Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc ABSOLVENT MASTER, Haleța Alexandru -Constantin IULIE 2020 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA… [607447]
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTAREA
AFACERILOR
LUCRARE DE DISERTAȚIE
PROFESOR COORDONATOR,
Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc
ABSOLVENT: [anonimizat],
Haleța Alexandru -Constantin
IULIE 2020
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTAREA
AFACERILOR
Utilizarea analizei
economico -financiare în
predicția falimentului
S.C. OLTCHIM S.A.
PROFESOR COORDONATOR,
Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc
ABSOLVENT: [anonimizat],
Haleța Alexandru -Constantin
IULIE 2020
CUPRINS
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. FENOMENUL DE INSOLVENȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 1
1.1. Delimitări conceptuale în cadrul procedurilor de insolvență ………………………….. ………………………….. ………………. 1
1.1.1. Noțiunea de insolvabilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 2
1.1.2. Noțiunea de insolvență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
1.1.3. Noțiunea de faliment ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.2. Reglementarea procedurilor de insolvență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.2.1. Reglementări legislative europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1.2.1.1. Sistemul nordic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
1.2.1.2. Sistemul german – austriac ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.2.1.3. Sistemul latin ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
1.2.1.4. Sisteme ale altor state ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 11
1.2.2. Reglementări legislative în dreptul intern ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 12
1.3. Fenomenul de insolvență în economia reală a României ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. OLTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ….. 19
2.1. Date generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
2.2. Capital social ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.3. Obiectul de activitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.4. Organizare și funcționarea societății ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 24
2.5. Resurse umane ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 25
2.6. S.C. Oltchim S.A. pe piața produselor chimice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 28
2.6.1. Scurta prezentare a produselor fabricate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
2.6.2. Principalele piațe de desfacere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
2.7. Intrarea în insolvență a S.C. Oltchim S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 31
CAPITOLUL 3. UTILIZAREA ANALIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ÎN PREDICȚIA FALIMENTULUI LA
S.C. OLTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
3.1. Analiza simptomelor de faliment la S.C. OLTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
3.2. Predictia riscului de faliment prin metode patrimoniale ………………………….. ………………………….. …………………… 43
3.3. Predicția riscului de faliment prin metoda scorurilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 59
3.3.1. Modelul Altman ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 60
3.3.2. Modelul Conan -Holder ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 62
3.3.3. Modelul Robu -Mironiuc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 64
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1. Procentul cererilor din partea debitorilor și creditorilor: 2008 vs 2019 .
Figura 1.2. Rata insolvențelor noi față de totalul companiilor .
Figura 2.1. Structura acționariat S.C. Oltchim S.A.
Figura 2.2. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, după încadrare – Oltchim Rm.V âlcea.
Figura 2.3. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, dupa încadrare – Oltchim Divizia
Petrochimică Bradu – Pitești .
Figura 2.4. Ponderea tipului de produs în total produse vândute pe anul 2012 .
Figura 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018 .
Figura 3.2. Compara ție între valoarea ad ăugată și cheltuielile cu personalul între 2014 -2018 .
Figura 3.3. Rata rentabilit ății economice între anii 2014 -2018 .
Figura 3.4. Capacitatea de autofinan țare între anii 2014 -2018 .
Figura 3.5. Lichiditatea curent ă și rata rapid ă între anii 2014 -2018 .
Figura 3.6. Gradul de îndatorare între anii 2014 -2018 .
Figura 3.7. Evoluția f ondul de rulment brut între anii 2014 -2018 .
Figura 3.8. Evoluția f ondul de rulment net între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 9. Evoluția f ondul de rulment propriu între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 10. Evoluția f ondul de rulment str ăin între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 11. Evoluția ratei solvabilit ății generale între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 12. Evoluția ratelor îndator ării globale între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 13. Evoluția ratelor îndator ării la termen între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 14. Evoluția ratelor capacității globale de rambursare între anii 2014 -2018.
Figura 3. 15. Evoluția ratelor capacității de rambursare la termen între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 16. Evoluția ratelor prelev ării dator iilor financiare între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 17. Evoluția ratelor autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018 .
Figura 3.18. Evoluția ratelor autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018 .
Figura 3.19. Evoluția variabilei Z calculat ă prin Modelul Altman între anii 2014 -2018 .
Figura 3.20. Evoluția variabilei Z calculat ă prin modelul Conan -Holder între anii 2014 -2018 .
Figura 3. 21. Evoluția variabilei Z calculat ă prin modelul Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018 .
LISTA TABELELOR
Tabel 2.1. Acte de reglementare deținute de S.C. Oltchim S.A. în vederea desfășurării activității .
Tabel 2.2. Membrii Consiliului de Administra ție.
Tabel 2.3. Directori Executivi .
Tabel 2.4. Încadrarea personalului – Oltchim Rm.V âlcea.
Tabel 2.5. Încadrarea personalului – Oltchim Divizia Petrochimică Bradu – Pitești .
Tabel 2.6. Ponderea vânzărilor 2009 -2012 .
Tabel 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.2. Valoarea ad ăugată între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.3. Rata rentabilit ății economice între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.4. Capacitatea de autofinan țare între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.5. Lichiditatea curenta și rata rapid ă între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.6. Gradul de îndatorare între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.7. Fondul de rulment brut între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.8. Fondul de rulment net între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.9. Fondul de rulment propriu între anii 2014 -2018 .
Tabel 3 .10. Fondul de rulment str ăin între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.11. Rata solvabilit ății generale între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.12. Ratele îndator ării globale între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.13. Rata îndator ării la termen între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.14. Rata capacit ății globale de rambursare între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.15. Rata capacității de rambursare la termen între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.16. Rata prelev ării datoriilor financiare între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.17. Rata autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018 .
Tabel 3.18. Rata autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018 .
Tabel 3. 19. Indicatorii de r isc ai modelului Altman între anii 2014 -2018 .
Tabel 3. 20. Probabilitatea falimentului în modelul Conan -Holder .
Tabel 3. 21. Indicatorii de risc ai modelului Conan -Holder între anii 2014 -2018 .
Tabel 3. 22. Indicatorii de risc ai modelului Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018 .
INTRODUCERE
Fundamentul pe care se bazează temă de disertație este unul de actualitate întrucât în
societatea modernă, insolvența captă un rol tot mai important. În contextul extinderii crizei generate
de Covid -19, activitatea companiilor nu este deloc bună, numărul salariaților aflați în concediu fără
plată, în șomaj tehnic și disponibilizați crește constant, iar mulți fondatori nu știu dacă firmele lor
vor supraviețui, fapt ce a facut ca activitatea desfășurată de sp ecialiștii în insolvență să fie în
creștere. Insolvența este privită ca o boală a societăților și după cum bine știm mai bine prevenim
decât să tratam, de aceea, trebuie să avem în vedere toate dispozițiile legale pe care legiuitorul le
pune la dispoziția persoanel or care ajung în această stare.
Putem defini insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului care se caracterizează
prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe lichid e și exigibile.
Procedura de preveni re a insolvenței și de insolvență este reglementată de legea 85/2014 care a
intrat în vigoare la 28 iunie 2014 și este o lege esențială în cadrul economiei de piață înlocuind
dispozițiile depășite din legea 85/2006 privind procedura de insolvență. Modifică rile aduse de noua
lege au scopul de a asigura fluență în desfășurarea procedurii și un echilibru în ceea ce privește
relația dintre creditor și debitor.
Firmele nu mai pot intra oricum și oricând în insolvență, iar dacă ar cere singure această
procedură, un cuvânt important de spus au și creditorii în ceea ce privește alegerea lichidatorului
judiciar și nu numai. Se urmărește în acest sens apărarea creditorilor de un debitor de rea credință.
Noua lege, îmbunătățește și relația societăților cu Agenția Națională a Finanțelor Publice
în sensul că în vechea reglementare, mul ți debitori își cereau singuri insolvența pentru a se apăra
de executarea silită a creditorilor. În prezent, legea prevede că în cel mult 60 de zile d e la
deschiderea procedurii, Administrația Județeană a Finanțelor Publice de care aparține firma poate
demara un control pentru a determina creanțele fiscale în cauză a căror cuantum nu rezultă în mod
clar din evidențele fiscale urmărdindu -se în acest mod, limitarea abuzurilor debitorilor de rea –
credință.
Numeroase studii circumscrise analizei economico -fiannciare se focalizează pe previziunea
falimentului, aceasta se întâmplă pentru că falimentul este mai ușor de definit din punct de vedere
metodologic de cât succesul. Importanța predicției falimentului și înțelegerea cauzelor este în cele
din urmă o chestiune practică și pragmatică. Costurile directe ale falimentului (taxe legale,
onorariile contabililor, avocaților, etc) sunt scăzute în comparație cu scăd erea de valoare a firmei
(pierdere pentru acționari și creditori). Orice progres în identificarea cauzelor falimentului și în
capacitatea predictivă a modelelor poate minimiza costurile date.
În sistemul analizei financiar -patrimoniale, analiza aptitudi nii întreprinderii de a fi
solvabilă și de a învinge riscul de faliment ocupă un loc central. Orice dereglare privind
achitarea obligațiilor generează prejudicii și necesită o corectur ă urgentă. Totodată, echilibrul
financiar este un imperativ ab solut, adică nu poate fi omis sub nicio motivație. În practica
economică, se poate concepe ca o întreprindere care cunoaște o perioadă mai dificilă să renunțe
provizoriu la unele obiective de creștere, obiective economice sau sociale. În schimb, ea nu
poate renunța la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiția financiară de
supraviețuire.
Întreprinderea poate cunoaște dificultăți financiare periodice, ca de exemplu întarzierea
plăților în anumite momente ale anului sa u în perioade de accelerare a creșterii. Chiar dacă
viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor
periodice.
Permanența unor dificultăți de achitare a obligațiilor este expresia unei fragilități economice
și financi are structurale. Ele pot genera restrângerea activității, reducerea efectivului de salariați,
restructurarea sistemului de gestiune sau în cazurile foarte grave, falimentul întreprinderii.
Lucrarea de față își propune să aducă în prim pl an importanța și utilitatea analizei
economico -financiare în predicția falimentului. Studiul de caz din capitolul al 3 -lea al lucrării, se
va axa pe calculul și interpretarea indicatorii pe care literatura de specialitate îi enunță ca fiind
simptome ale falimentului (cheltuieli excesive, diminuarea valorii adăugate, insuficiența
rentabilității economice, capacitatea de autofinanțare insuficientă, lipsa de lichiditate și îndatorarea
excesivă, creșterea presiunilor din partea creditorilor). Alegerea societ ății pentru realizarea
studiului de caz s -a bazat pe trecerea acesteia prin toate etapele procedurii de insolven ță încep ând
cu anul 2013, acest lucru f ăcând mai u șoară înțelegerea cauzelor dezechilibrului economic și
efectului deciziilor luate în vederea re dresării și evit ării falimentului societ ății.
Metodele de predicție a riscului de faliment utilizate în realizarea studiului sunt metodele
patrimoniale și metoda scorurilor, scopul fiind de a analiza aptitudin ea societății OLTCHIM S.A.
de a fi sol vabilă ș i de a evita falimentul și, totodat ă, de a întelege factorii și deciziile care au dus la
falimentarea acesteia în ciuda încerc ărilor de reorganizare.
1
CAPITOLUL 1. FENOMENUL DE INSOLVENȚĂ
Noile realități ale secolului al XXI -lea impun o reformare a sistemului economic și juridic
din țara noastră pentru a depăși efectele crizei provocate de Coronavirus. Pe lângă efectele
negative ale crizei, aceasta va determina totodată un efort colectiv din partea specialiștilor în
materie economică și juridică în scopul adaptării legislației interne, adaptare care pe de -o parte, să
vizeze o armonizare cu legislația europeană și, pe de al tă parte, să găsească soluții concrete și de
imediată aplicare problemelor ivite în actualul context socio -economic.
Fenomenul insolvenței este unul complex, iar componenta sa economică interesează în
primul rând pe creditori. Comerțul modern se bazează pe credit, pe încrederea acordată partenerului
de afaceri că își va plăti la scadență datoria. Neplata, având ca motiv insuficiența fondurilor bănești
disponibile, constituie un incident grav care poate degenera într -un lanț de incapacități de plată.
Legea i nsolvenței trebuie să fie concepută ca o piesă funcțională a mecanismului legislativ, care
trebuie să elimine pe cei ce au compromis afacerea prin acțiunile ilicite ale membrilor organelor
de conducere și supraveghere și să îi protejeze pe cei care au func ționat cu respectarea legii, dar au
eșuat din motive neimputabile.
Având în vedere contextul economic european actual, “insolvența” reprezintă un domeniu
care trebuie să se bazeze pe aceleași linii directoare în toate țările membre ale Uniunii Europene.
La acest nivel există o preocupare pentru asigurarea unor legislații similare în materie de insolvență
pentru țările membre ale Uniunii Europene, iar similitudinea acestora poate rezulta numai din
însușirea unor principii directoare comune.
1.1. Delimitări conceptuale în cadrul procedurilor de insolvență
În scopul deslușirii dispozițiilor legale aplicabile și a condițiilor aplicării acestor dispoziții ,
este necesară o analiză a delimitărilor conceptuale în cadrul procedurilor de insolvență .
Una dintre pro blemele semnalate de doctrina de specialitate este aceea a diferenței dintre
noțiunea de insolvabilitate și cea de insolvență . Între cele două concepte nu se poate pune semnul
egalității ; insolvabilitate a fiind specific ă raporturilor de drept civil , iar insolvenț a specific ă
raporturilor născute din afaceri comerciale supuse normelor de drept comercial.
„Insolvabilitatea și insolvența nu sunt simple expresii, sunt instituții juridice de maximă
importanță întrucât identifică regimul juridic aplicabil unor pr oceduri de executare silită declanșate
față de debitori al căror statut personal este diferit. ”1
Totodată, este greșit să fie pus semnul egalității între insolvență și faliment. Insolvența este
caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor, în timp ce falimentul este ,
practic, ultima soluție atunci când, în mod cert, redresarea unei societăți nu mai este posibilă,
singura cale de a achita toate sau o parte din datoriile sale fiind lichidarea în întregime a activului.
1 Florescu E., Legea insolvenței persoanei fizice incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene și contrară jurisprudenței
Curții de Justiție a Uniunii Europene. O lege care încalcă dreptul, Revista Rom ână de Drept al Afacerilor, Ed. Wolters
Kluwer, nr. 5 din 2 015, p.6.
2
1.1.1. Noțiune a de insolvabilitate
Orice întreprindere care își propune ca obiectiv dezvoltarea și creșterea economică se
confruntă cu probleme legate de insuficiența resurselor financiare. Mărirea nevoii de finanțare
este în funcție de extensiunea obiectivelor fixate , de diversificarea activităților desfășurate.
Indiferent de natura provenienței resurselor, acestea vor crea întreprinderii avantaje competitive
dacă utilizarea lor va fi urmată de o creștere susținută a fluxurilor de lichidității. Deoarece obținerea
veniturilor și încasarea mijloacelor bănești preconizate nu este garantată, întreprinderile se
confruntă, în permanență, cu un risc de afaceri care se manifestă prin incapacitatea de a acoperi
costurile totale suportate din veniturile înregistrate și cu riscul de insolvabilitate, când încasările
totale sunt insuficiente efectuării plăților.
Consecințele unei stări de insolvabilitate sunt de ordin material, prin costurile implicate de
măsurile ce trebuie luate, și psihologice, având în vedere toți „actorii” impl icați în funcționarea
entității: creditori, manageri, personal.
Legea nr. 85/2014, numită și Legea insolvenței, nu conferă o definiție stării de
insolvabilitate, aceasta reprezentând un dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care
valoarea elementelor pasive depășește valoarea elementelor active.
Insolvabilitatea este o noțiune specifică dreptului fiscal , „desemnând starea deficitară a
patrimoniului unui debitor care se concretizează în depășirea valorică a elementelor active de către
compon entele pasivului, cu consecința imposibilității creditorilor de a obține plata datoriilor
exigibile, pe calea executării silite. ”2
Un înțeles al insolvabilit ății îl regăsim în art. 176, alin. 1 din O.G. 17/2015 privind Codul
de procedură fiscală, conform căruia: „… este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri
urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri
urmăribile”. 3
Doctrina a calificat îns ă starea de insolvabilitate drept „starea deficitară a patrimoniului
debitorului, concretizată în depășirea valorică a elementelor active de către elementele pasive” .
Această stare conduce la „imposibilitatea, pentru creditori, de a obține, prin executare silită, plata
datoriilor ajunse la scadență”. 4
1.1.2. Noțiunea de insolvență
Una dintre cele mai vechi activități umane o reprezintă comerțul, el prinzând contur o dată
cu apariția ideii de proprietate, când omul a conștientizat că anumite bunuri sunt ale sale și că
acestea se delimitează de cele care aparțin altor persoane.
Deși inițial „comerțul a fost practicat sub forma schimbului (troc), doar pentru satisfacerea
necesităților existențiale de zi cu zi ale oamenilor, odată cu apariția banilor trocul a fo st înlocuit cu
vânzarea -cumpărarea, comerțul devenind o profesie practicată de un anumit grup specializat în
2 Costin M.N., Miff A., Falimentul. Evoluție și actualitate, Ed. Lumina Lex, București, 2000, p. 63.
3 Art. 176, alin. (1) din Codul de procedură fiscală , actualizat prin Ordonanța Guvernului nr. 17 din 15 iulie 2015,
publicat în Monitorul Oficia l nr. 540 din 20 iulie 2015.
4 http://legeaz.net/dictionar -juridic/insolvabilitate
3
această activitate, care nu mai urmărea realizarea propriilor trebuințe, ci satisfacerea nevoilor altora
și obținerea de profit ”.5
Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerțului, realizarea lui presupune un
anumit risc, asumat de comercianți, fără ca prin aceasta activitatea comercială să se transforme într –
un joc al hazardului, în care aleatoriul să domine. Totuși, este posibil ca un comerciant, în decursul
activității sale, ca o consecință a unor afaceri nereușite, să ajungă în situația de a nu mai putea face
față datoriilor sale .6
Angrenarea unui comerciant în relații complexe și continue cu diverși furnizori (creditori),
pe de o parte, și cu clienții (debitori) pe de altă parte, implică funcționarea mecanismului de încasări
și plăți dintre aceștia. Dacă mecanismul se întrerupe, se blochează din cauza lipsei lichidităților la
o verigă din acest circuit, activitatea mai multor come rcianți, legați prin succesiunea operațiilor lor,
este amenințată.
Activitatea comercială se fundamentează atât pe promovarea creditului, cât și pe securitatea
și celeritatea operațiilor comerciale, acestea reprezentând funcții vitale ale mediului economic care
sunt grav afectate de declanșarea insolvenței comerciale.
Încă din vechiul drept roman, procedura de executare colectivă a fost aplicată numai
debitorilor care aveau dificultăți financiare, această caracteristică menținându -se până în zilele
noastre. „Atâta vreme cât un debitor își achită la scadență datoriile asumate, creditorii nu au nici
un interes să solicite instanței judecătorești competente, aplicarea procedurii insolvenței, indiferent
dacă datornicul este sau nu o persoană solvabilă, adică în patrimoniul său predomină elementele
de activ ori cele de pasiv. ”7
Noțiunea de insolvență implică o situație patrimonială dificilă sau de criză a unui
comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen și în bune condiții a
obligațiilor de plată asumate.
Din acest punct de vedere, Codul comercial, în dispozițiile art. 695, se referea la „încetarea
plăților” de către un comerciant, noțiune preluată inițial și de fosta Lege a reorganizării și lichidării
judiciare.
Conform Legi i 85/20 14 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență ,
insolvență este „ acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența
fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile ”.8
Faptul că noțiunea de „insolvență” beneficiază de o definiție legală, cuprinsă în art. 5 pct.
29 a Legii 85/2014, asigură stabilitate conținutului condiției esențiale pentru aplicarea procedurii
insolvenței profesioniștilor și, totodată, permite determin area momentului intervenției instanței de
judecată în activitatea debitorului. 9
Din definiția legală se poate deduce cu ușurință că „cele două caracteristici esențiale ale
insolvenței sunt reprezentate de insuficiența fondurilor bănești disponibile în patr imoniul
debitorului și de neplata datoriilor scadente, certe și lichide, cauzată de lipsa lichidităților. Așadar,
insolvența nu se caracterizează prin starea de fond generală precară a afacerilor profesionistului în
cauză, sau existența unui pasiv mai mare decât activul patrimonial al debitorului chemat în
5 Angheni S., Drept comercial, Ed. Oscar Print, București, 1997, pag. 7
6 Schiau I., Regimul juridic al insolvenței comerciale, Ed. ALL Beck, București, 2001, pag. V -VI
7 Nasz C.B., Procedura insolvenței persoanei fizice, Ed. Universul Juridic București, 2016, p. 15
8 Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 20 14.
9 Cărpenaru St.D., Tratat de drept comercial român, Ed. A 4 -a actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.
715
4
judecată, adică insolvabilitatea sa, ci printr -o lipsă a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea
datoriilor certe, lichide și exigibile. ”10
Încetarea plăților trebuie să aibă un caracter de generalit ate și să constituie indiciul exterior
și manifestarea dezordinii și neputinței profesionistului de a executa obligațiile scadente, certe și
lichide asumate, de unde rezultă că aceasta trebuie privită ca un fapt complex supus interpretării și
aprecierii ju decătorului -sindic .
Afacerea, ca activitate, se definește prin risc. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea
de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică
libera concurență. În această accepțiune, riscul definește:
fapta de comerț, care are această natură juridică întrucât este făcută în vederea obținerii de
profit; fapta de comerț este o afacere, întrucât are la bază ideea de risc, adică posibilitatea de
câștig sau pierdere; motivul determinant al încheierii actului de comerț este acela al obținerii
de profit .
