă participarea României la constituirea, sub egida O.N.U., a forței de menținere
a păcii în Angola pentru desfășurare a operațiunii UNAVEM III, cu un batalion de infanterie
în limita a 800 de militari și un spital de campanie, încadrat cu 200 de persoane, înzestrate și
structurate corespunzător.126

125 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/5612 – Legea apărării naționale a României nr. 45/1994,
publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20.03.1995 – accesat la data de 16.05.2018.
126 Ibidem .

56
Art. 2.
Constituirea acestor forțe se va face exclusiv pe bază de voluntariat.127
Art. 3.
Parlamentul României își va exercita, cu privire la aceste operațiuni, dreptul de a analiza
și a controla condițiile în care militarii români își desfășoară activitatea, posibilitatea ca
aceste forțe să fie retrase în cazul în care părțile nu vor resp ecta Protocolul de la Lusaka,
precum și angajamentul de a asigura securitatea personalului constituit sub egida O.N.U.128
Art. 4.
Cheltuielile determinate de participarea României la Misiunea UNAVEM III vor fi
avansate din bugetul Ministerului Apărării Naționale, aprobat pe anul 1995 – cheltuieli de
personal, materiale și de capital -, urmând ca Guvernul să prezinte Parlamentului României
propuneri de reîntregire a creditelor acordate Ministerului Apărării Naționale, cu ocazia
rectificării bugetului de stat pe anul 1995.129
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din
13 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.130

Misiunea de menținere a Păcii din Angola

După proclamarea independenței(1975), în Angola izbucnește un război civil care a durat
până în 2002. Acest conflict a determinat moartea a 500.000 oameni, dislocarea forțată a 3.5
milioane și refugierea a 30.000 oameni.
Conflictul opunea 2 forțe: MPLA (Mișcarea populară pentru eliberarea Angolei,susținută
de Cuba și URSS) și FNLA(Frontul Național pentru Independență totală a Angolei susținută
de Africa de S, SUA, și o parte din statele europene) În noiembrie 1987, Consiliul de
Securitate al ONU solicita Africii de S retragerea trupelor,lucru realizat .

127 Ibidem.
128 Ibidem.
129 Ibidem.
130 Ibidem.

57
UNAVEM I(UN Angola Verification Mission 1989 -1991)

Această misiune a constat în 70 de observatori militari neînarmați cu scopul de a
superviza procesul de retragere a celor 50.000 de soldați cubanezi în acord cu caledarul de
retragere stabilit între Angola și Cuba.
Acordurile semnate între UNITA( Uniu nea Națională pentru Independența Totală a Angolei )și
MPLA prevedeau:
 încetarea focului;
 organizarea de alegeri sub supravegherea internațională;
 integrarea celor 2 armate în una națională;
 eliberarea prizonierilor politici de război.

UNAVEM II(mai 1991 -februarie 1995)

Această misiune a constat în dislocarea a 350 observatori militari cu scopul de a verifica
modul în care grupurile de monitorizare stabilite își împlineau atribuțiile și era însărcinată cu
supravegherea alegerilor prezidențiale/legisla tive din Angola. Cei 350 observatori militari
trebuiau să supravegheze demobilizarea a 200.000 de oameni,ia cei 400 de observatori civili
să supravegheze alegerile legislative și prezindețiale organizate pe un teritoriu imens.
Alegerile din 1992 aveau să f ie câștigate de MPLA iar UNITA le declară frauduloase.
Ostilitățile încetează în 1994,odată cu semnarea unui acord de pace la Lusaka între UNITA și
MPLA.

