Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc ABSOLVENT MASTER, Haleța Alexandru -Constantin IULIE 2020 2 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA… [607445]

1
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTAREA
AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

PROFESOR COORDONATOR,
Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc

ABSOLVENT: [anonimizat],
Haleța Alexandru -Constantin

IULIE 2020

2
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTAREA
AFACERILOR

Utilizarea analizei
economico -financiare în
predicția falimentului
S.C. OLTCHIM S.A.

PROFESOR COORDONATOR,
Prof. univ. dr. Marilena Mironiuc

ABSOLVE NT MASTER,
Haleța Alexandru -Constantin

IULIE 2020

3
CUPRINS

LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. FENOMENUL DE INSOLVENȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 1
1.1. Delimitări conceptuale în cadrul procedurilor de insolvență ………………………….. ………………………….. ………………. 1
1.1.1. Noțiunea de insolvabilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 2
1.1.2. Noțiunea de inso lvență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
1.1.3. Noțiunea de faliment ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.2. Reglementarea procedurilor de insolvență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.2.1. Reglementări legislative europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1.2.1.1. Sistemul nordic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
1.2.1.2. Sistemul german – austriac ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.2.1.3. Sistemul latin ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
1.2.1.4. Sisteme ale altor state ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 11
1.2.2. Reglementări le gislative în dreptul intern ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 12
1.3. Fenomenul de insolvență în economia reală a României ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. O LTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ….. 19
2.1. Date generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
2.2. Capital social ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.3. Obiectul de activitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.4. Organizare și funcționarea societății ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 24
2.5. Resurse umane ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 25
2.6. S.C. Oltchim S.A. pe piața produselor chimice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 28
2.6.1. Scurta prezentare a produselor fabricate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
2.6.2. Principal ele piațe de desfacere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
2.7. Intrarea în insolvență a S.C. Oltchim S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 31
CAPITOLUL 3. UTILIZAREA ANALIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ÎN PREDICȚIA FALIMENTULUI LA
S.C. OLTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
3.1. Analiza simptomelor de faliment la S.C. OLTCHIM S.A. ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
3.2. Predictia riscului de faliment prin metode patrimoniale ………………………….. ………………………….. …………………… 43
3.3. Predicția riscului de faliment prin metoda scorurilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 58
3.3.1. Modelul Altman ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 59
3.3.2. Modelul Conan -Holder ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 61
3.3.3. Modelul Robu -Mironiuc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 63

CONCLUZII

4
LISTA FIGURILOR

Figura 1.1. Procen tul cererilor din partea debitorilor și creditorilor: 2008 vs 2019
Figura 1.2. Rata insolvențelor noi față de totalul companiilor
Figura 2.1. Structura acționariat S.C. Oltchim S.A.
Figura 2.2. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, după încadrare – Oltchim Rm.Valcea
Figura 2.3. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, dupa încadrare – Oltchim Divizia
Petrochimică Bradu – Pitești
Figura 2.4. Ponderea tipului de produs în total produse vândute pe anul 2012
Figura 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018
Figura 3.2. Comparatie intre valoarea adaugata si cheltuielile cu personalul intre 2014 -2018
Figura 3.3. Rata rentabilitatii economice între anii 2014 -2018
Figura 3.4. Capacitatea de autofinantare între anii 2014 -2018
Figura 3.5. Lichiditatea curenta si rata rapida între anii 2014 -2018
Figura 3.6. Gradul de indatorare între anii 2014 -2018
Figura 3.7. Evoluția f ondul de rulment brut între anii 2014 -2018
Figura 3.8. Evoluția f ondul de rulment net între anii 2014 -2018
Figura 3. 9. Evoluția f ondul de rulment propriu între anii 2014 -2018
Figura 3. 10. Evoluția f ondul de rulment strain între anii 2 014-2018
Figura 3. 11. Evoluția ratei solvabilitatii generale între anii 2014 -2018
Figura 3. 12. Evoluția ratelor indatorarii globale între anii 2014 -2018
Figura 3. 13. Evoluția ratelor indatorarii la termen între anii 2014 -2018
Figura 3. 14. Evoluția ratelor indatorarii la termen între anii 2014 -2018
Figura 3. 15. Evoluția ratelor capacitatii de rambursare la termen între anii 2014 -2018
Figura 3. 16. Evoluția ratelor prelevarii datoriilor financiare între anii 2014 -2018
Figura 3. 17. Evoluția ratelor autonomiei f inanciare globale între anii 2014 -2018
Figura 3.18. Evoluția ratelor autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018
Figura 3.19. Evoluția variabilei Z calculata prin Modelul Altman între anii 2014 -2018
Figura 3.20. Evoluția variabilei Z calculata pri n modelul Conan -Holder între anii 2014 -2018
Figura 3. 21. Evoluția variabilei Z calculata prin modelul Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018

5
LISTA TABELELOR

Tabel 2.1. Acte de reglementare deținute de S.C. Oltchim S.A. în vederea desfășurării activi tății
Tabel 2.2. Membrii Consiliului de Administratie
Tabel 2.3. Directori Executivi
Tabel 2.4. Încadrarea personalului – Oltchim Rm.Valcea
Tabel 2.5. Încadrarea personalului – Oltchim Divizia Petrochimică Bradu – Pitești
Tabel 2.6. Ponderea vânzărilor 200 9-2012
Tabel 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018
Tabel 3.2. Valoarea adaugata între anii 2014 -2018
Tabel 3.3. Rata rentabilitatii economice între anii 2014 -2018
Tabel 3.4. Capacitatea de autofinantare între anii 2014 -2018
Tabel 3.5. Lichiditatea curenta si rata rapida între anii 2014 -2018
Tabel 3.6. Gradul de indatorare între anii 2014 -2018
Tabel 3.7. Fondul de rulment brut între anii 2014 -2018
Tabel 3.8. Fondul de rulment net între anii 2014 -2018
Tabel 3.9. Fondul de rulment propriu între anii 2 014-2018
Tabel 3 .10. Fondul de rulment strain între anii 2014 -2018
Tabel 3.11. Rata solvabilitatii generale între anii 2014 -2018
Tabel 3.12. Ratele indatorarii globale între anii 2014 -2018
Tabel 3.13. Rata indatorarii la termen între anii 2014 -2018
Tabel 3.14. Rata capacitatii globale de rambursare între anii 2014 -2018
Tabel 3.15. Rata capacitatii de rambursare la termen între anii 2014 -2018
Tabel 3.16. Rata prelevarii datoriilor financiare între anii 2014 -2018
Tabel 3.17. Rata autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018
Tabel 3.18. Rata autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018
Tabel 3. 19. Indicatorii de risc ai modelului Altman între anii 2014 -2018
Tabel 3. 20. Probabilitatea falimentului in modelul Conan -Holder
Tabel 3. 21. Indicatorii de risc ai modelului Conan -Holder între anii 2014 -2018
Tabel 3. 22. Indicatorii de risc ai modelului Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018

6
INTRODUCERE

Temă de disertație „Utilizarea analizei economico -financiare în predicția falimentului” este
unul de actua litate întrucât în societatea modernă, insolvența captă un rol tot mai important. În
contextul extinderii crizei generate de Covid -19, activitatea companiilor nu este deloc bună,
numărul salariaților aflați în concediu fără plată, în șomaj tehnic și dispon ibilizați crește constant,
iar mulți fondatori nu știu dacă firmele lor vor supraviețui, fapt ce a facut ca activitatea desfășurată
de specialiștii în insolvență să fie în creștere. Insolvența este privită ca o boală a societăților și după
cum bine știm ma i bine prevenim decât să tratam, de aceea, trebuie să avem în vedere toate
dispozițiile legale pe care legiuitorul le pune la dispoziția persoanelor care ajung în această stare.
În scopul deslușirii dispozițiilor legale aplicabile și a condițiilor aplicăr ii acestor dispoziții,
este necesară o analiză a delimitărilor concep tuale în cadrul procedurilor de insolvență.
Una dintre problemele semnalate de doctrina de specialitate este aceea a diferenței dintre
noțiunea de insolvabilitate și cea de insolvență. Î ntre cele două concepte nu se poate pune semnul
egalității; insolvabilitatea fiind specifică raporturilor de drept fiscal , iar insolvența specifică
raporturilor născute din afaceri comerciale supuse normelor de drept comercial.
Insolvabilitatea și insolven ța nu sunt simple expresii, sunt instituții juridice de maximă
importanță întrucât identifică regimul juridic aplicabil unor proceduri de executare silită declanșate
față de debitori al căror statut personal este diferit.
Totodată, este greșit să fie pus s emnul egalității între insolvență și faliment. Insolvența este
caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor, în timp ce falimentul este,
practic, ultima soluție atunci când, în mod cert, redresarea unei societăți nu mai este p osibilă,
singura cale de a achita toate sau o parte din datoriile sale fiind lichidarea în întregime a activului.
Numeroase studii circumscrise analizei economico -fiannciare se focalizează pe previziunea
falimentului, aceasta se întâmplă pentru că falimen tul este mai ușor de definit din punct de vedere
metodologic decât succesul. Importanța predicției falimentului și înțelegerea cauzelor este în cele
din urmă o chestiune practică și pragmatică.
Aprecierea și evaluarea stării de sănătate financiară a unei entități în diagnosticul
economico -financiar impun evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, dintre care unele
semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea) acesteia, iar altele prefigurează falimentul
(insolvabilitatea) ce îi amenință supraviețuirea .
În contextul pandemiei de Coronavirus, România trece, ca oricare țară afectată, prin
momente economice grele.
La început, epidemia COVID -19 din China a afectat un număr limitat de linii de business,
dar de atunci s -a transformat într -o pandemie globală. Repercusiunile sale au creat un dublu soc
(ofertă și cerere) care afectează un număr mare de industrii din întreaga lume. Această criză nu
poate fi comparată cu alte crize din trecut întrucat toate au avut origini financiare (de exemplu,
criza creditelor globale din 2008 -2009, Marea Depresiune din 1929). Întrebarea nu mai este ce țări
și sectoare de activitate vor fi afectate de acest șoc, ci mai degrabă cine va scăpa.
Șocul ar putea fi și mai violent în economiile emergente, precum cea a României: pe lâng ă
gestionarea pandemiei, aceste economii se confruntă și cu scăderea prețurilor la petrol, precum și
cu ieșirile de capital care au crescut de patru ori față de nivel lor din 2008.

7
În acest context, Coface prognozează că în 2020 se va înregistra prima rece siune economică
globală după 2009, cu o rată de creștere de -1,3% (după o creștere de 2,5% în 2019). Coface
estimează că 68 de țări vor intra în recesiune (față de numai 11 anul trecut), comerțul mondial va
scădea cu 4,3% în acest an (după o scădere de 0,4 % în 2019) și se va înregistra o creștere de 25%
a afacerilor închise (comparativ cu predicțiile de 2% din luna ianuarie).
În România, spectrul falimentului se adâncește pentru tot mai multe companii din domenii
diverse. Potrivit unui studiu realizat de Te rmene.ro, după declararea Stării de Urgență din 16 martie
2020, 40% dintre companii și -au continuat activitatea, 37% și -au redus -o, iar 23% își închid
operațiunile.
Una dintre cele mai mari companii de produse chimice din România, înființată în anul 1966
sub denumirea de Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea, devenind mai apoi o societate comercială
pe acțiuni, sub denumirea S.C. OLTCHIM S.A., a intrat în insolvență la 30 ianuarie 2013. În anii
ce au urmat, 2013 -2019, societatea s -a aflat în etapa de reorganiza re judiciară, urmărindu -se
reducerea datoriilor de circa 800 milioane de euro acumulate până la finele anului 2013.
Lucrarea de față își propune să aducă în prim plan importanța și utilitatea analizei
economico -financiare în predicția falimentului. Studiul de caz din capitolul al 3 -lea al lucrării, se
va axa pe calculul și interpretarea indicatorii pe care literatura de specialitate îi enunță ca fiind
simptome ale falimentului (cheltuieli excesive, diminuarea valorii adăugate, insuficiența
rentabilității ec onomice, capacitatea de autofinanțare insuficientă, lipsa de lichiditate și îndatorarea
excesivă, creșterea presiunilor din partea creditorilor). Alegerea societatii pentru realizarea
studiului de caz s -a bazat pe trecerea acesteia prin toate etapele proce durii de insolventa incepand
cu anul 2013, acest lucru facand mai usoara intelegerea cauzelor dezechilibrului economic si
efectului deciziilor luate in vederea redresarii si evitarii falimentului societatii.
Metodele de predicție a riscului de faliment ut ilizate în realizarea studiului sunt metodele
patrimoniale și metoda scorurilor, scopul fiind de a analiza aptitudin ea societății OLTCHIM S.A.
de a fi sol vabilă și de a evita falimentul si, totodata, de a intelege factorii si deciziile care au dus la
falim entarea acesteia in ciuda incercarilor de reorganizare.