întreprinderea, care este un complex de acte, fapte sau operațiuni comerciale, organizate de
întreprinzător în vederea obținerii de profit, pe risc economic propriu; s implificat spus,
întreprinderea este o afacere pentru că presupune un risc;
calitatea de comerciant, care se dobândește în momentul în care persoana în cauză începe să
desfășoare în mod obișnuit operațiuni de comerț, în nume propriu și pe risc economic pr opriu;
o persoană devine întreprinzător (comerciant) în momentul în care își asumă un risc;
societatea comercială, care se constituie în vederea obținerii de beneficii de către asociați sau a
împărțirii pierderilor ce ar putea rezulta; societatea comercia lă este o forma de organizare a
unei întreprinderi, deci a unui risc;
concurența comercială, care este un joc al oportunităților de afaceri, în care hazardul este mai
mult sau mai puțin prezent; concurenții câștigă sau pierd în defavoarea, respectiv, benef iciul
celor cu care concurează; concurența loială este cazul unic în care concurentul are un adevărat
„drept de a -l prejudicia” pe celălalt concurent;
insolvență, care este eșecul sau chiar catastrofa întreprinzătorului, starea, de cele mai multe ori
iremediabilă, pe care întreprinzătorul ar fi trebuit, dar nu a putut, să o evite; procedura
insolvenței este modul în care legea și tribunalele organizează eșecul în afaceri. 11
1.1.3. Noțiunea de faliment
Din punct de vedere istoric, noțiunea de faliment pare să provină din cuvântul latin „fallo"
sau „fallere”, ce înseamnă a rata, a nu reuși, a nu izbuti, a da greș, dar și a înșela. Mai exact,
termenul desemnează un eșec în afaceri, o incapacitate de plată a debitorului în frauda creditorilor
săi. În drep tul evului mediu, debitorul falit era numit fallitus ergo fraudator, fiind considerat un
infractor, fără a se face distincție între motivele care au determinat imposibilitatea îndepliniri
obligației asumate de către comercianți.
„Instituția falimentului s -a impus încă de la începuturile relațiilor comerciale, ca o reacție
față de disfuncțiile provocate de activitatea deficitară a anumitor comercianți care, neonorându -și
10 Turcu I., Stan M., Compatibilitatea normelor Codului de procedură civilă cu specificul procedurii insolvenței,
Revista de Drept Comercial nr. 12/2005, p. 10.
11 Antonescu E. , Codul comercial adnotat , vol. I, ed. Tiparul Românesc, București, 1925, p.186 .
5
la scadență obligațiile bănești, periclitează securitatea creditului, antrenând un bloca j financiar.
Atitudinea față de comercianț i într-o astfel de situație a fost determinată de factorii economici
speci fici diferitelor epoci și regiuni. ”12
În dreptul intern, juriștii manifestă în prezent o oarecare reticență în utilizarea termenului
de falim ent, drept accepțiune generală. „Expresia dreptul falimentului a ieșit din uz , fiind
abandonată în favoarea expresiei dreptul întreprinderilor în di ficultate sau dreptul procedurilor
colective. Această evoluție, proprie dreptului francez, a deplasat cadrul terminologic pentru a
traduce o veritabilă transformare a obiectivelor și deci a conținutului materiei. ”13
Inițial, în accepțiunea dreptului român, termenii de faliment și insolvență au fost utilizați
cu același sens. Astfel, „conform primelor norme care r eglementau procedura insolvenței, titulatura
procedura falimentului acoperea deopotrivă procedura de reorganizare, cât și procedura de
lichidare, ultima fiind denumită, impropriu, etapa falimentului, ceea ce a generat o percepție
eronată asupra ansamblului procedurii, conferindu -i un caracter defăimător. Reglementările recente
au corectat această imprecizie, termenul de insolvență fiind utilizat în mod adecvat pentru
desemnarea procedurii colective în ansamblul său. ”14
În tratarea instituției falimentului s-au eviden țiat două abor dări, în parte contradictorii:
prima consideră falimentul un fapt obiectiv, iar cealaltă un produs juridic.
Conform unei abordări, s -a afirmat că falimentul este, înainte de toate, o stare economică,
care constă în imposibilitatea patrimonială absolută de a face față datoriilor contractate. Această
definiție este utilă căci dreptul, înțeles ca disciplină științifică, încearcă, de o manieră ideală, a se
ancora în realitatea obiectivă, astfel că toate construcțiile pur intelectuale su nt întâmpinate cu
prudență. Accepțiunea conform căreia falimentul coincide cu situația desemnată în general prin
termenul de insolvabilitate este unanim admisă, direct sau indirect, de doctrina internațională. Din
perspectivă istorică, acesta este rezultat ul unei tradiții care își are originea în legile comerciale din
Florența. 15
Pe de altă parte, concepția obiectivă asupra falimentului comportă unele rezerve. Este dificil
de admis că simpla încetare a plăților, fie ea însoțită de deprecierea situației patri moniale a
debitorului, poate fi într -adevăr considerată drept o stare de faliment. Pentru declararea unei astfel
de stări, decizia autorității publice referitoare la deschiderea procedurii împotriva debitorului pare
a fi indispensabilă. S -ar putea totuși o biecta că problema menționată nu este înlăturată, ci doar
deplasată în acest fel: respectiva decizie nu face decât să constate, să declare un faliment
preexistent, fără să producă vreo schimbare în situația debitorului. Totuși, o analiză riguroasă
conduce la concluzia că această constatare se referă aici la starea economică, la insolvabilitatea
debitorului, și nu la starea sa de faliment. De asemenea, trebuie să admitem că înainte de
pronunțarea unei decizii ne aflăm în prezența unui insolvabil, și nu a unu i falit, dreptul falimentului
neluând în considerare decât cea de -a doua categorie. În toate cazurile, o asemenea poziție ridică
în prezent tot mai multe rezerve, datorită evoluției înregistrate de legislațiile naționale și
dificultăților privind înțeleger ea noțiunii de activ patrimonial al debitorului.
Conform unei alte abordări, falimentul este starea în care se găsește un debitor supus unei
proceduri colective, egalitare și reglementate, supusă supravegherii unei autorități publice. Această
12 Cărpenaru St.D., op.cit., p. 540.
13 Costin M.N., Miff A., op.cit., p. 41 .
14 Birchall A., Procedura insolvenței. Reorganizarea judiciară și procedura falimentului. Note de curs incluzând
procedura concordatului preventiv și a mandatului ad -hoc, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 10.
15 Bregi J.F., Quelques aspects du droit de la faillite d’après les arrêts notables du Parlement au Pays du Provence, în
Procédures collectives et droit des affaires: Morceaux choisis – Mélanges en l`honneur d`Adrienne Honorat, Frison –
Roche, Paris, 2000, p. 38.
6
procedură vizează despăgubirea creditorilor, redresarea debitorului, dar și sancționarea acestuia.
Definiția permite identificarea trăsăturilor caracteristice falimentului. Mai înainte de toate,
falimentul reprezintă o procedură generală care afectează în principiu ansamblul patrimoniului
debitorului, pasivul și activul deopotrivă. De asemenea, caracteristic procedurii falimentului este
faptul că privește un debitor care își pierde drepturile asupra patrimoniului său și care este astfel
desesizat de bunurile sale. Nu în ultimul rând, specific procedurii este aceea că un reprezentant al
procedurii, respectiv sindicul, este numit, însărcinat să vegheze la respectarea intereselor cauzei. 16
Pentru definirea juridică a falimentului au fost propuse mai multe formulări, care au
încercat să cuprindă trăsăturile distinc tive ale instituției.
În doctrina interbelică, falimentul era definit ca o procedură de executare silită, aplicabilă
„comercianților aflați în încetare de plăți pentru datorii comerciale, cu scopul de a lichida a vutul
acestora, pentru satisfacerea în mod egalitar a drepturilor tuturor creditorilor” 17. Din aceeași
perspectivă, au fost decelate și alte sensuri ale noțiunii, cum ar fi:
starea juridică a comerciantului față de care s -a pronunțat o sentință declarativă de faliment, cu
urmări grave asupra statutului acestuia, spre exemplu, urmări infamante care dispăreau numai
după reabilitare;
imposibilitatea efectuării plăților comerciale. 18
Doctrina postbelică a considerat falimentul „o procedură de executare silită, cu caracter
unitar, colectiv, consensual și egalitar, privind toate bunurile debitorului comun al mai multor
creditori, în scopul satisfacerii intereselor fiecăruia dintre aceștia. ”19
Treptat, legislația insolvenței a devenit din ce în ce mai complexă, fără s ă ajungă vreodată
la rezultate satisfăcătoare, fiind tot mai indulgentă cu debitorul, ajungând să pericliteze ideea de
credit, ca încredere în comercianți. Astfel, s -a apreciat că această tendință a condus la instaurarea
unui drept de a nu -și plăti datorii le în favoarea debitorului falit. 20
În concepția contemporană, f alimentul este descris drept o cale specială de executare silită
asupra tuturor bunurilor debitorului care a încetat plata datoriilor sale. 21
O definiție actuală a noțiunii de faliment o regăsim doar în textul Legii nr. 85/2014, text
potrivit căruia „procedura falimentului este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și
egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului,
urmată de radie rea debitorului din registrul în care este înmatriculat”. Practic, din punct de vedere
procedural, falimentul este o fază, o etapă a procedurii insolvenței, respectiv faza finală a acesteia.
Prin urmare, procedura falimentului reprezintă procedura de insol vență concursuală,
colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru
acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului în registrul în care este înmatriculat. 22
16 Stiglitz J.E., Bankruptcy Laws: Basic Economic Principles, în S. Claessens, S. Djankov, A. Mody (eds.), Resolution of
Financial Distress: An International Perspective on the Design of Bankruptcy Laws, WBI Development Studies,
World Bank, International Bank for Reconstruction and Developm ent, 2001, p. 22.
17 Pașcanu M., Dreptul falimentar român, Ed. Cugetarea, București, 1927, p. 12.
18 Idem, p. 13.
19 Popescu T.R., Dreptul comerțului internațional, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 155.
20 Ripert G., Le droit de ne pas payer ses dettes, DH 1936, Chron, p. 57.
21 Macovei I., Dreptul comerțului internațional, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 181.
22 Birchall A., op. cit., p. 26.
7
1.2. Reglementarea procedurilor de insolvență
Procedura de insolvență „constituie un ansamblu de norme juridice, prin care se urmărește
obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii
săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizarea juridică bazată pe
un plan de reorganizare sau prin faliment. ”23
În contextul doctrinei europene de specialitate se vorbește tot mai mult despre existența
unui principiu incident în procedura de insolvență, și anume principiul transparenței patrimoniului
debitorului insolvent, motiv pentru care crește interesul comunitar al acestei legi. Procedura de
insolvență având drept scop principal îndestularea creanțelor creditorilor, este nevoie ca aceștia să
cunoască întinde rea patrimoniului ce urmează să suporte satisfacerea creanțelor lor iar situațiile în
care o persoană ajunge să aibă domiciliul dispus în 2 sau mai multe țări sunt destul de dese, astfel
cunoașterea patrimoniului complet al unei persoane este destul de gre oaie. Cea mai mare problemă
este reprezentată de procedurile transfrontaliere intracomunitare cât și de legislația țărilor membre
comunitare care consideră patrimoniul unei persoane ca fiind secret, iar statul este însărcinat să îl
protejeze de orice inger ință externă cât și internă în afara celor legitime și legale. Principalele
reglementări comunitare au efecte în interiorul spațiului comunitar, rezultând de aici ideea că
debitorul ar trebui să -și declare în fața creditorului urmăritor și bunurile situate în afara statului său
de reședință, dar în interiorul Uniunii Europene.
1.2.1. Reglementări legislative europene
Ideea unui act comunitar care să stabilească reguli comune aplicabile statelor membre ale
Comunității Economice Europene a apărut chiar odată cu Tratatul de la Roma din 25 martie 1957,
în special ca o posibilitate pentru statele membre să organizeze procedurile de insolvență dintre
ele.
În secolul trecut, concepția clasică referitoare la faliment a fost treptat abandonată.
Concurența și globalizarea au determinat apariția crizelor financiare neimputabile
întreprinzătorului. Insolvența a devenit, în astfel de cazuri, tratabilă. Dacă în trecut falimentul era
un accident individual al comerciantului sau o consecință a unei gestiuni greșite o ri frauduloase, în
prezent falimentele ating sectoare economice întregi. Falimentele sunt provocate uneori de
evenimente naționale/ințernationale, de conjuncturi politice sau economice nefavorabile. Prima
lege care, la nivel mondial, a introdus procedura d e redresare sau reorganizare judiciară care să
asigure supraviețuirea comerciantului care merită să fie salvat, este US „Bankruptcy reform act”
din 1978, lege care, în prezent, este integrată în US Commercial Code (formând obiectul capitolului
XI din acest cod). Această reglementare a constituit modelul legilor de reorganizare judiciară,
inclusiv a celei franceze. Într -adevăr, prin Legea din 1985, Franța a introdus pentru prima dată
procedura „redresării judiciare”, alături de lichidarea judiciară (care a î nlocuit clasicul faliment).
În noua concepție, procedura insolvenței apare ca o procedură care permitem
întreprinzătorului aflat în dificultate să eșueze în mod organizat.
23 Cărpenaru St.D., Tratat de drept comercial român, ediția a V -a, Ed. Universul Juridic, București, 201 6, p. 725.
8
Importanța deosebită a procedurilor de insolvență a forțat Comisia Europeana să emi tă
propriile reglementări în materie de insolvență, menite în special să rezolve probleme relative la
insolvența transfrontalieră și la protecția salariaților din întreprinderile insolvente.
„Regulamentului CE 1346/2000 privind procedurile de insolvență, a avut o evoluție greoaie
și sinuoasă datorită laturii financiare pe care o tratează. În evoluția acestui proiect pot fi evidențiate
trei etape principale, și anume prima etapă de căutări și de negocieri mai mult sau mai puțin intense,
cuprinsă între anii 1960 și 1996, cea de a doua etapă cuprinsă între 1996 și 2000 prin care s -a reușit
metamorfozarea Convenției privind procedurile de insolvență (1995) în regulament european și
anume Regulamentul CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență și cea de -a treia etapă ce
a constat în intrarea în vigoare a Regulamentului la data de 31 mai 2002.
Regulamentul CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență cuprinde norme de drept
internațional privat având ca scop unificarea regulilor de drept internațion al privat ale statelor
membre privind procedurile de insolvență colective ce au efecte intracomunitare, prin intermediul
dispozițiilor sale referitoare la competența jurisdicțională, competența legislativă, executarea
hotărârilor străine, coordonarea proce durilor principale și secundare. ”24
La 12 decembrie 2012, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Regulamentului (CE)
nr. 1346/2000 al Consiliului. În raportul Comisiei se concluzionează că regulamentul funcționează,
în general, bine, dar că ar fi de dorit să se îmbunătățească aplicarea unora dintre dispozițiile acestuia
în vederea perfecționării administrării efective a procedurilor transfrontaliere de insolvență.
Întrucât regulamentul menționat a fost deja modificat de mai multe ori și urmează să se
efectueze noi modificări, acesta a fost reformat în interesul clarității , astfel punându -se bazele
Regulamentului ( UE) nr. 848/2015 care are ca domenii de activitate:
Procedurile preventive care promovează salvarea debitorilor viabili din punct de vedere
economic și acordarea unei a doua șanse antreprenorilor;
Procedurile colective bazate pe insolvența debitorului, proceduri care implică desesizarea totală
sau parțială a acestuia și desemnarea unui lichidator;
Procedurile colective aplicabile debitorului care are centrul principalelor interese situat pe
teritoriul Uniunii Europene, independent de calitatea debitorului, persoană fizică sau juridică,
comerciant sau necomerciant;
Insolvența grupurilor de societăți.
Hotărârile cu privire la desfășurarea și închiderea procedurilor de insolvență pronunțate de
o instanță a unui stat membru competentă în temeiul art. 3 din Regulamentul 848/2015 și
recunoscută în temeiul art. 19 din Regulamentul 848/2015, precum și concord atele aprobate de o
instanță, sunt recunoscute fără nicio formalitate suplimentară.
Executarea hotărârilor cu privire la desfășurarea și închiderea procedurilor de insolvență pe
teritoriul altui stat membru se realizează în acord cu dispozițiile Regulamen tului (UE) nr.
1215/2012.
În textul regulamentului nu există o definiție explicită a stării de insolvență, aceasta fiind
guvernată de legea națională aplicabilă 25, adică de legea statului de deschidere a procedurii pentru
că nu poate există o constatare a s tării de insolvență decât acea care este făcută de legea statului în
care procedurile de insolvență au fost deschise întrucât doar statul respectiv poate cunoaște nivelul
economic intern și situțiile în care se ajunge la insolvență.
24 Lupulescu A.M., Revista română de drept comunitar, nr. 3/2007, p.69 .
25 Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014.
9
1.2.1.1. Sistemul nordic
Potrivit legislației europene 26, atât societățile comerciale, cât și persoanele fizice pot încheia
în mod voluntar acorduri cu creditorii în vederea reducerii datoriilor. Astfel de acorduri nu sunt
reglementate în mod special prin lege, dar au același regim j uridic ca și alte tipuri de acorduri.
În Suedia, persoanele pot solicita restructurarea datoriei în temeiul Legii privind
restructurarea datoriilor.
Condițiile în care se poate formula o astfel de cerere sunt următoarele: debitorul trebuie să
aibă reședin ța în Suedia, cuantumul datoriilor trebuie să fie atât de ridicat, încât este exclusă
posibilitatea achitării acestora în viitorul apropiat și restructurarea datoriei este singura soluție
viabilă.
Debitorul (persoană fizică sau juridică) aflat în imposibi litate de plată, și anume, acel
debitor care se află în incapacitatea de a -și plăti datoriile în mod corespunzător, fără ca această
incapacitate să fie temporară, poate fi declarat în stare de faliment.
Cererea privind declararea falimentului se formuleaz ă în fața instanței de judecată în a cărei
rază teritorială domiciliază debitorul, iar în cazul unei societăți, la instanța în a cărei rază teritorială
se află sediul debitorului. Cererea poate fi formulată atât de de către debitor, cât și de unul dintre
creditorii săi. Instanța hotărăște cu privire la oportunitatea deschiderii procedurii falimentului și
numește un administrator judiciar.
Falimentul reprezintă o procedură judiciară, așa încât, instanța este cea care hotărăște
declanșarea sau încetarea proc edurii de faliment.
Legea insolvenței daneze datează încă din anul 1977. Modificări majore ale acestui act
normativ au survenit în anul 1984, cu privire la suspendarea plăților și reeșalonarea debitelor, în
anul 1996 în privința consolidării rolului admini stratorului judiciar și în anul 2007 prin introducerea
unor proceduri mai accelerate de insolvență, precum și întărirea și înăsprirea controlului instanței
de judecată cu privire la activitatea administratorului judiciar. În urmă cu un deceniu, această leg e
a fost modificată, purtând în prezent titulatura de Legea nr. 1259 / 23 octombrie 2007.
1.2.1.2. Sistemul german – austriac
Potrivit legislației austriece, se disting două tipuri de proceduri în materia insolvenței, și
anume Procedura reorganizării, guvernată de Legea Reoragnizarii din Austria și Procedura
falimentului, guvernată de Legea falimentului austriacă.
Procedura reor ganizării se aplică în situația debitorului aflat în stare de insolvență sau în
iminență de a intra în aceată stare. Ambele proceduri se aplică atât persoanelor fizice, cât și celor
juridice.
Premisele pentru intrarea în faliment le constituie, fie starea de insolvență a debitorului, fie
situația de supraîndatorare a debitorului. 27
Un aspect interesant al procedurii insolvenței din Austria este acela că, Tribunalul
competent să judece și să conducă procedura de insolvență, trebuie să verifice dacă debitoru l are
26 Regulamentul (UE) 2015/8 48 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de
insolvență, art. 1 alin.1 lit. c.
27 Austrian Bankruptcy Act, Sectiunea 67.
10
suficiente active pentru a acoperi măcar costurile inițiale ale procedurii de insolvență și faliment.
În situația în care debitorul nu dispune de aceste resurse, cererea de deschidere a procedurii
falimentului va fi respinsă, cu excepția cazului în c are cel care a solicitat deschiderea procedurii,
sau o altă persoană, face o plată în cuantum de minim 4.000 euro, care poate fi solicitată înapoi
ulterior, în cazul în care există disponibilități financiare pentru acoperirea costurilor întregii
proceduri.
În dreptul german, procedura insolvenței 28 se aplică atât asupra patrimoniului persoanelor
juridice, cât și asupra patrimoniului persoanelor fizice, chiar și atunci când acestea din urmă nu
desfășoară o activitate comercială.
1.2.1.3. Sistemul latin
Procedura insolvenței franceze are aspecte comparabile cu sistemul german, ca de exemplu,
tranzacția extrajudiciară și descărcarea datoriilor rămase neacoperite după o perioadă de bună
conduită. Regulamentul privind insolvența consumatorului a fost introdus în Fran ța în anul 1989,
prin mod ificarea Codului Consumatorului.
Procedura judiciară se desfășoară numai după parcurgerea unei proceduri prealabile
extrajudiciare, gratuite, în fața comisiei pentru populația îndatorată, la Banca Centrală Franceză.
Legea franceză pune un puternic accent pe negocierea unui plan de rambursare amiabil înainte de
luarea altor măsuri suplimentare în cadrul procedurii falimentului.
În Belgia, cele mai importante proceduri de insolvență sunt administrarea judiciară,
falimentul și concorda tul. Sistemul juridic belgian face distincție între comercianți și
necomercianți. Numai comercianții pot solicita administrarea judiciară și pot fi declarați în stare
de faliment.
