Prof. Univ. Dr. Med. Marius Alexandru MOGA Asist. Univ. Dr. Oana DIMIENESCU Autor : Fabian RUSU BRAȘOV, 2018 INCIDEN ȚA HIPERTENSIUNII ARTERIALE… [614969]

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. Med. Marius Alexandru MOGA
Asist. Univ. Dr. Oana DIMIENESCU

Autor :
Fabian RUSU

BRAȘOV, 2018

INCIDEN ȚA HIPERTENSIUNII ARTERIALE INDUSĂ DE SARCINĂ ÎN
SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ -GINECOLOGIE „DR. I. A.
SBÂRCEA” BRAȘOV ÎN PERIOADA 2014 – 2017

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. Med. Marius Alexandru MOGA
Asist. Univ . Dr. Oana DIMIENESCU

BRAȘOV, 2018

CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………………………………………… 8
PARTEA GENERALĂ ……………………………………………………………………………………………………………………………………. 10
1. Definiție și clasificare ……………………………………………………………………………………………………………………… 10
1.1. Hipertensiunea gestațională …………………………………………………………………………………………….. 10
1.2. Preeclampsia ………………………………………………………………………………………………………………………. 11
1.3. Eclampsia ……………………………………………………………………………………………………………………………. 13
1.4. HTA cronică complicată cu preeclampsie …………………………………………………………………………. 14
1.5. HTA cronică …………………………………………………………………………………………………………………………. 14
1.6. Preeclampsia severă ………………………………………………………………………………………………………….. 15
1.7. Sindromul HELLP ……………………………………………………………………………………………………………….. 16
1.8. Eclampsia ……………………………………………………………………………………………………………………………. 18
2. Epidemiologie …………………………………………………………………………………………………………………………………. 20
3. Fiziopatologie ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 20
4. Etiologie …………………………………………………………………………………………………………………………………………… 21
5. Patogenia hipertensiunii induse de sarcină …………………………………………………………………………………. 22
5.1. Invazia trofoblastică anormală………………………………………………………………………………………….. 22
5.2. Alterarea endoteliului vascular …………………………………………………………………………………………. 22
6. Anatomie patologică ………………………………………………………………………………………………………………………. 23
7. Diagnosticul diferențial al hipertensiunii induse de sarcină ……………………………………………………….. 23
8. Diagnostic pozitiv …………………………………………………………………………………………………………………………… 24
9. Factori de risc: …………………………………………………………………………………………………………………………………. 26
10. Complicațiile HTAIS ……………………………………………………………………………………………………………………. 27
10.1. Complicații materne …………………………………………………………………………………………………………… 27

10.2. Complicații fetale ……………………………………………………………………………………………………………….. 29
11. Conduita terapeutică ………………………………………………………………………………………………………………….. 30
11.1. Tratamentul profilactic al HTAIS ……………………………………………………………………………………….. 30
11.2. Tratamentul curativ al HTAIS ……………………………………………………………………………………………. 30
11.3. Tratamentul medical al HTAIS …………………………………………………………………………………………… 31
11.4. Terapia anticonvulsivantă …………………………………………………………………………………………………. 33
11.5. Terapia antihipertensivă ……………………………………………………………………………………………………. 34
11.6. Indicațiile tratamentului medicamentos în preeclampsie ………………………………………………. 36
12. Rolul a sistentului medical în îngrijirea pacientei cu preeclampsie …………………………………………. 38
12.1. Îngrijirea gravidelor bolnave ……………………………………………………………………………………………… 38
12.2. Toaleta zilnică …………………………………………………………………………………………………………………….. 38
12.3. Regimul dietetic ………………………………………………………………………………………………………………….. 39
12.4. Asigurarea tranzitului intestinal ……………………………………………………………………………………….. 39
12.5. Supravegherea gravidei bolnave ………………………………………………………………………………………. 40
12.6. Administrarea medicației …………………………………………………………………………………………………… 41
12.7. Supravegherea produsului de concepție ………………………………………………………………………….. 41
12.8. Prevenirea infecțiilor supraadăugate ……………………………………………………………………………….. 42
12.9. Gimnastica terapeutică în pat și masajul …………………………………………………………………………. 42
12.10. Îngrijirile pre și postoperatorii la femeile gravide ……………………………………………………………. 42
PARTEA SPECIALĂ ……………………………………………………………………………………………………………………………………… 43
1. Scopul lucrării ………………………………………………………………………………………………………………………………….. 43
2. Obiectivul studiului …………………………………………………………………………………………………………………………. 44
3. Material și metodă …………………………………………………………………………………………………………………………. 44
3.1. Prezentarea lotului de cercetare ………………………………………………………………………………………. 44

3.2. Prezentarea instrumentului de cercetare ………………………………………………………………………… 44
3.3. Prezentarea procedurii de corelație, analiză și prelucrare a datelor ……………………………… 45
4. Studiu statistic ………………………………………………………………………………………………………………………………… 46
4.1. Incidența sarcinilor cu HTAIS. ……………………………………………………………………………………………. 46
4.2. Repartiția pe ani a sarcinilor cu HTAIS ……………………………………………………………………………… 47
4.3. Repartiția pe grupe de vârstă a mamei ……………………………………………………………………………. 48
4.4. Repartiția sarcinilor cu HTAIS în funcție de paritate ……………………………………………………….. 49
4.5. Gemelaritate ……………………………………………………………………………………………………………………….. 50
4.6. Mediul de reședință ……………………………………………………………………………………………………………. 51
4.7. Ocupația………………………………………………………………………………………………………………………………. 52
4.8. Prezența HTAIS în antecedente ………………………………………………………………………………………… 53
4.9. Avorturi în antecedente …………………………………………………………………………………………………….. 54
4.10. Operația cezariană în antecedente …………………………………………………………………………………… 55
4.11. Antecedente personale patologice …………………………………………………………………………………… 56
4.12. Fumatul ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 57
4.13. Patologii obstetricale asociate sarcinii cu HTAIS …………………………………………………………….. 58
4.14. Patolog ii non -obstetricale asociate sarcinii cu HTAIS …………………………………………………….. 59
4.15. Simptomatologia de debut ………………………………………………………………………………………………… 60
4.16. Sporul ponderal al pacientelor cu HTAIS în timpul sarcinii ……………………………………………… 61
4.17. Evaluarea valorilor tensionale ale pacientelor cu HTA. …………………………………………………… 62
4.18. Distribuția cazurilor în funcție de forma clinică a TA în sarcinile cu HTAIS ……………………. 63
4.19. Distribuția cazurilor în funcție de grupa de sânge …………………………………………………………… 64
4.20. Distribuția cazurilor în funcție de tipul Rh -ului ………………………………………………………………… 65
4.21. Motivele internării ………………………………………………………………………………………………………………. 67

4.22. Distribuția cazurilor în funcție de valoarea hemoglobin ei la internare ………………………….. 68
4.23. Distribuția cazurilor în funcție de valoarea bilirubinei totale (BT) ………………………………….. 69
4.24. Distribuția cazurilor în funcție de valorile glicemice la pacientele cu HTAIS …………………. 70
4.25. Distribuția cazurilor în funcție de valorile creatininei serice …………………………………………… 71
4.26. Distribuția cazurilor în funcție de valorile sodiului (Na+) plasmatic ……………………………….. 72
4.27. Genul fătului ……………………………………………………………………………………………………………………….. 73
4.28. Tipul prezentației fetale …………………………………………………………………………………………………….. 74
4.29. Modul de finalizare al nașterii …………………………………………………………………………………………… 75
4.30. Greutatea feților la naștere ……………………………………………………………………………………………….. 76
4.31. Gradul prematurității în funcție de greutatea la naștere ………………………………………………… 77
4.32. Corelația între vârsta gestațională și momentul nașterii ……………………………………………….. 78
4.33. Scorul APGAR ……………………………………………………………………………………………………………………… 80
4.34. Viabilitatea feților născuți din sarcini cu HTAIS ……………………………………………………………….. 81
CAZURI CLINICE ………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 82
DISCUȚII ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. 128
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 134
ABREVIERI ………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 135
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………………………………………… 138

„Viața este ca o flacără care se stinge întotdeauna, dar recapătă scântei ori de câte ori se
naște un copil”

Bernard Show

INTRODUCERE

Sarcina este starea fiziologică a femeii ajunsă la maturitate sexuală, prin care trupul și
psihicul ei realizează armonia deplină, împlinirea menirii sale biologice și sociale. Există situații când, în cursul evoluției unei sarcini, pot apărea diferite complicații, una dintre cele mai frecvente fiind
hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială apărută în timpul sarcinii nu este în mod obișnuit
periculoasă, ea fiind denumită „hipertensiune arterială tranzitorie a sarcinii”.
Totuși, trebuie monitorizată atent, pentru că poate fi primul semn al unei stări patologice
grave, numită preeclampsie. Tensiunea arterială (TA) a gravidei poate rămâne normală, poate crește
ușor pe parcursul sarcinii sau poate fi severă, situație în care necesită tratament de urgență pentru
prevenirea complicațiilor materne și fetale. Creșterea valorilor TA poate reprezenta un simptom al
preeclampsiei, stare patologică cu potențial letal atât pentru mamă, cât și pentru făt. În mod normal,
tensiunea arterială la femeia însărcinată scade în trimestrul II de sarcină și revine la normal în
trimestrul al III -lea.
Totuși, în a proximativ 10% din cazuri tensiunea arterială crește până la niveluri anormal de
mari, de obicei, în trimestrul II și III de sarcină, fiind considerată hipertensiune arterială indusă de sarcină. În a doua jumătate a sarcinii, hipertensiunea indusă de sarci nă (HTAIS) se manifestă prin
apariția albuminei în urină, edeme, creșterea tensiunii arteriale, simptome care trădează prezența afectării renale. O formă gravă a HTAIS în ultimul trimestru al sarcinii este eclampsia, care, pe lângă
aceste simptome, se cara cterizează prin apariția de convulsii asemănătoare celor din crizele
epileptice.
Apariția hipertensiunii arteriale este, de obicei, asimptomatică, fiind descoperită de cele mai
multe ori întâmplător la verificarea de rutină a tensiunii arteriale. Hipertens iunea arterială (HTA)
apărută în timpul sarcinii reprezintă o problemă majoră de patologie deoarece prin complicațiile care le generează poate pune în pericol atât viața gravidei cât și a fătului, fiind răspunzătoare pentru 1/5 din mortalitatea mamei și 1/ 4 din cea a fătului. Supravegherea corectă a gravidei pe parcursul
evoluției sarcinii constituie unul din principalele mijloace de identificare a factorilor de risc pentru
8

hipertensiune, diagnostic precoce și terapie, cu reducerea semnificativă a complicaț iilor materne și
fetale.
Motivația alegerii acestei teme, constă în faptul că hipertensiunea indusă de sa rcină
reprezită una din princialele cauze de mortalitate maternă în țările dezvoltate. Tulburările hipertensive
ce complică evoluția sarcinii sunt frec vente, reprezentând după hemoragii și infecții, a treia cauză de
mortalitate maternă. HTA are și consecințe asupra copilului, care se naște cu greutate fetală mai mică,
iar mortalitatea fetală este mai ridicată. În plus greutatea scăzută la nașt ere antrenează un risc
crescut de HTA, care se manifestă tardiv la vârsta adultă.
Studii statistice au arătat că aproximativ 10% din gravide dezvoltă HTA la prima sarcină, fiind
pusă în pericol viața mamei cât și a fătului, boala hipertensivă fiind răspunzătoare pentru 20% din mortalitatea maternă și 25% din mortalitatea perinatală. În lume aproximativ 50.000 de femei mor în fiecare an de eclampsie.
Sarcina poate induce hipertensiune la femeia normotensivă sau poate agrava o tensiune deja
existentă. Hipertensiunea ind usă sau agravată de sarcină poate fi acompaniată de edeme și/sau
proteinurie. Dacă tratamentul lipsește se pot dezvolta accese convulsive, tonice, clonice, comă,
punând în joc prognosticul vital.
Decesele materne și perinatale datorate hipertensiunii indus e sau agravate de sarcină pot fi
deseori prevenite prin atente îngrijiri prenatale și o abordare rațională în condițiile terapiei. Chiar și cel
mai sumar examen medical efectuat la o gravidă trebuie să includă măsurarea TA. Depistarea precoce
și tratamentu l pot asigura menținerea sarcinii și o evoluție satisfăcătoare, atât penru mamă cât și
pentru făt.

9

PARTEA GENERALĂ

1. Definiție și clasificare

Termenul de hipertensiune arterială gestațională (HTAG) este nou introdus și a fost ales
pentru a înlocui termenul de hipertensiune arterială indusă de sarcină. Pentru a evita confuzii de
definiție și încadrare dignostică este utilă adoptarea clasificării propusă de Working Group of the NHBPEP. Această clasificare a diferitelor afecțiuni hipertensive întâlnit e pe parcursul sarcinii este
prezenta astfel:
1.1. Hipertensiunea gestațională
 TA sistolică mai mare sau egală cu 140 mmHg sau cea distolică mai mare sau egală
cu 90 mmHg pentru prima dată în sarcină;
 Proteinurie absentă;
 TA se normalizează înainte de 12 săptămâni după naștere;
 Diagnosticul final se poate stabili doar postpartum;
 Pot apare și alte semne ale preeclampsiei ca trombocitopenie sau disconfort
epigastric.
Acastă creștere a TA are valoare diagnostică atunci când este depistată prima dată în a dou a
jumătate a sarcinii. Peste jumătate din aceste paciente pot dezvolta preeclampsie. Dacă preeclampsia
nu apare pe toată durata sarcinii și TA revine la valorile normale după 12 săptămâni postpartum,
atunci HTA gestațională va fi reclasificată ca HTA tranz itorie. [1]
Prezența proteinuriei este un element definitoriu al HTA gestaționale. Absența sa nu trebuie
să reducă totuși gradul de suspiciune față de posibila apariție a complicațiilor materno -fetale ale
hipertensiunii. Sunt studii care au arătat că 10% d in crizele eclamptice pot apare la gravidele
hipertensive înainte de identificarea proteinuriei. [2]
10

1.2. Preeclampsia
Este un sindrom asociat specific sarcinii, caracterizat prin creșteri moderate sau mari ale TA
și proteinurie, dar care poate include afectări variate ale unor organe și sisteme (ficat, rinichi, sistemul
cardiovascular, sistemul hematopoietic și coagularea, sistemul nervos, etc.)
Diagnosticul peeclampsiei se bazează pe asocierea unor valori crscute ale HTA gestaționale
cu proteinuria peste 300 m g/24h. [3]
Criterii minime
 TA mai mare sau egală cu 140/90 mmHg după 20 de săptămâni de gestație;
 Proteinurie peste 300 mg/24 h, sau peste 1+;
o Creșterea certitudinii de preeclampsie
 TA peste 160/110 mmHg;
 Proteinurie mai mare sau egală cu 2 g/24h sau peste 2+;
 Creatinina serică peste 1,2 mg/dL, fără să fi fost anterior crescută;
 Trombocite sub 100,000/ µL;
 Hemoliza microangiopatică – LDH crescut;
 Creșterea nivelului transaminazelor: ALT sau AST;
 Cefalee persistentă sau alte perturbări cerebrale sau vizuale;
 Durere epigastrică persistentă.

Determinarea proteinuriei instantaneu cu stick -uri este puțin credibilă și poate avea o
valoare orientativă și nu diagnostică. Absența proteinuriei este foarte rară, dar și atunci diagnosticul
de preeclampsie va fi menținu t dacă sunt asociate și alte elemente clinice sugestive (cefalee
occipitală, tulburări vizuale, durere epigastrică sau în hipocondrul drept, vărsături, greață) sau de laborator (transaminaze crescute, trombocitopenie, acid uric crescut). [4]
Buletinul Prac tic al Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor din 2002 a gradat
severitatea acestei boli în funcție de manifestările sale. Astfel a fost recunoscută o formă moderată (non- severă) și una severă de preeclampsie. [5]
Preeclampsia se consideră severă dacă sunt prezente unul sau mai multe dintre următoarele
criterii:
11

 TA sistolică > 160 mmHg sau TA diastolică > 110 mmHg, la două determinări la cel
puțin 6h interval, cu pacienta în repaus la pat;
 Proteinuria > 5 g în urina din 24h sau > 3+ în două probe urinare colectate în cel puțin
4h interval;
 Oligurie < 500 ml în 24h;
 Restricție de creștere intrauterină;
 Trombocitopenie;
 Edem pulmonar sau cianoză;
 Afectarea funcției hepatice;
 Tulburări cerebrale sau vizuale;
 Durere epigastrică sau în h ipocondrul drept. [6]
O altă clasificare mai recentă și mai simplă este prezentată în Tabelul 1.1
Tabel 1.1 Indicatori de severitate ai afecțiunilor hipertensive gestaționale [7]
Modificări Non -severe Severe
TA diastolică < 110 mmHg > 110 mmHg
TA sistolică < 160 mmHg > 160 mmHg
Proteinurie < 2+ > 3+
Cefalee Absentă Prezentă
Durere în etajul abdominal
superior Absentă Prezentă
Oligurie Absentă Prezentă
Convulsii Absente Prezente
Creatinina serică Normală Crescută
Trombocitopenie Absentă Prezentă
Transaminaze serice crescute Minim Semnificativ
Restricție de creșrere
intrauterină Absentă Evidentă
Edem pulmonar Absent Prezent
12

Cele mai frecvente manifestări întâlnite în preeclampsia severă sunt durerile epigastrice sau
în hipocondrul drept, cefaleea occipitală, scotoamele și amauroza. Apariția convulsiilor este semnul
diagnostic pentru eclampsie.
Durerile severe în hipocondrul drept sau epigastru sunt evocatoare pentru un infarct hepatic.
Hemoragia în zona de infarct poate genera un he matom ce poate evolua subcapsular și uneori se
poate rupe în cavitatea peritoneală.
Cefaleea și scotoamele sunt datorate creșterii perfuziei cerebrovasculare și edemului
cerebral dezvoltat secundar. Orbirea poate fi cauzată de obstrucția arterei centrale a retinei sau de
dezlipirea de retină secundară edemului. Ea poate fi reversibilă sau permanentă.
Complicațiile materne și fetale sunt influențate de caracterul preeclampsiei (non -sever,
sever), de vârsta sarcinii la care apare preeclampsia, de caracterul c ronic sau gestațional al HTA,
precum și de modul de naștere. În cazul formelor non -severe de preeclampsie, incidența eclampsiei
este de aprox 1%, a mortalității perinatale este similară cu a nou -născuților din mame normotensive,
la fel fiind incidența deco lării premature de placentă normal inserată. Singura diferență evidentă apare
la modalitatea de naștere, incidența nașterii prin operație c ezariană fiind mai ridicată datorită inducerii
medicamentoase mai freventă a travaliului. [4]
Incidența complicațiilo r materno -fetale este mult crescută în formele severe de
preeclampsie. Riscul mortalității materne poate ajunge la 0,2%, iar cel al morbidității la 5%, legat mai
ales de caracterul multiorganic al bolii. Riscul complicațiilor este mai mare înainte de 32 săptămâni de
gestație sau dacă pacienta avea o HTA preexistentă sarcinii și comorbidități asociate acesteia (58, 62).
Incidența și severitatea compicațiilor neonatale este în funcție de momentul instalării preclampsiei
severe și implicit de momentul nașterii . [4]
1.3. Eclampsia
Este reprezentată de convulsii care nu pot fi atribuite altor cauze, la o femeie cu
preeclampsie. Eclampsia p oate fi diagnosticată la o gravidă nespitalizată sau dispensariaztă care vine
la spital de la domiciliu, la o gravidă cunoscută cu preeclampsie, în travaliu sau chiar pospartum. Deși clasic se descrie că riscul de eclampsie dispare odată cu nașterea, se știe că aceasta poate apare și la
24-48h postpartum. [8]
13

Eclampsia este considerată o complicație a hipertensiunii arteriale asociate sarcinii care
poate fi prevenită prin dispensarizarea gravidelor cu risc, prin depistarea creșterii valorilor TA și prin
tratar ea lor cât și prin prevenirea medicamentoasă a convulsiilor. De aceea se consideră că incidența
eclampsiei este în scădere în țările dezvoltate, ea având variații între 1 la 1600 de nașteri și 1 la 3250
nașteri. ( 1/1600 – Olanda, 1/2000 – Scandinavia și An glia, 1/ 2500 – Irlanda, 1/3250 – SUA). [9, 10,
11, 12]
1.4. HTA cron ică complicată cu preeclampsie
Î n m o d n o r m a l , l a m a j o r i t a t e a g r a v i d e l o r , T A s c a d e î n t r i m e s t r i u l d o i ș i î n p r i m a p a r t e a
trimestrului trei de sarcină, revenind la normal în a doua jumătate a trimestrului trei. Gravidele care sunt cunoscute ca hipertensive înainte de sarcină sunt ușor de urmărit pentru apariția preclampsiei. Cele mai dificile cazuri sunt ale gravidelor luate în evidență după 20 de săptămâni de gestație, situație în care este dificilă diferiențierea între o preeclampsie survenind pe fondul unei HTA gestaționale. O
modalitate de a face distincția între cele doua forme de HTA este evaluarea unor organe ce pot
evidenția semne ale unei HTA cronice (afectarea funcției renale, modificăr i ale fundului de ochi (FO),
hipertrofia ventriculară stângă (HVS).
Aproape toate gravidele cu HTA cronică prezintă riscul de a dezvolta peeclampsie, indiferent
de cauza hipertensiunii. Preeclampsia apărută la o gravidă cu HTA cronică este de obicei mai s everă
decât în cazul HTA gestaționale, iar restricția de creștere este și ea mai evidentă. Caracteisticile HTA cronice complicate cu preeclampsie sunt:
 Debut al proteinuriei peste 300 mg/24h la o femeie hipertensivă, dar nu înainte de
20 de săptămâni de sa rcină;
 O creștere bruscă a proteinuriei sau a TA , sau scăd erea trombocitelor sub
100,000/µ L , l a o f e m e i e c u H T A ș i p r o t e i n u r i e î n a i n t e d e 2 0 d e s ă p t ă m â n i d e
gestație. [13]

1.5. HTA cronică
 T A p e s t e 1 4 0 / 9 0 m m H g î n a i n t e d e s a r c i n ă s a u d i a g n o s t i c a t ă î n a i n t e d e 2 0
săptămâni de gestație, dar neatribuită bolii trofoblastice gestaționale;
sau
14

 HTA diagnosticată pentru prima dată după 20 de săptămâni de gestație si
persistentă dup ă 12 săptămâni postpartum. [14]
Hipertensiunea în sarcină se definește prin valori ale tensiunii arteria le sistolice mai mari de
140 mmHg și diastolice peste 90 mm Hg, la minim două determinări realizate l a interval de 4 ore.
O creștere cu peste 30 mm Hg a tensiunii sistolice sau peste 15 mmHg a tensiunii diastolice
constituie hipertensiune gest ațională.
Riscul de apariție a HTAIS este mai mare la femeile cu HTA cronică preexistentă. [15]
Hipertensiunea arterială indusă sau asociată sarcinii este principala entitate implicată direct
sau idirect în morbiditatea și mortalitatea perintală, iar pe te rmen lung, alături de prematuritate și de
anomaliile congenitale , unul din principalii factori determinanți a le sechelelor somato -psiho -motorii.
Hipertensiunea arterială din sarcină este astfel responsabilă de 18% din decesele perinatale și
aproximativ 46% din restricțiile de creștere intrauterină (RCIU). [16]
HTAIS este un sindrom care complică evoluția sarcinii pe parcursul ultimului trimestru, la o
femeie de obicei primipară, indemnă de orice afecțiune renală sau vasculară anterioară.
Aceasta se manifest ă prin creșteri anormale ale tensiunii arteriale (TA) cu sau fără
albuminurie și eventual cu retenție excesivă de apă manifestată prin edeme generalizate. Netratat,
acest sindrom poate evolua spre eclampsie, însă corect tratat se vindecă fără sechele și nu
recidivează la sarcinile ulterioare. [17]

1.6. Preeclampsia severă
Această entitate reprezintă o urgență obstetricală. Datorită riscului mare de apariție a
eclampsiei precum și a deciziei potențiale de naștere vaginală sau operație cezariană (OC), din motive
legate de mamă sau făt, gravida cu preeclampsie severă va fi adusă în sala de nașteri, având la
dispoziție facilități de terapie intensivă de nivel 3. Primele două decizii terapeutice care se vor lua înainte de a începe evaluarea materno -fetală sunt preven irea convulsiilor și scăderea valorilor
crescute ale TA. În acest timp o echipă complexă de medici monitorizează gravida (obsterician, neonatolog, anestezist- reanimator, medic de laborator) și inițiază evaluarea fetală și maternă pentru
a decide conduita e xpectativă sau nașterea. Elementele care influențează cel mai mult decizia sunt
vârsta gestațională, starea mamei și a fătului.
15

Dacă vârsta gestațională documentată este peste 34 de săptămâni, controlul TA materne
este dificil, statusul fetal incert, membr anele sunt rupte și colul favorabil, se va discuta cu gravida
posibilitatea inducerii travaliului. În luarea acestei decizii se va porni de la premiza pragmatică că
terminarea evoluției sarcinii este singurul tratament curativ al preeclampsiei.
Dacă pentru aceeași vârstă gestațională de peste 34 săptămâni, starea generală a mamei
este bună, TA controlată, statusul fetal este bun și membranele intacte, se poate lua în discuție atitudinea exp ectativă sau nașterea. [4]
Dacă gravida optează pentru atitudinea ex pectativă la 34 săptămâni sau mai mult, trebuie să
i se explice riscurile și beneficiile acestei conduite, faptul că decizia se poate modifica neașteptat în funcție de evaluările zilnice, că această atitudine este asociată cu o morbiditate maternă și feta lă mai
mare, iar prelungirea evoluției sarcinii nu este în medie mai mare de 7 zile.
Pentru sarcinile mai mici de 34 săptămâni conduita este diferențiată în funcție de vârsta
gestațională. Astfel, pentru sarcinile mai mici de 23 săptămâni se recomandă întrerupera sarcinii.
Pentru sarcinile între 23 și 32 săptămâni, conduita este expectativă și se bazează pe
administrarea de corticosteroizi pentru maturizarea pulmonară fetală, pe terapia antihipertensivă
atunci când este necesar. Nașterea va fi indusă da că sarcina a ajuns cu bine la 34 săpămâni. [3]
În ceea ce privește modalitatea de naștere trebuie precizat că prezența preeclampsiei nu
este o indicație de operație cezariană. Nașterea vaginală este preferată la gravidele cu sarcini mai
mari de 30 săptămân i. Incidența OC la peste 30 -32 săptămâni se va face în caz de eșec al inducției
medicamentoase, col defavorabil, status fetal incert. Sub 30 săptămâni cezariana va fi electivă în caz
de restricție de creștere intrauteri nă și col defavorabil. [5]
1.7. Sindromul HELLP
Este un sindrom clinic, dar mai ales de laborator, care complică aproximativ 20% din cazurile
de preeclampsie severă. [18]
Descris de Weinstein în 1982 [19] și deși a fost adesea controversat, entitatea reprezintă o
realitate clinică și un subiect p rezent în orice tratament modern de obstetrică. Sindromul HELLP poate
fi asociat cu un risc crescut de decolare de placentă normal inserată (DPNI), hematom subcapsular
hepatic, insuficiență renală (IR), edem pumlonar, coagulare intravasculară diseminată (CID), accident
vascular cerebral (AVC), naștere prematură, moarte fetal ă in utero, deces matern. Un alt element
16

particular de evoluție postoperatorie al pacientelor cu sindrom HELLP este riscul de sângerare
postoperatorie, tendința de a forma hematoame al e plăgilor, în special abdominale, necesitatea
drenajului aspirativ intraperiton eal subaponevrotic, necesarul crescut de derivați de sânge.
Simptomele clinice sunt nespecifice constând în dureri epigastrice, fenomene dispeptice,
fenomene pseudogripale, val orile crescute ale TA putând lipsi uneori din tabloul clinic.
O gravidă cu suspiciune de sindrom HELLP, va fi întotdeauna transferată sau internată într- o
unitate de nivel 3. Ea va fi investigată și tratată ca o gravidă cu preeclampsie severă, un accent particular fiind pus pe detectarea tulburărilor de coagulare. Evaluarea completă maternă și fetală va
duce în cel mai scurt timp la momentul decizional al nașterii sau al temporizării acesteia. Un element
important în luarea acestei decizii este vârsta gesta țională peste 34 săptămâni , recomandarea este
de inițiere a nașterii. Pentru vârstele gestaționale mai mici de 34 săptămâni, atunci când mama și fătul sunt într -o situație stabilă, se poate temporiza nașterea cu 24 -4 8 h p e n t r u a i n i ț i a o c u r ă c u
steroizi în scopul maturării pulmonare . [20]
În ceea ce privește modalitatea de naștere, recomandările sunt similare celor din
preeclampsia severă. O particularitate esențială a nașterii la gravidele cu sindrom HELLP este aceea
că modalitatea de naștere, tehnica anestezică și tehnica chirurgicală pot fi influențate de numărul de
trombocite. Nașterea vaginală se poate desfășura în siguranță chiar și în cazul unei trombocitopenii >20 000/nL, în timp ce pentru o OC numărul de trombocite trebuie să fie cel puțin 45 – 50 000/nL.
Pentru planificarea unei operații cezariene, pacienta trebuie să aibă în rezervă 6 -10 unități de masă
plachetară. Ele se vor administra în funcție de numărul trombocitelor, înainte, în timpul sau după intervenția chirurgicală.
În ceea ce privește tehnica, nu se referă la tehn ica OC care este neschimbată, ci la riscul
crescut de hemtoame intraperitoneale și parietale abdominale, ceea ce impune uneori plasarea unor drenaje aspirative intraperitoneal, sub si supraaponevrotic. [5]
Caracteristicile sindromului HELLP: hemoliză, frot iu periferic (schistocite), bilirubina serică
peste 1,2 mg/dL, haptoglobina serică scăzută, anemie severă necorelată cu hemoragia, enzime
hepatice crescute AST sau ALT și LDH mai mari de cel puțin 2 ori decât limita superioară a normalului.
[4]
17