1
CAPITOLUL 1. FENOMENUL DE INSOLVENȚĂ

Noile realități ale secolului al XXI -lea impun o reformare a sistemului economic și juridic
din țara noastră pentru a depăși efectele crizei provocate de Coronavirus. Pe lângă efectele
negative ale crizei, aceasta va determina totodată un efort colectiv din partea specialiștilor în
materie economică și juridică în scopul adaptării legislației interne, adaptare care pe de -o parte, să
vizeze o armonizare cu legislația europeană și, pe de altă parte, să găsească soluții concrete și de
imediată aplicare problemelor ivite în actualul context socio -economic.
Fenomenul insolvenței este unul complex, iar componenta sa economică interesează în
primul rând pe cre ditori. Comerțul modern se bazează pe credit, pe încrederea acordată partenerului
de afaceri că își va plăti la scadență datoria. Neplata, având ca motiv insuficiența fondurilor bănești
disponibile, constituie un incident grav care poate degenera într -un lanț de incapacități de plată.
Legea insolvenței trebuie să fie concepută ca o piesă funcțională a mecanismului legislativ, care
trebuie să elimine pe cei ce au compromis afacerea prin acțiunile ilicite ale membrilor organelor
de conducere și supraveghere ș i să îi protejeze pe cei care au funcționat cu respectarea legii, dar au
eșuat din motive neimputabile.
Având în vedere contextul economic european actual, “insolvența” reprezintă un domeniu
care trebuie să se bazeze pe aceleași linii directoare în toate ț ările membre ale Uniunii Europene.
La acest nivel există o preocupare pentru asigurarea unor legislații similare în materie de insolvență
pentru țările membre ale Uniunii Europene, iar similitudinea acestora poate rezulta numai din
însușirea unor principii directoare comune.

1.1. Delimitări conceptuale în cadrul procedurilor de insolvență

În scopul deslușirii dispozițiilor legale aplicabile și a condițiilor aplicării acestor dispoziții ,
este necesară o analiză a delimitărilor conceptuale în cadrul procedur ilor de insolvență .
Una dintre problemele semnalate de doctrina de specialitate este aceea a diferenței dintre
noțiunea de insolvabilitate și cea de insolvență . Între cele două concepte nu se poate pune semnul
egalității ; insolvabilitate a fiind specific ă raporturilor de drept civil , iar insolvenț a specific ă
raporturilor născute din afaceri comerciale supuse normelor de drept comercial.
Insolvabilitatea și insolvența nu sunt simple expresii, sunt instituții juridice de maximă
importanță întrucât identifică regimul juridic aplicabil unor proceduri de executare silită declanșate
față de debitori al căror statut personal este diferit. 1
Totodată, este greșit să fie pus semnul egalității între insolvență și faliment. Insolvența este
caracterizată prin insuficien ța fondurilor bănești pentru plata datoriilor, în timp ce falimentul este ,
practic, ultima soluție atunci când, în mod cert, redresarea unei societăți nu mai este posibilă,
singura cale de a achita toate sau o parte din datoriile sale fiind lichidarea în î ntregime a activului.

1 Eugenia Florescu, Legea insolvenței per soanei fizice incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene și contrară
jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. O lege care încalcă dreptul, Revista Romana de Drept al
Afacerilor, Ed. Wolters Kluwer, nr. 5 din 2015, p.6

2
1.1.1. Noțiunea de insolvabilitate

Orice întreprindere care -și propune ca obiectiv dezvoltarea și creșterea economică se
confruntă cu probleme legate de insuficiența resurselor financiare. Mărirea nevoii de finanțare
este în funcție de ext ensiunea obiectivelor fixate, de diversificarea activităților desfășurate.
Indiferent de natura provenienței resurselor, acestea vor crea întreprinderii avantaje competitive
dacă utilizarea lor va fi urmată de o creștere susținută a fluxurilor de lichidită ții. Deoarece
obținerea veniturilor și încasarea mijloacelor bănești preconizate nu este garantată, întreprinderile
se confruntă, în permanență, cu un risc de afaceri care se manifestă prin incapacitatea de a acoperi
costurile totale suportate din venituri le înregistrate și cu riscul de insolvabilitate, când încasările
totale sunt insuficiente efectuării plăților.
Consecințele unei stări de insolvabilitate sunt de ordin material, prin costurile implicate
de măsurile ce trebuie luate, și psihologice, având î n vedere toți „actorii” implicați în funcționarea
entității: creditori, manageri, personal.
Legea nr. 85/2014, numită și Legea insolvenței, nu conferă o definiție stării de
insolvabilitate, aceasta reprezentând un dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care
valoarea elementelor pasive depășește valoarea elementelor active.
Insolvabilitatea este o noțiune specifică dreptului fiscal , desemnând starea deficitară a
patrimoniului unui debitor care se concretizează în depășirea valorică a element elor active de către
componentele pasivului, cu consecința imposibilității creditorilor de a obține plata datoriilor
exigibile, pe calea executării silite. 2
Un înțeles al insolvabilit ății îl regăsim în art. 176, alin. 1 din O.G. 17/2015 privind Codul
de procedură fiscală, conform căruia: „… este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri
urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri
urmăribile”. 3
Doctrina a calificat însă starea de insolva bilitate drept ”starea deficitară a patrimoniului
debitorului, concretizată în depășirea valorică a elementelor active de către elementele pasive”,
Această stare conduce la „imposibilitatea, pentru creditori, de a obține, prin executare silită, plata
dator iilor ajunse la scadență”. 4

1.1.2. Noțiunea de insolvență

Una dintre cele mai vechi activități umane o reprezintă comerțul, el prinzând contur o dată
cu apariția ideii de proprietate, când omul a conștientizat că anumite bunuri sunt ale sale și că
acestea s e delimitează de cele care aparțin altor persoane.
Deși inițial comerțul a fost practicat sub forma schimbului (troc), doar pentru satisfacerea
necesităților existențiale de zi cu zi ale oamenilor, odată cu apariția banilor trocul a fost înlocuit cu
vânzar ea-cumpărarea, comerțul devenind o profesie practicată de un anumit grup specializat în

2 Mircea N. Costin, Angela Miff, Falimentul. Evoluție și actualitate, Ed. Lumina Lex, București, 2000, p. 63.
3 Art. 176, alin. (1) din Codul de procedură fiscală , actualizat prin Ordonanța Guvernului nr. 17 din 15 iulie 2015,
publicat în Monitorul Oficial nr. 540 din 20 iulie 2015 .
4 http://legeaz.net/dictionar -juridic/insolvabilitate

3
această activitate, care nu mai urmărea realizarea propriilor trebuințe, ci satisfacerea nevoilor altora
și obținerea de profit 5.
Profitul fiind determinat de caracteru l speculativ al comerțului, realizarea lui presupune un
anumit risc, asumat de comercianți, fără ca prin aceasta activitatea comercială să se transforme într –
un joc al hazardului, în care aleatoriul să domine. Totuși, este posibil ca un comerciant, în decu rsul
activității sale, ca o consecință a unor afaceri nereușite, să ajungă în situația de a nu mai putea face
față datoriilor sale 6.
Angrenarea unui comerciant în relații complexe și continue cu diverși furnizori (creditori),
pe de o parte, și cu clienții (debitori) pe de altă parte, implică funcționarea mecanismului de încasări
și plăți dintre aceștia. Dacă mecanismul se întrerupe, se blochează din cauza lipsei lichidităților la
o verigă din acest circuit, activitatea mai multor comercianți, legați prin su ccesiunea operațiilor lor,
este amenințată.
Activitatea comercială se fundamentează atât pe promovarea creditului, cât și pe securitatea
și celeritatea operațiilor comerciale, acestea reprezentând funcții vitale ale mediului economic care
sunt grav afectat e de declanșarea insolvenței comerciale.
Încă din vechiul drept roman, procedura de executare colectivă a fost aplicată numai
debitorilor care aveau dificultăți financiare, această caracteristică menținându -se până în zilele
noastre. Atâta vreme cât un deb itor își achită la scadență datoriile asumate, creditorii nu au nici un
interes să solicite instanței judecătorești competente, aplicarea procedurii insolvenței, indiferent
dacă datornicul este sau nu o persoană solvabilă, adică în patrimoniul său predomin ă elementele
de activ ori cele de pasiv. 7
Noțiunea de insolvență implică o situație patrimonială dificilă sau de criză a unui
comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen și în bune condiții a
obligațiilor de plată asumate .
Din acest punct de vedere, Codul comercial, în dispozițiile art. 695, se referea la „încetarea
plăților” de către un comerciant, noțiune preluată inițial și de fosta Lege a reorganizării și lichidării
judiciare.
Conform Legii 85/20 14 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență ,
insolvență este „ acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența
fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile ”.8
Faptul că noțiunea de „inso lvență” beneficiază de o definiție legală, cuprinsă în art. 5 pct.
29 a Legii 85/2014, asigură stabilitate conținutului condiției esențiale pentru aplicarea procedurii
insolvenței profesioniștilor și, totodată, permite determinarea momentului intervenției instanței de
judecată în activitatea debitorului. 9
Din definiția legală se poate deduce cu ușurință că cele două caracteristici esențiale ale
insolvenței sunt reprezentate de insuficiența fondurilor bănești disponibile în patrimoniul
debitorului și de nepl ata datoriilor scadente, certe și lichide, cauzată de lipsa lichidităților. Așadar,
insolvența nu se caracterizează prin starea de fond generală precară a afacerilor profesionistului în
cauză, sau existența unui pasiv mai mare decât activul patrimonial al debitorului chemat în

5 S. Angheni, Drept comercial, Ed. Oscar Print, București, 1997, pag. 7
6 I. Schiau, Regimul juridic al insolvenței comerciale, Ed. ALL Beck, București, 2001, pag. V -VI
7 Csaba Bela Nasz, Procedura insolvenței persoanei fizice, Ed. Universul Juridic București, 2016, p. 15
8 Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014.
9 Stanciu D. Cărp enaru, Tratat de drept comercial român, Ed. A 4 -a actualizată, Ed. Universul Juridic, București,
2014, p. 715

4
judecată, adică insolvabilitatea sa, ci printr -o lipsă a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea
datoriilor certe, lichide și exigibile. 10
Încetarea plăților trebuie să aibă un caracter de generalitate și să constituie indiciul e xterior
și manifestarea dezordinii și neputinței profesionistului de a executa obligațiile scadente, certe și
lichide asumate, de unde rezultă că aceasta trebuie privită ca un fapt complex supus interpretării și
aprecierii judecătorului -sindic .
Afacerea, ca activitate, se definește prin risc. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea
de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică
libera concurență. În această accepțiune, riscul definește:
 fapta de comerț, care are această natură juridică întrucât este făcută în vederea obținerii de
profit; fapta de comerț este o afacere, întrucât are la bază ideea de risc, adică posibilitatea de
câștig sau pierdere; motivul determinant al încheierii actului d e comerț este acela al obținerii
de profit .
 întreprinderea, care este un complex de acte, fapte sau operațiuni comerciale, organizate de
întreprinzător în vederea obținerii de profit, pe risc economic propriu; simplificat spus,
întreprinderea este o aface re pentru că presupune un risc;
 calitatea de comerciant, care se dobândește în momentul în care persoana în cauză începe să
desfășoare în mod obișnuit operațiuni de comerț, în nume propriu și pe risc economic propriu;
o persoană devine întreprinzător (com erciant) în momentul în care își asumă un risc;
 societatea comercială, care se constituie în vederea obținerii de beneficii de către asociați sau a
împărțirii pierderilor ce ar putea rezulta; societatea comercială este o forma de organizare a
unei întrepr inderi, deci a unui risc;
 concurența comercială, care este un joc al oportunităților de afaceri, în care hazardul este mai
mult sau mai puțin prezent; concurenții câștigă sau pierd în defavoarea, respectiv, beneficiul
celor cu care concurează; concurența l oială este cazul unic în care concurentul are un adevărat
„drept de a -l prejudicia” pe celălalt concurent;
 insolvență, care este eșecul sau chiar catastrofa întreprinzătorului, starea, de cele mai multe ori
iremediabilă, pe care întreprinzătorul ar fi tre buit, dar nu a putut, să o evite; procedura
insolvenței este modul în care legea și tribunalele organizează eșecul în afaceri. 11

1.1.3. Noțiunea de faliment

Din punct de vedere istoric, noțiunea de ”faliment” pare să provină din cuvântul latin „fallo"
sau „f allere”, ce înseamnă a rata, a nu reuși, a nu izbuti, a da greș, dar și a înșela. Mai exact,
termenul desemnează un eșec în afaceri, o incapacitate de plată a debitorului în frauda creditorilor
săi. În dreptul evului mediu, debitorul falit era numit fallit us ergo fraudator, fiind considerat un
infractor, fără a se face distincție între motivele care au determinat imposibilitatea îndepliniri
obligației asumate de către comercianți.
Instituția falimentului s -a impus încă de la începuturile relațiilor comercia le, ca o reacție
față de disfuncțiile provocate de activitatea deficitară a anumitor comercianți care, neonorându -și

10 Ion Turcu, Mădălina Stan, Compatibilitatea normelor Codului de procedură civilă cu specificul procedurii
insolvenței, Revista de Drept Comercial nr. 12/2005, p. 10.
11 Eftimie Antonescu , Codul comercial adnotat , vol. I, ed. Tiparul Românesc, București, 1925, p.186 .

