Prof. univ. Dr. Neculai Munteanu Absolvent, Sorin Voiculescu 2017 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”… [301915]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]. univ. Dr. Neculai Munteanu

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

INFLUENȚA SCHEMELOR DE ÎNFIINȚARE ȘI A [anonimizat]. univ. Dr. Neculai Munteanu

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

Lista tabelelor și a figurilor INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………..

PARTEA 1 – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA CULTURA DE REVENT…………………………………..

1.1 Importanța culturii de revent în România și pe plan internațional………………………………………

1.1.1 Importanța ecologică a culturii………………………………………………………………………………………..

1.2 Origine și arie de răspândire……………………………………………………………………………………………..

1.3 Particularități botanice și ecologice…………………………………………………………………………………..

1.4 Relațiile cu factorii de mediu……………………………………………………………………………………………

1.4.1. Temperatura………………………………………………………………………………………………………………

1.4.2. Lumina……………………………………………………………………………………………………………………….

1.4.3. Apa…………………………………………………………………………………………………………………………..

1.4.4. Solul………………………………………………………………………………………………………………….

1.4.5. Elemente nutritive……………………………………………………………………………….

1.5. Boli și dăunători…………………………………………………………………………………………………….

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 2. STUDIUL ASUPRA CADRULUI GENERAL ȘI ORGANIZATORIC………..

2.1. Cadrul natural și evaluarea resurselor naturale……………………………………………………………

2.2. Caracterizarea reliefului………………………………………………………………………………………………

2.3. Caracterizarea hidrologică…………………………………………………………………………………………

2.4. Caracterizarea pedologică…………………………………………………………………………………………

2.5. Condiții meteorologice……………………………………………………………………………………………………..

2.6. Organizarea unității…………………………………………………………………………………………………..

2.6.1. Prezentarea generală a principalelor sectoare……………………………………………………………

2.6.2. Modul de folosire al terenului……………………………………………………………………………………..

2.6.3. Atelierul didactico-experimental de legumicultură…………………………………………………..

CAPITOLUL 3. OBIECTIVELE STUDIULUI ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII……….

3.1. Scopul și obiectivele cercetării…………………………………………………………………………………..

3.2. Materialul biologic și metode de cercetare………………………………………………………………..

3.3. Tehnologia de cultură la S.D.E Iași………………………………………………………………………………

3.4. Sistemul de cultură practicat………………………………………………………………………………………

3.5. Pregătirea terenului…………………………………………………………………………………………………

3.6. Înființarea culturii………………………………………………………………………………………………..

3.7. Lucrări de îngrijire………………………………………………………………………………………………..

3.8. Recoltare……………………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL 4. REZULTATE PROPRII ȘI DISCUȚII……………………………………………..

4.1. Rezultate pentru producția timpurie………………………………………………………………………

4.2. Rezultate pentru producția totala…………………………………………………………………………….

4.3. Dinamica producției de revent………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL 5. CONCLUZII…………………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….

PARTEA 1

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA CULTURA DE REVENT

Atât pe plan mondial, cât și în țara noastră, există mai multe specii ale genului Rheum: Rheum rhabarbarum L., R. Rhaponticum L., R. Undulatum L., R. Palmatum L., R. Ribens L. si R. Hybridum murray.

Importanța culturii

Reventul este o importantă plantă legumicolă, apreciată pentru pețiolul frunzelor sale. Acestă plantă legumicolă perenă este cunoscută și sub numele de rubarbă, rabarbără sau rabarbăr.

Partea sa comestibilă, reprezentată de pețiolul funzelor, este foarte apreciată pentru gustul său dulce acrișor datorat conținutului de acizi organici precum acidul ascorbic, tartric, citric,oxalic, malic, dar și substanțelor proteice 5% și a celor minerale 0,5-0,6%.

Fig. 1.1 Pețiolul reventului (original)

Reventul este cultivat pentru pețiolul frunzelor sale, acesta fiind folosit la prepararea compoturilor, marmeladelor, dulcețurilor, dar și deserturi. De asemenea, din pețiolul reventului se mai poate prepara cidrul. În unele zone ale țării, se mai folosește la acrirea ciorbelor.

Rizomii sunt folosiți în industria farmaceutică pentru obținerea preparatelor medicinale care ajută la tratarea paraziților intestinali, impotenței și a bolilor de rinichi.

Importanța ecologică a culturii

Reventul este o cultură ecologică din mai multe motive:

Fiind o plantă perenă, nu necesită o înființare an de an a culturii

Nu sunt necesare tratamentele fitosanitare

Poate valorifica foarte bine terenurile în pantă, dar și cele cu reziduri de metale grele, precum și cele cu pesticide

Origine și arie de răspândire

Reventul este originar din Asia Centrală, respectiv din Mongolia, China și sud-estul Siberiei. Începând cu secolul al XVIII-lea, după introducerea sa în Anglia, acesta s-a răspândit în întreaga Europă.

În România, acesta nu este așa de cunoscut și răspândit, cu toate acestea este cultivat pe suprafețe mari în nordul Moldovei și în Transilvania.