Procedura de faliment în legislația belgiană, reprezintă un simplu mecanism de lichidare a
averii debitorului. Inițial, instanța soluționează litigiile referitoare la conturi și le ameliorează, în
cazul în care acest lucru este posibil. Ulterior, la propunerea administratorului judiciar, aceasta
dispune închiderea stării de falime nt. Administratorul judiciar prezintă judecătorului de serviciu
rapoarte cu privire la deliberările creditorilor referitoare la protecția de care trebuie să beneficieze
persoana în stare de faliment, precum și cu privire la circumstanțele în care a avut lo c falimentul
(articolul 80 din Legea privind falimentul).
28 Idem, Sectiunea 193.
11
1.2.1.4. Sisteme ale altor state
Procedura insolvenței în legislația cehă este reglementată de Legea insolvenței nr.
182/2006 29 , care a intrat efectiv în vigoare la data de 01.01.2008, lege care a abrogat în intregime
vechea lege a falimentului 30 nr. 328/2001, acest din urmă act normativ fiind încă aplicat
procedurilor de insolvență începute anterior datei de 1 ianuarie 2008.
Legea insolvenței reglementează procedura în ceea ce privește atât entităț ile juridice, cât și
persoanele fizice. Legea nu se aplică însă anumitor entități, ca de exemplu, acelor societăți ale căror
datorii au fost preluate integral sau garantate de guvern sau universități de stat.
Procedura în materia insolvenței este divizată , de regulă, în trei etape. În cadrul primei
etape, tribunalul competent decide dacă exista starea de insolvență a debitorului. În ce -a de-a două
faza procedurală, tribunalul competent și creditorii decid asupra modalității în care va fi soluționată
proced ura de insolvență a debitorului. Pe parcursul celei de -a treia etape, are loc implementarea
procedurii aleasă în faza premergătoare.
Noua lege a falimentului grecesc, influențată de Regulamentul 1346/2000 al Consiliului,
stabilește un sistem simplificat și modern promovând o “a două șansă” în favoarea afacerii
insolvabile. Prin urmare, se acordă prioritate pentru a fi salvate, întreprinderilor care pot fi salvate.
Cu toate acestea, în cazul în care falitul nu înțelege să depună un efort pentru salvarea afac erii, se
adoptă un proces de faliment mult mai rapid.
Codul insolvenței adoptat prin Legea nr. 3588/2007, care a intrat în vigoare la 16 septembrie
2007, reglementează toate procedurile de reorganizare și faliment din Grecia.
Potrivit Codului Insolvenței din Grecia, atât persoanele fizice, cât și companiile pot fi
declarate în stare de faliment. Cu toate acestea, pentru ca procedurile de insolvență să înceapă, ar
trebui să existe o încetare a plății datoriilor către creditori. În acest caz, debitorul ar tr ebui în mod
obligatoriu să formuleze o cerere în fața instanței competențe pentru deschiderea procedurii de
insolvență. În plus, fiecare creditor care are un interes legitim poate formula o astfel de cerere.
Cu toate acestea, în cazul în care incapacitate a de plată este previzibilă și foarte probabilă
(incapacitate de plată iminentă), procedura de faliment poate fi deschisă numai la solicitarea
debitorului.
În ceea ce privește instanța de faliment competentă, instanța de faliment în raza căreia
debitorul își desfășoară activitatea, are competență în toate litigiile care derivă din procedura de
faliment, ca urmare a unei proceduri necontencioase.
29 Art. 81 -82 din Legea privind falimentul în Belgia
30 Act No. 182/2006 C oll. Bankruptcy and Settlement (Insolvency Act)
12
1.2.2. Reglementări legislative în dreptul intern
De-a lungul vremii, în România au existat mai multe reglementări legale privind
tratamentul aplicat comercianților aflați în dificultate. Fiecare din aceste reglementări a fost
expresia concepției epocii în care a fost adoptată. 31
În vechiul drept românesc, cele mai cunoscute dispoziții referitoare la faliment sunt
cuprinse în Codurile Caragea și Calimach din 1817. Falimentul purta în Codul Calimach denumirea
de „rânduială”, activul falimentului „massă cridală”, iar creditorii faliți se numeau „creditorii
massei cridale” și erau reprezentați prin „comit etul creditorilor”. Deschiderea procedurii se făcea
prin sentință dată de judecătorie, cu invitarea creditorilor de a -și depune creanțele.
Prima lege românească completă a falimentului a fost „Kondica pentru komerciu” din 1840,
tradusă din legea franceză d in 1838, lege ce a fost aplicată începând cu 1864 și în Moldova.
Codul comercial din 10 mai 1887 reglementează falimentul în Cartea a III -a „Despre
faliment”, art. 695 -888. Inspirat din Codul comercial italian din 1882, Codul comercial român se
menține pe linia tradiției Codului comercial francez.
Prin legea din 3 martie 1902, s -au introdus dispoziții de control premergătoare falimentului,
imitându -se dreptul elvețian din Cantonul de Iug, și alte dispoziții referitoare la citarea falitului, la
judecătorul -sindic, la înlocuirea judecătorilor -comisari.
Prin Legea nr. 76/1992, completată prin O.G. nr. 23/1993, s -a urmărit prevenirea aplicării
procedurii falimentului prin introducerea unor proceduri prealabile obligatorii în sarcina
creditorilor, stabilindu -se un termen de grație în favoarea debitorilor, introducându -se și măsuri de
prevenire a incapacității de plată.
La sfârșitul secolului al XX -lea, procedura falimentului reglementată de Codul comercial
român din anul 1887 era depășită de reformele legislat ive realizate în celelalte țări europene și în
SUA, fapt ce a impus necesitatea unor noi reglementări ce au condus la adoptarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizării și lichidării judiciare 32, în vigoare de la 28 august 1995.
Legea nr. 64/1995 a reprezentat prima reformare majoră a procedurii insolvenței
comercianților, introducând conceptul de reorganizare, ca modalitate prioritară pentru atingerea
scopului procedurii, redresarea debitorului și plata pasivului 33.
Legea nr. 64/1995 a fost modifica tă prin O.U.G. nr. 38/1996 34 și apoi prin O.U.G. nr.
58/1997, care a modificat și titlul legii – Procedura reorganizării judiciare și a falimentului 35.
O.U.G. nr. 58/1997 cuprindea o dispoziție tranzitorie, potrivit căreia procedurile de reorganizare și
lichidare deschise până la data respectivă vor fi continuate și încheiate în condițiile legii adoptate
inițial.
Prin Legea nr. 99/1999, Titlul IV 36, s-au adus modificări importante legii, în sensul
accelerării reformei, renunțându -se la sintagma „lichidare judi ciară”, aceasta fiind înlocuită cu
falimentul, a fost schimbată condiția juridică a judecătorului -sindic și au fost enumerate atribuțiile
acestuia, însă s -a păstrat în unele texte mențiunea de „tribunal” în loc de „judecător -sindic”, fapt
31 Pașcanu M., op.cit., p19 -25
32 Legea 64/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 29 iunie 1995.
33 Turcu I., Procedura insolvenței în permanentă reformă legislativă, în Revista de Drept Comercial nr. 11/2005, p. 9
și urm.
34 O.U.G. nr. 38/1996 , publicat în Monitorul Oficial nr. 204 din 30 august 1996 .
35 O.U.G. nr. 58/199 7, publicat în Monitorul Oficial nr. 265 din 3 octom brie 1997.
36 Legea nr. 99/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.
13
ce a generat o ju risprudență neunitară și posibilitatea ca un alt judecător să soluționeze aceste cereri
care țineau exclusiv de procedură.
Prin O.U.G. nr. 38/2002 37, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2003 38, s-au adus
modificări și completări care au ameliorat substanțial textul Legii nr. 64/1995. Principalele merite
ale reformei realizate prin aceste modificări constau în determinarea mai precisă a categoriilor de
comercianți față de care se aplică procedur a, consacrarea legală a termenului de insolvență și
raportarea insolvenței la toate categoriile de obligații ale comerciantului.
Cu toate îmbunătățirile aduse legii prin O.G. nr. 38/2002, s -a considerat că aceasta a rămas
contradictorie, ambiguă, excesiv de costisitoare și contraproductivă pentru creditori, nejustificat de
complicată, lentă și îndelungată. 39
Legea nr. 64/1995 cu toate modificările și completările ulterioare, a fost modificată și
completată prin Legea nr. 149/2004 40, care a operat 122 de mod ificări, cea mai importantă fiind
extinderea procedurii și la necomercianți, respectiv societăți agricole și grupuri de interes
economic.
După toate modificările majore aduse legii, aceasta a rămas costisitoare, complicată,
greoaie și greșit asamblată, ast fel că s -a procedat la o nouă modificare a ei, prin Legea nr.
249/2005 41. Modificarea operată de Legea nr. 249/2005 a desăvârșit procesul de extindere a
debitorilor cărora li se aplică procedura la „orice altă persoană juridică de drept privat care
desfășoa ră activități economice”, fiind vizate în principal asociațiile și fundațiile care desfășoară și
activități economice.
Cu toate modificările și completările suferite de Legea nr. 64/1995, necesitățile practice și
reglementarea unei proceduri care să satis facă din plin atât nevoile creditorilor, cât și ale
debitorului, precum și interesele generale ale bunei desfășurări a activității comerciale în armonie
cu legislația comunitară au impus adoptarea Legii procedurii insolvenței nr. 85 din 5 aprilie 2006,
care a intrat în vigoare la data de 20 iulie 2006 42. La acea dată s -a abrogat Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată la 17 noiembrie 2004, cu
modificările și completările ulterioare, astfel că procedurile în curs au fost continuate potrivit noii
legi.
Legea nr. 85/2006 reglementează atât o procedură generală, cât și o procedură simplificată
de insolvență, introduce noțiunea de „perioadă de observație”, inspirându -se din sistemul de drept
francez, respectiv d in Legea nr. 85 -89 din 25 ianuarie 1985 privind redresarea și lichidarea
judiciară.
Atât în procedura generală, cât și în cea simplificată de insolvență, intervine falimentul ca
procedură concursuală colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în v ederea lichidării averii
acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmat de radierea debitorului din registrul în care este
înmatriculat.
Legea nr. 85/2006, ca și Legea nr. 64/1995, avea ca principal scop, acoperirea pasivului
debitorului aflat în stare a de insolvență. Aceste reglementări nu cuprind proceduri preventive, care
să permită evitarea stării de insolvență a debitorului și aplicarea procedurilor de reorganizare
judiciară și faliment.
37 O.U.G. nr. 32/2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 2 februarie 2002 .
38 Legea nr. 83/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 26 martie 2003
39 Turcu I., Procedura insolvenței – poligon de testare a reformei legislative, în Revista de Drept Comercial nr.
12/2003, p. 1 și urm .
40 Legea nr. 149/2004 , publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 12 mai 2004.
41 Legea nr. 249/200 5, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 28 iulie 2005.
42 Legea nr. 85/2006 , publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006.
14
Din cauza acestei lacune a fost adoptată Legea nr 381/2009 p rivind introducerea
concordului preventiv și mandatului ad -hoc 43.
Totadată, cu scopul îndeplinirii dispozițiilor art. 85 din Legea 273/2006 privind finanțele
publice, a fost adoptată O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților
admin istrativ -teritoriale 44.
O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență 45 a fost
adoptată deoarece legislația în vigoare privind insolvența era considerată ca fiind pro debitor și nu
o procedură de maximizare a gradului de verificare a activelor și a recuperărilor creanțelor de către
creditori. Totuși, în noiembrie 2013, aceasta a fost declarată neconstituțională prin Decizia C.C. nr
447/2013 46.
Ca urmare a declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 91/2013, a fost adoptată Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență 47. Această lege stabilește
regulile în domeniul prevenirii insolvenței și al insolvenței.
Spre deosebire de reglementări anterioare, Legea nr. 85/2014 nu mai menționează expr es
faptul că modalitățile de realizare a scopului procedurii insolvenței sunt reorganizarea judiciară sau
falimentul debitorului. Situația nu trebuie interpretată în sensul că acestea nu mai sunt considerate
mijloace de atingere a scopului procedurii insol venței. Lipsa menționării lor în relație directă cu
scopul procedurii insolvenței poate fi explicată prin intenția legiuitorului de a invalida interpretarea
construită pe vechile reglementări, în sensul că există o ierarhie a modalităților de realizare a
scopului, reorganizarea situându -se pe primul plan, indiferent de situația economică a debitorului.
Pornind de la trăsăturile fundamentale ale procedurii insolvenței, așa cum rezultă din Legea
nr. 85/2014, procedura insolvenței reprezintă acea procedură jud iciară care presupune acțiunea
comună a creditorilor debitorului aflat în insolvență, în vederea acoperirii pasivului acestuia, prin
reorganizare judiciară sau faliment.
1.3. Fenomenul de insolvență în economia reală a României
Evoluția favorabilă a indica torilor pieței de insolvență din ultimi 10 ani denotă un anumit
grad de maturizare a acesteia și a antreprenoriatului din România, piața de insolvență din România
fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii (0,93%) sau a Franței (1,78%) din punctul de vedere al
companiilor intrate anual în insolvență raportat la numărul total de companii. În ansamblu, în
ultimii 10 ani, aproape 179.000 de companii au intrat în insolvență, în timp ce peste 800.000 au
fost înființate. Dacă după 2008 insolvența unei companii era cerută preponderent de creditori,
astăzi, în procent de peste 63% debitorii sunt cei care solicită procedura, ceea ce ne arată că din ce
în ce mai mulți înțeleg insolvența ca pe o stare de fapt, de altfel exact așa cum și este definită de
lege.
43 Legea nr. 381/200 9, publicată în Monitorul Oficial nr. 870 in 14 octombrie 2009.
44 O.U.G. nr. 46/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 mai 2013.
45 O.U.G. nr. 91/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 620 din 4 octombrie 2013.
46 Decizia C.C. nr 447/2013 , publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 1 noiembrie 2013.
47 Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014.
15
Figura 1. 1. Procentul cererilor din partea debitorilor și creditorilor: 2008 vs 2019 .
Sursa: Studiu realizat de Termene.ro .
Figura 1.2. Rata insolvențelor noi față de totalul companiilor .
Sursa: Studiu realizat de Termene.ro .
16
Totodată, în ultimii ani, numărul de companii intrate anual în insolvență s -a stabilizat la
valori sub 9000, având de la an la an o ușoară scădere.
Eugen Anicescu, Country Manager al Coface Romania, a declarat că „mediul de afaceri
activ din Romania s -a confruntat și anul trecut cu o serie de evoluții contradictorii. Pe de o parte,
insolvențele s -au situat în 2019 la minimul ultimului deceniu, ceea ce ar putea indica o evoluție
pozitivă a mediului de afaceri, mai ales în rândul companiilor medii și mari. Pe de altă parte, faptul
că a fost atins maximul din ultimul deceniu la nivel de întreruperi, în timp ce numărul companiilor
SRL nou înmatriculate s -a păstrat relativ constant, arată că această dinamică este determinată de
un spirit antreprenorial care cau tă în continuare soluții viabile și solide de dezvoltare. ”48
Cel mai recent studiu Coface România arată că numărul companiilor insolvente în anul
2019 a fost de 6.384 firme, mai puțin cu 22% față de nivelul înregistrat în anul anterior, atunci când
insolven țele din România au rămas la aproximativ același nivel ca cel din 2017.
Cele mai multe insolvențe din anul 2019 s -au înregistrat în sectorul comerțului cu ridicata
și distribuție, urmat de construcții și comerțul cu amănuntul.
Cu ocazia Conferinței de Risc de Țară care a avut loc recent la Paris, Julien Marcilly,
economistul șef Coface, a prezentat principalele amenințări la adresa economiei globale în anul
2020, neîmbunătățirea creșterii globale, care s -a redus deja cu 0,75 pp anul trecut pe fondul
incerti tudinilor comerciale, fiind o amenințare în ceea ce privește fenomenul de insolvență. Din
cauza estimării de creștere de doar 2,4% comparativ cu 2019 unde creșterea a fost de 2,5%, se
așteaptă ca insolvențele corporative să crească în 80% dintre țările pen tru care sunt emise
prognozele anul acesta și se anticipează o creștere de 2% a insolvențelor la nivel mondial, în linie
cu evoluțiile din 2019. 49
În anul 2020, crearea unui cadru predictibil și sustenabil este esențială pentru păstrarea unui
mediu prielnic dezvoltării antreprenoriatului și companiilor din România.
Totuși, în contextul pandemiei de Coronavirus, România trece, ca oricare țară afectat ă, prin
momente economice grele.
La început, epidemia COVID -19 din China a afectat un număr limitat de linii de business,
dar de atunci s -a transformat într -o pandemie globală. Repercusiunile sale au creat un dublu soc
(ofertă și cerere) care afectează un număr mare de industrii din întreaga lume. Această criză nu
poate fi comparată cu alte crize din trecut întruc ât toate au avut origini financiare (de exemplu,
criza creditelor globale din 2008 -2009, Marea Depresiune din 1929). Întrebarea nu mai este ce țăr i
și sectoare de activitate vor fi afectate de acest șoc, ci mai degrabă cine va scăpa.
Șocul ar putea fi și mai violent în economiile emergente, precum cea a României: pe lângă
gestionarea pandemiei, care va fi tot mai dificilă, aceste economii se confrun tă și cu scăderea
prețurilor la petrol, precum și cu ieșirile de capital care au crescut de patru ori față de nivel lor din
2008.
În acest context, Coface prognozează că în 2020 se va înregistra prima recesiune economică
globală după 2009, cu o rată de cre ștere de -1,3% (după o creștere de 2,5% în 2019). Coface
estimează că 68 de țări vor intra în recesiune (față de numai 11 anul trecut), comerțul mondial va
scădea cu 4,3% în acest an (după o scădere de 0,4% în 2019) și se va înregistra o creștere de 25%
a afacerilor închise (comparativ cu predicțiile de + 2% din luna ianuarie).
În România, spectrul falimentului se adâncește pentru tot mai multe companii din domenii
diverse. Potrivit unui studiu realizat de Termene.ro, după declararea St ării de Urgen ță din 1 6 martie
48 http: //www.coface.ro/Stiri -Publicatii/Stiri/Studiu -Coface -Insolventele -in-Romania -au-scazut -cu-22-in-2019 -fata-
de-anul -precedent -si-se-situeaza -la-minimul -ultimului -deceniu
49 http://www.coface.ro/Stiri -Publicatii/Stiri/Riscurile -politice -si-de-mediu -principalel e-amenintari -cu-care -se-vor-
confrunta -companiile -in-2020
17
2020, 40% dintre companii și -au continuat activitatea, 37% și -au redus -o, iar 23% își închid
operațiunile.
În contextul extinderii crizei generate de Covid -19, activitatea companiilor nu este deloc
bună, numărul salariaților aflați în concediu f ără plată, în șomaj tehnic și disponibilizați crește
constant, iar mulți fondatori nu știu dacă firmele lor vor supraviețui.
Ponderea firmelor cu risc de intrare în insolvență în continuă creștere readuce din nou
conceptul de comportament de plată. Astfel, există premisele să credem că cel puțin o treime din
firmele din Romania sunt predispuse la faliment pe termen scurt și mediu.
Potrivit raportului “World Economic Outlook” realizat de FMI 50, PIB 51-ul României va
suferi o scădere cu 5% în anul 2020 din cauza contextului economic actual. Totodată, rata inflației
va coborî la 2,2% în 2020, de la 3,8% anul trecut, iar șomajul, potrivit acelorași proiecții, va ajunge
până la la 10,1%, față de o rată de 3,9% în 2019. 52
La 16 martie 2020, România a declarat o stare de urgență de o lună, pe care, mai apoi, a
prelungit -o cu încă o lună până la 15 mai 2020. Odată cu declararea stării de urgență, s -au luat cu
disperare măsuri pentru a cuprinde atât criza de sănătate, cât și cea economică. Spre deosebire de
alte țări eur opene, România nu a luat masuri clare cu privire la procedura de insolvență, însă
măsurile de urgență luate de guvern au și vor avea o influență asupra acestora.
Prima măsură de urgență pusă în aplicare la 16 martie 2020 a impus o suspendare generală
a pro cedurilor judiciare, altele decât cazurile urgente luate în considerare de la caz la caz; petițiile
de insolvență, cu unele excepții minime, neregăsindu -se pe lista cazurilor.
Cu toate acestea, instanțele de insolvență soluționează cereri de suspendare tem porară a
oricărei proceduri de executare împotriva bunurilor debitorului în cazuri urgente, care ar putea pune
în pericol activele debitorului.
La 21 martie 2020, guvernul român a decis că cea mai bună cale de urmat este să infuzeze
numerar în microîntrepr inderi și IMM -uri. Modificând schema de ajutor de stat „IMM Invest”,
statul va garanta accesul la împrumuturi al companiilor menționate mai sus și va subvenționa ratele
dobânzilor, riscurile și comisioanele. Băncile înscrise în acest program vor acorda pri n intermediul
acestei scheme de ajutor de stat împrumuturi și linii de credit facilități pentru finanțarea investițiilor
și a capitalului de lucru. Perioada maximă de finanțare a creditelor de investiții este de șase ani, iar
pentru capitalul de lucru este de trei ani. Valoarea maximă este limitată de praguri diferite, în
funcție de mărimea companiei, cifra de afaceri și alte criterii. Dispozițiile nu se aplică companiilor
aflate în dificultate, insolvenței și procedurilor de executare, printre altele.
În aceeași zi, statul a lansat o schemă de sprijin pentru companiile afectate de coronavirus
care implementează șomajul tehnic. Statul va plăti indemnizația (75% din salariul de bază),
plafonat la aproximativ 800 de euro pe angajat în timpul stării de urgență. Aceste dispoziții nu
exclud firmele în dificultate sau insolvență.