5
la scadență obligațiile bănești, periclitează securitatea creditului, antrenând un blocaj financiar.
Atitudinea față de comercianț i într-o astfel de situație a fost determinată de factorii economici
speci fici diferitelor epoci și regiuni. 12
În dreptul intern, juriștii manifestă în prezent o oarecare reticență în utilizarea termenului
de faliment, drept accepțiune generală. Expresia dreptul fal imentului a ieșit din uz , fiind
abandonată în favoarea expresiei dreptul întreprinderilor în di ficultate sau dreptul procedurilor
colective. Această evoluție, proprie dreptului francez, a deplasat cadrul terminologic pentru a
traduce o veritabilă transform are a obiectivelor și deci a conținutului materiei. 13
Inițial, în accepțiunea dreptului român, termenii de faliment și insolvență au fost utilizați
cu același sens. Astfel, conform primelor norme care reglementau procedura insolvenței, titulatura
procedura falimentului acoperea deopotrivă procedura de reorganizare, cât și procedura de
lichidare, ultima fiind denumită, impropriu, etapa falimentului, ceea ce a generat o percepție
eronată asupra ansamblului procedurii, conferindu -i un caracter defăimător. Regle mentările recente
au corectat această imprecizie, termenul de insolvență fiind utilizat în mod adecvat pentru
desemnarea procedurii colective în ansamblul său. 14
În tratarea instituției falimentului s -au evidențiat două abor -dări, în parte contradictorii:
prima consideră falimentul un fapt obiectiv, iar cealaltă un produs juridic.
Conform unei abordări, s -a afirmat că falimentul este, înainte de toate, o stare economică,
care constă în imposibilitatea patrimonială absolută de a face față datoriilor contracta te. Această
definiție este utilă căci dreptul, înțeles ca disciplină științifică, încearcă, de o manieră ideală, a se
ancora în realitatea obiectivă, astfel că toate construcțiile pur intelectuale sunt întâmpinate cu
prudență. Accepțiunea conform căreia fa limentul coincide cu situația desemnată în general prin
termenul de insolvabilitate este unanim admisă, direct sau indirect, de doctrina internațională. Din
perspectivă istorică, acesta este rezultatul unei tradiții care își are originea în legile comercia le din
Florența. 15
Pe de altă parte, concepția obiectivă asupra falimentului comportă unele rezerve. Este dificil
de admis că simpla încetare a plăților, fie ea însoțită de deprecierea situației patrimoniale a
debitorului, poate fi într -adevăr considerată d rept o stare de faliment. Pentru declararea unei astfel
de stări, decizia autorității publice referitoare la deschiderea procedurii împotriva debitorului pare
a fi indispensabilă. S -ar putea totuși obiecta că problema menționată nu este înlăturată, ci doar
deplasată în acest fel: respectiva decizie nu face decât să constate, să declare un faliment
preexistent, fără să producă vreo schimbare în situația debitorului. Totuși, o analiză riguroasă
conduce la concluzia că această constatare se referă aici la star ea economică, la insolvabilitatea
debitorului, și nu la starea sa de faliment. De asemenea, trebuie să admitem că înainte de
pronunțarea unei decizii ne aflăm în prezența unui insolvabil, și nu a unui falit, dreptul falimentului
neluând în considerare decâ t cea de -a doua categorie. În toate cazurile, o asemenea poziție ridică
în prezent tot mai multe rezerve, datorită evoluției înregistrate de legislațiile naționale și
dificultăților privind înțelegerea noțiunii de activ patrimonial al debitorului.
Conform unei alte abordări, falimentul este starea în care se găsește un debitor supus unei
proceduri colective, egalitare și reglementate, supusă supravegherii unei autorități publice. Această

12 Stanciu D. Cărpenaru, op.cit., p. 540.
13 M.N. Costin, A. Miff, Falimentul. Evoluție și actualitate, Ed. Lumina Lex, București, 2000 , p. 41 .
14 A. Birchall, Procedura insolvenței. Reorganizarea judiciară și procedura falimentului. Note de curs incluzând
procedura concordatului preventiv și a mandatului ad -hoc, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 10.
15 J.F. Bregi, Quelques aspect s du droit de la faillite d’après les arrêts notables du Parlement au Pays du Provence, în
Procédures collectives et droit des affaires: Morceaux choisis – Mélanges en l`honneur d`Adrienne Honorat, Frison –
Roche, Paris, 2000, p. 38.

6
procedură vizează despăgubirea creditorilor, redresarea debitorului, dar și sancționarea acestuia.
Definiția permite identificarea trăsăturilor caracteristice falimentului. Mai înainte de toate,
falimentul reprezintă o procedură generală care afectează în principiu ansamblul patrimoniului
debitorului, pasivul și activul deo potrivă. De asemenea, caracteristic procedurii falimentului este
faptul că privește un debitor care își pierde drepturile asupra patrimoniului său și care este astfel
desesizat de bunurile sale. Nu în ultimul rând, specific procedurii este aceea că un repr ezentant al
procedurii, respectiv sindicul, este numit, însărcinat să vegheze la respectarea intereselor cauzei. 16
Pentru definirea juridică a falimentului au fost propuse mai multe formulări, care au
încercat să cuprindă trăsăturile distinc -tive ale instit uției.
În doctrina interbelică, falimentul era definit ca o procedură de executare silită, aplicabilă
„comercianților aflați în încetare de plăți pentru datorii comerciale, cu scopul de a lichida avutul
acestora, pentru satisfacerea în mod egalitar a drep turilor tuturor creditorilor” 17. Din aceeași
perspectivă, au fost decelate și alte sensuri ale noțiunii, cum ar fi:
 starea juridică a comerciantului față de care s -a pronunțat o sentință declarativă de faliment, cu
urmări grave asupra statutului acestuia, s pre exemplu, urmări infamante care dispăreau numai
după reabilitare;
 imposibilitatea efectuării plăților comerciale. 18
Doctrina postbelică a considerat falimentul o procedură de executare silită, cu caracter
unitar, colectiv, consensual și egalitar, privind toate bunurile debitorului comun al mai multor
creditori, în scopul satisfacerii intereselor fiecăruia dintre aceștia. 19
Treptat, legislația insolvenței a devenit din ce în ce mai complexă, fără să ajungă vreodată
la rezultate satisfăcătoare, fiind tot mai indulgentă cu debitorul, ajungând să pericliteze ideea de
credit, ca încredere în comercianți. Astfel, s -a apreciat că această tendință a condus la instaurarea
unui drept de a nu -și plăti datoriile în favoarea debitorului falit. 20
În concepția contemporană , falimentul este descris drept o cale specială de executare silită
asupra tuturor bunurilor debitorului care a încetat plata datoriilor sale. 21
O definiție actuală a noțiunii de faliment o regăsim doar în textul Legii nr. 85/2014, text
potrivit căruia “pro cedura falimentului este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și
egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului,
urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”. 22 Practic, din punct de vedere
procedural, falimentul este o fază, o etapă a procedurii insolvenței, respectiv faza finală a acesteia.
Prin urmare, procedura falimentului reprezintă procedura de insolvență concursuală,
colectivă și egalitară, care se aplică d ebitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru
acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului în registrul în care este înmatriculat. 23

16 J.E. Stiglitz, Bankrup tcy Laws: Basic Economic Principles, în S. Claessens, S. Djankov, A. Mody (eds.), Resolution of
Financial Distress: An International Perspective on the Design of Bankruptcy Laws, WBI Development Studies,
World Bank, International Bank for Reconstruction an d Development, 2001, p. 22.
17 M. Pașcanu, Dreptul falimentar român, Ed. Cugetarea, București, 1927, p. 12.
18 Idem, p. 13.
19 T.R. Popescu, Dreptul comerțului internațional, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 155
20 G. Ripert, Le droit de ne pas payer ses dettes, DH 1936, Chron, p. 57.
21 I. Macovei, Dreptul comerțului internațional, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 181.
22 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 5 pct. 45
23 A. Birchall, op . cit., p. 26.

7
1.2. Reglementarea procedurilor de insolvență

Procedura de insolvență „constituie un ansamblu de norm e juridice, prin care se urmărește
obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii
săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizarea juridică bazată pe
un plan de r eorganizare sau prin faliment. ”24
În contextul doctrinei europene de specialitate se vorbește tot mai mult despre existența
unui principiu incident în procedura de insolvență, și anume principiul transparenței patrimoniului
debitorului insolvent, motiv pent ru care crește interesul comunitar al acestei legi. Procedura de
insolvență având drept scop principal îndestularea creanțelor creditorilor, este nevoie ca aceștia să
cunoască întinderea patrimoniului ce urmează să suporte satisfacerea creanțelor lor iar s ituațiile în
care o persoană ajunge să aibă domiciliul dispus în 2 sau mai multe tări sunt destul de dese, astfel
cunoașterea patrimoniului complet al unei persoane este destul de greoaie. Cea mai mare problemă
este reprezentată de procedurile transfrontal iere intracomunitare cât și de legislația țărilor membre
comunitare care consideră patrimoniul unei persoane ca fiind secret, iar statul este însărcinat să îl
protejeze de orice ingerință externă cât și internă în afara celor legitime și legale. Principale le
reglementări comunitare au efecte în interiorul spațiului comunitar, rezultând de aici ideea că
debitorul ar trebui să -și declare în fața creditorului urmăritor și bunurile situate în afara statului său
de reședință, dar în interiorul Uniunii Europene.

1.2.1. Reglementări legislative europene

Ideea unui act comunitar care să stabilească reguli comune aplicabile statelor membre ale
Comunității Economice Europene a apărut chiar odată cu Tratatul de la Roma din 25 martie 1957,
în special ca o posibilitate pen tru statele membre să organizeze procedurile de insolvență dintre
ele.
În secolul trecut, concepția clasică referitoare la faliment a fost treptat abandonată.
Concurența și globalizarea au determinat apariția crizelor financiare neimputabile
întreprinzăto rului. Insolvența a devenit, în astfel de cazuri, tratabilă. Dacă în trecut falimentul era
un accident individual al comerciantului sau o consecință a unei gestiuni greșite ori frauduloase, în
prezent falimentele ating sectoare economice întregi. Falimente le sunt provocate uneori de
evenimente naționale/ințernationale, de conjuncturi politice sau economice nefavorabile. Prima
lege care, la nivel mondial, a introdus procedura de redresare sau reorganizare judiciară care să
asigure supraviețuirea comerciantul ui care merită să fie salvat, este US “Bankruptcy reform act”
din 1978, lege care, în prezent, este integrată în US Commercial Code (formând obiectul capitolului
XI din acest cod). Această reglementare a constituit modelul legilor de reorganizare judiciară ,
inclusiv a celei franceze. Într -adevăr, prin Legea din 1985, Franța a introdus pentru prima dată
procedura “redresării judiciare”, alături de lichidarea judiciară (care a înlocuit clasicul faliment).
În noua concepție, procedura insolvenței apare ca o p rocedură care permitem
întreprinzătorului aflat în dificultate să eșueze în mod organizat.

24 St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediția a V -a, Ed. Universul Juridic, București, 201 6, p. 725.

8
Importanța deosebită a procedurilor de insolvență a forțat Comisia Europeana să emită
propriile reglementări în materie de insolvență, menite în special să rezolve p robleme relative la
insolvența transfrontalieră și la protecția salariaților din întreprinderile insolvente.
Regulamentului CE 1346/2000 privind procedurile de insolvență, a avut o evoluție greoaie
și sinuoasă datorită laturii financiare pe care o trateaz ă. În evoluția acestui proiect pot fi evidențiate
trei etape principale, și anume prima etapă de căutări și de negocieri mai mult sau mai puțin intense,
cuprinsă între anii 1960 și 1996, cea de a doua etapă cuprinsă între 1996 și 2000 prin care s -a reușit
metamorfozarea Convenției privind procedurile de insolvență (1995) în regulament european și
anume Regulamentul CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență și cea de -a treia etapă ce
a constat în intrarea în vigoare a Regulamentului la data de 31 ma i 2002.
Regulamentul CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență cuprinde norme de drept
internațional privat având ca scop unificarea regulilor de drept internațional privat ale statelor
membre privind procedurile de insolvență colective ce au efe cte intracomunitare, prin intermediul
dispozițiilor sale referitoare la competența jurisdicțională, competența legislativă, executarea
hotărârilor străine, coordonarea procedurilor principale și secundare. 25
La 12 decembrie 2012, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Regulamentului (CE)
nr. 1346/2000 al Consiliului. În raportul Comisiei se concluzionează că regulamentul funcționează,
în general, bine, dar că ar fi de dorit să se îmbunătățească aplicarea unora dintre dispozițiile acestuia
în vederea p erfecționării administrării efective a procedurilor transfrontaliere de insolvență.
Întrucât regulamentul menționat a fost deja modificat de mai multe ori și urmează să se
efectueze noi modificări, acesta a fost reformat în interesul clarității , astfel pu nându -se bazele
Regulamentului ( UE) nr. 848/2015 care are ca domenii de activitate:
 Procedurile preventive care promovează salvarea debitorilor viabili din punct de vedere
economic și acordarea unei a doua șanse antreprenorilor;
 Procedurile colective baza te pe insolvența debitorului, proceduri care implică desesizarea totală
sau parțială a acestuia și desemnarea unui lichidator;
 Procedurile colective aplicabile debitorului care are centrul principalelor interese situat pe
teritoriul Uniunii Europene, inde pendent de calitatea debitorului, persoană fizică sau juridică,
comerciant sau necomerciant;
 Insolvența grupurilor de societăți.
Hotărârile cu privire la desfășurarea și închiderea procedurilor de insolvență pronunțate de
o instanță a unui stat membru com petentă în temeiul art. 3 din Regulamentul 848/2015 și
recunoscută în temeiul art. 19 din Regulamentul 848/2015, precum și concordatele aprobate de o
instanță, sunt recunoscute fără nicio formalitate suplimentară.
Executarea hotărârilor cu privire la desf ășurarea și închiderea procedurilor de insolvență pe
teritoriul altui stat membru se realizează în acord cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr.
1215/2012.
În textul regulamentului nu există o definiție explicită a stării de insolvență, aceasta fiind
guver nată de legea națională aplicabilă 26, adică de legea statului de deschidere a procedurii pentru
că nu poate există o constatare a stării de insolvență decât acea care este făcută de legea statului în
care procedurile de insolvență au fost deschise întrucât doar statul respectiv poate cunoaște nivelul
economic intern și situțiile în care se ajunge la insolvență.