Particularitățile botanice si biologice

Reventul este o plantă perenă caracterizată printr-un rizom puternic. Rădăcinile sale se dezvoltă în majoritate aproape de suprafața solului, dar acestea pot ajunge și în profunzime.

Fig 1.2 Rădăcinile reventului (original)

La partea superioară a rizomului se dezvoltă mugurii. Din muguri vor crește frunzele, acestea alcătuind partea superioară a plantei.

Fig. 1.3 Rizom de revent (original) Fig. 1.4 Muguri de revent (original)

Frunzele au diametrul de 70-80 de cm și sunt dispuse în rozetă. Având nișe dimensiuni foarte mari, acestea mai sunt cordiforme și ondulate, prezentând nervuri proeminente. Sunt glabre pe partea superioară și slab pubescente pe cea inferioară.

Fig 1.5 Frunze de revent (original)

Pețiolul este foarte dezvoltat. Acesta are o lungime cuprinsă între 40 și 60 de cm, iar grosimea sa este de 4-8 cm. Nuanța petiolului este verde-deschis, uneori această nuanță mai poate fi violacee sau roșiatică.

Fig 1.6 Pețiol de revent (original)

În anul doi de cultură apar tulpinile florale. Acestea atingând o înălțime de 1,5-2 m, fiind foarte dezvoltate și goale la interior. Fiind grupate în inflorescențe paniculiforme, florile sunt mici și de culoare alb-verzuie.

Fig 1.7 – Inflorescențe revent (original) Fig 1.8 – Aspectul inflorescențelor (original)

Înfloritul are loc la începutul lunii mai. Fructul reventului este o achenă de culoare brună. În interiorul fructului tri-aripat, se găsește o singură sămânța. Menținându-se 2-3 ani, facultatea germinativă a reventului este de circa 90%.

Relațiile cu factorii de mediu

Temperatura

Reventul, fiind o plantă perenă, este destul de rezistent la frig, acesta suportând chiar și cele mai geroase ierni, când zăpada lipsește. El rezistă fără probleme la temperaturi cuprinse între -10oC și -15oC, mugurii de pe rizom pornind în vegetație primăvara foarte devreme. La temperaturi sub 0oC, partea supraterană a plantei poate fi distrusă, datorită faptului că este mai sensibilă. Reventul are cerințe de temperatură cuprinse între 18-20 de grade Celsius pentru o dezvoltare și o creștere optimă.

Lumina

Acesta nu are pretenții mari când vine vorba desrpe lumină, el reușind să crească fără probleme chiar și pe terenurile umbrite. Ideal ar fi ca pentru obținerea unor producții corespunzătoare, din punct de vedere al cantității și a calității, să se utilizeze terenurile fertile, cu expoziție sudică.

Apa

Pretențiile reventului față de apa sunt moderate. Cu toate acestea, dacă îi lipsește apa, acest fapt va duce la o diminuare a producției. Lipsa apei duce la o scădere a suculenței petiolurilor. Pe lângă pierderea suculenței, aceștia vor avea gust amar, devenind fibroși. Pe de altă parte, putrezirea rizomilor este provocată de excesul de apa. Norma de udare variază în funcție de zonă. De obicei, acesta se irigă de 3-4 ori cu 250-300 m3 apă/ha.

Solul

Reventul se pretează cel mai bine pe solurile argilo-lutoase și pe cele argiloase. El mai poate fi cultivat și pe soluri mai grele, dar care sunt bine drenate, profunde și structurate. Acestea trebuie să fie bogate în materie organică și elemente nutritive, iar pH-ul să fie slab acid sau neutru. Cele mai bune rezultate sunt înregistrate pe solurile fertilizate puternic cu gunoi de grajd și cu îngrășăminte chimice.

Elemente nutritive

Pentru o creștere a producției și o îmbunătățire a calității, se recomandă o bună fertilizare. Ideal ar fi să se opteze pentru îngrășăminte azotoase și pentru cele organice. La înființarea culturii trebuie să se facă o fertilizare de bază cu 40-50 de t/hă gunoi de grajd, iar din 2 în 2 ani să se repete fertilizarea cu doze de 20 t/ha.

Atunci când reventul este în vegetație, se vor administra 200 kg/ha îngrășăminte chimice, la un interval de 4 săptămâni, în 4 reprize.

Boli și dăunători

Rubarba are 2 categorii de boli:

Boli de sol:

Putregaiul cenușiu al rădăcinilor, pețiolurilor (Botrytis cinerea)

Mana de sol (Phytophthora parasitica)

Putregaiuri bacteriene (Pseudomona spp.)

Boli foliare:

Mana reventului (Peronospora japonica)

Antracnoza reventului (Colletotrichum erumpens)

Pătarea albă a frunzelor (Ramularia rhei)

Făinarea reventului (Erysiphe polygoni)

Rugina șteviei și reventului (Puccinia phragmitis)

Dăunatori

Printre dăunătorii reventului se număra:

Gărgărița frunzelor (Phytonomus rumicis)

Puricii negri de pământ (Phyllotreta atra)

Gândacul reventului (Rhinoncus pericarpus)

Vârfurile de creștere ale plantelor tinere și frunzele sunt atacate de purici în primele faze de vegetație.