La 30 martie 2020, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care permite debitorilor
(precum persoane fizice, întreprinderi familiale, profesii liberale, persoane juridice) afectate de
coronavirus să solicite creditorilor lor (instituții de credit și instituții financiare nebancare) un
moratoriu pentru credit și rambursări de leasing de până la nouă luni. Moratoriu nu este disponibil
pentru debitorii aflați în insolvență. Dobânzile acumula te în timpul moratorului vor fi majorate și
rambursate în rate. Până în prezent, aproximativ 260.000 de persoane fizice și până la 10.000 de
companii au solicitat acest moratoriu, reprezentând 17% din împrumuturile acordate persoanelor
fizice și mai puțin de 10% din totalul creditelor la care au acces persoane juridice. Dispozițiile au
50 FMI = Fondul Monetar Internațional
51 PIB = Produsul Intern Brut
52 https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Is sues/2020/04/14/weo -april -2020
18
avut un efect limitat atunci când luăm în considerare termenul limită al debitorilor pentru a depune
cererea pentru moratoriu – 15 mai 2020.
În ciuda contextului actual și a necesității modificării legii, istoricul și isteria modificărilor
aduse în trecut Legii insolvenței române demonstrează că este de preferat să se păstreze forma
actuală decât să se adopte un amendament disperat. Instanțele pot interpreta legea actuală a
insolvenței pentru a se potrivi cu situația extraordinară de coronavirus.
19
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. OLTCHIM S.A.
S.C. OLTCHIM S.A. este una dintre cele mai mari companii de produse chimice din
România, înființată în anul 1966 sub denumirea de Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea, devenind
mai apoi o societate comercială pe acțiuni, sub denumirea S.C. OLTCHIM S.A.
La amplasarea combinatului au fost luate în considerare următoarele avantaje:
zona lim itrofă Râmnicu Vâlcea bogată în zăcăminte: gaze, petrol, cărbune, calcar, apă;
existența în zonă a unui depozit imens de sare, estimat a avea o rezervă pentru 100 ani (amplasat
la 8 km distanță de platforma chimică);
achiziționarea materiilor prime de la producători limitrofi (achiziționarea etilenei și propilenei
se face de la Combinatul Petrochimic Arpechim -Pitești, prin 2 conducte subterane de 60 km
lungime);
utilizarea râului Olt, situat la o distanță de 0,7 km, ca sursă de apă;
centrala termică situ ată la o distanță de 0,5 km ca sursă de energie termică;
forța de muncă calificată din zonă;
acces la căile de comunicație rutiere și ferate – având legatură cu toate frontierele și porturile
de la Dunăre și Marea Neagră.
Obiectul de activitate cuprinde în principal: proiectarea și producția de produse clorosodice,
mase plastice, oxoalcooli, solvenți clorurați, pesticide, produse petrochimice, energie termică, alte
produse chimice, produse alimentare de origine animală și v egetală, inclusive servicii și asistență
tehnică și comercializarea acestora la import și export, în conformitate cu prevederile Actului
Constitutiv al societății.
Activitățiile auxiliare desfășurate de către societate sunt producerea și comercializarea d e
produse agroalimentare (conserve din legume și fructe, oțet, băuturi alcoolice, sucuri naturale din
fructe și băuturi carbogazoase, ouă, carne și preparate din carne de pasăre și porc, nutrețuri
combinate și furaje concentrate).
2.1. Date generale
Societa tea OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea s -a constituit prin Hotărârea Guvernului nr.
1213/1990, în temeiul Legii nr.15/1990, ca societate pe acțiuni, prin preluarea integrală a
patrimoniului Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, înființat în anul 1966. Societatea es te
înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, sub numărul
J38/219/1991, Cod fiscal RO 1475261 și are sediul social în Municipiul Râmnicu Vâlcea, str.
Uzinei, nr.1, Vâlcea.
Capitalul social subscris și vărsat al S.C.OLTC HIM S.A., la data deschiderii procedurii de
insolvență, era în valoare de 34.321.138,3 RON, reprezentând 343.211.383 de acțiuni cu o valoare
nominală de 0,1 RON fiecare. Acționarul majoritar este reprezentat de Ministerul Economiei, ce
deține un număr de 188.100.976 acțiuni, reprezentând 54,81% cotă de participare la beneficii și
pierderi.
20
Structura acționariatului S.C. OLTCHIM S.A., se prezintă astfel:
Ministerul Economiei deține 188.100.976 acțiuni;
PCC SE, Duisburg, Germania deține 62.870.262 acțiuni;
Polyolt Holding Limited loc. Nicosia Cyp deține 48.135.504 acțiuni;
Acționarii persoane juridice dețin 5.090.676 acțiuni;
Acționarii persoane fizice dețin 39.013.965 acțiuni;
Figura 2.1. Structura acționariat S.C. Oltchim S.A.
Sursa: Analiza p e baza informatiilor societatii .
2.2. Capital social
Capitalul subscris și vărsat în valoare de 34.321.138,30 RON, existent la data deschiderii
procedurii de insolvență, era compus din:
1. Capital subscris și vărsat la data înființării conform H.G. 1213/20.11.1990, în valoare de
318.300 RON.
2. Majorări ulterioare de capital social în valoare de 359.515.163 lei, după cum urmează:
a) 3.944.742 RON – valoare cu care capitalul social subscris și vărsat a fost majorat
conform Hotărârii AGA nr.46/21.12.1992 și certificatului de mențiuni
3174/26.04.1993. Majorarea s -a efectuat în urma reevaluarii patrimoniului societatii;
21
b) 19.695.010 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza Hotărârii AGA
32/13.09.1994 și a certificatului de mențiuni 8233/17.11.19 94. Majorarea a avut loc în
urma reevaluării patrimoniului societății;
c) 4.093.038 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a fuziunii
societății debitoare cu S.C. COMVIL HOLDING S.A. Babeni, S.C. INCERCHIM S.A.
Râmnicu Vâlcea, Fabrica d e conserve Răureni și S.C. AVICOLA BABENI S.A.
Majorarea capitalului social a avut la bază Hotărârea AGA 97/10.12.1995 și certificatul
de mențiuni nr.10298/28.12.1995;
d) 499.455 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a obținerii titlulu i
de proprietate seria M07 nr.489, asupra terenului în suprafață de 140.764,61 mp de către
Conservil Răureni, având la bază hotărârea AGA nr.116/27.02.1996 și certificatul de
mențiuni 2594/18.03.1996;
e) 79.265 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza hotărârilor AGA
nr.173/23.11.1996 și nr.4264/18.04.1997. Această majorare a avut loc în urma
rectificării diminuării, în mod eronat, a capitalului social al S.C. Avicola Babeni S.A.;
f) 4.671.038 RON – valoare cu care capitalul social s -a majo rat, conform hotărârilor AGA
nr.234/23.11.1997 și nr.865/10.02.1998. Majorarea capitalului social a intervenit în
urma obținerii titlului de proprietate asupra terenurilor conform certificatelor seria M03
nr.3758, 3759, 3760, 3761, 3762, 3763, 3764, 3765, 3766, 3767, 3768, 3769, 3770 si
3771 și a încheierii contractului de vânzare cumpărare imobil – teren “La Pasarela” –
precum și al concesionării unui număr de 12.500 de acțiuni către managerul societății
și 237.795 de acțiuni către SIF Oltenia;
g) 768.239 RO N – valoare cu care s -a majorat capitalul social prin includerea imobilelor
din cadrul Avicola, Suinprod și FNC Babeni, conform certificatelor M03 nr.4039, 4040,
4041, 4042, 4038, 4086 si 4087. Aceasta majorare a avut la bază hotărârea AGA
nr.12/28.03.19 98 și certificatul de mențiuni 8191/16.01.1998;
h) 1.277.298 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat prin includerea imobilului
“baza recepție Făurești”, conform M03 nr.4110, în patrimoniul societății și ca urmare a
aportului în natură al societăți i Broadhurst Investment Ltd. În aceeași perioadă s -a
realizat și concesionarea de către Fondul Proprietății de Stat (FPS) a unui număr de
30.465 de acțiuni managerului societății;
i) 38.324 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza hotărârii AGA
nr.38/31.07.1999 și a certificatului de mențiuni nr.6256/13.08.1999. Majorarea
reprezintă contravaloarea imobilului – teren în suprafață de 17.108,98 mp, conform
certificatului M03 nr.4591 reprezentând baza de recepție Cereale Lădești.
j) 149.746 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza hotărârii AGA
nr.28/30.06.2000 și a certificatului de mențiuni nr.6043/23.08.2000. Majorarea a
reprezentat obținerea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 63.137,12
mp, conform certifica tului M03 nr.5408 – ferma Agricolă Galicea;
k) 322.336.736 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a conversiei
în acțiuni a creanței deținute de AVAB asupra societății debitoare, în baza hotărârii
AGA nr.8/28.11.2003 și a mențiunii nr. 162/08.01.2004;
l) 1.943.522 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat, ca urmare a emisiunii
unui număr de 19.435.217 acțiuni noi, cu o valoare nominală de 0,1 lei/acțiune.
Majorarea capitalului social s -a realizat prin certificatul de mențiuni
nr.2662/28.01.2009, având la bază hotărârile AGEA nr.14/10.10.2008 și
nr.21/23.12.2008;
22
m) 18.753 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat, în urma emisiunii unui
număr de 187.525 de acțiuni.
3. Diminuări de capital social în valoare de 325.512.324 lei, după cum urmează:
a) 1.919.438 RON – valoarea cu care capitalul social s -a diminuat ca urmare a aplicării de
noi instrucțiuni privind calculul de reevaluare, conform HG 500/1994. Această
diminuare s -a realizat prin certificatul de mențiuni nr.3465/13.04.1995 și prin hotărârea
AGA nr.57/24.03.1995;
b) 1.256.150 RON – valoarea cu care capitalul social s -a redus, ca urmare a revenirii la
Hotărârea AGA din data de 27.05.1998, în sensul că majorarea de capital, reprezentând
aport în natură al societății Broadhurst In vestment Ltd, urma a fi realizată pe măsura
obținerii aprobării din partea Consiliului de Administrație a Fondului Proprietății de
Stat (FPS);
c) 322.336.736 RON – valoarea cu care capitalul social al societății s -a diminuat, în
temeiul Sentinței nr.372/20.04 .2007 din dosarul nr.614/90/2007, pronunțată de
Tribunalul Vrancea, fiind admisă cererea formulată de SIF Oltenia în contradictoriu cu
S.C. Oltchim S.A. și Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea. Prin sentința anterior
amintită s -a dispus radierea mențiunii de majorare nr.162/08.01.2004. 53
2.3. Obiectul de activitate
S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea este una dintre cele mai mari companii de produse
chimice din România, fiind un nume de referință pe harta economică a țării. Sectorul de activitate
în care își desfășoară activitatea societatea debitoare se înscrie în codul CAEN 201 – Fabricarea
produselor chimice de bază, a îngrășămintelor și produselor azotoase; fabricarea materialelor
plastice și a cauciucului sintetic, în forme primare.
Obiectul de activitat e al societății cuprinde în principal: proiectarea și producția de produse
clorosodice, mase plastice, oxoalcooli, produse petrochimice, energie termică, alte produse
chimice, inclusiv servicii și asistență tehnică și comercializarea acestora intern și ext ern, în
conformitate cu prevederile Actului Constitutiv al societății.
S.C. OLTCHIM S.A. este lider de piață în Europa Centrală în ceea ce privește producția de
sodă caustică lichidă (41%). Este, de asemenea, singurul producător de sodă caustică perle din
Europa Centrală. Totodată, societatea este singurul producător din România și al treilea din Europa
pentru policlorură de vinil și polieteri.
Pentru punerea pe piață a produselor și participarea la licitații, societatea trebuie să dețină
un sistem de man agement al calității (ISO 9001) și al mediului (ISO 14001) certificat. Certificarea
a fost realizată în anul 2011 de către organismul TUV SUD România, cu o valabilitate de 3 ani, iar
în anul 2012 s -a realizat auditul de supraveghere, care a dat dreptul de continuare a utilizării mărcii
TUV.
53 Rominsolv SPRL , BDO Business Restructuring SPRL , Raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția
stării de insolvență a debitoarei S.C. OLTCHIM S.A. , 2013, pg. 12 -15.
23
S.C. Oltchim S.A. prin Serviciul Inspecții Instalații, deține următoarele autorizații:
Autorizația ISCIR București pentru Laboratorul END Oltchim, pentru examinări nedistructive
cu ultrasunete (UT), lichide penetrant e (LP), pulberi magnetice (MT) și măsurători grosimi cu
ultrasunete (UTg) și pentru personalul operator END.
Autorizația ISCIR București pentru supravegerea tehnică la umplere, verificarea tehnică
periodică și repararea la butelii pentru gaze lichefiate (c lor) – necesară rampei de clor de la
Secția Electroliză;
Autorizația ISCIR București pentru supravegerea tehnică la umplere, verificarea tehnică
periodică și repararea la butelii pentru gaze comprimate (azot) – necesară rampei de azot de la
Secția Utilităț i;
Autorizația ISCIR București pentru personalul RSVTI din compartimentul ISCIR al Serviciului
Inspecții Instalații;
Autorizația CNCAN pentru utilizarea surselor radioactive. 54
Activitatea S.C. OLTCHIM S.A. a fost reglementată, din punct de vedere al normelor de
mediu, prin Autorizația Integrată de Mediu nr.14/25.08.2006 revizuită în data de 18.06.2012, emisă
de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Craiova, cu termen de valabilitate până la data de
31.12.2014.
Tabel 2.1. Acte de reglementare deținute de S.C. Oltchim S.A. în vederea desfășurării activității
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență
Autorizație deținută Emitent Data emiterii Termen de
valabili tate Observații
Autorizație integrală de
mediu
S.C. Oltchim S.A. ARPM Craiova 25.08.2006 30.12.2014 Autorizație
revizuită în data de
18.06.2012
Autorizație de gospodărire
a apelor S.C. Oltchim S.A. Administrația
Națională
„Apele
Române” Iunie 2012 1.03.2013 În curs de
reautorizare
Autorizație de mediu
pentru activitățile de
transport rutier de mărfuri
periculoase și transport
feroviar de mărfuri APM Vâlcea
28.04.2010 28.04.2020
Autorizație privind emisiile
de gaze cu efect de seră
pentru perioad a 2008 –
2012 ARPM Craiova 16.02.2008 30.12.2012 În curs de
reautorizare pentru
perioada 2013 –
2020
Autorizație de mediu
pentru recuperarea
materialelor reciclabile APM Vâlcea 1.03.2012 28.03.2022
Autorizație de mediu
pentru Secția RAMPLAST APM Vâlcea 14.07.2011 13.07.2021
54 Idem, p.16.
24
2.4. Organizare și funcționarea societății
Conform Actului Constitutiv S.C. Oltchim S.A., organele de conducere ale societății sunt
Adunarea Generală și Consiliul de Administrație, societatea fiind administrată în sistem unitar.
Adunările Generale ale acționarilor pot fi ordinare și extraordinare. Adunarea ordinară a
acționarilor se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exercițiului
financiar. Adunarea extraordinară se întruneste ori de câte ori es te necesar a se lua o hotărâre.
Pentru validarea hotărârilor Adunării generale extraordinare, la prima convocare este
necesară prezența acționarilor care să dețina cel puțin jumătate din totalul drepturilor de vot.
Hotărârile Adunării generale extraodinar e, la prima convocare, se iau cu majoritatea voturilor
exprimate.
În vederea luării unei decizii cu privire la majorarea capitalului social prin aport în natură
și/sau prin aprobarea ridicării dreptului de preferință al acționarilor de a subscrie noile ac țiuni în
cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, atât la prima, cât și la a doua convocare
este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin ¾ din numărul titlurilor capitalului
social, iar hotărârea trebuie aprobată cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin
75% din drepturile de vot, prezentate în cadrul sedinței.
Pentru validarea hotărârilor Adunării generale ordinare, la prima convocare este necesară
prezența acționarilor care să dețină cel puțin jumătate din totalul drepturilor 20 de vot. Hotărârile
Adunării Generale Ordinare, la prima convocare, se iau cu majoritatea voturilor exprimate.
S.C. Oltchim S.A. este administrată de Consiliul de Administrație format din 5 membri
aleși de către Adunarea Genera lă ordinară a Acționarilor, mandatul acestora fiind de 4 ani. Membrii
Consiliului de Administrație pot fi revocați de Adunarea Generală ordinară a Acționarilor oricând
pe parcursul executării mandatului.
Administratorii desemnați ca și membri ai Consiliulu i de administrație vor primi o
remunerație stabilită de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor.
Președintele Consiliului de Administrație este ales dintre membrii acestuia la propunerea
unuia dintre administratori, cu votul majorității. Președintele Con siliului de Administrație nu poate
îndeplini, în același timp, funcția de Director General al Societății. Acesta poate fi revocat oricând
de către Consiliul de Administrație, cu votul majoritar.
La data deschiderii procedurii de insolvență, membrii Consili ului de Administrație erau
următorii:
Tabel 2.2. Membrii Consiliului de Administratie 55
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență
Membru Funcția Deținută
Turdean Nicolae Președinte
Obacescu Mihai Membru
Vlăsceanu Petre Membru
Bălan Mihai Membru
Wojciech Zaremba Membru
55 Idem, p.22.
25
Conducerea operativă a S.C. Oltchim S.A. aparține Directorului General care nu poate fi
Președintele consiliului de administrație. Directorul General este numit de Consiliul de
Administrație si confirmat de Adunarea Generală.
Pe lângă Directorul General, conducerea operativă a societății mai este asigurată și de
Directorii Executivi, directori ce se regăsesc în subordinea Directorului General. Aceștia sunt
funcționari ai societății, execută operațiunile cu care sunt însărcinați și sunt răspunzători față de
societate pentru îndeplinirea îndatoririlor lor în aceleași condiții ca și administratorii. Directorii
executivi vor informa Consiliul de Administrație, în mod regulat, cu privire la operațiunile
întreprinse.
La data deschiderii procedurii de insolvență, conducerea operativă a societății era asigurată
de:
Tabel 2.3. Directori Executivi 56
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență
Membru Functia Deținută
Bălan Mihai Director General
Tălpășanu Mihail Director General Adjunct
Spiru Ciobescu Elena Felicia Director General Adjunct Operațiuni Financiar Contabile
Ilinca Daniel Director Direcția Economică
Spiru Ciobescu Laurentiu Armand Director Direcția Operațiuni Comerciale
Marinescu Norocel -Lucian Director Direcția Tehnică – Calitate – Mediu
Cocleț Ion Director Direcția Resurse Umane
Popescu Valentin Director Direcția Energetică Mecanică
Pîrvu Marius Director Direcția Petrochimică Bradu
2.5. Resurse umane
La 31 decembrie 2012 erau angajate cu contract individual de muncă 3.307 persoane cu o
valoare totală a salariilor brute lunare de 8.786.971lei. Salariile brute cuprind salariile de baza și
sporurile negociate, astfel că, la 31.12.2012, Oltchim -Rm. Vâlcea av ea încheiate un număr de 2.743
de contracte individuale de muncă, salariul mediu brut fiind de 2.677lei.
Din totalul de 3.307 persoane, 564 reprezintă salariații Diviziei Petrochimice Bradu –
Pitesti, preluați de societatea debitoare prin Contractul de tran sfer active încheiat la data de
18.12.2009, între PETROM S.A. și OLTCHIM S.A.
Valoarea totală a salariilor brute aferente personalului Oltchim – Divizia Petrochimică
Bradu, la data de 31.12.2012, era de 1.443.253 lei, din care 404.672 lei reprezintă valoar ea totală
a sporurilor salariale. Salariul mediu brut, la 31.12.2012 era de 2.559 lei.
Conform datelor corespunzatoare intervalului decembrie 2009 -decembrie 2012 comunicate
de societate, încadrarea personalului, în această perioadă, se prezenta astfel:
56 Idem, p.22.
26
Tabel 2.4. Încadrarea personalului – Oltchim Rm.Vâlcea.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
2009 2010 2011 2012
Personal indirect productiv
Număr mediu salariați 925 834 793 751
Salariul mediu lunar (RON) 2.233 2.229 3.024 3.480
Personal direct productiv
Număr mediu salariați 2.543 2.207 2.063 1.988
Salariul mediu lunar (RON) 1.792 1.766 2.407 2.593
Numărul total mediu salariați 3.468 3.041 2.856 2.739
Salariul mediu total 1.910 1.893 2.578 2.836
Tabel 2.5. Încadrarea personalului – Oltchim Divizia Petrochimică Bradu – Pitești.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
2009 2010 2011 2012
Personal indirect productiv
Număr mediu salariați 0 148 170 159
Salariul mediu lunar (RON) 0 4.239 3.603 3.509
Personal direct productiv
Număr mediu salariați 0 381 421 419
Salariul mediu lunar (RON) 0 2.734 2.176 2.263
Numărul total mediu salariați 0 529 591 578
Salariul mediu total 0 3.155 2.586 2.606
Din totalul numărului mediu de salariați ai Oltchim Rm.Valcea, în 2012, un procent de 27%
era reprezentat de personalul indirect productiv (T.E.S.A). Astfel, pe perioada 2009 –2012 numărul
mediu al angajatilor societății a evoluat conform următoarei reprezentări:
Figura 2.2. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, după încadrare – Oltchim Rm.V âlcea.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
27
În 2012, personalul indirect productiv aparținând Diviziei Petrochimice Bradu reprezenta
28% din totalul numărului mediu de salariați. În graficul următor se poate observa evoluția
numărului mediu al angajaților în perioada 2009 –2012:
Figura 2.3. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, dupa încadrare – Oltchim Divizia
Petrochimică Bradu – Pitești .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
La nivelul Oltchim S.A. funcționează cinci organizații sindicale, astfel:
Sindicatul Unirea – a luat ființă în baza hotărârii judecătorești nr. 32/18.02.1990, în data de
18.02.1990. Conducerea Sindicatului aparține Biroului executiv, din component căruia face
parte președintele, în persoana domnului Marian Dumitru. De asemenea, conducerea
Sindicatului este asigurată și de Consiliul de conducere alcătuit din 5 membri.