1.8. Eclampsia
Este diagnosticată atun ci când la o gravidă cu semne și simptome de preeclampsie apar
convulsii tonico -clonice și/sau o stare comatoasă. De regulă eclampsia apare la o gravidă în trimestrul
al treilea sau în primele 24h după naștere, în cazuri foarte rare p oate apare și înaine de săptămâna 20
de gestație și după 48 ore postpartum. În funcție de momentul producerii, eclampsia poate fi
clasificată schematic în antepartum, intrapartum și po stpartum. Deși convulsiile pot apare la gravide
și în contextul altor af ecțiuni, principala grijă a obstetricianului este aceea de a exclude sau a confirma
o eclampsie. În caz de dubiu gravida cu convulsii va fi tratată ca pentru eclampsie până la elucidarea
diagnosticului.
Durata unei crize convulsive eclamptice este de aprox imativ un minut, după care se
instalează o stare letargică. Aceasta poate fi urmată uneori de o nouă criză eclamptică tonico -clonică
sau instalarea unei stări comatoase. După o criză convulsivă respirația se reia progresiv, iar frecvența
respiratorie creșt e datorită hipoxiei, hipercapniei și lactacidemiei. Forța contracțiilor generalizate ale
musculaturii striate este atât de mare încât pacienta poate fi proiectată în afara patului sau își poate
secționa limba. [21]
Diagnosticul rapid și instituirea promptă a tratamentului sunt esențiale pentru pacienta
eclamptică. Eclampsia este grevată de complicații grave inclusiv decesul. Dintre acestea ar fi de menționat: decolarea de placentă normal inserată (10%), pneumonie de aspirație (7%), AVC cu deficit motor (7%)
, edem pulmonar (5%), insuficiență renală (4%), stop cardiac (4%), deces (1%). [21] Incidența
de 1% a mortalității materne în eclampsie este întâlnită în țări dezvoltate ale Europei, precum Marea Britanie, Olanda și Irlanda, fapt care arată gravitatea pr oblemei.
Conduita într -o criză eclamptică apărută neașteptat, presupune aplicarea unor măsuri rapide
si bine controlate, stabilite în protocolul intern de conduită în eclampsie.
Primul gest constă în menținerea permeabilității căilor rspiratorii superioare și prevenirea
bronhopneumoniei aspirative secundare vărsăturii sau secrețiilor orofaringiene. Acest deziderat va fi realizat prin introducerea unei pipe orofaringiene Guedel și plasarea gravidei în decubit lateral. Oxigenarea va fi asigurată prin ventilație pe mască sau la nevoie se va recurge la intubația pacientei.
Nu trebuie omisă imobilizarea pacientei în pat pentru a evita accidentarea sa.
18

Odată stopate convulsiile și controlată TA, medicamentos, se pune problema modului de
rezolvare a nașterii. Cea m ai importantă conduită care trebuie adoptată este schimbarea mentalității
conform căreia nașterea la o gravidă cu eclampsie trebuie rezolvată prin OC. Nu este recomandat
medical să se înceapă terapia eclampsiei cu OC, supunând intervenției o pacientă insta bilă și
neinvestigată. Creșterea riscurilor materno -fetale este inacceptabilă. Ori de câte ori nașterea vaginală
este posibilă (status fetal, status cervical, status matern, vârsta gestațională, prezentație), ea va fi prioritară, întrucât morbiditatea intr apartum și postpartum este mult mai mică comparativ cu
operația cezariană. [22]
Operația cezariană va fi luată în considerare în cazul unei gravide stabilizate, în funcție de
analiza următorilor factori: statusul fetal, vârsta gestațională < 30 săptămâni, un scor Bishop < 5,
prezentația pelvină, statusul fetal incert, sunt argumente pentru OC.
Vârsta gestațională > 30 săptămâni, membranele rupte, prezența contracțiilor uterine,
prezentația craniană, un stats fetal bun și un scor Bishop favorabil, sunt argum ente pentru decizia de
naștere vaginală. Starea fătului trebuie urmărită cu deosebită atenție în cazul deciziei de naștere vaginală. Apariția unei bradicardi sau a unor decelați tardive persistente trebuie să atragă atenția
asupra unei posibile decolări de placentă. Schimbarea conduitei de naștere se poate impune de
urgență. [23]
HTA gestațională se remite după 12 săptămâni de la naștere. Persistența HTA după această
perioadă stabilește diagnosticul de HTA cronică. Pacientele cu HTA gestațională și preeclam psie vor fi
consiliate postpartum asupra riscurilor în timp de a dezvolta HTA cronică și alte complicații
cardiovasculare, precum și riscul semnificativ de preeclampsie cu ocazia unei noi sarcini. [24]

19

2. Epidemiologie

Boala hipertensivă complică 6 – 8% (5 – 7% la nulipare) dintre sarcini și reprezintă o cauză
importantă de mortalitate și morbiditate maternă și perinatală.
Ca și factori de risc, literatura de specialitate menționează: primiparitatea, vârsta avansată a
mamei (> 40 de ani), rasa africană, antecedente heredocolaterale de HTAIS, HTA cronică, boală renală
cronică, diabet, sarcină gemelară. [25]

3. Fiziopatologie
Disfuncția endoteliului vascular, spasmul generalizat și ischemia sunt considerate
elementele care produc o alterare a fluxului s anguin placentar și o creștere a tensiunii arteriale.
La gravidă, vo lumul sanguin este crescut cu 1 500 ml față de femeia negravidă. În
preeclampsie acest volum tipic gravidei sănătoase nu este regăsit în sistemul circulator. În schimb el se găsește în spaț iile interstițiale, ca urmare a extravazării plasmatice secundare creșterii
permeabilității vasculare. Datorită faptului că gravida preeclamptică este hipovolemică, este
contraindicată administrarea diureticelor.
Modificările sistemului de coagulare sunt c omplexe și se caracterizează uneori prin scădere
marcată a factorilor procoagulanți, a fibrinogenului și trombocitelor, precum și prin apariția produșilor
de degradare ai fibrinei, semn de coagulare intravasculară diseminată. Apariția de microtrombi, semn
de CID, poate genera leziuni ischemice în vascularizația terminală a unor organe (ficat, rinichi,
placentă). Mulți cercetători consideră că principalul factor este reprezentat de leziunile endoteliului vascular, secundare spasmului vascular generalizat. Ac este leziuni pot iniția calea intrinsecă și
extrinsecă a coagulării și pot genera mai puține substanțe vasodilatatoare, precum prostaciclina și oxidul nitric.
Afectarea funcției renale se caracterizează prin scăderea filtrării glomerulare și proteinurie.
Scăderea filtrării glomerulare se datorează scăderii fluxului plasmatic renal și a numărului de
glomeruli funcționali, ca urmare a edemului ce comprimă capilarele glomerulare.
20

Proteinuria apare ca urmare a leziunilor glomerulare care cresc permeabilitatea pentru
proteine. Cu cât leziunile glomelurale sunt mai severe, cu atât greutatea moleculară (GM) a proteinelor
eliminate în urină va fi mai mare. Aceste modificări renale sunt reversibile postpartum. [3]

4. Etiologie

Teoria imunologică – se bazează pe const atarea că preeclampsia este în principal o afecțiune
a primei sarcini și că efectul protector al multiparității poate fi pierdut după schimbarea partenerului. Riscul preeclampsiei diminuând cu paritatea în condițiile în care partenerul rămâne neschimbat, s e
poate presupune că sarcina provoacă un răspuns matern de ordin imunitar, favorizând invazia trofoblastică, care împiedică astfel inevitabilul reje ct al alogrefei fetale. Preeclampsia ar rezulta dintr –
un defect parțial al acestei toleranțe, toleranță care pare favorizată de expunerea prealabilă la
antigenele paterne în cursul unor sarcini anterioare.
Alterarea perfuziei placentare – s-a demonstrat că scăderea cu 40% a fluxului utero –
placentar determină hipertensiune arterială cu endotelioză renală și prote inurie, fenomenele fiind
reversibile după înlăturarea obstacolului arterial. Compromiterea perfuziei placentare ar putea avea drept cauză compresiunea mecanică a vaselor de către uterul voluminos sau imposibilitatea de adaptare a arterelor uterine la debit ul sanguin crescut în sarcină, cum este în cazul primiparelor foarte
tinere. [26]
Alterarea reactivității vasculare – hiperreactivitatea la agenți presori este o caracteristică a
preeclampsiei, manifestându -se printr -o creștere a sensibilității la perfuzia cu angiotensină II.
Sensibilitatea presoare crescută poate rezulta dintr -o activare largă a celulelor endoteliale, care
conduce la o sinteză inadecvată a eicosanoizilor vasodilatatori de către acestea.
Modificarea concentrației eicosanoizilor – eicosanoiz ii cuprind toți metaboliții acidului
arahidonic, și care includ tromboxan ul A2 și prostaci clina. În preeclampsie s -a constatat o scădere a
raportului producerii prostaciclină/tromboxan A2 care duce la predominența factorilor vasoconstrictori ce determină vasospasmul generalizat. [27]
21

Factorii genetici – se pare că există o predispoziție genetică pentru preeclampsie, afecțiunea
fiind transmisă printr -o singură genă recesivă, fapt sugerat de constatarea că preeclampsia este mai
frecventă la descendentele unei femei eclamptice.
Factorii de dietă – fiind incriminat aportul redus de calciu (Ca), magneziu (Mg) sau zinc (Zn) în
alimentația gravidei. [28]

5. Patogenia hipertensiunii induse de sarcină

Sarcina fiziologică se caracterizează prin vasodilatație, creștere a debitului cardiac (DC), ș i
scăderea tensiunii arteriale. În preeclampsie este dominantă vasoconstricția, influențele vasopresoare acționând cu mult înaintea manifestărilor clinie ale hipertensiunii arteriale.

5.1. Invazia trofoblastică anormală
Fluxul sanguin placentar este asigurat de arterele utero -placentare, care se dezvoltă în urma
modificărilor fiziologice induse de citotrofoblastul migrator interstițial și endovascular. Invazia trofoblastică produce distrucția stratului muscular și deteriorarea i nervației autonome a arterelor
spiralate. [29]
Modificările se realizează in săptămânile 10 și 16 și interesează arterele spiralate până la
nivelul 1/3 interne a miometrului. În preeclampsie, aceste modificări sunt limitate la segmentul
decidual, iar al do ilea val de migrări trofoblastice este inhibat. Invazia insuficientă este și rezultatul
tulburărilor toleranței imunologice și are drept consecință reducerea fluxului sangvin utero -placentar.

5.2. Alterarea endoteliului vascular
Endoteliul este un modulator a l activității contractile a musculaturii netede subiacente și al
agregării plachetare. Celulele endoteliale produc hormoni, citokine mitogene, prostaglandine, factor
relaxant, endoteline. Injuria endotelială reprezintă un element major în patologia preeclampsiei. [30]

22

6. Anatomie patologică

Singura modificare specifică este întâlnită la nivelul rinichiului – endotelioză, lucru constatat
prin puncție biopsică și microscopie electronică.
Macroscopic se constată:
• Hemoragii viscerale cu necroză și infarcte în ficat, corticosuprarenale, miocard și
mucoase;
• În eclampsie, hemoragii masive hepatice, alături de degenerescența galbenă și
atrofie, iar în creier edem și hiperemie;
• Placenta prezintă infarcte vechi albe și recente, roșii;
Microscopic se constată;
• Necroz ă, tromboze;
• Depuneri de fibrină, întâlnite și la nivelul plecentei în spațiul intervilos;
• Endotelioză renală. [31]

7. Diagnosticul diferențial al hipertensiunii induse de sarcină
Diagnosticul tulburărilor gipertensive tardive se realizează relativ ușor pe baza triadei
simptomatice clasice. Se ridică însă dificultăți în diagnosticul diferențial atunci când afecțiunile sunt
însoțite de hipertensiune, edeme sau proteinurie. Acestea pot preceda sarcina, pot fi apărute
conc omitente sau se suprapun HTAIS:
 Hipertensiunea arterială esențială care de obicei se evidențiază înainte de săptămâna
a 24 -a de gestație;
 Boala arterială renală unilaterală;
 Feocromocitomul, afecțiune care nu se asociază cu edem și proteinurie sau cu
hiperuricemie, care în HTAIS crește precoce chiar înaintea hipertensiunii arteriale;
 Coarctația și hipoplazia de aortă;
 Diferite afecțiuni renale: glomerulonefrita acută, glomerulonefrita cronică, sindromul nefrotic, insuficiența renală;
23

 Hiperaldosteronismul, diagnostic dificil, aldosteronul fiind crescut în ultimul trimestru
de sarcină.
Crizele de epilepsie se vor diferenția de:
 Epilepsie, în care se produce o emisie involuntară de urină, iar semnele de HTAIS sunt
absente;
 Tumori cerebrale sau meningită, care prezintă semnele neurologice corespunzătoare;
 Coma uremică, în care ureea este crescută, iar respirația are un miros de acetonă;
 Come de altă origine (alcoolică, diabetică, prin hemoragie cerebrală), în care o
anamneză atentă, examenele de laborator și exa menul genital ajută la punerea
diagnosticului. [32]

8. Diagnostic pozitiv

Se va face pe apariția semnelor clinice carateristice (creșterea valorilor tensionale, edem și
proteinurie), în a doua jumătate a sarcinii. Creșterea valorilor tensionale este criteri ul esențial pentru
susținerea diagnosticului de HTAIS, de apreciere a greutății și parametrul de evaluare a eficacității tratamentelor. Hipertensiunea arterială se caracterizează prin valori tensio nale mai mari sau egale cu
140/ 90 mmHg care se mențin la de terminări repetate de timp de 6 -8 ore. Se consideră de asemenea
anormală o creștere care depășește cu 30 mmHg valorile sistolice anterioare și respectiv cu 15 mmHg
valorile diastolice, în special această creștere survine relativ rapid, în decurs de câteva săptămâni. HTA
este rareori severă (> 160mmHg) sau chiar malignă, când se poate asocia cu alterări ale fundului de
ochi (FO) (edem retinian, retinită, angiospasm), semne de insuficiență cardiacă sau semne neurologice. [33]
În stabilirea diagnosticului de H TAIS, o mare semnificație clinică o are și determinarea
presiunii arteriale medii (PAM). PAM -ul reprezintă un indicator al travaliului cardiac, care arată
rezistența pe care trebuie să o învingă cordul. O creștere a PAM -u l u i c u p e s t e 2 0 m m H g î n c a d r u l
sarc inii reprezintă un semn de alarmă, o valoare de peste 105 mmHg indicând în mod cert o HTA.
24

Proteinuria este în mod obișnuit moderată, sub 2g/24 de ore și numai rareori, în formele
severe, poate fi intensă, asociindu -se în acest caz cu un sidrom nefrotic. C alitativ, ea este de obicei de
tip glomerular și dispare de obicei după naștere, rareori persistând timp de mai multe luni după aceea.
Prezența proteinuriei are semnificație în privința prognosticului fetal, apreciindu -se că
mortalitata perinatală este de 2-3 ori mai mare în cazul prezenței acestui simptom, comprativ cu
gravidele hipertensive fără proteinurie
Edemul în preeclampsie, spre deosebire de edemul din cursul sarcinii normale care este
localizat decliv, este observat la maini, față sau este genera lizat, distribuție care este rar întâlnită la
gravida normală. O altă caracteristică a edemului din preeclampsie este posibilitatea apariției sale
bruște cât și fapul că nu se remite după repaus în decubit lateral stâng.
În afara edemului clinic manifest se consideră semn al preeclampsiei și creșterea excesivă în
greutate a gravidei în timpul sarcinii, adică o creștere ponderală mai mare de 13 -14 kg. Valoarea
clasică a curbei ponderale crește atunci când aceasta este urmărită dinamic, când prezintă variați i
mari cu episoade de creștere marcată și când depășește 5 -6 kg în decursul ultimului trimestru. [34]
Semne clinice asociate ale afecțiunii și care anunță frecvent instalarea unor complicații sunt:
 Cefaleea cu localizare frontală, occipitală sau în cască, rezistentă la analgezicele
obișnuite. O cefalee severă poate precede primele convulsii eclamptice;
 Durerea epigastrică sau în hipocondrul drept determinată de distensia capsulei hepatice prin hemoragii și edem;
 Tulburările de vedere: tulburarea acuității vizuale, scotoame, fosfene, ce sunt
concomitene cu gravitatea afecțiunii.
Investigații paraclinice
 Hemoglobina (Hb) și hematocritul (Ht) pot fi crescute datorită hemoconcentrației, sau în cazurile severe, poate exista o anemie datorită hemolizei;
 Tromboc itopenia este un semn precoce fiind determinată de un consum crescut și de
o diminuare a duratei medii de viață a trombocitelor;
 Complexele solubile de fibrină sunt crescute în ser, iar produșii de degradare ai
fibrinei sunt crescuți atât în ser cât și în urină;
 Acidul uric este crescut, peste 6 mg%;
25

 Proteinle totale, albuminele și gama -globulinele sunt semnificativ diminuate;
 Examenul de urină relevă protinurie și ocazional, cilindri hialini. [35]

Diagnostic precoce: deși diagnosticul HTAIS și al preeclam psiei pare simplu, bazat pe triada
clasică HTA, edem și proteinurie, cercetările recente au evidențiat că această afecțiune este un proces
cronic ce se dezvoltă cu mult înaintea simptomelor clinice, fiind de dorit ca diagnosticul să fie stabilit
în perioad a preclinică pentru ca măsurile terapeutice să evite evoluția bolii.
Boala se dezvoltă cu mai multe săptămâni înainte de apariția semnelor clinice, în această
perioadă putându -se identifica femeile care vor dezvolta preeclampsie pe baza unor teste de
scree ning și anume:
 Testul la angiotensină II se bazează pe considerentul că gravida normală dezvoltă o stare refractară la efectul presor al angiotensinei, pe când cea care va dezvolt ă
preeclampsie pierde această stare refractar ă încă din săptămân a 18-22.
 Testul roll- over constă în măsurarea valorilor tensiunii arteriale la gravidă inițial în
decubit lateral stâng și apoi în decubit dorsal. O creștere a presiunii arteriale la
această schimbare de poziție cu > 2 mmHg este anormală, prevestind instalarea unei
preeclampsii. Testul se realizează în săptămânile 26 -32 de sarcină. [36]

9. Factori de risc:

Factori materni
 Vârsta sub 20 sau peste 35 ani;
 Rasa neagră sau hispanică;
 Istoric familial de preeclampsie;
 Nuliparitate;
 Preeclampsie la o sarcină anterioară;
 Boli vasculare (renale, HTA, diabet (DZ), trombofilie). [37], [38]

26

Factori fetali
 Anomalii cromozomiale, malformații fetale;
 Sarcină molară sau multiplă, hidrops. [39]
Factori paterni
 „Primipaternitate” , donor de spermă;
 Preeclampsie la o sarcin ă cu altă purtătoare;
 Tată din sarcină preeclamptică;
 Expunere limitată a mamei la spermă;
 Sarcină cu alt partener;
 Interval mare între sarcini. [40], [41]

10. Complicațiile HTAIS

10.1. Complicații materne
1. Sindromul HELLP – asociază preeclampsiei trei tulburări b iologice: anemia hemolitică
microangiopatică, creșterea enzimelor hepatice, trombocitopenie. Deși valorile
tensionale nu sunt întotdeauna foarte ridicate, majoritatea autorilor sunt de acord că acest sindrom definește o formă gravă de preeclampsie.
2. Insufic iența renală acută (IRA) – poate surveni fie aproape de termen, fie după
naștere, fiind o complicație a manifestărilor eclamptice, a hematomului retroplacentar sau a necrozei corticale renale. IRA se manifestă prin tabloul clinic al unei necroze tubulare și se caracterizează prin oligurie, creșterea rapidă a azotemiei și tulburări în metabolismul apei și al electroliților.
3. Diagnosticul de IRA se pune pe baza coroborării circumstanțelor etiologice asociate cu scăderea debitului urinar sub 20 ml/min și cu apa riția modificărilor sanguine
metabolice secundare patologiei de eliminare a produșilor de metabolism intermediar, în special cei rezultați din metabolismul proteic. Principiile de tratament
in IRA includ tratament de susținere și dializă până ce funcția re nală se reface, iar
27

odată cu stabilizarea stării clinice a mamei, dacă fătul este matur, va trebui terminată
nașterea. [42]
4. Apoplexia utero -placentară – reprezintă un accident brutal care se manifestă prin
metroragie minimă, durere abdominală, uter cu tonus crescut (uter de lemn).
Prognosticul este sever, gravida prezentând stare de șoc, IRA, coagulare
intravasculară diseminată, iar mortalitatea fetală se ridică la 65% din cazuri. Cu toate
că mecanismul prin care hipertensiunea arterială produce dezlipirea prematură a
placentei nu este clar, se postulează că modificările vasculare ale hipertensiunii produc o reducere a fluxului sanguin miometrial. Ca o consecință apare o zonă infarctizată izolată, care se poate extinde în deciduă, ducând la apariția hemoragi ei.
5. Eclampsia – este caracterizată prin convulsii tonico -clonice ce apar pe fondul unei
hipertensiuni induse sau agravate de sarcină, incidența ei fiind de 0,05 -0,7% din
totalul nașterilor. Criza eclamptică evoluează în 4 stadii:
a) Faza de invazie – apare pe neașteptate, fără aură și se caracterizează prin contracții
scurte și superficiale ale mușchilor feței, pleoapele se închid și se deshid convulsiv,
fruntea se încrețește, limba este proiectată și retrasă în gură, capul execută mișcări
de laterali ate.
b) Faza convulsiilor tonice – urmează după fa za de invazie, apărând convulsii ale feței,
în timp ce toți mușchii corpului, împreună cu diafragmul și mușchii respiratori sunt
prinși într -o contractură în extensie care va dura 5 -30 secunde. Ochii sunt fixa ți în
sus și în lateral, iar corpul rigid rămâne în opistotonus. Respirația se oprește, fața
devine violaceu -negricioasă, este edmațiată, limba poate fi proiectată afară din gură
și mușcată. [43]
c) Faza convulsiilor clonice care debutează cu respirații zgomo toase urmate de
contracții scurte și frecvente a tuturor grupurilor musculare dar predominent la membre și față. Mușchii ochilor, ai gurii, ai gâtului se contractă violent și imprimă
capului mișcări în toate sensurile; umerii se ridică în sus și în jos, ia r brațele lovesc
corpul. Ambele se deplsează transversal în fața abd omenului executând mișcări de
„toboșar ” iar membrele inferioare execută mișcări asemănătoare celor de înot. Către
28

sfârșitul perioadei clonice, care durează în medie 1 -2 minute, mișcările c onvulsive se
răresc, devin mai ample, apoi se opresc, gravida rămânând într -o stare de
somnolență sau cel mai frecvent coma.
d) Coma – cu durată variabilă, perioada în care bolnava este insensibilă, în midriază și cu
reflexul corneean abolit. Respirația este zgomotoasă, iar musculatura este relaxată,
flască.
e) Numărul acceselor eclamptice este de 1 -2 în formele ușoare și câteva zeci în formele
severe. Hipertermia, cu valori uneori peste 39 grade este un semn de gravitate, iar
proteinuria este constantă și se poa te însoți de hemoglobinurie. [44]
Mortalitatea maternă legată de eclampsie variază între 0 -13% iar mortalitatea perinatală
între 10 -30%, cele mai frecvente cauze ale mortalității perintale crescute fiind apoplexia
uteroplacentară și prematuritatea. [45]

10.2. Complicații fetale
Sunt la fel de importante ca și cele materne. Riscurile privind fătul și noul născut provenind
dintr -o sarcină asociată cu hipertensiunea arterială sunt condiționate de: avort, moartea fătului în
uter, hipotrofie, prematuritate. Hiperten siunea arterială determină o suferință fetală cronică prin
perturbarea fiziologiei unității feto -placentare. Aceste tulburări care se instalează în ultimul trimestru
de sar cină, au drept consecință două procese importante: hipoxia fetală cronică și malnutr iția.
Prognosticul fetal este de multe ori rezervat datorită lipsei de mijloace adecvate de evaluare reală a
gradului afectării metabolice, hipoxemice și trofice fetale, mortalitatea perinatală fiind mult crescută.
Incidența mortalității la copiii născuți din mame hipertensive oscilează între 12 -19%, iar în
formele severe, majore, se poate ajunge la 30% prematuri, iar hipotrofia fetală se observă cu o
frecvență de două ori mai mare decât la gravidele nehipertensive, atingând valoarea de 9 -12%.
Creșterea aci dului uric în serul gravidelor hipertensive reprezintă unul dintre indicatorii cei mai
valoroși în evaluarea riscului fetal, constatându -se existența unei strânse corelații între severitatea
preeclampsiei și creșterea uricemiei. [46]

29

11. Conduita terapeutică

Este foarte important să se țină cont în alegerea atitudinii terapeutice de forma
preeclampsiei, de vârsta gestațională a sarcinii și starea de sănătate a mamei și a fătului.
Atitudinea terapeutică depinde de: forma preeclampsiei, starea mamei și a fătu lui, vârsta
sarcinii, iar obiectivele terapeutice sunt: afectare minimă materno -fetală, naștere cât mai aproape de
termen, prevenire a eclampsiei.
Tratamentul preeclampsiei include: monitorizare clinică și paraclinică, medicația
antihipertensivă, regimul i gieno -dietetic, terminarea nașterii ( tratament etiologic). Pacientele trebuie
informate despre riscul amânării nașterii, medicul documentând această informare. [47]

11.1. Tratamentul profilactic al HTAIS
Are scopul de a proteja mama contra riscurilor HTA și de a mări protecția fetală, el
adresându -se în special femeilor predispuse la tulburări hipertensive: primiparelor foarte tinere sau
peste 35 de ani, istoricul familial de preeclampsie- eclampsie, sarcină gemelară sau multiplă, diabet
zaharat (DZ ), boli vasc ulare cronice.
În scop profilactic se pot utiliz a doze scăzute de aspirină (80mg/zi) sau asocierea între
dipiramidol și aspirină începând cu săptămâna a 18 -a de gestație, reducerea incidenței preeclampsiei
la aceste femei fiind atribuția supresiei selectiv e a sintezei de tromboxan de către trombocite cu
producția endotelială de prostaciclină. Suplimentarea vitaminică și minerală în cadrul regimului alimentar al gravidelor ca și administrarea uleiului din ficat de pește și a unui supliment de calciu poate co ntribui semnificativ la reducerea riscului de dezvoltare a preeclampsiei. [48], [49], [50], [51]

11.2. Tratamentul curativ al HTAIS
Acest sindrom reprezintă o eventualitate redutabilă atât pentru mamă cât și pentru făt. Ca și
obiective terapeutice sunt urmărite:
 terminarea sarcinii cu o afectare cât mai mică maternă și fetală;
 prevenirea preeclampsiei;
30

 permiterea nașterii unui copil viu, sănătos, cât mai aproape de termen, cu o bună
adaptare neonatală.

