Prof. Univ. Drd. CHELMUȘ CRISTINA Absolvent PINTILII IOANA 2010 UNIVERSITATEA“VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,… [311387]

UNIVERSITATEA“VASILE ALECSANDRI”

[anonimizat]. Univ. Dr. MÂRZA DOINA

Prof. Univ. Drd. [anonimizat]: [anonimizat]

2010

UNIVERSITATEA“VASILE ALECSANDRI”

[anonimizat]. Univ. Dr. MÂRZA DOINA

Prof. Univ. Drd. [anonimizat]: [anonimizat]

2010

CUPRINS

Capitolul 1. Introducere în problematica cercetării

Rezultate ale cercetărilor anterioare cu privire la rolul masajului terapeutic în tratamentul spondilozei cervicale……………………………………………………………….1

Motivarea alegerii temei……………………………………………………………………………1

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică a problemei studiate

2.1 Elemente de anatomie și biomecanică ale coloanei vertebrale cervicale………….2

2.2 [anonimizat]……………………………………………………………………………………………………9

2.3 Efectele masajului terapeutic asupra organismului în general și a ansamblului funcțional al coloanei vertebrale cervicale în special………………………………………..12

Capitolul 3. Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1. Obiectivele, sarcinile și etapele cercetării…………………………………………………15

3.2. Ipotezele cercetării………………………………………………………………………………..16

3.3. Subiecții și condițiile de desfășurare ale cercetării…………………………………….16

3.4. Metodele de cercetare folosite…………………………………………………………………17

3.4.1. Metoda documentării…………………………………………………………………17

3.4.2. Metoda observației…………………………………………………………………….17

3.4.3. Metoda anchetei………………………………………………………………………..18

3.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)………………………………….18

3.4.5. [anonimizat] a datelor…….21

3.5 Desfășurarea cercetării……………………………………………………………………………22

Capitolul 4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1Prezentarea și analiza datelor……………………………………………………………………30

4.2.Interpretarea rezultatelor…………………………………………………………………………34

Capitolul 5. Concluzii…………………………………………………………………………………36

Bibliografie………………………………………………………………………………………………..37

Anexe………………………………………………………………………………………………………..39

Capitolul 1. Introducere în problematica cercetării

1.1 Rezultate ale cercetărilor anterioare cu privire la rolul masajului terapeutic în tratamentul spondilozei cervicale.

La Universitatea Sănătății Omului I. P. Pavlov din Sanpetersburg s-a efectuat un studiu, cu privire la randamentul dat de masaj în diminuarea durerilor provocate de deviațiile de coloană vertebrală. S-au examinat 100 de adolescenți care sufereau de dureri la nivel toracal și cervical timp de 6 luni. După stabilirea tratamentului, adolescenții au fost împărțiți în două loturi, unul de masaj și altul de gimnastică medicală. Cei din lotul de masaj au beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni, iar cei din lotul de gimnastică medicală au beneficiat de exerciții clasice din gimnastica medicală cu aceeași durată și în același timp cu lotul de masaj. Ambele grupuri au fost evaluate în ceea ce privește diminuarea durerii și redresarea coloanei vertebrale. La comparația datelor obținute rezultate au fost aproximativ egale.

Rezultatele obținute sunt o veste bună pentru o populație care în majoritate suferă de dureri de spate. Universitatea Sănătății Omului I. P. Pavlov estimează că doar 14% din adolescenți sunt sănătoși, 50% au atitudini deficiente ale coloanei vertebrale, iar 35-40% au deficiențe ale coloanei vertebrale cronice. Datele verificărilor medicale au arătat că în perioada școlarizării starea aparatului locomotor se înrăutățește de 4-5 ori, în ceea ce privește deviațiile coloanei vertebrale (http://www.spbmedu.ru ).

1.2 Motivarea alegerii temei.

Numărul persoanelor care se plâng de dureri ale coloanei vertebrale este mare, acest simptom instalându-se frecvent în zona lombară, se întâlnește și la nivelul rahisului cervical în proporții din ce în ce mai mari.

Cât privește spondiloza cervicală, care face obiectul de studiu al lucrării de față, durerea de la gât în partea superioară a coloanei, umăr și brațe, răspândită în toată lumea, poate fi considerată ca o boală universală a secolului XXI.

Întrucât acest reumatism degenerativ al coloanei vertebrale cervicale, este mai frecvent, mi-am ales această temă cu scopul de a trage un semnal de alarmă asupra problemei. În această lucrare am dorit să pun în evidență că aplicarea tehnicilor de masaj terapeutic sunt eficiente în diminuarea durerilor coloanei vertebrale cervicale.

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică a problemei studiate

2.1 Elemente de anatomie și biomecanică ale coloanei vertebrale cervicale.

Coloana vertebrală este o lungă coloană mediană și posterioară, numită și rachis, formată prin suprapunerea celor 33 – 34 de piese osoase, vertebrele. Urmărite de sus în jos, vertebrele răspund: gâtului, toracelui, regiunii lombare și pelvisului. Coloana vertebrală prezintă aproape toate tipurile de articulații: sinartroze (sincondroze, sindesmoze și sinostoze), cât și diartroze (artrodii și amfiartroze). Corpurile vertebrelor sunt legate între ele prin discuri articulare și ligamente. Discurile articulare se găsesc între corpurile vertebrelor și se mai numesc discuri intervertebrale. Corpurile vertebrlelor mai sunt legate între ele prin două ligamente care se întind de-a lungul coloanei vertebrale; acestea poartă denumirea de ligamente longitudinale comune. În lungul feței anterioare se găsește ligamentul longitudinal anterior, iar în lungul feței posterioare se găsește ligamentul longitudinal posterior. Articulațiile dintre corpurile vertebrale sunt amfiartroze. Vertebrele poartă diferite denumiri împrumutate de la regiunile respective:

1. Vertebrele cervicale răspund gâtului. Ele sunt în număr de 7 și se notează de la C1 la C7 ; împreună formează coloana cervicală.

2. Vertebrele toracice răspund toracelui; ele sunt în număr de 12 (se notează de la T1 la T12 ) formând împreună coloana toracică.

3. Vertebrele lombare răspund regiunii lombare (peretele posterior al abdomenului); ele sunt în număr de 5 (se notează de la L1 la L5 ) și împreună formează coloana lombară.

Vertebrele coloanei cervicale, toracice și lombare sunt oase mobile și independente; ele se mai numesc din această cauză vertebre adevărate.

4. Vertebrele sacrate în număr de 5 (se notează de la S1 la S5 ) – și vertebrele coccigiene – în număr de 4 – 5 râspund pelvisului. Ele se sudează dând naștere la două oase: sacrul, respectiv coccigele. Fiind oase sudate între ele se mai numesc vertebre false. (Papilian V., 2006).

Caracterele regionale ale vertebrelor cervicale

Corpul vertebrelor este mic și mult alungit transversal. Caracterul principal pentru vertebrele III – VII este dat de prezența a două mici proeminențe sau creste situate pe marginile laterale ale fețelor articulare superioare și orientate în direcție antero – posterioară. Se numesc uncusurile corpurilor vertebrale sau procesele unciforme. Pe fețele articulare inferioare ale corpurilor vertebrale se găsesc două mici șanțuri, tot cu direcție antero – posterioară; ele răpund uncusurilor vertebrelor subiacente și vor forma articulațiile unco – vertebrale. Procesul spinos este scurt și are vârful bifid.

Procesele transverse au câteva caractere diferențiale:

1. baza lor este străbătută de gaura transversală prin care trec artera și vena vertebrală;

2. vârful este împărțit într-un tubercul anterior care este un rudiment de coastă și într-un tubercul posterior ce reprezintă procesul transvers propriu-zis;

3. pe fața superioară a procesului transvers se găsește șanțul nervului spinal.

Procesele articulare sunt orientate într-un plan aproape orizontal. (Papilian V., 2006).

Caracterele speciale ale unor vertebre

Atlasul este vertebra cervicală întâia. Nu are corp vertebral. Este format din două mase laterale, unite printr-un arc anterior și un arc posterior; elementele menționate circumscriu gaura vertebrală. Atlasul este legat de osul occipital prin: suprafețe osoase, capsula articulară și ligamente occipitoatlantoidiene (anterioare și posterioare). Suprefețele articulare cuprind condilii occipitali și fețele articulare superioare ale atlasului. Capsula articulară se fixează pe marginea suprafețelor articulare.

Ligamentul occipitoatlantoidian anterior este un ligament lat și gros, care se inserează pe marginea anterioară a găurii occipitalului și pe marginea superioară a arcului anterior al atlasului.

Ligamentul occipitoatlantoidian posterior este, de asemenea, un ligament lat, însă subțire, care se inserează pe marginea posterioară a găurii occipitale și pe marginea superioară a arcului dorsal al atlasului.

Axisul se unește cu osul occipital prin:

1. Membrana tectoria, care este un ligament lat, situat în canalul vertebral. Ea acoperă posterior apofiza odontoidă și ligamentele ei. Ieșind din canalul vertebral, se prezintă ca o continuare a ligamentului longitudinal posterior al coloanei vertebrale. În partea inferioară, membrana tectoria se fixează pe suprafața posterioară a corpului axisului, iar în partea superioară se fixează pe osul occipital, înaintea găurii occipitale. La acest nivel, membrana tectoria se unește cu dura mater craniană.

2. Ligamentele alare sunt două ligamente sub formă de cordoane, care pornesc de pe fețele laterale ale apofizei odontoide și se inserează pe părțile mediale ale condililor occipitali. Ele limitează mișcarea de flexie a capului.

3. Ligamentul apical al apofizei odontoide se află între cele două ligamente alare, fixat cu un capăt de vârful apofizei odontoide, iar cu celălalt capăt, de marginea anterioară a găurii occipitale. Ele reprezintă un disc intervertebral rudimentar.

De pe masele laterale ale atlasului pleacă procesele transverse.

1. Masele laterale prezintă:

cavitatea articulară superioară pentru articulația cu condilul occipitalului;

fața articulară inferioară pentru articulația cu procesul articular superior al axisului;

fața medială pe care se inseră ligamentul transvers al atlasului. Acest ligament împarte gaura vertebrală a atlasului într-un segment posterior, adevărata gaură vertebrală, unde este situată măduva spinării cu învelișurile ei;

fața laterală, de unde pleacă procesul transvers, acesta din urmă prezintă caracterele proceselor transverse ale celorlalte vertebre cervicale.