Sindicatul liber Oltchim – s-a înființat prin hotararea judecătorească nr. 61/15.02.1990. În
prezent, conducerea Sindicatului este asigurată de Biroul executiv, alcătuit din p reședintele
Sindicatului, domnul Mihai Diculoiu și doi vice -presedinti. Consiliul de conducere este alcătuit
din 37 de membri.
Sindicatul Solidaritatea – a luat ființă prin hotărârea judecătorească nr. 28/14.01.2013.
Conducerea Sindicatului este asigurată de președintele acestuia, domnul Bica Dumitru, de un
vice-președinte și de Consiliul de conducere, format din 7 membri aleși. Din Sindicatul
Solidaritatea face parte și o organizație de femei, sub conducerea unui Președinte.
Sindicatul Victoria – are la bază hotărârea judecătorească nr. 11044/16.11.2012. Președintele,
Cornel Cernev, împreuna cu doi vice -președinți, alături de Consiliul de conducere, asigură
conducerea Sindicatului Victoria.
Sindicatul Rafinoru (Pitești) – are la bază hotărârea judecătorească nr. 260/PJ 21.12.1990.
Conducerea Sindicatului este asigurată de Președintele, Popescu Ionel și de vice -președintele
Ionescu Ion, alături de Consiliul Comitetului Director format din 3 membri. 57
57 Idem, p.34.
28
2.6. S.C. Oltchim S.A. pe piața produselor chimice
Industria chimică, cea a plasticului și a cauciucului sunt printre cele mai mari și mai
dinamice sectoare industriale din Uniunea Europeana (UE). Împreună, acestea creează aproximativ
3,2 milioane de locuri de muncă, în mai mult de 60 0 00 de societăți.
În data de 18 decembrie 2006 a fost adoptat de către Parlamentul și Consiliul European,
Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Acesta a intrat în vigoare la 1 iunie 2007 și privește
înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea subst anțelor chimice (REACH). Obiectivul
Regulamentului REACH constă într -o mai bună protecție a oamenilor și a mediului înconjurător
împotriva potențialelor riscuri ale utilizării substanțelor chimice, precum și promovarea dezvoltării
durabile.
Regulamentul R EACH a instituit o Agenție Europeană pentru Produse Chimice (ECHA),
inaugurată la Helsinki, la 3 iunie 2008, cu scopul de a ocupa un rol central în aplicarea
regulamentului. Principala responsabilitate inițială a agenției constă în negocierea unui exerciți u
de preînregistrare de șase luni, timp în care întreprinderile trebuiau să trimită substanțe de bază și
detalii cu privire la întreprindere, precum și datele de înregistrare solicitate. Informațiile urmau a
fi folosite în scopul de a lansa o etapă de înre gistrare care va dura până în 2018. Întreprinderile care
nu folosesc opțiunea de preînregistrare, trebuiau să -și înregistreze substanțele până la 1 decembrie
2008. Mai mult, Regulamentul REACH a modificat Directiva 1999/45/CE privind apropierea
actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea,
ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (CLP). Principalul obiectiv al Regulamentului
CLP este să stabilească dacă o substanță sau un amestec prezintă pro prietăți care determină
clasificarea ca produs periculos.
Compania Oltchim este producătorul diverselor produse anorganice obținute prin
electroliza clorurii de sodiu, prin clorurarea propilenei și etilenei, produse organice oxigenate și
materiale de const rucție. 58
2.6.1. Scurta prezentare a produselor fabricate
Produsele cu ponderea cea mai mare în cifra de afaceri a S.C. Oltchim S.A. au fost poliolii,
dioctilftalatul (DOF), soda caustică și policlorura de vinil (PVC).
Oprirea activității instalației de piroliză din cadrul Diviziei Petrochimice Bradu a afectat
negativ activitatea de producție a policlorurii de vinil, etilena fiind principal materie primă pentru
obținerea acestui produs.
Având în vedere că Oltchim este un producător integrat, anumite produ se se folosesc captiv
cum ar fi: clorul care se utilizează ca materie primă pentru clorura de vinil monomer (VCM), care,
la rândul sau, constituie materia primă pentru obținerea policlorurii de vinil (PVC). De asemenea,
anhidrida ftalică și octanolul sunt alte produse utilizate ca și materie primă pentru obținerea unui
alt produs și anume dioctilftalatul.
58 Idem, p.40.
29
Acidul clorhidric și hipocloritul de sodiu sunt produse secundare, obținute în procesul de
electroliză, și sunt valorificate preponderent pe piața din Rom ânia, având în vedere că acestea
necesită condiții speciale de depozitare și transport.
Figura 2.4. Ponderea tipului de produs în total produse vândute pe anul 2012 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
2.6.2. Principalele piațe de desfacere
Uniunea Europeană este principala piață căreia i se adresează societatea (aproximativ 40%
din cifra de afaceri este generată de exporturile către Uniunea Europeană), 70% din producția sa
este destinată exportului indicând astfel orientarea societății către piața externă având în vedere că
cea internă este relativ restrânsă.
O altă piață către care, de -a lungul anilor, societatea debitoare s -a orientat, este piața
Orientului Mijlociu, urmată de Turcia și apoi de restul Europei.
Amplasarea geografică a societății Oltchim constituie un avantaj, atât din punctul de vedere
al accesului la piața externă, cât și din cel al costurilor mai reduse de p roducție și de logistică, prin
comparație cu alți producători care nu dețin facilități de producție localizate în regiunea de
amplasare a societății. Astfel, în imediata apropriere a societății Oltchim S.A. există multiple
resurse naturale și anume:
SAREA este materia primă de bază a tehnologiilor de produse clorosodice. Aceasta se extrage
prin sonde sub formă de soluție 310g/l NaOH, din zăcământul de sare de la Ocnele Mari.
CALCARUL se aprovizionează din bazinul Costești -Bistrița si este prelucrat într -o instalație
de var care asigură dioxidul de carbon pentru obținerea produselor Oxo și varul pentru obținerea
propenoxidului.
SURSA DE APĂ o reprezintă râul Olt. Acesta alimentează cu apă stațiile de tratare ale
societății pentru obținerea apei tehnologice ( recirculaă, demineralizată, decarbonatată, fin
decantată), conform cerințelor impuse de normele de fabricație și de mediu. Consumul mediu
de apă din râul Olt este de 3.200 m3/h. 10%
2%
12%
23%53%
Oxo-alcooli Dioctilftalat Altele Clorosodice Polioli/PG
30
SURSA DE APĂ POTABILĂ o reprezintă râul Bistrița, care prin puțuri de adâncime
(proprietatea S.C. Oltchim S.A.), asigură un debit de 350 m3/h pentru societate. Din această
rețea se alimentează cu apă potabilă și societățile din apropierea magistralei de transport.
O altă sursă de apă potabilă o reprezintă ACVARIM S.A., asigurând pen tru Oltchim un
debit mediu de 400 m3/h, fiind materia primă pentru obținerea apei demineralizate.
Pentru desfășurarea activității de producție, S.C. Oltchim S.A. colaborează și cu alte
societăți comerciale precum și societăți din sectorul energetic, și anu me:
Centrala Electrică de Termoficare Govora (CET), aceasta asigură energia termică necesară
proceselor tehnologice, furnizarea aburului realizându -se prin conducte de capacități diferite;
Uzinele Sodice Govora – de la care se asigură necesarul de carbonat de sodiu (25 tone/zi);
Societatea Națională a Sării S.A – SALROM, de la care se aprovizionează sarea în soluție – 300
m3/h, la o concentratie de 305 -310 g/l, carbonatul de calciu (CaCO3) pentru instalația de
obținere a varului – 800 to/zi, tuf (vulcanic) – tone/luna, necesar în tehnologia de obținere a
polieterilor.
Propilena și etilena produse de Divizia Petrochimică Bradu de la Pitești erau furnizate către
Platforma industrială Rm. Vâlcea prin conductele subterane care asigură legatura dintre cele două
platforme, acestea având o lungime de 86 Km. Pe piața internă, Oltchim deține cote de piață de
peste 50% pentru principalele sale produse, fiind și singurul producator de polioli polieteri, PVC
(policlorură de vinil) și DOF (dioctilftalat). În ceea ce priv ește soda caustică, societatea deține o
cotă de piață de peste 50%, concurentul principal fiind producătorul de sodă lichidă –
CHIMCOMPLEX BORZESTI.
Oltchim și -a extins, în ultimii ani, baza de clienți, deși producția de PVC a fost întreruptă
datorită impos ibiliății aprovizionării cu materia primă necesară și anume etilena. Extinderea
portofoliului de clienți s -a realizat, în principal, datorită produselor existente. Chiar dacă producția
de PVC nu a fost posibilă, societatea a înregistrat o creștere a cotei de piață în ceea ce privește
segmentul polioli pe anumite piețe, mai exact pe piața Orientului Mijlociu.
Având în vedere totalul produselor chimice realizate de S.C. Oltchim S.A., situația
exporturilor pe perioada 2009 -2012 se prezintă astfel:
Tabel 2.6. Ponderea vânzărilor 2009 -2012 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor din r aport ul privind cauzele și împrejurările care au
dus la apariția stării de insolvență .
Orientul
mijlociu
(exclusive
Turcia) Turcia Restul
Europei România UE America Restul
lumii
2009 5% 12% 13% 20% 37% 2% 11%
2010 1% 23% 9% 23% 36% 1% 7%
2011 2% 21% 11% 23% 35% 1% 7%
2012 – 25% 10% 29% 31% 1% 4%
31
2.7. Intrarea în insolvență a S.C. Oltchim S.A.
S.C. OLTCHIM S.A. are un lung istoric de dificultăți econ omice. În perioada 1995 -2000,
societatea a contractat o serie de împrumuturi comerciale, garantate prin garanții guvernamentale.
Aceasta nu a putut să ramburseze împrumu turile, iar băncile au solicitat garanțiile guvernamentale.
În 2002, Ministerul Finațelor a tr ansferat datoria rezultată din garanțiile guvernamentale către
Agenția Română pentru Privatizare. Ministerul Finanțelor a continuat să realizeze plăți în contul
garanț iilor guvernamentale până în decembrie 2006 ș i, de asemenea, a transferat către AAAS 59
toate creanțele rezultate în urma plăților ulterioare efectuate în baza garanțiilor activate.
În perioada 2007 -2012, situația financiară a S.C. OLTCHIM S.A. s -a deteriorat, conturile
sale financiare indicând în mod sistematic pierderi operaționale în crește re, acumulări de pierderi
și fonduri proprii negative. La 31 decembrie 2012 (înainte de a intra în insolvență), conturile
financiare ale societății au indicat o pierdere operațională de 62,9 milioane EUR, o pierdere netă
de 127,8 milioane EUR și pierderi a cumulate de 383 de milioane EUR.
S-a încercat privatiz area S.C. OLTCHIM S.A. de mai multe ori (în 2001, 2003, 2006, 2007
și 2008), însă toate tentativele au eșuat.
După privatizarea eșuată din 22 septembrie 2012, situația financiară a S.C. OLTCHIM S.A.
a continuat să se deterioreze. În perioada imediat următoare privatizării eșuate, autoritățile și -au
reiterat disponibilitatea de a face tot ceea ce este necesar pentr u a salva societatea. La 30 ianuarie
2013, S.C . OLTCHIM S.A., la cererea sa, a inițiat procedura de insolvenț ă reglementată prin
Legea nr. 85/2006 valabil ă în perioada respectiv ă.
Prin Sentin ța nr. 617/30.01.2013, pronun țată în dosarul nr. 887/90/20 13, Tribunalul V âlcea
a admis cererea formulat ă de către S.C. OLTCHIM S.A. și a dispus deschiderea procedurii
generale de insolven ță împotriva societ ății.
În anul 2013, societatea și-a exprimat intenția de a intra în reorganizare judiciară și d e
a plăti creanțele prin intermediul unui plan de reorganizare. Raportul privind cauzele insolvenței
a menționat faptul că exista o posibilitate reală de reorganizare eficace a activității debitorului,
în baza unui plan de reorganizare supra vegheat de instanță, pe care societatea intenționa să îl
întocmească și să îl prezinte instanței.
În perioada urm ătoare, 2014 -2018, se dore ște ca planul de reorganizare s ă deserveasc ă mai
bine interesul creditorului decât scenariul de falim ent, încerc ându-se o redresare economic ă în
vederea evit ării scenariului de lichidare a soc ietății.
59 AAAS = Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului
32
CAPITOLUL 3. UTILIZAREA ANALIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ÎN
PREDICȚIA FALIMENTULUI LA S.C. OLTCHIM S.A.
Aprecierea și evaluarea stării de sănătate financiară a unei entități în diagnosticul
economico -financiar impun evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, dintre care unele
semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea) acesteia, iar altele prefigurează falimentul
(insolvabilitatea) ce îi amenință supravieț uirea (perenitatea).
„Riscul reprezintă o componentă inerentă care intervine în desfășurarea activității
economice, la toate nivelurile, și care are la bază un complex de factori. Datorită impactului
potențial semnificativ al acestor factori de risc asupra rezultatelor întreprinderii și imposibilității
controlării lor depline de către întreprindere, analiza riscului reprezintă o dimensiune importantă a
managementului strategic al întreprinderii care presupune parcurgerea următoarei succesiuni de
pași: ident ificarea riscului, analiza și evaluarea riscului, determinarea intervențiilor prioritare
pentru limitarea riscului și tratamentul riscului. ”60
Potrivit Legii nr. 85/20 14 privind procedura insolvenței, insolvența constituie starea
patrimoniului unei entităț i debitoare aflate în dificultate prin insuficien ța fondurilor bănești
necesare pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile .
Starea de dificultate financiară a unei entități poate fi considerată o stare
premergătoar e falimentului în măsura în care apare incapacitatea entității de onorare a
obligațiilor provenite din operații curente sau din angajamente anterioare ajunse la termen care
îi pot afecta continuitatea activității. Insolvența ș i implicit falimentul sunt consecința unui
grad de îndatorare ridicat si a unui grad de solvabilitate relativ redus și depind de o serie
de factori specifici sectorului de activitate, entității sau mediului econo mic, care pot
aduce entitatea în stare de dificultate din punct de vedere economic, financiar, juridic si
social -politic, ceea ce o obligă la intrarea în procedura de reorganizare judiciară.
3.1 Analiza simptomelor de faliment la S.C. OLTCHIM S.A.
Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase și vizează reducerea de activitate,
reducerea marjelor și a ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management,
precum și cauze accidentale legate de falimen tul unor clienți, reducerea piețelor de desfacere,
blocajul în lanț. Aceste cauze acționează în mod înlănțuit, efe ctul acțiunii lor ducând la scă derea
rentabilității și lichidității întreprinderii.
Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal,
imputabil doar fluctuațiilor conjuncturale, ci este un rezultat al unei degradări progresive a situației
financiare, riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu c âțiva ani înainte de încetarea plăților.
Degradarea în timp a rezultatelor entităților, dificultățile cu care se confruntă și care nu sunt
numai de ordin financiar au furnizat analizei financiare un c âmp de investigații deosebit de bogat
60 Mironiuc M., Metodologia de analiză a riscului economic pentru întreprinderea multiprodus, Analele Științifice
ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, To mul LII/LIII, 2005/2006.
33
în scopul găsirii unor metode de detectare precoce și de previzionare a riscului de faliment
consecutiv dificultăților financiare.
Nivelul de risc este determinat într-o oarecare măsură de cheltuielile financiare excesive.
Problemele prioritare ale diagnosticării cheltuielilor vizează, pe de o parte, cheltuielile aferente
veniturilor întreprinderii, în special cheltuielile de exploatare, iar, pe de altă parte, eficiența
diferitelor categorii de cheltuieli (variabile și fixe, directe și indirecte, materiale și salariale etc.).
Cheltuielile reprezint ă diminu ări ale beneficiilor economice, materializate prin ie șiri sau
scăderi ale valorii activelor de ținute, ori cre șteri ale datoriilor, cu impact asupra capitalurilor
proprii.
Conform datelor corespunzatoare intervalului decembrie 2014 -decembrie 2018 comunicate
de societate, chelt uielile efectuate , în această perioadă, se prez inta astfel:
Tabel 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Cheltuieli cu materii prime și
materiale 365.680 370.184 351.224 471.117 584.608
Cheltuieli cu energia și apa 156.750 170.545 184.075 198.385 197.435
Cheltuieli salariale (inclusiv
impozite) 129.288 115.117 98.224 113.897 114.480
Cheltuieli cu amortizarea 139.993 103.973 96.323 92.177 86.338
Cheltuieli privind transportul
și logistica 12.021 15.561 14.624 17.415 16.607
Alte cheltuieli privind
serviciile prestate de terți 16.239 16.908 23.985 17.272 54.883
Cheltuieli / (Venituri) din
reevaluarea imobiliz ărilor 0 0 50.652 12.465 4.118
Cheltuieli cu reparațiile 6.923 7.662 7.090 9.816 15.785
Cheltuieli cu alte impozite și
taxe 7.629 6.620 5.916 5.187 5.928
Cheltuieli din creanțe 0 4.994 500 198 4.139
Cheltuieli privind amenzile și
penalitățile 15 1.520 5.134 2.866 1.463
Cheltuieli privind asigurarile 828 843 511 476 728
Cheltuieli de protocol 98 95 493 428 215
Cheltuieli cu serviciile
bancare și asimilate 579 358 179 175 0
Cheltuieli cu protecția
mediului 17.484 17.843 18.326 32.035 36.464
Cheltuieli cu poșta și
telecomunicațiile 265 198 0 189 178
Alte cheltuieli 1.756 5.804 5.421 2.889 4.583
TOTAL cheltuieli 855.548 838.225 862.677 976.987 1.127.952
Dupǎ intrarea în insolven ță la 31 ianuarie 2013, societatea a intrat într -un amplu proces de
restructurare care se axează printre altele și pe reducerea drastic ă a cheltuielilor pentru
eficientizarea activit ății.
Rezultatele economico -financiare înregistrate la finalul anului 2014 demonstrează faptul că
societatea a reușit să înceapă procesul de restructurare și stabilizare, reducând cheltuielile. În anul
34
2015 se confirmă evoluția pozitivă a societății Oltchim, che ltuielile financiare având o valoare mai
scăzută decât valoarea lor din 2014. Pentru anii 2016 -2018 nu putem face acelea și afirma ții, put ând
fi observat ă o cre ștere a cheltuielilor totale, mare impact asupra acestora av ând cheltuielile cu
materii le prime ș i materiale . Totodat ă, se observ ă o cre ștere a cheltuielilor privind protec ția
mediului, valoarea avuta la finelel anului 2018 fiind de doua ori mai mare ca cea avut ă în anul
2014.
Figura 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor
solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de remunerare
a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de
gestiune (SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a contului de profit și
pierdere pentru a pune în evidență: modul de funcționare și rentabilitatea întreprinderii ca marjă
comercială, producție a exercițiului, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat
curent , rezultat net al exercițiului și valoare adăugată .
Baza activității econimice a activității productive este reprezentată de valoarea adăugată .
Aceasta reprezintă diferența dintre valoarea produselor și serviciilor obținute și valoarea celor
utilizate în procesul de producție a bunurilor respective. 61 Cu cât complexitatea bunurilor
economice realizate este mai mare, iar gradul de prelucrare a materiilor prime și materialelor este
mai ridicat, cu atât, la un volum dat al rezultatelor activității economice, este mai mare ponderea
valorii adăugate și mai mică ponderea consumurilor intermediare în rezultatele respective. Ca
urmare, când în rezultatele obținute este preponderentă valoarea adăugată este asigurată baza
obținerii unei eficiențe economice ridicate. Dimpotrivă, când consumurile intermediare sunt
preponderente în rezultatele activității economice, eficiența economică este s căzută.
61 Băloiu M.I.,Frăsineanu I.,Introducere în economie,Ed. Economică,București,2004,p.157.
35
În literatura de specialitate, valoarea ad ăugată cunoa ște mai multe definiri, dintre care cele
mai reprezentative se consider ă că sunt urm ătoarele :62
Valoarea ad ăugată este masura bog ăției efectiv create de unit ățile economice, indiferent de
forma specific ă a activit ății pe care o desf ășoară.
Valoarea ad ăugată exprim ă creșterea de valoare rezultat ă din utilizarea factorilor de produc ție,
în deosebi a factorilor de munc ă și capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor și
serviciilor cump ărate de întreprindere de la ter ți.
O concluzie ar fi c ă valoarea ad ăugată reprezint ă boga ția creat ă prin valorificarea resurselor
tehnice, umane și financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la
terți.
Prin compara ția valorii ad ăugate cu cifra de afaceri, putem spune ca în timp ce aceasta din
urmă exprim ă capacitatea întreprinderii de a vinde, valoarea ad ăugată exprim ă aportul economic
al întreprinderii, surplusul de valoare pe care aceasta reu șește să-l gene reze ca urmare a efortului
depus în procesul de produc ție.
Prin însumarea valorilor ad ăugate de la toate întreprinderile din țară se ob ține Produsul
Intern Brut (PIB). Acesta reprezint ă singura ofert ă intern ă de bunuri și servicii pentru satisfacerea
cererii (interne și externe) de consumuri finale, în sectorul privat și în cel public.