11.3. Tratamentul medical al HTAIS
Măsuri de supraveghere:
Conduita în formele ușoare – control bisăptămânal cu măsurarea tensiunii arteriale, greutății
corporale, proteinuriei și săptămânal uricemia. În formele severe se recomandă internarea gravidei în
spital.
Măsuri igieno -dietetice:
Se recomandă repausul în decubit lateral stâng, deoarece favorizează natriureza fiziologică
și crește fluxul utero placentar, regim dietetic hiperproteic, normosodat și bogat în vitamine și interzicerea alcoolului și a fumatului. [52], [53]
Tratament medicamentos:
Are drept scop menținerea valorilor arteriale diastolice între 90 -100 mmHg. Medicația
antihipertensivă se utilizează cu rolul prelungirii duratei sarcinii cât mai aproape de termen și pentru ameliorarea prognosticului perinatal. Tratamentul hipotensor nu trebui e s ă f i e b r u t a l , s ă s c a d ă T A rapid la niveluri joase, normale în afara sarcinii, dar insuficinte de a menține perfuzia placentară în preeclampsie. În acest scop se pot utiliza hipotensoare ca hidralazina (30 -200mg/zi), dihidralazina
(50-150mg/zi), diazoxi dul (30 -75mg/zi), alfametildopa (250 -2000mg/zi), labetalol (600 -2000m g/zi),
nifedipina (20 -80mg/zi) . Medicația diuretică trebuie evitată în tratamentul hipertensiunii arteriale din
sarcină deoarece agravează hipovolemia, scade perfuzia sanguină utero -place ntară, poate produce
tulburări electrolitice și alcaloză metabolică. [54]
Tratamentul etiologic este cel obstetrical, ce are în vedere terminarea sarcinii, deoarece
riscurile materne și fetale per sistă atâta timp cât produsul de concepție se află în cavita tea uterină.
Rezolvarea nașterii depinde de severitatea cazului, semnele de suferință fetală și de vârsta sarcinii.
În sarcina > 37 săptămâni de amenoree se recomandă inducerea nașterii pacientelor cu
preeclampsie ușoară. După 34 de săptămâni de amenoree s e consideră că fătul atinge maturitatea
pulmonară la care riscul fetal devine mai mic decât riscul matern dat de continuarea evoluției sarcinii. [55]
31

În cazul sarcinilor < 37 de săptămâni medicul poate decide amânarea nașterii în interes fetal
la pacientel e cu preeclampsie ușoară. Preeclampsia nu accelerează maturizarea pulmonară fetală, iar
complicațiille fetale ca detresa respiratorie și hemoragia intraventriculară, au aceeași frecvență ca la
nou născuții prematuri din mame normotensive. Diagnostiul de preeclampsie nu impune o indicație
pentru nașterea prin operție cezariană (OC). [56], [57], [58]
Inducerea nașterii la peste 27 săptămâni: calea de naștere se va alege în funcție de indicațiile
obstetricale. După 34 săptămâni, riscul fetal este mai mic decâ t cel matern prin continuarea sarcinii.
Sub 37 săptămâni, monitorizare în următoarele condiții:
 Presiune arterială < 150/100 mmHg ;
 Proteinurie < 1g/24h ;
 Semne de HTAIS severă absente ;
 Control de 2 ori pe săptămână.
Gravidele trebuie să se prezinte la maternitate în caz de: sângerare vaginală, contracții
uterine, modificari ale MAF (mișcări active fetale), pierderi de LA (lichid amniotic), creșteri ale PA
(primul semn de HTAIS), cefalee, tulburări vizuale, durere epigastrică. [59]
Tratamentul eclampsiei ur mărește pe de o parte îndepărtarea crizei eclamptice și pe de altă
parte evacuarea uterului. Obiectivele tratamentului constau în: controlul convulsiilor, controlul TA,
corecția hipoxiei și acidozei, nașterea după controlul convulsiilor.
Planul specific de tratament cuprinde:
 controlul convulsiilor cu sulfat de magneziu, utilizând o doză de încărcare administrată intravenos, urmată de administrări periodice intramusculare;
 injecții intravenoase (IV) intermitente cu hidralazină, în scopul scăderii TA, atunci când
TA diastolică este mai mare sau egală cu 110 mmHg;
 evitarea diureticelor și a agenților hiperosmotici;
 limitarea administrării de lichide IV, cu excepția cazurilor în care se pierde excesiv
masa lichidiană;
 nașterea/întreruperea rapidă a sarcinii este singurul mijloc de rezolvare a crizelor
convulsivante.
32

Odată cu nașterea, modificările patologice ale eclampsiei dispar rapid. Rezolvarea nașterii
într-un interval de timp cât mai scurt posibil este obiectivul principal care previne repetarea acceselo r
și salvarea în multe cazuri a fătului, dar întreruperea obstetricală a sarcinii va fi evitată atâta timp cât
persistă convulsiile sau coma. Dacă evoluția este favorabilă sarcina va fi întreruptă la scurt timp după
criza eclamptică. [3]
Preeclampsia netra tată poate fi compli cată de apariția eclampsiei. Eclampsia este
caracterizată prin apariția convulsiilor la o pacientă preeclamptică, fără a putea fi asociate cu alte
cauze. [60]

11.4. Terapia anticonvulsivantă
Sulfatul de magneziu este utilizat în scopul prevenirii convulsiilor eclamptice, a recurenței
acestora și reducerea mortalității și morbidității materne și fetale. Este recomandată administrarea
sulfatului de magneziu atât pe durata travaliului cât și timp de 24 – 48 de ore după naștere.
Deoarece inc idența convulsiilor este mai scăzută la femeile cu HTA fără protein urie (aprox.
0,1%), nu se recomandă terapie anticonvulsivantă profilactică. Nu se cunoaște exact mecanismul prin
care acționează sulfatul de magneziu. Se presupune însă că induce o vasodila tație cerebrală cu
diminuarea vasospasmului, protejând celulele endoteliale de efectele n egative ale radicalilor liberi și
că previne pătrunderea ionilor de calciu în celulele ischemice, inhibând astfel activitatea unității contractile actină- miozină.
Sulfatul de magneziu are ca scop scăderea eliberării de acetilcolină la nivelul plăcii
neuromotorii, blocând astfel transmiterea i mpulsurilor nervoase la muscula ra netedă vasculară. Pe
tot parcursul tratamentului cu sulfat de magneziu este indicată o monitoriz are atentă a pacientei
pentru prevenirea intoxicației cu magneziu. Se monitorizează diureza, FR (frecvența respiratorie) și reflxele osteotendinoase profunde. Reflexul rotulian este abolit la valori al magnezemiei de 8 -10
mEq/l, detresa respiratorie apare la valori de 10 -15 mEq/l, iar aritmiile cardiace la valori mai mari de
15 mEq/l. Dispariția clinică a reflexului rotulian permite depistarea c linică a hipermagnezemiei. Ca
antagonist se foosește gluconatul de Ca – 1g la 3 minute (min) – soluție (sol) 10%.
De asemenea, sulfatul de magneziu (MgSO4) poate să reducă variabilitatea de mică durată a
cordului fetal. [61]
33

11.5. Terapia antihipertensivă
Tratamentul antihipertensiv în sarcină se folosește pentru prevenirea complicațiilor materne,
a accidentului vascular c erebral și a hemoragiei intracraniene. Obiectivul în alegerea claselor de
medicamente pentru acest tratament îl reprezintă prevenirea complicațiilor majore cu efecte
secundare minime asupra fătului. Beneficiile tratamentului hipotensor asupra fătului sunt relative ,
terapia antihipertensivă putând reprezenta o cauză a hipotrofiei fetale. Prin stabilirea însă a valorilor
tensionale, sarcina poate fi prelungită în medie cu cel mult 14 zile, în cazul apariției preeclampsiei, reducând astfel riscurile asociate p rematurității. [62]
Antagoniștii 2 – adrenergici
Metildopa este reprezentantul acestei clase de hipotensoare. Acesta se metabolizează în
alfametilnorepinefrină, ce va înlocui norepinefrina în veziculele neurosecretoare din terminațiile nervoase. Este rezistent la monoaminoxidază, astel că va avea efecte la nivlul receptorilor alf a
adrenergici. Astfel, scăzând tonusul simpatic, scade rezistența vasculară sistemi că, cu efecte minime
asupra DC.
Se folosește în doze de 0,5 – 3g/zi per os divizate în 2 -3 doze. S căderea TA are loc treptat,
prin mecanisme indirecte, în 6 -8 ore (h). Se folosește în sarcină pentru cazurile ce nu necesită scădere
r a p i d ă a T A , î n s p e c i a l p e n t u t r a t a m e n t u l d e f o n d a l H T A I S . E s t e b i n e t o l e r a t ș i s c a d e incidența
hipertensiunii severe.
Vasodilatatori direcți
1. Hidralazina este cea mai utilizată în sarcină. Aceasta are un efect vasodilatator direct,
relaxând musculatura arteriolară. Vasoconstricția va activa reflex sistemul nervos simpatic, determinând creșterea reninei plasmatice și retenție hidrică. Astfel, hidralazina
scade rezistența vasculară periferică, crește DC, fluxul renal și uterin. Se folosește în cazurile severe de hipertensiune ce nu s-au putut controla cu metildopa.
Se administreză IV, în bolus sau per os. Cel mai eficient mod de administrare este în bolus IV
la intervale ajustate după răspunsul presor.
Efectul maxim se obține după 20 de min de la injectare, durata de ac țiune fiind de 6 -8 h.
• se începe cu o doză de atac de 5 mg în bolus IV, injectată la un interval de 1 -2 min;
• dacă după 20 min TAD nu scade la 100 mmHg, se repetă o doză de 5 -10 mg;
34

• drogul se administrează la nevoie (de obicei după 3 h), dacă valorile TA se
stabilizează;
• absența efectului hipotensor după 20 mg de hidralazină impune alegerea unui alt
agent antihiperten siv.
Ca efecte adverse asupra fătului au fost raportate cazuri de trombocitopenie neonatală. [63]
2. Nitroprusiatul de sodiu este un donor direct de oxid nitric (ON). Oxidul nitric eliberat direct
relaxează neselectiv, atât musculatura venoasă, cât și pe cea arteriolară, prin activarea
guanilil ciclazei și acumularea guanozin 3,5 -monofosfatului.
Se recomandă doar în urgențele hipertensive din preeclampsie, rezistente la hidralazină,
labetalol sau nifedipină. Se administrează în perfuzie 0,25 ng/kg corp/min, doza maximă de 5 ng/kg
corp/min. Intoxicația fetală cu cianuri limitează utilizarea acestui drog în sarcină. [64]
3. Beta -Blocanți
Labetalolul este un beta -blocant neselectiv, care are capacitatea de a bloca receptorii alfa1
vasculari. Receptorii alfa 1 mediază activitatea cronotropică și ionotropiă a stimulării simpatice, iar cei
de la nivelul rinichiului modulează sinteza r eninei. Activarea receptor ilor alfa 2 duc la relaxarea
musculaturii căilor respiratorii și determină de asemenea, vasodilatație periferică.
Este rezervat formelor severe de preeclampsie, rezistente la hidralazină sau în asociere cu
hidralazina.
D o z a d e a t a c e s t e d e 2 0 m g î n b o l u s I V . Dacă după 10 minute efectul hipotensor dorit nu
apare , s e i n j e c t e a z ă o a l t ă d o z ă d e 4 0 m g . D o z a m a x i m ă e s t e d e 2 2 0 m g . E s t e c o n t r a i n d i c a t l a
gravidele care suferă astm și insuficiență cardiacă congestivă (ICC). Dozele mari de labetalol induc
hipoglicemie fetală. [65]
4. Antagoniștii canalelor de calciu
Aceștia acționează prin inhibarea influx ului ionilor de calciu prin canalele de calciu, cu efecte
asupra miocitelor cardiace, celulele musculare netede de la nivelul arteriolelor, cu efecte minime asupra circulației venoase.
Nifedipina este medicamentul din această clasă cel mai frecvent folosit în sarcini având
complicații hipertensive. Efectul se instalează la 10 -12 minute după administrarea sublinguală.
35

Suferința fetală acută, posibilă ca urmare a scăderii abrupte a TA (TAD sub 90 mmHg),
contraindică nifedipina în sarcină și travaliu. Totuși e s t e i n d i c a t ă î n p o s t p a r t u m , î n d o z ă d e 1 0 -20
mg/zi, administrate sublingual.
Asocierea nifedipinei cu MgSO4 impune supravegherea atentă a gravidei, datorită incidenței
crescute a hipotensiunii severe și a blocajului neuromuscular, cu efecte nefavorabile as upra fătului.
[66]
5. Diureticele
Diureticele sunt printre cele mai utilizate medicamente în tratamentul hipertensiunii arteriale
la pacientele negravide. Acestea scad TA prin creșterea excreției hidrosaline.
Conform studiilor, diureticele nu influențează in cidența preeclampsiei sau a hipertensiunii
severe. În preeclampsie, acest ea induc o scădere suplimentară a volumului plasmatic, cu repercursiuni
negative asupra fătului. Prin scăderea volumului plasmatic, crește concentrația acidului uric sangu in.
Astfel, diureticele se pot folosi în sarcină doar în cazul preeclampsiei sau al eclampsiei
complicat e cu edem pulmonar acut sau IRA.
6. Modulatori ai sistemului renină- angiotensină -aldosteron
Inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) ai angiotensinei, determină scăde re A II și a
aldosteronului, blocând vasoconstricția.
În sarcina normală, toate elementele sisemului renină- angiotensină -aldosteron (RAA) sunt
crescute. În preeclampsie, AII este mai scăzută decât în sarcina cu evoluție fiziologică, î n s ă a p a r
autoanticorpi ce activează receptorii angiotensinei.
Aceste medicamente nu sunt folosite în preeclampsie, din cauza efectelor negative asupra
fătului manifestate prin oligoamnios, disgenezie sau hipoplazie renală. [67]

11.6. Indicațiile tratamentului medicamentos în preeclam psie
Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie se începe la valori ale TA 150/100 mmHg. TA
arterială în urma tratamentului antihipertensiv nu trebuie să scadă sub 140/90 mmHg.
Labetololul este medicamentul de primă intenție în tratamentul preeclampsiei. În cazul în
care acesta lipsește , va fi instituit tratament cu metildopa. Dacă aceste două medicamente nu pot fi
administrate, se va recurge la tratamentul cu nifedipină sublingual. Nu este indicată administrarea în
36

același timp a nifedipinei și a sulfatu lui de magneziu, deoarece există riscul unei scăderi bruște a TA.
Alte medicamente ce pot fi utilizate în tratamentul antihipertensiv sunt verapamilul și diltiazemul,
administrarea acestora fiind considerată sigură pe parcursul sarcinii.
Nu se folosesc pe parcursul sarcinii diuretice (au efect teratogen) și IEC. De asemenea, este
recomand at să nu se administreze atenolol, din cauza scăderii volumului plasmatic, ce poate da
restricții de creștere intrauterine.
În formele acute de HTA, se administrează labetalol, IV bolus sau perfuzie endovenoasă. În
cazurile în care există contraindicații (astm bronșic), se indică instituirea tratamentului cu hidralizină. Se poate folosi pentru tratamentul hipertensiunii acute și diazoxidul, un medicament sigur și efici ent
în puseul acut.
Pentru formele de HTA refractare la tratament se poate folosi nitroprusiatul de sodiu
administrat IV. Datorită riscului de intoxicare cu cianuri, acesta nu trebuie folosit mai mult de patru
ore. [68]
Terapia anticonvulzivantă este repre zentată de sulfat de magneziu. Acesta este folosit atât
în criza eclamptică, pentru tratamentul convulsiilor, cât și pentru prevenirea apariției și a recurențelor
acestora. Sulfatul de magneziu se admiistrează la debut de travaliu sau în inducția anestezic ă, în cazul
OC.
Sulfatul de magneziu poate determina bradicardie fetală, aceasta fiind considerată normală
dacă nu durează mai mult de 3 -5 min. Ca mecanism compensator, va apărea tahicardia fetală. Ritmul
cardiac fetal trebuie să revină la normal în max 2 0-30 min de la administrarea sulfatului de magneziu.
În caz contrar, trebuie luată în calcul existența unei alte patologii ce poate determina anomalii ale
ritmului cardiac fetal.
De asemenea, pacientele cu formă severă de preeclampsie li se va tratament cu sulfat de
magneziu încă 12 -48 h post -partum. [69]
Sulfatul de magneziu este contraindicat la pacientele cu miastenia gravis. Pentru recurențele
convulsive se indică tratamentul cu sulfat de magneziu, maxim 2 bolusuri a 2 g sulfat de magneziu
20%. În cazul eșecului tratamentului cu sulfat de magneziu, pot fi folosit e diazepamul, amobarbitalul
sau fenitonina.
37

Diazepamul deprimă centrul respirator, astfel că nu trebuie să depășească 30 mg/h doza
maximă . În cazul eșecului tratamentului medicamento s, ventilația asistată prin intubație oro -traheală
(IOT) rămâne singura alternativă.
În cazul diminuării reflexelor osteotendinoase, a apariției modificărilor cardiace sau în
prezența miocloniilor, se folosește ca antagonist pentru sulfatul de magneziu, ca lciu gluconic 10% în
doză de 1g în 7 min. [70], [71], [72]

12. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientei cu preeclampsie

12.1. Îngrijirea gravidelor bolnave
Îngrijirea gravidelor bolnave trebuie să țină cont de două probleme importante: asigurarea
igienei sarcinii și evitarea procedeelor de investigație și de tratament dăunătoare gravidei și fătului.
Gravidele bolnave vor fi a șezate în saloanele cele mai igienice, mai bine încălzite, mai
luminoase, îndreptate spre răsărit, în care nu sunt internate alte paciente cu patologii grave, care să
tulbure liniștea sau să le creeze emoții. Învelitoarea de pat trebuie să fie ușoară, dar călduroasă.
Lenjeria de pat și de corp va fi schimbată cât mai des.

12.2. Toaleta zilnică
Este de dorit ca gravida să facă zilnic baie l a temperatura de 36 -37 grade. Baia în apa rece
sau prea fierbinte poate declanșa contracții uterine, urmate de avort sau naștere prematură. În ultima
lună a sarcinii baia se va face numai sub duș. Dacă starea gravidei nu permite baia la cadă sau la duș i se va face baie pațial sau total în pat. Funcțiile pielii pot fi activate prin frecționarea după baie cu un
prosop mai aspru.
Îngrijirea cavității bucale este obligatorie la gravide. Sarcina, prin sustragerea sărurilor
minerale din organismul mamei, face ca dinții să se carieze mai ușor, în special dacă regimul alimentar
este carențat în calciu și vitaminele C și D. Cariile dentare se pot suprainfecta dând naștere la infecții
de focar, cu urmări grave în timpul nașterii.
Toaleta organelor genitale externe s e face zilnic, cu apă și săpun. În cursul sarcinii, cantitatea
secreției vaginale crește în mod fiziologic, deci nu trebuie să inspire îngrijorare.
38

Mameloanele vor fi masate ușor zilnic, după baie, tamponate cu o pânza mai aspră și unse cu
lanolină. Aceste procedee întăresc pielea și previn fisurile și infecțiile. Pentru a preveni vergeturile
abdominale, în ultimele 2 -3 luni de sarcină se va avea în vedere hidratarea pielii cu creme sau uleiuri
speciale. [73]

12.3. Regimul dietetic
Trebuie să se respecte afecți unea pentru care s- a făcut internarea, însă protecția diferitelor
organe trebuie realizată mai mult prin modul de preparare al alimetelor, decât prin scoaterea lor din alimentația gravidei. Dezvoltarea fătului necesită toate principiile alimentare, care nu pot lipsi din
alimentația mamei. În caz contrar, acesta le va sustrage din organismul mamei, ceea ce va avea ca rezultat anemierea și cașectizarea acesteia și contracții uterine insuficiente în timpul nașterii. În cadrul regimului dietetic prescris pentru diagnosticul de internare se va asigura gravidei o alimentație bogată
în zarzava turi, fructe, ouă, lapte și derivatele lui, care asigură un aport bogat de proteine, vitamine și
săruri minerale. Preparatele făinoase și pâinea integrală contribuie la susțin erea funcției importante a
intestinului. Carnea proaspătă și dulciurile completează alimentația gravidei. Lichidele trebuie, de asemenea, asigurate. În ultimul trimestru al sarcinii , rația zilnică de clorură de sodiu se reduc e la 5-6
g, în paralel cu aceasta se pot reduce și lichidele.
Necesitățile calorice ale organismului raportate la greutatea corporală trebuie puțin depășite
(3000- 3500 calorii, în 24h), însă cantitatea alimentelor consumate nu trebuie să depășească pe aceea
consumată înainte de gravide . Alimentele împărțite conform regimului spitalicesc în 5 mese pe zi, nu
trebuie să încarce aparatul digestiv al gravidei cunoscând că digestia este mult îngreuntă în timpul sarcinii. [74]

12.4. Asigurarea tranzitului intestinal
G r a v i d e l e î n s p e c i a l î n a d o u a j umătate a sarcinii, suferă de constipație. În cursul
îmbolnăvirilor care reclamă păstrarea repausului la pat, constipația se agravează și mai mult, lipsind activitatea zilnică necesară reglementării tranzitului. Îngrijirea gravidelor bolnave trebuie să pre vadă
supravegherea și normalizarea tranzitului intestinal. Purgativele obișnuite, sulfatul de magneziu, uleiul de ricin, prin hiperemia organelor din micul bazin și contracțiile pe care le provoacă, pot periclita
39

sarcina, deci ele nu trebuie utilizate. Se va căuta să se reglementeze tranzitul prin mijloace naturale,
administrând gravidei un regim cu multe fructe, compoturi, prune uscate și multe lichide. Se pot da pe
stomacul gol, câte un pahar cu apă rece și câteva lingurițe cu miere de albine sau dulceață , sau seara
înainte de culcare câte un pahar cu iaurt. Modelele de mai sus pot fi alternate, preferând -o pe aceea
care dă rezultate mai bune. [75]

12.5. Supravegherea gravidei bolnave
Trebuie făcută cu o atenție deosebită, ținând seama nu numai de afecțiunea ei , c i ș i d e
simptomatologia sarcinii normale și patologice, precum și de complicațiile care pot rezulta din evoluția bolii în organismul și așa suprasolicitat prin graviditate.
Alături de datele care trebuie notate obligatoriu în foaia de temperatură, asistentul trebuie să
fie atent la orice modificare apărută în evoluția bolii sau a sarcinii, în cursul spitalizării. Astfel la gravide
se pot instala relativ frecvent cefale, tulburări vizuale, tulburarea funcției renale, tradusă prin oligurie,
edeme, hiperten siune arterială, fiind semne prevestitoare ale preeclampsiei gravidice. Stările de
insuficiență cardiacă se instalează de asemenea mai ușor, inima fiind expusă la un efort mai mare.
Hemoragiile pulmonare sau gastrice sunt și mai periculoase, fiind favoriz ate, mai ales în ultimele luni
ale sarcinii, de tulburări vasomotorii de natură endocrină.
Din acest motiv, bolnavelor gravide li se va măsura în mod regulat tensiunea arterială, se va
ține evidența exactă a echilibrului hidric prin notarea eliminărilor si consumului de lichide, precum și a
greutății corporale. De asemenea se va face controlul s istemic al urinei pentru decelarea stărilor de
toxicoză gravidică, tulburările renale, tulburările aparatului glicoreglator (glicozurie). Recoltarea urinei se va practica din urina emisă spontan după toaleta locală riguroasă, din mijlocul jetului și numai în
cazuri excepționale cu sonda. Recoltarea urinei cu sonda se face, de asemenea, după toaleta locală
riguroasă, în condiții de sterilitate perfectă, căci secrețiile vaginale abundente din timpul sarcinii vor
putea falsifica rezultatele prin amestecarea lo r cu urina, iar sonda ar putea vehicula unele infecții în
vezică.
Orice durere abdominală sau apariția unor contracții uterine trebuie să fie urmărită cu
atenție, independent de vârsta sarcinii, întrucât o serie de îmbolnăviri intercurente pot declanșa o naștere premtură. Descoperirea și recunoașterea la timp a acestor contracții dă posibilitatea
40

medicului de a interveni la timp, pentru oprirea nașterii premature sau de a lua măsuri necesare
pentru asigurarea unei nașteri normale. Observarea întârziată a n așterii expune atât mama, cât și
copilul la pericole precum rupturi de perineu, asfixie, aspirație de lichid amniotic. [76]

12.6. Administrarea medicației
Se va face numai la recomandarea medicului sau sub aprobarea lui. Medicamentele lipsite de
efecte teratoge n e n u s u n t c o n t r a i n d i c a t e î n g e n e r a l ș i î n d o z e o b i ș n u i t e m a j o r i t a t e a l o r p o t f i
administrate fără niciun pericol.

12.7. Supravegherea produsului de concepție
Este una din sarcinile elementare ale îngrijirii oricărei bolnave. Evoluția normală a sarcinii se
urmă rește cel mai simplu prin supravegherea limitei la care a ajuns fundul uterin. Începând cu luna a
patra a sarcinii, uterul se palpează deasupra simfizei pubiene. La sfârșitul lunii a cincea fundul uterului se găsește la jumatea distanței dintre simfiză și ombilic și peste o lună ajunge la ombilic. La sfârșitul
lunii a șaptea este cu trei degete deasupra ombilicului. La sfârșitul lunii a opta ajunge la jumătatea distanței dintre ombilic și apendicele xifoid, iar peste o lună, sub acesta până la epigastru.
Începând cu săptămâna a 20 -a de sarcin ă, trebuie ascultate în mod regulat zgomotele
cardiace fetale. Alura cardiacă a acestuia este de 120 -160/minut. Abaterile în plus sau în minus,
precum și orice aritmie, trebuie raportate medicului. Măsurile de îngrijire a fătului includ și stabilirea
unei eventuale incompatibilități de sânge în sistemul Rh în familia gravidei. [73]
Dacă în cursul îngrijirii femeilor gravide, asistentul află că în familia gravidei sau a soțului au
existat anomalii congenitale, sau dacă emb rionul a fost iradiat printr -un examen radiologic neprotejat
al mamei, dacă femeia s -a autotratat cu medicație teratogenă, a avut avorturi spontane repetate, se
v-a aduce la cunoștință medicului, pentru ca gravida să fie supusă metodelor de diagnostic pren atal.
Gravida trebuie ferită de infecții supraadăugate. Stările de subfebrilitate, în aparență
neînsemnate, ca și apariția unui exantem, trebuie arătat medicului, întrucât acesta poate fi
manifestarea unei boli infecțioase cu efect teratogen
41

12.8. Prevenirea infecțiilor supraadăugate
Bolnavele gravide vor fi ferite în mod deosebit de infecții. Ele sunt mai susceptibile de a
contacta boli infecto -contagioase, gravidele vor fi internate în rezerve, în saloane cât mai mici,
alegând bine cazurile cu care va fi intern ată gravida.

12.9. Gimnastica terapeutică în pat și masajul
Pentru dezvoltarea normală a sarcinii și pregătirea pentru naștere, este necesar ca gravida
să execute mici eforturi fizice. Repausul prelungit, determinat de starea de boală, dăunează
dezvoltării sarc inii. Munca ușoară și plimbările zilnice, necesare tonificării mușchilor și susținerii
circulației periferice, trebuie compensate printr -o gimnastică executată la pat sau în cameră, alcătuită
din mișcări pasive și active. Exercițiile de gimnastică trebuie executate sistematic în tot timpul șederii
în pat și chiar după părăsirea spitalului, în limita posibilităților prescri se. [77]

12.10. Îngrijirile pre și postoperatorii la femeile gravide
În cursul sarcinii se ivește de multe ori necesitatea unor intervenții chi rurgicale de altă
natură: apendicectomie, ocluzie intestinală, etc. Pregătirea gravidei trebuie făcută cu cea mai mare minuțiozitate, căci ele intră foarte ușor în stare de șoc în cursul intervențiilor sau al hemoragiilor. Un rol deosebit de important il a re în acest caz asistentul, înlăturând frica gravidei de operație și l iniștind –
o asupra evoluției fătului. Dacă, cu toate măsurile luate, sarcina se întrerupe, în cursul sau după
intervenție, asistentul trebuie să știe să liniștească bolnava, pentru că traumatismul psihic
supraadăugat celui operator să nu -i declanșeze starea de șoc postoperator.
Mobilizarea în pat d upă intervenții chirurgicale se va face cu cea mai mare prudență.
Ridicarea din pat se va aproba numai după câteva zile, mișcările de deplasare fiind înlocuite cu
gimnastica terapeutică în pat, pentru prevenirea stazei și trombozei venoase. Se va urmări cu atenție
integritatea sarcinii, controlându -se cât mai des scurgerile vaginale și în cazul apariției de sânge sau
lichid amniotic se va anunța imediat medicul.
Indiferent pentru ce patologie se internează, gravida trebuie menținută permanent într -o
stare d e b u n ă d i s p o z i ț i e , c e e a c e v a c o n t r i b u i î n m a r e m ă s u r ă , a t â t l a v i n d e c a r e a e i , c â t ș i l a
dezvoltarea normală a sarcinii. [78]
42

PARTEA SPECIALĂ

1. Scopul lucrării

Hipertensiunea prezentă în timpul sarcinii reprezintă o problemă importantă de patologie
deoarece prin complicațiile pe care le generează pune în pericol atât viața mamei cât și viața fătului, boala hipertensivă fiind răspunzătore pentru 20% din mortalitatea maternă și 25% din mortalitatea
perinatală.
Sarcina poate induce hipertensiune la o femeie normotensivă sau poate agrava o
hipertensiune deja existentă. Apariția hipertensiunii în ultimul trimestru de sarcină este una dintre problemele obstetricale nesoluționate. În ciuda cercetărilor, factorul declanșator al acestui sindrom nu este pe deplin elucidat, doar procesele fiziopatologice care produc și întrețin simptomele acestei
boli sunt din ce în ce mai bine înțelese.
Tulburările hipertensive ce complică evoluția sarcinii sunt frecvente, reprezentând după
hemoragii și infecții a treia cauză de mortalitate maternă în lume.
Se estimează la nivel mondial, că aproximativ 50000 de femei mor anual de eclampsie.
Decesele materne și perinatale datorate hipertensiunii induse de sarcină pot fi deseori prevenite. O
atenție sporită acordată îngrijirii prenatale și o abordare rațională în condițiile terapiei au determinat
scăderea import antă a ratei deceselor materne.
Depistarea precoce și tratamentul adecvat pot asigura menținerea sarcinii și o evoluție
satisfăcătoare, atât pentru mamă cât și pentru făt.
Scopul acestei lucrări este de a evidenția aspectele medico -legale ale hipertensiunii induse
de sarcină. Anatomia, fiziologia și f iziopatologia sarcinii cu HTAIS și aspecte legate de etiopatogenie,
factori de risc, morfopatologie, diagnostic pozitiv, examinări , tratament și îngrijiri postoperatorii.

43

2. Obiectivul studiului

Obiectivele acestei lucrări au fost reprezentate de:
1. Anal iza incidenței și a factorilor de risc în sarcinile cu HTAIS;
2. Momentul și simptomatologia de debut în sarcina cu HTAIS;
3. Conturarea unor particularități în ceea ce privește evoluția sarcinii, a nașterii și a nou-născutului în sarcinile cu HTAIS;
4. Evidențierea complicațiilor HT AIS, apărute concomitent cu sarcina.
5. Evaluarea managementului stărilor hipertensive în sarcină, a monitorizării prena tale
și a urmării postnatale, pentru înbunătățirea prognosticului materno -fetal.