UNAVEM III

În anul 1995, Batalionul 2 Infanterie Călugăreni a primit misiunea de a participa, sub
egida ONU, la operațiunea de menținere a păcii, și anume UNAVEM III, din Angola, aceasta
reprezentând prima participare a unității combatante române la operațiuni a flate în afara
teritoriului României, după Al Doilea Război Mondial.
Astfel, la 29 august 1996, primul eșalon de trupe românești au călcat pe teritoriul african,
fiind urmați de cea de -a II-a serie care a fost formată din militari ai Batalionului 26 Infanterie
Neagoe Basarab din Craiova. Următoarele două batalioane, Batalionul 812 Infanterie Bistrița
și Batalionul 151 Infanterie Războieni, din Iași, au fost și cele care au încheiat misiunea de
pace.
Misiunea UNAVEM III a dispus de personal militar în număr de 7000 persoane, 350 de
observatori militari și 260 poli țiști civili. Mandatul misiunii consta în verificarea

58
demobilizării/dezarmării trupelor combatante, implementarea organismelor de administrație
și în zonele controlate de UNITA, acțiuni umanitare, dar și în crearea unei noi armate
naționale.
Misiunea ONU a obținut câteva succese parțiale:11.000 soldați ai UNITA au fost integrați
în armata națională,minele au fost dezarmate,în 1997 s -a instituit un guvern al unității
naționale,grupând MPLA și UNITA. Consiliul de Securitate al ONU a acceptat în 1997
încetarea mandatului UNAVEM III și înlocuirea acestuia cu o altă misiune mult mai redusă –
MONUA.
În anul 1998, Consiliul de Securitate impunea un set de sancțiuni pentru
UNITA,solicitându -se monitorizarea comerțului cu diamante. Membrii UNITA credeau că
O.N.U. au atacat misiunea lor, iar aceștia au încearcat să hărțuiască niște membri N.A.T.O. ,
precum și doborârea a 2 avioane.
ONU s -a retras în 1999 din Angola, războiul civil continuând până în luna febrarie a
anului 2002 soldându -se în final cu î nfrângerea UNITA.

Implicarea Rom âniei în misiunea UNAVEM III

În perioada 17 mai 1995 – 1 iulie 1997, România a participat în cadrul misiunii United
Nations Angola Verification Mission UNAVEM – Misiunea Națiunilor Unite de Verificare în
Angola, constituită în baza Rezoluției nr. 976 a CS al ONU din 8 februarie 1 995. Mandatul
misiunii a constat în supravegherea retragerii trupelor cubaneze care au susținut UNITA, în
demobilizarea UNITA, dar și în dezarmarea civililor și integrarea unor luptători UNITA în
forțele armate angoleze.131
Principalele misiuni ale infa nteriilor României au constat în patrulări, escortarea
convoaielor de materiale și tehnică ale trupelor de menținere a păcii sau ale organizațiilor
umanitare, asistență umanitară (apă, alimente și haine) pentru locuitorii din acea regiune.132
Prezența R omâniei la această misiune a constat în implicarea a 31 de ofițeri și subofițeri
de stat major, incluși în cadrul structurii centrale a UNAVEM III, precum și în alte

131 Visarion Neagoe, Armata României în misiuni internaționale 1991 -2009 , Ed. Centrului Tehnic -Editorial al
Armatei, București, 2010, pp. 222 -223.
132 http://presamil.ro/om/2015/33/files/assets/basic -html/page14.html – Amintiri din Angola,Observatorul
Militar, p.14, accesat la data de 17.05.2018.