Rădăcinile sunt sfredelite de larvele gândacului reventului, lucru ce duce la compromiterea culturii.

Atât larvele, cât și adultul gărgăriței frunzelor atacă frunzele, în special pe timp uscat. Pentru a combate atacul diferitelor specii de păianjeni, se recomandă prăfuirea culturii cu sulf.

Este recomandat ca în toamnă să se adune și să se distrugă resturile de plante. Un alt lucru ce trebuie avut în vedere este evitarea înființării unei noi culturi pe terenuri infestate sau în apropierea uneia vechi. De asemenea, se va evita înființarea culturii pe același teren, mai repede de 5-7 ani. În primăvară, se fac însămânțările cât mai timpuriu. Se recomandă prăfuirea culturii cu 10-20 kg/ha Detox, Heclotox sau Pinetox-10, atât la apariția dăunătorilor, cât și în cursul vegetației sau după ploi. (Szwejda J., 2002)

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 2 – STUDIUL ASUPRA CADRULUI GENERAL ȘI ORGANIZATORIC AL ZONEI

2.1 Cadrul natural și evaluarea resurselor naturale a Stațiunii Didactice „Vasile Adamachi”

Așezarea geografica

Aflându-se între coordonatele 47o 10’ si 47o 15’ latitudine nordică si 27o 30’ longitudine estică, ferma „Vasile Adamachi” este situată în nord-vestul municipiului Iași.

Făcând parte din punct de vedere administrativ din teritoriul cadastral al municipiului Iași, ferma este delimitată de urmatoarele unități:

la nord: S.C.Vinfruct – Copou S.A. și Colegiul Agricol Iași;

la sud: Municipiul Iași;

la est: Universitatea de Științe Agricole si Medicină Veterinară Iași;

la vest: Grădina Botanică și S.C.Vinifruct – Copou S.A.

Fig 2.1. Amplasarea câmpului legumicol

2.2 Caracterizarea reliefului

Ferma horticolă este invecinată de Dealul Copou, fiind situată pe versantul dinspre vest si sud al acestuia. Ea aparține zonei de silvostepă al Podișului Moldovei.

Se deosebesc trei forme de relief în cadrul fermei, acestea fiind:

Relief structural slab dezvoltat;

Relief sculptural reprezentat de versanți și interfluvii;

Relief de acumulare

2.3 Caracterizarea hidrologică

Alunecarile de teren sunt favorizate de apa de suprafață de pe teriroriul fermei. Apele de suprafață apar sub formă de izvoare de coastă. De asemenea, alunecările de teren mai sunt provocate și de apele provenite din zăpezi și ploi, datorită faptului că terenul este înclinat. Apele provenite din aceste surse antrenează mari cantități de pământ, provocând alunecări de teren.

Pentru a reduce riscurile alunecărilor de teren, in aceste zone s-au executat lucrari de drenaj, captandu-se izvoarele de coastă. Apa este apoi dirijata prin intermediul canalelor deschise sau cu ajutorul conductelor în rețeaua de scurgere permanentă. Rețeaua de drenuri a fost executată în livezile de prun si de măr intensiv și pe terenurile de pregătire în timpul înființării plantațiilor sau înainte de înființarea acestora.

2.4 Caracterizarea pedologică

Datorită gradului ridicat de expoziție, suprafața fermei Vasile Adamachi, prezintă un înveliș destul de variat pe o porțiune relativ redusă.

Marnele obișnuite, depozitele aluvio-eluviale si marnele salifere-loessoide constituie roca mamă.

Următorul tip de sol a fost găsit în zona câmpului didactic al Disciplinei de Legumicultură: Cernoziom epicalcaric, cambic, regradat, format pe cernoziom pelic, cu o morfologie de tip: At, Am, Azsc, Am 1, Am2.

2.5 Condiții meteorologice

a). Temperatura

Media anuala atemperaturii aerului la Iași in perioada 2015 – 2016 a fost de 9,6oC, amplitudinea mediilor lunare fiind de 24 – 25oC. În luna ianuarie media este cuprinsă între -3,5 și -4,2oC, iar în iunie 19,2 – 21,3oC.

La circa 15 octombrie are loc primul îngheț, cel mai târziu avand loc pe 20 mai. În zona Iași, numărul de zile fără îngheț este cuprins intre 175 – 183 de zile.

Odată cu 23 martie sunt înregistrate temperaturi mai mari de 5oC. Pragul optim de dezvoltare al culturii agricole este considerat atunci când temperatura trece de 10oC. De obicei acest lucru se întâmplă în perioada 11 martie – 20 octombrie, aceasta fiind și perioada în care se realizează o sumă de 3000 – 3200oC a temperaturilor active.

b). Precipitațiile

În perioada 2015-2016 s-a constatat că norma anuala este de 560,69 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații înregistrată în această perioadă fiind de 752,2 mm, iar cea mai mică, 355 mm.