3. Material și metodă

3.1. Prezentarea lotului de cercetare
Cazurile care au fost incluse în studiu sunt reprezentate de 552 de paciente cu hipertensiune
indusă de sarcină . Pacientele au avut vârste cuprinse între 15 și 55 ani și au fost internate în perioada 2014 -2017, în Spitalul Clinic de O bstetrică- Ginecologie „ Dr. I. A. Sbârcea ” Brașov.

3.2. Prezentarea instrumentului de cercetare
Au fost evaluate: datele anamnestice (vârsta, paritatea, afecțiunile extragenitale,
particularitățile evoluției sarcinii, ale evoluției bolii ; durata, valoarea TA l a prima evaluare, sporul
ponderal); datele obiective (valorile TA, simptome clinice); rezultatele investiga țiilor de laborator
(numărul de trombocite, proteinuria, testele hepatice, creatinina serică, ș.a.); ultrasonografia și Ecografia Doppler pe artera o mbilicală (analiza creșterii fetale, ind icelui de lichi d amniotic, gradului de
suferin ță fetală ); aprecierea tacticii de conduită (tratamentul antihipertensiv, anticonvulsiv, și durata
administrării, indica ții pentru terminarea sarcinii, modalitatea nașter ii).
44

3.3. Prezentarea procedurii de corelație, analiză și prelucrare a datelor
Analiza și prelucrarea datelor a fost efectuată utilizând o bază de date special creată în
vederea acestui studiu, cu ajutorul programului Microsoft Office Excel 2010. Pentru a reali za această
lucrare, au fost analizate următoarele date:
 Numărul total al sarcinilor cu HTAIS din perioada 2014 -2017;
 Motivele internării pacientelor cu HTAIS;
 Repartiția pe grupe de vârstă a mamei ;
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de paritate ;
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de numărul produșilor de concepție;
 Numărul pacientelor în funcție de caracteristicile demografice ;
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de statutul profesional;
 Antecedentele personale, fiziologice și patologice ale gravidei;
 Afecțiunile care au evoluat concomitent cu sarcina;
 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de forma clinică a TA;
 I n c i d e n ț a s a r c i n i l o r c u H T A I S î n f u n c ț i e d e g r e u t a t e a m a m e i d o b â n d i t ă î n t i m p u l
sarcinii;
 Valorile tensionale ale pacientelor cu HTA;
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de simptomatologia de debut
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de tipul prezentației fetale;
 Calea de naștere aleasă;
 Numărul sarcinilor cu HTAIS în funcție de genu l fetal;
 Numărul cazurilor în funcție de greutatea nou -născuților din sarcinile cu HTAIS și
repartiția pe grade de prematuritate în funcție de greutatea feților la naștere;
 Corelația între vârsta gestațională și momentul nașterii;
 Numărul cazurilor în funcție de scorul APGAR și viab ilitatea feților născuți din sarcini
cu HTAIS;
 Valorile analizelor de laborator.

45

4. Studiu statistic

Partea specială a acestei lucrări, este un studiu retrospectiv efectuat pe un număr de 552 de
paciente cu HTAIS, internate la Spitalul Clinic de Obstetrică- Ginecologie „Dr. I. A. Sbârcea ” Brașov, în
perioada 2014 -2017, la care s -au urmărit aspectele etiolo gice, clinice și terapeutice ale acestei
patologii apoi au fost confruntate cu datele din literatura de specialitate.

4.1. Incidența sarcinilor cu HTAIS.
În Spitlul Clinic de Obstetrică- Ginecologie „Dr. I. A. Sbârcea ” Brașov, s -au înregistrat un
număr total de 1 6 7 4 8 d e n a ș t e r i î n t r e a n i i 2 0 1 4 -2017, dintre care 552 au prezentat HTAIS. (Tabel
4.1), ceea ce corepunde unui procent de 3,19% din numărul total de nașteri. (Figura 4.1)

Tabel 4.1 Incidența sarcinilor cu HTAIS în perioada 2014 -2017
TA în sarcină Număr cazuri Procente
TA normală 16748 96,81%
HTAIS 552 3,19%

Figura 4.1 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în perioada 2014 -2017

96.81% 3.19%
Nr. total de sarcini
Nr. total de sarcini cu
HTAIS
46

4.2. Repartiția pe ani a sarcinilor cu HTAIS
În anul 2014 s -au înregistrat 4327 de nașteri, dintre care 125 de sarcini au fost cu HTAIS.
Procentul nașterilor cu HTAIS, în anul 2014 a fost de 2,81% din totalul nașterilor. În 2015 dintre cele
4 2 3 3 d e n a ș t e r i , 1 4 5 a u f o s t d i a g n o s t i c a t e c u H T A I S , a d i c ă u n p r o c e n t d e 3 , 3 1 % , î n a n u l 2 0 1 6 ,
incidența HTAIS a fost de 3,34%, iar în 2017, s -a înregitrat un procent de 3,32%. (Tabel 4.2)
Analizând comparativ cei patru ani studiați, am constatat o scădere ușoară a ratei natalității
și o ușoară creștere a numărului sarcinilor cu HTAIS. (Figura 4.2)

Tabel 4.2 Incidența sarcinilor cu HTAIS între an ii 2014 -2017
Anul 2014 2015 2016 2017
Nr. total de nașteri 4327 4233 4055 4133
Nr. total de HTAIS 125 145 140 142
Procente 2,81% 3,31% 3,34% 3,32%

Figura 4.2 Distribuția pe ani a sarcinii cu HTAIS în perioada 2014 -2017

050010001500200025003000350040004500
2014 2015 2016 20174327 4233
4055 4133
125 145 140 142 Număr de cazuri
%
Anul
Nr. Total de nașteri HTAIS
2,81% 3,31% 3,34% 3,32%
47

4.3. Repartiția pe grupe de vârstă a mamei
Vârsta femeilor care au prezentat HTAIS în perioada studiată a fost cuprinsă între 15 și 55
ani.
S-a constatat prezența a 3 sarcini cu HTAIS , mamele avân d vârste cuprinse între 15 -19 ani,
33 de sarcini cu HTAIS la mame având vârste cuprise între 20 -24 ani, 73 între 25- 29 ani, 158 incluse
în grupa de vârstă 30 -34 ani și 285 mame hipertensive, cu vârsta peste 35 de ani. (Tabel 4.3)
Analizând lotul studiat în funcție de grupa de vârstă, se poate observa că peste jumătate
dintre sarcinile cu HTAIS au fost înregistrate la vârste materne care depășesc 35 de ani. (Figura 4.3)

Tabel 4.3 Incidența pacientelor cu HTAIS pe grupe de vârstă
Vârsta mamei 15-19 20-24 25-29 30-34 >35
HTAIS 3 33 73 158 285
Procente 0,54% 5,98% 13,22% 28,62% 51,63%

Figura 4.3 Distribuția sarcinilor cu HTAIS pe grupe de vârstă maternă

0.54%
5.98%
13.22%
28.62% 51.63% 15 – 19
20 – 24
25 – 29
30 – 34
>35
48

4.4. Repartiția sarcinilor cu HTAIS în funcție de paritate
D i n t o t a l u l d e 5 5 2 d e s a r c i n i c u H T A I S , 2 3 1 dintre ele au fost înregistrate ca fiind la prima
naștere, iar restul de 321, au avut cel puțin o naștere în antecedente. (Tabel 4.4) În cadrul lotului
studiat s -a constatat o incidență crescută a sarcinilor cu HTAIS la multipare 58,15%, comparativ cu
41,8 5% comparativ cu femeile aflate la prima naștere. (Figura 4.4)

Tabel 4.4 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de paritate
Paritate Nr. cazuri Procente
Primipare 231 41,85%
Multipare 321 58,15%

Figura 4.4 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de paritate

41.85%
58.15% Primipare
Multipare
49

4.5. Gemelaritate
Dintre cele 552 de sarcini cu HTAIS studiate, 536 dintre ele au avut un singur produs de
concepție și doar 16 au fost sarcini gemelare. (Tabel 4.5)
Se poate observa o incidență scăzu tă a gemelarității în sarcinile cu HTAIS (de 2,90%),
comparativ cu 97,10%, reprezentând sarcinile unice. (Figura 4.5)
Toate cele 16 cazuri cu sarcină gemelară, au fost finalizate prin operație cezariană. În urma
acestui studiu putem afirma că gemelaritatea nu reprezintă un factor de risc pentru sarcinile cu
HTAIS, dar poate reprezenta un factor favorizant.

Tabel 4.5 Incidența HTAIS în funcție de numărul produșilor de concepție
Nr. feților Nr. cazuri Procente
Sarcină unică 536 97,10%
Sarcină gemelară 16 2,90%

Figura 4.5 Distribuția cazurilor în funcție de numărul produșilor de concepție

97.10% 2.90 %
Sarcină unică
Sarcină gemelară
50

4.6. Mediul de reședință
Dintre cele 552 de cazuri studiate, 254 au provenit din mediul urban, iar restul de 298 dintre
gravidele cu HTAIS, au provenit din mediul rural. (Tabel 4.6) Se poate observa o distribuție ușor
crescută a pacientelor cu HTAIS, care au avut ca mediu de proveniență, mediul rural 53,99%. (Figura
4.6)
În cele 298 de cazuri provenite din mediul rural, sunt paciente care datorită accesului deloc
facil l a sistemul de sănătate, nu au avut posibilitatea să beneficieze de asistență medicală primară,
analize medicale periodice, precum și de cele specifice perioadei prenatale, neavând o sarcină urmărită periodic de un medic obstetrician.

Tabel 4.6 Incidența s arcinilor cu HTAIS în funcție de mediul de reședință
Mediul de reședință Nr. cazuri Procente
Urban 254 46,01%
Rural 298 53,99%

Figura 4.6 Distribuția în funcție de mediul de proveniență al gravidelor cu HTAIS

46.01%
53.99% Urban
Rural
51

4.7. Ocupația
În urma studiului efectuat, s- a încercat o corelație între condițiile de viață și muncă și riscul
apariției unei sarcini amenințate de HTAIS. Dintre cele 552 de paciente studiate, 244 nu au avut nici o
ocupație/ șomaj, iar restul de 308 au avut un loc de mu ncă stabil. (Tabel 4.7)
Se p oate ob se rva o in cide n ță mai mare în rân dul pacie n te lor an gajate 55,8 0 %, f ață de ce le
care nu au avut nici o ocupație 44,20%. (Figura 4.7)

Tabel 4.7 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de statutul profesional
Ocupația Nr. cazuri Procente
Angajate 308 55,80%
Fără ocupație 244 44,20%

Figura 4.7 Distribuția în funcție de statutul profesional al pacientelor cu HTAIS

55.80% 44.20% Angajate
Fără ocupație
52

4.8. Prezența HTAIS în antecedente
În cadrul lotului studiat, dintre cele 321 de multipare, 256 au prezentat HTAIS la o sarcină
anterioară, iar restul de 65 au avut sarcini anterioare care au decurs normal. (Tabel 4.8)
Se poate observa o diferență considerabilă între pacientele cu istoric de HTAIS 79,75% și cele
care au avut sarcini aterioare normale 20,25%. (Figura 4.8)

Tabel 4.8 Incidența cazurilor cu HTAIS în antecedente
Antecedente obstetricale HTAIS în antecedente Fără HTAIS în antecedente
Nr cazuri 256 65
Procente 79,75% 20,25%

Figura 4.8 Distribuția în funcție de prezența istoricului de HTAIS

79.75% 20.25%
HTAIS
Fără HTAIS
53

4.9. Avorturi în antecedente
Î n c a d r u l l o t u l u i d e 5 5 2 d e p a c i e n t e c u H T A I S , 1 9 7 d i n t r e e l e a u a v u t c e l p u ț i n u n a v o r t î n
antecedente, iar 355 au fost înregistrate fără antecedente de avort. (Tabel 4.9)
Cel mai mare număr de avorturi a fost de 10 la o gravida de 41 de ani. Se poate observa o
rată crescută a pacientelor care au prezentat cel puțin un avort în antecedente 35,69%. (Figura 4.9)

Tabel 4.9 Incidența sarcinilor cu antecedente de avort, urmat de o sarcină cu HTAIS
Antecedente obstetricale Avort în ante cedente Fără avort în antecedente
Nr cazuri 197 355
Procente 35,69% 64,31%

Figura 4.9 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de prezența avorturilor în antecedente

35.69%
64.31% Avorturi în antecedente
Fără avorturi în
antecedente
54

4.10. Operația cezariană în antecedente
D i n t r e c e l e 3 2 1 d e m u l t i p a r e c u H T A I S , 5 6 a u avut cel puțin o operație cezariană în
antecedente, (înregistrându -se și gravide cu 2 sau 3 cezariene), iar restul de 265 au fost înregistrte cu
naștere spontană. (Tabel 4.10)
Se poate observa un procent relativ mic al sarcinilor cu HTAIS prezente la femei le cu uter
cicatricial, ceea ce ne poate dovedi ca nu există o l egătură directă între uterul cicatrieal si HTAIS.
(Figura 4.10)

Tabel 4.10 Incidența HTAIS apărută la sarcini cu operație cezariană în antcecedente
Antecedente obstetricale Operație cezariană în
antecedente Fără operație cezariană în
antecedente
Nr. cazuri 56 265
Procente 17,45% 82,55%

Figura 4.10 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de prezența uterului cicatriceal

050100150200250300
Uter cicatriceal Fără uter cicatriceal17.45 % 82.55%
55

4.11. Antecedente personale patologice
În antecedentele peronale patologice ale pacientelor cu HTAIS, apar 136 de cazuri cu
obezitate, dintre care 103 cu obezitate de grad I ( IMC: 30.0 – 34.9), iar restul de 33 au fost înregistrate
cu obezitate grad II (IMC: 35.0 -3 9 . 9 ) , 2 5 a u p r e z e n ta t d i a b e t z a harat înainte de sarcină, 95 au fost
diagnosticate cu HTA în presarcină și 43 cu trombofilie. (Tabel 4.11)
Se poate oberva un procent mare de sarcini cu HTAIS, aparute pe fond de obezitate (24,68%)
și HTA preexistenta (17,24). (Figura 4.11)

Tabel 4.11 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de prezența antecedentelor personale patologice
Antecedente personale
patologice Nr. cazuri Procente
Obezitate 136 24,68%
Diabet zaharat 25 4,54%
HTA 95 17,24%
Trombofilie 43 7,80%
Fără antecedente personale
patologice 252 45,74%

Figura 4.11 Distribuția antecedentelor personale patologice în sarcinile cu HTAIS
24.68%
4.54%
17.24%
7.80% 45.74% Obezitate
Diabet
HTA
Trombofilie
Fără antecedente patologice
56

4.12. Fumatul
În cadrul lotului studiat, din cele 552 de sarcini cu HTAIS, 203 au fost încadrate la categoria
fumătoare, restul de 349 fiind nefumătoare. (Tabel 4.12)
Se poate observa o rată destul de mare în rândul pacientelor fumătoare (Figura 4.12) și riscul
crescut al acestora de a dezvolta mai frecvent anumite complicații pe parcursul sarcinii.

Tabel 4.12 Incidența gravidelor fumătoare în sarcina cu HTAIS
Fumatul Nr. cazuri Procente
Fumătoare 203 36,78%
Nefumătoare 349 63,22%

Figura 4.12 Distribuția gravidelor fumătoare în sarcina cu HTAIS

36.78%
63.22% Fumătoare
Nefumătoare
57

4.13. Patologii obstetricale asociate sarcinii cu HTAIS
Dintre cele 552 de sarcini cu HTAIS studiate, 444 au evoluat fără alte patologii asociate
sarcinii, 39 au avut edem gestațional, 35 placenta praevia, 29 restricție de creștre intrauterină, 2
hidroamnios și 3 varice vulgare. (Tabel 4.13)
Edemul gestațional, place nta praevia și restricția de creștere intrauterină au reprezentat cel
mai mare procent ca și patologii asociate sarcinii cu 7,07%, 6,34% și respeciv 5,25%. (Figura 4.13)

Tabel 4 .13 Incidența patologiilor obstetricale asociate sarcinii cu HTAIS
Patologii obstetricale asociate Număr cazuri Procente
Varice vulgare 3 0,54%
Hidroamnios 2 0,36%
Restricție de creștere
intrauterină 29 5,25%
Placenta praevia 35 6,34%
Edem gestațional 39 7,07%
Fără patologii obstetriale
asociate 444 80,43%

Figura 4 .13 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de patologiile obstetricale
0.54% 0.36%
5.25% 6.34%
7.07%
80.43% Varice vulgare
Hidramnios
Restricție de creștere
intrauterină
Placenta praevia
Edem gestațional
Fără patologiiobstetricale asociate
58

4.14. Patologii non -obstetricale asociate sarcinii cu HTAIS
Dintre cele 552 de sarcini cu HTAIS studiate, 531 nu au prezentat patologii non -obstetricale,
12 au evoluat cu trombocitopenie, 6 c u hipotiroidie și 3 cu insuficiență renală. (Tabel 4. 14)
Se poate observa că incidența trombocitopeniei a fost aproape dublă comparativ cu
hipotiroidia și insuficiența renală. (Figura 4. 14)

Tabel 4 .14 Incidența patologiilor non -obstetricale asociate sarci nii cu HTAIS
Patologii non -obstetricale
asociate Nr cazuri Procente
Insuficiență renală 3 0,54%
Hipotiroidie 6 1,09%
Trombocitopenie 12 2,17%
Fără patologii non -obstetricale 531 96,20%

Figura 4 .14 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de patologiile non -obstetricale
0.54% 1.09%
2.17%
96.20% Insuficiență renală
Hipotiroidie
Trombocitopenie
Fără patologii non-obstetricale
59

4.15. Simptomatologia de debut
Ca și simptomatologie de debut, în jumătate dintre cazuri HTAIS a debutat cu cefalee, urmată
de creșteri rapide în greutate, iar într -un procent de 3,46% și respectiv 7,64% au fost înregistrate
tulburări de vedere și dureri epigastrice. (Tabel 4 .15). Se poate observa că majoritatea cazurilor de
HTAIS au avut ca simptomatologie principală de debut cefaleea și creșterile rapide în greutate,
tulburările de vedere și dureri le epigastrice ocupâd un procent de 3,46% și respectiv 7,64% (Figura
4.15).

Tabel 4. 15 Incidența simptomatologiei de debut în sarcina cu HTAIS
Simptomatologia de debut Nr. gravide Procente
Cefalee 421 50,24%
Tulburări de vedere 29 3,46%
Dureri epigastrice 64 7,64%
Creșteri rapide în greutate 324 38,66%

Figura 4. 15 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de simptomatologia de debut

50.24%
3.46% 7.64% 38.66% Cefalee
Tulburări de vedere
Dureri epigastrice
Creșteri rapide în greutate
60

4.16. Sporul ponderal al pacientelor cu HTAIS în timpul sarcinii
În urma studiului realizat, dintre cele 552 de sarcini cu HTAIS, 139 au avut un spor ponderal
între 12,5 -15 kg în timpul sarcinii, iar 413 dintre ele >15 kg. (Tabel 4. 16) Se poate observa o creștere
excesivă în greutate la 74,82% din cazuri , fapt care plasează obezitatea în categoria factorilor de risc
pentru apariția HTAIS. (Figura 4.1 6)

Tabel 4.1 6 Incidența sarcinilor cuc HTAIS în funcție de greutatea mamei dobândită în timpul sarcinii
Nr. kg dobândite în sarcină Nr. cazuri Procent
12,5 – 15 139 25,18%
> 15 413 74,82%

Figura 4.1 6 Distribuția gravidelor cu HTAIS în funcție de greutatea acumulată în timpul sarcinii

25.18%
74.82% 12,5- 15 kg
>15 kg
61

4.17. Evaluarea valorilor tensionale ale pacientelor cu HTA.
În cadrul lotului studiat valorile tensiunii arteriale sistolice (TAs) au fost cuprinse între 150 –
180 mmHg, în timp ce tensiunea arterială diastolică (TAd) s -a menținut între 85 -110mmHg.
Cu HTA grad I cu valoarea sistolică între 140 -159 mmHg au fost î nregistrate 170 de cazuri
(30,80%) (Figura 4.17). Cu HTA grad II cu valoare sistolică între 160 -179 mmHg, au fost înregis trate
366 de cazuri adică 66,30 % din numărul total de paciente aflate în studiu, iar cu HTA grad III cu valoare
sistolică peste 180 mmH g și ce a diastolică p e ste 110 s -au înregistrat doar 16 cazuri (2,90%) (Tabel
4.17).

Tabel 4.1 7 Repartiția pacientelor în funcție de gradul de severitate al HTA
Gradul hipertensiunii Nr. Cazuri Procente
Gr. I 170 30,80%
Gr. II 366 66,30%
Gr. III 16 2,90%

Figura 4.1 7 Distribuția cazurilor în funcție de gradul severității HTA

30.80%
66.30% 2.90%
Gr. I
Gr.II
Gr.III
62

4.18. Distribuția cazurilor în funcție de forma clinică a TA în sarcinile cu HTAIS
În funcție de forma clinică a TA, sarcinile cu HTAIS pot fi: forma ușoară – cu valori ale TA între
140/90- 160/100mmHg, forma medie – valori ale TA între 160/100- 180/110mmHg și forma severă
cu TA >180/110 mmHg.
Astfel în lotul studiat am obținut 296 de c azuri în care pacienta avea o formă ușoară a HTAIS,
210 cu HTAIS forma medie, iar restul de 46, HTAIS forma severă. (Tabel 4.18)
Se poate observa un procent mic al HTAIS forma severă – 8,33%, iar restul de 91,66% s -au
încadrat la forma ușoară și medie. (Figura 4.18)

Tabel 4.18 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de forma clinică a TA
Forma clinică Nr. cazuri Procente
Ușoară 296 53,62%
Medie 210 38,04%
Severă 46 8,33%

Figura 4.18 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de forma clinică a TA
53.62% 38.04% 8.33%
Ușoară
Medie
Severă
63

4.19. Distribuția cazurilor în funcție de grupa de sânge
În urma studiului efectuat se poate observa incidența crescută a HTAIS la pacientele cu grupa
sanguină O – 50,00%, 24,64% au fost înregistrate cu grupa A, 20,11% cu grupa B, iar restul de doar
5,25% cu grupa AB. (Figura 4.19)
Dintre cele 552 ce cazuri studiate 276 au avut grupa O, se poate observa o incidență mult
mai crescută a cazurilor cu HTAIS pentru această grupă sanguină, fiind urmată de grupa A și B cu 136
și respectiv 111 cazuri, iar grupa AB cu 29 de cazuri. (Tabel 4.19)

Tabel 4.19 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de grupa de sânge a mamei
Grupa de sânge Nr. cazuri Procente
O 276 50,00%
A 136 24,64%
B 111 20,11%
AB 29 5,25%

Figura 4.19 Distribuția procentuală a pacientelor cu HTAIS în funcție de grupa sanguină

50.00%
24.64% 20.11% 5.25%
GRUPA O
GRUPA A
GRUPA B
GRUPA AB
64

4.20. Distribuția cazurilor în funcție de tipul Rh -ului
Dintre cei 550 de feți născuți vii, 526 au avut Rh +, iar restul de 24 au avut incompatibilitate
de Rh. (Tabel 4.20.1)
Dintre cele 552 de sarcini luate în studiu, 43 de gravide au avut Rh negativ, adică un procent
de 7,79% dintre ele. (Figura 4.20.1) ( Figura 4.20.2). De aici rezultă faptul că șansele ca un cuplu cu Rh
diferit să aib ă u n c o p i l c o m p a t i b i l c u R h u l m a m e i s u n t d e 5 0 % , I a r a c e a s t ă i n c o m p a t i b i l i t a t e d e R h
poate fi un factor de risc pentru HTAIS.

Tabel 4.20.1 Repartiția sarcinilor cu HTAIS în funcție de Rh -ul fetal
Rh fetal Nr. cazuri Procente
+ 526 95,47%
– 24 4,53%

Figura 4.20.1 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de Rh – ul fetal

4.53%
95.47% Rh –
Rh+
65

În urma studiului efectuat, dintre cele 552 de gravide, 509 dintre acestea au fost înregistrate
cu Rh pozitiv, iar restul de 43 dintre ele au avut Rh -ul negativ (Tabel 4.20..2). Se poate observa un mic
procent de gravide cu Rh negativ 7,79%, comparativ cu 92,21 % înregistrate cu Rh pozitiv (Figura
4.20.2).

Tabel 4.20.2 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de Rh -ul matern.
Rh matern Nr. cazuri Procent
+ 509 92,21%
_ 43 7,79%

Figura 4.20.2 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de Rh -ul matern.

92.21% 7.79%
Rh+
Rh-
66

4.21. Motivele internării
Dintre c ele 552 de sarcini studiate, 197 au avut ca motiv al internării contracțiile uterine
dureroase și valorile tensionale crescute, 142 s- au prezentat doar cu contracții, 67 au avut contracții
uterine și membrane rupte, 24 dintre ele s -au prezentat cu meroragie abundentă, 17 cu preeclampsie
și 95 cu HTA preexistentă sarcinii. (Tabel 4.21)
În peste 74,91% dintre cazuri au fost prezente contracțiile uterine dureroase însoțite sau nu
și de altă simptomatologie, iar în 17,53% cazuri HTA preexistentă sarcinii a constituit motivul
internării. (Figura 4.21)

Tabel 4.21 Motivele internării în sarc inile cu HTAIS
Motivele internării Nr. cazuri Procente
CUD și HTAIS 197 36,35%
CUD 142 26,20%
CUD și MR 67 12,36%
Metroragii abundente 24 4,43%
Preeclampsie 17 3,14%
HTA preexistentă 95 17,53%

CUD – contracții uterine dureroase, HTAIS – hipertensiune indusă de sarcină, MR – membrane rupte,
HTA – hipertensiune arterială.
Figura 4.21 Distribuția cazurilor în funcție de motivele internării în sarcinile cu HTAIS
36.35%
26.20% 12.36% 4.43% 3.14% 17.53% CUD și HTAIS
CUD
CUD și MR
Metroragii abundente
Preeclampsie
HTA preexistentă
67

4.22. Distribuția cazurilor în funcție de valoarea hemoglobinei la internare
Analizând lotul studiat în funcție de valoarea hemoglobinei, am obținut un procent de 75,91%
de paciente cu hemoglobină scăzută (< 13g%) și doar 133 cu valori normale (13 -15%). (Tabel 4.22). A
fost înregistrat un procent foarte mare de paciente a căror va loarea a hemoglobinei s -a situat sub
valorile normale (75,91 % dintre cazuri ). (Figura 4.22)

Tabel 4.22 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de valoarea hemoglobinei
Hemoglobina Nr. cazuri Procente
Scăzută <13g% 419 75,91%
Valori normale 13g% – 15g% 133 24,09%

Figura 4.22 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de valoarea hemoglobinei

75.91% 24.09%
Hmoglobină scăzută
Hemoglobină normală
68

4.23. Distribuția cazurilor în funcție de valoarea bilirubinei totale (BT)
Valorile bilirubinei totale au fost în limte normale în 531 de cazuri, 21 dintre paciente având
valori crescute ale bilirubinei. (Tabel 4.23) Se poate observa un procent considerabil de 96,20% în care
valorile bilirubinei sunt încadrate în limite normale. (Figura 4.23)
Toate pacientele au avut transaminazele TGO, TGP în limite normale.

Tabel 4.23 Incidența pacientelor cu HTAIS în funcție de valoarea bilirubinei totale
Bilirubina totală Nr. cazuri Procente
Val. Normale 531 96,20%
Crescută 21 3,80%

Figura 4.23 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de valoarea bilirubinei

0100200300400500600
Bilirubină normală
Bilirubină crescută96,20%
3,80%
69

4.24. Distribuția cazurilor în funcție de valorile glicemice la pacientele cu HTAIS
În urma studiului efectuat, dintre cele 552 de paciente cu HTAIS, 467 au avut valori glicemic e
cu valori normale (75 -115mg/dL), 36 de cazuri cu valoare crescută (> 115mg/dL) și restul de 49 au
avut o valoare scăzută a glicemiei (< 75mg/dL). (Tabel 4.24)
Se poate observa un procent de 84,60% de paciente care au avut glicemii normale și doar
8,88% ș i 6,52% valaori scăzute respectiv crescute. (Figura 4.24)

Tabel 4.24 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de valorile glicemiei
Glicemie Nr. pacienți Procente
Scăzută 49 8,88%
Val. Normale 467 84,60%
Crescută 36 6,52%

Figura 4.24 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de valorile glicemice

84.60% 8.88% 6.52%
Glicemie normală
Glicemie scăzută
Glicemie crescută
70

4.25. Distribuția cazurilor în funcție de valorile creatininei serice
D i n t r e c e l e 5 5 2 d e s a r c i n i s t u d i a t e , 4 9 7 a u a v u t v a l o r i n o r m a l e a l e c r e a t i n i n e i s e r i c e l a
internare (1,3 -6 mg/d L) și doar 55 au avut valori crescute ale cratininei (> 6mg/dL). (Tabel 4.25)
Se poate observa un procent de 9,96% de sarcini cu HTAIS în care valorile creatininei serice la
internare au avut valori crescute (Figura 4.25).