25 Ana Maria Lupulescu, Revista română de drept comunitar, nr. 3/2007, p.69 .
26 Art. 5, Alin. (29) din Legea 85/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014.

9
1.2.1.1. Sistemul nordic

Potrivit legislației europene 27, atât societățile comerciale, cât și persoanele fizice pot încheia
în mod voluntar acorduri cu cr editorii în vederea reducerii datoriilor. Astfel de acorduri nu sunt
reglementate în mod special prin lege, dar au același regim juridic ca și alte tipuri de acorduri.
În Suedia, persoanele pot solicita restructurarea datoriei în temeiul Legii privind
restructurarea datoriilor.
Condițiile în care se poate formula o astfel de cerere sunt următoarele: debitorul trebuie să
aibă reședința în Suedia, cuantumul datoriilor trebuie să fie atât de ridicat, încât este exclusă
posibilitatea achitării acestora în viit orul apropiat și restructurarea datoriei este singura soluție
viabilă.
Debitorul (persoană fizică sau juridică) aflat în imposibilitate de plată, și anume, acel
debitor care se află în incapacitatea de a -și plăti datoriile în mod corespunzător, fără ca ac eastă
incapacitate să fie temporară, poate fi declarat în stare de faliment.
Cererea privind declararea falimentului se formulează în fața instanței de judecată în a cărei
rază teritorială domiciliază debitorul, iar în cazul unei societăți, la instanța în a cărei rază teritorială
se află sediul debitorului. Cererea poate fi formulată atât de de către debitor, cât și de unul dintre
creditorii săi. Instanța hotărăște cu privire la oportunitatea deschiderii procedurii falimentului și
numește un administrator judiciar.
Falimentul reprezintă o procedură judiciară, așa încât, instanța este cea care hotărăște
declanșarea sau încetarea procedurii de faliment.
Legea insolvenței daneze datează încă din anul 1977. Modificări majore ale acestui act
normativ au surveni t în anul 1984, cu privire la suspendarea plăților și reeșalonarea debitelor, în
anul 1996 în privința consolidării rolului administratorului judiciar și în anul 2007 prin introducerea
unor proceduri mai accelerate de insolvență, precum și întărirea și înă sprirea controlului instanței
de judecată cu privire la activitatea administratorului judiciar. În urmă cu un deceniu, această lege
a fost modificată, purtând în prezent titulatura de Legea nr. 1259 / 23 octombrie 2007.

1.2.1.2. Sistemul german – austriac

Potri vit legislației austriece, se disting două tipuri de proceduri în materia insolvenței, și
anume Procedura reorganizării, guvernată de Legea Reoragnizarii din Austria și Procedura
falimentului, guvernată de Legea falimentului austriacă.
Procedura reorganiz ării se aplică în situația debitorului aflat în stare de insolvență sau în
iminență de a intra în aceată stare. Ambele proceduri se aplică atât persoanelor fizice, cât și celor
juridice.
Premisele pentru intrarea în faliment le constituie, fie starea de i nsolvență a debitorului, fie
situația de supraîndatorare a debitorului. 28

27 Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de
insolvență, art. 1 alin.1 lit. c.
28 Austrian Bankruptcy Act, Sectiunea 67.

10
Un aspect interesant al procedurii insolvenței din Austria este acela că, Tribunalul
competent să judece și să conducă procedura de insolvență, trebuie să verifice dacă debitorul are
suficiente active pentru a acoperi măcar costurile inițiale ale procedurii de insolvență și faliment.
În situația în care debitorul nu dispune de aceste resurse, cererea de deschidere a procedurii
falimentului va fi respinsă, cu excepția cazului în care c el care a solicitat deschiderea procedurii,
sau o altă persoană, face o plată în cuantum de minim 4.000 euro, care poate fi solicitată înapoi
ulterior, în cazul în care există disponibilități financiare pentru acoperirea costurilor întregii
proceduri.
În dreptul german, procedura insolvenței 29 se aplică atât asupra patrimoniului persoanelor
juridice, cât și asupra patrimoniului persoanelor fizice, chiar și atunci când acestea din urmă nu
desfășoară o activitate comercială.

1.2.1.3. Sistemul latin

Procedura inso lvenței franceze are aspecte comparabile cu sistemul german, ca de exemplu,
tranzacția extrajudiciară și descărcarea datoriilor rămase neacoperite după o perioadă de bună
conduită. Regulamentul privind insolvența consumatorului a fost introdus în Franța în anul 1989,
prin modificarea Codului Consumatorului (Cod de la consummation).
Procedura judiciară se desfășoară numai după parcurgerea unei proceduri prealabile
extrajudiciare, gratuite, în fața comisiei pentru populația îndatorată (Commission de
Surendent tement), la Banca Centrală Franceză. Legea franceză pune un puternic accent pe
negocierea unui plan de rambursare amiabil înainte de luarea altor măsuri suplimentare în cadrul
procedurii falimentului.
În Belgia, cele mai importante proceduri de insolvență sunt administrarea judiciară,
falimentul și concordatul. Sistemul juridic belgian face distincție între comercianți și
necomercianți. Numai comercianții pot solicita administrarea judiciară și pot fi declarați în stare
de faliment.
Procedura de faliment în legislația belgiană, reprezintă un simplu mecanism de lichidare a
averii debitorului. Inițial, instanța soluționează litigiile referitoare la conturi și le ameliorează, în
cazul în care acest lucru este posibil. Ulterior, la propunerea administratorului j udiciar, aceasta
dispune închiderea stării de faliment. Administratorul judiciar prezintă judecătorului de serviciu
rapoarte cu privire la deliberările creditorilor referitoare la protecția de care trebuie să beneficieze
persoana în stare de faliment, prec um și cu privire la circumstanțele în care a avut loc falimentul
(articolul 80 din Legea privind falimentul).

29 Idem, Sectiunea 19 3.

11
1.2.1.4. Sisteme ale altor state

Procedura insolvenței în legislația cehă este reglementată de Legea insolvenței nr.
182/2006 30 , care a intrat efec tiv în vigoare la data de 01.01.2008, lege care a abrogat în intregime
vechea lege a falimentului 31 nr. 328/2001, acest din urmă act normativ fiind încă aplicat
procedurilor de insolvență începute anterior datei de 1 ianuarie 2008.
Legea insolvenței reglem entează procedura în ceea ce privește atât entitățile juridice, cât și
persoanele fizice. Legea nu se aplică însă anumitor entități, ca de exemplu, acelor societăți ale căror
datorii au fost preluate integral sau garantate de guvern sau universități de sta t.
Procedura în materia insolvenței este divizată, de regulă, în trei etape. În cadrul primei
etape, tribunalul competent decide dacă exista starea de insolvență a debitorului. În ce -a de-a două
faza procedurală, tribunalul competent și creditorii decid a supra modalității în care va fi soluționată
procedura de insolvență a debitorului. Pe parcursul celei de -a treia etape, are loc implementarea
procedurii aleasă în faza premergătoare.
Noua lege a falimentului grecesc, influențată de Regulamentul 1346/2000 a l Consiliului,
stabilește un sistem simplificat și modern promovând o “a două șansă” în favoarea afacerii
insolvabile. Prin urmare, se acordă prioritate pentru a fi salvate, întreprinderilor care pot fi salvate.
Cu toate acestea, în cazul în care falitul n u înțelege să depună un efort pentru salvarea afacerii, se
adoptă un proces de faliment mult mai rapid.
Codul insolvenței adoptat prin Legea nr. 3588/2007, care a intrat în vigoare la 16 septembrie
2007, reglementează toate procedurile de reorganizare și faliment din Grecia.
Potrivit Codului Insolvenței din Grecia, atât persoanele fizice, cât și companiile pot fi
declarate în stare de faliment. Cu toate acestea, pentru ca procedurile de insolvență să înceapă, ar
trebui să existe o încetare a plății datorii lor către creditori. În acest caz, debitorul ar trebui în mod
obligatoriu să formuleze o cerere în fața instanței competențe pentru deschiderea procedurii de
insolvență. În plus, fiecare creditor care are un interes legitim poate formula o astfel de cerere .
Cu toate acestea, în cazul în care incapacitatea de plată este previzibilă și foarte probabilă
(incapacitate de plată iminentă), procedura de faliment poate fi deschisă numai la solicitarea
debitorului.
În ceea ce privește instanța de faliment competent ă, instanța de faliment în raza căreia
debitorul își desfășoară activitatea, are competență în toate litigiile care derivă din procedura de
faliment, ca urmare a unei proceduri necontencioase.

30 Art. 81 -82 din Legea privind falimentul în Belgia
31 Act No. 182/2006 Coll. Bankruptcy and Settlement (Insolvency Act)

12
1.2.2. Reglementări legislative în dreptul intern

De-a lungul vremii, în România au existat mai multe reglementări legale privind
tratamentul aplicat comercianților aflați în dificultate. Fiecare din aceste reglementări a fost
expresia concepției epocii în care a fost adoptată. 32
În vechiul drept românesc, c ele mai cunoscute dispoziții referitoare la faliment sunt
cuprinse în Codurile Caragea și Calimach din 1817. Falimentul purta în Codul Calimach denumirea
de „rânduială”, activul falimentului „massă cridală”, iar creditorii faliți se numeau „creditorii
mass ei cridale” și erau reprezentați prin „comitetul creditorilor”. Deschiderea procedurii se făcea
prin sentință dată de judecătorie, cu invitarea creditorilor de a -și depune creanțele.
Prima lege românească completă a falimentului a fost „Kondica pentru kome rciu” din 1840,
tradusă din legea franceză din 1838, lege ce a fost aplicată începând cu 1864 și în Moldova.
Codul comercial din 10 mai 1887 reglementează falimentul în Cartea a III -a „Despre
faliment”, art. 695 -888. Inspirat din Codul comercial italian d in 1882, Codul comercial român se
menține pe linia tradiției Codului comercial francez.
Prin legea din 3 martie 1902, s -au introdus dispoziții de control premergătoare falimentului,
imitându -se dreptul elvețian din Cantonul de Iug, și alte dispoziții refer itoare la citarea falitului, la
judecătorul -sindic, la înlocuirea judecătorilor -comisari.
Prin Legea nr. 76/1992, completată prin O.G. nr. 23/1993, s -a urmărit prevenirea aplicării
procedurii falimentului prin introducerea unor proceduri prealabile obli gatorii în sarcina
creditorilor, stabilindu -se un termen de grație în favoarea debitorilor, introducându -se și măsuri de
prevenire a incapacității de plată.
La sfârșitul secolului al XX -lea, procedura falimentului reglementată de Codul comercial
român din anul 1887 era depășită de reformele legislative realizate în celelalte țări europene și în
SUA, fapt ce a impus necesitatea unor noi reglementări ce au condus la adoptarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizării și lichidării judiciare 33, în vigoa re de la 28 august 1995.
Legea nr. 64/1995 a reprezentat prima reformare majoră a procedurii insolvenței
comercianților, introducând conceptul de reorganizare, ca modalitate prioritară pentru atingerea
scopului procedurii, redresarea debitorului și plata p asivului 34.
Legea nr. 64/1995 a fost modificată prin O.U.G. nr. 38/1996 35 și apoi prin O.U.G. nr.
58/1997, care a modificat și titlul legii – Procedura reorganizării judiciare și a falimentului 36.
O.U.G. nr. 58/1997 cuprindea o dispoziție tranzitorie, potrivi t căreia procedurile de reorganizare și
lichidare deschise până la data respectivă vor fi continuate și încheiate în condițiile legii adoptate
inițial.
Prin Legea nr. 99/1999, Titlul IV 37, s-au adus modificări importante legii, în sensul
accelerării reforme i, renunțându -se la sintagma „lichidare judiciară”, aceasta fiind înlocuită cu
falimentul, a fost schimbată condiția juridică a judecătorului -sindic și au fost enumerate atribuțiile
acestuia, însă s -a păstrat în unele texte mențiunea de „tribunal” în loc d e „judecător -sindic”, fapt
ce a generat o jurisprudență neunitară și posibilitatea ca un alt judecător să soluționeze aceste cereri
care țineau exclusiv de procedură.

32 M. Pașcanu, Dreptul falimentar român, Ed. Cugetarea, București, 1926, p19 -25
33 Legea 64/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 29 iunie 1995.
34 I. Turcu, Procedura insolvenței în permanentă reformă legislativă, în R.D.C. nr. 11/2005, p. 9 și urm.
35 O.U.G. nr. 38/1996 , publicat în Monitorul Oficial nr. 204 din 30 august 1996 .
36 O.U.G. nr. 58/199 7, publicat în Monitorul Ofici al nr. 265 din 3 octombrie 1997.
37 Legea nr. 99/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999.