2. Arcul anterior prezintă pe fața sa anterioară tuberculul anterior, iar pe fața sa posterioară o fețișoară articulară destinată articulației cu dintele axisului.

3. Arcul posterior prezintă pe fața sa posterioară tuberculul posterior iar pe fața lui superioară șanțul arterei vertebrale prin care trece artera omonimă.

Fig.1 Atlasul- vedere superioară (după, Papilian V., 2001)

Axisul este vertebra cervicală a doua. Modificarea la această vertebră privește numai corpul; pe fața superioară a corpului se găsește o proeminență verticală, numită dinte. Dintele prezintă o față articulară anterioară destinată fețișoarei de pe arcul anterior al atlasului, și o față articulară posterioară care vine în contact cu lugamentul transversal al atlasului. Vârful dintelui dă inserție ligamentului său apical, ce leagă dintele cu marginea anterioară a găurii occipitale mari în articulația atlanto – axoidiană mediană. Articulația dintre primele vertebre cervicale, atlas și axis, cuprinde patru articulații sinoviale (artrodii) separate, fiecare fiind prevăzută cu o capsulă articulară întărită de ligamente. Din aceste patru articulații, două sunt laterale, purtând denumirea de articulații atlantoaxoidiene (dreaptă și stângă), una este anterioară articulația atlantoaxoidiană anterioară, și alta posterioară, articulația atlantoaxoidiană posterioară.

Articulațiile laterale se fac între fațetele articulare inferioare ale atlasului și fețele articulare superioare ale axisului.

Articulația atlantoaxoidiană anterioară se face între apofiza odontoidă și arcul anterior al atlasului, iar articulația atlantoaxoidiană posterioară se face între apofiza odontoidă și ligamentul transvers al atlasului. Apofiza odontoidă este menținută în contact cu arcul anterior printr-un ligament gros, care străbate, de-a curmezișul, inelul atlasului și poartă denumirea de ligamentul transvers al atlasului. (Papilian V., 2006).

Fig.2 Atlasul și axisul – vedere anterioară (după, Papilian V., 2001)

A șasea vertebră vervicală. Tuberculul anterior al procesului transvers este mai proeminent și este cunoscut sub numele de tuberculul Chassaignac sau tuberculul carotidian. Tuberculul carotidian se poate palpa, fiind un reper important. Prin comprimarea puternică a arterei carotide commune pe acest tubercul, se poate realize hemostaza provizorie a arterei.

Fig.3 Vertebra cervicală C6 – vedere superioară (după, Papilian V., 2001)

Fig.4 Vertebra cervicală C6 – vedere anterioară (după, Papilian V., 2001)

Vertebra proeminentă. Este vertebra cervicală a șaptea. Este caracterizată prin lungimea procesului spinos, care poate fi palpate cu ușurință sub piele, fiind un reper important în anatomia topografică și în medicină. ( Papilian V., 2006 ).

Mușchii gâtului

Mușchii prevertebrali ocupă planul cel mai profund al gâtului fiind aplicați direct pe coloana vertebrală. Sunt inervați de ramuri profunde ale plexului cervical.

Mușchiul lung al gâtului este situat anterior de vertebrele cervicale. El prezintă trei fascicule:

un fascicul longitudinal ce se întinde de la corpurile C2 D3 până

la procesele transverse C4 C7 ;

un fascicul oblic superior ce se întinde de la arcul anterior al

atlasului până la apofizele transverse C3 C6 ;

un fascicul oblic inferior de la corpurile vertebrale D1 D3, până

la procesele transverse C5 C7 .

Acțiune: în contracție bilaterală redresează lordoza cervicală și realizează flexia coloanei cervicale.

Mușchiul mic drept anterior al capului are originea pe fața anterioară a masei laterale a atlasului și inserția pe occipital. Acțiune: în contracție bilaterală realizează flexia capului iar în contracție unilaterală realizează înclinare laterală și rotație de partea contracției.

Mușchiul marele drept anterior al capului (mușchiul lung al capului) ia naștere de pe procesele transverse ale vertebrelor C3 C6 și se inseră pe occipital înaintea găurii mari.

Acțiune: dacă se contractă bilateral redresează coloana cervicală superior și flectează ușor capul, iar în contracție unilaterală determină înclinarea laterală a coloanei cervicale înalte. (Avramescu E. T. “Bazele anatomice ale mișcării”, curs practic pentru studenții facultăților de kinetoterapie).

Biomecanica regiunii cervicale a coloanei vertebrale

Comparativ cu întreaga coloană vertebrală mobilă, coloana cervicală reprezintă segmentul cel mai vulnerabil la traumatisme. Mobilitatea deosebită a acestei zone este obținută cu prețul scăderii siguranței mecanice a sistemelor de stabilizare, care pot fi depășite când traumatismul transferă o cantitate de energie mai mare decât sunt ele capabile să disipeze. Conexiunea cu cutia craniană transformă regiunea cervicală într-o coloană încărcată excentric, mobilă la extremitatea proximală, unde masa craniului adaugă o încărcătură suplimentară de forțe inerțiale. Particularitățile de mișcare ale coloanei cervicale sunt legate de mai mulți parametri discovertebrali (contur, dimensiuni, raporturi), aceștia fiind integrați în structura anatomică a segmentului de mișcare. Geometria segmentului este considerată elementul determinant al direcției și amplitudinii de mișcare pentru coloană.

Coloana cervicală este organizată în două regiuni:

cervicală superioară C1-C2 și

cervicală inferioară C3-C7

ale căror particularități se manifestă atât în funcția normală diferită cât și în patologia specifică fiecărei regiuni în parte. (Raveica G., “Biomecanică – curs pentru studenții specializării kinetoterapie”).

Coloana cervicală superioară. Primele două vertebre cervicale sunt considerate vertebre de tranziție. Ele sunt mult modificate față de vertebra tip datorită funcției specifice realizate: asigurarea unei legături puternice și stabile între cutia craniană și coloana cervicală, permițând în același timp o mobilitate remarcabilă a craniului față de platforma de susținere.

Atlas este prima vertebra cervicală pe care se sprijină craniul, o vertebră inelară formată din două mase laterale conectate printr-un arc osos anterior și unul posterior. Ligamentul transvers al atlasului unește fețele mediale ale maselor laterale delimitând un compartiment anterior, al articulației atlantoaxoidiene mediale și un compartiment posterior meningomedular. Între condilii occipitali și fața articulară superioară a maselor laterale se formează o articulație atlanto-occipitală bicondiliană stabilizată prin capsule articulare distincte, întărite de la distanță de membranele atlanto-occipitală anterioară și posterioară. În această articulație se realizează mișcări sagitale de flexie (10°) și extensie (25°), prin combinarea unor mișcări de alunecare și rotație față de un ax transversal, care obligă articulația să lucreze ca o pârghie de gradul I cu brațul extensiei mai scurt, dezavantajând musculatura antigravitațională.

Axis, a doua vertebră cervicală, prezintă pe fața superioară a corpului un dinte ca un pivot osos cranial echivalent cu corpul atlasului anexat. Relizează cu atlasul o legatura triplă, iar cu baza craniului, o legătură fibroasă puternică. Între dinte și arcul anterior al atlasului și ligamentul transvers posterior se formează articulația atlantoaxoidiană mediană, o trohoidă ce ghidează mișcările de rotație ale unității atlantocraniene față de pivotul vertical. Între suprafața inferioară a maselor laterale și suprafața superioară articulară a axisului se formează o pereche de articulații atlantoaxoidiene laterale care preiau greutatea craniului și o transmit spre coloana cervicală inferioară. Mișcarea majoritară este de rotație axială de 45° spre dreapta sau spre stânga, realizată în articulația centrală, în timp ce articulațiile laterale permit un grad de flexie de 15° (corespunzător unei distanțe arc anterior – dinte de 2 mm) și de extensie de 15°. În plus, se pot realiza mișcările de înclinație laterală (30°) și de aproximație verticală (ridicare și coborâre a atlasului față de dinte). Toate mișcările se realizează concomitent, și există un cuplaj obligatoriu între rotație, flexie laterală și aproximația verticală. Per total, coloana cervicală superioară relizează 30% din mișcările de flexie-extensie și 50% din mișcările de rotație ale coloanei cervicale globale. (Raveica G., “Biomecanică – curs pentru studenții specializării kinetoterapie”).

În structura coloanei cervicale inferioare, cele 5 vertebre componente asigură transmiterea greutății capului și mobilitatea necesară, formând împreună cu discurile aferente, 5 segmente de mișcare, așezate în serie. Structura cuboidală a corpului vertebral are dimensiunea transversală mai accentuată. Prezența proceselor uncinate face ca suprafața superioară a corpilor vertebrali să fie concavă în plan frontal și convexă în plan sagital, ceea ce favorizează mișcarea de flexie-extensie și restricționează încovoierea laterală. Articulațiile zygapofizare plane, situate perpendicular pe planul sagital și înclinate la 45° față de orizontală favorizează rotația și încovoierea laterală. Controlul flexiei-extensiei se face prin oblicitatea suprafețelor zygapofizare în plan frontal, iar paralelismul lor reciproc exclude apariția unui efect de blocaj al mișcărilor.

Aceste caracteristici geometrice permit relizarea a trei tipuri de mișcări, cu centre instantanee de mișcare, la nivelul corpurilor vertebrale:

Mișcarea de alunecare este mișcarea de deplasare în plan sagital, după un model liniar, al corpului unei vertebre, care alunecă pe nucleul pulpos subiacent, spre anterior sau posterior. Mișcarea de alunecare este tipică pentru segmentele prevăzute cu discuri dreptunghiulare, cum sunt cele din partea superioară a coloanei cervicale.

Fig. 5 Cele 3 tipuri de mișcări fundamentale în coloana cervicală

(după, Papilian V., 2001)

Mișcarea de înclinare este mișcarea de deplasare obținută prin deformarea discului, în care corpul vertebral alunecă pe suprafața nucleului care se conicizează și se deplasează în partea opusă. Această mișcare contribuie atât la realizarea flexiei-extensiei cât și a încovoierii laterale fiind caracteristică pentru segmentele cu discurile în formă de trapez, cu baza anterioară, așa cum sunt cele din zona centrală a lordozei.