Tabel 4.25 Incidența pacientelor cu HTAIS în funcție de valorile creatininei serice
Creatinină serică Nr. cazuri Procente
Val. normale 497 90,04%
Val. Crescute 55 9,96%

Figura 4.25 Distribuția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de valorile creatininei serice

90.04% 9.96%
Creatinină normală
Creatinină crscută
71

4.26. Distribuția cazurilor în funcție de valorile sodiului (Na+) plasmatic
Dintre cele 552 de sarcini cu HTAIS, 235 au avut valoarea sodiului în plasmă <137 mmol/l,
276 s -au încadrat în valorile normale (137 -145 mmol/l), iar 41 au prezentat valori crescute >1 45
mmol/l ale sodiului în plasmă (Tabel 4.26).
Se poate observa că valorile scăzute ale sodiului în plasmă au caracter predominant în
42,57% din cazuri, comparativ cu procentul de 7,43% reprezentat de valorile crescute ale acestuia
(Figura 4.26).

Tabel 4.26 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de valoarea sodiului în plasmă
Na+ plasmatic Nr cazuri Procente
Scăzut 235 42,57%
Val. normale 276 50,00%
Crescut 41 7,43%

Figura 4.26 Repartiția procentuală a sarcinilor cu HTAIS în funcție de valorile Na+ plasmatic

42.57%
50.00% 7.43%
Na+ plasmatic scăzut
Na+ plasmatic normal
Na+ plasmatic crescut
72

4.27. Genul fătului
În cadrul studiului efectuat, din cele 552 de sarcini au rezultat un număr de 560 de copii, 287
dintre aceștia de sex masulin, iar restul, 273 sex feminin. (T abel 4.27) Se poate observa o diferență de
2,50% între incidența celor două sexe, predominant fiind cel masculin. (Figura 4.27)

Tabel 4.27 Incidența sarcinilor cu HTAIS în funcție de sex
Sexul Nr. cazuri Procente
Msculin 287 51,25%
Feminin 273 48,75%

Figura 4.27 Distribuția în funcție de sexul nou -născuților din sarcinile cu HTAIS

51.25% 48.75%
Masculin
Feminin
73

4.28. Tipul prezentației fetale
91,61% din totalul sarcinilor cu HTAIS studiate au avut ca tip de prezentație, prezentația
craniană, 5,89% s -au prezentat la spital cu feți în prezentație pelviană și doar în 2,50% din cazuri
așezarea fetală a fost transversă (Tabel 4.28). Se poate observa că HTAIS nu este un factor care să
influențeze în mod semnificativ apariția prezentațiilor distocice (Figura 4.28).

Tabel 4.28 Incidența prezentațiilor distocice în sarcinile cu HTAIS
Modul prezentației Nr. cazuri Procente
Craniană 513 91,61%
Transversă 14 2,50%
Pelviană 33 5,89%

Figura 4.28 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de tipul prezentației fătului la naștere

91.61% 2.50% 5.89%
Craniană
Transversă
Pelvină
74

4.29. Modul de finalizare al nașterii
Ca și modalitate de naștere, în 336 de cazuri a fost aleasă operația cezariană, iar restul de
216 de nașteri au putut fi finalizate pe cale naturală. (Tabel 4.29). Se poate observa că mai mult de
jumătate din totalul sarcinilor c u HTAIS s- au finalizat prin operație cezariană. (Figura 4.29)

Tabel 4.29 Incidența metodei de finalizare a nașterii în sarcinile cu HTAIS
Metoda de finalizare a sarcinii Nr.cazuri Procente
Operație cezriană 336 60,87%
Naștere pe cale vaginală 216 39,13%

Figura 4.29 Distribuția în funcție de modalitatea de finalizare a sarcinii cu HTAIS

39.13%
60.87% Naștere naturală
Operație cezariană
75

4.30. Greutatea feților la naștere
Ca și greutate a feților la naștere, s -au înregistrat 11 cazuri la care greutatea a fost între
500 -900g, 15 nou -născuți cu greutatea între 1000 -1499g, 33 între 1500- 1999g, 65 între 2000-
2499g, 340 dintre ei au cântărit între 2500 -3500g, iar restul de 96 > 3500g. (Tabel 4.30)
Dintre cele 12 cazuri cu greutăți între 500 -900g, 10 s -au finalizat prin decesul nou-
născuților. În urma studiul u i s e p o a t e o b s e r v a u n p r o c e n t d e s t u l d e r i d i c a t a l n o u -născuților cu
greutate mică la naștere de 22,72% între 500 -2499g. Restul de 77, 29% au avut o greutate normală.
De aici putem concluziona că HTAIS este un factor favorizant pentru greutatea scăzută la naștere.
(Figura 4.30)

Tabel 4.30 Incidența greutății la naștere a nou -născuților din sarcinile cu HTAIS
Greutatea nou -născutului Nr. cazuri Procente
500 -900g 11 2,11%
1.000 -1.499g 15 2,82%
1500 -1999g 33 5,99%
2000 -2499g 65 11,80%
2500 -3500g 340 60,21%
>3500g 96 17,08%

76

Figura 4.30 Distribuția cazurilor în funcție de greutatea nou -născuților din sarcinile cu HTAIS

4.31. Gradul prematurității în funcție de greutatea la naștere
Dintre cele 552 de sarini cu HTAIS studiate, 129 s- au finalizat cu nașterea prematură. În
funcție de gradul prematurității au fost înregistrate astfel: 67 de nou născuți cu prematuritate gr. I, 34
d e p r e m a t u r i d e g r . I I , 1 6 c u p r e m a t u r i t a t e d e g r . I I I , i a r restul de 12 s- a u c l a s a t î n g r . I V d e
prematuritate. (Tabel 4.31)
Se poate observa că jumătate ( 51,94% ) dintre nou născuții prematur sunt încadrați la gradul
I, a căror greutate nu pune în pericol iminent viața fătului. La 10 dintre nou născuții premat uri de gr. IV
s-a instalat o detresă respiratorie severă urmată de deces la scurt timp după naștere. (Figura 4.31)

050100150200250300350
500- 999g 1000-
1499g1500-
1999g2000-
2499g2500-
3500g>3500g2.82% 5.99% 11.80% 60.21%
17.08%
2,11%
77

Tabel 4.31 Repartiția sarcinilor cu HTAIS în funcție de gradul prematurității
Gradul prematurității Nr. cazuri Procente
Gr. I 67 51,94%
Gr. II 34 26,36%
Gr. III 16 12,40%
Gr. IV 12 9,30%

Figura 4.31 Distribuția sarcinilor HTAIS în funcție de gradul prematurității nou -născuților

4.32. Corelația între vârsta gestațională și momentul nașterii
În România, în fiecare an, se înregistrează peste 20.000 de copii născuți prematur și de nou
născuți cu greutate mică la naștere. Prematuritatea și complicațiile sale sunt responsabile de mai
mult de jumătate din decesele neonatale, reprezentând una din principalele cauze de mortalitate neonatală di n țara noastră.
În cadrul lotului studiat au fost înregistrate 127 de cazuri de nou născuți prematur, dintre
care 5 sub 28 săptămâni, 31 între 28 -31 săptămâni, iar restul de 91 între 32 -26 săptămâni și 425 de
cazuri de nou născuți la termen (Tabel 4.32). 51.94%
26.36% 12.40% 9.30%
Gr.I
Gr.II
Gr.III
Gr.IV
78

Se poate observa un procent destul de mare de nou născuți prematuri proveniți din mame cu
HTAIS, adică 23,01%. Cei născuți la termen au întrunit un procent de 76,99% (Figura 4.32).

Tabel 4.32 Vârsta gestațională la momentul nașterii
Vârsta gestațională Nr.cazuri Procente
<28 s 5 0,91%
28-31 s 31 5,62%
32-36 s 91 16,49%
37-41 s 425 76,99%

Figura 4.32 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de momentul nașterii

< 28s28- 31s32- 36s37- 41s
5.62%
0.91% 76.99%

16.49%

79

4.33. Scorul APGAR
În cadrul lotului studiat, am obținut un scor APGAR al nou născuțilo r cu valori cuprinse între 5
și 1 0 , 8 1 , 6 1 % d i n t e n o u n ă s c u ț i i d i n s a r c i n i l e c u H T A I S a u o b ț i n u t u n s c o r A p g a r d e 9 ș i 1 0 ( F i g u r a
4.33).
92 dintre ei (16,43%), au avut scorul APGAR de 7 și 8, iar restul de 11 cazuri (1,96%) au avut
un scor APGAR de 5 și 6. (Tabel 4.33)

Tabel 4.33 Repartiția cazurilor în funcție de scorul obținut la naștere
Scorul APGAR Nr. cazuri Procente
5-6 11 1,96%
7-8 92 16,43%
9-10 457 81,61%

Figura 4.33 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de scorul APGAR

1.96%
16.43%
81.61% APGAR 5 – 6
APGAR 7- 8
APGAR 9 – 10
80

4.34. Viabilitatea feților născuți din sarcini cu HTAIS
În ceea ce privește viabilitatea nou născuților din sarcinile cu HTAIS asociată, am obținut în
cadrul lotului studiat 98,21% nou născuți vii, adi că 550 de cazuri și 10 nou născuți decedați postnatal
(Tabel 4.34). Dintre cei 10 (1,79%) nou născuți decedați postnatal, 100% au fost nascuți prematur și
au primit un scor APGAR mic, între 5 și 6 (Figura 4.34).
Factorii de risc prioritari care au dus la creșterea mortalității în HTAIS au fost prematuritatea,
preeclampsia severă, infecția intrauterină și retardul de creștere intrauterină.

Tabel 4.34 Repartiția sarcinilor cu HTAIS în funcție de viabilitatea fetală.
Nr. cazuri Procente
Născuți vii 550 98,21%
Născuți decedați 10 1,79%

Figura 4.34 Distribuția sarcinilor cu HTAIS în funcție de viabilitatea fetală

98.21% 1.79%
Născuți vii
Născuți morți
81

CAZURI CLINICE

Caz 1
R.M. Domiciliu – Săcele .
Vârsta – 38 ani .
Gen – feminin .
Mediul – urban .
Data internării: 7.04.2017 .
Data externării : 14.04.2017.
Diagnosticul de internare : IV G, II P, sarcină 38 săptămâni, făt unic, viu, așezare transversă,
membr ane intacte, hipertensiune arterială indusă de sarcină, contracții uterine dureroase.
Diagnosticul principal la externare : Lehuzie fiziologică.
Alergii : Penicilină .
Antecedente heredo – colaterale : mama – HTA; tata – ulcer gastric, DZ; frate – clinic sănă tos.
Antecedente personale fiziologice și patologice : apendicectomie la 15 ani, neagă boli infecto –
contagioase, menarha la 12 ani, CM regulat, flux moderat 3 -4 zile, 2- nașteri naturale, DUM = 11 iulie
2017.
Condiții de viață : salariată, studii superioare, căsătorită, condiții socio -economice bune,
domiciliu stabil, fumătoare, alcool ocazional.
Medicație : Scobutil, Dopegyt, No -spa.
Istoric : pacienta prezintă de patru săptămâni edeme ale membrelor și feței și valori
tensionale crescute. Se prezintă la spital cu: contracții uterine dureroase, hipertensiune arterială,
edeme. Este luată în evidență de medicul de familie și sarcina a fost urmărită de un medic obstetrician
specialist. Analizele efectuate pe perioada sarcinii nu au înregistrat valori patologice. Pa cienta a mai
avut o internare în spital cu diagnosticul de Amenințare de avort la 13 săptămâni de gestație.
Examen clinic general:
• stare generală bună;
• talie: 1,60 cm, 75 kg;
• tegumente: cu modificări induse de sarcină; edeme ale feței și membrelor;
82

• stare de nutriție: bună; țesut conjunctio -adipos: bine reprezentat;
• sistem ganglionar nepalpabil;
• sistem muscular normoton, normotrof, normokinetic; sistem osteoarticular aparent
integru;
• aparat respirator – murmur vezicular prezent bilateral, torace normal conformat, 20
respirații/min;
• aparat cardio -vascular: TA = 170/110mmHg, puls 87 b/min, șoc apexian în spațiul IV
intercostal stâng;
• aparat digestiv: tranzit intestinal normal, apetit păstrat, abdomen destins de uterul gravid ;
• ficat, căi biliare, splină: în limite normale;
• aparat uro -genital: micțiuni fiziologice; Giordano negativ bilateral;
• sistem nervos, endocrin, organe de simț: ROT prez ente, orientată spațio temporal.
Alte examene de specialitate:
• examen oftalmologic: angiopatie retiniană spastică;
• examen cardiologic: TA 170/110 mmHg, EKG fără nici o modificare, recomandă Dopegyt (250mg) 2 tablete/zi cu ajustarea în fu ncție de TA, dozare proteinurie;
• examen ecografic: sarcină cu făt viu unic, în așezare transversă, corespunzător unei
vârste de gestație de 38 s + 5 zile, cord cu bătăi ritmice – 125 b/min , biometrie: DBP
– 9,1 cm, LF – 7 cm, AFI – 10 cm, DPN – 22.04.2017, placenta inserată la nivelul
peretelui posterior, craniul fetal în flancul drept;
• examen ginecologic:
– IFU – 36 cm, abdomen destins d e uterul gravid. Uter ovoidal cu ax
mare transversal, craniul fetal în flancul drept și în cel stâng pelvisul
fetal; BCF – 136 b/min , CUD;
– Examen valve: perineu, vulvă, vagin cu modificări induse de sarcină, col
în axul vaginului cu orificiul cervical într edeschis, nu pierde sânge nici
lichid amniotic pe cale vaginală;
83

– TV – vagin cu pereți supli, col scurtat permeabil la index, uter gravid
mărit de volum cât o sarcină de 38 săptămâni, membrane intacte,
segment inferior gol.
• examen de laborator: proteinurie – 20 mg/dL; creatinina -0,68 mg/dL; glicemie – 80
mg/dL; TGO – 17 U/l; TGP – 16 U/l; uree – 18 mg/dL; Timp Ouik 15,8 ”/s; AP – 118,8%,
INR – 0,91, APTT – 34,3”/s; RAPIT – 1,08; fibrinogen – 765mg/dL; hemoglobina –
11,7g/dL; leucocite – 10,7 k/uL; trombocite – 288 k/uL; RBW – negativ; HIV – negativ.
– sumar urină (SU )- pH – 5; densitate – 1026; epitelii și leucocite – rare;
albumină – urme fine; urocultură – sterilă.
– secreție vaginală – celule pavimentoase superioare rare; celule pavimentoase
intermediare rare ; polimorfonucleare – neutrofile rare; secreție col – negativă.
Tratament actual:
– No-spa – 2 fiole/ zi timp de 7 zile;
– Scobutil – 2 fiole/ zi timp de 7 zile;
– Diazepam – 1 fiolă/zi la nevoie;
– Glucoză – 5% – 1 flacon/zi;
– Algocalmin – 2 fiole/zi la nevoie;
– Fraxiparină – 0,4 UI/zi;
– Sulfat de magneziu – 2 fiole/zi timp de o zi;
– Dopegyt – 2 tablete/zi la TA > 140/90 mmHg;
– Cefort – 2 g/zi timp de 3 zile;
– Ergomet – 2 fiole/zi timp de 3 zile;
– Oxiton – 2 fiole în timpul actului operator.
Evaluare
7.04. 2017, ora 1 3:00
Parturienta se internează în spital pentru CUD și TA = 170/110 mmHg. Diagnosticul de
internare este: IV G, II P Sarcină 38 săptămâni, făt viu, unic, așezare transversă, membrane intacte,
hipertensiune indusă de sarcină, contracții uterine dureroase .
84

A efectuat analize de sarcină și a fost urmărită de medicul specialist. Prezintă CUD la 10 min,
cu o durată de 15 sec, BCF 136 b/min.
Sub tratament cu Dopegyt tb I și MgSO 4 fiole, TA devine 140/90 mmHg. Se indică operație
cezariană pentru suferință fet ală și așezare transversă.
7.04. 2017, ora 14:00
Se extrage prin operație cezariană un făt viu, sex masculin, 3200 g, Apgar 9. Intraoperator se
constată LA opalescent în cantitate și cu aspect normal. Extracție manuală a placentei, cu aspect
macroscopic no rmal, greutate 450g.
7.04. 2017, ora 15:00
Se transferă în secția ATI. Evoluție postpartum favorabilă cu normalizarea valorilor TA.
TA = 120/70 mmHg, p = 82 b/min, R = 16/min. Hidratare parenterală, uter ușor mărit, lohii
sanghinolente în cantitate mare.
Se administrează Ergomet f II, masaj transabdominal al fundului uterin , pungă cu gheață pe
abdomen. Sondă urinară, urină clară pe sondă. Diureză – 3096 ml/24h. Profilaxie antibiotică cu Cefort,
1 g la 12 h.
7.04. 2017, ora 17:00
TA = 125/70mmHg. Uter bine contractat, lohii sanghinolente în cantitate și aspect normal.
8.04. 2017, ora 08:00
Pacienta se transferă în secția de Lăuzie, cu evoluție favorabilă și cu valori tensionale
normale, afebrilă, se mobilizează cu ajutor.
TA = 120/70 mmHg, p = 77 b/min.
Se suprimă sonda urinară. Pacienta urinează sponan, urina cu aspect și cantitate normală. Se
hidratează per os cu ceai și apă plată. Involuție uterină normală. Lohii sanghinolente cu aspect normal. Plagă operatorie curată, suplă, pansament curat. Tranzit inte stinal prezent pentru gaze, lactație în
curs de instalare.
9.04. 2017, ora 10:00
Pacienta este subfebrilă, se mobilizează singură, stare generală bună, TA = 120/80 mmHg.
Involuție uterină normală. Lohii sanghinolente cu aspect normal.
85

Plagă operatorie suplă, pansament curat, tranzit intestinal prezent pentru gaze, micțiuni
fiziologice. Urina cu aspect normal, lactație instalată. Se hidratează cu ceai neîndul cit, compot și supă
strecurată.
10.04. 2017, ora 08:00
Pacienta este afebrilă, stare generală bună, se mobilizează. TA = 110/60 mmHg. Lohii
sanghinolente și în cantitate normală, involuție uterină normală. Plaga operatorie este suplă și curată.
Tranzitul intestinal pentru materii fecale și gaze reluat. Micțiuni fiziologice, urina cu aspect
normal. Pacienta alăptează.
11.04. 2017, ora 08:00
Starea generală a pacientei este bună, afebrilă, se mobilizeză. TA = 110/60 mmHg. Involuție
uterină normală, lohii sanghinolente de aspect normal. Plaga operatorie suplă, curată. Micțiuni
fiziologie, tranzit inte stinal prezent, mese în cantități mici și dese, pacienta alăptează.
Se informează și se stabilește, la externare, împreună cu pacienta planul de recuperare.
Evoluția bolii
Gravida se internează de urgență la Spitalul Clinic de Obstetrică- Ginecologie „Dr. I. A.
Sbârcea” Brașov, cu diagnosticul IV G, II P, sarcină 38 săptămâni, făt viu, unic, în așezare transversă,
membrane intacte, HTAIS, contracții uterine dureroase. Se recoltează probe bilogice pentru analize de laborator, se efectuează investigații clin ice și paraclinice. Urmează tratament cu antispastice,
Diazepam, Sulfat de Magneziu, Dopegyt, și postoperator antibioterapie. Se decide să se practice
operație cezariană în regim de urgență. Evoluție favorabilă postoperator. Se externează după 7 zile cu
diagnosticul de: Lehuzie fiziologică.
Recomandări la externare
– Toaletarea sânilor și a organelor genitale externe;
– Repaus fizic și sexual 6 săptămâni;
– Revine la control de specialitate la 7 zile pentru suprimarea firelor apoi la 6
săptămâni.

86

ANALIZA SITUA ȚIEI
1. Nevoia de a respira si a avea o circulație adecvată
Semne de
satisfacție Respirația
– Frecvența = 16 -19/min;
– Amplitudine – profunde sau superficiale;
– Ritm – regulat;
– Mișcări respiratorii – simetrice;
– Zgomot – silențios;
– Poziția – indiferentă;
– Tipul respirației – costal superior;
Puls
– Frecvența = 60-80 b/min;
– Amplitudine – medie;
– Ritm – regulat;
– Tensiune determinată de forța necesară în comprimarea arterei, pentru ca unda
pulsatorie să dispară;
– Celeritate – reprezintă viteza de ridicare a undei pulsatile;
– Colorația tegumentelor – colorația roz a tegumentelor, inclusiv a extremităților,
tegumentele fiind calde;
– Irigația celulară – tegumente și extremități calde;
– Obișnuința de a aerisi – nici o plângere.
Tensiunea arterială
– TAS până în 140 mmHg ;
– TAD până în 90 mmHg.
Semne de
dependență – Accelerarea ritmului respirator;
– R = 20 r/min;
– Modificarea amplitudinii respirației.
– Edeme ale membrelor și feței;
87

– TA = 170/ 110 mmHg (braț stâng);
– TA = 165/110 mmHg (braț drept).
Semne de
dificultate – Neliniște;
– CUD;
– Frica de actul nașterii ;
– Supraîncărcarea inimi i;
– Anxietate;
– Stres;
– Emoție.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
Semne de
satisfacție Cavitatea bucală
– Dentiție bună;
– Mucoasă bucală roșie și umedă;
– Limba roz.
Masticația
– Ușoară, eficace;
– Gura închisă.
Reflux de deglutiție
– Prezent
Digestie
– Lentă
Deprinderi alimentare
– Programul meselor (3 mese și 2 gustări);
– 10 ore de repaus nocturne.
Apetit
– Senzație agreabilă, tradusă prin dorința de hrană.
Foame
– Senzție dezagreabilă tradusă prin nevoia de a mânca.
88

Sațietate
– Senzația de plenitudine, resimțită de individ atunci când nevoia de hrană este
satisfăcută.
Hidratare
– Consumul de lichide în funcție de nevoie.
Gust și valoare acordate mâncării
– Alegerea alimentelor;
– Servirea mesei singur sau in grup;
– Tradiții – obiceiuri;
– Educație.
Stare de nutriție
– Raport greutate talie echilibrat (evaluare calculată);
– surplus de 9 -12kg datorate stării de graviditate ;
– G kg = 50+0,75 [Tcm -150]+[(V -20):4] x 0,9 ;
(Gkg= greutate corporală exprimată în kg; Tcm= talia, exprimată în cm; V= vârsta
exprimată în ani; 0,9= factor de corecție care se aplică numai la femei).
Semne de
dependență – Orar nesatisfăcător al mese lor;
– Paci enta este ovo -lacto -vegetariană;
– Apetit crescut ;
– Ingestie de alimente c e depășesc nevoile organismulu i;
– Î = 1.64 cm ;
– G = 76 kg .
Semne de
dificultate – Tulbură ri de gândire: anxietate, stres ;
– Starea de graviditate .
3. Nevoia de a elimina
Semne de
satisfacție Urina
– Micțiune – act fiziologic conștient, de eliminare a urinii;
– Frecvența micțiunilor: 6 -8/zi;
89

– Ritmul: de 3 ori mai mic;
– Diureza: procesul de formare și eliminare a urinii din organism/24 h;
– Culoarea galben deschis – urina diluată;
– Culoarea galben închis – urina concentrată;
– pH – 4,5- 7,5, ușor acid;
– Densitate – 1010 -1025, la temperatura de 15 grade C ;
– Cantita te – 1200- 1400ml/24h;
– Aspectul clar, transparent.
Scaun
– Defecație = act fiziologic de eliminare din organism a resturilor alimentare
supuse procesului de digestie;
– Frecvența – 1/zi sau 1 la 2 zile
– Orar – ritmic la aceeași oră a zilei, imediat după trezire;
– Cantitate – zilnic 150 -200g;
– Consistenșa – păstoasă, omogenă;
– Culoare – brună dată de stercobilină;
– Miros – fecaloid.
Transpirație
– Sudoare
– Reacția = acidă, pH = 5,2 sau ușor alcalină;
– Cantitate = minimă, pentru a menține umiditatea pliurilor;
– Miros = variază în funcție de umiditate, climat și deprnderile igienice ale gravidei.
Aer expirat
– CO2 = 16% ;
– N = 74% ;
– O2 = 3%;
– H2O = 7%;

90

Menstra
– Dispare în timpul sacinii.
Leucoree
– Culoare – albă;
– Cantitate – ușor crescută în sarcină.
Semne de
dependență – Polakiurie
– Meteorism
– Transpirație abundentă.
Semne de
dificultate – Lipsa exercițiilor fizice
– Imobilitate
4. Nevoia de a se mișca și a menține o bună postură
Semne de
satisfacție Postura adecvată
– În picioare: cu capul drept, spatele drept, brațele pe lângă corp, piciorul în unghi
de 90 grade cu gamba;
– Șezând: spatele drept rezemat, brațele sprijinite, coapsele orizontale, gambele
verticale, piciorul în unghi de 90 grade cu gamba, sprijinit pe podea;
– Culcat: decubit dorsal, decubit lateral stâng sau drept, decubit ventral.
Mișcări adecvate
– Tipuri de mișcări: abducție, adducție, flexie, extensie, pronație, supinație, rotație,
circumducție.
– Exerciții fizice: active, pasive, izometrice, de rezistență
Tensiunea arterială
– Se modifică cu intensitatea efortului depus.
Puls
– Frecvența și amplitudinea lui crește în raport cu intensitatea efortului.
Semne de
dependență – Postura nea decvată, clinostatism prelungit;
– Dificultatea de a se mișca, a se așeza, a s e ridica și a merge;
– Circulație inadecvată;
91

– Edeme ale membrelor.
Semne de
dificultate – Repaus la pat ;
– Intervenție OC ;
– HTAIS .
5. Nevoia de a se odihni
Semne de
satisfacție Somnul
– Durata: 8 -10 h/noapte;
– Calitate: regenerator, calm fără întreruperi, adoarme cu ușurință, se trezește
odihnit.
Perioadele de repaus
– Perioadele de activitate trebuie intercalate cu perioade de repaus.
Semne de
dependență – Dificultate în a se odihni;
– Ore insuficiente de odihnă și de somn;
– Neliniște.
Semne de
dificultate – Durere;
– Furia laptelui;
– Anxietate;
– Stres.
6. Nevoia de a se îmbrăca/dezbrăca
Semne de
satisfacție Vestimentație
– Semnificația;
– Alegerea personală;
– Purtarea de obiecte semnificative;
– Calitatea;
– Sortarea;
– Capacitatea fizică de a se imbrăca și dezbrăca;
– Talie și statură.

92

Semne de
dependență – Stângăcie în a se îmbrăca și dezbrăca;
– Dificultate în a se îmbrăca/dezbrăca.
Semne de
dificultate – Plagă operatorie ;
– Durere.
7. Nevoia de a -și menține temperatura corpului în limite normale
Semne de
satisfacție Temperatura corporală
– 36-37 grade C.
Piele
– Culoare roz ;
– Temperatura călduță;
– Transpirație minimă ;
– Senzație plăcută față de frig sau căldură.
Temperatura mediului ambiant
– 18-25 grade C.
Semne de
dependență – Subfebrilă ;
– T = 37,8 grade C;
– Transpirație abundentă.
Semne de
dificultate – Instalarea lactației prin ,, furia laptelui”.
8. Nevoia de a comunica
Semne de
satisfacție – Funcționarea adecvată a organelor de simț;
– Debit verbal;
– Expresie nonverbală;
– Stabilirea de relații armonioase în familie, în grupuri de prieteni, la muncă;
– Utilizarea adecvată a mecanismelor de apărar e;
– Percepție obiectivă a mesajului primit;
– Imagine pozitivă de sine;
– Exprimare ușoară.
93

Semne de
dependență – Nu prezintă semne de dependență.
Semne de
dificultate – Nu prezintă semne de dificultate.

9. Nevoia de a fi curată, îngrijită, și a -și proteja tegumentele
Semne de
satisfacție Păr
– Lungime, suplețe, strălucire.
Urechi
– Configurație normală, curățenie.
Nas
– Mucoasa umedă, fose nazale libere.
Cavitate bucală
– Dentiție albă, completă, fără carii;
– Mucoasă bucală umedă, roz;
– Gingii aderente dinților și roz;
Unghii
– Curate, tăiate scurt, culoare roz.
Piele
– Curată, netedă, catifelată, elastică, normal pigmentată.
Deprinderi igienice
– Baie, duș (frecvență, durată);
– Spălarea dinților;
– Spălarea părului;
Semne de
dependență – Alterarea tegumentelor;
– Întreruperea continuității tegumentului prin plaga operatorie.
Semne de
dificultate – Intervenție operatorie.

94

10. Nevoia de a fi preocupată în vederea realizării
Semne de
satisfacție – Manifestări de bucurie și fericire;
– Autocritică;
– Luarea de decizii;
– Stima de sine;
– Folosirea timpului liber;
– Roluri sociale;
– Motivația;
– Ambiția;
– Comportament: interes, apreciere;
– Imaginea de sine.
Semne de
dependență – Nu prezintă semne de dependență .
Semne de
dificultate – Nu prezintă semne de dificultate deoarece este susținută de familie și societate.
11. Nevoia de a evita pericolele
Semne de
satisfacție Securitate fizică
– Măsuri de preveire a accidentelor, agresiunilor, bolilor, infecțiilor.
Securitate psihologică
– Metode de relaxare, control al emoțiilor;
– Utilizarea mecanismelor de apărare, răspuns eficace adaptat la agentul stresant.
Mediu sănătos
– Salubritate;
– Calitate și umiditate a aerului 30 -60%;
– Temperatura ambientală între 18,3 -25 grade C;
– Fără poluare fonică chimică, microbiană;
– Mediu de siguranță;
– Măsuri de protecție socială.
95

Semne de
dependență – Vulnerabilitate fașă de pericole;
– Risc de complicații: preeclampsie severă, eclampsie;
– Durere;
– Facies crispat, creșterea ritmului respirator ( > 2 resp/min);
– Acuze dureroase.
Semne de
dificultate – Edeme, HTA ;
– Travaliu .
12. Nevoia de a practica religia
Semne de
satisfacție – Credințe;
– Religie;
– Ritual;
– Spiritualitate;
– Morală;
– Valori;
– Libertate.
Semne de
dependență – Nu prezintă semne de dependență.
Semne de
dificultate – Nu prezintă semne de dificultate.
13. Nevoia de a se recreea
Semne de
satisfacție – Destindere;
– Satisfacție;
– Plăcere;
– Amuzament.
Semne de
dependență – Nu prezintă semne de dependență.
Semne de
dificultate – Nu prezintă semne de dificultate.
96

14. Nevoia de a învăța cum să -ți păstrezi sănătatea
Semne de
satisfacție – Dorința și interesul de idependență;
– Învățarea;
– Deprinderea;
– Acumularea de cunoștințe;
– Modificarea comportamentului față de sănătate.
Semne de
dependență – Nu prezintă semne de dependență.
Semne de
dificultate – Nu prezintă semne de dificultate.