59
comandamente, un spital militar de campanie cu un efectiv de 110 persoane și un batalion d e
militari români din cadrul operațiunii ROMBAT. 133
La misiunea de menținere a păcii din perioada iunie 1997 – februarie 1999, United Nations
Observer Mission în Angola UNOMA – Misiunea Națiunilor Unite de Observare în Angola,
au participat un continge nt de 150 de militari români care aparțineau unei companii
mecanizate din cadrul Forței de Reacție Rapidă, în baza Rezoluției nr. 1118 din 30 iulie 1997
a Consiliului de Securitate al ONU. 134
În cadrul misiunii United Nations Office în Angola UNOA – Biroul Națiunilor Unite în
Angola, din perioada septembrie 2002 – februarie 2003, un ofițer român expert în problemele
care țin de Demilitarizare – Reconversie – Reintegrare – Repatriere, a asistat alături de
Comisia Militară Mixtă din Angola în aplicarea unor prevederi, precum „Memorandumul de
Înțelegere” dintre forțele UNITA și cele ale guvernului din Angola .135
Misiunea României s -a încheiat astfel, în februarie 1998, dar un contingent de 150 de
militari a mai rămas în structura misiunii până în lu na august a anului 1999. Militarii din
România au colaborat cu colegi din toate continentele și colțurile lumii (India, Pakistan,
Bangladesh, Uruguay, Egipt, Olanda, Marea Britanie, Brazilia, Argentina), din țări care dețin
istorii și culturi total diferit e, având religii diverse, cu tradiții și obiceiuri pe care românii au
avut ocazia de a le cunoaște la momentul misiunii de pace din Angola.136
Concluzii
Apreciem că, securitatea europeană și securitatea euroatlantică este concepută de statul
român ca un sistem de angajamente clare și concise, asumate liber de către state, însoțite de
măsuri și garanții concrete, care să le pună la adăpost de folosirea forței, să le ofere
posibilitatea de a se dezvolta într -un mod liber, conform propriilor interese, stabilind relații
de cooperare pe baza unor principii de drept internațional.
Ca membră a Tratatului de la Varșovia, România și -a adus aportul la sec uritatea
internațională și prin intermediul Școlii de aviație din Angola din 1981, unde generalul
Niculescu a urmărit construcția tuturor avioanelor, toate demersurile ce țineau de pregătirea
misiunii, dar și confecționarea uniformelor pentru piloți. În a celaș an, un eșalon înaintat spre

133 Catrinel Popescu , Aspecte cu privire la evoluția relațiilor militare din România și Statele Subsahariene
înainte și după evenimentele din decembrie 1989 , Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“, Alba
Iulia, 2017 p.16.
134 Visarion Neagoe, op.cit ., pp. 225 -227.
135 Catrinel Popescu, op.cit, p. 17
136 http://presamil.ro/om/2015/33/files/assets/basic -html/page14.html – Amintiri din Angola,Observatorul
Militar, p.14 , accesat la data de 17.05.2018 .

60
Angola avea sarcina să identifice și să asigure condițiile minime pentru primirea personalului
și a tehnicii militare. 137
Totodată, România a participat cu un număr generos de militari, jandarmi și polițiști
români la operațiuni de menținere a păcii. Un lucru deosebit de apreciat pe plan extern, îl
reprezintă contribuțiile anterioare la operațiunile de anvergură , care au conferit României un
prestigiu în cadrul Națiunilor Unite, N.A.T.O, U.E, O.S.C.E.
Consider că , participarea la misiuni, fie de tip coaliție sau desfășurate sub egida N.A.T.O. ,
U.E. și O.N.U, sunt expresii ale îndeplinirii angajamentelor pe care România și le -a asumat
prin rolul ei de membru al comunității internaționale.
Concluzionând astfe l, România este un contribuitor important la pacea și securitatea
internațională. Prin intermediul primei misiunii de pace UNAVEM III, din Angola, România
își deschide frontierele către universul misiunilor internaționale de acest tip, devenind astfel
un furnizor de securitate globală, în cadrul procesului O.N.U. privind pacea și securitatea
internațională.

137 https://romanianmilitaryhistory.wordpress.com/2017/09/08/1981 -iar-316b -la-scoala -romaneasca -de-
aviatie -din-angola/ – IAR-316B La Școala românească de avia ție din Angola , accesat la data de 18.06.2018.