Mișcarea de rotație se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin corpul vertebral, deformând prin torsiune discul vertebral. Se asociază cu încovoierea laterală (Fig. 5). Realizarea mișcărilor în coloana cervicală implică o compunere a celor trei tipuri fundamentale de mișcări. Pentru efectuarea flexiei în regiunea mijlocie, unde discurile sunt trapezoidale, inițierea mișcării se face prin alunecare, dar se continuă prin înclinare, rezultând în final o rostogolire. În timpul flexiei participă toate segmentele de mișcare, funcționând în serie. Înălțimea anterioară a discurilor scade, iar cea posterioară crește, iar nucleul pulpos se deplasează posterior, ascuțindu-se spre ventral. Suprafețele articulare zygapofizare alunecă anterior, crește distanța dintre procesele spinoase, iar lordoza cervicală se reduce. Flexia este limitată în special de tensionarea complexului ligamentar posterior. În extensie se inversează succesiunea modificărilor. Încovoierea laterală rezultă din sumația mișcărilor de înclinare din fiecare segment, limitată de prezența proceselor uncinate. Rotația axială este cuplată cu încovoierea, având centrele instantanee de rotație la nivelul corpului vertebral. Coloana cervicală inferioară asigură o flexie-extensie de 75°, cu maximum de mișcare la nivelul segmentului C4-C5, o încovoiere laterală de 50° și rotație axială de 40° diminuând în segmentele inferioare (Fig. 6). (Raveica G., “Biomecanică).

Fig. 6 Cuplajul mișcărilor intervertebrale în coloana cervicală

(după, Papilian V., 2001)

2.2 Cauze ce determină apariția cervicartozelor și elemente de fiziopatologie, semiologie.

Spondiloza, sau reumatismul vertebral degenerativ cuprinde ansamblul tulburărilor cu caracter degenerativ ale articulațiilor coloanei vertebrale, în care factorul patologic poate fi legat de dezvoltarea osteofitozei, de degenerescența discului vertebral sau de herniile discale.

Spondiloza este frecventă, iar după vârsta de 60 de ani aproape toți indivizii prezintă leziuni anatomice intervertebrale. Localizările sunt acolo unde coloana vertebrală suferă maximum de solicitare și anume, coloana cervicală mai ales vertebrele C4, C5, C6. Spondiloza cervicală este o boală ușoară, benignă care poate produce dureri ușoare și trecătoare. Alte suferințe determinate de spondiloza cervicală sunt mai dificil de interpretat.

Sindromul cervical superior. Acest termen este folosit mai ales de reumatologi pentru a indica o legătură între modificările anatomice ale artrozei cervicale și iritația unor fire nervoase ale sistemului simpatic, care merg către craniu și sunt legate de o arteră ce trece printr-un canal osos, format din orificiile așezate în porțiunea arcurilor vertebrale. Aceasta este artera vertebrală. Ea este înconjurată de fibre simpatice. Se poate spune că aceste fire nervoase pot influența circulația în creier și pe meninge ceea ce explică unele dureri de cap, amețeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere, etc. (Dimitriu Gh., 1982).

Leziunile reumatismului vertebral degenerativ pot apărea fie la articulațiile intervertebrale anterioare, alcătuite din discurile intervertebrale, fie la articulațiile interapofizare, fie în sistemul ligamentelor care unesc vertebrele între ele.

Durerea se poate manifesta în diferite porțiuni ale coloanei vertebrale coincizând cu sediul modificărilor produse de boală și la distanță, prin compresiunea pe rădăcinile diverșilor nervi și mai rar pe vase (dureri în membrele inferioare și superioare, dureri intercostale etc.). Durerile vertebrale se explică prin iritarea ligamentelor și discurilor. Se pare că iritarea ligamentelor provoacă durerea întrucât discurile nu au nervi. Durerile la distanță se explică prin compresiunea și iritația rădăcinilor nervoase. Când este atinsă rădăcina anterioară (foarte rar) pot să apară tulburări ale mișcărilor (prin faptul că se produc diverse paralizii mai mult sau mai puțin importante ale nervilor). În aceste cazuri nu este vorba numai de o simplă compresiune, ci de un factor congestiv, inflamator, ca reacție a rădăcinii față de compresie. Durerea în spondiloză nu este o durere de o intensitate prea mare; este o durere moderată. Anumite mișcări forțate ale coloanei vertebrale, statul prelungit în picioare, purtarea sau ridicarea de greutăți pot, fie să declanșeze, fie să exagereze o durere în regiunea lombară. Repausul face ca durerile să scadă în intensitate.

Elementul de degenerescență legat de vârstă ca și de condițiile generale de statică alcătuiește premisa pentru apariția spondilozei. Un rol hotărîtor îl are factorul muscular. La un organism cu un sistem muscular în care grupurile musculare antagoniste acționează ca un tot armonios asupra coloanei, fenomenul de uzură din partea acestora este minim. Cu vârsta însă, legat și de profesie, deprinderi, mod de viață, unele grupe musculare își pierd tonicitatea lor normală și în felul acesta grupele antagoniste devin preponderente. Ca urmare a acestei decompensări, fenimenele de uzură ale coloanei se accelerează. Orice asimetrie a coloanei se va însoți de tulburări statice și va duce la accelerarea procesului de uzură, în toate celelalte segmente. (Stoica I., Stoica H., 1965).

Simptomele cervicale pot fi subiective și obiective. Simptomele subiective se manifestă prin dureri în ceafă. Aceste dureri sunt moderate, sub formă de întindere, de apăsare și se accentuiază la mișcările coloanei cervicale (flexie, extensie, rotație). De asemenea cu ocazia tusei sau a scaunului (defecație), ca și în timpul nopții (prin schimbarea poziției) durerile se exagerează. Uneori, la diferitele mișcări executate de coloana cervicală se pot auzi cracmente. Simptomele obiective trebuie cercetate la bolnav atât în poziție culcată, cât și în picioare. Autorul francez Forestier a recomandat o poziție caracteristică (bolnavul stă așezat pe un scaun cu brațele încrucișate și capul sprijinit pe spătar). Se poate constata în felul acesta o oarecare limitare a mișcărilor coloanei și o durere la presiune. Mușchii cefei sunt ușor contractați. În spondiloza cevicală, ca simptome clinice precoce putem aminti: rigiditatea dureroasă a cefei, cracmente și contractură musculară, manifestări de origine nervoasă radiculară sau simpatică (plexia cervico-brahială, periatrita scapulo-humerală, simpatalgii cervico-brahiale, tulburări vasomotorii și sindromul umăr-mână). Uneori, spondiloza cervicală se manifestă prin dureri la nivelul cefei și printr-o redoare dureroasă a gâtului; durerile sunt mai accentuate dimineața la deșteptare, sau spre seară, după oboseala din cursul zilei. Apăsarea pe cap dă dureri vii (semnul Spurling) sau apăsarea pe părțile laterale ale gâtului, între apofizele transverse, dă dureri vii iradiate (semnul Stoia). Adeseori, o spondiloză cervicală inițială se poate manifesta clinic, numai printr-o nevralgie cervico-brahială.

Alți factori favorizanți și foarte importanți ai spondilozei sunt: obezitatea, care provoacă o supraîncărcare a coloanei vertebrale și leziunile traumatice ale coloanei.

Simdromul predominant al spondilozei este durerea; aceasta poate să aibă sediul fie vertebral (cervicalgie), fie la distanță, îmbrăcând un traiect radicular. Durerea este în mod obișnuit moderată. Ea este provocata sau exacerbată de solicitarea segmentului respectiv. De asemenea, sunt caracteristice durerile matinale care însoțesc primele mișcări ca și acelea care urmează unei perioade de repaus în timpul zilei. Limitarea mișcărilor articulare este un simptom tardiv. Aceasta se datorește la început contracturilor musculare, apoi osteofitelor exuberante și durerilor determinate de mișcare.

Simptomatologia devine bogată și variată. Reducerea debitului în artera vertebrală provoacă simptome zgomotoase traduse prin vertij (amețeli), pierderi de echilibru, vâjâituri în urechi. Iritarea nervilor și ganglionilor vegetativi provoacă stări de oboseală, palpitații, dureri proiectate în jurul inimii, imitând suferințe coronariene. Din fericire și faza de spondilartroză, cu multiplele simptome dezagreabile, este curabilă, dar necesită un tratament complex și perseverent cu durata ceva mai lungă. (Dr. Oprian O., 1963).

2.3 Efectele masajului terapeutic asupra organismului în general și a amsamblului funcțional al coloanei vertebrale cervicale în special.

Masajul este un mijloc al culturii fizice medicale folosit ca factor terapeutic în bolile reumatismale și constă în efectuarea unor manipulări, prelucrări mecanice multiple, aplicate sistematic asupra țesuturilor moi. Aceste prelucrări numite manevre de masaj se aplică sub formă de neteziri, fricțiuni, frământări, loviri sau vibrații.

Acțiunea fiziologică a acestor manevre constă în accea că în timpul executării lor pornesc spre sistemul nervos central impulsuri nervoase, fie de la terminațiile nervoase profunde, fie de la cele cutanate. Aceste impulsuri nervoase aferente, apărute în timpul prelucrării grupelor musculare și a altor țesuturi, ajunse la sistemul nervos central, măresc excitabilitatea și întăresc starea funcțională a scoarței cerebrale. (Stoica I., Stoica H., 1965).

Efectele masajului se concretizează atât în modificările imediate resimțite de bolnav, cum sunt, senzația de căldură plăcută în regiunea supusă masajului, senzația de relaxare, de ușurare a mișcărilor, cât și în modificările îndepărtate.

După locul de aplicare, efectele masajului se împart în :

modificări locale: calmarea durerilor, hiperemia locală, accelerarea circulației locale, îndepărtarea stazelor locale, accelerarea proceselor de resorbție;

modificări generale: stimularea funcțiilor aparatului circulator, ale aparatului respirator, creșterea metabolismului bazal și îmbunătățirea stării psihice.

În reumatism, masajul se adresează în special musculaturiicare suferă modificări de tonus.

Masajul parțial se face de obicei pe segmentul care a suferit modificări morfofuncționale de pe urma tulburărilor date de procesul reumatic, și durează după întinderea suprafeței de masaj, între 3 – 10 minute.

Masajul general completează toate celelalte metode terapeutice, având o influență importantă asupra organismului. Durata masajului general nu trebuie să depășească 30 de minute.