Plan de îngrijire
1. Alterarea respirației și circulației manifestată prin tahipnee, edeme, datorită supraâncărcării inimii
prin starea de gestație.
Obiectiv – Să prezinte respirație și circulație îmbunătățite în termen de 2 h .
Rol propriu – Observarea, măsurarea și notarea funcțiior vitale în F.O;
– TA = 170/110 mmHg, p = 82 b/min, R = 20 resp/min;
– Tensiunea se măsoară de 4 ori/zi, cât și la nevoie;
– Aerisirea salonului, umezirea aerului cu apă alcoolizată și asigurarea
temperaturii de 22 grade C;
– Asigură poziția semișezândă, c u picioarela ușor ridicate în p erioada de repaus la
pat;
– Învață gravida să facă gimnastică respiratorie;
– Învață gravida să întrerupă obiceiurile dăunătoare;
– Urmărește efectul medicamentelor.
Rol delegat – Administrează tratamentul prescris de medic ;
– Tonice cardiace, diuretice ;
– Recoltează a nalizele prescrise;
97

– HLG, INR, AP, APTT, RAPTT, TQ, Timp HOWELL, fibrinogen, proteine.
Evaluare – Gravida prezintă respirație și circulație îmbunătățite după 2 h .
2. Dificultatea de a -ș i p ă s t r a s ă n ă t a t e a m a n i f e s t a t ă p r i n r i s c o bstetrical (de preeclampsie severă,
eclampsie, suferință fetală), datorită HTA, edemelor, neliniște, anxietate.
Obiectiv – Să exprime acceptarea tratamentului în 30 de minute .
Rol propriu – Evaluarea gravidei și încadrarea în categoria sarcinilor cu risc obstetrical;
– Multipară în vârstă de 39 ani, disgravidie tardivă;
– Identifică semne de preeclampsie prezente la pacientă: HTA 170/110 mmHg,
edeme, polakiurie;
– Liniștește gravida, explicându -i că aceste semne pot fi combătute sau
ameliorat e prin respectarea regimului igienodietetic, prin consultații
ginecologice, prin tratam ent medicamentos și chirurgical;
– Pregătirea fizică și psihică în vederea efectuării investigațiilor clinice și
paraclinice, precum și p regătirea materialelor necesare;
– Monitorizarea funcțiilor vitale ale gravidei, auscultația B CF-urior, urmăreșre
MAF;
– BCF = 130 b/min ;
– MAF prezente.
Rol delegat – Recoltare de analize: uree, creatinină, glicemie, TGO, TGP ;
– Administrarea regimului normocaloric .
Evaluare – Pacienta acceptă tratamentul recomandat în 30 min .
3. Durere manifestată prin facies crispat, acuze dureroase, CUD, tahipnee, datorită instalării
travaliului, traumatismului chirurgical (plaga operatorie) .
Obiectiv – Să-și exprime diminuarea durerii în 30 de min .
Rol propriu În travaliu se urmăresc:
– Starea generală maternă, TA, puls, temperatura, echilibrul psihic;
– CUD (amplitudinea, frecvența, durata, intensitatea acestora);
– CUD la 15 min durează 15 secunde, și nu cedează la antispastice;
98

– Starea membranelor -membrane intacte;
– Starea colului (se va verifica de către medic prin tușeu vaginal): col scuratat,
permite indexul;
– așezare transversă;
– Monitorizarea stării fătului în cazul sarcinilor cu risc crescut se face p rin
înregistrarea cardiotocogra fică, continuu cu evaluarea tras eului la interval de 15
min;
– BCF = 120 b/min ;
– Pregătirea fizică a gravidei pentru operația cezariană constă în îndepărtarea părului pubian și a regiunii hipogastrice, toaleta organelor genitale și dezinfectarea lor cu soluție Polyiodin 1%. Se suprimă inges tia de alimente și
lichide;
– Pregătirea psihică a gravidei și liniștirea acesteia în legătură cu actul nașterii. Însoțirea ei în blocul operator și predarea acesteia p ersonalului din blocul
operator;
– După intervenția chirurgicală, lehuza se transferă în sec ția de ATI, unde va fi
monitorizată timp de 24 h și tratată adecvat, a poi revine la secția de Lehuzie;
– Se calmează durerea la nevoie.
Rol delegat – Administrarea antispasticelor;
– Medicul decide nașterea prin operație cezariană de urgență, pentru suferinț a
fetală și așezare transversă;
– Administrarea calmantelor.
Evaluare – CUD sunt regulate, ușor diminuate în timpul propus .
4. Alterarea tegumentelor manifestată prin întreruperea continuității acestora datorită intervenției
chirurgicale de urgență.
Obiectiv – Să se vindece plaga operatorie și să prevină infectarea ei post operator .
Rol propriu – Observarea pansamentului;
– Pansament curat ;
99

– Observarea plăgii operatorii;
– Plagă curată, fără supurații ;
– Desfacerea pansamentului se face blând, umezindu -l la nevoie;
– Efectuarea toaletei p lăgii și a tegumentelor din jur;
– Aplicarea unui pansament steril, cu blândețe pentru a nu distruge țesuturile nou
formate prin procesul de vindecare;
– Învață lehuza să facă dușuri zilnice cu apă și săpun neutru, după externare și să men țină plaga c urată și uscată, fără pansament;
– Se urmărește respectarea programului de vizită și a circuitului vizitatorilor în secție și prevenirea infecțiilor nozocomiale.
Rol delegat – Antibioterapie ;
– Reechilibrare hidroelectrolitică și volemică.
Evaluare – Plaga operatorie este curată și în curs de vindecare la momentul externării.
5. D i f i c u l t a t e a d e a s e o d i h n i m a n i f e s t a t ă p r i n o r e d e o d i h n ă i n s u f i c i e n t e , s o m n a g i t a t d a t o r i t ă
instalării lactației.
6. Epuizare manifestată prin neliniște, slăbiciune, oboseală, de scurajare, datorită neadaptării la rolul
de mamă.
Obiectiv – Să fie odihnită, cu tonus fizic și psihic bun în termen de 3 zile.
Rol propriu – Identifică cauza oboselii – ore de odihnă insuficiente (6h). Ajută pacienta să -și
planifice activitățile cotidiene, observă dacă perioadele de odihnă cor espund
necesității organismului;
– Stimulează încrederea lehuzei în forțele pro prii și în cei care o îngrijesc;
– Învață tehnici de mulgere și o ajută la aplicarea corectă a acesto ra;
– Se aplică comprese reci pe sâni, în per ioada de „furie a laptelui” și se reduce
cantitate a de lichide ingerate la 1 l/zi;
– Se aerisește salonul zilnic, dimineța și seara, sau la nevoie, se schimbă lenjeria de pat și corp de câte ori este cazul;
– Observă și notează funcțiile vitale și vegetative, perioada som n-odihnă,
100

comporamentul lehuzei;
– O învață să aibă activități de destindere la alegere, să- și facă siesta după fiecare
masă.
Rol delegat – Administrează Diazepam 1 fiolă/zi seara, la nevoie.
Evaluare – Este odihnită, cu tonus fizic și psihic bun după 3 zile.

CAZ 2
G.I. Domiciliu – Gârcini .
Vârsta – 19 ani .
Sex – feminin .
Mediul – rural .
Data internării – 5.03.2017 .
Data externării – 12.03.2017.
Diagnosticul de trimitere – IG, IP, sarcină 31 săptămâni, făt viu, unic, prezentație craniană,
membrane intacte, sindrom dispeptic.
Diagnosticul de internare – IG IP, sarcină 31 de săptămâni , făt viu, unic, prezentație craniană,
membrane intacte, HTAIS.
Diagnosticul principal la e xternare – sarcină 31 săptămâni în evoluție, HTAIS.
Diagnostic secundar – edeme gestaționale, colpită.
Alergii – neagă.
Antecedente heredo colaterale
– Mama: HTA, sarcină cu HTAIS, litiază vezicală;
– Tata: diabet zaharat, HTA, Neuropatie, Retinopatie, Insuficență cardiacă;
– Trei frați clinic sănătoși.
Antecedente personale, fiziologice și patologice
– apendicectomie la 10 ani;
– neagă boli infecto -contagioase;
– menarha la 12 ani, ciclu regulat, flux moderat, durata 4 -5 zile;
– nașteri – 0;
101

– avorturi – 0;
– DUM – 15 iulie 2017
Condiții de viață și muncă
– Lucrează în ortostatism într -o spălătorie auto 10 ore/ zi
– Domiciliul este instabil (nici partenerul nici părinții nu o ajută moral sau material);
Comportament
– Fumătoare – un pachet pe zi (20 de țigări);
– Este neliniș tită, dezorientă, nu știe ce se va întâmpla cu ea și copilul după naștere.
Medicație
– Nu urmează nici un tratament.
Istoric
Pacienta prezintă de o săptămână edeme ale membrelor și feței, oboseală excesivă,
dificultate în mișcare. Se prezintă la spital cu HT A, edeme, creștere excesivă în greutate (30kg). Este
luată în evidență de medicul de familie dar neurmărită periodic de obstetrician. Nu are analize
efectuate pe perioada sarcinii.
Examen clinic general
– Stare generală – influențată;
– Talie – 165 cm, greutate 95 kg;
– Extremități – reci, palide;
– Stare de nutriție – supraponderală;
– Țesu conjuctivo -adipos – în exces;
– Sistem ganglionar – nepalpabil;
– Sistem muscular – normoton, normotrof, normokinetic;
– Sistem osteo -articular – aparent integru;
– Aparat respirator – murmur vezicular prezent bilateral, torace norrmal conformat, R =
15 resp/ min, șoc apexian – în spațiul IV intercostal stâng;
– Aparat digestiv – tranzit intestinal prezent, apetit crescut, hemoroizi, abdomen
destins de volum pe seama uterului gravid;
– Ficat, splină, căi biliare – în limite normale;
102

– Aparat urogenital – leucoree abundentă, polakiurie, micșiuni spontane;
– Sistem nervos, organe de simț – reflexe osteo -tendinoase prezente, orientată
spațio -temporal.
Alte examene de specialitate
– Ecograf ie – făt unic, viu, prezentație craniană, BCF, MAF prezente, cord cu bătăi
ritmice = 130 b/min, DBP = 9cm, LF = 5,8 cm, VS = 31 săptămâni, DPN = 17.05.2017,
placenta fundică, LA în cantitate normală, canal cervical închis.
– Examen oftalmologic – la FO nu se constată modificări;
– Examen cardiologic – TA = 150/ 100 mmHg, EKG – fără modificări, se recomandă
Dopegyt (250 mg) 2 tb/zi.
Examen ginecologic
– IFU = 29 cm. Abdomen destins de uterul gravid. Uter o voidal cu ax mare longitudinal;
– La polul superior se află pelvisul, la cel inferior craniul fetal, BCF = 140 b/min, CUD
absente;
– Ex cu valve – perineu, vulv ă, v a g i n c u m o d i f i c ă r i i n d u s e d e s a r c i n ă , c o l o r i e n t a t
posterior, orificiul cervical extern închis, nu pierde sânge și nici lichid amniotic pe cale
vaginală.
Examen de laborator
– Leucocite – 10,4 k/uL; Fibrinogen – 765 mg/ dL; Hemoglobină – 12,8 g/dL; APTT –
27,4”; RAPTT – 0,91; INR – 0,94; AP – 115,5%; TQ – 14,6 ”; Uree – 18mg/ dL; TGO – 15
U.I; TGP – 14 U.I; Glucoza – 85 mg/dL; Creatinina – 0,56 mg/ dL; Protei nurie – 6mg/
dL; Trombocite – 252 k/ uL; RBW – negativ; HIV – negativ;
– Sumar de urină – pH = 5, densitate = 1025, epitelii și leucocite rare, albumina urme
fine;
– Secreție vaginală – celule pavimentoase superioare relativ frecvente, celule
pavimentoase intermediare relativ frecvente, microorganisme – prezente elemente
candido -micotice, secreție col – prezente elemente candido -micotice, antibiograma –
sensibil la Fluconazol, Amphotericină, Nistatine, Miconazol.
–
103

Tratament actual
– Dopegyt 2 tb/ zi la nevoie ;
– Sulfat de magneziu 2 fiole/ zi timp de 5 zile ;
– Canesten 1 ov seara timp de 6 zile ;
– Hermozon 2 supozitoare/zi timp de 7 zile ;
– Dexametazonă 2 fiole / zi timp de 2 zile ;
– Diazepam 1 fiolă/zi la nevoie ;
– Scobutil 2 fiole / zi timp de 7 zile ;
– No-spa 2 fiole/zi timp de 7 zile .
Evoluția bolii
Gravida se internează de urgență la Spitalul Clinic de Obstetrică- Ginecologie „Dr. I. A.
Sbârcea” Brașov cu stare generală modificată. I se fac analize de laborator, investigații clinice și
paraclinice și se indică tratament cu Diazepam, Sulfat de Magneziu, Dexametazonă și Dopegyt.
Evoluție favorbilă, starea pacientei începe să se amelioreze începând cu a doua zi când se
remit edemele, iar TA scade la 120/ 80 mmHg. Se externează după 7 zile cu diagnosticul de: sarcină
31 săptămâni în evoluție.
Recomandări la externare
– Repaus fizic și sexual;
– Continuarea tratamentului cu antispastice și hipotensoare, conform Rp;
– Revine la control de specialitate;
– În cazul în care apar complicații se va prezenta la urgență la serviciul de Urgență –
Maternitatea Brașov.

Analiza situației
1. Nevoia de a respira și a avea o circulație adecvată
Semne de
satisfacție Respirația
– Frecvența = 16 -19 resp/min;
– Amplitudine – profunde sau superficială;
104

– Ritm – regulat;
– Mișcări respiratorii – simetrice;
– Zgomot – silențios;
– Poziția – indiferentă;
– Tipul respirației – costal superior.
Puls
– Frecvența = 60- 80 b/min;
– Amplitudine – medie;
– Ritm – regulat;
– Tensiune determinată de forța necesară în comprimarea arterei, pentru ca unda
pulsatorie să dispară;
– Celularitate – reprezintă viteza de ridicare a undei pulsatile;
– Colorația tegumentelor – colorația roz a tegumentelor și a extremităților;
– Irigația celulară – tegumente și extremități calde;
– Obișnuința de a aerisi – nici o plângere.
Tensiunea arterială
– TAS până la 140 mmHg ;
– TAD până în 90 mmHg;
– TA diferențială = TAS+TAD .
Semne de
dependență – Suflu respirator;
– Extremități reci, edeme ale membrelor, feței, varice ale membrelor inferioare;
– Insatisfacție în raport cu modul normal de aerisire, tabagism;
– TA =150/100 mmHg (bra ț stâng);
– TA = 140/90 mmHg (braț drept).
Semne de
dificultate – Neliniște;
– Frica de actul nașterii;
– Anxietate;
– Stres;
105

– Situația de criză;
– Insuficienta cunoaștere a efecelor anumitor alimente și lichide asupra inimii și
vaselor;
– Teama legată de situația materială și a stării civile;
– Supraîncărcarea inimii;
– Obezitate;
– Lipsa cunoașterii.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
Semne de
satisfacție Cavitatea bucală
– Dentiție bună;
– Mucoasă bucală roșie și umedă;
– Limba roz.
Masticația
– Ușoară, eficace;
– Gura închisă.
Reflux de deglutiție
– Prezent .
Digestie
– Lentă .
Deprinderi alimentare
– Programul meselor (3 mese și 2 gustări);
– 10 ore de repaus nocturne.
Apetit
– Senzație agreabilă, tradusă prin dorința de hrană.
Foame
– Senzție dezagreabilă tradusă prin nevoia de a mânca.

106

Sațietate
– Senzația de plenitudine, resimțită de individ atunci când nevoia de hrană este
satisfăcută.
Hidratare
– Consumul de lichide în funcție de nevoie.
Gust și valoare acordate mâncării
– Alegerea alimentelor;
– Servirea mesei singur sau in grup;
– Tradiții- obiceiuri;
– Educație.
Stare de nutriție
– Raport greutate talie echilibrat (evaluare calculată);
– surplus de 9 -12kg dator ate stării de graviditate;
– G kg = 50+0,75 [Tcm -150]+[(V -20):4] x 0,9 ;
(Gkg= greutate corporală exprimată în kg; Tcm= talia, exprimată în cm; V= vârsta
exprimată în ani; 0,9= factor de corecție care se aplică numai la femei).
Semne de
dependență – Carii dentare;
– Greșeli în alegerea și preparea alimentelor;
– Incapacitatea de a procura sau prepara o alimentație echilibrată;
– Obezitat e;
– Nu consumă mâncare gătită;
– Orar nesatisfăcător al meselor;
– Apetit crescut;
– Greutate corporală peste 20% mai mare decât greutatea ideală.
Semne de
dificultate – Dezechilibru metabolic;
– Lipsa de cunoștințe;
– Tulburări de gândire, anxietate, stres, situație de criză;
– Lipsă de cunoștințe.
107

3. Nevoia de a elimina
Semne de
satisfacție Urina
– Micțiune – act fiziologic conștient, de eliminare a urinii;
– Frecvența micțiunilor: 6 -8/zi;
– Ritmul: de 3 ori mai mic;
– Diureza: procesul de formare și eliminare a urinii din organism/24 h;
– Culoarea galben deschis – urina diluată;
– Culoarea galben închis – urina concentrată;
– pH – 4,5- 7,5, ușor acid;
– Densitate – 1010 -1025, la temperatura de 15 grade C ;
– Cantitate – 1200- 1400ml/24h;
– Aspectul clar, transparent.
Scaun
– Defecație = act fiziologic de eliminare din organism a resturilor alimentare
supuse procesului de digestie;
– Frecvența – 1/zi sau 1 la 2 zile ;
– Orar – ritmic la aceeași oră a zilei, imediat după trezire;
– Cantitate – zilnic 150 -200g;
– Consistența – păstoasă, omogenă;
– Culoare – brună dată de stercobilină;
– Miros – fecaloid.
Transpirație
– Sudoare ;
– Reacția = acidă, pH = 5,2 sau ușor alcalină;
– Cantitate = minimă, pentru a menține umiditatea pliurilor;
– Miros = variază în funcție de umiditate, climat și deprnderile igienice ale gravidei.
Aer expirat
– CO2 = 16% ;
108

– N = 74% ;
– O2 =3% ;
– H2O =7% ;
Menstra
– Dispare în timpul sacinii.
Leucoree
– Culoare – albă;
– Cantitate – ușor crescută în sarcină.
Semne de
dependență – Proteinurie;
– Polakiurie;
– 10-11 micțiuni/zi;
– Dz = 1190 ml/zi
– Scaun la 3 -4 zile;
– Pierderea orarului obișnuit al evacuării;
– Cantitate redusă;
– Crampe abdominale;
– Meteorism;
– Transpirație cu miros puternic, dezagreabil ;
– Leucoree patologică ce pătează lenjeria, de culoare alb -lăptoasă.
Semne de
dificultate – Dezechilibru metabolic ;
– Dezorgan izrea mediului familial ;
– Obiceiuri alimentare deficitare;
– Neadaptare la rolul de părinte;
– Șoc emoțional intens;
– Insuficenta cunoaștere a unei alimentații adecvate ;
– Igienă defectuasă .

109

4. Nevoia de a se mișca și a menține o bună postură
Semne de
satisfacție Postura adecvată
– În picioare: cu capul drept, spatele drept, brațele pe lângă corp, piciorul în unghi
de 90 grade cu gamba;
– Șezând: spatele drept rezemat, brațele sprijinite, coapsele orizontale, gambele
verticale, piciorul în unghi de 90 grade cu gamba, sprijinit pe podea;
– Culcat: decubit dorsal, decubit lateral stâng sau drept, decubit ventral.
Mișcări adecvate
– Tipuri de mișcări:
– Abducție, adducție, flexie, extensie, pronație, supin ație, rotație, circumducție;
– Exerciții fizice:
– Active, pasive, izometrice , de rezistență .
Tensiunea arterială
– Se modifică cu intensitatea efortului depus.
Puls
– Frecvența și amplitudinea lui crește în raport cu intensitatea efortului.
Semne de
dependență – Postură neadecvată ;
– Ortostatism prelungit;
– Diminuarea amplitudinii mișcărilor ;
– Circulație inadecvată;
– Edeme ale membrelor inferioare și mâinilor .
Semne de
dificultate – Surplus de greutate;
– Starea de graviditate;
– Stă în picioare timp îndelungat.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
Semne de
satisfacție Somnul
– Durata: 8 -10 h/noapte;
– Calitate: regenerator, calm fără întreruperi, adoarme cu ușurință, se trezește
110

odihnit.
Perioadele de repaus
– Perioadele de activitate trebuie intercalate cu perioade de repaus.
Semne de
dependență – Dificultate în a se odihni;
– Ore insuficiente de odihnă și de somn;
– Somn agitat;
– Vise dezagreabile;
– Descurajare;
– Neliniște;
– Slăbiciune;
– Oboseală;
– Ochi încercănați;
– Aspect palid.
Semne de
dificultate – Muncă în exces într -un mediu impropriu: frig și umiditate;
– Neadaptare la rolul de viitoare mamă;
– Anxietate;
– Stres;
– Stare depresivă;
– Lipsa cunoașterii mijloacelor de destindere și repaus.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Semne de
satisfacție Vestimentație
– Semnificația;
– Alegerea personală;
– Purtarea de obiecte semnificative;
– Calitatea;
– Sortarea;
– Capacitatea fizică de a se imbrăca și dezbrăca;
– Talie și statură.
111

Semne de
dependență – Veșminte neconfortabile, neadecvate taliei;
– Dezinteres față de ținuta vestimentară;
– Neîndemânare în a -și alege hainele potrivite ;
– Î = 1,65 ;
– G = 95 kg .
Semne de
dificultate – Insuficiente resurse materiale;
– Pierderea încrederii în sine;
– Anxietate;
– Sărăcie.
7. Nevoia de a -și menține temperatura corpului în limite normale
Semne de
satisfacție Temperatura corporală
– 36-37 grade C.
Piele
– Culoare roz ;
– Temperatura călduță;
– Transpirație minimă ;
– Senzație plăcută față de frig sau căldură.
Temperatura mediului ambiant
– 18-25 grade C.
Semne de
dependență – Temperatura în limite normale.
Semne de
dificultate – Absente

8. Nevoia de a comunica
Semne de
satisfacție – Funcționarea adecvată a organelor de simț;
– Debit verbal;
– Expresie nonverbală;
– Stabilirea de relații armonioase în familie, în grupuri de prieteni, la muncă;
112

– Utilizarea adecvată a mecanismelor de apărare ;
– Percepție obiectivă a mesajului primit;
– Imagine pozitivă de sine;
– Exprima re ușoară.
Semne de
dependență – Comunicare ineficace pauza la nivel intelectual și afectiv;
– Aparență tristă;
– Absența scopului în viață;
– Dificultate în adaptare la o criză existențială;
– Devalorizare;
– Plâns frecvent;
– Izolare, dificultate de înțelegere și concentrare.
Semne de
dificultate – Dezorganizarea mediului familiar;
– Lipsă de respect;
– Presiune socială;
– Slăbiciune;
– Oboseală.
9. Nevoia de a fi curată, îngrijită și a -și proteja tegumentele
Semne de
satisfacție Păr
– Lungime, suplețe, strălucire.
Urechi
– Configurație normală, curățenie.
Nas
– Mucoasa umedă, fose nazale libere.
Cavitate bucală
– Dentiție albă, completă, fără carii;
– Mucoasă bucală umedă, roz;
– Gingii aderente dinților și roz.

113

Unghii
– Curate, tăiate scurt, culoare roz.
Piele
– Curată, netedă, catifelată, elastică, normal pigmentată.
Deprinderi igienice
– Baie, duș (frecvență, durată);
– Spălarea dinților;
– Spălarea părului.
Semne de
dependență – Dezinteres față de înfățișarea sa;
– Neglijarea înfățișării;
– Carii dentare;
– Unghii netăiate, murdare;
– Murdăr ie retro -auriculară, pavilioane murdae;
– Miros dezagreabil;
– Se spală o dată la 2 -3 săptămâni;
– Nu se spală pe dinți;
Semne de
dificultate – Obiceiuri neadecvate de igienă;
– Educație sanitră deficitră;
– Insuficienta cunoaștere a măsurilor de igienă intimă;
– Înbrăcăminte necorespunzătoare;
– Deficit financiar.
10. Nevoia de a fi preocupată în vederea realizării
Semne de
satisfacție – Manifestări de bucurie și fericire;
– Autocritică;
– Luarea de decizii;
– Stima de sine;
– Folosirea timpului liber;
– Roluri sociale;
114

– Motivația;
– Ambiția;
– Comportament: interes, apreciere;
– Imaginea de sine.
Semne de
dependență – Neputință;
– Disperare;
– Descurajare;
– Dificultatea de a controla evenimentele, de a lua decizii;
– Sentiment de respingere.
Semne de
dificultate – Insuficienta cunoaștere a mijloacelor de a se realiza;
– Neadaptarea de situația de gravidă, viitoare mamă;
– Șoc emoțional intens;
– Dezorientare;
– Lipsa de încredere în sine;
– Presiuni sociale.
11. Nevoia de a evita pericolele
Semne de
satisfacție Securitate fizică
– Măsuri de preveire a accidentelor, agresiunilor, bolilor, infecțiilor.
Securitate psihologică
– Metode de relaxare, control al emoțiilor;
– Utilizarea mecanismelor de apărare, răspuns eficace adaptat la agentul stresant.
Mediu sănătos
– Salubritate;
– Calitate și umiditate a aerului 30 -60%;
– Temperatura ambientală între 18,3 -25 grade C;
– Fără poluare fonică chimică, microbiană;
– Mediu de siguranță;
– Măsuri de protecție socială.
115

Semne de
dependență – Vulnerabilitate față de pericole;
– Risc de complicații: preeclampsie severă, eclampsie, naștere prematură;
– Plâns, supărare, tristețe, depresie, anxietate;
– Neîncredere în sine.
Semne de
dificultate – Dezechilibru metabolic și hidroelectrolitic: edeme, HTA, proteinurie, creștere în
greutate excesivă;
– Alimentație neadecvată;
– Lipsa cuno așterii obiceiurilor sănătoase de viață;
– Sarcină neurmărită de specialist;
– Deficit financiar;
– Condiții grele de viață și muncă.
12. Nevoia de a practica religia
Semne de
satisfacție – Credințe;
– Religie;
– Ritual;
– Spiritualitate;
– Morală;
– Valori;
– Libertate.
Semne de
dependență – Senzația de pierdere a libertății de acțiune;
– Izolare:
– Frustrare în fața atitudinii altora;
– Culpabilitate;
– Neadaptarea la starea în care se află;
Semne de
dificultate – Nivel cultural scăzut;
– Absența persoanelor semnificative;
– Carențe educaționale;
– Abandonarea practicilor religioase;
116

– Incapacitatea de a face față realității.
13. Nevoia de a se recreea
Semne de
satisfacție – Destindere;
– Satisfacție;
– Plăcere;
– Amuzament.
Semne de
dependență – Dezinteres în a îndeplini activități recreative;
– Oboseală;
– Stare depreivă;
– Slăbiciune.
Semne de
dificultate – Atitudine defavorabilă a anturajului;
– Insuficienta cunoaștere a mijloacelor de destindere și a activităților de
destindere disponibile;
– Conflicte;
– Presiuni sociale.
14. Nevoia de a învăța cum să -ți păstrezi sănătatea
Semne de
satisfacție – Dorința și interesul de idependență;
– Învățarea;
– Deprinderea;
– Acumularea de cunoștințe;
– Modificarea comportamentului față de sănătate.
Semne de
dependență – Dificultatea în învățarea măsurilor preventive și curative;
– Citește cu dificultate;
– Carențe educaționale;
– Cunoștințe insuficiente asupra bolii, a măsurilor de prevenire, a diagnosticului
medical, a tratamentului, a satisfacerii nevoilor sale.
Semne de
dificultate – Lipsa de informații;
– Lipsa cunoașterii importanței de a avea noi informații;
117

– Lipsa cunoașterii mijloacelor ce se pot folosi pentru a menține sănătatea.