În cea mai mare parte a anului precipitațiile ce ajung la suprafața solului sunt sub formă de ploi. 31-41 zile cu ninsoare s-au înregistrat în perioada noiembrie – martie.

c). Regimul eolian

Intensitatea vânturilor este foarte de importantă, având o frecvență deosebită. Vântul se manifestă atât fiziologic cât și mecanic asupra plantelor, având o influență puternică. Numeroase procese fiziologice precum: fotosinteza, transpirația, fecundarea, înflorirea, precum și maturarea fructelor este influențată de vânt. Cele mai întâlnite fenomenele mecanice provocate de intensitatea vântului sunt îndoirea sau răsucirea tulpinilor, în unele cazuri, chiar și ruperea acestora.

d). Nebulozitatea și durata de stralucire a soarelui

Nebulozitatea este determinată în funcție de gradul de acoperire al cerului cu nori. În luna decembrie gradul de nebulozitate este cel mai ridicat, acesta ajungând să fie de 8,2 – 8,8 ore. În ianuarie și februarie, gradul de nebulozitate este de 5,7 – 8,9 ore.

Luna decembrie este caracterizată printr-o durată de stralucire a soarelui cuprinsă între 43,6 și 173,3 ore, iar în luna iulie, aceasta este cuprinsă între 175,6 – 286,5 ore. Insolația din perioada de vegetație este de 988 – 1515 ore.

e). Accidente climatice

Accidentele climatice pot avea un efect hotărâtor asupra cantității și calității producției. Acest lucru este determinat de gradul lor de intensitate și frecvență.

În Iași bruma și înghețurile sunt fenomene normale, mai ales în locurile mai joase, cum este și cazul fermei horticole. Aceste fenomene apar in lunile aprilie și octombrie, ele fiind normale pentru această perioadă. Ele pot apărea chiar și mai târziu în primvăvară, cum ar fi în luna mai sau chiar toamna mai timpuriu. Cele mai multe brume apar în luna octombrie, în aprilie înregistrându-se 3,6 zile cu brume.

f). Concluzii asupra condițiilor de mediu

În urma analizei evoluției naturale a temperaturii s-a constatat că la Iași sunt condiții perfecte pentru cultivarea plantelor legumicole, atât în câmp, cât și în spații protejate.

Media anuală de 9,6oC este prielnică pentru desfășurarea proceselor de creștere, dar și de fructificare, precum și pentru evoluția proceselor biochimice la nivel radicular.

Ceilalți factori nu sunt limitativi pentru cultivarea plantelor legumicole, excepție făcând precipitațiile medii lunare și anuale. Cantitatea insuficientă de precipitații trebuie completată prin irigare.

2.6 Organizarea unității

2.6.1 Prezentarea generală a principalelor sectoare

Asigurând condițiile de cercetare agricolă și practică productivă, Stațiunea Didactică din Iași este specializată pe aceste lucruri.

Stațiunea didactică asigură sectoare ce permit efectuarea lucrărilor cu studenții în teren, aceasta posedând și pepiniere, sere, fermă zootehnică, dar și colecții de plante.

Această Stațiune Didactică este împărțită în:

Sectorul de producție – Producția este diferențiată în trei ferme:

Ferma nr. 1. Ezăreni (profil agricol);

Ferma nr. 2. Rediu (profil zootehnic);

Ferma nr. 3. V. Adamachi (profil horticol)

Sectorul de cercetare (în cadrul fiecărei ferme)

Pentru plante horticole – legume, flori, pomi, vie;

Pentru plante de câmp;

Pentru creșterea animalelor;

Sectorul administrativ

Ferma horticolă „Vasile Adamachi” are ca scop deservirea învățământului superior de la Facultatea de Horticultură reprezentând o formă exactă de organizare a muncii și a producției, în cadrul sectorului agricol.

Aceasta este organizată pe trei sectoare:

Sectorul pomicol;

Sectorul viticol;

Sectorul legumicol (1,02 ha)

Aceste sectoare cuprind amenajări conforme producției și plantațiilor, o colecție ampelografică, câmpuri didactice, colecții pomicole precum și un ansamblu de mașini utilizate în agricultură. Sectoarele sunt destinate lucrărilor practice ce fac parte din planul de învățământ al Facultății de Horticultură.

Modul de folosire al terenului

Următoarele unități organizatorice se găsesc în componența Stațiunii Didactice din Iași:

Sector de producție

Atelier didactico-experimental de legumicultură

Atelier didactico-experimental de floricultură

Cultura în sistem ecologic al speciilor horticole este practicată pe o suprafață de 2,07 ha, din care 1,02 ha cuprinde culturi legumicole, iar 1,05 ha cuprinde culturi pomicole.