61
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Observăm că securitatea deține o rezonanță puternică în studiile de securitate
contemporane, și va continua să o aibă, cât timp vor exista diviziuni la nivel internațional sub
forma statelor națiune.
Sfârșitul Războiului Rece și fenomenul globalizări i au condus la o modificare a
conceptului de securitate, astfel încât securitatea trece de la o dimensiune, mai precis de la
cea militară, la o multitudine de dimensiuni, pe plan economic, social, societal, politic,
ecologic și cultural, fără a uita de nec esitatea concentării asupra securității individului.
Conform teoriei relațiilor internaționale , au apărut mai multe abordări care au ca scop
înțelegerea problemelor, nu rezolvarea lor, dar și analiza modului în care acestea au apărut,
care pun accentul pe rolul cunoașterii și al înțelegerii comune privind securitatea. Evoluția
conceptului de securi tate nu se va opri aici, depinzând nu doar de evoluțiile tehnologice și din
domeniul militar ci și de evoluțiile din mediul cultural, social, ecologic și politic al statelor.
Am văzut astfel că necesitatea conceptului de securitate a fost subliniat î n urmp cu multă
vreme de adepții extinderii domeniului studii de securitate. Problematica securității este
condiționată de interacțiunea politică și culturală între state, cât și de caracteristicile interne
ale treptelor piramidei puterii unei state, fie e l democratic sau totalitar, toate acestea fiind
concretizate în resurse de securitate.
Astfel, în funcție de cadrul în care se desfășoară activitatea umană, putem vorbi despre
surse de insecuritate (pericole, amenințări, riscuri și vulnerabilități), ca re pot afecta într -o
manieră negativă securitatea unei entită ți, fie că vine vorba de un individ, o comunitate
socială, un sistem organizațional, un stat, o națiune sau un grup de state.
Apreciem că existența unei dihotomii militare -nonmilitare, prezent ă în cadrul conceptului
de securitate ajută la lărgirea sferei de cuprindere al acestui concept, lucru care ajută la
formularea unor politici de securitate la toate nivelurile sale.
Caracteristicile actuale ale mediului de securitate național, zonal, regional și global,
împreună cu tendințele sale de dezvoltare, impun o analiză a stării de securitate pe mai multe
niveluri corelate: pe de -o parte individual/grupal/statal/grupări de state, iar pe de altă parte
militar -politic -economic -social și ecologic .
Pentru a putea răspunde cerințelor de securitate formulate de către grupările de state, se
poate pre coniza o orientare a politicilor de securitaste în special către nivelurile zonal,
regional și global, având o atenție sporită acordată dimensiunii nonmilitare.

62
În cadrul dimensiunilor nonmilitare ale securității, se manifestă securitatea umană, unde
guvernul are capacitatea de a contracara pericolele militare care vin atât din mediul intern, cât
și din cel extern. Trebuie să evidențiem faptul că procesul prin care starea de insecuritate a
oamenilor din cadrul unei națiuni se poate propagala nivel zonal, regional sau global, dând
naștere unui conflict armat internațional pornește de la nivelul individului.
Analizând aspectele securității, ob servăm că definiția conceptului a suferit niște schimbări
majore, datorate fenomenului globalizării. Datorită transformării caracteristicilor mediului
internațional de securitate, relația dintre diferitele dimensiuni ale securității s -a schimbat, în
sensul modificării priorităților. Centralizarea atenției pe dimensiunea militară nu este
suficientă pentru a câștiga războiul împotriva terorismului sau a celorlalte tipuri de amenințări
asimetrice.
Pentru a putea răspunde în viitor cerințelor de securitat e formulate de către grupările de
state, putem preconiza orientarea politicilor de securitate către următoarele niveluri:zonal,
regional și global, sporindu -ne atenția către dimensiunile nonmilitare, dar fără a reduce din
importanța acordată celei militare .
Provocările interne și externe de securitate cu care se confruntă Uniunea Europeană și
statele sale membre se manifestă ca sistem complex, dinamic și deschis, fiind într -o continuă
expansiune.
În ceea ce privește Misiunea de Pace din Angola, a preciem că prin intermediul acesteia
România și -a deschis fronturile către participarea la misiuni internaționale din această
categorie, prin intermediul căreia țara noastră a devenit un furnizor de securitate globală.
Participarea la misiuni reprezintă ex presii ale îndeplinirii angajamentelor pe care România și
le-a asumat prin rolul ei de membru al comunității internaționale.
România, care s -a angajat să -și asume un rol activ și eficient în promovarea valorilor și
obiectivelor NATO și UE,este obliga tă să joace acest rol c ât mai serios posibil. Propunem ca
tot personalul implicat în misiuni și operații de menținere a păcii și securității, indiferent de
instituția din care provine să fie selecționat și pregătit de o structură specializată, lucru care a r
trebui să fie sprijinit și de Guvernul României, în ideea că ar putea sprijini participarea
pensionarilor militari și a celorlalți pensionari din sistemul de siguranță și ordine publică care
au pregătirea și experiența necesară participării la astfel de misiuni.