Plan de îngrijire
1. Alterarea respirației și circulației manifestată prin suflu respirator, HTA, varice, edeme, extremități
reci datorate obezității, supra âncărcării inimii prin starea de gestație.
Obiectiv – Să prezinte circulație îmbunătățită în termen de zi.
Rol propriu – Observarea, măsurarea și notarea funcțiilor vitale: FO ;
– TA = 150/90 mmHg, p = 78 bat/min, R = 15 resp/min;
– Tensiunea se măsoară de 4 ori/zi , cât și la nevoie;
– Aerisirea salonului, umezi rea aerului cu apă alcoolizat ă și asigurarea
temperaturii de 22 grade C;
– Asigură poziția semișezândă, cu picioarele ridicat e, în perioada de repaus la pat;
– Învață gravida să întrerupă obiceiurile d ăunătoare (fumatul, ortostatismul
prelungit, alimentarea nesănătoasă și exagerată);
– Învață gravida să se alimenteze sănătos și core punzător nevoilor organismului;
– Să evite efortul fizic;
– Urmărește efectul medicamentelor.
Rol delegat – Administrează tratamentul prescris de medic: tonice cardiace, diuretice;
– Recoltează analizele prescrise;
– HLG, INR, APTT, RAPTT, TQ, Timp Howell, fibrinogen, proteinurie.
Evaluare – Îmbunătățirea semnelor respiratorii și circulatorii după o zi de la internare.
2. Alimentați e neadecvată manifestată prin obezitate, apetit crescut, ingestie de alimente ce
depășesc nevoile calorice ale corpului. (tulburări de gândire: dezorientare, stare depresivă),
obișnuințe alimentare deficitare, lipsa de cunoaștere a valorilor nutritive ale alimentelor, nevoilor
corpului, situație materială precară
Obiectiv – Să nu mai ia în greutate până la externare și să consume o cantitate de alimente
în concordanță cu nevoile sale energetice .
Rol propriu – Observarea, măsurarea și notarea masei corporale ;
118

– Evaluarea creșterii în greutate în sarcină;
– Evaluarea creșterii în greutate în sarcină. Explorarea gusturilor gravidei la
diferite categorii de alimente;
– Învață gravida să consume o alimentație echilibrată, să- și controleze creșterea
în greutate, să mănân ce 3 mese pe zi principale și două gustări .
Rol delegat – Administrarea regimului hipocaloric;
– Cântărirea period ică a gravidei (din 2 în 2 zile);
– Recoltare de analize: uree, creatinină. Glicemie, TGO, TGP.
Evaluare – Gravida a scăzut în greutate 1,5 kg în pe rioada internării.
3. Constipație manifestată prin absența scaunelor 3 -4 zile, meteorism, hemoroizi, crampe
abdominale datorate alimentației neadecvate , anxietate, diminuarea mobilității;
4. Scurgere vaginală manifestată prin leucoree datorită nerespectării măsurilor de igienă intimă .
Obiectiv – Să aibă scaun fără dificultate în termen de 2 zile;
– Să cunoască cauzele leucoreei, să recunoască semnele infecției, să știe să le evite și să se autoîngrijească.
Rol propriu – Observarea, măsurarea și notarea scaunelor și a leucoreei în foaia de observație ;
– Scaun tare la 3 -4 zile ;
– Leucoree albă, lăptoasă, miros fad, 150 ml;
– Evaluarea unor tulburări preexistente sarcinii, modificări în plan psihologic;
– Evaluarea dietei și a cantității de fibre, de lichide și Fe ingerate;
– Recomandă consumul alimentelor bogate în reziduri și a lichidelor ce favorizează eliminarea scaunului;
– Planifică exerciții fizice adaptate gravidei, o învață tehnici de relaxare și stabilește un orar regulat de relaxare;
– Sfătuiește să evite cinstipația, s ă facă băi calde sau reci după fiecare scaun, să
cerceteze zona din jurul anusului;
– Pregătirea fizică și psihică pentru recoltarea de analize.

119

Rol delegat – Administrare de laxative la nevoie;
– Recoltare de sânge pentru HIV, RBW;
– Secreție vaginală;
– Cultură din col.
Evaluare – Gravida prezintă tranzit intestinal după 12 h de la internare;
– Scurgeri vaginale fiziologice și hemoroizi în remisie la externare.
5. Alterarea circulației manifestată prin edeme, piele rece datorită surplusului de greutate,
ortostatism prelungit, lipsa cunoașterii modului de îmbunătățire a circulației, a diminuării
edemelor și prevenirea disgravidiei tardive.
Obiectiv – Să înțeleagă cauzele edemelor, să cunoască semnele disgravidiei tardive și să
știe să le preîntâmpine și să le combată.
Rol propriu – Evaluarea edemelor, localizarea la membrele inferioare și superioare, dar și la
nivelul feței;
– Identifică alte simptome de preeclampsie prezente la gravidă: HTA, creștere
excesivă în greutate, proteinurie;
– Evaluarea alimentației privind conținutul de sare, proteine și lichide ingerate;
– Liniștește și sfătuiește gravida să se odihnească în decubit lateral stâng cu
picioarele ridicate, de mai multe ori pe zi;
– învață să poarte îmbrăcăminte lejeră, să reducă sarea din alimentație, dar să nu o elimine total;
– Să consume proteine și o cantitate suficientă de lichide, pentru o diureză
normală;
– Planifică exerciții de mers pe vârful picioarelor sau pe călcâie de 2 ori/ zi.
Rol delegat – Administrează tratamentul prescris ;
– Sulfat de magneziu 2 fiole /z i, dimineața și seara.
Evaluare – Gravida știe să prevină și să combată edemele , după 3 zile.

120

6. Dificultate de a se odihni, manifestată prin ore de odihnă insuficiente, somn agitat, datorită lipsei
de cunoaștere a mijloacelor de destindere, poziției incomode indusă de sarcina avansată,
surplusul de muncă;
7. Epuizare manifestată prin neliniște, slăbiciune, oboseală, descurajare, aspect palid, ochi
încercănați, deznădejde datorită stării depresive, neadaptării la rolul de mamă, stress, anxietate,
separare de familie, sarcină nedorită.
Obiectiv – Să fie odihnită, cu tonus fizic și psihic bun în termen de 3 zile.
Rol propriu – Identifică cauza oboselii, locul de muncă solicitant și cu condiții empirice,
desfășurat în aer liber timp de 10 or e pe zi și efort fiz ic susținut ;
– Ajută pacienta să- și planifice activitățile cotidiene, observă dacă perioadele de
odihnă corespund necesităților organismului;
– Stimulează încrederea gravidei în forțele proprii și în cei care o îngrijesc;
– învață tehnici de relaxare și o ajută la aplicarea corectă a acestora;
– Se aerisește salonul zilnic, dimineața și seara sau la nevoie, se schimbă lenjeria
de pat și de corp de câte ori este cazul;
– Observă și notează funcțiile vitale și vegetative, perioada de somn -odihnă,
comportamentul gravidei ;
– O învață să aibă activități de destindere la alegere.
Rol delegat – Administrează Diazepam 1 fiolă/zi, seara.
Evaluare – Este odihnită, cu tonus fizic și psihic bun după 3 zile.
8. Neîndemânare în a -și alege hainele, manifestată prin port de haine in comode, dezinteres față de
ținuta vestimentară, datorită insuficienței resurselor materiale, anxietate, stres, pierderea
imaginii de sine, sărăcie, conflict.
Obiectiv – Să aleagă hainele adecvate, în 3 zile.
Rol propriu – Educă gravida, privind importanța vestimentației în identificarea personalității;
– Explorează gustul gravidei în a o învăța să -și aleagă imbrăcămintea
corespunzătoare climei, gestației, activității, vârstei, temperaturii mediului înconjurător și notează zilnic interesul acesteia în a se îmb răca și dezbrăca;
121

– Explică legătura dintre ținuta vestimentară, imaginea și stima de sine;
– Încurajază să -și aleagă singură hainele, ornamentele, accesoriile dorite și
adecvate din ținuta vestimentară proprie.
– Îi vorbește clar, cu respect și răbdare, în ritm ul acesteia.
Rol delegat –
Evaluare – Își alege hainele potrivite stării de graviditate în 2 zile.
9. Dezinteres față de măsurile de igienă manifestat prin neglijarea îndeplinirii îngrijirilor de igienă,
datorită obiceiurilor neadecvate, insuficientă cunoaștere a măsurilor de igienă;
10. Dezinteres față de înfățișarea sa manifestat prin neglijarea înfățișării sale, ținută neîngrijită.
Datorită separării, stare depresivă, creștere excesivă în greutate, îmbrăcăminte nepotrivită;
11. Alterarea tegumentelor și muc oaselor manifestată prin edeme, hemoroizi, colpită micotică
datorită dezechilibrului metabolic, hidroelectrolitic, carențe în igiena intimă, lipsa cunoștințelor de
prevenire și combatere.
Obiectiv – Să prezinte tegumente și mucoase curate și să -și redobândească stima de sine
în termen de 1 zi.
Rol propriu – Identifică cu gravida sursa de dificultate și o ajută să -și schimbe atitudinea față
de aspectul fizic și îgrijirile igienice;
– Învață care e importanța menținerii tegumentelor curate și a mucoaselo r pentru
prevenirea infecțiilor cât și pentru tratarea lor;
– La internare este ajutată să facă baie, în mod corect, convingând -o cu tact și
blândețe să accepte;
– Se asigură temperatura camerei de 20 -22 gra de C și a apei de 37 -38 grade C ;
– Instruiește gravida să-și spele regiunea anală după fiecare scaun, iar ștergerea
cu hârtie igienică să se facă dinspre vulvă spre anus, nu invers;
– Spălarea cu apă și săpun, apoi uscarea regiunii .
Rol delegat – Toaleta vulvo -vaginală și anală înainte de administrarea tratamentu lui local,
intravaginal- Canesten 1 ov/ zi seara și perianal Hermozon unguent 2 aplicații /
zi dimineața și seara.
122

Evaluare – Gravida prezintă tegumente curate, mucoase dezinfectate după prima zi.
12. Comunicare ineficace la nivel intelectual și afectiv manife stată prin dificulate de a înțelege și
concentra datorată de insuficienta cunoaștere, neânțelegerea informației;
13. Singurătate manifestată prin aparența tristă, datorită slăbiciunii, oboselii, atitudinii defavorabile, a
anturajului, familie dezorganizată, in suficientă cunoaștere măsurilor contraceptive.
Obiectiv – Să se asigure un climat corespunzător în care să -și poată exprima nevoile în
termen de 2 zile.
Rol propriu – Ajută să- și recunoască capacitățile și preferințele, să le pună în valoare, o lasă
să-și satisfacă tot ce poate cu propriile sale mijloace, antrenând -o în diferite
activități pentru a se simți utilă;
– Pentru a avea o percepț ie pozitivă de sine, asistentul dă posibilitatea gravidei,
să-și exprime nevoile, sentimentele și dorințele sale;
– Învață tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
– Oajută să identifice posibilitățile sale de a asculta, de a comunica, de a crea
legături semnificative.
– Va nota schimbările survenite în dispoziția gravidei, în expresia verbală și non –
verbală, în sta bilirea legăturilor cu semenii.
Rol delegat – Se pune în contact cu asistența socială.
Evaluare – Starea de dependență a fost înlăturată prin stabilirea unor relații armonioase cu
frații și personalul medical, după 2 zile de la internare.
14. Devalorizare manifestată prin sentiment de respingere de cătr e ceilalți, descurajare, depresie,
disp erar e, datorită șo cului emoțio n al inten s, presiu n i sociale, ne ad aptare a la rolul de gr avid ă, și
viitoare mamă singură, sarcină nedorită .
Obiectiv – Să fie conștientă de p ropria sa valoare și competență.
Rol propriu – Ascultă gravida activ pentru a cunoaște aspirațiile, sentimentele, interesele și
capacitățile ei;
– ajută și susține în revaluarea capacităților ei;
– adută să se adapteze la noul rol pe care -l are;
123

– Observă și notează reacțiile de satisfacție și nemulțumire ale gravidei;
– Identifică cu gravida factorii care o împiedică să se realizeze;
– Câștigă prin modul de comportare și discuțiile purtate încrederea pacientei;
– Consultă în planificarea activităților propuse;
– Încurajază să ia legătura cu fam ilia dacă aceasta nu devine dăunătoare pentru
ea;
– Conștientizează gravida și de centrele de ajutor pentru tinerele mame care oferă
protecție și ocupație temporară.
Rol delegat – Se pune în contact gravida cu asistența socială.
Evaluare – Gravida dorește să păstreze copilul după naștere fiind conștientă de propria
valoare și devine încrezătoare în propriile forțe, recăpătându -și stima de sine.
15. Dificultatea de a -și păstra sănătatea manifestată prin risc obstetrical de preeclampsie s everă,
eclampsie, suferință fetală și naștere prematură, datorită lipsei de cunoaștere a obiceiurilor
sănătoase de viață, sarcină neurmărită de specialist.
Obiectiv – Să exprime interesul în păst rarea sănătății.
Rol propriu – Evaluarea gravidei și încadrarea în categoria sarcinilor cu risc obstetrical;
– Circumstanțe psihosociale: sarcină nedorită de familie, familie dezorganizată, climat afectiv neprielnic, venit redus, alimentație deficitară, domiciliu instabil;
– Primigestantă în vârstă de 18 ani;
– Tabagism, cr eștere semnificativă în greutate, infecție vaginală;
– Identifică semnele de preeclampsie prezente la pacientă: HTA = 150/100mmHg,
edeme, proteinurie, creștere mare în greutate, polakiurie;
– Liniștește graida, explicându -i că aceste semne pot fi combătute sau ameliorate,
evitând fumatul, respectând regimul igieno -dietetic, dispensarizare sarcinii și
consultații ginecologice bilunare, în lunile VII și VIII, săptămânal în ultima lună și prin tratament medicamentos conform Rp;
– Învață gravida care sunt semnele cu risc în HTAIS: cefalee intensă, durere
epigastrică în bară, HTA peste 160/110 mmHg, tulburările de vedere, oligurie,
124

proteinurie;
– Pregătirea fizic ă și psihică în vederea efectuării investigațiilor clinice și
paraclinice, precum și pregătirea materialelor n ecesare;
– Monitorizarea funcțiilor vitale ale gravidei și auscultația BCF -urilor și MAF -urilor;
– Învață gravida măsurile de prevenție a bolilor cu transmitere sexuală și a
măsurilor de contracepție.
Rol delegat – Examen ginecologic;
– Ecografie abdomen -pelvis;
– Examen oftalmologic;
– Examen cardiologic;
– EKG;
– Administrarea tratamentului prescris.
Evaluare – Gravida exprimă interesul în ameliorarea stării de disgravidie tardivă după o zi
de la data internării.
16. Dificultate de a acționa după credințele și valorile sal e manifestată prin frustrare, datorită
atitudinii nefavorabile a anturajului, neacomodarea în rolul de gravidă, separarea de cei apropiați;
17. Culpabilitate manifestată prin autoacuzare, autoreproș, simte că e nedemnă, plâns datorită
neadaptării la rolul de viitoare mamă, pierderea imaginii propriei înfățișări.
Obiectiv – Să-și exprime diminuarea culpabilității și să îndeplinească activități religioase la
alegere.
Rol propriu – Încurajază gravida să -și exprimesentimentele și nevoile în legătură cu stara sa;
– Com unică des cu ea;
– Caută modalități de practicare a religiei, prin citi sau rugăciune;
– Pune în legătură directă cu persoanele dorite, apropiate;
– Liniștirea gravidei prin informarea legată de centrele de ocrotire a mamei și copilului, în caz de nevoie.
Rol delegat –
Evaluare – Starea de dependență se diminuează după ce familia dă semne de acceptare a
125

gravidei.
18. Dezinteres în a îndeplini activități recreative, manifestată prin slăbiciune, oboseală, datorită
insuficientei cunoașteri a mijloacelor de destindere ș i a activităților rereative disonibile,
neadaptarea la rolul de viitoare mamă singură.
Obiectiv – Să exprime interesul în îndeplinirea activităților recreative.
Rol propriu – Asistentul medical:
– Explorează ce activități recreative îi produc plăcer, gravidei;
– Planifică activitățile recreative și le organizează împreună cu ea;
– Are în vedere să nu obosească, să nu suprasolicite gravida, ci să creeze o stare
bună de dispoziție;
– O învață tehnici de relaxare, o ajută să le execute și observă modul în care le
realiz ează .
Rol delegat –
Evaluare – Gravida paricipă la activități recreative: ascultă muzică, urmărește filme,
comunică cu colegele de salon și reușește să se destindă.
19. Insuficienta cunoaștere manifestată prin carențe de informație, lipsa de cunoaștere a bolii , a
măsurilor de prevenire, datorită absenței persoanelor semnificative, lipsa de informație și
educație deficitară.
Obiectiv – Să exprime intenția de a utiliza noile informații achiziționate
Rol propriu – Se explică gravdei:
– boala;
– tratamentul medical;
– măsurile de prevenție;
– tratamentul igieno -dietetic;
– ce activități sunt recomandate după externare și ce nu;
– se urmărește dacă a înțeles și se repetă informația la nevoie, se vor nota pe
biletul de externare indicațiile medicale pentru a nu se uita amănunte
importante;
126

– se cere gravidei să demonstreze dacă a înțeles informația.
Rol delegat –
Evaluare – Gravida începe să cunoască boala și să aplice măsurile de prevenție a acesteia.

127

DISCUȚII

În urma studiului realizat pe un număr de 552 de paciente cu HTAIS, internate la Spitalul
Clinic de Obstetrică- Ginecologie „Dr. I. A. Sbârcea ” Brașov, în perioada 2014 -2 0 1 7 a m o b ț i n u t c a ș i
incidență a sarcinilor cu HTAIS un procent de 3,19 %, procent destul de scăzut comparativ cu alte studii
de a cest fel. În literatura de specialitate, boala hipertensiv ă complică 6 -8% dintre sarcini, fiind un
factor important de mortalitate și morbiditate maternă și perinatală, iar pe termen lung împreună cu prematuritatea și anomaliile congenitale reprezintă unul din factorii care cauzează sechele psiho –
motorii. Așadar incidența sarcinilor cu HTAIS, obținută în urma acestui studiu este aproape la jumătate comparativ cu datele din literaura de specilitate. [79, 80]
În Haryana, India, a fost realizat un studiu pent ru a identifica prevalența și corelarea
hipertensiunii în timpul sarcinii pe un grup populațional din mediul rural.
Î n a c e s t s t u d i u a u f o s t i n c l u s e 9 3 1 d e f e m e i î n s ă r c i n a t e . P r e v a l e n ț a H T A I S a f o s t d e 6 , 9 % .
Vârsta maternă peste 25 de ani cu OC în anteceden te, naștere prematură în antecedente și istoric de
sarcini cu HTAIS în timpul sarcinilor anterioare, acestea fiind asociate în mod semnificativ cu prevalența hipertensiunii arteriale în timpul sarcinii. [84]
Ca și incidență a HTAIS împărțită pe grupe de vâ rstă, am obținut un procent majoritar de
51,63% de paciente aflate peste vârsta de 35 de ani, 28,62% între 30 -34 ani, 13,22% – 25-29 ani,
5,98% – 20-2 4 a n i ș i d o a r u n p r o c e n t d e 0,54% între 15 -19 ani. Conform datelor menționate în
literatura de spcialitate , vârsta înaintată a mamei reprezintă un fator de risc pentru HTAIS. [81]
Studiu transversal realizat la Spitalul Sir Sunder Lal, Banaras Hindu University, Varanasi,
India. În lotul de cercetat au fost incluse toate femeile, cu vârste cuprinse între 19 -49 de ani care au
fost internate în luna Septembrie 2013. Numărul de paciente cu HTAIS încluse în eșantion a fost de
82.
În urma acestui studiu s- au obținut următoarele date: ca și grupe de vârstă, 64,63% aveau
între 18 -27 ani, în timp ce aprox 35% între 28 -36 ani. [85]
Clasificând sarcinile cu HTAIS în funcție de paritate, am obținut un procent de 58,15% de
gravide care au avut cel puțin o sarcină în antecedente, iar restul de 41,85% au fost înregistrate ca
128

primipare. Conform literaturii de specialitate inc idența HTAIS la primipare apare într -un procent aflat
între 3 -10%, cea mai mare rată a apariției însă, instalându -se la gravidele catre au avut una sau mai
multe nașteri în antecedente. [13] În literatura de specialitate, prezența unei sarcini cu HTAIS în
antecedente, este considerat un factor de risc important pentru următoarele sarcini. [83]
Repartizate în funcție de mediul de reședință, am înregistrat un procent de 53,99% de
gravide provenite din mediul rural și doar 46,01% provenite din mediul urban. Numeroase studii de
specialitate indică faptul că incidența apariției HTAIS este mai ridicată la gravidele din mediul rural,
datorită accesului deloc facil la sistemul de sănătate, neavând posibilitatea să beneficieze de asistență medicală primară, analize medicale periodice, precum și de cele specifice perioadei
prenatale și neavând o sarcină urmărită periodic de un medic obstetrician. Un studiu de tip transversal, efectuat între 1 Oct – 30 Noiembrie 2016, cu dimensiunea totală a eșantionului de 422 de
paciente și efectuat în 3 spitale propus pentru evaluarea prevalenței HTAIS și a rezultatelor
defavorabile la naștere în rândul femeilor din sud – vestul Etiopiei, a demonstrat că peste jumătate
din participantele acestui studiu au avut ca mediu de proveniență mediul rural 51,4%. [86]
În urma studiului efectuat, s- a încercat o corelație între condițiile de viață și muncă și riscul
apariției unei sarcini amenințate de HTAIS . S-a obținut un procent de 55,80% de paciente întegrate în
câmpul muncii, restul de 44,20 % au fost înregistrate ca și casnice.
Un studiu prospectiv, efectutat de Hospital Clinic, University of Barcelona, Spania în
f e b r u a r i e 2 0 1 2 p e u n e ș a n t i o n d e 4 4 6 5 d e p a c i e n t e d i n O l a n d a , i n t e r n a t e î n t r e a n i i 2 0 0 2 -2006.
Mamele au completat un chestionar în timpul sarcinii. Chestionarul cupr indea întrebări privind
manipularea manuală a sarcinilor de 25kg su mai mult, perioade îndelungate de mers pe jos, schimburi de noapte și numărul de ore de lucru. Pentru a evalua expunerea profesională la substanțele chimice, numele locurilor de muncă și d escrierile sarcinilor au fost legate de o matrice de
expunere la locul de muncă și evaluată de experți. Informațiile privind tulburările hipertensive în
timpul sarcinii au fost obținute din evidența medicală. Ca și concluzii în urma studiului nu s -a observ at
nici o asociere evidentă între factorii de risc legați de locul de muncă, cum ar fi perioadele îndelungate de mers pe jos, ridicarea greutăților, schimburile de noapte, orele de lucru suplimentare și nici
expunerea la substanțe chimice, cu tulburărilr h ipertensive în timpul sarcinii. Acest studiu prospectiv,
sugerează că nu există o asociere directă a sarcinilor cu HTAIS cu locul de muncă. [87]
129

Ca și antecedente personale patologice, obezitatea și HTA s -au cl asat pe primele 2 poziții
într-un procent de 2 4,68% și respectiv 17,24%, urmate de DZ și trombofilie. În literatura de specialitate
obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și trombofilia sunt încadrați la factori de risc
pentru HTAIS.
Un studiu prospectiv realizat de Bener și Saleh a arătat că obezitatea a sporit de 10 ori
șansele de a dezvolta HTAIS. [88] Astfel creșterea ratei obezității în rândul femeilor din Zimbabwe ar putea explica rata crescută a HT AIS. Obezitatea în rândul femeilor din Zimbabwe a crescut de la 1,2%
în 2005 la 15, 1% în 2010. [89]
Alte studii au arătat, de asemenea, că obezitatea este un factor de risc pt HTAIS [ 90, 91] prin
urmare , în cazul în care aceste femei ar rămâne însărcinate, ar avea un risc mai mare de a dezvolta HTAIS.
Dintre cele 552 de paciente luate în studiu, 36,78% au fost înregistrate ca și fumătoare, restul
de 63,22% fiind nefumătoare. În numeroase studii de specialitate, este menționat fumatul printre
factorii de risc pentru apariția HTAIS. [82]
Ca și simptomatologie de debut, 50,24% dintre pacientele cu HTAIS au prezentat cefalee,
38,66% creșteri rapide în greutate, 7,64% dureri epigastrice și 3,46% tulburări de vedere.
Un studiu transversal realizat la Spitalul Sir Sunder Lal, Banaras Hindu University, Varanasi,
In dia, care a in clu s în l otu l de cercetat 82 de femei cu HTAIS, cu vârste cuprinse între 19 -49 de an i
care au fost internate în luna Septembrie 2013, a subliniat ca motiv al prezentării la spital pentru 54%
dintre ele cefaleea și durerea epigastrică, fapt confirmat și de studiul nostru. [85]
Creșterea excesivă în greutate a gravidei în timpul sarcinii, adică o creștere ponderală mai
mare de 13 -14 kg se consideră semn al preeclampsiei. Valoarea clasică a curbei ponderale crește
atunci când aceasta este urmărită dinamic, când prezintă variaț ii mari cu episoade de creștere
marcată și când depășește 5 -6 kg în decursul ultimului trimestru. [34]
Î n u r m a s t u d i u l u i r e a l i z a t , 7 4 , 8 2 % d i n t r e g r a v i d e a u l u a t î n g r e u t a t e p e s t e 1 5 k g î n t i m p u l
sarcinii și doar 25,18% au avut o creștere ponderală normală , ceea ce arată o legătură directă între
greutatea excesivă și HTAIS.
Un studiu efecutat din 27 ian – 31 oct 2015 pe un eșantion de 100 de gravide cu HTAIS în
orașul Kirkuk , a demonstrat că mai mult de jumătate din eșantionul de studiu 56% dintre femeile
130

însărcinate sufereau de obezitate, urmat de grupul supraponderal 34%, și grupul cu greuate normală
10%, rezultatele acestui studiu corespund cu rezultatele obținute de Villamor & Cnattingius (2006) care au raportat riscul de a dezvolta HTAIS în asociere di rectă cu obezitatea maternă. Acest lucru
confirmă concluziile mai multor studii în care există o puternică asociere între creșterea masei
corporale a mamei și riscul de preeclampsie. [92, 93, 94]
În literatura de specialitate este menționat faptul că major itatea populației are Rh+ adică,
85%, însă , un mic procent de persoane au Rh – (15%) , adică le lipsește proteina Rh. Din punct de vedere
statistic, orice copil are șanse de 50 % de a prezenta un Rh diferit de al mamei din părinți cu Rh diferit .
[95]
Dintre cele 552 de gravide incluse în studiu, 92,21% au avut Rh pozitiv și doar 7,79% negativ,
iar feții 95,47% pozitiv și 4,53% negativ.
Comparativ cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), rata de naștere prin
OC de 12,5% depășește limita recomandată. OMS recomandă rate de naștere prin OC între 5% și 10%,
iar ratele de peste 15% sunt considerate a face mai mult rău decât bine. Literatura de specialitate
sugerează că ratele de OC mai mari de pragul superior de 15% propus, sunt asociate cu c reșterea
morbidității și a mortalității atât pentru mamă cât și pentru făt. [96]
Un studiu de cohortă efectuat în provincia Zheiang, China, în perioada 1995 -2000,
demonstrează importanța OC la sarcinile cu HTAIS. S -a constatat că HTAIS moderată sau severă
dezvoltată în timpul sarcinii ar putea crește riscul de mortalitate perinatală, în timp ce OC ar putea
reduce riscurile la femeile u HTAIS. [97]
În cadrul lotului studiat, dintre cele 552 de paciente, 60,87% au născut prin OC și 39,13% pe
cale vaginală. S e poate observa un procent destul de mare la sarcinilor finalizate prin OC
În ceea ce privește alegerea modalității de naștere trebuie precizat că prezența HTAIS nu
este o indicație de operație cezariană. Nașterea vaginală este preferată la gravidele cu s arcini mai
mari de 30 săptămâni. Incidența OC la peste 30 -32 săptămâni se va face în caz de eșec al inducției
medicamentoase, col defavorabil, status fetal incert. Sub 30 săptămâni cezariana va fi electivă în caz
de restricție de creștere intrauteriă și co l defavorabil. [5]
Distribuția în funcție de scorul APGAR obținut de nou născuții din sarcini cu HTAIS a fost
următoarea: 81,61% au obținut un APGAR între 9 -10, 16,43% între 7 -8 și 1,96% între 5 -6.
131