2.6.2 Atelierul didactico-experimental de legumicultură

Baza tehnico materială

Având o dotare tehnică proprie, acesta se folosește și de baza tehnico-materială a Catedrei de mecanizare a Facultății de Horticultură dar și de baza tehnico-materială a fermei horticole „V. Adamachi” pentru unele lucrări. Atelierul de legumicultură este dotat cu următoarele:

Magazie cu suprafața de 400 m2

Instalație de irigat prin picurare

Instalație de irigat cu conducte subterane

Motocultor Honda – 4,5, cu freză și plug

Motocultor BCS – 10 CP împreună cu echipamentele aferente

Mașină de stropit M 70

Două aparate de stropit tip AS – 16

Solarii reci cu suprafața de 0,10 ha

Atomizor de 20 l

Seră înmulțitor de 400 m2

Inventar agricol ce constă în: unelte agricole, tărgi, ambalaje, roabe, etc.

Autolaborator pentru determinări rapide în teren a proprietăților fizice și agrochimice ale solului

Modul de utilizare al terenului

Practicată pe o suprafață de 1.02 ha, cultura speciilor legumicole din cadrul fermei „Vasile Adamachi” Iași, are o suprafață efectivă de 0,66 ha. Datorită configurației terenului, acesta a fost împărțit în cinci sole distincte, inegale ca suprafață.

Fig. 2.2. Modul de utilizare al terenului

CAPITOLUL 3 – OBIECTIVELE STUDIULUI SI METODOLOGIA CERCETARII

3.1 Scopul si obiectivele cercetarii

Dupa cum s-a putut observa anterior, principala utilizare a reventului este cea culinara. Petiolul este cel care se consuma, atat sub forma de dulceata, cat si de marmelade sau compoturi. Specia corespunde unei piete de legume proaspete.

In ultimii ani s-a constatat faptul ca piata se indreapta din ce in ce mai mult spre principii sanatoase, respectiv catre fructe si legume proaspete, marindu-se consumul acestora sub forma proaspta. Acest fapt duce la inlocuirea preparatelor prelucrate pentru un timp indelungat.

Este necesara aplicarea unor masuri tehnologice de cultivare, astfel incat productia legumelor sa sporeasca. Printre aceste masuri se numara:

Alegerea terenului in functie de cerintele speciei legumicole ce se doreste a fi cultivata;

Alegerea unui cultivar potrivit ce corespunde resurselor naturale si tehnice ce pot fi asigurate;

Infiintarea culturii, respectand schema, epoca, densitatea, etc.;

Aplicarea corespunzatoare a lucrarilro de intretinere;

Recoltarea si valorificarea productiei

Experienta stabilita in vederea realizarii scopului propus a tinut cont de urmatoarele obiective:

Caracterizarea morfologica a cultivarurilor utilizati;

Caracterizarea dinamicii productiei;

Evaluarea atat a productiei totale, cat si a celei timpurii de revent

3.2 Materialul și metoda de lucru

Victoria, Glaskin’s Perpetual și Populație locală sunt soiurile alese pentru realizarea acestei experiențe.

Victoria

Fiind cunoscut și sub numele de large Victoria, acest soi are o creștere foarte rapidă din sămânță. Chiar din primul an de la înființarea culturii, se poate face recoltarea.

Având tulpinile de culoare verde și dimensiuni medii, acest soi este și unul suculent. Soiul Victoria este un soi care se pretează excelent scopurilor comerciale, având o productivitate foarte bună

Acest soi are un pețiol cu gust dulce, de culoare verde uniform decolorat în partea superioară și o culoare roz, mai intens, în partea de jos.

Fig 3.1. Soiul Victoria în plină vegetație (original)

Fig 3.2. Soiul Victoria la începutul vegetației

Glaskin’s perpetual

Originea acestui soi este Anglia. Condiția exploatării soiului Glaskin’s încă din primul an o constă ca acesta să fi germinat devreme. Spre deosebire de alte soiuri, acesta prezintă niște pețioluri cu puțin acid oxalic. Pețioșurile sale sunt lungi, acestea având culoarea roșie-verzuie.

Din punct de vedere culonar, combinate cu fructe dulci, cum ar fi căpșunile, pețiolurile soiului Glaskin’s, sunt ideale pentru plăcinte și tarte.

Acesta produce recolte bogate, mulți ani la rând, având un port viguros.

Fig 3.3. Soiul Glaskins în plină vegetație (original)

Fig 3.4. Soiul Glaskins la începutul vegetației (original)

Populație locală

Cultivarul este rezistent la ofilire, având o creștere verticală, iar tulpinile fiind mari și viguroase. Pețiolul este roșu aprins, foarte viguros, dar și rezistent.

Acesta poate fi pus la conserve sau poate fi congelat.

Fig. 3.5 Populație locală toamna (original)

Fig 3.6 Populație locală primăvara (original)

3.3 Tehnologia de cultură

Cultura în câmp

Această cultură se înființează folosind materialul săditor obținut atât pe cale sexuată, prin răsaduri, cât și pe cale vegetativă.

Fig. 3.7. Aspect (panoramă) din câmp (original)

Fig 3.8. Aspect din câmp toamna (original)

Înmulțirea prin semințe este puțin recomandată, acest tip de înmulțire ducând la obținerea unor plante neuniforme, slab productive cu o calitate inferioară, care intră târziu în producție. Soiurile Glaskin`s perpetual și Victoria sunt cele mai indicate pentru acest mod de înmulțire.