Analiza valorii ad ăugate prezint ă o bun ă evaluare a performan țelor și a eficien ței folosirii
factorilor de produc ție. Se poate spune astfel c ă valoarea ad ăugată exprim ă, mult mai bine dec ât
orice alt indicator, eficacitatea combin ării factorilor de produc ție munc ă și capital.
Tabel 3.2. Valoarea adăugată între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
2 Variația stocurilor 8.819 -4.723 4.698 12.470 -26.364
3 Consumuri externe (4+5+6+7) 561.427 577.798 578.571 705.710 922.859
4 Cheltuieli cu materiile prime și consumabile 365.684 370.183 351.224 471.117 584.608
5 Costul m ărfurilor v ândute 22.756 20.162 19.136 18.500 85.265
6 Cheltuieli cu energia și apa 156.749 170.545 184.075 198.385 197.435
7 Alte cheltuieli privind serviciile prestate de ter ți 16.238 16.908 24.136 17.708 55.551
8 Valoarea ad ăugată (1+2 -3) 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697
62 Miculeac M.E., Analiza Economico -Financiar ă, Editura Mirton, Timi șoara, 2007, pag.115.
36
Valoarea ad ăugată poate fi interpretat ă și ca un poten țial de remunerare a stakeholderilor 63
din cadrul firmei, înteleg ând prin acest termen investitorii de capital (acționari și creditori) și
angaja ții (salaria ți diver și și manager), la care se adaug ă statul. Valoarea ad ăugată a avut o evolu ție
cresc ătoare cu 113,38 % în prima parte a intervalului, în cel de -al doilea an de studiu, respectiv în
anul 20 16, înregistr ând o creștere cu 13,19% față de finele anului 2015. Creșterea se apreciaz ă
favorabil ă și la sfar șitul anului 2017, valoarea ad ăugată înregistr ând o cre ștere cu 48,25% ca urmare
a utiliz ării eficiente a poten țialului tehnic, uman li financiar de care dispune . La finele anului 2018 ,
valoarea ad ăugată a avut o evolu ție descresc ătoare cu 28,17 % față de valoarea avut ă anterior ca
urmare a cre șterii consumurilor externe și a diminu ării varia ției stocurilor p ână la valori negative.
După cum reiese din figura urm ătoare, valoarea ad ăugată a fost inferioar ă cheltuielilor cu
personalul doar la finele anului 2014, întreprinderea fiind în imposibilitatea remuner ării
participan ților direc ți și indirec ți la activitatea sa. În intervalul 2015 -2018, procesul de restructurare
care se axa și pe reducerea drastic ă a cheltuielilor pentru eficientizarea activit ății a avut o influen ță
pozitiv ă asupra rezultatelor societ ății care a reu șit să acorde remunerearea stakeholderilor.
Figura 3.2. Compara ție între valoarea ad ăugăta și cheltuielile cu personalul între 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
63 Stakeholder= orice individ sau grup de indivizi care poate să afecteze sau poate fi afectat de către acțiunile unei
organizații sau de către atingerea obiectivelor acesteia.
37
Rentabilitatea este o cerință a dezvoltării economice, întrucât ea înseamnă obținerea de
profit, iar realiza rea acestui obiectiv reprezintă o necesitate, o condiție pentru înfăptuirea
reproducției lărgite și, implicit, pentru asigurarea unei creșteri economice susținute.
Criteriul esențial care stă la baza fundamentării tuturor deciziilor ce se referă atât la
gestiunea internă a întreprinderii, cât și la relațiile cu partenerii de afaceri, este rentabilitatea.
Pe baza acestui criteriu managerii hotărăsc continuarea, restrângerea sau sistarea
activităților, precum și orientarea spre noi activități.
În calita tea sa de indicator al eficienței, rentabilitatea se caracterizează printr -un grad
superior de sintetizare, de reflectare a rezultatelor economico –financiare, fapt ce îi oferă proprietăți
de cunoaștere deosebite. 64
Starea rentabilității unei firme se poate analiza pe baza ratelor. Din punct de vedere
metodologic, o rată reprezintă raportul a două mărimi, raport exprimat procentual.
În principiu, se impune ca valorile ratelor de rentabilitate să fie cât mai ridicate,
pentru a reflecta o situație favorabilă din punct de vedere economic. Utilizarea ratelor de
rentabilitate în procesul de analiză și gestiune se poate face fie în dinamică, prin compararea
evoluției lor în timp în cadrul aceleiași firme, fie prin raportarea la valorile medii ale ratelor
de rentabilitate calculate la nivelul sectorului de activitate din care face parte firma în
cauză sau la valorile înregistrate de firme -leader din sectorul respectiv.
Rata rentabilității e conomice se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activele firmei.
Se obține ca raport între profitul net al exercițiului și valoarea activelor totale:
𝑅𝑟e=𝑃net
𝐴𝑡
O valoare ridicată a ratei rentabilității economice se obține prin gestionarea eficientă
a activelor, ca de exemplu:
folosirea unor echipamente tehnologice neutilizate fizic și moral;
obținerea unui grad de utilizare a capacităților de producție cât mai ridicat;
evitarea unor imobilizări financiare fără justificare economică: stocuri, creanțe etc.
Tabel 3.3. Rata rentabilit ății economice între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Profit net (459.320) 2.294.129 26.063 47.757 28.371
2 Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
3 Rata rentabilit ății economice (%) (0,506) 2,779 0,026 0,045 0,04
64 Schiopu I., Analiza realizării obiectivului de maximizare a profitului la întreprindere, STUDIA UNIVERSITATIS
MOLDAVIAE, nr 2, a nul 2018, p. 145.
38
Figura 3.3. Rata rentabilit ății economice între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
În urma analizei pe baza informa țiilor societ ății, se observ ă că întreprinderea se îndreapt ă
spre o situa ție favorabil ă din punct de vedere economic la finele anului 2015 ca urmare a creșterii
considerabile a profitului net . În perioada 2015 -2018, valorea ratei rentabilit ății economice
înregistreaz ă o continu ă scădere, îndrept ându-se spre insuficien ța rentabilit ății economice ca
urmare a neadapt ării produc ției la cererea pie ței, fapt care conduce la o dim inuare majora a
profitului net.
Capacitatea de autofinantare reprezint ă un surplus monetar care se ob ține ca rezultat al
tuturor opera țiilor de încas ări și plăți efectuate de întreprindere într -o perioad ă de timp, având în
vedere și inciden ța fisc ală.
Marimea autofinan țării degajat ă de o întreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a
performan țelor acesteia. Ea indic ă poten țialilor investit ori ai întreprinderii dacă aceasta este
capabil ă să utilizeze eficient capitalurile încredin țate și să le asigure o remunerare atr ăgătoare.
Pentru creditori marimea absolut ă și relativ ă a autofinan țării certific ă nivelul capacit ății de
rambursare precum și nivelul riscului de neplat ă.
Capacitatea de autofinan țare este un indicator de mare expresivitate economic ă, reflect ând
forța financiar ă a unei societ ăți comerciale, garan ția securit ății și independen ța acesteia.
Întreprinderile cu o bun ă capacitate de autofinan țare își mic șoreaz ă riscul financiar, fiind în măsură
să surmonteze greut ățile în perioadele de criz ă economic ă, când accesul la credite este dificil din
cauza dob ânzilor înalte.
Totodat ă capacitatea de autofinan țare este și un indicator de lichiditate financiar ă și de
solvabilitate, care ridic ă gradul de bonitate al firmei, m ărește încrederea partenerilor de afaceri,
creând condi ții mai bune de negociere a contractelor economice. Putem ad ăuga, de asemenea, c ă o
capacitate de autofina țare bun ă exprim ă și o capacitate de îndatorare bun ă, respectiv posibilitatea
de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel întreprinderea. Aspectele pozitive
39
incontestabile ale a utofinan țării nu exclud însă anumite inconveniente ale acestei metode de
finan țare, în sensul c ă autofinan țarea constituie un obstacol în calea mobilit ății capitalului și că
sursele aferente comport ă un cost relativ ridicat.
Tabel 3.4. Capacitatea de autofinan țare între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Valoarea ad ăugată 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697
2 Venituri din subvenții 1.392 854 838 833 3.436
3 Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate 7.629 6.620 5.953 5.187 5.928
4 Cheltuieli cu remunera țiile personalului 114.249 118.840 98.224 113.897 114.480
5 EBE ( 1+2-3-4) -45.563 35.265 77.611 150.013 75.725
6 Alte venituri de exploatare 648.863 756.545 826.952 997.769 1.139.838
7 Alte cheltuieli de exploatare 827.447 801.776 791.194 928.577 1.023.189
8 Venituri financiare 2.782 4.322 4.108 3.334 4.170
9 Cheltuieli financiare 12.517 7.558 5.058 4.960 4.110
10 Impozitul pe profit 0 35.653 8.754 19.782 60.730
11 CAF ( 5+6-7+8-9-10) 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704
Figura 3.4. Capacitatea de autofinantare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății
40
Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar pe care societatea il are.
Analizând rezultatele obținute pe parcursul celor cinci ani analizați , se observ ă o scădere
brusc ă a valorii variabilei capacit ății de autofinan țare la finele anului 2015 ca urmare a c reșterii
majore a indicatorului alte venituri din exploatare . Începand cu anul 2016, capacitatea de
autofinan țare are un trend ascendent p ână la valoarea de 197.797 mii lei la finele anului 2017 fapt
care este determinat de o cre ștere a valorii indicatorului EBE în această perioadă , urm ând ca mai
apoi s ă scadă cu 33.41 % până la sfar șitul anului 2018 , scădere care se datoreaz ă diminuării valorii
indicatorului EBE .
Riscul lichidit ății, denumit și risc de finan țare reprezint p riscul ca o întreprindere s ă
aibă dificult ăți în acumularea de fonduri pentru a -și îndeplini angajamentele asociate
instrumentelor financiare. Riscul lichidit ății poate s ă apară ca urmare a incapacit ății de a vinde
rapid un activ la o valoare apropiat ă de cea just ă. Politica S.C. Oltchim S.A. referitoare la lichidit ăți
este de a pastra suficiente active astfel încât să își poat ă achita obliga țiile la datele scadente.
Lichiditatea reflect ă capacitatea firmei de a -și onora obliga țiile pe termen scurt prin
transformarea activelor cure nte (stocuri, crean țe, investi ții pe termen scurt) în numerar, iar o
companie lichid ă este aceea care genereaz ă suficient cash din afacere, prin transformarea
opera țiunilor în cash, pentru a -și onora pla țile curente exigibile.
Relația dintre suma activelor curente și suma pasivelor curente se modific ă continuu în
cursul activit ății opera ționale a unei companii, datorit ă unei multitudini de factori (vis -a-vis de
politica de gestiune a stocurilor, încasarea crean țelor, plata furnizorilor, taxare sau abilitatea de a
contracta împrumuturi), iar aceasta are impact asupra lichidit ății.
Cea mai comun ă problem ă care dezechilibreaz ă raportul între lichiditatea mijloacelor și
exigibilitatea resurselor apare atunci c ând se decide finan țarea unor imobilizari în active fixe prin
surse pe termen scurt. Situa ția se observ ă imediat prin deteriorarea indicatorilor de lichiditate.
Rata rapidă exprim ă capacitatea firmei de a -și onora obliga țiile pe termen scurt prin
transformarea ce lor mai lichide active curente în cash (doar din numerar și echivalen ți sau din
crean țe). Un nivel acceptabil al acestui indicator este greu de stabilit av ând în vedere faptul c ă în
structura activului patrimonial ponderea stocului depinde de tipul afaceri i (bilan țul unei companii
care desf ășoara activitatea de comer ț prin magazine sau produc ție cu ciclu lung de fabrica ție e
complet diferit de cazul serviciilor). Oricum, un nivel minim genera l acceptabil e de 0,8 ( sau 80% ).
Tabel 3.5. Lichiditatea curenta și rata rapid ă între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Active curente 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
2 Pasive curente 3.679.007 280.368 243.642 226.499 243.584
3 Active curente – Stocuri 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
4 Lichiditatea curenta 0,03 0,38 0,52 0,92 2,88
5 Rata rapid ă 0,02 0,24 0,3 0,6 2,79
41
Figura 3.5. Lichiditatea curenta și rata rapid ă între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Analizând datele obținute pentru indicatorul lichiditate curent ă, putem concluziona că, în
perioada 2014 -2016, S.C. Oltchim S.A. nu are capacitatea de a plăti datoriile pe termen scurt
utiliz ând activele pe termen scurt din bilan ț. Încep ând cu anul 2017 se observ ă o apropiere a valorii
lichidit ății curente de valoarea minima 1, urm ând ca la finele anului 2018 s ă se ating ă o valoare
suficient de ridicat ă astfel încât riscul de faliment s ă fie sc ăzut.
În urma analizei pe baza i nforma țiilor societ ății, se observ ă că întreprinderea poate onora
obligaț iile pe termen scurt prin transformarea celor mai lichide active curente în cash abia la finele
anului 2018 , când rata rapid ă depășește pentru prima dat ă în ultimii 5 ani nivel ul minim acceptabil
de 0,8 .
Evaluarea echilibrului financiar la nivelul unui agent economic se află în dependență cu
obiectivele persoanelor care comandă sau studiază astfel de analize.
Din punct de vedere al intereselor creditorilor firmei, evaluarea echili brului financiar este
legată direct de o biectivul acestora de a obține rambursarea creanțelor și de a primi remunerația
convenită anterior. 65 Simptomele dezechilibrului financiar sunt exprimate prin situația firmei, prin
prisma riscului de faliment, având ca punct culminant încetarea plăților.
Starea de s ănătate financiar ă a unei companii este reflectat ă și de gradul s ău de îndatorare .
Acesta se determin ă ca raport între datoriile totale și activele totale. El arat ă în ce m ăsură afacerea
societ ății se sprijin ă pe bani împrumuta ți. În general, se consider ă că un grad de îndatorare mai mic
de 60% este foarte bun și reflect ă un echilibru pe termen lung între sursele interne și cele externe
de finan țare.
65 Onofrei M., Finan țele întreprinderii , Ed. Economică, Bucure ști, 2004, pag. 248 -249.
42
Tabel 3.6. Gradul de îndatorare între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
2 Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
3 Grad de indatorare (%) 412,4 165,3 137,1 125,7 128,9
Figura 3.6. Gradul de îndatorare între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
În cazul S.C. Oltchim S.A. se observ ă un dezechilibru pe termen lung între resursele interne
și cele externe de finan țare, gradul de îndatorare av ând pe toat ă perioada analizat ă o valoare mai
mare de 60%, observ ându-se totu și o îmbun ătățire a acestei valori la finele anului 2018 față de
sfârșitul primului an analizat.
Valorile avute de acest indicato r duc la presiuni asupra lichidit ăților și îndreapta sociatatea
către incapacitate a de plat ă, făcând totodat ă imposibil ă recurgerea la noi împrumuturi din cauza
pierderea credibilit ății față de creditorii.
43
3.2 Predic ția riscului de faliment prin metode patrimoniale
Analiza economico -financiară utilizată în predicția riscului de faliment prin metode
patrimoniale este în esen ță o analiz ă static ă în care sunt prioritare valoarea și solvabilitatea
întreprinderii. Acest tip de analiz ă a reprezentat mult timp în teoria economic ă singura modalitate
de evaluare a riscului , punând în eviden ță capacitatea pe care o are o societate la un moment dat de
a genera lichidit ățile necesare stingerii datoriilor scadente.
Analiza economico -financiară prin metode patrimoniale nu trebuie redus ă la o simpl ă
constatare dac ă întreprinderea este sau nu solvabil ă, ci trebuie completat ă cu m ăsuri de utilizare și
valorificare a patrimoniului, care s ă conduc ă la o eficien ța ridicat ă și la re alizarea unor fluxuri
financiare sincronizate.
Metodologic, analiza presupune tratarea fiecarui element de activ și de pasiv în parte,
stabilirea compozi ției structurale li cuantificarea influen ței fiec ărui factor la realizarea criteriilor
de performan ță. În general, analiza scoate în eviden ță, poten țialul elementelor patrimoniale, care
însa trebuie corelat ă cu analiza rezultatelor și a patrimoniului.
Principalele instrumente opera ționale la care recurge analiza financiar ă pentru investigarea
riscului de f aliment prin metode patrimoniale sunt: fondul de rulment și ratele de solvabilitate.
„Fondul de rulment este un indicator al solvabilității firmei, existența lui marcând absența
riscului de insolvabilitate, iar nivelul său insuficient este un semn al lipse i de lichidități și al riscului
de neplată.” 66
„Valoarea ridicată a fondului de rulment constituie premisa unei capacități sporite de plată.
Aprecierea corespunzătoare a semnificației fondului de rulment pentru echilibrul financiar necesită
luarea în considerare a duratei medii de rotație a activelor și pasivelor. Dacă activele circulante se
rotesc mai repede decât obligațiile, societatea își poate asigura echilibrul financiar. Dacă activele
circulante se rotesc mai lent decât obligațiile pe termen scu rt, menținerea echilibrului financiar
necesită un fond de rulment pozitiv și de o valoare ridicată. Dacă activele circulante se rotesc mai
repede decât datoriile pe termen scurt, echilibrul financiar este asigurat cu un fond de rulment mai
mic, chiar negat iv.”67
Fondul de rulment reprezintă excedentul rezultat atunci c ând resursele permanente
depășesc necesarul permanent de finan țare al întreprinderii. Indicatorul are caracterul unei marje
de siguran ță care permite întreprinderii s ă își conserve o anumit ă independen ță financiar ă față de
creditori, în cazul în care intervin dificult ăți financiare la nivelul activit ății curente. Surplusul de
resurse permanente astfel rezultat poate fi rulat pentru reluarea ciclului de exploatare, respectiv
pentru re înnoirea sto curilor și crean țelor. Data fiind destina ția acestui surplus de resurse
permanente, el a fost definit ca reprezent ând un fond de rulment . Noțiunea de fond de rulment este
foarte apropiat ă de terminologia derivat ă direct din practica afacerilor, unde era utilizat ă pentru a
desemna fondul de casa sau suma disponibilit ăților necesare pentru asigurarea continuit ății pla ților
curente.
Unii autori propun mai multe accep țiuni pentru indicatorul fond de rulment. Se face a stfel
distinc ție între fondul de rulment brut, fondul de rulment net, fondul de rulment propriu și fondul
de rulment str ăin.
66 Dalotă M.D., Dalotă S., Analiza și evaluarea firmei, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000, p. 206.
67 Niculescu M., Diagnostic global – strateg ic, Ed. Economică, București, 1997, p.421.
44
Fondul de rulment brut (FR B) sau fondul de rulment total recenzeaz ă toate elementele de
activ susceptibile a fi transformate în lic hidități, într-o perioad ă mai mic ă de un an (necesarul
temporar). În aceste condi ții s-ar putea spune ca o întreprindere are în orice moment un fond de
rulment. Cu ajutorul acestui indicator este dificil ă efectuarea unor judec ăți privind realizarea
propriu -zisă a echilibrului financiar pe termen scurt. 68
Tabel 3.7. Fondul de rulment brut între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Stocuri 40.560 39.438 52.379 72.908 22.209
Crean țe comerciale 44.628 29.348 39.048 59.398 51.090
Impozite de recuperat 14.586 13.253 6.365 6.864 14.591
Alte active 11.227 12.455 952 10.602 7.791
Numerar și echivalente de
numerar 4.880 13.328 27.579 59.460 336.176
Active ținute spre v ânzare – – – – 270.848
FR B 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
Figura 3.7. Evoluția f ondul de rulment brut între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
68 Mironiuc M . et al ., Analiză economică și financiară , Ed. RISOPRINT, Cluj -Napoca, 2013, p. 90. 115881 107822126323209232702705
0100000200000300000400000500000600000700000800000
2014 2015 2016 2017 2018
45
Comparând valoarea fondul de rulment brut la finele anului 2015 cu cea de la sfârșitul
anului 2014 se constată o scădere cu 8.059 mii lei care se datorează creanțe comerciale .
O creștere cu 18.501 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea
fondului de rulment brut la sfârșitul anului 2015 și o creștere de 82,909 mii lei față de anul 2016 ca
urmare a creșterii valorilor corespunzătoare stocurilor cât și a creanțelor comerciale .
La sfârșitul anului 2017 se constată o creștere cu 82.909 mii lei a valorii fondului de rulment
brut față de valoarea avută la finel e anului 2016.
Valoarea fondului de rulment brut înregistrează o creștere spectaculoasă cu 493.473 mii lei
la finele anului 2018, fiind influențată de creșterea activelor ținute spre vânzare și a numerarului și
echivalentelor de numerar.
Fondul de rulment net (FR N) sau permanent prezintă cea mai mare importan ță din punct de
vedere al analizei echilibrului financiar pe termen lung. El reprezint ă partea resurselor permanente
ramas ă după finan țarea necesarului permanent, respectiv surplusul de capital permanen t (CP)
rămas dup ă finan țarea activelor imobilizate nete (A in).69 Relația de calcul a fondului de rulment net
este:
FRN = CP – Ain
O defini ție alternativ ă a fondului de rulment net se ob ține de la compararea necesarului
temporar, reflectat ăn activele curente (active circulante plus cheltuieli înregistrate în avans) (A C),
cu resursele temporare, respectiv datoriile curente (datorii: sume de plata într-o perioad ă de până
la un an + venituri întregistrate în avans: sume de reluat într-o perioad ă de un an) (D C):
FRN = A C- DC
Această defini ție justific ă utilizarea fondului de rulment net (working capital statement)
drept criteriu de lichiditate. Lichiditatea va fi suficient ă dacă activele circulante realizabile și
disponibile (A C) vor dep ăși exigibilitatea angajamentelor întreprinderii pe termen scurt (D C). Este
astfel pus în eviden ță echilibrul sau dezechilibrul financiar pe termen scurt al întreprinderii.