HTAIS este una dintre cauzele frecvente de morbiditate și mortalitate maternă neonatală,
afectând aproximativ 5 -8% dintre femeile gravide. Ea este asociată cu rezultate negative ale sarcinii,
precum și cu morbiditatea și mortalitatea mat ernă. Orașul Harare, Zimbabwe a înregistrat o creștere
a numărului de sarcini cu HT AIS în tre an ii 2 0 09 și 2 011 . S -a efectuat un studiu transversal analitic.
Chestionarele administrate de intervievatori au fost utilizate pentru a înregistra date demografice,
istoricul obstetrical și managementul sarcinilor cu HTAIS. Incidența sarcin ilor cu HTAIS a fost de
1 9 , 4 % . F e m e i l e c u H T A I S a v e a u d e 3 o r i m a i m u l t e ș a n s e d e a n a ș t e u n c o p i l c u g r e u t a t e m i c ă l a
naștere și de 4 ori mai multe șanse de a avea un copil cu scor APGAR scăzut la 5 minute, comparativ
cu femeile fără HTAIS. Nu a existat o diferență statistic semificativă între femeile cu sarcini normale și
cele cu HTAIS până la 37 de săptămâni de gestație. Naștrea prin OC s -a realizat cu 12,5% mai mult la
femeile cu HTAIS față de sarcinile cu evoluție normală. Methyldopa a fost medicamentu l de elecție
ales pentru sarcinil e cu HTAIS. În concluzie acest studiu a demo nstrat că prevalența HTAIS reprezintă
un procent destul de ridicat, femeile cu HTAIS au avut un risc mai mare de a avea rezultate negative în
timpul sarcinii decât cele fără, cuno așterea slabă a managementului HTAIS și resursele
necorespunzătoare reprezintă o amenințare la adresa managementului adecvat al HTAIS. Acest lucru subliniază nevoia de sporire a resurselor umane și de consolidare a capacităților, precum și de mobilizare a resurselor pentru o bună gestionare a femeilor însărcinate. [89]
În urma studiului realizat am obținut u n p r o c e n t d e s t u l d e r i d i c a t a l n o u -născuților cu
greutate mică la naștere de 22,72% între 500 -2499g. Restul de 77, 29% au avut o greutate normală.
Un s tudiu realizat de Rahman a arătat că HTAIS a fost un factor de risc independent pentru
greutatea mică la naștere. Rezultatele acestui studiu au arătat că HTAIS a fost asociată cu nașterea unui copil cu greutate mică la naștere. Având în vedere faptul că gr eutatea scăzută la naștere este un
factor determinant major al mortalității și dizabilității în copilărie, precum și impactul pe termen lung
asupra sănătății la vârsta adultă, riscul crescut de HTAIS este un motiv de îngrijorare. [98]
Evaluarea prevalențe i HTAIS și a rezultatelor defavorabile la naștere în rândul femeilor din
sud–vestul Etiopiei. Studiul a fost unul de tip transversal, efectuat între 1 Oct – 30 Noiembrie 2016,
dimensiunea totală a eșantionului a fost de 422 de paciente și s -a efectuat în 3 spitale. Prevalența
H T A I S î n c e l e 3 s p i t a l e a f o s t d e 3 3 d e c a z u r i ( 7 , 9 % ) , d i n t r e c a r e 5 ( 1 5 , 4 % ) a u f o s t c u h i p e r t e n s i u n e
gestațională, 12 (36,4%) au fost înregistrate cu preeclampsie ușoară, 15 (45,5%) preeclampsie severă
132

și 3 % eclampsie. Din cele 33 d e cazuri, rezultatul nașterii indică faptul că 8 (24,2%) au avut greutate
mică la naștere, 3 au fost născuți morți, 17 au fost născuți prematuri, ar 7 au fost admiși în unitatea
de terapie intensivă neonatală, în tip ce 3 au fost decese neonatale.
Prevalen ța H T A I S l a f e m e i l e l u a t e î n s t u d i u a f o s t d e 7 . 9 % . 2 4 , 2 % d i n t r e c o p i i n ă s c u ț i d i n
sarcini cu HTAIS au pzentat greutate mică la naștere, 6,1% greutate foarte mică și 9,1% s -au
înregistrat ca decese. Peste jumătate din participantele acestui studiu au avut ca mediu de
proveniență mediul rural (51,4%), 66,6% nu aveau nici un loc de muncă în momentul examinării. [86]
Un studiu în Solapur, India, pentru a compara nou născuții proveniți din sarcini normale cu cei
proveniți din sarcini cu HTAIS realizat pe un eșantion de 100 de persoane (50 nou născuți din sarcini
c u e v o l u ț i e n o r m a l ă ș i 5 0 d i n s a r c i i c u H T A I S ) , a c o n s t a t a t c ă 2 % d i n t r e n o u n ă s c u ț i i p r o v e n i ț i d i n
sarcini cu HTAIS au prezentat o sănătate fizică slabă, 42% echilibrată și 56% o stare de sănătate bună. În schimb nici unul dintre nou născuții proveniți din sarcinile normale nu au fost înegistrați cu sănătate
fizică precară.16% dintre aceștia au avut o sănătate fizică echilibrată, 74% o stare de sănătate bună și
10% foarte bună. Starea de sănătate a nou născuților proveniți din sarcinile cu evoluție normală a fost
mult mai bună decât a nou născuților din sarcini cu HTAIS. [99]
A fost realizat un studiu cumulativ în Danemaca între anii 1995 -2012 pe un eșantion de
482972 femei primipare cu HTAIS și între a nii 1978 -2012 pe un eșantion de 1025118, femei cu cel
puțin o naștere în antecedente. Rezultatele principale au măsurat incidența cumulativă pe 10 ani, a hipertensiunii post sarcină care necesita tratament medicamentos eliberat pe bază de prescripție
medic ală. Dintre gravidele cu tulburare hipertensivă în timpul sarcinii, 14% au dezvoltat hipertensiune
artrială în primul deceniu post partum, comparativ cu doar 4% dintre femeile care au avut o sarcină
normotensivă.
Riscul hipertensiunii asociate HTAIS este ridicat. Până la o treime dintre femeile cu HTAIS
poate dezvolta hipertensiune post sarcină, ceea ce indică faptul că prevenirea bolilor cardiovas culare
la aceste femei ar trebui să includă monitorizarea tensiunii arteriale imediat după sarcină. [100]

133

CONCLUZII
Hipertensiunea prezentă în timpul sarcinii reprezintă o patologie importană deoarece poate
pune în pericol atât viața mamei cât și viața fătului prin complicațiile pe care le generează. Decesele
materne prin HTAIS rămân o amenințare chiar și în S UA.
Eclampsia se întâlnește frecvent la gravidele cu nivel socio econmic scăzut, subnutrite,
prezentând carențe proteice și vitaminice în condițiile unui aport alimentar de sodiu excesiv.
Este important de subliniat rolul asistentului medical în îngrijire a pacientei cu HTAIS. Este
necesară o pregătire desăvârșită, care să poată asigura o sesizare precoce a simptomelor și semnelor
prezentate de gravida cu HTAIS, o tehnică riguroasă care să asigure o bună evoluție a bolii, poate ajuta
pacienta să evolueze către o stare mai bună.
Pe lângă aceste măsuri de urgență aplicate în spital, un rol foarte important îl joacă și
profilaxia HTA din timpul sarcinii, depistarea semnelor în stadiul precoce, deoarece prin măsuri chiar
obișnuite, instituite precoce, bazate pe regim igieno -dietetic, repaus și medicație adecvată poate fi
ținută sub control HTAIS, înlăturându -se complicațiile.
Dacă asistentul nu recunoaște manifestările preeclamptice, se întârzie aplicarea măsurilor
corespunzătoare, diminuându- se în acest fel șan sele unei evoluții favorabile.
După stabilirea gradului de dependență al pacientei, în urma procesului de evaluare, urmată
de formularea diagnosticului de nursing centrat pe nevoile fundamentale afectate, se trece la
alcătuirea unui plan de îngrijire cu ob iective precise, în care sunt cuprinse intervențiile cu rol autonom,
respectiv delegat, pe care asistentul medical le va aplica pentru îngrijirea pacientelor cu hipertensiune
arterială indusă de sa rcină.

134

ABREVIERI

ALT – alanin -aminotransferaza
AST – aspartat- aminotransferaza
AVC – accident vascular cerebral
BT – bilirubina totală
Ca – calciu
CID – coagulare intravasculară diseminată
cm – centimetru
CUD – contracții uterine dureroase
DC – debit cardiac
dL – decilitru
DPN – data probabilă a nașterii
DZ – diabet zaharat
EP – edem pulmonar
EPA – edem pulmonar acut
Fe – fier
FO – fund de ochi
F.O. – foaie de observații
FR – frecvența respiratorie
FU – fund uterin
G – greutate
Gkg – greutate corporală, exprimată în kg
GM – greutate moleculară
h – ora
Hb – hemoglobina
135

HEELP – hemolysis, elevated liver enzymes, low platelet count
Ht – hemtocrit
HTAIS – hipertensiune arterială indusă de sarcină
HVS – hiprtrofie ventriculară stângă
IC – insuficiență cardiacă
ICC – insuficiență cardiacă congestivă
IEC – inhibitor al enzimeni de conversie
IMC – indice de masă corporală
INR – international normalized ratio
IOT – intubație oro -traheală
IRA – insuficiență renală acută
IU – intrauterin
I.V. – intravenos
Î – înălțime
LA – lichid amniotic
LDH – lactatdehidrogenazam
MAF – mișcări active fetale
mg – miligram
Mg – magneziu
MgSO4 – sulfat de magneziu
MI – membrane intacte
min – minut
mmol /l – milimol/litru
MR – membrane rupte
Na+ – sodiu
OC – operație cezariană
136

OE – orificiul extern
OMS – Organizația Mondială a Sănătății
ON – oxid nitric
OV – ovul
p – puls
PAM – presiunea arterială medie
PP – placenta praevia
PT – timp de protrombină
R – respirații
RAA – renină -angiotensină -aldosteron
RCIU – restricție de creștere intrauterină
sol – soluție
SU – sumar urină
TA – tensiune arterială
Tad – tensiune arterială diastolică
Tas – tensiune arterială sistolică
Tcm – talia, exprimată în cm
TGO – transaminază glutamic -oxalacetică
TGP – transaminază glutamic -piruvică
TQ – Timp Quick
TV – trans vaginal
U.I – unități internaționale
V – vârsta exprimată în ani
val – valori
Zn – zinc

137

BIBLIOGRAFIE

1. National High Pressure Education Program Report o High pressure in Pregnancy. 183, s.l. :
Am J Obstet Gynecol, 2000, Vol. 51.
2. Diagnosis and management of gestational hypertension and preeclampsia. BM, Sibai. 92,
s.l. : A J Obstet Gyncol, 2003, Vol. 181. 102.
3. Ghulmiyyah LM, Sibai BM. Gestational hypertension – preeclampsia and eclmpsia. In
Management of High -Risk Pregnancy. An evidence- based approach. [ed.] Spong CY, Lockwood CJ
Queenan JT. Blackwell Publish ing. 4, 2007, p. 271.
4. American Collage of Obstetricians and Gynecologists: Diagnosis and managemen of
preeclampsia and eclampsia. Practice Bulletin. 33, January 2002.
5. Lindheimer MD, Conrad KLindheimer MD, Conrad K. Renal physiology and disease in
pregnancy.Seldin and Giebischs The Kidney. [ed.] Herbert SC In AlpernRJ. Physiology and
Pathophysiolog. 4-th . New York : s.n., 2008, p. 2339.
6. Adverse perinatal outcomes are significantly higher in severe gestational hypertention
than in mild preeclampsia. Buchbinder A, Sibai BM, Caritis S, Macpherson C, Hauth J, Lindheimer MD.
s.l. : 186, 2002, Am J Obstet Gynecol, pp. 66- 71.
7. Diadnosis, prevention and management of eclampsia. BM, Sabai. 402, s.l. : 105, 5005, J
Obstet Gyneco.
8. Eclampsia in the Nederla nd. Zwart JJ, Richter A, Ory F, et al. 820, s.l. : 112, 2008, J Obstet
Gynecol.
9. Eclampsia in Scandinavia: Incidence, substandard care and potentially preventable cases.
Andersgaard AB, Herbst A, Johansen M, et al. 929, s.l. : 85, 2006, Acta Obstet Gynec ol Scandinav.
10. Gynecologists, Royal College of Obstetricians. The management of severe pre- eclampsia.
RCOG Guidelines. 10 A:1, 2006.
11. Ventura SJ, Martin JA, Curtin SC, et al. National Vital Statistics Report . s.l. : Hyattsville,
Md, National Center for Health Statistics, 2000, Vol. 48. Births : Final data for 1998. .
138

12. Prevention of preeclampsia and eclampsia. Hypertensive Disorders of Pregnancy. Sibai
BM, Cunningham FG. [ed.] Roberts JM, Cunningham FG Lindheimer MD. s.l. : Elsevier, 2009, Vol. 3 e d,
p. 215.
13. Risk fctors associated with preeclampsia in healthy nulliparous women. Am J Obstet
Gyneco. Sibai BM, Ewell FG, Levine RJ, et al. 1003, s.l. : 177, 1997, Am J Obstet Gynecol.
14. National High Blood Pressure: Working Group Report on High pressure in Pregnancy.
Roccella, Edward J. s.l. : 183, 2000, Am J Obstet Gyneco, Vol. 51.
15. MA, Moga. Obstetrică Ginecologie pentru asistenta medicala. [ed.] Universitatii
Transilvania Brasov. 2010. p. 165.
16. Reassessment of biophysical meods in fetal moitoring high risk pregnancy by
hypertension. I. M.Cornea, D Nanu. 2011, JMB. 1.
17. Crișan, N. Obstetrică . [ed.] Metropol. 1995. p. 88.
18. Dexamethazone tratament does not improve the outcome of women with HEL LP
syndrome : A double -bind, placebo -controlled, randomized clinical trial. Fonseca JE, Mendez F, Catano
C, et al. 1591, s.l. : 193, 2005, Am J Obstet Gynecol.
19. Postpartum dexamethazone for women with hemolysis, elevated liver enzymes, and low
plateles (HELLP syndrome) : A double -blind, placebo -controlled, randomized clinical trial . Katz L,
Figueroa JN,et al. 283, s.l. : 198, 2008, Am J Obstet Gyneco.
20. Antenatal Corticosteroid Therapy for Fetal Maturation. Opinion, The American Collge of
Obstetrician s and Gynecologists. Comitte. Febr 2011. 475.
21. Urpidil. A reappraisal of its use in the management of hypertension Drugs . Dooley M,
Goa KL. s.l. : 56, 1998, Vol. 5, p. 55. 929.
22. Brindles LM, Marijane L. Eclampsia. Medically reviewed by Debra R, Wils on PhD. April 3,
2017.
23. Ross GM, Ramus MR, Meyer BA, et al. Eclampsia. Drugs & Diseases Obstetrics &
Gynecology. Nov 10, 2017.
24. Eclampsia. VIII. Risk factors for maternal morbidity. Matter F, Sibai BM. 2, s.l. : Medline,
Feb 2000, Am J Obstet Gynecol , Vol. 182. 307.
139

25. Obstetrics: Normal and Problem Pregnancies. Hypertension. Gabble. s.l. : 5th ed.,
December 31, 2014, An Imprint of Elsevier.
26. F, Dumitrache. Obstetrică fiziologică. Iasi : Ed. Mdi -Tech, 1999. p. 165.
27. M, Pricop. Obstetrică- Ginecologie, Curs pentru studenți anul VI Medicină generală. Iasi :
Litografia UMF Iași, 1993. p. 354. Vol. 1.
28. Hofmeyr GJ, Atallah AN, Duley L. Calcium supplementation during pregnancy for
preventing hypertensive disorders and related problems. Cochrane Database Syst Rev. 3:CD001059,
2006.
29. Pathophysyology of pregnancy induced hypertension. Granger JP, et al. 2001, Am J
Hypertens.
30. Pathophy siology of preeclampsia: linking placental ischemia/hypoxia with microvascular
dysfunction. Granger JP, et al. s.l. : PubMed, 2002.
31. Study of structural changes in placenta in pregnancy -induced hypertension. Deepalaxmi
S, Suja P,et al. 2, s.l. : 5, Jul 2014, J Nat Sci Biol Med, pp. 352- 355.
32. Foeto placental weight relationship in normal pregnancy, preeclampsia and eclampsia.
Palaskar A, Choudhary KR, Mayadeo NM. 361, s.l. : 3, 2001, Bombay hosp J, Vol. 42.
33. The classification and definition of the hypertensive disorders of pregnancy. Davey DA,
MacGillivray I. 158, s.l. : 4, 1988, Am J of Obstet & Gynecol, pp. 892- 898.
34. Management of hypertensionn before, during, and after pregnancy. James PR, Nelson –
Piercy C. [ed.] Heart. 12, s.l. : 90, Dec 2004, BMJ, pp. 1499 -1504.
35. J, Roberts. Endothelial disfunction in preeclampsia. [ed.] PubMed. Semin Reprod. 16,
1998, pp. 5 -15.
36. Does gestational hypertension become pre- eclampsia? Saudan P, Brown MA, Buddle ML,
et al. 1177, s.l. : PubMed, 1998, Br J Obst et Gynecol, Vol. 105, p. 84.
37. Preeclampsia: maternal risk factors and perinatal outcome. Fetal Diagn. Al- Mulhim AA,
Abu -Heja A, et al. s.l. : 18, 2003, pp. 275- 280.
38. Risk factors for preeclmpsia at antenatal booking: systematic review of controlled
studies. Duckitt K, Harringoton D. 565, s.l. : 330, 2005, BMJ.
140

39. Maternal exposure to angiotensiun converting enzyme inhibitors in the first trimester
and risk of malformation in off spring a retrospective cohort study. Li DK, Yang C, Andrade S, Tavares
V, Ferber JR. 5931, s.l. : 343, Oct 18, 2011, BMJ.
40. Does advanced maternal age affect pregnancy outcome in women with mild
hypertension remote from term? Barton JR, Bergauer NK, Jacques DL, et al. 176, 1997, Am J Obstet
Gynecol, pp. 1236 -1243.
41. Famil y history of 30 hypertension as an important risk factor for the development of
severe preeclampsia. . Bezerra PC, Leão MD, Queiroz JW, Melo EM, Pereira FV, Nóbrega MH, Jeronimo
AK, Ferreira LC, Jerônimo SM, de Araújo AC. 612, s.l. : 89, May 2010, Acta Obs tet Gynecol Scand., Vol.
7, p. 5.
42. I Munteanu, N Hrubaru, D Anastasiu, et al. Obstetrica. [ed.] Lito U.M.F. T. 2005. pp. 346 –
347.
43. J Zhang, S Meikle, A Trumle. Severe Maternal Morbidity Associated with Hypertensive
Disorders in Pregnancy in the United States. Hypertension in Pregnancy. Iul 7, 2009, Vol. 22, 2.
44. MJ, Cipolla. Cerebrovascular function in pregnancy and eclampsia. Hypertension. 2007,
Vol. 50, 14, p. 24.
45. Dexamethazone tratament does not improve the outcome of women with HELLP
syndrome : A double -bind, placebo -controlled, randomized clinical trial. Fonseca JE, Mendez F, Catano
C, et al. 1591, s.l. : 193, 2005, Am J Obstet Gynecol .
46. Diagnosis and management of preeclampsia and eclampsia . Gynecologists, Committee
on Obstetric Practice of the American College of Obstetricians and. 67, s.l. : ACOG practice bulletin,
January 2002, Int J Gynaecol Obstet, Vol. 77, pp. 67- 75. 33.
47. Ghiduri clinice pentru obstetrică și ginecologie. Hipertensiunea indusă de sarcină. Ghidul
01/ Revizia 0. 2007.
48. Aspirin for prevention of preeclampsie in women with historical risk factors: a systematic
review. Coomarasamy A, Honest H, Papaioannou S, Khan KS. 32, s.l. : 101, Jun 2003, Am J Obstet
Gynecol , Vol. 6. 1319.
49. Metabolic mechanisms of stress hyperglycemia. JI, Mechanick. 157, s.l. : 30, Mar -Apr
2006, JPEN J Parenter Enteral Nut, Vol. 2. 63.
141

50. Low Dose Aspirin for the Prevention of Morbidity and Mortality from Preeclampsia:
Asystematic Evidence Review for the US. Preventive Services Task Force. Evidence Syntheses.
Henderson JT, Witlock EP, O’Conner E, et al. Apr 2014. 112.
51. Aspirin for prevention of preeclampsie in women with historical risk factors: a systematic
review. Coomarasamy A, Honest H, Papaioannou S, Khan KS. 101, s.l. : Obstet Gynecol, Jun 2003, Vol.
6. 63.
52. Severe Maternal Morbidity Associated with Hypertensive Disorders in Pregnancy in the
United States , Hypertension in Pregnancy. J Zhan g, S Meikle, A Trumle. 2, Iul 7, 2009, Hypertension in
Pregnancy, Vol. 22.
53. Citamins C and E to prevent complications of pregnancy associated hypertension .
Roberts J.M., Myatt L, Spong CY, Thom EA, Hauth JC, Leveno KJ, et al. 91, s.l. : 362, Apr 8, 201 0, N. Engl
J Med, Vol. 14. 1282.
54. Hydralazine for tratament of severe hypertensiuon in pregnancy: meta – analysis. Magee
L.A., Cham C., Waterman E. J., et al. 955, s.l. : 327, 2003, BMJ.
55. Severe preeclampsia remote from term: Labor induction or electi ve cesarean delivery? .
Nassar AH, Adra AM, Chakhtoura N et al. s.l. : 197, 1998, Am J Obstet Gynecol , pp. 1210- 1213.
56. James DK, Steer PJ, Weiner CP, Gonilk B. High Risk Pregnancy – Management Options.
third edition, 2005, Vol. 36, 772.
57. Aspirin for prevention of preeclampsia in women with historical risk factors: a systematic
review. Coomarasamy A, Honest H, Papaioannou S, et al. 32, s.l. : 101, 2003, Obstet Gynecol, Vol. 6.
1319.
58. Antioxidants for preventing preeclampsia. Rumbold A, D uley L, Crowther CA, Haslam RR.
s.l. : CD 004227, Ian 23, Rev 2008, Cochrane Database syst.
59. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Brton JR, et
al. s.l. : 148, 2001, Am J Obstet Gynecol, Vol. 979.
60. A randomised doub le blind placebo controlled trial of fish oil in ligh risk pregnancy 102
(2):95 -100. Onwude JL, Lilford RJ,Hjarardottir H, Staines A, Tuffnele D. s.l. : 102, Feb 1995, Br.J.Obstet
Gynecol , Vol. 2, pp. 95- 100.
142

61. Diagnosis and management of gestational hy pertension and preeclampsia. B.M, Sibai.
181, s.l. : 102, 2003, Obstet Gynecol .
62. Stroke and severe preeclampsiaa and eclampsia: a paradigm shif focusing on systolic
blood pressure. Martin J.N. Jr, Thigpen B.D., Moore R.C, et al. 246, Obstet Gynecol : 105, 2005.
63. pregnency, Woking group report on high blood pressure in. National Institute of Health.
Washington DC : s.n., 2000, pp. 390- 396.
64. Cunningham F.G., Gant N.F., Leveno K.L., et al. Hypertensive disordersin pregnancy.
Williams Obstetrics. 21st ed. New York : s.n., 2001, pp. 567- 618.
65. Report of the Naional Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood
Pressure in Pregnancy. s.l. : 183, 2000, Am J Obstet Gynecol , Vols. S1 -S22.
66. Bateman BT, Patorno E, Deai RJ, Seely EW, Mogun H, Maeda A, et al. Late Pregnancy
Betha Bloker Exposure and risks of Neonatal Hypoglycemia and Bradycardia. Pediatrics. Aug 30,
2016.
67. Report of the National Blood Presure Education Program Working Group on High Blood
Pressure in Pregnancy 2000;183:S1 -S22). s.l. : 183, 2000, Am J Obstet Gyneco. S1 -S22.
68. Diagnosis and management of preeclampsia and eclampsia. ACOG practice bulletin 33.
American Collage of Obstetricians and Gynecologists. Gynecologists, American College of
Obstetricians and. Washington DC : s.n., 2002, Obstet Gynecol .
69. Hipertensiunea indusă de sarcină. Societatea de Obstetrică și Ginecologie din Româna,
Colegiul medicilordin România , Comisia de Obstetriă și ginecologie, Ministerul Sănătății publice.
Comisia Consultativă de Obstetri că și Ginecologie -Buzău. 139, s.l. : ISBN, 2007, Vol. 2, pp. 973 -978. 4.
70. Symptomatic hypocalcemia after tocolytic therapy with magnesium sulfate and
nifedipine. Koontz S.L., Friedman S.A., Schwartz M.L. 1773, s.l. : 190, 2004, Am J Obstet Gynecol .
71. Drug tratament in hypertension induced by pregnancyvol. Cornea I.M., Nanu D. s.l. :
Practica medicală, 2011, Vol. VI, pp. 237 -240. 2(24).
72. Magnesium sulfate prophylaxis i preeclampsia :Lessons learned from recent trials. B.M,
Sibai. 1520, s.l. : 190, 2004, Am J Obstet Gynecol.
73. Ifrim M, Niculescu Gh. Atlas de anatomie umană. s.l. : Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1983. Vol. I.
143

74. C, Mozos. Tehnica ingrijirii bolnavului. Bucuresti : Ed. Medicala, 1973.
75. M, Mihailescu. Chirurgie pen tru cadre medii. Bucuresti : Ed Medicala, 1991.
76. L, Irimiea. Obstetrica. Constanta : Ed. Ovidius University Press, 2000.
77. C, Mozos. Cartea asistentului medical. Tehnica ingrijirii bolnavului. [ed.] Medical.
Bucuresti : Ed. a VII -a, 2014. pp. 987- 995.
78. R, Sucu. Operatia cezariana. Ghidul 15/Revizia o. s.l. : Societatea de Obstetrica si
Ginecologie din Romania si Colegiul Medicilor din Romania, 2010. Seria de ghiduri clinice pentru
Obstetrica si Ginecologie.
79. http://webbut.unitbv.ro/JMB/JMB%202011 %20nr.1/02_12_original_nanu.pdf. [Online]
[Cited: 1 27, 2018.]
80. https://www.bebestrumf.com/hipertensiunea -arteriala -sarcina- diagnostic –
management -si-complicatii/. Hipertensiunea arterială în sarcină. Diagnostic. Tratament. Complicații.
[Online] 11 29, 2 016. [Cited: 07 24, 2018.]
81. Urinary placental grow factor and risk of preeclampsia. Levine RJ, Thadhani R, Qian C, et
al. 293, s.l. : JAMA, 2005, pp. 66 -71.
82. Incidence of placental abruption in relation to cigarette smoking and hypertensive
disorders during pregnancy: a meta -analysis of observational studies. Cande VAnanthPhD, MPHaJohn
CSmulianMD, MPHbAnthony MVintzileosMDb. 4, s.l. : 93, April 1999, pp. 622- 628.
83. Preeclampsia: maternal risk factors and perinatal outcome. . Al-Mulhim AA, Abu- Heija A,
et al. 18, s.l. : Fetal Diagn Ther, 2003, pp. 275 -280.
84. Hipertension in Pregnancy: A Community – Based Study. Bharti M, Vijay K, Sumit C, et al.
4, s.l. : 40, Oct 2015, Indian journal of comunity medicine.
85. Associatd risk factors with pregnancy – induced hypertension: A hospital -based KAP
study. V, Singh. s.l. : Institute of Medical siences, 2009, Departament of Comunity Medicine.
86. Prevalence of Pregnancy Induced Hypertension and Its Bad Birth Outcome among
Women Attending Delivery Service. Gudeta TA, Regassa TM. 5, Sept 25, 2017, Journal of Pregnancy
and Child Health, Vol. 4.
144

87. Work -Related Maternal Risk Factors and the Risk of Pregnancy Induced Hypertension
and Preeclampsia during Pregnancy . Nugteten JJ , Snijder CA, Hofman A. 6, s.l. : 7, 2012, The
Generation R Study. PloS ONE. e 39263.
88. Association Between Pregnancy Outcomes in Healty Nulliparas. Who Developed
Hypertension. Berner A, Saleh NM,. 1, s.l. : 95, 2000, Obstetrics & Gynecology, pp. 24- 28.
89. Zimbabwe Demographic and Health Survey 2010 -2011. International, Zimbabwe
National Statistics Agency and ICF. s.l. : Calverton, Maryland: ZIMSTAT and ICF International Inc, 2012.
90. Outcomes in Pregnancies Complicated by Obesity. Robinson HE, O Connel CM, Joseph KS,
McLeod NL. 1357 -64, s.l. : Pub Med, 2005, Obstet Gynecol, Vol. 106.
91. Pregnancy with Obesity – A Risk Factor for PIH. N, Shabnam S and Humaira. Sept -Dec
2010, JULMHS, Vol. 9. 3.
92. Interpregnancy weight change and risk of adverse pregnanc y outcomes: a population –
based study2006 . Villamor E, Cnattingius S. 9542, s.l. : Lancet 368 , 2006, pp. 1164- 1170.
93. Risk factors for pre- eclampsia in Lagos, Nigeria. Anorlu RI, Iwuala NC, Odum CU. s.l. : 45,
2005, Aus NZJ Obstet Gynaecol, Vol. 4, pp. 278 -282.
94. The risk of preeclampsia rises with increasing pregnancy body mass index . Bodnar LM,
Ness RB, Markovic N, Roberts JM. 7, s.l. : 15, 2005, Ann Epidemiol , pp. 445- 482.
95. NATIONAL HEART, LUNG, AND BLOOD INSTITUTE. [Online] [Cited: 5 2, 2018.]
https://www.nhlbi.nih.gov/health- topics/rh -incompatibility.
96. Cesarean Section Rates and Indications in Sub -Saharan Africa: A Multi -Country Study
from Medec ins sans Fronti eres. Chu K, Cortier H, Maldonado F,et al. 9, s.l. : 7, 2012, PloS ONE. e
44484.
97. Association between pregnancy- induced hypertension, cesarean delivery and perinatal
mortality: a prospective study. Zhonghua Liu Xing Bing Xue Za Zhi. Ye RW, Liu YH, Ma R et al. 9, s.l. :
30, Sept 2009, JM, p. 5. 891.
98. Prelevance of pregnancy induc ed hypertension and pregnancy outcomes among woman
seeking maternity services in Harare, Zimbabwe. Muti M, Tshimanga M, Notion GT et al. Oct 2, 2015,
BMC.
145

99. A Comprtive Study to Assess the Physical Parameters of Newborns Delivered at term to
a Mother with Pregnancy Induced Hypertension and Term Normal Pregnancy. MS, Jotwar. 2013, IJSR.
100. Risk of pos – pregnancy hypertension in women with a history of hypertensive disorders
of pregnancy: nationwide cohort study . Behrens I, Basit S, Melbye M et al. s.l. : 358, Iul 12, 2017, The
BMJ. j3078.
146