Fig. 3.9. Soiul Victoria (original)

Fig. 3.10. Semințe de revent

Fig. 3.11. Formarea semințelor de revent (original)

Atât toamna, cât și primăvara răsadurile sunt produse prin semănat în ghivece sau în brazde reci. Făcându-se la adâncimea de 2,5 cm, semănatul pe brazde reci trebuie realizat pe distanțe de 20 de cm. Puieții necesari înființării unui hectar de cultură se obțin de pe 1000 de m2 de pepinieră, fiind necesare 2,2 – 2,5 kilograme de sămânță.

Materialul poate fi plantat atât primăvara, cât și toamna, rărirea răsadurilor făcându-se la 15 – 20 de centimetri pe rând. Mușuroirea sau bilonarea sunt procedeele prin care se pot proteja brazdele reci rămase iarna în câmp.

O metodă prin care se vor obține niște rezultate mai uniforme și mai productive este înmulțirea pe cale vegetativă. Plantele de 4-5 ani se vor despărți. De la aceste plante se vor folosi rizomi întregi sau porțiuni de rizomi de 200-250 de g. Rădăcinile rizomilor despărțiți trebuie sa fie puternice, aceștia trebuind să prezinte 1 – 2 muguri bine dezvoltați.

Fig. 3.12. Rizom de revent (original)

Fig. 3.13. Înmulțirea pe cale vegetativă (original)

Cultura forțată este folosită pentru a eșalona consumul în extrasezon, atât în câmp, cât și în diferite spații. Plantele pot fi forțate având în vedere condițiile de întuneric, căldură și umiditate.

Încă de la jumătatea iernii se poate începe forțarea culturii în câmp. Pentru a face acest lucru, plantele vor fi acoperite cu cilindri, containere mari, cutii, butoaie, cadre metalice etc. Peste acestea se vor așeza straturi protectoare de paie, fân, ferigi sau alte materiale.

Fig. 3.14. Revent acoperit cu cilindri

Toamna târziu se poate face forțarea reventului în pivnițe, sere sau șure. De asemenea, această forțare se poate face și iarna. După scoaterea din câmp se face expunerea rizomilor la frig pentru câteva zile. Urmează fasonarea lor, precum și scurtarea rădăcinilor., dar și împachetarea acestoraț în mănunchiuri compacte de turbă umedă. În final, aceștia vor fi plantați direct în sol sau în lăzi.

Plantele vor fi acoperite cu cutii sau cu folie de polietilenă neagră, atât pentru forțare cât și pentru asigurarea necesarului de întuneric. Trebuie să se asigure o umiditate corespunzătoare în permanență, menținându-se în același timp o temperatură cuprinsă între 10 – 13 Co.

După ce au trecut 4-5 săptămâni se poate face recoltarea, dacă s-au asigurat toate aceste cerințe.

Fig. 3.15. Forțarea reventului în pivnițe

3.4. Sistemul de cultură practicat

Odată cu apariția sistemului de cultură sustenabil, agricultura industrială intensivă și-a mai redus impactul negativ asupra produselor agricole și asupra mediului agricol.

Scopul sistemului de legumicultură sustenabilă este de a îmbunătăți calitatea vieții atât pentru generațiile prezente, cât și pentru cele viitoare.

Principalul obiectiv al acestui sistem este de a opri degradarea solului și a menține potențialul productiv al acestuia.

3.5. Pregătirea terenului

Alegerea terenului trebuie făcută cu o foarte mare atenție pentru că o cultură de revent poate dura chiar și 10 ani. Cele mai indicate premergătoare pentru cultura de revent sunt solanaceele dar și leguminoasele. Aceste premergătoare vor menține terenul bine structurat și lipsit de buruieni.

După ce au fost recoltate plantele premergătoare, se va realiza o arătură de vară, atât în cazul culturilor de păioase, cât și în cazul prășitoarelor timpurii.

Se execută o lucrare cu subsolierul, realizandu-se o arătură la adâncimea de 30-35 de cm, din momentul în care solul permite acest lucru sau după ce au trecut 20 de zile de când terenul a început să înverzească. Se face și o lucrare cu grapa cu discuri ori cu un cultivator.

Lucrarea cu cultivatorul sau grapa cu discuri se poate efectua, atunci când se dorește însămânțarea primăvara, imediat după ce terenul s-a zvântat.

Toamna devreme va avea loc pregătirea terenului, efectuandu-se o fertilizare a sa cu 40 – 80 de tone pe hectar de gunoi de grajd, alături de 50 kg K2O/ha și 50-60 kg P2O5.

După ce s-a realizat această fertilizare, ea va fi urmată de încorporarea în sol prin desfundare la 40 de cm sau prin arătură la 30 – 35 cm.

3.6. Înființarea culturii

Reventul se poate înmulți atât pe cale vegetativă, cât și pe cale generativă.