Tabel 3.8. Fondul de rulment net între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza infor mațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Active curente 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
Datorii curente 3.679.007 280.368 243.642 226.499 243.584
FR N (3.563.126) (172.546) (117.319) (17.267) 459.121
69 Idem, p.90.
46
Figura 3.8. Evoluția f ondul de rulment net între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Între anii 2014 și 2017, f ondul de rulment net înregistrează doar valori negative.
Comparând valoarea fondul de rulment net la finele anului 2015 cu cea de la sfârșitul anului
2014 se constată o creștere cu 3.390.580 mii lei.
O creștere cu 55.227 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea
fondului de rulment net la sfârșitul anului 2015.
La sfârșitul anului 2017 se constată o crește re cu 100.052 mii lei a valorii fondului de
rulment net față de valoarea avută la finele anului 2016.
Se înregistrează o creștere cu 476.388 mii lei la finele anului 2018, valoarea fondului de
rulment net fiind pozitivă pentru prima dată în ultimii 5 ani.
Valoarea negativă a fondului de rulment net înregistrată la finele anului 2014 caracterizează
existența u nui excedent al datoriilor curente, fapt care conduce la apariția unui dezechilibru
financiar pe termen scurt și care are ca efect insuficiența de acoperire a exigibilității potenț iale. De
asemen ea, în anii 2015 -2017 se observ ă același dezechilibru financiar doar că înregistreaz ă valori
care se îndreaptă de la an la an spre o valoare pozitivă. Acest lucru se înregistreaz ă pe parcursul
anului 2018, câ nd indicatorul atinge valori pozitive, fapt care duce la existența unui excedent
potențial de lichidități pe termen scurt.
Fondul de rulment propriu (FR Pr) reflect ă autonomia de care dispune întreprinderea în
finan țarea investi țiilor. El poate fi calculat fie ca diferen ța între capitalul propriu (C Pr) și necesarul
permanent, fie ca diferen ța între fondul de rulment net și datoriile: sume care trebuie platite într-o
perioad ă mai mare de un an (D >1an)70:
FRPr = C Pr – Ain sau FR Pr = FR N – D>1an = CP – Ain – D>1an = C pr – Ain
70 Idem, p. 91.
47
Tabel 3.9. Fondul de rulment propriu între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Fondul de rulment net (3.563.126) (172.546) (117.319) (17.267) 459.121
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
FRPr (3.628.969 ) (1.256.294 ) (1.255.505 ) (1.130.294 ) (203.186)
Figura 3.9. Evoluția f ondul de rulment propriu între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Între anii 2014 și 201 8, fondul de rulment propriu înregistrează doar valori negative
deoarece întreprinderea nu își poate finan ța necesarul permanent numai din capitalurile proprii.
În perioada analizat ă se observ ă totuși o îmbunatatire a valorilor fondului de rulment
propriu de la an la an.
Comparând valoarea fondul de rulment net la finele anului 2015 cu cea de la sfârșitul anului
2014 , se constată o creștere cu 2.372.675 mii lei.
O creștere cu 789 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea fondului
de rulment net la sfârșitul anului 2015.
La sfârșitul anului 2017 se constată o creștere cu 125.211 mii lei a valorii fondului de
rulment net față de valoarea avută la finele anului 2016.
Se înregistrează o creștere cu 927.108 mii lei la finele anului 2018 .
Având în vedere și structura fondului de rulment propriu, se observă că pe întreaga perioad ă
analizat ă activele imobil izate nu sunt integral finanțat e pe seama capitalurilor propr ii (aspect
nefavorabil) ceea ce arată faptul că societatea nu a putut utiliza o parte din capitalurile proprii -3628969-1256294 -1255505-1130294-203186
-4000000-3500000-3000000-2500000-2000000-1500000-1000000-5000000
2014 2015 2016 2017 2018
48
pentru finan țarea unor invesți i productive destinate înlocuirii sau creșterii imobilizărilor corporale
sau pentru reînnoirea stocurilor.
Fondul de rulment strain 71(FR S) reflect ă contribu ția datoriilor care trebuie pl ătite într-o
perioad ă mai mare de un an la finan țarea necesarului permanent. El se calculeaz ă fie deduc ând din
fondul de rulment net fondul de rulment propriu, fie ca diferen ță între r esursele permanente și
capitalul propriu:
FRS = FR N – FRPr = (CP -Ain) – (Cpr-Ain) = CP -Cpr = D >1an
Tabel 3 .10. Fondul de rulment străin între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Fondul de rulment net (3.563.126) (172.546) (117.319) (17.267) 459.121
Fondul de rulment propriu (3.628.969 ) (1.256.294 ) (1.255.505 ) (1.130.294 ) (203.186)
FR S 65.843 1.083.748 1.138.186 1.113.027 662.307
Figura 3.10. Evoluția f ondul de rulment str ăin între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
71 Idem, p.91. 65843108374811381861113027
662307
020000040000060000080000010000001200000
2014 2015 2016 2017 2018
49
Între anii 2014 și 2016, fondul de rulment str ăin înregistrează o cre ștere semnificativ ă,
activele imobilizate fiind finanțate prin împrumuturi mari pe termen lung și mediu. În urm ătorii
ani se constat ă o reducere a împrumuturilor pe termen lung și mediu, valoarea fondului de rulment
străin la finele anului 2018 fiind de 662.307 mii lei.
Observăm că în perioada analizată, structura fondului de rulment se modifică semnificativ
(ponderea fondului de rulment străin în FR crește semnificativ), cauza constituind -o faptul că
societatea apelea ză pentru realizarea unor invesți i (preponderent productive) la datorii pe termen
mediu și lung.
„În sistemul analizei financiar -patrimoniale, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi
solvabil ă și de a învinge riscul de faliment ocup ă un loc central. Orice dereglare privind achitarea
obliga țiilor genereaz ă prejudicii și necesit ă o corectur ă urgent ă. Totodat ă, echilibrul financiar este
un imperativ absolut, adic ă nu poate fi omis sub nici o motiva ție. În practica economic ă, se poate
concepe ca o întreprindere care cunoa ște o perioad ă mai dificil ă să renun țe provizoriu la unele
obiective de cre ștere, obi ective economice sau sociale. În schimb, ea nu poate renun ța la asigurarea
obiectivului de solvabilitate, care constituie condi ția financiar ă de supravie țuire.”72
Conceptul de solvabilitate sau de soliditate patrimonial ă desemneaz ă capacitatea
întreprinderii de a face fa ță scaden țelor pe termen mediu și lung, respectiv ramburs ării datoriilor și
plăților regulate a dob ânzilor. Solvabilitatea este dependent ă, pe de o parte, de m ăsura în care
activul total al întreprinderii este suficient pentru pla ta datoriilor totale și, pe de alt ă parte, de gradul
de îndatorare și/sau de independen ța față de ter ți.
Analiza suficien ței activului total pentru acoperirea datoriilor totale se realizeaz ă cu ajutorul
indicatorului:
Rata solvabilit ății generale (Rsg), exprimat ă ca raport î ntre activul total (A t) și datoriile totale
(Dt)73:
tt
sgDAR
Tabel 3.11. Rata solvabilit ății generale între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Activul total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Rsg 0.25 0.61 0.73 0.8 0.78
72 Niculescu M., Analiza economico -financiar ă, Bucure ști, 1993, pag.279
73 Mironiuc M. et al., op.cit., p. 99.
50
Figura 3.11. Evoluția ratei solvabilit ății generale între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Acest indicator este echivalentul, în mărimi relative, a indicatorului situa ția net ă, exprimat
în mărimi absolute, ca diferen ța între activul total și datoriile totale ale întreprinderii. De marimea
ratei solvabilit ății generale depinde posibilitatea re înnoirii co ntractelor de creditare cu finanț atori.
În perioada analizat ă, 2014 -2018, se observ ă o valoare a raportului mai mica dec ât 1,66,
întreprinderea caracteriz ându-se prin insolvabilitate ți fiind riscant ă pentru “furnizorii” de capital,
care pot refuza acordarea de noi împrumuturi. Aceasta echivaleaz ă cu o situa ție net ă negativ ă.
Aprecieri asupra solvabilitatii întreprinderii se realizeaz ă în urma analizei rapoartelor care
reflect ă gradul de îndatorare și independen ță financiar ă a întreprinderii. Dintre ratele de îndatorare
menț ionăm urm ătoarele:
Rata îndator ării globale (RIG) raporteaz ă fie datoriile totale la capitalul total (pasivul total) al
întreprinderii, fie datoriile totale la capitalul propriu 74:
tt
IGPDR1
sau
prt
IGCDR2
Tabel 3.12. Ratele îndatorării globale între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Venituri în avans 5.961 5.107 4.270 3.437 0
Provizioane 15.528 9.180 36.343 24576 30.592
74 Idem, p.99.
51
Pasiv total 929.594 839.734 1.047.763 1.093.076 733.342
RIG1 4,03 1,63 1,32 1,23 1,24
RIG2 1,33 2,54 3,7 4,9 4,46
Figura 3.12. Evoluția ratelor îndator ării globale între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
„Aceste rapoarte sunt denumite coeficien ți ai îndator ării globale și exprim ă gradul de
dependen ță al întreprinderii fa ță de resursele financiare provenite de la ter ți. Primul raport are
valoare mai mic ă decât 0,66 atunci c ând întreprinderea nu se caracterizeaz ă prin risc de
insolvabilitate și dispune încă de capacitate de îndatorare. Valori egale cu 1 pentru acest raport se
întalnesc numai în cazul în care capitalul propriu devine negativ, situa ție specific ă întreprinderilor
aflate în stare de faliment la care pierderea reportat ă a erodat capitalul întreprinderii.
În practi ca financiar ă este preferat ă a doua variant ă de calcul a coeficientului îndator ării
globale (rata levierului financiar), pentru c ă face referire la normele bancare, care prev ăd că
datoriile totale ale întreprinderii nu trebuie s ă depăseasc ă de 2 ori capita lul său propriu. C ând
raportul are valoare egal ă cu 2, capacitatea de îndatorare a întreprinderii este considerat ă saturat ă.
Îndatorarea peste aceast ă limita conduce la apari ția riscului de insolvabilitate, at ât pentru
împrumutat c ât și pentru finanț ator.”75
În perioada analizat ă, atât primul c ât și al doilea raport, au valori care caracterizeaz ă
întreprinderea ca fiind cu risc mare de insolvabilitate, dar av ând încă capacitate de îndatorare.
Rata indatorarii la termen (RIT) se determin ă în dou ă variante, fie ca raport între datoriile
care trebuie pl ătite într-o perioad ă mai mare de un an și capitalul permanent, fie raport ând
aceea și categorie de datorii la capitalul propriu:
CPDRan
IT1
1
sau
pran
ITCDR1
2
75 Idem, p.99.
52
Tabel 3.13. Rata îndatorării la termen între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Capital permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
RIT1 0.02 1.99 1.49 1.33 1.44
RIT2 0.02 2.01 3.05 4.07 3.26
În calculul acestor indicatori se ține seama de impactul diferit pe care categoriile de
capitaluri provenite de la ter ți îl au asupra riscului de insolvabilitate a întreprinderii. Riscul de
insolvabilitate este, în principal, determinat de datoriile pe termen lung, care cumuleaz ă ratele
scadente și cheltuielile cu dobanda aferent ă. Întreprinderea dispune de capa citate de îndatorare la
termen c ând primul raport este mai mic sau egal cu 0,5 și al doilea raport este cel mult egal cu 1. 76
Figura 3.13. Evoluția ratelor îndator ării la termen între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
În urma analizei pe baza informa țiilor societ ății, se observ ă că întreprinderea dispune de
capacitate de îndatorare la termen doar la finele anului 2014. În perioada 2015 -2018, at ât primul
cât și al doilea rapor t nu respect ă condi țiile pentru îndatorare la te rmen.
76 Idem, p.100.
53
Rata capacit ății globale de rambursare (RRG) raporteaz ă datoriile totale la capacitatea de
autofinan țare:
RRG= 𝐷t
𝐶𝐴𝐹
Raportul exprim ă, în num ăr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile totale.
Întreprinderea trebuie s ă dispun ă de o capacitate de autofinan țare capabil ă să satisfac ă cel pu țin
obliga țiile de plat ă reprezentate de credite, dobanzi și comisioane aferente. Literatura de
specialitate recomand ă o perioad ă de maximum patru ani pentru rambursarea datoriilor pe seama
capacității de autofinan țare. Cu c ât valoarea indicatorului este mai mic ă, cu at ât întreprinderea este
capabil ă să suporte o îndatorare suplimentar ă.77
Tabel 3.14. Rata capacit ății globale de rambursare între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 CAF 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704
2 Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
RRG ( 2/1) 16,01 27,92 13,32 6,77 6,88
Figura 3.14. Evoluția ratelor capacit ății globale de rambursare între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
77 Idem, p.100.
54
În perioada analizat ă, 2014 -2018, se observ ă o valoare a raportului mai mare decât valoarea
recomandat ă de literatura de specialitate (perioad a de maximum patru ani) , întreprinderea
caracteriz ându-se prin incapacitatea de a suporta o îndatorare suplimentar ă. Încep ând cu anul 2016
se observ ă o scădere a valorii raportului și, de și la finele anului 2018 RRG este egal 6,88,
capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile totale este scazut ă.
Rata capacit ății de rambursare la termen (RRT) exprim ă aptitudinea întreprinderii de a
rambursa, din capacitatea de autofinan țare, datoriile care trebuie platite într-o perioad ă mai
mare de un an:
RRT=𝐷>1an
𝐶𝐴𝐹
Tabel 3.15. Rata capacității de rambursare la termen între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
CAF 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704
RRT 0,28 22,18 10,98 5,63 5,03
Figura 3.15. Evoluția ratelor capacit ății de rambursare la termen între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Interpretarea indicatorului este similar ă cu cea a indicatorului precedent, iar literatura de
specialitate indic ă pentru acest raport o valoare maxima egal ă cu 3 ani. În cazul în care valoarea
indicatorului dep ășeste aceast ă limit ă, capacitatea de autofinan țare disponibil ă este insuficien tă
55
pentru rambursarea datoriilor la scaden ță, iar întreprinderea trebuie s ă găseasc ă alte resurse pentru
a face fa ță scadențelor (dezinvesti ții, noi împrumuturi pe termen scurt etc.).
Începand cu anul 2015, se poate observa o cre ștere a datoriilor pe term en lung, fiind astfel
influen țată valoarea ratei capacit ății de rambursare la termen. Întreprinderea este nevoit ă să
găseasc ă surse de finan țare întru cât capacitatea de autofinan țare este insuficient ă pentru a acoperi
datoriile la scaden ță.
Analiza capacit ății întreprinderii de a suporta costul îndator ării se realizeaz ă cu ajutorul
indicatorului:
Rata prelevarii datoriilor financiare (RPD), care raporteaz ă cheltuielile financiare (Ch f) la
excedentul brut de exploatare sau la cifra de afaceri:
RPD1=𝐶ℎf
𝐸𝐵𝐸 sau RPD2=𝐶ℎf
𝐶𝐴
Tabel 3.16. Rata prelevării datoriilor financiare între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Chf 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
EBE -45.563 35.265 77.611 150.013 75.725
RPD1 0,27 0,21 0,01 0,03 0,05
RPD2 0,02 0,01 0,001 0,005 0,004
Figura 3.16. Evoluția ratelor prelev ării datoriilor financiare între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
56
Practica demonstreaz ă că o valoare a primului raport mai mare de 0,6 sau dep ășirea
excedentului brut de exploatare de c ătre cheltuielile financiare este un semnal ca întreprinderea nu
poate suporta costul îndator ării. Aceast ă situa ție nu poate persista pe termen lung, pentru c ă
întreprinderea devine insolvabil ă. Pentru al doilea raport, literatura de specialitate recomand ă o
valoare de cel mult 0,03 (cheltuielile financiare s ă nu reprezinte mai mult de 3% din cifra de
afaceri) , pentru ca întreprinderea s ă nu se expun ă riscului de insolvabilitate.
În urma analizei pe baza informa țiilor societ ății, se observ ă că întreprinderea poate suporta
costul îndator ării și cheltuielile financiare nu reprezinte mai mult de 3% din cifra de afaceri .
Capitalul propriu constituie o garan ție a solvabilit ății întreprinderii. Dac ă aceast ă garan ție
este insuficient ă, finan țatorii vor cere garan ții suplimentare. Nivelul ridict al capitalului propriu
asigur ă o anumit ă independență financiar ă întrep rinderii, permit ându-i să aibă acces la
împrumuturi. Aprecieri asupra solvabilit ății întreprinderii se realizeaz ă în urma studierii
independen ței sau autonomiei financiare a întreprinderii prin indicatorii 78:
Rata autonomiei (independen ței) financiare globale (RAF), care se exprim ă în variantele ce
urmeaz ă:
RAF1=𝐶pr
𝑃t sau RAF2=𝐶pr
𝐷t
Tabel 3.17. Rata autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
Pasiv bilantier 908.105 825.447 1.007.149 1.065.063 702.750
RPD1 -3,12 -0,65 -0,37 -0,26 -0,29
RPD2 -0,76 -0,39 -0,27 -0,2 -0,22
78 Idem, p .100.
57
Figura 3.17. Evoluția ratelor autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății
Primul indicator prezint ă raportul dintre resursele proprii ale întreprinderii (situa ția net ă) și
totalul resurselor financiare aflate la dispozi ția sa. Literatura de specialitate recomand p pentru acest
raport valoarea minima 0,33 care caracterizeaz ă o autonomie financiar ă normal ă a întreprinderii.
Când descre ște gradul de independen ță financiar ă a întreprinderii, cre ște riscul bancilor
finan țatoare.
Cea de -a doua variant ă de calcul a indicatorului raporteaz ă capitalul propriu la datoriile
totale, iar valoarea sa nu trebuie s ă coboare sub 0,7 -0,8 pentru a reflecta o autonomie financiar ă
ridicat ă a întreprinderii. Cu c ât indicatorul are valori mai mici dec ât limitele mai sus amintite, cu
atât întreprinderea se expune riscului de insolvabilitate datorit ă dependen ței prea mari fa ță de
creditori. Tendin ța de cre ștere a autonomiei financiare a întreprinderii este de dorit s ă se realizeze
pe seama cre șterii, într-un ritm mai rapid, a profitului net al exerci țiului dec ât a celorlalte
componente ale capitalului propriu. Diminuarea autonomiei financiare a întreprinderii, ca urmare
a cre șterii capital ului propriu într-un ritm mai lent dec ât ritmul de cre ștere a datoriilor totale, este
o situa ție normal ă numai dac ă se realizeaz ă pe seama cre șterii datoriilor ce trebuie rambursate într-
o perioad ă de până la un an, ca efect al prelungirii termenelor de pl ată acordate de furnizori. 79
În perioada analizat ă 2014 -2018, raportul dintre resursele proprii ale întreprinderii și totalul
resurselor financiare a luat valori negative deoarece capitalul propriu este negativ, situa ția fiind una
comparabil ă cu cea a întreprinderilor falimentare. Totodat ă, valorile indicatorului RAF2 indic ă faptul
că întreprinderea are o dependen ță prea mare fa ță de creditori, fiind expus ă riscului de
insolvabilitate.
79 Idem, p.101.
58
Rata autonomiei (independen ței) financiare la termen (RAT), care se exprim ă în variantele ce
urmeaz ă:
RAT1=𝐶pr
𝐶𝑃 sau RAT2=𝐶pr
𝐷>1an
Prima variant ă de calcul al raportului reflect ă masura în care capitalul propriu particip ă la
formarea capitalului permanent, în timp ce a doua variant ă de calcul eviden țiază măsura în care
datoriile care trebuie rambursate într-o perioad ă mai mare de un an pot fi acoperite pe seama
capitalului propriu. Valoarea minim ă admis ă pentru primul indicator este 0,5. Sub aceast ă valoare
întreprinderea se confrunt ă cu risc de insolvabi litate.
Reducerea indicatorului este no rmală în perioada în care întreprinderea contracteaz ă noi
împrumuturi pe termen mediu și lung, care exercit ă efect de levier financiar pozitiv. Valoarea
minim ă admis ă pentru cea de -a doua variant ă de calcul este 1, respectiv datoriile pe o perioadă mai
mare de un an trebuie s ă fie acoperite integral de capitalurile proprii, datorit ă activit ății rentabile
desfășurate de întreprindere. 80
Rata autonomiei financiare la termen a întreprinderii între an ii 2014 -2018 , exprimat ă atât
în prima c ât și în a doua variant ă, are valori peste valoarea minim ă recomandat ă de literatura de
specialitate . Datoriile care trebuie rambursate într-o perioad ă mai mare de un an nu pot fi acoperite
pe seama capitalului propriu, întreprinderea confrunt ându-se cu risc de insovabilitate.
Pentru ca intreprinderea sa -si pastreze autonomia la termen este necesar ca ritmul de
crestere a capitalului propriu sa fie supe rior sau egal ritmului e crestere a datoriilor care trebuie
platite intr -o perioada mai mare de un an.