13
Prin O.U.G. nr. 38/2002 38, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2003 39, s-au adus
modif icări și completări care au ameliorat substanțial textul Legii nr. 64/1995. Principalele merite
ale reformei realizate prin aceste modificări constau în determinarea mai precisă a categoriilor de
comercianți față de care se aplică procedura, consacrarea le gală a termenului de insolvență și
raportarea insolvenței la toate categoriile de obligații ale comerciantului.
Cu toate îmbunătățirile aduse legii prin O.G. nr. 38/2002, s -a considerat că aceasta a rămas
contradictorie, ambiguă, excesiv de costisitoare ș i contraproductivă pentru creditori, nejustificat de
complicată, lentă și îndelungată. 40
Legea nr. 64/1995 cu toate modificările și completările ulterioare, a fost modificată și
completată prin Legea nr. 149/2004 41, care a operat 122 de modificări, cea mai importantă fiind
extinderea procedurii și la necomercianți, respectiv societăți agricole și grupuri de interes
economic.
După toate modificările majore aduse legii, aceasta a rămas costisitoare, complicată,
greoaie și greșit asamblată, astfel că s -a proced at la o nouă modificare a ei, prin Legea nr.
249/2005 42. Modificarea operată de Legea nr. 249/2005 a desăvârșit procesul de extindere a
debitorilor cărora li se aplică procedura la „orice altă persoană juridică de drept privat care
desfășoară activități eco nomice”, fiind vizate în principal asociațiile și fundațiile care desfășoară și
activități economice.
Cu toate modificările și completările suferite de Legea nr. 64/1995, necesitățile practice și
reglementarea unei proceduri care să satisfacă din plin atâ t nevoile creditorilor, cât și ale
debitorului, precum și interesele generale ale bunei desfășurări a activității comerciale în armonie
cu legislația comunitară au impus adoptarea Legii procedurii insolvenței nr. 85 din 5 aprilie 2006,
care a intrat în vig oare la data de 20 iulie 2006 43. La acea dată s -a abrogat Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată la 17 noiembrie 2004, cu
modificările și completările ulterioare, astfel că procedurile în curs au fost cont inuate potrivit noii
legi.
Legea nr. 85/2006 reglementează atât o procedură generală, cât și o procedură simplificată
de insolvență, introduce noțiunea de „perioadă de observație”, inspirându -se din sistemul de drept
francez, respectiv din Legea nr. 85 -89 din 25 ianuarie 1985 privind redresarea și lichidarea
judiciară.
Atât în procedura generală, cât și în cea simplificată de insolvență, intervine falimentul ca
procedură concursuală colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii
acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmat de radierea debitorului din registrul în care este
înmatriculat.
Legea nr. 85/2006, ca și Legea nr. 64/1995, avea ca principal scop, acoperirea pasivului
debitorului aflat în starea de insolvență. Aceste reglementări nu cuprind proceduri preventive, care
să permită evitarea stării de insolvență a debitorului și aplicarea procedurilor de reorganizare
judiciară și faliment.

38 O.U.G. nr. 32/2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 2 februarie 2002 .
39 Legea nr. 83/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 2 6 martie 2003
40 I. Turcu, Procedura insolvenței – poligon de testare a reformei legislative, în R.D.C. nr. 12/2003, p. 1 și urm
41 Legea nr. 149/2004 , publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 12 mai 2004.
42 Legea nr. 249/200 5, publicată în Monitorul Ofici al nr. 678 din 28 iulie 2005.
43 Legea nr. 85/2006 , publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006.

14
Din cauza acestei lacune a fost adoptată Legea nr 381/2009 privind introducer ea
concordului preventiv și mandatului ad -hoc 44.
Totadată, cu scopul îndeplinirii dispozițiilor art. 85 din Legea 273/2006 privind finanțele
publice, a fost adoptată O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților
administrativ -teritori ale45.
O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență 46 a fost
adoptată deoarece legislația în vigoare privind insolvența era considerată ca fiind pro debitor și nu
o procedură de maximizare a gradului de verificare a acti velor și a recuperărilor creanțelor de către
creditori. Totuși, în noiembrie 2013, aceasta a fost declarată neconstituțională prin Decizia C.C. nr
447/2013 47.
Ca urmare a declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 91/2013, a fost adoptată Legea nr.
85/201 4 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență 48. Această lege stabilește
regulile în domeniul prevenirii insolvenței și al insolvenței.
Spre deosebire de reglementări anterioare, Legea nr. 85/2014 nu mai menționează expres
faptul că moda litățile de realizare a scopului procedurii insolvenței sunt reorganizarea judiciară sau
falimentul debitorului. Situația nu trebuie interpretată în sensul că acestea nu mai sunt considerate
mijloace de atingere a scopului procedurii insolvenței. Lipsa men ționării lor în relație directă cu
scopul procedurii insolvenței poate fi explicată prin intenția legiuitorului de a invalida interpretarea
construită pe vechile reglementări, în sensul că există o ierarhie a modalităților de realizare a
scopului, reorgani zarea situându -se pe primul plan, indiferent de situația economică a debitorului.
Pornind de la trăsăturile fundamentale ale procedurii insolvenței, așa cum rezultă din Legea
nr. 85/2014, procedura insolvenței reprezintă acea procedură judiciară care presu pune acțiunea
comună a creditorilor debitorului aflat în insolvență, în vederea acoperirii pasivului acestuia, prin
reorganizare judiciară sau faliment.

1.3. Fenomenul de insolvență în economia reală a României

Evoluția favorabilă a indicatorilor pieței de insolvență din ultimi 10 ani denotă un anumit
grad de maturizare a acesteia și a antreprenoriatului din România, piața de insolvență din România
fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii (0,93%) sau a Franței (1,78%) din punctul de vedere al
companiilor i ntrate anual în insolvență raportat la numărul total de companii. În ansamblu, în
ultimii 10 ani, aproape 179.000 de companii au intrat în insolvență, în timp ce peste 800.000 au
fost înființate. Dacă după 2008 insolvența unei companii era cerută preponder ent de creditori,
astăzi, în procent de peste 63% debitorii sunt cei care solicită procedura, ceea ce ne arată că din ce
în ce mai mulți înțeleg insolvența ca pe o stare de fapt, de altfel exact așa cum și este definită de
lege.

44 Legea nr. 381/200 9, publicată în Monitorul Oficial nr. 870 in 14 octombrie 2009.
45 O.U.G. nr. 46/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 mai 2013.
46 O.U.G. nr. 91/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 620 din 4 octombrie 2013.
47 Decizia C.C. nr 447/2013 , publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 1 noiembrie 2013.
48 Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 i unie 2014.

15

Figura 1. 1. Procentul cererilor din partea debitorilor și creditorilor: 2008 vs 2019
Sursa: Studiu realizate de Termene.ro

Figura 1.2. Rata insolvențelor noi față de totalul companiilor
Sursa: Studiu realizate de Termene.ro

16
Totodată, în ultimii ani, numărul de companii i ntrate anual în insolvență s -a stabilizat la
valori sub 9000, având de la an la an o ușoară scădere.
Eugen Anicescu, Country Manager al Coface Romania, a declarat că mediul de afaceri activ
din Romania s -a confruntat și anul trecut cu o serie de evoluții c ontradictorii. Pe de o parte,
insolvențele s -au situat în 2019 la minimul ultimului deceniu, ceea ce ar putea indica o evoluție
pozitivă a mediului de afaceri, mai ales în rândul companiilor medii și mari. Pe de altă parte, faptul
că a fost atins maximul d in ultimul deceniu la nivel de întreruperi, în timp ce numărul companiilor
SRL nou înmatriculate s -a păstrat relativ constant, arată că această dinamică este determinată de
un spirit antreprenorial care caută în continuare soluții viabile și solide de dezv oltare.
Cel mai recent studiu Coface România arată că numărul companiilor insolvente în anul
2019 a fost de 6.384 firme, mai puțin cu 22% față de nivelul înregistrat în anul anterior, atunci când
insolvențele din România au rămas la aproximativ același niv el ca cel din 2017.
Cele mai multe insolvențe din anul 2019 s -au înregistrat în sectorul comerțului cu ridicata
și distribuție, urmat de construcții și comerțul cu amănuntul.
Cu ocazia Conferinței de Risc de Țară care a avut loc recent la Paris, Julien Mar cilly,
economistul șef Coface, a prezentat principalele amenințări la adresa economiei globale în anul
2020, neîmbunătățirea creșterii globale, care s -a redus deja cu 0,75 pp anul trecut pe fondul
incertitudinilor comerciale, fiind o amenințare în ceea ce privește fenomenul de insolvență. Din
cauza estimării de creștere de doar 2,4% comparativ cu 2019 unde creșterea a fost de 2,5%, se
așteaptă ca insolvențele corporative să crească în 80% dintre țările pentru care sunt emise
prognozele anul acesta și se ant icipează o creștere de 2% a insolvențelor la nivel mondial, în linie
cu evoluțiile din 2019.
În anul 2020, crearea unui cadru predictibil și sustenabil este esențială pentru păstrarea unui
mediu prielnic dezvoltării antreprenoriatului și companiilor din Ro mânia.
Totuși, în contextul pandemiei de Coronavirus, România trece, ca oricare țară afectată, prin
momente economice grele.
La început, epidemia COVID -19 din China a afectat un număr limitat de linii de business,
dar de atunci s -a transformat într -o pand emie globală. Repercusiunile sale au creat un dublu soc
(ofertă și cerere) care afectează un număr mare de industrii din întreaga lume. Această criză nu
poate fi comparată cu alte crize din trecut întrucat toate au avut origini financiare (de exemplu,
criza creditelor globale din 2008 -2009, Marea Depresiune din 1929). Întrebarea nu mai este ce țări
și sectoare de activitate vor fi afectate de acest șoc, ci mai degrabă cine va scăpa.
Șocul ar putea fi și mai violent în economiile emergente, precum cea a Româ niei: pe lângă
gestionarea pandemiei, care va fi tot mai dificilă, aceste economii se confruntă și cu scăderea
prețurilor la petrol, precum și cu ieșirile de capital care au crescut de patru ori față de nivel lor din
2008.
În acest context, Coface prognoze ază că în 2020 se va înregistra prima recesiune economică
globală după 2009, cu o rată de creștere de -1,3% (după o creștere de 2,5% în 2019). Coface
estimează că 68 de țări vor intra în recesiune (față de numai 11 anul trecut), comerțul mondial va
scădea cu 4,3% în acest an (după o scădere de 0,4% în 2019) și se va înregistra o creștere de 25%
a afacerilor închise (comparativ cu predicțiile de + 2% din luna ianuarie).
În România, spectrul falimentului se adâncește pentru tot mai multe companii din domenii
diverse. Potrivit unui studiu realizat de Termene.ro, după declararea Starii de Urgenta din 16 martie
2020, 40% dintre companii și -au continuat activitatea, 37% și -au redus -o, iar 23% își închid
operațiunile.

17
În contextul extinderii crizei generate de Co vid-19, activitatea companiilor nu este deloc
bună, numărul salariaților aflați în concediu fără plată, în șomaj tehnic și disponibilizați crește
constant, iar mulți fondatori nu știu dacă firmele lor vor supraviețui.
Ponderea firmelor cu risc de intrare î n insolvență în continuă creștere readuce din nou
conceptul de comportament de plată. Astfel, există premisele să credem că cel puțin o treime din
firmele din Romania sunt predispuse la faliment pe termen scurt și mediu.
Potrivit raportului “World Economic Outlook” 49 realizat de FMI 50, PIB 51-ul României va
suferi o scădere cu 5% în anul 2020 din cauza contextului economic actual. Totodată, rata inflației
va coborî la 2,2% în 2020, de la 3,8% anul trecut, iar șomajul, potrivit acelorași proiecții, va ajunge
până la la 10,1%, față de o rată de 3,9% în 2019.
La 16 martie 2020, România a declarat o stare de urgență de o lună, pe care, mai apoi, a
prelungit -o cu încă o lună până la 15 mai 2020. Odată cu declararea stării de urgență, s -au luat cu
disperare măsuri pen tru a cuprinde atât criza de sănătate, cât și cea economică. Spre deosebire de
alte țări europene, România nu a luat masuri clare cu privire la procedura de insolvență, însă
măsurile de urgență luate de guvern au și vor avea o influență asupra acestora.
Prima măsură de urgență pusă în aplicare la 16 martie 2020 a impus o suspendare
generală a procedurilor judiciare, altele decât cazurile urgente luate în considerare de la caz la
caz; petițiile de insolvență, cu unele excepții minime, neregăsindu -se pe lista cazurilor.
Cu toate acestea, instanțele de insolvență soluționează cereri de suspendare temporară a
oricărei proceduri de executare împotriva bunurilor debitorului în cazuri urgente, care ar putea
pune în pericol activele debitorului.
La 21 martie 2020, g uvernul român a decis că cea mai bună cale de urmat este să infuzeze
numerar în microîntreprinderi și IMM -uri. Modificând schema de ajutor de stat „IMM Invest”,
statul va garanta accesul la împrumuturi al companiilor menționate mai sus și va subvenționa
ratele dobânzilor, riscurile și comisioanele. Băncile înscrise în acest program vor acorda prin
intermediul acestei scheme de ajutor de stat împrumuturi și linii de credit facilități pentru
finanțarea investițiilor și a capitalului de lucru. Perioada maximă de finanțare a creditelor de
investiții este de șase ani, iar pentru capitalul de lucru este de trei ani. Valoarea maximă este
limitată de praguri diferite, în funcție de mărimea companiei, cifra de afaceri și alte criterii.
Dispozițiile nu se aplică compa niilor aflate în dificultate, insolvenței și procedurilor de executare,
printre altele.
În aceeași zi, statul a lansat o schemă de sprijin pentru companiile afectate de coronavirus
care implementează șomajul tehnic. Statul va plăti indemnizația (75% din sa lariul de bază),
plafonat la aproximativ 800 de euro pe angajat în timpul stării de urgență. Aceste dispoziții nu
exclud firmele în dificultate sau insolvență.
La 30 martie 2020, guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care permite debitorilor
(precum pe rsoane fizice, întreprinderi familiale, profesii liberale, persoane juridice) afectate de
coronavirus să solicite creditorilor lor (instituții de credit și instituții financiare nebancare) un
moratoriu pentru credit și rambursări de leasing de până la nouă luni. Moratoriu nu este
disponibil pentru debitorii aflați în insolvență. Dobânzile acumulate în timpul moratorului vor fi
majorate și rambursate în rate. Până în prezent, aproximativ 260.000 de persoane fizice și până la
10.000 de companii au solicitat a cest moratoriu, reprezentând 17% din împrumuturile acordate
persoanelor fizice și mai puțin de 10% din totalul creditelor la care au acces persoane juridice.