Frecvența aplicării masajului depinde de afecțiune, de stadiul bolii și de celelalte metode terapeutice aplicate. De obicei se face o dată pe zi, legat de ședința de gimnastică. Masajul executat la începutul ședinței de gimnastică este de stimulare, influențând în special funcția circulatorie, având drept scop pregătirea musculaturii și articulațiilor pentru eforturile ce urmează. Masajul aplicat la sfârșitul ședinței de gimnastică medicală este de calmare, de liniștire, ajutând la grăbirea eliminării substanțelor de uzură. Se recomandă ca masajul să se facă de preferință dimineața, iar dacă se aplică după-amiază trebuie să treacă cel puțin 90 de minute de la masa de prânz.

În cele mai multe cazuri, evoluția reumatismului articular depinde de starea musculaturii, care prin contracturi provoacă deviații ce urmăresc procesul de uzură articulară. Din aceste motive masajul trebuie făcut cu foarte mare atenție. Indicația principală este ca efectul lui să fie calmant și liniștitor pe musculatura contractată și excitant, stimulator pe restul mușchilor. În faza acută se poate aplica masaj pe restul corpului, dacă nu sunt fenomene generalizate, excluzându-se deci segmentul inflamat. Numai după diminuarea inflamației se poate începe, foarte ușor executat, și pe segmentul bolnav. ( Dr. Oprian O., 1963).

Masajul cefei este indicat în tratamentul nevralgiilor suboccipitale, al durerilor de cap și de ceafă, al contracturilor musculare, al oboselii nervoase, al hipertensiunii arteriale, al limitării mobilității gâtului (în spondilozele cervicale). Prin masaj și gimnastică se tratează depunerile locale de grăsime. (Mârza D., Mîrț C., 2009).

Efectele masajului terapeutic asupra organismului

Mușchii reprezintă, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a țesuturilor moi ale corpului; prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice, se poate influența întreg organismul. Mușchii fiind sediul unor laborioase procese fizice și chimice, metabolice și energetice, acestea pot fi, mai mult sau mai puțin, stimulate sau încetinite prin aplicarea masajului și a tehnicilor complementare, a căror efecte la acest nivel, ar putea fi sintetizate astfel:

îmbunătățirea proprietăților funcționale ale mușchilor prin

creșterea excitabilității, conductibilității și contractilității lor;

îmbunătățirea elasticității musculare;

relaxarea musculară, folosind masajul clasic relaxator;

stimularea impulsului motor și creșterea capacității de contracție

a mușchiului, prin excitarea nervilor motori;

activarea circulației, lărgirea capilarelor existente și deschiderea

unor capilare de rezervă, creșterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă, prin masaj clasic stimulativ;

intensificarea proceselor metabolice din mușchi, fie pentru a

produce energia necesară desfășurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacității de efort și la prevenirea și combaterea oboselii musculare. (Mârza D., Mîrț C., 2009).

Efectele masajului asupra elementelor coloanei vertebrale

Efectele masajului terapeutic asupra musculaturii

îmbunătățirea proprietăților funcționale ale mușchilor prin creșterea excitabilității, conductibilității și contractilității lor;

îmbunătățirea elasticității musculare;

relaxarea musculară;

stimularea impulsului motor și creșterea capacității de contracție a mușchiului, prin excitarea nervilor motori;

activarea circulației, lărgirea capilarelor existente și deschiderea unor capilare de rezervă, creșterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă;

intensificarea proceselor metabolice din mușchi, fie pentru a produce energia necesară desfășurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacității de efort și la prevenirea și combaterea oboselii musculare;

Efectele masajului asupra tendoanelor și tecilor

Masajul tendoanelor și tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor și formațiunilor fibroase dintre mușchi și organe, se execută în același timp cu masajul mușchilor, date fiind strânsele legături anatomice și funcționale dintre acestea. Având în vedere acest lucru, efectele masajului asupra acestor elemente se încadrează în schema prezentată la efectele masajului asupra musculaturii.

Efectele masajului asupra articulațiilor

activarea circulației și nutriției (efecte circulatorii și trofice, care se resimt și asupra membranei sinoviale;

resorbția sau împingerea în circulația generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din țesuturile periarticulare;

prevenirea și combaterea aderențelor, retracțiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor patologice periarticulare;

Efectele masajului asupra oaselor

Efecte sunt circulatorii și trofice, în mod indirect, prin intermediul țesuturilor moi care le acoperă și în care se ramifică rețeaua vasculară și nervoasă comună. (Mârza D., 2007)

Capitolul 3. Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1 Obiectivele, sarcinile și etapele cercetării

3.1.1 Obiectivele cercetării

În această lucrare mi-am propus să pun în evidență modificările suferite de coloana vertebrală cervicală în urma apariției reumatismului articular degenerativ, precum și importanța combaterii infiltratelor la nivelul țesutului subcutanat de la nivelul coloanei vertebrale cervicale cu ajutorul masajului.

Obiectivele pe care le-am stabilit pentru cercetarea dată au fost:

Documentarea teoretică în ceea ce privește modificările anatomice și biomecanice ale coloanei vertebrale și coloanei vertebrale cervicale în special;

Selectarea unui lot reprezentativ de subiecți privind afecțiunea în cauză;

Evaluarea inițială a subiecților în scopul identificării semnelor și simptomelor spondilozei cervicale;

Aplicarea masajului terapeutic asupra lotului de subiecți, urmărindu-se la fiecare sfârșit de ședință schimbările apărute;

Evaluarea finală în vederea aprecierii efectelor masajului terapeutic ce apar în urma aplicării acestuia la nivelul coloanei vertebrale cervicale;

3.1.2. Sarcinile cercetării

Direcțiile de interes în legătură cu tema cercetată, se află în strânsă legătură cu motivația pentru care am ales această temă și baza teroretică de la care am pornit. Prin urmare, cercetarea desfășurată a avut următoarele sarcini:

Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili actualitatea temei și nivelul cercetărilor din domeniu;

Selectarea unor cazuri reprezentative, în strânsă legătură cu tema aleasă;

Stabilirea unor metode de evaluare și explorare adecvate afecțiunii în cauză.

Organizarea procesului recuperator într-o succesiune logică și etapizată, conform principiilor individualității, și desfășurarea ședințelor de masaj terapeutic, vizând optimizarea recuperării bolnavilor cu spondiloză cervicală;

Finalizarea cercetării prin elaborarea și redactarea unei lucrări de licență, care să constituie un ghid atât pentru deviațiile de coloană vertebrală cervicală cât și pentru activitatea de recuperare.

3.1.3 Etapele cercetării

În scopul unei organizări cât mai eficiente și pentru obținerea unor rezultate cât mai reale, au fost selecționați 5 subiecți, iar întreaga activitate pe care am desfășurat-o pe parcursul a 9 luni (septembrie 2009 – mai 2010) a fost împărțită în IV etape:

Etapa I (septembrie 2009)

Această etapă a corespuns perioadei de documentare teoretică, temeinică și amănunțită a diferitelor surse bibliografice de specialitate, cu scopul acumulării informațiilor necesare, referitoare la tema luată în studiu și elaborarea acesteia.

Etapa a II a (octombrie 2009)

În această perioadă am contactat și am discutat cu medici de specialitate, pentru a cunoaște și a înțelege mai în profunzime cauzele, frecvența, modul de manifestare, de producere și de apariție a complicațiilor ce pot apărea în spondiloza cervicală; am alcătuit lotul de subiecți și am ales metodele de explorare și testele pe care le-am folosit în activitatea de cercetare propriu-zisă.

Etapa a III a (noiembrie 2009 – aprilie 2010)

Aceată etapă a cuprins activitatea de cercetare propriu-zisă, în care am aplicat metodele de explorare și evaluare, cu scopul de a întocmi fișe fiecărui individ. Tot în această etapă am aplicat tehnicile de masaj terapeutic, fiecare subiect beneficiind de 15 ședințe de masaj cu o frecvență de 3 ședințe pe săptămână.

Etapa a IV a (mai 2010)

În această etapă s-au aplicat testările finale pentru a se urmări evoluția ulterioară a tratamentului, s-au centralizat, prelucrat și interpretat datele obținute, cu scopul verificării ipotezelor și a extragerii unor concluzii pertinente. De asemenea, structurând materialul rezultat, s-a finalizat elaborarea lucrării de față.

3.2. Ipoteza cercetării

În realizarea prezentei lucrări, am pornit de la ideea că prin masaj terapeutic se poate intervani suficient în ameliorarea durerilor din spondiloza cervicală, și în creșterea mobilității coloanei cervicale. De la această premisă, doresc să formulez și să verific pe cale experimentală următoarea ipoteză:

Se presupune că, aplicarea masajului terapeutic la nivelul coloanei cervicale și dorsale, ajută la diminuarea durerilor, relaxarea musculaturii contracturate (mușchii paravertebrali, mușchiul trapez superior, mușchiul transvers al cefei, mușchiul dorsal mare), îmbunătățirea mobilității articulare pe mișcările de flexie, extensie, înclinare, rotație și reintegrarea socio-profesională a paienților.

3.3. Subiecții și condițiile de desfășurare ale cercetării

3.3.1. Subiecții cercetării

Cercetarea s-a efectuat asupra unui lot de 5 subiecți cu diagnosticul clinic de spondiloză cervicală. Durata ședinței de masaj a fost 25-30 minute pentru fiecare subiect, cu o frecvență de 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr.1. subiecții din lotul experimental

3.3.2. Condițiile de desfășurare ale cercetării

Ședințele de tratament s-au desfășurat la domiciliul fiecărui subiect. Camera în care s-a desfășurat activitatea a fost pregătită în ceea ce privește aerisirea, iluminarea și temperatura optimă pentru masaj.

Materialele necesare desfășurării au fost patul propriu subiectului și uguente cu efect analgezic și antiinflamator.

3.4. Metodele de cercetare folosite

Pe timpul cercetării am folosit o serie de metode în scopul asigurării fundamentării științifice și teoretice a temei, cât și pentru recoltarea, înregistrarea și prelucrarea datelor obținute în urma desfășurării acesteia.

3.4.1. Metoda documentării

Pentru documentarea necesară cercetării am apelat la materiale bibliografice din domeniul anatomiei, biochimiei, reumatologiei și masajului terapeutic recuperator. Folosindu-mă de aceste materiale documentare m-am informat în ceea ce privește efectele masajului asupra organismului și asupra coloanei vertebrale in special.

De menționat este faptul că, documentarea s-a desfășurat pe întreaga perioadă a cercetării.