Tabel 3.18. Rata autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Capital permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
RAT1 1.02 -0.99 -0.49 -0.33 -0.44
RAT2 -0.76 -0.39 -0.27 -0.2 -0.22
80 Idem, p.101.
59
Figura 3.18. Evoluția ratelor autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
3.3 Predic ția riscului de faliment prin metoda scorurilor
Metodele de analiz ă a riscului prezentate anterior permit m ăsurarea performan țelor trecute
ale întreprinderii, inform ând în mic ă masur ă asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare se
pot degrada foarte rapid în timp. De aceea apare tot mai evident ă necesitatea unor in forma ții mai
precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reac ție la aceste cerin țe practice, diagnosticul
riscului de faliment a cunoscut o important ă dezvoltare datorit ă utiliz ării unor metode statistice de
analiz ă a situa ției financiare por nind de la un ansamblu de rate. 81
Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea
riscului de faliment al unei întreprinderi. „Aceast ă metod ă se bazeaz ă pe tehnicile statistice ale
analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi format
din doua grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificult ăți financiare și un grup de
întreprinderi s ănătoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se st abile ște o serie de rate, după care
se determin ă cea mai bun ă combina ție liniar ă de rate care s ă permit ă diferen țiere acelor dou ă
grupuri de întreprinderi. Ca urmare a aplic ării analizei discriminante, se ob ține pentru fiecare
întreprindere un scor “Z”, fu ncție liniar ă de un ansamblu de rate. Distribu ția diferitelor scoruri
permite distingerea întreprinderilor s ănătoase de cele în dificultate .”82
Scorul “Z” atribuit fiec ărei întreprinderi se determin ă cu ajutorul func ției
Z = a 1×1 + a2x2 + a3x3 +…+ anxn,
81 Leiritz A., La practique de la question financiere, Paris, 1990 .
82 Niculescu M., op.cit. , pag.279 .
60
unde x reprezint ă ratele impl icate în analiz ă și a reprezint ă coeficientul de ponderare al fiec ărei
rate.
În func ție de valoarea scorului, entitatea este prezumat ă ca fiind s ănătoasa sau falimentar ă.
Procedeul este cunoscut în literatura economic ă ca și procedeul analizei discriminate multiple. În
termeni sintetici, analiza discriminat ă multipl ă reprezint ă o tehnic ă statistic ă utilizat ă pentru a
clasifica aprioric o observa ție în dou ă sau mai multe grupuri, în func ție de caracteristicile
individual e observabile.
Din punct de vedere tehnic, determinarea scorului necesit ă parcurgerea urmatoarelor etape:
Se alege un e șantion aleatoriu de entit ăți de dimensiuni și activit ăți comparabile, din care un
grup s ă includ ă entități falimentare sau aflate în dificultate și un grup care s ă includa entit ăți
sanatoase.
În cadru e șantionului ales se procedeaz ă la compararea valorilor unor indicatori susceptibili a
fi semnificativi cu starea de faliment sau nonfaliment a entit ăților. În acest sens se caut ă a defini
o func ție discriminant ă Z = a x R + b, d ând lui Z o valoare 0 dac ă entitatea este falimentara și
1 dac ă entitatea este sanatoas ă.
Se testeaz ă puterea discriminatorie a ratei R printre mai multe rate posibile. În acest sens se
utilizeaz ă diferite teste statistice rezult ând în final indicatori cu ac țiune permanent ă și puternic ă
în cadrul e șantioanelor cercetate.
Elaborarea prin tehnica analizei discriminate a unei combina ții liniare Z a indicatorilor
determina ți.
Alegerea unui punct (unor puncte) de infexiune care s ă realizeze o clasificare predictiv ă a
entităților din e șantion din punct de vedere a riscului de faliment care le amenin ță.
Determinarea probabilit ății de faliment pentru o anumit ă valoare Z. Posibilitatea de faliment,
corespunzator unui interval Z dat este egal ă cu raportul dintre num ărul de entit ăți falimentare
și num ărul total de entit ăți ale intervalului. Pe baza unor calcule matematice va rezulta o
probabilitate de faliment pen tru fiecare valoare a lui Z. În practic ă se consider ă că:
o Entitatea este considerat ă falimentar ă dacă probabilitatea sa de faliment este superioar ă lui
65%;
o Este prezentat ă ca sanatoas ă dacă posibilitatea de faliment este inferioar ă lui 35% .83
3.3.1. Modelul Altman
Metoda cel mai des folosită se bazează pe modelul Z dezvoltat în SUA în 1968 de
profesorul Altman. Acest model a folosit informații, în urma studierii unui larg eșantion de
companii, atât din rândul celor care au dat faliment, cât și a celor care au supraviețuit, toate fiind
din domeniul manufacturier. El afirmă că analiza bazată pe mai multe variabile cu
ajutorul a 5 indicatori permite prevederea a 75% din falimente cu 2 ani înainte de produce rea
acestora. În dezvoltarea modelului său, Altman a selectat un grup de 33 de companii din
cele cu probleme financiare, criteriul de selecție fiind tipul activității întreprinderii industriale.
Mărimea activului se situa între 0.7 m ii USD și 25.9 mii USD, iar perioada avută în vedere a fost
83 Brezeanu P., Diagnostic financiar, Instrumente de analiz ă financiar ă, Editura Economic ă, 2003, p. 424 .
61
1946 -1965 (20 de ani). Grupul întreprinderilor sănătoase a fost selectat după principiul
similitudinii, fiecărei întreprinderi falimentare corespunzându -i o firmăsănătoasă. Din li sta
inițială de 22 indicatori, autorul reține 5 care au semnificația cea mai ridicată. Modelul
Altman include ca factor primordial profitabilitatea activului, ponderat cu o valoare
apropiată de a celorlalți patru in dicatori împreună.
Modelul "Z" al lui Altman se prezintă astfel:
Z = 1,2 R1 + 1,4 R2 + 3,3 R3 + 0,6 R4 + 1,0 R5,
variabilele R1,…,R5 fiind indicatori economico -financiari, iar constantele cu care sunt
amplificați indicatorii fiind de natură statistică și exprim ând ponderea sau importanța variabilei
în evaluarea riscului de faliment .
Variabila R1 raporteaz ă capital circulant la activul total , indic ând o măsura a flexibilității
companiei. R2 raporteaz ă profit ul reinvestit la activul total , măs urând capacitatea de finanțare
internă a companiei. Semnific ând rata de rentabilitate economic ă sau de eficiență a utilizării
activelor, variabila R 3 raporteaz ă profit ului înaintea plații impozitului ș i a dobânzilor la activele
totale. Raportul dintre capitalul propriu și datoriile totale , R4, exprimă gradul de îndatorare a
companiei prin împrumuturile pe termen lung . Variabila R 5 raporteaz ă cifra de afaceri la activele
totale, măsurând randamentul activelor, indicator de eficiență econ omică a utilizării acestora și
exprim ă rotația activului total în cifra de afaceri.
Ierarhizarea firmelor se face în func ție de valoarea variabilei Z astfel:
Dacă Z>3 atunci firma este solvabil ă;
Dacă 1,8≤ Z < 3 atunci firma are dificult ăți financiare, dar își poate redresa activitatea în măsura
în care adopt ă o strategie corespunz ătoare;
Dacă z<1,8 atunci falimentul este iminent.
Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele cotate la
bursa de valori, prin urmare poate fi aplicat societ ății comercial e asupra c ăreia se realizeaz ă studiul
de caz.
Tabel 3. 19. Indicatorii de risc ai modelului Altman între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital circulant (3.563.126 ) (172.546 ) (117.319 ) (17.267 ) 459.121
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Profitul reinvestit (459.320 ) 2.294.129 26.063 47.756 28.416
Rezultat economic (175.802) (40.909) 39.866 72.526 120.820
Capitalul propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
R1 (3,92) (0,21) (0,12) (0,02) 0,65
R2 (0,51) 2,78 0,03 0,04 0,04
R3 (0,19) (0,05) 0,04 0,07 0,17
R4 (0,76) (0,39) (0,27) (0,2) (0,22)
R5 0,69 0,9 0,75 0,9 1,62
Z (5,811) 4,141 0,618 1,043 2.885
62
Figura 3.19. Evoluția varia bilei Z calculat ă prin Modelul Altman între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Analizând datele obținute observăm că întreprinderea are o situație bună la finele anului
2015 , revenindu -și dup ă ce la sf ârșitul anului 2014 era în pericol de faliment . În perioada
următoare, 2015 -2017, se observ ă o tendin ță de descre ștere a valorii variabilei Z sub limita de 1,8,
societatea fiind din nou aproape de faliment. La finele anului 2018 se observ ă o cre ștere a v alorii
variabilei Z ceea ce î nseamn ă că societatea are dificult ăți financiare dar își poate redresa activ itatea
printr -o strategie corespunz ătoare.
3.3.2. Modelul Conan -Holder
În analiza riscului de faliment la S .C. Oltchim S.A. se va utilize, de asemenea, modelul
Conan -Holder. Acest model apar ține anali știlor francezi J. Conan si M. Holder și a reu șit să prevad ă
falimentul a peste 50% din firme în anii ’70. Ratele financiare care stau la baza modelului sunt de
tipul “lichiditate -exigi bilitate”.
Modelul se prezintă astfel:
Z = 0,24 R1 + 0,22 R2 + 0,16 R3 – 0,87 R4 – 0,1 R5
Variabila R 1 raporteaz ă excedentul brut de exploatare la datoriile totale , indic ând
capacitatea proprie de finan țare a datoriilor . R2 raporteaz ă capitalu l permanente la activul total ,
măsur ând solvabilitatea patrimonial ă. Cuantific ând performan țele activului patrimonial , variabila
R3 raporteaz ă diferen ța dintre activele circulante și stocuri la activul total al entității. Raportul
63
dintre cheltuielile financiare și cifra de afaceri , R4, indic ă nivelul cheltuielilor financiare. Variabila
R5, măsur ând gradul de remunerare al personalului, raporteaz ă cheltuielile cu personalul la
valoarea ad ăugată.
În func ție de scorul înregistrat de o firm ă se observ ă că posibilitatea falimentului scade
odată cu cre șterea scorului, a șa cum reiese din tabelul urmator:
Tabel 3. 20. Probabilitatea falimentului în modelul Conan -Holder.
Valoarea scorului Situa ția întreprinderii Probabilitatea falimentului
Z>0,16 Foarte bun ă <10%
0,1<Z<0,16 Bună 10-30%
0,04<Z<0,1 Alert ă 30-65%
-0,05<Z<0,04 Pericol 65-90%
Z<-0,05 Eșec >90%
Tabel 3.21. Indicatorii de risc ai modelului Conan -Holder între anii 2014 -2018.
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Excedent brut de exploatare (45.563 ) 35.265 77.611 150.013 75.725
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Capitalul permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Cheltuielile financiare 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Cheltuielile cu personalul 114.249 118.840 98.224 113.897 114.480
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
Valoarea ad ăugată 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697
Active circulante – stocuri 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
R1 (0,01) 0,03 0,06 0,11 0,08
R2 (3,05) 0,66 0,76 0,79 0,65
R3 0,08 0,08 0,07 0,13 0,97
R4 0,02 0,01 0,007 0,005 0,004
R5 1,52 0,74 0,54 0,42 0,59
Z (0,83) 0,08 0,13 0,17 0,25
După analiza efectuat ă se observ ă că întreprinderea are o situa ție bun ă la finele anului 2018,
riscul de faliment fiind redus. În perioada analizat ă 2014 -2016 este prezent ă o tendin ță de cre ștere
a valorii variabilei Z, întreprinderea trec ând de la starea de e șec în 2014 la starea de alerta în 2017
și, mai apoi , la stare bun ă și foarte bun ă între 2016 -2018.
64
Figura 3.20. Evoluția variabilei Z calculat ă prin modelul Conan -Holder între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
3.3.3. Modelul Robu -Mironiuc
Un model practic pentru testarea ipotezei de „going -concern” în cadrul misiunii de audit
financiar , modelul Robu -Mironiuc este obținut pe baza analizei discriminant multiplă.
Pentru obținerea modelului Robu -Mironiuc, s -a plecat de la totalitatea firmelor cotate la
Bursa de Valori București în exercițiile financiare 2008 -2010. Din această populație țintă s -a extras
un eșantion format din 60 de societăți industriale astfel: 40% din cadru l industriei
prelucrătoare, 20 % din industria constructoare de mașini, 8% din industria aeronautica , 7%
din industria farmaceutica, chimică, si de prelucrare a lemnului, 5% din cadrul industriei
extractive si alimentare și doar 1% din industria textila .84
Modelul se prezintă astfel:
Z = -0,002 R 1 – 0,028 R 2 – 0,57 R 3 + 1,034 R 4 + 4,629 R 5 + 0,096 R 6 + 0,17 R 7 – 0,106 R 8 –
0,024 R 9 + 0,524
Variabila R1 raporteaz ă activele circulante la datoriile curente și reprezint ă rata lichidit ății
generale . R 2 raporteaz ă activele de trezorerie la datoriile curente , măsur ând rata lichidit ății
imediate . Reprezent ând rata îndator ării global e, variabila R 3 raporteaz ă datoriile totale la pasivul
total al entit ății. Raportul dintre rezultatul brut și capitalurile proprii , R4, indic ă rata rentabilit ății
84 Mironiuc M. et al., op.cit., p .145.
65
financiare . Variabila R 5, măsur ând rata rentabilit ății activului total , raporteaz ă rezultatul economic
la activul total . R6 reprezint ă rata marjei brute de exploatare și raporteaz ă excedent brut de
exploatare la cifra de afaceri . Variabila R 7 reprezint ă levierul financiar și raporteaz ă datoriile totale
la capitalurile proprii. Reprezent ând rata prelev ării datoriilor financiare, R 8 raporteaz ă cheltuielile
financiare la cifra de afaceri. Variabila R 9 reprezint ă viteza globala de rota ție a stocurilor și este
raportul dintre cifra de afaceri și stocuri.
Valoarea func ției scor, aferente modelului Robu -Mironiuc se interpreteaz ă astfel:
Daca 1≤Z<4 atunci riscul de faliment este sc ăzut;
Daca 0≤Z<1 atunci riscul de faliment este mediu;
Daca -4<Z<0 atunci risul de faliment este foarte ridicat.
Tabel 3. 22. Indicatorii de risc ai modelului Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Active circulante 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
Datorii curente 3.679.007 280.368 243.642 226.499 243.584
Active de trezorerie 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Pasiv total 929.594 839.734 1.047.763 1.093.076 733.342
Rezultatul brut (188.319) (48.467) 34.818 67.565 116.710
Capitalul propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Rezultat economic (175.802) (40.909) 39.866 72.526 120.820
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Excedentul brut de exploatare (45.563) 35.265 77.611 150.013 75.725
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
Cheltuieli financiare 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Stocuri 40.560 39.438 52.379 72.908 22.209
R1 0,03 0,38 0,52 0,92 2,88
R2 0,02 0,24 0,3 0,6 2,79
R3 4,03 1,62 1,32 1,22 1,24
R4 0,07 0,09 (0,09) (0,25) (0,57)
R5 (0,19) (0,05) 0,04 0,07 0,17
R6 (0,07) 0,05 0,1 0,16 0,07
R7 (1,32) (2,53) (3,7) (4,9) (4,46)
R8 0,02 0,01 0,007 0,005 0,004
R9 15,47 18,82 14,41 13,19 51,42
Z (3,19) (1,42) (1,11) (1,26) (2.06)
66
Figura 3.21. Evoluția variabilei Z calculat ă prin modelul Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018 .
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății .
Analizând datele obținute ca urmare a aplic ării metodei Robu -Mironiuc observăm c ă
indicatorul Z înregistrează valori negative cuprinse între ( -3,19 și -2,06), pe urma cărora putem
concluziona că, în perioada analizat ă 2014 -2018, riscul de faliment la S.C. Oltchim S.A. este foarte
ridicat și, deși se observa o tendin ță de cre ștere a valorii variabilie Z, aceasta nu atinge valoarea
minim ă pentru care riscul de faliment s ă fie sc ăzut.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIA
Tratate, monografii, cursuri, alte lucrări
1. Angheni S., Drept comercial, Ed. Oscar Print, București, 1997 .
2. Antonescu E. , Codul comercial adnotat , vol. I, ed. Tiparul Românesc, București, 1925 .
3. Băloiu M.I.,Frăsineanu I.,Introducere în economie,Ed.
Economică,București,2004,p.157. Miculeac M.E., Analiza Economico -Financiar ă, Editura
Mirton, Timi șoara, 2007 .
4. Birchall A., Procedura insolvenței. Reorganizarea judiciară și procedura falimentului.
Note de curs incluzând procedura concordatului preventiv și a mandatului ad -hoc, Ed.
Universul Juridic, București, 2010 .
5. Bregi J.F., Quelques aspects du droit de la faillite d’après les arrêts notables du Parlement
au Pays du Provence, în Procédures collectives et droit des affaires: Morceaux choisis –
Mélanges en l`honneur d`Adrienne Honorat, Frison -Roche, Paris, 2000 .
6. Brezeanu P., Diagnostic financiar, Instrumente de analiz ă financiar ă, Editura Economic ă,
2003 .
7. Cărpenaru St.D., Tratat de drept comercial român, Ed. A 4 -a actualizată, Ed. Universul
Juridic, București, 2014 .
8. Cărpenaru St.D., Tratat de drept comercial român, ediția a V -a, Ed. Universul Juridic,
București, 201 6.
9. Costin M.N., Miff A., Falimentul. Evoluție și actualitate, Ed. Lumina Lex, București,
2000 .
10. Dalotă M.D., Dalotă S., Analiza și evaluarea firmei, Ed. Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2000 .
11. Leiritz A., La practique de la question financiere, Paris, 1990 .
12. Macovei I., Dreptul comerțului internațional, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2006 .
13. Mironiuc M . et al ., Analiză economică și financiară , Ed. RISOPRINT, Cluj -Napoca,
2013 .
14. Nasz C.B., Procedura insolvenței persoanei fizice, Ed. Universul Juridic București, 2016 .
15. Niculescu M., Analiza economico -financiar ă, Bucure ști, 1993
16. Niculescu M., Diagnostic global – strateg ic, Ed. Economică, București .
17. Onofrei M., Finan țele întreprinderii , Ed. Economică, Bucure ști, 2004 .
18. Pașcanu M., Dreptul falimentar român, Ed. Cugetarea, București, 1927 .
19. Popescu T.R., Dreptul comerțului internațional, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1983 .
20. Ripert G., Le droit de ne pas payer ses dettes, DH 1936, Chron .
21. Rominsolv SPRL , BDO Business Restructuring SPRL , Raport privind cauzele și
împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei S.C. OLTCHIM S.A. ,
2013 .
22. Schiau I., Regimul juridic al insolvenței comerciale, Ed. ALL Beck, București, 2001 .
23. Stiglitz J.E., Bankruptcy Laws: Basic Economic Principles, în S. Claessens, S. Djankov,
A. Mody (eds.), Resolution of Financial Distress: An International Perspective on the
Design of Bankruptcy Laws, WBI Development Studies, World Bank, International Bank
for Reconstruction and Developm ent, 2001 .
Articole, studii publicate înreviste de specialitate
1. Florescu E., Legea insolvenței persoanei fizice incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene
și contrară jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. O lege care încalcă dreptul,
Revista Română de Drept al Afacerilor, Ed. Wolters Kluwer, nr. 5 din 2015 .
2. Lupulescu A.M., Revista română de drept comunitar, nr. 3/2007 .
3. Mironiuc M., Metodologia de analiză a riscului economic pentru întreprinderea
multiprodus, Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Tomul
LII/LIII, 2005/2006.
4. Schiopu I., Analiza realizării obiectivului de maximizare a profitului la întreprindere,
STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, nr 2, a nul 2018 .
5. Turcu I., Procedura insolvenței – poligon de testare a reformei legislative, Revista de Drept
Comercial nr. 12/2003 .
6. Turcu I., Procedura insolvenței în permanentă reformă legislativă, Revista de Drept
Comercial nr. 11/2005 .
7. Turcu I., Stan M., Compatibilitatea normelor Codului de procedură civilă cu specificul
procedurii insolvenței, Revista de Drept Comercial nr. 12/2005 .
Acte normative
1. Act No . 182/2006 Coll. Bankruptcy and Settlement (Insolvency Act)
2. Art. 176, alin. (1) din Codul de procedură fiscală, actualizat prin Ordonanța Guvernului nr.
17 din 15 iulie 2015, publicat în Monitorul Oficial nr. 540 din 20 iulie 2015.
3. Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie
2014.
4. Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie
2014.
5. Art. 81 -82 din Legea privind falimentul în Belgia
6. Austrian Bankruptcy Act, Sectiunea 67.
7. Decizia C.C. nr 447/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 1 noiembrie 2013.
8. Legea 64/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 29 iunie 1995.
9. Legea nr. 149/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 12 mai 2004.
10. Legea nr. 249/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 28 iulie 2005.
11. Legea nr. 381/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 870 in 14 octombrie 2009.
12. Legea nr. 83/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 26 martie 2 003
13. Legea nr. 85/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006.
14. Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014.
15. Legea nr. 99/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.
16. O.U.G. nr. 32/2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 2 februarie 2002.
17. O.U.G. nr. 38/1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 204 din 30 august 1996.
18. O.U.G. nr. 46/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 mai 2013.
19. O.U.G. nr. 58/1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 265 din 3 octombrie 1997.
20. O.U.G. nr. 91/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 620 din 4 octombrie 2013.
21. Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015
privind procedurile de insolvență, art. 1 alin.1 lit. c.
Resurse electronie
1. http://legeaz.net/dictionar -juridic/insolvabilitate
2. http://www.coface.ro/Stiri -Publicatii/Stiri/Riscurile -politice -si-de-mediu -principalel e-
amenintari -cu-care-se-vor-confrunta -companiile -in-2020
3. http://www.coface.ro/Stiri -Publicatii/Stiri/Studiu -Coface -Insolventele -in-Romania -au-
scazut -cu-22-in-2019 -fata-de-anul-precedent -si-se-situeaza -la-minimul -ultimului -deceniu
4. https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Is sues/2020/04/14/weo -april-2020
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc ABSOLVENT MASTER, Haleța Alexandru -Constantin IULIE 2020 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA… [607447] (ID: 607447)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.