Înmulțirea prin semințe nu este foarte recomandată din mai multe considerente. În primul rând, plantele care se vor obține din semințe vor fi de o o productivitate mai mică. În al doilea rând, acestea vor intra târziu în producție, fiind de o calitate inferioară. De asemenea, acestea vor fi și neuniforme. Atât Victoria, cât și Glaskin`s perpetual, sunt indicate pentru acest tip de înmulțire.

Înmulțirea aceasta poate fi realizată atât prin semănat direct în câmp, cât și prin răsad.

Răsadul se produce prin semănarea în ghivece sau pe brazde reci, atât toamna, cât și primăvara. Distanța între rânduri trebuie să fie de 20 de cm, semănatul făcându-se la 2,5 cm în cazul brazdelor reci. Materialul rezultat poate fi plantat primăvara următoare sau în toamnă. Plantulele care rămân peste iarnă în câmp trebuie protejate prin bilonare sau mușuroire.

Însămânțarea se poate face la începutul lunii august, primăvara devreme sau în pragul iernii, atunci când se dorește înființarea culturii direct în câmp. Semănatul se poate face mai adânc în terenuri ușoare sau la adâncimi de 1 – 2 cm cu mașina SPC-6. Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 80 de cm. Trebuie să se aibă în vedere utilizarea semințelor cu o germinație de 70%, puritate de 95% și umiditate de 12%.

Despărțirea plantelor este în momentul de față cea mai răspândită formă de cultură. Se vor folosi astfel rizomi recoltați de la o plantație mai veche sau rizomi recoltați din cultura de producere a materialului.

Rizomii nu trebuie fragmentați, astfel încât să se evite îmbolnăvirea sau rănirea lor. Ei trebuie să aibe greutatea de cca 250 de g, să prezinte un mugure vegetativ și să aibă 1-2 rădăcini.

Se vor deschide gropi sau șănțulețe de 10 cm adâncime pentru plantarea rizomilor. Acestea vor fi realizate de cultivatorul cu organe active tip rariță. După ce au fost plantați, rizomii se vor presa ușor cu un strat de 2-3 cm de pământ.

Fig. 3.16. Despărțirea rizomilor (original)

Fig 3.16. Plantarea rizomilor (original)

3.7. Lucrări de îngrijire

Lucrările de îngrijire au un caracter general. Se vor executa prașile pentru a menține terenul curat de buruieni. De asemenea, se vor administra toamna, odată la doi ani 30 – 40 de t/ha gunoi de grajd. Se va face și o irigare la nevoie. Pentru a asigura desimea culturii la plantare, se va face o udare abundentă, iar golurile vor fi completate. În cazul culturilor realizate prin semănat, se va face și o rărire a plantelor pe rând. Rărirea trebuie realizată la 3 săptămâni dupa răsărit.

Se va avea în vedere și îndepărtarea tiplinilor florifere pe măsură ce apar, aceasta fiind considerată o lucrare cu caracter special. Favorizând depunerea substanțelor asimilate în rizomi, precum și îngroșarea pețiolului, dar și dezvoltarea frunzelor, această lucrare este foarte necesară.

Lucrarile de igienizare sunt și ele importante. Se va avea în vedere ca lucrările de igienizare să se desfășoare înaintea primei prașile, acestea constând în îndepărtarea și arderea părților uscate ale plantei.

3.8. Recoltarea

Recoltarea se desfășoară începând din anul doi de la plantare. Se va continua în perioada aprilie – iunie a fiecărei primăveri, după ce au trecut 6 săptămâni de la reluarea vegetației.

Recoltarea se va face la un număr cât mai limitat de pețioli de la fiecare plantă (2 – 3 în primul an și 4 – 5 în anii următori), astfel încât plantele să nu se epuizeze, permițând astfel depunerea de substanțe nutritive în rizomi.

Pețiolurile de 2,5 cm la bază sunt cele care îndeplinesc criteriul de recoltare. Modul de recoltare este unul foarte simplu, acesta realizându-se prin tăierea acestora de la nivelul solului.

Porțiunile de rizom, dar și limbul frunzei va fi îndepărtat, pețiolurile fiind legate în pachete.

Cultura de revent poate dura 9-10 ani. În primul an de recoltare se pot obține producții de 4-6 t/ha. În anii 5-7 aceste producții pot crește până la 30-40 de t/ha, urmând ca in cel de-al 8-lea an cultura să devină neprofitabilă. Din acest moment se recomandă desființarea ei.

Rizomii rezultați în urma desființării culturii pot fi folosiți pentru a înființa o nouă plantație sau pentru forțare.

CAPITOLUL 4 – REZULTATE PROPRII ȘI DISCUȚII

4.1 DESCRIEREA SORTIMENTULUI

Rezultate privind caracterizarea generală a sortimentului utilizat

Pentru principalele însușiri agroproductive ale recoltei, s-au efectuat determinări și observații pe parcursul experimentării.

Potențialul de producție

Tipul de creștere

Culoarea, mărimea pețiolurilor

Rezistența sortimentului

Conform datelor preliminare a rezultat că sortimentul de revent din ferma Vasile Adamachi, județul Iași este reprezetat de trei soiuri: Victoria, Glaskins perpetual și Populație locală.