3.4.2. Metoda observației

Observația este o contemplare intenționată a unui subiect, document, fenomen sau proces, în vederea cunoașterii științifice a acestuia, prin înregistrarea și prelucrarea datelor obținute. Observația ca proces psihic de cunoaștere activă intenționată, planificată, sistematică are la bază un întreg sistem de date de referință furnizate de experimente și studiu. Scopul observației îl constituie culegerea de date concrete a căror analiză științifică să permită generalizarea. De aceea se consideră ca o caracteristică a sa faptul că este un proces intelectual activ în care cercetătorul face efortul de a fi precis și obiectiv.

Observația se efectuează vizual, dar sunt cazuri, cum ar fi investigațiile somatoscopice și funcționale, când la observație iau parte și alți analizatori (tactil, auditiv, olfactiv). Principalul aspect pe care l-am observat, a fost postura în repaus, în dinamică și apoi în relaxarea după masajul terapeutic recuperator.

3.4.3. Metoda anchetei

S-a utilizat această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii cât mai complexe a subiectului, în dinamica evoluției sale, și a cauzelor care au generat afecțiunea. În această metodă am folosit interviul anamnestic.

Prin întrebări scurte și concise, am obținut date referitoare la antecedentele personale, heredo-colaterale, condițiile de muncă și stilul de viață al pacientului. Am aflat condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, precum și de simptomele subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția bolii și percepția pacientului asupra propriei stări.

Pe baza acestei metode s-a întocmit anamneza.

3.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)

Măsurarea este procesul de culegere a informațiilor, evaluarea este procesul de stabilire a valorii sau meritului datelor culese.

În general scopul și principiul acestei metode este următorul: îndrumarea cercetării care este condiționată de informațiile precise obținute pe baza măsurătorilor a căror evaluare se face în dependență de ipotezele și scopurile propuse.

Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului:

În masajul terapeutic, examinarea subiectului nu are scop de diagnostic, ci este o testare pentru a interpreta corect starea pacientului pe durata tratamentului. Ținându- se cont de indicațiile masajului terapeutic, în cazul de față, se va face examinarea pielii, țesutului subcutanat și a țesutului muscular.

Examinarea pielii și a țesutului subcutanat

Examinarea pielii nu poate fi disociată de cea a țesutului subcutanat deoarece, cel mai frecvent palparea nu permite diferențierea clară a acestor două structuri.

Convorbirea cu pacientul permite evidențierea existenței unor senzații de furnicături, mâncărimi, tensiuni, arsuri, dureri spontane, sau senzații care însoțesc adesea o hiperstezie.

Examinarea vizuală are în vedere următoarele aspecte: culoarea (se urmăresc variațiile patologice ce pot constitui contraindicații cum ar fi: eritem, cianoză, melanodermie, ca și topografia lor), granulația și relieful (aspectul poate fi ”capitonat”, atunci când paniculul adipos subcutanat este gros, sau când este însoțit de o anumită distrofie, ca în cazul celulitei din obezitate), fanerele (aspectul lor oferind informații asupra troficității), aspecte patologice (tendință hemoragică, tumori benigne, eriteme, papule, vezicule, bule, eroziuni etc. Acestea constituind contraindicații pentru aplicarea masajului terapeutic, sau ulcerații, cicatrici, vergeturi, acnee, cuperoză care constituie indicații ale masajului terapeutic).

Palparea dă posibilitatea să se aprecieze temperatura (o temperatură crescută poate fi un semn inflamator, iar o temperatură scăzută la nivelul extremitățlor trădează tulburări de vascularizație), umiditatea (pielea umedă, pielea uscată sau pielea grasă pot impune folosirea anumitor procedee și tehnici de masaj), grosimea (se apreciază prin prinderea unui pliu cutanat, folosind priză mică, medie, sau mare, în funcție de necesități), mobilitatea (se apreciază pe baza gradului de deplasare a stratului superficial pe planurile subiacente), consistența și elasticitatea (în mod normal, pielea este suplă dar fermă și rezistentă la palpare, iar dupa deformare are capacitatea de a-și relua forma inițială), sensibilitatea (se testează sensibilitatea la ciupire, putându-se detecta o hiperestezie superficială sau o durere datorată unor alterări structurale mai profunde), aspecte patologice cum ar fi: cicatrici, vergeturi, escare, ulcerații, pierderi de substanță, acnee, cuperoze, infiltrate (se găsesc la nivelul cefei, umerilor, regiunii lombare joase și feței interne a genunchiului), edeme (în regiunile cu masă musculară mare, infiltratului edematos poate fi mai dificilă).

Examinarea țesutului muscular

Pentru examinarea musculaturii cervicale, pacientul stă în poziția așezat, cu fruntea sprijinită pe propriile antebrațe.

Examinarea vizuală permite depistarea unei eventuale amiotrofii, prin

comparație.

Palparea mușchilor este mai dificilă, de accea se recomandă să se efectueze

de mai multe ori; aceasta dă informații asupra următoarelor aspecte: volum

(se pot evidenția atrofii sau hipertrofii), sensibilitate (cauza reală a unei

dureri musculare poate fi chiar la nivelul mușchiului, sau cel mai frecvent la

nivel osteo-articular și se poate alătura altor probleme ca infiltrate,

hipertonie, hematoame etc.), tonus (se pot identifica hipertonii cu etiologii

nervoase, ce coincid cu dureri cutanate și infiltrate ale țesutului subcutanat și

indurații ce apar frecvent la mușchi, în nevralgiile sciatice, cervico-brahiale

etc.), fibroze (la palpare mușchiul apare foarte tare, cu elasticitatea pierdută

parțial sau total, putând fi dureroase), alte probleme (hematoame, stări

inflamatoare, nuclei de osificare, ruptură musculară). (Mârza D., 2002).

Teste de evaluare folosite:

Pornind de la aceste considerente, testele de evaluare utilizate au fost scala Lickert de la 0-10, 0 reprezentând lipsa durerii, iar 10 durere foarte intensă, și un chestionar privind durerea, fiecare întrebare având atașată o scală de durere de la 0-10 (www.wikipedia.org).

Scala Likert:

Durerea a fost identificată prin examenul palpatoriu la nivelul musculaturii contracturate și indurate (mușchii paravertebrali, trapez superior, romboizi, suprascapular, transvers al cefei și dorsal mare).

Această scală a fost utilizată pentru a încadra pacienții cu aceleași acuze în categorii diferite de triaj. Deși scala de durere nu este foarte exactă, permite subiecților să comunice intensitatea durerii din perspectiva lor; cu cât este mai intensă durerea (8-10/10) cu atât trebuie luat în considerare principiul individualizării tratamentului și interogat pacientul pe toată durata ședinței de masaj deoarece percepția durerii este subiectivă și poate fi influențată de vârstă sau simptomele afecțiunii în cauză. Această testare a fost utilizată la începutul și sfârșitul fiecărei ședințe.

Figura nr. 7 – Scala Likert (www.wikipedia.org)

Chestionar privind durerea :

Acest chestionar a fost utilizat pentru a se putea identifica starea pacientului din perspectiva lui. Acesta are 11 întrebări, la fiecare item având atașată o scală a durerii de la 0-10, unde 0 lipsa durerii, iar 10 durere exacerbată, astfel încât pacientul să poată identifica starea sa la respectivul item. Interpretarea testului a fost făcută din punct de vedere kinetoterapeutic conform conținutului fiecărei întrebări, individualizată pentru fiecare subiect în parte. Acest chestionar a fost aplicat la începutul și sfârșitul intervenției kinetoterapeutice prin masaj.

CHESTIONAR PRIVIND DUREREA

Introduceți data completării : ……………………………………

Pe o scală de la 0 la 10, cu 0 reprezentând „fără durere” și 10 reprezentând cea mai îngrozitoare durere, cum v-ați putea clasifica durerea din cursul săptămânii trecute?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

3. Durerea interferează cu mersul?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

4. Durerea interferează cu căratul zilnic al obiectelor cum ar fi o sacoșă

cu cumpărături sau cărți?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

5. Durerea interferează cu urcatul scărilor?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

6. Durerea presupune folosirea unui baston, a unui cadru de mers, a unui

scaun cu rotile sau a altor mijloace?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

7. Durerea interferează cu abilitatea de a vă spăla?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

8. Durerea interferează cu abilitatea de a vă îmbrăca?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

9. Durerea interferează cu abilitatea de a folosi toaleta?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

10. Durerea interferează cu abilitatea de a vă desfășura activitățile zilnice?

( de exemplu: aranjarea părului, spălatul pe dinți…..)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

11. Durerea vă afectează în mod personal sau vă afectează munca?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fără durere durere groaznică

3.4.5. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor

Este singura metodă prin care putem procesa, ordona și evalua informațiile pentru a garanta obiectivismul acestora pe toată durata cercetării. Odată cu cercetarea propriu-zisă s-a efectuat și înregistrarea comportamentelor studiate și consemnarea rezultatelor obținute. Informațiile rezultate din cercetare au fost înregistrate in fișe individuale, esențial fiind conținutul informațional necesar cunoașterii și nu forma.

Am folosit, de asemenea, înregistrarea pe peliculă fotografică a unor aspecte de pe parcursul activității experimentale, în scopul asigurării unui suport intuitiv pentru reprezentarea metodelor terapeutice folosite.

După încheierea cercetării propriu-zise a urmat etapa de adunare a materialului și prelucrarea datelor, verificarea cantitativă și calitativă și cuprinderea lui în tabele centralizatoare care reprezintă cea mai obiectivă formă de prezentare a informațiilor obținute prin observație și experiment.

Reprezentarea grafică a materialului rezultat din cercetare a constituit o metodă utilă, nu numai pentru înțelegerea sugestivă a datelor obținute, dar și ca mijloc de studiu care ușurează, în măsură, analiza și sinteza rezultatelor, dar și în scopul facilitării înțelegerii și evidențierii mai clare a diferențelor de rezultatele obținute de pacienții din grupa experimentală.

Valorile numerice obținute în urma testărilor au fost prelucrate statistic, atât în faza inițială, cât și în cea finală, dar mai ales în dinamica lor pe parcursul desfășurării experimentului și pentru a avea o mai bună evidență a lor, reprezentate grafic, ceea ce dă posibilitatea urmăririi cu mai multă ușurință a evoluției subiecților.