49 https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Issues/2020/04/14/weo -april -2020
50 FMI = Fondul Monetar International
51 PIB = Produsul Intern Brut

18
Dispozițiile au avut un efect limitat atunci când luăm în considerare termenul limită al debitoril or
pentru a depune cererea pentru moratoriu – 15 mai 2020.
În ciuda contextului actual și a necesității modificării legii, istoricul și isteria
modificărilor aduse în trecut Legii insolvenței române demonstrează că este de preferat să se
păstreze forma act uală decât să se adopte un amendament disperat. Instanțele pot interpreta legea
actuală a insolvenței pentru a se potrivi cu situația extraordinară de coronavirus.

19
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. OLTCHIM S.A.

S.C. OLTCHIM S.A. este una dintre c ele mai mari companii de produse chimice din
România, înființată în anul 1966 sub denumirea de Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea, devenind
mai apoi o societate comercială pe acțiuni, sub denumirea S.C. OLTCHIM S.A.
La amplasarea combinatului au fost luate î n considerare următoarele avantaje:
 zona limitrofă Râmnicu Vâlcea bogată în zăcăminte: gaze, petrol, cărbune,calcar,apă;
 existența în zonă a unui depozit imens de sare, estimat a avea o rezervă pentru 100 ani (amplasat
la 8 km distanță de platforma chimi că);
 achiziționarea materiilor prime de la producători limitrofi (achiziționarea etilenei și propilenei
se face de la Combinatul Petrochimic Arpechim -Pitești, prin 2 conducte subterane de 60 km
lungime);
 utilizarea râului Olt, situat la o distanță de 0,7 km, ca sursă de apă;
 centrala termică situată la o distanță de 0,5 km ca sursă de energie termică;
 forța de muncă calificată din zonă;
 acces la căile de comunicație rutiere și ferate – având legatură cu toate frontierele și porturile
de la Dunăre și Mare a Neagră.
Obiectul de activitate cuprinde în principal: proiectarea și producția de produse clorosodice,
mase plastice, oxoalcooli, solvenți clorurați, pesticide, produse petrochimice, energie termică, alte
produse chimice, produse alimentare de origine a nimală și vegetală, inclusive servicii și asistență
tehnică și comercializarea acestora la import și export, în conformitate cu prevederile Actului
Constitutiv al societății.
Activitățiile auxiliare desfășurate de către Societate sunt producerea și comerc ializarea de
produse agroalimentare (conserve din legume și fructe, oțet, băuturi alcoolice, sucuri naturale din
fructe și băuturi carbogazoase, ouă, carne și preparate din carne de pasăre și porc, nutrețuri
combinate și furaje concentrate).

2.1. Date general e

Societatea "OLTCHIM" S.A. Râmnicu Vâlcea s -a constituit prin Hotărârea Guvernului nr.
1213/1990, în temeiul Legii nr.15/1990, ca societate pe acțiuni, prin preluarea integrală a
patrimoniului Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, înființat în anul 1966. Societatea este
înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, sub numărul
J38/219/1991, Cod fiscal RO 1475261 și are sediul social în Municipiul Râmnicu Vâlcea, str.
Uzinei, nr.1, Vâlcea.
Capitalul social subscris și vărsa t al S.C.OLTCHIM S.A., la data deschiderii procedurii de
insolvență, era în valoare de 34.321.138,3 RON, reprezentând 343.211.383 de acțiuni cu o valoare
nominală de 0,1 RON fiecare. Acționarul majoritar este reprezentat de Ministerul Economiei, ce
deține un număr de 188.100.976 acțiuni, reprezentând 54,81% cotă de participare la beneficii și
pierderi.

20
Structura acționariatului S.C. OLTCHIM S.A., se prezintă astfel:
 Ministerul Economiei deține 188.100.976 acțiuni;
 PCC SE, Duisburg, Germania deține 62.87 0.262 acțiuni;
 Polyolt Holding Limited loc. Nicosia Cyp deține 48.135.504 acțiuni;
 Acționarii persoane juridice dețin 5.090.676 acțiuni;
 Acționarii persoane fizice dețin 39.013.965 acțiuni;

Figura 2.1. Structura acționariat S.C. Oltchim S.A.
Sursa: Analiza pe baza informatiilor societatii

2.2. Capital social

Capitalul subscris și vărsat în valoare de 34.321.138,30 RON, existent la data deschiderii
procedurii de insolvență, era compus din:
1. Capital subscris și vărsat la data înființării conform H.G. 1213/ 20.11.1990, în valoare de
318.300 RON.
2. Majorări ulterioare de capital social în valoare de 359.515.163 lei, după cum urmează:
a) 3.944.742 RON – valoare cu care capitalul social subscris și vărsat a fost majorat
conform Hotărârii AGA nr.46/21.12.1992 și certi ficatului de mențiuni
3174/26.04.1993. Majorarea s -a efectuat în urma reevaluarii patrimoniului societatii;

21
b) 19.695.010 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza Hotărârii AGA
32/13.09.1994 și a certificatului de mențiuni 8233/17.11.1994. Majorarea a avut loc în
urma reevaluării patrimoniului societății;
c) 4.093.038 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a fuziunii
societății debitoare cu S.C. COMVIL HOLDING S.A. Babeni, S.C. INCERCHIM S.A.
Râmnicu Vâlcea, Fabrica de con serve Răureni și S.C. AVICOLA BABENI S.A.
Majorarea capitalului social a avut la bază Hotărârea AGA 97/10.12.1995 și certificatul
de mențiuni nr.10298/28.12.1995;
d) 499.455 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a obținerii titlului
de proprietate seria M07 nr.489, asupra terenului în suprafață de 140.764,61 mp de către
Conservil Răureni, având la bază hotărârea AGA nr.116/27.02.1996 și certificatul de
mențiuni 2594/18.03.1996;
e) 79.265 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza hotărârilor AGA
nr.173/23.11.1996 și nr.4264/18.04.1997. Această majorare a avut loc în urma
rectificării diminuării, în mod eronat, a capitalului social al S.C. Avicola Babeni S.A.;
f) 4.671.038 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat, confo rm hotărârilor AGA
nr.234/23.11.1997 și nr.865/10.02.1998. Majorarea capitalului social a intervenit în
urma obținerii titlului de proprietate asupra terenurilor conform certificatelor seria M03
nr.3758, 3759, 3760, 3761, 3762, 3763, 3764, 3765, 3766, 376 7, 3768, 3769, 3770 si
3771 și a încheierii contractului de vânzare cumpărare imobil – teren “La Pasarela” –
precum și al concesionării unui număr de 12.500 de acțiuni către managerul societății
și 237.795 de acțiuni către SIF Oltenia;
g) 768.239 RON – valoar e cu care s -a majorat capitalul social prin includerea imobilelor
din cadrul Avicola, Suinprod și FNC Babeni, conform certificatelor M03 nr.4039, 4040,
4041, 4042, 4038, 4086 si 4087. Aceasta majorare a avut la bază hotărârea AGA
nr.12/28.03.1998 și cert ificatul de mențiuni 8191/16.01.1998;
h) 1.277.298 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat prin includerea imobilului
“baza recepție Făurești”, conform M03 nr.4110, în patrimoniul societății și ca urmare a
aportului în natură al societății Broadhur st Investment Ltd. În aceeași perioadă s -a
realizat și concesionarea de către Fondul Proprietății de Stat (FPS) a unui număr de
30.465 de acțiuni managerului societății;
i) 38.324 RON – valoare cu care capitalul social s -a majorat în baza hotărârii AGA
nr.38/ 31.07.1999 și a certificatului de mențiuni nr.6256/13.08.1999. Majorarea
reprezintă contravaloarea imobilului – teren în suprafață de 17.108,98 mp, conform
certificatului M03 nr.4591 reprezentând baza de recepție Cereale Lădești.
j) 149.746 RON – valoare cu c are capitalul social s -a majorat în baza hotărârii AGA
nr.28/30.06.2000 și a certificatului de mențiuni nr.6043/23.08.2000. Majorarea a
reprezentat obținerea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 63.137,12
mp, conform certificatului M03 nr.5408 – ferma Agricolă Galicea;
k) 322.336.736 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat ca urmare a conversiei
în acțiuni a creanței deținute de AVAB asupra societății debitoare, în baza hotărârii
AGA nr.8/28.11.2003 și a mențiunii nr.162/08.01. 2004;
l) 1.943.522 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat, ca urmare a emisiunii
unui număr de 19.435.217 acțiuni noi, cu o valoare nominală de 0,1 lei/acțiune.
Majorarea capitalului social s -a realizat prin certificatul de mențiuni
nr.2662/28.01 .2009, având la bază hotărârile AGEA nr.14/10.10.2008 și
nr.21/23.12.2008;

22
m) 18.753 RON – valoarea cu care capitalul social s -a majorat, în urma emisiunii unui
număr de 187.525 de acțiuni.
3. Diminuări de capital social în valoare de 325.512.324 lei, după cum u rmează:
a) 1.919.438 RON – valoarea cu care capitalul social s -a diminuat ca urmare a aplicării de
noi instrucțiuni privind calculul de reevaluare, conform HG 500/1994. Această
diminuare s -a realizat prin certificatul de mențiuni nr.3465/13.04.1995 și prin h otărârea
AGA nr.57/24.03.1995;
b) 1.256.150 RON – valoarea cu care capitalul social s -a redus, ca urmare a revenirii la
Hotărârea AGA din data de 27.05.1998, în sensul că majorarea de capital, reprezentând
aport în natură al societății Broadhurst Investment L td, urma a fi realizată pe măsura
obținerii aprobării din partea Consiliului de Administrație a Fondului Proprietății de
Stat (FPS);
c) 322.336.736 RON – valoarea cu care capitalul social al societății s -a diminuat, în
temeiul Sentinței nr.372/20.04.2007 din dosarul nr.614/90/2007, pronunțată de
Tribunalul Vrancea, fiind admisă cererea formulată de SIF Oltenia în contradictoriu cu
S.C. Oltchim S.A. și Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea. Prin sentința anterior
amintită s -a dispus radierea mențiunii de majora re nr.162/08.01.2004.

2.3. Obiectul de activitate

S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea este una dintre cele mai mari companii de produse
chimice din România, fiind un nume de referință pe harta economică a țării. Sectorul de activitate
în care își desfășoară ac tivitatea societatea debitoare se înscrie în codul CAEN 201 – Fabricarea
produselor chimice de bază, a îngrășămintelor și produselor azotoase; fabricarea materialelor
plastice și a cauciucului sintetic, în forme primare.
Obiectul de activitate al societăț ii cuprinde în principal: proiectarea și producția de produse
clorosodice, mase plastice, oxoalcooli, produse petrochimice, energie termică, alte produse
chimice, inclusiv servicii și asistență tehnică și comercializarea acestora intern și extern, în
confo rmitate cu prevederile Actului Constitutiv al societății.
S.C. OLTCHIM S.A. este lider de piață în Europa Centrală în ceea ce privește producția de
sodă caustică lichidă (41%). Este, de asemenea, singurul producător de sodă caustică perle din
Europa Centr ală. Totodată, societatea este singurul producător din România și al treilea din Europa
pentru policlorură de vinil și polieteri.
Pentru punerea pe piață a produselor și participarea la licitații, societatea trebuie să dețină
un sistem de management al ca lității (ISO 9001) și al mediului (ISO 14001) certificat. Certificarea
a fost realizată în anul 2011 de către organismul TUV SUD România, cu o valabilitate de 3 ani, iar
în anul 2012 s -a realizat auditul de supraveghere, care a dat dreptul de continuare a utilizării mărcii
TUV.

23
S.C. Oltchim S.A. prin Serviciul Inspecții Instalații, deține următoarele autorizații:
 Autorizația ISCIR București pentru Laboratorul END Oltchim, pentru examinări nedistructive
cu ultrasunete (UT), lichide penetrante (LP), pul beri magnetice (MT) și măsurători grosimi cu
ultrasunete (UTg) și pentru personalul operator END.
 Autorizația ISCIR București pentru supravegerea tehnică la umplere, verificarea tehnică
periodică și repararea la butelii pentru gaze lichefiate (clor) – necesară rampei de clor de la
Secția Electroliză;
 Autorizația ISCIR București pentru supravegerea tehnică la umplere, verificarea tehnică
periodică și repararea la butelii pentru gaze comprimate (azot) – necesară rampei de azot de la
Secția Utilități;
 Autoriza ția ISCIR București pentru personalul RSVTI din compartimentul ISCIR al Serviciului
Inspecții Instalații;
 Autorizația CNCAN pentru utilizarea surselor radioactive.
Activitatea S.C. OLTCHIM S.A. a fost reglementată, din punct de vedere al normelor de
mediu, prin Autorizația Integrată de Mediu nr.14/25.08.2006 revizuită în data de 18.06.2012, emisă
de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Craiova, cu termen de valabilitate până la data de
31.12.2014.