63
Bibiliografie

Cărți
1. Bădălan Eugen, Securitatea României.Actualitate și perspectivă.Un punct de
vedere ,Ed. Militară,București,2001,p.44.
2. Băhăreanu Cristian, Resurse energetice, crize, conflicte , Ed. Militară, București, 2008,
p.17.
3. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament,traducere Literală
nouă,București,2000,pp.1186 -1188.
4. Brouillet Pascal, Le Principe Sécurité ,Editions Gallimard,Paris,2012,p.10.
5. Busuioc Ion, Dogaru Ștefan, Peța Cezar, Stanciu Daniel, Lupescu Gheorghe,
Securitatea națională, Prezent și perspective, Ed. SITECH, Craiova, 2010, p. 123
6. Chețe Emil , Asimetria și conflictele asimetrice. Posibile rezolvări în viziune strategică
românească , Centrul de studii strategice de securitate, București, 2001, p. 88.
7. Chiriac Mircea -Dănuț, „Complexul european de securitate ”,în Ion Irimia,Gheorghe
Balaban,Liviu Deac(coordonator), Actualitate și perspective în dezvoltarea științei
militare,I.Securitate și apărare națională.Securitate națională a Românieiu și
securitate a europeană ,Ed. Academiei de Înalte Studii Militare,București,2003,p. 132.
8. Ciocea Mălina, Securitatea culturală,Dilema identității în lumea globală ,Ed.
Tritonic,București,2009,pp.161 -163.
9. Diamescu Andrei Marius, Fundamente economice ale deciziei în domeniul securității
naționale ,Ed. Expert, București,2012,p.54
10. Dicționar de politologie ,București ,Editura Didactică și P.E.D.A.gogică,1997,p.286.
11. Dicționar explicativ al limbii române , Ed. Academiei RSR, 1975, p. 265.
12. Dicționar explicativ al limbii române , Ediția a II-a, Ed. Universul Enciclopedic,
București, 1996, p.969.
13. Dicționar explicativ al limbii române, Ediția a II -a, Editura Univers Enciclopedic,
București,1998,p. 1015.
14. Dicționar explicativ al limbii române ,Ediția a II -a, Editura Universul
Enciclopedic,Buc urești,2005, p. 308.
15. Dinamica Misiunilor Armatei Române , Ed. Universității Naționale de Apărare,
București, 2004, p.6.