3.5 Desfășurarea cercetării

Obiectivele intervenției kinetoterapeutice sunt următoarele:

Diminuarea durerilor și a contracturilor musculare de la nivelul mușchilor paravertebrali, trapez superior, romboizi, suprascapular, transvers al cefei și dorsal mare;

Îmbunătățirea mobilității articulare la nivel cervical;

Corectarea dezechilibrelor musculare;

Restabilirea controlului adecvat al mișcărilor;

Reintegrarea socio-profesională;

Pentru atingerea obiectivelor, în acest subcapitol am descris tehnicile și procedeele de masaj terapeutic folosite la subiecții din lotul experimental:

Masajul părții posterioare a gâtului

Se execută fie din poziția decubit ventral, cu capul ușor flectat și cu fruntea rezemată pe partea dorsală a mâinilor proprii sau cu capul sprijinit pe un sul moale, fie din poziția așezat pe un scaun scund, cu fruntea sprijinită înainte pe un plan potrivit de înalt, ori pe genunchii executantului. (Mârza D., Mîrț C., 2009).

Efleurajul

Foto nr. 1 Foto nr. 2 Foto nr. 3

Foto nr. 4 Foto nr. 5

Efleurajul sau netezirea este o manevră de introducere, cu care începe orice ședință de masaj. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor, care pe măsură ce coboară se depărteză între ele. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor. Alunecările sunt la început lungi și simultane, apoi se execută alternativ și sub formă scurtă, numai de sus în jos. Această tehnică se poate aplica în mai multe modalități: cu fața palmară a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate sau depărtate, atunci când se masează zone mai întinse și plane, utilizându-se ambele mâini; cu fața dorsală a mâinilor, degetele fiind flexate și depărtate, reprezentând tehnica denumită masaj în pieptene, pentru zonele păroase; cu fața palmară a degetului mare; cu fața palmară a vârfurilor a două sau trei degete, atunci când se masează suprafețe mici; prin cuprinderea între degetul mare și celelalte degete, când se masează pe zone mai mici și rotunde.

Fricțiunea

Foto nr. 6 Foto nr. 7 Foto nr.8

Foto nr. 9 Foto nr. 10

Manevră fundamentală de masaj, fricțiunea constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor. Din punct de vedere tehnic, această manevră se poate executa în mai multe modalități: cu fața palmară a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor (index, medius și inelar) sau cu vârful degetului mare, când se aplică pe suprafețe mici (ex. spațiile interosoase, pe partea dorsală a mânilor și picioarelor); cu marginea cubitală a mâinii; cu "rădăcina" mâinii sau cu partea dorsală a pumnului strâns, când se masează zone mai mari; cu eminența tenară, baza degetului mare sau cu eminența hipotenară, baza degetului mic, atunci când se aplică pe zone cu sensibilitate mai mare.

Frământatul

Foto nr. 11 Foto nr. 12

Foto nr. 13

Foto nr. 14 Foto nr. 15

Denumită și petrisaj, frământarea este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Frământatul se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, unde musculatura este mai voluminoasă, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ. O altă variantă de frământat în cută se execută cu o mână sau cu ambele mâini aplicate perpendicular pe axa lungă a gâtului, cuprinzând întreaga ceafă între police și celelalte degete. Mâinile se deplasează în lungul cefei printr-o mișcare ondulatorie. Frământatul se poate combina cu fricțiunea, mai ales în partea de jos și laterală a cefei. Aplicarea ei se poate face după mai multe modalități tehnice: cu palma, frământarea în cută, prin ridicarea și apucarea părților moi între degete și "rădăcina" mâini cu stoarcerea lor, manevră care se repetă de mai multe ori, după care se trece la porțiunea următoare. Este accesibilă regiunilor întinse și plane (spatele, toracele, lombele, brațele, coapsele), executându-se longitudinal pe direcția fibrelor musculare; cu două degete, respectiv cu policele și indexul, tehnică potrivită pentru masarea tendoanelor, fasciilor sau a mușchilor mai subțiri; la nivelul membrelor superioare și inferioare, procedura se poate executa cu mâinile aplicate în brățară, musculatura fiind prinsă între degete și palme, exercitând astfel presiuni asupra ei; într-o manieră simplă, prin ridicarea părților moi (tegumente, mușchi) de pe planurile dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnică indicată pentru îmbunătățirea elasticității și contractilității musculaturii.

Vibrații asociate cu presiuni

Foto nr. 21 Foto nr. 22 Foto nr. 23

Foto nr. 24 Foto nr. 25

Vibrațiile se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Din punct de vedere tehnic, ele se efectuează din articulațiile pumnului, cotului sau umărului, prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor mâini.

Vibrațiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce mișcări oscilatorii și presiuni uniforme, nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat, deoarece sunt dificil de executat și obosesc mâna masorului. Acțiunea vibrațiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai prelungite, au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor și țesuturilor subcutanate, produc o senzație de încălzire și relaxare musculară.

Presiuni statice

Foto nr. 26 Foto nr. 27 Foto nr. 28

Foto nr. 29 Foto nr. 30

Presiunile sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj; întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. În masajul general, presiunile întăresc acțiunile procedeelor de netezire, fricțiune și frământat cu care se asociază. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei, apoi se deplasează din aproape în aproape, amândouă odată sau pe rând, sau aplicată într-un singur punct cu un deget, sau cu trei degete (index, medius și inelar) pe rădăcina sau traiectul unui nerv, pe inserția unui tendon sau mușchi, în jurul unei articulații sau în lungul unei vene.

Tracțiuni în ax

Foto nr. 31 Foto nr. 32

Se apucă segmentul, de deasupra și de dedesubtul articulației și se trage de segmentul terminal, în sensul axei lungi. Scop: întinderea și alungirea, în limite fiziologice, a elementelor articulare și periarticulare, precum și degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare.

Capitolul 4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1 Prezentarea și analiza datelor

Rezultatele obținute au fost realizate individual în fișele individuale ale subiecților (anexe). În acest subcapitol sunt prezentate și analizate datele obținute în urma evaluării inițiale și finale sub formă de tabele și grafice astfel:

Tabel nr. 2 – analiza rezultatelor pt. lotul de subiecți

Grafic nr. 1 analiza rezultatelor pt. lotul de subiecți

Pacienta numărul 1. (T. C.), diagnosticată clinic cu spondiloză cervicală la Spitalul Municipal Bacău la data de 13.04.1997, având ca medicamentație antiinflamatorii nesteroidiene sub formă de pastile sau cremă în scopul ameliorării durerii.

Intervenția kinetoterapeutică prin masaj a fost începută la data de 2.11.2009 până la data 4.12.2009, având ca efect tratarea simptomelor afecțiunii în cauză. Tratamentul kinetoterapeutic a fost costituit din 15 ședințe a câte 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr. 3 – analiza rezultatelor pt. pacienta 1

Grafic nr. 2 – analiza rezultatelor pt. pacienta 1

Pacienta numărul 2. (P. M.) diagnosticată clinic cu spondiloză cervicală la Spitalul Municipal Bacău la data de 24.06.1996. Medicamentele prescrise de medic au fost diazepam pentru miorelaxare, și acetaminofen pentru calmarea durerii, iar ca unguient, a fost prescris Ben-Gay. Intervenția kinetoterapeutică prin masaj a fost incepută la data de 7.12.2009 până la data 8.01.2010, având ca efect tratarea simptomelor afecțiunii în cauză. Tratamentul kinetoterapeutic a fost costituit din 15 ședințe a câte 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr. 4 – analiza rezultatelor pt. pacienta 2

Grafic nr. 3 – analiza rezultatelor pt. pacienta 2

Pacienta numărul 3. (F. P.) diagnosticată clinic cu spondiloză cervicală la Spitalul Municipal Bacău la data de 19.09.2005. Medicamentele prescrise de medic au fost antidepresive (doxepina și amitriptilina), miorelaxante (diazepam și ciclobenzaprina), nesteroidiene (naproxen) și unguiente antiinflamatoare (Ben-Gay). Intervenția kinetoterapeutică prin masaj a fost incepută la data de 11.01.2010 până la data 12.02.2010, având ca efect tratarea simptomelor afecțiunii în cauză. Tratamentul kinetoterapeutic a fost costituit din 15 ședințe a câte 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr. 5 – analiza rezultatelor pt. pacienta 3

Grafic nr. 4 – analiza rezultatelor pt. pacienta 3

Pacienta numărul 4. (R. N.) diagnosticată clinic cu spondiloză cervicală la Spitalul Municipal Bacău la data de 16.11.2008. Medicamentele pe care pacienta le are, sunt antidepresive (doxepină), antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină și naproxen pentru ameliorarea durerii) și unguiente antiinflamatoare (Ben-Gay). Intervenția kinetoterapeutică prin masaj a fost incepută la data de 15.02.2010 până la data 19.03.2010, având ca efect tratarea simptomelor afecțiunii în cauză. Tratamentul kinetoterapeutic a fost costituit din 15 ședințe a câte 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr. 6 – analiza rezultatelor pt. pacienta 4

Grafic nr. 5 – analiza rezultatelor pt. pacienta 4

Pacienta numărul 5. (P. A.) diagnosticată clinic cu spondiloză cervicală la Spitalul Municipal Bacău la data de 2.07.2000. Medicamentele prescrise sunt analgezice narcotice (codina, și acitaminofen combinat cu hidrocodeină), acetaminofen pentru calmarea durerii și unguient antiinflamator (Ben-Gay). Intervenția kinetoterapeutică prin masaj a fost incepută la data de 22.03.2010 până la data 23.04.2010, având ca efect tratarea simptomelor afecțiunii în cauză. Tratamentul kinetoterapeutic a fost costituit din 15 ședințe a câte 3 ședințe pe săptămână.

Tabel nr. 7 – analiza rezultatelor pt. pacienta 5

Grafic nr. 6 – analiza rezultatelor pt. pacienta 5

4.2. Interpretarea rezultatelor

În acest subcapitol au fost interpretate datele conform tabelelor și graficelor anterioare atât pentru întreg lot de subiecți, cât și individual, după cum urmează:

Lotul de subiecți:

Utilizând formula mediei aritmetice s-a constatat ca la testarea inițială privind scala Lickert pentru întreg lot de subiecți s-au înregistrat 42 de puncte, ceea ce a însemnat că toate pacientele prezentau dureri la examenul palpatoriu în zona cevicală și dosală. Iar la testarea finală s-au înregistrat 15 puncte, ceea ce înseamnă că infiltratele de la nivel cervival și contracurile de la nivel dorsal s-au redus considerabil.