Autorizație deținută Emitent Data emiterii Termen d e
valabilitate Observații
Autorizație integrală de
mediu
S.C. Oltchim S.A. ARPM Craiova 25.08.2006 30.12.2014 Autorizație
revizuită în data de
18.06.2012
Autorizație de gospodărire
a apelor S.C. Oltchim S.A. Administrația
Națională
„Apele
Române” Iunie 2012 1.03.2013 În curs de
reautorizare
Autorizație de mediu
pentru activitățile de
transport rutier de mărfuri
periculoase și transport
feroviar de mărfuri APM Vâlcea
28.04.2010 28.04.2020
Autorizație privind emisiile
de gaze cu efect de seră
pentru pe rioada 2008 –
2012 ARPM Craiova 16.02.2008 30.12.2012 În curs de
reautorizare pentru
perioada 2013 –
2020
Autorizație de mediu
pentru recuperarea
materialelor reciclabile APM Vâlcea 1.03.2012 28.03.2022
Autorizație de mediu
pentru Secția RAMPLAST APM Vâlce a 14.07.2011 13.07.2021

Tabel 2.1. Acte de reglementare deținute de S.C. Oltchim S.A. în vederea desfășurării activității
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

24
2.4. Organizare și funcționarea societății

Conform Actului Constitutiv S.C. Oltch im S.A., organele de conducere ale societății sunt
Adunarea Generală și Consiliul de Administrație, societatea fiind administrată în sistem unitar.
Adunările Generale ale acționarilor pot fi ordinare și extraordinare. Adunarea ordinară a
acționarilor se în trunește cel puțin o dată pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exercițiului
financiar. Adunarea extraordinară se întruneste ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre.
Pentru validarea hotărârilor Adunării generale extraordinare, la prima convo care este
necesară prezența acționarilor care să dețina cel puțin jumătate din totalul drepturilor de vot.
Hotărârile Adunării generale extraodinare, la prima convocare, se iau cu majoritatea voturilor
exprimate.
În vederea luării unei decizii cu privire la majorarea capitalului social prin aport în natură
și/sau prin aprobarea ridicării dreptului de preferință al acționarilor de a subscrie noile acțiuni în
cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, atât la prima, cât și la a doua convocar e
este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin ¾ din numărul titlurilor capitalului
social, iar hotărârea trebuie aprobată cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin
75% din drepturile de vot, prezentate în cadrul sedințe i.
Pentru validarea hotărârilor Adunării generale ordinare, la prima convocare este necesară
prezența acționarilor care să dețină cel puțin jumătate din totalul drepturilor 20 de vot. Hotărârile
Adunării Generale Ordinare, la prima convocare, se iau cu m ajoritatea voturilor exprimate.
S.C. Oltchim S.A. este administrată de Consiliul de Administrație format din 5 membri
aleși de către Adunarea Generală ordinară a Acționarilor, mandatul acestora fiind de 4 ani. Membrii
Consiliului de Administrație pot fi re vocați de Adunarea Generală ordinară a Acționarilor oricând
pe parcursul executării mandatului.
Administratorii desemnați ca și membri ai Consiliului de administrație vor primi o
remunerație stabilită de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor.
Președint ele Consiliului de Administrație este ales dintre membrii acestuia la propunerea
unuia dintre administratori, cu votul majorității. Președintele Consiliului de Administrație nu poate
îndeplini, în același timp, funcția de Director General al Societății. Ac esta poate fi revocat oricând
de către Consiliul de Administrație, cu votul majoritar.
La data deschiderii procedurii de insolvență, membrii Consiliului de Administrație erau
următorii:

Membru Funcția Deținută
Turdean Nicolae Președinte
Obacescu Mihai Membru
Vlăsceanu Petre Membru
Bălan Mihai Membru
Wojciech Zaremba Membru

Tabel 2 .2. Membrii Consiliului de Administratie
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

25
Conducerea operativă a S.C. Oltchim S.A. aparține Directorului General care nu p oate fi
Președintele consiliului de administrație. Directorul General este numit de Consiliul de
Administrație si confirmat de Adunarea Generală.
Pe lângă Directorul General, conducerea operativă a societății mai este asigurată și de
Directorii Executivi, directori ce se regăsesc în subordinea Directorului General. Aceștia sunt
funcționari ai societății, execută operațiunile cu care sunt însărcinați și sunt răspunzători față de
societate pentru îndeplinirea îndatoririlor lor în aceleași condiții ca și admi nistratorii. Directorii
executivi vor informa Consiliul de Administrație, în mod regulat, cu privire la operațiunile
întreprinse.
La data deschiderii procedurii de insolvență, conducerea operativă a societății era asigurată
de:

Membru Functia Deținută
Bălan Mihai Director General
Tălpășanu Mihail Director General Adjunct
Spiru Ciobescu Elena Felicia Director General Adjunct Operațiuni Financiar Contabile
Ilinca Daniel Director Direcția Economică
Spiru Ciobescu Laurentiu Armand Director Direcția Opera țiuni Comerciale
Marinescu Norocel -Lucian Director Direcția Tehnică – Calitate – Mediu
Cocleț Ion Director Direcția Resurse Umane
Popescu Valentin Director Direcția Energetică Mecanică
Pîrvu Marius Director Direcția Petrochimică Bradu

Tabel 2.3. Dire ctori Executivi
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

2.5. Resurse umane

La 31 decembrie 2012 erau angajate cu contract individual de muncă 3.307 persoane cu o
valoare totală a salariilor brute lunare de 8.786.971lei. Salariile brute cuprind sala riile de baza și
sporurile negociate, astfel că, la 31.12.2012, Oltchim -Rm. Vâlcea avea încheiate un număr de 2.743
de contracte individuale de muncă, salariul mediu brut fiind de 2.677lei.
Din totalul de 3.307 persoane, 564 reprezintă salariații Diviziei Petrochimice Bradu –
Pitesti, preluați de societatea debitoare prin Contractul de transfer active încheiat la data de
18.12.2009, între PETROM S.A. și OLTCHIM S.A.
Valoarea totală a salariilor brute aferente personalului Oltchim – Divizia Petrochimică
Bradu , la data de 31.12.2012, era de 1.443.253 lei, din care 404.672 lei reprezintă valoarea totală
a sporurilor salariale. Salariul mediu brut, la 31.12.2012 era de 2.559 lei.
Conform datelor corespunzatoare intervalului decembrie 2009 -decembrie 2012 comunicat e
de societate, încadrarea personalului, în această perioadă, se prezenta astfel:

26

2009 2010 2011 2012
Personal indirect productiv
Număr mediu salariați 925 834 793 751
Salariul mediu lunar (RON) 2.233 2.229 3.024 3.480
Personal direct productiv
Număr mediu salariați 2.543 2.207 2.063 1.988
Salariul mediu lunar (RON) 1.792 1.766 2.407 2.593
Numărul total mediu salariați 3.468 3.041 2.856 2.739
Salariul mediu total 1.910 1.893 2.578 2.836

Tabel 2.4. Încadrarea personalului – Oltchim Rm.Valc ea
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

2009 2010 2011 2012
Personal indirect productiv
Număr mediu salariați 0 148 170 159
Salariul mediu lunar (RON) 0 4.239 3.603 3.509
Personal direct productiv
Număr mediu salariați 0 381 421 419
Salariul mediu lunar (RON) 0 2.734 2.176 2.263
Numărul total mediu salariați 0 529 591 578
Salariul mediu total 0 3.155 2.586 2.606

Tabel 2.5. Încadrarea personalului – Oltchim Divizia Petrochimică Bradu – Pitești
Sursa: Analiză pe baza informațiilor so cietății

Din totalul numărului mediu de salariați ai Oltchim Rm.Valcea, în 2012, un procent de 27%
era reprezentat de personalul indirect productiv (T.E.S.A). Astfel, pe perioada 2009 –2012 numărul
mediu al angajatilor societății a evoluat conform următo arei reprezentări:

Figura 2.2. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, după încadrare – Oltchim Rm.Valcea
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

27
În 2012, personalul indirect productiv aparținând Diviziei Petrochimice Bradu reprezenta
28% din totalul numărului mediu de salariați. În graficul următor se poate observa evoluția
numărului mediu al angajaților în perioada 2009 –2012:

Figura 2.3. Evoluție personal în perioada 2009 -2012, dupa încadrare – Oltchim Divizia
Petrochimică Bradu – Piteș ti
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

La nivelul Oltchim S.A. funcționează cinci organizații sindicale, astfel:
 Sindicatul Unirea – a luat ființă în baza hotărârii judecătorești nr. 32/18.02.1990, în data de
18.02.1990. Conducerea Sindicatul ui aparține Biroului executiv, din component căruia face
parte președintele, în persoana domnului Marian Dumitru. De asemenea, conducerea
Sindicatului este asigurată și de Consiliul de conducere alcătuit din 5 membri.
 Sindicatul liber Oltchim – s-a înființ at prin hotararea judecătorească nr. 61/15.02.1990. În
prezent, conducerea Sindicatului este asigurată de Biroul executiv, alcătuit din președintele
Sindicatului, domnul Mihai Diculoiu și doi vice -presedinti. Consiliul de conducere este alcătuit
din 37 de membri.
 Sindicatul Solidaritatea – a luat ființă prin hotărârea judecătorească nr. 28/14.01.2013.
Conducerea Sindicatului este asigurată de președintele acestuia, domnul Bica Dumitru, de un
vice-președinte și de Consiliul de conducere, format din 7 membri aleși. Din Sindicatul
Solidaritatea face parte și o organizație de femei, sub conducerea unui Președinte.
 Sindicatul Victoria – are la bază hotărârea judecătorească nr. 11044/16.11.2012. Președintele,
Cornel Cernev, împreuna cu doi vice -președinți, alătu ri de Consiliul de conducere, asigură
conducerea Sindicatului Victoria.
 Sindicatul Rafinoru (Pitești) – are la bază hotărârea judecătorească nr. 260/PJ 21.12.1990.
Conducerea Sindicatului este asigurată de Președintele, Popescu Ionel și de vice -președinte le
Ionescu Ion, alături de Consiliul Comitetului Director format din 3 membri.

28
2.6. S.C. Oltchim S.A. pe piața produselor chimice

Industria chimică, cea a plasticului și a cauciucului sunt printre cele mai mari și mai
dinamice sectoare industriale din Uniu nea Europeana (UE). Împreună, acestea creează aproximativ
3,2 milioane de locuri de muncă, în mai mult de 60 000 de societăți.
În data de 18 decembrie 2006 a fost adoptat de către Parlamentul și Consiliul European,
Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Acesta a intrat în vigoare la 1 iunie 2007 și privește
înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REA CH). Obiectivul
Regulamentului REACH constă într -o mai bună protecție a oamenilor și a mediului înconjurător
împotriva potențialelor riscuri ale utilizării substanțelor chimice, precum și promovarea dezvoltării
durabile.
Regulamentul REACH a instituit o A genție Europeană pentru Produse Chimice (ECHA),
inaugurată la Helsinki, la 3 iunie 2008, cu scopul de a ocupa un rol central în aplicarea
regulamentului. Principala responsabilitate inițială a agenției constă în negocierea unui exercițiu
de preînregistrare de șase luni, timp în care întreprinderile trebuiau să trimită substanțe de bază și
detalii cu privire la întreprindere, precum și datele de înregistrare solicitate. Informațiile urmau a
fi folosite în scopul de a lansa o etapă de înregistrare care va dur a până în 2018. Întreprinderile care
nu folosesc opțiunea de preînregistrare, trebuiau să -și înregistreze substanțele până la 1 decembrie
2008. Mai mult, Regulamentul REACH a modificat Directiva 1999/45/CE privind apropierea
actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea,
ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (CLP). Principalul obiectiv al Regulamentului
CLP este să stabilească dacă o substanță sau un amestec prezintă proprietăți care determ ină
clasificarea ca produs periculos.
Compania Oltchim este producătorul diverselor produse anorganice obținute prin
electroliza clorurii de sodiu, prin clorurarea propilenei și etilenei, produse organice oxigenate și
materiale de construcție.

2.6.1. Scurta pr ezentare a produselor fabricate

Produsele cu ponderea cea mai mare în cifra de afaceri a S.C. Oltchim S.A. au fost poliolii,
dioctilftalatul (DOF), soda caustică și policlorura de vinil (PVC).
Oprirea activității instalației de piroliză din cadrul Divizi ei Petrochimice Bradu a afectat
negativ activitatea de producție a policlorurii de vinil, etilena fiind principal materie primă pentru
obținerea acestui produs.
Având în vedere că Oltchim este un producător integrat, anumite produse se folosesc captiv
cum ar fi: clorul care se utilizează ca materie primă pentru clorura de vinil monomer (VCM), care,
la rândul sau, constituie materia primă pentru obținerea policlorurii de vinil (PVC). De asemenea,
anhidrida ftalică și octanolul sunt alte produse utilizate ca și materie primă pentru obținerea unui
alt produs și anume dioctilftalatul.
Acidul clorhidric și hipocloritul de sodiu sunt produse secundare, obținute în procesul de
electroliză, și sunt valorificate preponderent pe piața din România, având în vedere că a cestea
necesită condiții speciale de depozitare și transport.