64
16. Dupic Emmanuel , Droit de la Sécurité intérieure , București, 2014,Editura Guliano,
p.19.
17. Frolu Simona, Securitatea națională în geopolitica integrării ,Ed.
Militară,București,2010,p.9.
18. Georgescu Narcisa, Securitatea alimentară. Componentă a securității naționale , Ed.
Semne, București, 2004, p.268.
19. Granger Marc -Antoine,Constitution et sécurité intérieure.Essai de modélisation
juridiq ue,Préfaces de Jean -Louis Debré et Oliver Lecucq,Paris,L.G.D.J.,Lextenso
éditions,2011,p.2.
20. Huntington Samuel P., The Soldier and the State. The theory and the Politics of Civil –
Military Relations , Vintage Books, NY, 1957, p. 164.
21. Iacob Dumitru, Organizați a inteligentă : 10 teme de managementul organizațiilor ,
București, Ed. Comunicare.ro, 2002, p.12.
22. Iancu Niculae, Securitate și putere în spațiul cibernetic în ”Un Război al Minții.
Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategică în sec. XXI”, coord.
George -Cristian Maior, Ed. RAO, București,2010, pp. 227 -228.
23. Kaldor Mary,Securitatea umană -Reflecții asupra globalizării și intervenției,Traducere
de Monica Andriescu,Ana -Maria Butiurcă,Andrei Aroneț,Cluj -Napoca,Ed. CA
Publishing,2010,pp.214 -215.
24. Lașan Nicoleta , Securitatea: Concepte în Societatea Contemporană, în „Revista de
Administrație Publică și Politici Sociale”, Nr. 4(5)/Decembrie 2010,p. 2
25. Maior George Cristian, Cunoașterea strategică în era globalizării ,în George Cristian
Maior (coord.), Un război al minții,Intelligence ,servicii de informații și cunoaștere
strategică în secolul XXI ,Ed. RAO,București,2010,p.35.
26. Manci Ioan, Preja Corneliu , Introducere în studii de securitate și strategice ,Editura
CA Publishing,Cluj Napoca,2015,p.20.
27. Mâță Dan Constantin, Securitatea națională -Concept. Reglementare.Mijloace de
ocrotire , Editura Hamangiu, București,2016,p.7.
28. Neagoe Visarion, Armata României în mi siuni internaționale 1991 -2009 , Ed.
Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2010, pp. 222 -223.
29. Onișor Constantin, Teoria strategiei militare , Ed. Academiei de Înalte Studii Militare,
București, 1999, p.322.
30. Pop Loredana Nastasia, Statul și interdependențele globale ,Ed. Eikon,Cluj –
Napoca,2010,p.214.

65
31. Pop Loredana Nastasia, Statul și interdependențele globale ,Ed. Eikon,Cluj –
Napoca,2013,p.93.
32. Radler Dana, Securitatea economică și a mediului , vol. Studii de Securitate, Editura
Cavallioti, Bucureș ti, 2005, p. 119.
33. Robinson Paul ,Dicționar de securitate internațională ,Editura CA Publishing,Cluj
Napoca,2010,p.194.
34. Sandu Marian, Securitatea națională prin securitatea colectivă , Ed. CTEA, București,
2007, p.43.
35. Sgârcitu Bogdan, De la M’aider la Mayday -Impactul globalizării asupra securității
naționale, Ed. Tritonic, București, 2007, p.152.
36. Troncotă Cristian , Neliniștile insecurității , București, Ed. Tritonic, 2005, pp. 98 -99.
37. Țuțuianu Iuliana -Simona , Apusul Westphaliei ?Statul n ațional în sistemul relațiilor
internaționale în anii post -Război Rece ,Ed. Militară,București,2001,p.93.
38. Țuțuianu Iulia -Simona, Rolul amnistiei în managementul crizelor , Ed. Institutul de
științe politice și Relații internaționale , București, 2015, pp. 120 -121.
39. Ungureanu Radu -Sebastian, Securitate,suveranitate și instituții internaționale. Crizele
din Europa de Sud -Est în anii '90 , Prefață de Andrei Miroiu , Editura
Polirom,Iași,2010 ,p.16.
40. Vlăsceanu Mihaela, Grupuri, organizații, mase, în volumul „Psihol ogie socială”, Iași,
Ed. Polirom , 1997, p.383.
41. Zamfir Cătălin, Dicționar de Sociologie, București,Ed.Polirom, 1995,p.375.
Articole sau documente descărcate de pe Internet:
42. Carta Albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă și integrare euro -atlantică ,
București, Editura Militară, 2000, p. 58.
43. Lașan Nicoleta, Securitatea: concepte în societatea contemporană, în Revista de
Administrație Publică și Politici Sociale , An II, Nr. 4(5)/Decembrie 2010,p. 1.
44. Leaua Ana Ligia, O viziune strategică a securității mediului în era globalizării , în
„Revista română de studii de Intelligence”, nr. 6, decembrie 2011, pp. 204 -205.
45. Măgureanu Virgil, Rolul actorilor statali în configurația mediului internațional de
securitate , București, Ed. UNAp.,2010, p.6.
46. Mâță Dan Consta ntin, Considerații generale în legătură cu rolul justiției în mecanismul
de apărare a securității, în „Dreptul”, nr. 9/2015, p. 79.