În ceea ce privește chestionarul de durere, analizând întreg lotul de paciente, la testarea inițială au fost înregistrate 195 de puncte, însemnând că durerea pacientelor era prezentă în aproape toate activitățile zilnice cum ar fi căratul anumitor obiecte, urcatul scărilor, mersul pe distanțe mai mari, etc. La testarea finală s-au înregistrat 90 de puncte, însemnând că durerea s-a diminuat și pacientele și-au putut continua diferitele activități cotidiene.

Analizând evoluția celor 5 paciente, reiese că prin aplicarea masajului terapeutic la nivelul musculaturii contracturate simptomele spondilozei cervicale s-au diminuat, ducând la micșorarea perioadei de recuperare și îmbunătățirea vizibilă a stării de sănătate și generală a pacientului, astfel:

La pacienta nr. 1 (T. C.) scala Likert relevă faptul că durerea s-a diminuat considerabil, astfel încât la testarea inițială pacienta se încadra la numărul 8, ceea ce înseamnă că durerile, cât și contracturile musculare erau evidente la nivelul mușchilor trapez superior, suprascapular și paravertebrali. În urma aplicării tratamentului prin masaj terapeutic, durerea a scăzut la nivelul cu numărul 3, ceea ce înseamnă că masajul terapeutic a avut efecte benefice. În ceea ce privește chestionarul de durere la testarea inițială, pacienta avea un punctaj de 36 de puncte, însemnând că durerea interferea cu urcatul scărilor, căratul obiectelor afectând astfel și capacitatea de muncă. După aplicarea tratamentului prin masaj terapeutic, durerea a ajuns la numărul 21.

La pacienta nr. 2 (P. N.), scala Likert arată faptul că durerea a scăzut considerabil, astfel încât, la testarea inițială se încadra la numărul 9, însemnând că durerile și infiltratele de la nivelul mușchilor trapez superior, suprascapular și drept anterior al capului, erau prezente, iar în ceea ce privește chestionarul de durere, la testarea ințială, pacienta avea un punctaj de 39 de puncte, însemnând că durerea era prezentă chiar și atunci cănd căra cărți mai multe, se spăla sau urca scări. În urma aplicării tratamentul prin masaj terapeutic, pacienta s-a simțit mult mai bine, durerea scăzând la nivelul cu numărul 4 la scala Likert și la nivelul cu numărul 19 la chestionarul de durere.

La pacienta nr. 3 (F. P.), scala Likert relevă faptul că durerea s-a redus vizibil, astfel încât, la testarea inițială, pacienta se încadra la numărul 8, ceea ce înseamnă că infiltratele și durerile musculare de la nivelul mușchilor trapez superior, paravertebrali și transvers al cefei erau vizibile, iar în urma aplicării masajului terapeutic, durerea s-a redus la numărul 2. În ceea ce privește chestionarul de durere, la testarea inițială pacienta avea un punctaj de 39 de puncte, aceasta însemnând că durerile pacientei erau prezente la aproape toate activitățile zilnice, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic, pacienta avea un punctaj de 18 puncte, ceea ce înseamnă că tratamentul a avut efecte benefice.

La pacienta nr. 4 (R. N.), scala Likert relevă faptul că durerea s-a diminuat considerabil, astfel încât la testarea inițială pacienta se încadra la numărul 7, ceea ce înseamnă că infiltratele, cât și contracturile musculare erau evidente la nivelul mușchilor trapez superior, suprascapular și dorsal mare. În urma aplicării tratamentului prin masaj terapeutic, durerea a scăzut la nivelul cu numărul 3, ceea ce înseamnă că masajul terapeutic a avut efecte benefice. În ceea ce privește chestionarul de durere la testarea inițială, pacienta avea un punctaj de 30 de puncte, însemnând că durerea interferea cu urcatul scărilor și căratul obiectelor. După aplicarea tratamentului prin masaj terapeutic, durerea a ajuns la numărul 10.

La pacienta nr. 5 (P. A.), scala Likert arată faptul că durerea s-a redus considerabil astfel încât la testarea inițială pacienta se încadra la numărul 10, ceea ce înseamnă că infiltratele, durerile, cât și contracturile musculare erau evidente la nivelul mușchilor paravertebrali, trapez superior, suprascapular, romboizi și dorsal mare. În urma aplicării tratamentului prin masaj terapeutic, durerea a scăzut la nivelul cu numărul 3, ceea ce înseamnă că masajul terapeutic a avut efecte benefice. În ceea ce privește chestionarul de durere la testarea inițială, pacienta avea un punctaj de 55 de puncte, însemnând că durerea interferea cu toate activitățile zilnice pe care le efectua, afectând astfel și capacitatea de muncă. După aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic, durerea a ajuns la numărul 10.

Capitolul 5. Concluzii

În urma cercetării efectuate și a rezultatelor obținute, se poate afirma că ipoteza stabilită inițial s-a confirmat, chiar dacă nu au fost luați în studiu decât 5 pacienți. Datorită acestui aspect, concluziile acestei lucrări nu se doresc a fi general valabile, ci sunt concluziile extrase în urma cercetării efectuate pe cei 5 pacienți luați în studiu.

Concluzia generală, corelativă, care se poate extrage din studiul efectuat, este următoarea:

folosirea masajului terapeutic în tratamentul spondilozei cervicale, are efecte benefice asupra evoluției stării pacientului, a prognosticului de recuperare, a eficienței și perioadei de recuperare (în sensul scurtării ecasteia), scade riscul apariției complicațiilor și contribuie la creșterea durabilității rezultatelor positive obținute și relaxează musculatura contracturată.

Această concluzie generală derivă și este susținută de următoarele concluzii impuse de evoluția pacienților pe parcursul cercetării și de rezultatele obținute:

Ipoteza formulată anterior s-a confirmat, astfel încât masajul terapeutic a avut efecte benefice considerabile la pacienții cu spondiloză cervicală, în sensul diminuării curburii cervicale și redresării coloanei vertebrale.

Metodele de evaluare și explorare folosite au fost obiective, astfel încât rezultatele obținute sunt concrete, demonstrând eficiența masajului terapeutic asupra deviației coloanei vertebrale cervicale.

În urma aplicării masajului terapeutic, pacienții au observat efecte pozitive locale și generale asupra atitudinii corpului, în sensul diminuării durerilor și redresării poziției coloanei vertebrale.

Datorită folosirii tehnicilor de relaxare din masaj, în scopul decontracturării musculaturii scurtate și a tehnicilor stimulative asupra musculaturii alungite, mobilitatea la nivelul coloanei vertebrale cervicale s-a îmbunătățit și astfel atitudinile vicioase s-au redresat.

Aplicarea masajului a avut efecte benefice și asupra organismului în general, pacienții afirmând că după ședințele de masaj prezentau o stare generală bună de confort fizic și psihic.

Bibliografie

Andron C., Raveica G., 2004, Caiet de lucrări practice pentru anatomie, Bacău

Albu, I., Georgia, R., 1998, Anatomie topografică, Editura All, București

Constantin, V., Exercițiile fizice în tratamentul reumatismului articular, Editura Medicală, București

Dr., Oprian, O., 1963, Spondiloză, lumbagosciatică, Editura Medicală, București

Drăgan, I. și colab., 1995, Masaj, Automasaj, Refacere, Recuperare, Editura Cucuteni, București

Dimitriu, Ghe., 1982, Bolile reumatismale, Editura Sport-Turism, București

Ionescu, A., 1961, Masajul, Editura U.C.F.S., București

Ionescu, A., 1994, Gimnastica Medicală, Editura All, București

Iaroslav, Kiss, 2002, Fizio-kinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală, București

Macovei, Șt., L., Șuțeanu, Șt., Bolile reumatice pe înțelesul tuturor (ediția a II a), Editura M. A. S. T., București

Maxim, Gh., 2003, Anatomie II- Note de curs, Bacău

Mârza, D., 2002, Masajul terapeutic, Editura Plumb, Bacău

Mârza, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău

Mârza, D., Mârț, C., 2009, Masaj clasic-note de curs, Bacău

Papilian, V., 2006, Anatomia omului, vol. 1. (Ediția a XII a revizuită integral de prof. univ. dr. Albu, I.), Editura All, București

Raveica, G., Biomecanică-curs pentru studenții specializării kinetoterapie, Bacău

Raveica, G., Anatomia aparatului locomotor și elemente de anatomie topografică, osteologie și artrologie, Bacău

Sinha, A., G., 2001, Principles and Practices of Therapeutic Massage, Jaypee brothers, Medical Publishers LTD, New Delhi

Stoica, I., Stoica, H., 1965, Reumatismul cronic în practica medicală, Editura Medicală, București

Sbenghe, T., 1999, Bazele teoretice și practice ale kinetologiei, Editura Medicală, București

Voiculescu, I., C., Petrescu, I., C., 1971, Anatomia și fiziologia omului (Ediția a IV a), Editura Medicală, București

Wagner, F., 1987, Les Masages therapeutiques, Quebec Agenda INC., Canada

Werner, R., Benjamin, B., E., 1998, A Massage Therapist’s Guide to Patohology, Williams & Wilkins, Baltimore

www.masaj-sibiu.ro

www.revrokineto.com/pdf/pagina 49

www.spbmedu.ru

www.wikipedia.org

Anexe

Fișa individuală a pacientei nr. 1

A. Date personale

Nume și prenume: T. C.

Vârstă: 48 ani

Sex: feminin

Profesie: îngrijitoare

Diagnostic clinic: spondiloză cervicală

B. Fișa de examinare a subiectului în vederea aplicării masajului

C. Rezultatele testărilor efectuate la pacienta nr. 1

Tabel nr. 8 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Grafic nr. 7 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Pacienta cu nr. 1, prezintă la nivelul cefei și al spatelui dureri și contracturi musculare și dureri, astfel că, la scala Likert, aceasta era la nivelul 8, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână, durerea a ajuns la nivelul 3. Astfel, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, iar senzația de disconfort a dispărut odată cu durerea. În urma aplicării masajului terapeutic s-a înregistrat o diferență de 15 puncte între cele 2 testări de la chestionarul de durere.

Pentru argumentarea rezultatelor obținute la cele 2 evaluări, respectiv scala Likert și chestionarul de durere, am folosit principiul individualizării tratamentului, ținând cont de starea psihică a pacientei și de testarea inițială.