Descrierea sortimentului utilizat a fost realizată și reprezentată introducând datele în Tabelul 4.1.. În cadrul acestui tabel se pot observa toate caracteristicile sortimentului, de la înălțimea plantelor în cm, capacitatea de emitere a tulpinilor si producție, până la caracterele pețiolului și anume lungimea acestuia, diametrul, culoarea și frăgezimea.

Tabelul 4.1

Descrierea sortimentului

După cum se poate observa în acest tabel, soiul Victoria are înălțimea cea mai mare, aceasta atingând 62.24 de cm. Acest soi este urmat în înălțime de Populație locală la 60.21 cm, urmat de Glaskins perpetual ce are o înălțime de 58.73 cm. Toate soiurile au o capacitate maximă de emitere a tulpinilor, respectiv 100%.

Producția diferă și ea. Soiul Victoria este cel mai productiv, având o producție de 41956 de kg/ha. Acesta este urmat de soiul Glaskins perpetual, cu o producție de 35125 de kg/ha și Populație locală de 33725 de kg/ha.

Caracterele pețiolului sunt diferite la cele trei soiuri. Lungimea pețiolului este o caracteristică ce diferențiază. Soiul Glaskins perpetual are cel mai mic pețiol, acesta atingând 40 de cm. Soiurile Victoria și Populație locală au amândouă dimensiunea pețiolului cuprinsă între 40 si 45 de cm. Diametrul pețiolului este asemănător la toate cele trei soiuri, acesta fiind cuprins între 20 si 22 de cm.

Un caracter care diferă la toate cele trei soiuri este culoarea. După cum se poate observa în tabel soiul Victoria are o culoare roz, iar celelalte doua Glaskins perpetual, respectiv populația locală au culoarea roșu strălucitor și roșu aprins. Frăgezimea este marcată pe o scară de la 1 la 5. Conform tabelului 4.1., aceasta diferă și ea. Primele două soiuri, respectiv Victoria si Glaskins au o frăgezime maximă de 5, populația locală având o frăgezime de 4.

4.2 EȘALONARE ȘI DINAMICĂ

4.2.1 EȘALONARE

În tabelul 4.2 se pot observa recoltările pe date calendaristice. Aceste date au fost colectate în urma recoltării pețiolurilor de revent o dată pe săptămână, timp de 10 săptămâni.

Tabel 4.2

Recoltări pe date calendaristice

După cum se poate observa în acest tabel, recoltările au început pe data de 1 aprilie 2016 și s-au încheiat pe data de 15 iunie 2016.

În urma recoltărilor s-a constatat faptul că producția la soiul Victoria și la Glaskins a fost maximă în perioada 1.05 – 15.05, urmând să scadă în săptămânile următoare. Soiul Populație locală a avut o producție maximă abia în perioada 15.05 – 31.05, urmând ca în ultima perioadă, aceasta să scadă.

Putem spune că vârful de prodcție a fost atins în perioada 1.05 – 31.05.

Fig. 4.1. Recoltări pe date calendaristice

Acest grafic arată evoluția producției în funcție de perioada în care au fost recoltate pețiolurile. După cum s-a văzut în Tabelul 4.2 și după cum se observă și aici, producția la soiul Victoria și Glaskins perpetual atinge maximul în perioada 1.05 – 15.05, iar cea de Populație locală în perioada 15.05 – 31.05.

4.2.2 DINAMICĂ

În tabelul 4.3. se poate observa dinamica producției pe variante. Acest tabel a fost realizat adunând cantitățile recoltate

Tabel 4.3.

Dinamica producției pe variante

După cum se poate observa în Tabelul 4.3., producția are cea mai mare creștere în perioada lunii mai.

Aceasta crește de la 5,37 kg, la sfârșitul lunii aprilie, în cazul soiului Victoria, ajungând până la 13,63 kg la sfârșitul lunii mai.

Soiul Glaskins a cunoscut și el o creștere mare a producției pe perioada lunii mai, acesta ajungând de la o producție de 4,13 kg la finalul lunii aprilie, până la 11,16 kg la finalul lunii mai.

De asemenea și soiul Populație locală a cunoscut o creștere mare în perioada lunii mai, acest soi pornind de la o producție totală de 5,39 kg la sfârșitul lunii aprilie, până la 12,81 kg la sfârșitul lunii mai.

După luna mai, producția scade în intensitate. Cea mai mare producție a fost realizată de soiul Victoria, acesta atingând suma de 15.09 kg. Populația locală se situează pe locul doi cu suma finală de 12,77 kg, iar pe locul trei se situează soiul Glaskins perpetual cu un total final de 14,71 kg.

Fig 4.2. – Dinamica producției pe variante

După cum se poate observa în graficul de la Fig 4.2., cât și în Tabelul 4.3. producția crește cel mai mult pe perioada lunii mai.

4.2 PRODUCȚIE TIMPURIE

4.3 PRODUCȚIE TOTALĂ