66
47. Moștoflei Constantin, Militar -Nonmilitar în securitate națională. Dilema armatei., Ed.
Universității Naționale de Apărare, B ucurești, 2004, pp. 6 -7.
48. Neag Mihai Marcel, Dimensiunea militară a securității, Ed. Academiei Forțelor
Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2009, p.43.
49. Neagoe Visarion, Armata României în misiuni internaționale 1991 -2009 , Ed.
Centrului Tehnic -Editorial al A rmatei, București, 2010, pp. 222 -223.
50. Popescu Catrinel , Aspecte cu privire la evoluția relațiilor militare din România și
Statele Subsahariene înainte și după evenimentele din decembrie 1989 , Buletinul
Universității Naționale de Apărare „Carol I“, Alba Iul ia, 2017 p.16.
51. Sarcinschi Alexandra, Dimensiunile nonmilitare ale securității , Editura Universității
Naționale de Apărare, 2005, p.7.
52. Wolfers A., Discord and Colaborations.Essays on International
Politics ,Baltimore,John Hopkins University Press,1962,p.150.
53. Zulean Marian, Reforma sistemului de securitate în România(1989 -2004), Ed.
Universității Naționale de Apărare „Carol I ”,București,2005,p.8

Pagini web :

54. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/5612 – Legea apărării naționale a
României nr. 45/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20.03.1995 – accesat
la data de 16.05.2018.
55. http://presamil.ro/om/2015/33/files/assets/basic -html/page14.html – Amintiri din
Angola,Observatorul Militar, p.14, accesat la data de 17.05.2018.
56. http://publications.europa.eu/webpub/com/factsheets/migration -crisis/ro/ – U.E. și
Criza Migrației – accesat la data de 20.03.2018 .
57. http://www.rasfoiesc.com/edu catie/psihologie/Abordarea -umanista -Abraham –
Mas46.php – Abordarea umanistă a lui Abraham Maslow – accesat la data de
10.02.2018.
58. https://romanianmilitaryhistory.wordpress.com/2017/09/08/1981 -iar-316b -la-scoala –
romaneasca -de-aviatie -din-angola/ – IAR-316B La Școala românească de aviație din
Angola , accesat la data de 18.06.2018.
59. https://w ww.mae.ro/node/1588 România în O.N.U. – accesat la data de 15.05.2018.
60. https://www.mae.ro/node/42818 România la O.N.U. – accesat la data de 15.05.2018.

67
61. https://www.scribd.com/doc/112166954/Carta -Alba -a-Securitatii -Si-Apararii –
Nationale – Carta albă a Securității și Apărării Naționale – accesat la data de
05.04.2 018.

Documente interne:
62. Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite, Human Development Report 1994 ( New
York: UNDP și Oxford University Press, 1994).

Alte documente:
63. Constituția României , Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2003.
64. Strategia de Securitate Națională a României – România Europeană, România
Euroatlantică: pentru o viață mai bună într -o țară democratică, mai sigură și
prosperă , București, 2006 , p.7.
65. Strategia Națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 ‐ O Românie puterni că
în Europa și în lume, București,2015, pp 14 -16.

Acte normative:
66. Decizia Curții Constituționale nr. 799/2011 asupra proiectului de lege privind
revizuirea Constituției României , M.Of. nr. 440 din 23 iunie 2011 .
67. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/5612 – Legea apărării naționale a
României nr. 45/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20.03.1995 – accesat
la data de 16.05.2018.

68