Intervenția kinetoterapeutică pentru pacienta nr. 1

Obiective generale:

Pentru ca intervenția ședințelor de masaj terapeutic să dea rezultate, mi-am propus să ating obiectivele:

diminuarea durerilor din zona cervicală prin efectul antalgic al masajului terapeutic;

diminuarea contracturilor musculare de la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale;

realinierea coloanei vertebrale;

reintegrarea socio-profesională;

Intervenția kinetoterapeutică:

Pentru atingerea obiectivelor propuse am folosit următoarele procedee de masaj:

Efleurajul (netezirea) este o manevră de introducere. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor.

Fricțiunea este o manevră fundamentală de masaj, ce constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ.

Vibrații asociate cu presiuni se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Presiuni statice sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj, întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei.

Pacienta a beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni.

Fișa individuală a pacientei nr. 2

A. Date personale

Nume și prenume: P. M.

Vârstă: 54 ani

Sex: feminin

Profesie: vânzătoare

Diagnostic clinic: spondiloză cervicală

B. Fișa de examinare a subiectului în vederea aplicării masajului

C. Rezultatele testărilor efectuate la pacienta nr. 2

Tabel nr. 9 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Grafic nr. 8 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Pacienta cu nr. 2, prezintă la nivelul cefei și al spatelui dureri, infiltrate și dureri musculare, astfel că, la scala Likert, aceasta era la nivelul 9, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână, durerea a ajuns la nivelul 4. Astfel, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, iar senzația de disconfort a dispărut odată cu durerea. În urma aplicării masajului terapeutic s-a înregistrat o diferență de 21 puncte între cele 2 testări de la chestionarul de durere.

Pentru argumentarea rezultatelor obținute la cele 2 evaluări, respectiv scala Likert și chestionarul de durere, am folosit principiul individualizării tratamentului, ținând cont de starea psihică a pacientei și de testarea inițială.

Intervenția kinetoterapeutică pentru pacienta nr. 2

Obiective generale:

Pentru ca intervenția ședințelor de masaj terapeutic să dea rezultate, mi-am propus să ating obiectivele:

prevenirea reapariției și eliminarea factorilor cauzali;

ameliorarea și accelerarea relaxării atât psihice, cât și fizice;

diminuarea durerilor din zona cervicală prin efectul antalgic al masajului terapeutic;

diminuarea contracturilor musculare de la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale;

stimularea circulației sangvine prin producerea hiperemiei;

Intervenția kinetoterapeutică:

Pentru atingerea obiectivelor propuse am folosit următoarele procedee de masaj:

Efleurajul (netezirea) este o manevră de introducere. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor.

Fricțiunea este o manevră fundamentală de masaj, ce constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ.

Vibrații asociate cu presiuni se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Presiuni statice sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj, întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei.

Pacienta a beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni.

Fișa individuală a pacientei nr. 3

A. Date personale

Nume și prenume: F. P.

Vârstă: 45 ani

Sex: feminin

Profesie: casnică

Diagnostic clinic: spondiloză cervicală

B. Fișa de examinare a subiectului în vederea aplicării masajului

C. Rezultatele testărilor efectuate la pacienta nr. 3

Tabel nr. 10 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Grafic nr. 11 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Pacienta cu nr. 3, prezintă la nivelul cefei și al spatelui dureri musculare și infiltrate, astfel că, la scala Likert, aceasta era la nivelul 8, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână, durerea a ajuns la nivelul 42. Astfel, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, iar senzația de disconfort a dispărut odată cu durerea. În urma aplicării masajului terapeutic s-a înregistrat o diferență de 21 puncte între cele 2 testări de la chestionarul de durere.

Pentru argumentarea rezultatelor obținute la cele 2 evaluări, respectiv scala Likert și chestionarul de durere, am folosit principiul individualizării tratamentului, ținând cont de starea psihică a pacientei și de testarea inițială.

Intervenția kinetoterapeutică pentru pacienta nr. 3

Obiective generale:

Pentru ca intervenția ședințelor de masaj terapeutic să dea rezultate, mi-am propus să ating obiectivele:

prevenirea reapariției și eliminarea factorilor cauzali;

ameliorarea și accelerarea relaxării atât psihice, cât și fizice;

diminuarea durerilor din zona cervicală prin efectul antalgic al masajului terapeutic;

diminuarea contracturilor musculare de la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale;

stimularea circulației sangvine prin producerea hiperemiei;

Intervenția kinetoterapeutică:

Pentru atingerea obiectivelor propuse am folosit următoarele procedee de masaj:

Efleurajul (netezirea) este o manevră de introducere. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor.

Fricțiunea este o manevră fundamentală de masaj, ce constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ.

Vibrații asociate cu presiuni se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Presiuni statice sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj, întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei.

Pacienta a beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni.

Fișa individuală a pacientului nr. 4

A. Date personale

Nume și prenume: R. N.

Vârstă: 45 ani

Sex: feminin

Profesie: vânzătoare

Diagnostic clinic: spondiloză cervicală

B. Fișa de examinare a subiectului în vederea aplicării masajului

C. Rezultatele testărilor efectuate la pacienta nr. 4

Tabel nr. 11 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Grafic nr. 10 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Pacienta cu nr. 4, prezintă la nivelul cefei și al spatelui infiltrate și contracturi musculare, astfel că, la scala Likert, aceasta era la nivelul 7, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână, durerea a ajuns la nivelul 3. Astfel, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, iar senzația de disconfort a dispărut odată cu durerea. În urma aplicării masajului terapeutic s-a înregistrat o diferență de 20 puncte între cele 2 testări de la chestionarul de durere.

Pentru argumentarea rezultatelor obținute la cele 2 evaluări, respectiv scala Likert și chestionarul de durere, am folosit principiul individualizării tratamentului, ținând cont de starea psihică a pacientei și de testarea inițială.

Intervenția kinetoterapeutică pentru pacienta nr. 4

Obiective generale:

Pentru ca intervenția ședințelor de masaj terapeutic să dea rezultate, mi-am propus să ating obiectivele:

prevenirea reapariției și eliminarea factorilor cauzali;

ameliorarea și accelerarea relaxării atât psihice, cât și fizice;

diminuarea durerilor din zona cervicală prin efectul antalgic al masajului terapeutic;

diminuarea contracturilor musculare de la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale;

stimularea circulației sangvine prin producerea hiperemiei;

Intervenția kinetoterapeutică:

Pentru atingerea obiectivelor propuse am folosit următoarele procedee de masaj:

Efleurajul (netezirea) este o manevră de introducere. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor.

Fricțiunea este o manevră fundamentală de masaj, ce constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ.

Vibrații asociate cu presiuni se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Presiuni statice sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj, întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei.

Pacienta a beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni.

Fișa individuală a pacientului nr. 5

A. Date personale

Nume și prenume: P. A.

Vârstă: 40 ani

Sex: feminin

Profesie: vânzătoare

Diagnostic clinic: spondiloză cervicală

B. Fișa de examinare a subiectului în vederea aplicării masajului

C. Rezultatele testărilor efectuate la pacienta nr. 5

Tabel nr. 12 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Grafic nr. 11 – analiza rezultatelor evaluării scalei Likert și chestionarului de durere

Pacienta cu nr. 5, prezintă la nivelul cefei și al spatelui dureri, infiltrate și contracturi musculare, astfel că, la scala Likert, aceasta era la nivelul 10, iar după aplicarea celor 15 ședințe de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână, durerea a ajuns la nivelul 3. Astfel, se observă o îmbunătățire a rezultatelor, iar senzația de disconfort a dispărut odată cu durerea. În urma aplicării masajului terapeutic s-a înregistrat o diferență de 33 puncte între cele 2 testări de la chestionarul de durere.

Pentru argumentarea rezultatelor obținute la cele 2 evaluări, respectiv scala Likert și chestionarul de durere, am folosit principiul individualizării tratamentului, ținând cont de starea psihică a pacientei și de testarea inițială.

Intervenția kinetoterapeutică pentru pacienta nr. 5

Obiective generale:

Pentru ca intervenția ședințelor de masaj terapeutic să dea rezultate, mi-am propus să ating obiectivele:

prevenirea reapariției și eliminarea factorilor cauzali;

ameliorarea și accelerarea relaxării atât psihice, cât și fizice;

diminuarea durerilor din zona cervicală prin efectul antalgic al masajului terapeutic;

diminuarea contracturilor musculare de la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale;

stimularea circulației sangvine prin producerea hiperemiei;

Intervenția kinetoterapeutică:

Pentru atingerea obiectivelor propuse am folosit următoarele procedee de masaj:

Efleurajul (netezirea) este o manevră de introducere. Aceasta constă în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserțiilor mușchilor cefei pe osul occipital, de o parte și de alta a liniei mediane și coborând până la baza gâtului, între omoplați și spre umeri. Pentru ca mișcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor și se termină cu vârfurile degetelor. Pentru netezirea părților laterale, se așează palmele cu marginea cubitală sub urechi și se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor.

Fricțiunea este o manevră fundamentală de masaj, ce constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Fricțiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mișcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserției mușchilor pe osul occipital, se execută mișcări liniare și circulare cu vârfurile degetelor; în partea mijlocie a cefei și în partea sa inferioară, între omoplați și pe umeri, fricțiunile se execută amplu, cu podul palmelor sau rădăcinile mâinilor.

Frământatul este o manevră fundamentală de masaj, care are efecte stimulante puternice. Se aplică, mai ales, pe părțile laterale și inferioare ale cefei, în formă de cută prinsă între police și celelalte degete; mâinile se deplasează lucrând concomitent sau alternativ.

Vibrații asociate cu presiuni se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu neteziri și fricțiuni executate cu degetele și palmele, pe mijlocul și partea inferioară a cefei. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a țesuturilor subcutanate.

Presiuni statice sunt procedee secundare, se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj, întăresc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului. Acestea se aplică mai ales pe spate, paravertebral si la nivelul cefei și se execută cu palmele deschise, degetele de o parte și de alta a coloanei. Frecvența ședințelor a fost de 3 ședințe pe săptămână, timp de 5 săptămâni, cu o durată de 30 de minute pe ședință.

Pacienta a beneficiat de 30 de minute de masaj terapeutic de 3 ori pe săptămână timp de 5 săptămâni.