29

Figura 2.4. Ponderea tipului de produs în total produse vândute pe anul 2012
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

2.6.2. Principalele piațe de desfacere

Uniunea Europeană este princ ipala piață căreia i se adresează societatea (aproximativ 40%
din cifra de afaceri este generată de exporturile către Uniunea Europeană), 70% din producția sa
este destinată exportului indicând astfel orientarea societății către piața externă având în vede re că
cea internă este relativ restrânsă.
O altă piață către care, de -a lungul anilor, societatea debitoare s -a orientat, este piața
Orientului Mijlociu, urmată de Turcia și apoi de restul Europei.
Amplasarea geografică a societății Oltchim constituie un avantaj, atât din punctul de vedere
al accesului la piața externă, cât și din cel al costurilor mai reduse de producție și de logistică, prin
comparație cu alți producători care nu dețin facilități de producție localizate în regiunea de
amplasare a societă ții. Astfel, în imediata apropriere a societății Oltchim S.A. există multiple
resurse naturale și anume:
 SAREA este materia primă de bază a tehnologiilor de produse clorosodice. Aceasta se extrage
prin sonde sub formă de soluție 310g/l NaOH, din zăcământul de sare de la Ocnele Mari.
 CALCARUL se aprovizionează din bazinul Costești -Bistrița si este prelucrat într -o instalație
de var care asigură dioxidul de carbon pentru obținerea produselor Oxo și varul pentru obținerea
propenoxidului.
 SURSA DE APĂ o reprez intă râul Olt. Acesta alimentează cu apă stațiile de tratare ale
societății pentru obținerea apei tehnologice (recirculaă, demineralizată, decarbonatată, fin
decantată), conform cerințelor impuse de normele de fabricație și de mediu. Consumul mediu
de apă din râul Olt este de 3.200 m3/h. 10%
2%
12%
23%53%
Oxo-alcooli Dioctilftalat Altele Clorosodice Polioli/PG

30
 SURSA DE APĂ POTABILĂ o reprezintă râul Bistrița, care prin puțuri de adâncime
(proprietatea S.C. Oltchim S.A.), asigură un debit de 350 m3/h pentru societate. Din această
rețea se alimentează cu apă potabilă și societățile din apropierea magistralei de transport.
O altă sursă de apă potabilă o reprezintă ACVARIM S.A., asigurând pentru Oltchim un
debit mediu de 400 m3/h, fiind materia primă pentru obținerea apei demineralizate.
Pentru desfășurarea activității de producție, S .C. Oltchim S.A. colaborează și cu alte
societăți comerciale precum și societăți din sectorul energetic, și anume:
 Centrala Electrică de Termoficare Govora (CET), aceasta asigură energia termică necesară
proceselor tehnologice, furnizarea aburului realizân du-se prin conducte de capacități diferite;
 Uzinele Sodice Govora – de la care se asigură necesarul de carbonat de sodiu (25 tone/zi);
 Societatea Națională a Sării S.A – SALROM, de la care se aprovizionează sarea în soluție – 300
m3/h, la o concentratie de 305-310 g/l, carbonatul de calciu (CaCO3) pentru instalația de
obținere a varului – 800 to/zi, tuf (vulcanic) – tone/luna, necesar în tehnologia de obținere a
polieterilor.
Propilena și etilena produse de Divizia Petrochimică Bradu de la Pitești erau fur nizate către
Platforma industrială Rm. Vâlcea prin conductele subterane care asigură legatura dintre cele două
platforme, acestea având o lungime de 86 Km. Pe piața internă, Oltchim deține cote de piață de
peste 50% pentru principalele sale produse, fiind și singurul producator de polioli polieteri, PVC
(policlorură de vinil) și DOF (dioctilftalat). În ceea ce privește soda caustică, societatea deține o
cotă de piață de peste 50%, concurentul principal fiind producătorul de sodă lichidă –
CHIMCOMPLEX BORZEST I.
Oltchim și -a extins, în ultimii ani, baza de clienți, deși producția de PVC a fost întreruptă
datorită imposibiliății aprovizionării cu materia primă necesară și anume etilena. Extinderea
portofoliului de clienți s -a realizat, în principal, datorită pro duselor existente. Chiar dacă producția
de PVC nu a fost posibilă, societatea a înregistrat o creștere a cotei de piață în ceea ce privește
segmentul polioli pe anumite piețe, mai exact pe piața Orientului Mijlociu.
Având în vedere totalul produselor chimi ce realizate de S.C. Oltchim S.A., situația
exporturilor pe perioada 2009 -2012 se prezintă astfel:

Orientul
mijlociu
(exclusive
Turcia) Turcia Restul
Europei România UE America Restul
lumii
2009 5% 12% 13% 20% 37% 2% 11%
2010 1% 23% 9% 23% 36% 1% 7%
2011 2% 21% 11% 23% 35% 1% 7%
2012 – 25% 10% 29% 31% 1% 4%

Tabel 2.6. Ponderea vânzărilor 2009 -2012
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

31
2.7. Intrarea în insolvență a S.C. Oltchim S.A.

Oltchim are un lung istoric de dificultăți econom ice. În perioada 1995 -2000, S.C.
OLTCHIM S.A. a contractat o serie de împrumuturi comerciale, garantate prin garanții
guvernamentale. S.C. OLTCHIM S.A. nu a putut să r amburseze împrumu turile, iar băncile au
solicitat garanțiile guvernamentale. Î n 2002, Ministerul Finațelor a transferat datoria Oltchim
rezultată din garanțiile guvernamentale către agenția română pentru privatizare. Ministerul
Finanțelor a continuat să realizeze plăți în contul garanțiilor guverna­mentale până în decembrie
2006 ș i, de asemenea, a transferat către AAAS toate creanțele rezultate în urma plăților
ulterioare efectuate în baza garanțiilor activate.
In perioada 2007 -2012, situația financiară a S.C. OLTCHIM S.A. s-a deteriorat, conturile
sale financiare indicând î n mod sistematic pierderi operaționale în creștere, acumulări de pierderi
și fonduri proprii negative. La 31 decembrie 2012 (înainte de a intra în insolvență), conturile
financiare ale S.C. OLTCHIM S.A. au indicat o pierdere operațională de 62,9 milioane E UR, o
pierdere netă de 127,8 milioane EUR și pierderi acumulate de 383 de milioane EUR.
România a încercat de mai multe ori să privatizeze Oltchim (în 2001, 2003, 2006, 2007 și
2008), însă toate tentativele au eșuat.
După privatizarea eșuată din 22 septe mbrie 2012, situația financiară a S.C. OLTCHIM S.A.
a continuat să se deterioreze. În perioada imediat următoare privatizării eșuate, autoritățile și -au
reiterat disponibilitatea de a face tot ceea ce este necesar pentru a salva societatea. La 30 ianuar ie
2013, S.C. OLTCHIM S.A., la cererea sa, a inițiat procedura de insolvență reglementată prin
Legea nr. 85/2006 („Legea privind procedura insolvenței”) valabila in perioada respectiva.
Prin Sentinta nr. 617/30.01.2013, pronuntata in dosarul nr. 887/90/2013, Tribunalul
Valcea –Sectia a II -a Civila a admis cererea formulata de catre S.C. OLTCHIM S.A. si a dispus
deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva societatii .
In anul 2013 , Oltchim și -a exprimat intenția de a int ra în reorganizare judiciară și de a
plăti creanțele prin intermediul unui plan de reorganizare. Raportul privind cauzele insolvenței
a menționat faptul că exista o posibilitate reală de reorganizare eficace a activității debitorului,
în ba za unui plan de reorganizare supravegheat de instanță, pe care societatea intenționa să îl
întocmească și să îl prezinte instanței.
In perioada urmatoare, 2014 -2018, se doreste ca planul de reorganizare sa deserveasca mai
bine interesul creditorului decât scenariul de falim ent, incercandu -se o redresare economica in
vederea evitarii scenariului de lichidare a soc ietatii .

32
CAPITOLUL 3. UTILIZAREA ANALIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ÎN
PREDICȚIA FALIMENTULUI LA S.C. OLTCHIM S.A.

Aprecierea și evaluar ea stării de sănătate financiară a unei entități în diagnosticul
economico -financiar impun evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, dintre care unele
semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea) acesteia, iar altele prefigurează falimentul
(insolva bilitatea) ce îi amenință supraviețuirea (perenitatea).
Potrivit Legii nr. 85/20 14 privind procedura insolvenței, insolvența constituie
starea patrimoniului unei entități debitoare aflate în dificultate prin insuficienț a fondurilor
bănești necesare pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile .
Starea de dificultate financiară a unei entități poate fi considerată o stare
premergătoare falimentului în măsura în care apa re incapacitatea entității de onorare a
obligațiilor provenite din operații curente sau din angajamente anterioare ajunse la termen care
îi pot afecta continuitatea activității. Insolvența și implicit falimentul sunt conseci nța unui
grad de îndatorare ridicat si a unui grad de solvabilitate relativ redus și depind de o serie
de factori specifici sectorului de activitate, entității sau mediului economic, care pot
aduce entitatea în sta re de dificultate din punct de vedere economic, financiar, juridic si
social -politic, ceea ce o obligă la intrarea în procedura de reorganizare judiciară.

3.1 Analiza simptomelor de faliment la S.C. OLTCHIM S.A.

Cauzele care pot cond uce la faliment sunt numeroase și vizează reducerea de activitate,
reducerea marjelor si a ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management,
precum și cauze accidentale legate de falimentul unor clienți, reducerea piețelor de desfacere,
blocajul în lanț. Aceste cauze acționează în mod înlănțuit, efectul acțiunii lor ducând la scădderea
rentabilității și lichidității întreprinderii.
Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal,
imputab il doar fluctuațiilor conjuncturale, ci este un rezultat al unei degradări progresive a situației
financiare, riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câțiva ani înainte de încetarea plăților.
Degradarea în timp a rezultatelor entităților, dific ultățile cu care se confruntă și care nu sunt
numai de ordin financiar au furnizat analizei financiare un camp de investigații deosebit de bogat
în scopul găsirii unor metode de detectare precoce și de previzionare a riscului de faliment
consecutiv dificul tăților financiare.
Nivelul de risc este determinat într-o oarecare măsură de cheltuielile financiare excesive.
Problemele prioritare ale diagnosticării cheltuielilor vizează, pe de o parte, cheltuielile aferente
veniturilor întreprinderii, în special che ltuielile de exploatare, iar, pe de altă parte, eficiența
diferitelor categorii de cheltuieli (variabile și fixe, directe și indirecte, materiale și salariale etc.).
Cheltuielile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice, materializate prin iesiri s au
scaderi ale valorii activelor detinute, ori cresteri ale datoriilor, cu impact asupra capitalurilor
proprii.

33
Conform datelor corespunzatoare intervalului decembrie 2014 – decembrie 2018
comunicate de societate, cheltuielile efectuate , în această perioad ă, se prez inta astfel:

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Cheltuieli cu materii prime și
materiale 365.680 370.184 351.224 471.117 584.608
Cheltuieli cu energia și apa 156.750 170.545 184.075 198.385 197.435
Cheltuieli salariale (inclusiv
impozite) 129.288 115.117 98.224 113.897 114.480
Cheltuieli cu amortizarea 139.993 103.973 96.323 92.177 86.338
Cheltuieli privind transportul
și logistica 12.021 15.561 14.624 17.415 16.607
Alte cheltuieli privind
serviciile prestate de terți 16.239 16.908 23.985 17.272 54.883
Cheltuieli / (Venituri) din
reevaluarea imobilizarilor 0 0 50.652 12.465 4.118
Cheltuieli cu reparațiile 6.923 7.662 7.090 9.816 15.785
Cheltuieli cu alte impozite si
taxe 7.629 6.620 5.916 5.187 5.928
Cheltuieli din creanțe 0 4.994 500 198 4.139
Cheltuieli privind amenzile și
penalitățile 15 1.520 5.134 2.866 1.463
Cheltuieli privind asigurarile 828 843 511 476 728
Cheltuieli de protocol 98 95 493 428 215
Cheltuieli cu serviciile
bancare și asimilate 579 358 179 175 0
Chelt uieli protecția mediului 17.484 17.843 18.326 32.035 36.464
Cheltuieli cu poșta și
telecomunicațiile 265 198 0 189 178
Alte cheltuieli 1.756 5.804 5.421 2.889 4.583
TOTAL cheltuieli 855.548 838.225 862.677 976.987 1.127.952

Tabel 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Dupǎ intrarea în insolven ță la 31 ianuarie 2013, societatea a intrat într -un amplu proces de
restructurare care se axează printre altele și pe reducerea drastic ă a cheltuielilor p entru
eficientizarea activit ății.
Rezultatele economico -financiare înregistrate la finalul anului 2014 demonstrează faptul că
societatea a reușit să înceapă procesul de restructurare și stabilizare, reducând cheltuielile. În anul
2015 se confirmă evoluția pozitivă a societății Oltchim, cheltuielile financiare avand o valoare mai
scazuta decat valoarea lor din 2014. Pentru anii 2016 -2018 nu putem face aceleasi afirmatii, putand
fi observata o crestere a cheltuielilor totale, mare impact asupra acestora avand cheltuielile cu
materii le prime și materiale . Totodata , se observa o crestere a cheltuielilor privind protectia
mediului, valoarea avuta la finelel anului 2018 fiind de doua ori mai mare ca cea avuta in anul
2014.

34

Figura 3.1. Cheltuieli efectuate între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități permite degajarea unor
solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să îndeplinească o anumită funcție de re munerare
a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de
gestiune (SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a contului de profit și
pierdere pentru a pune în evidență: modul de func ționare și rentabilitatea întreprinderii ca marjă
comercială, producție a exercițiului, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat
curent , rezultat net al exercițiului și valoare adăugată .
Baza activității econimice a activității produc tive este reprezentată de valoarea adăugată.
Aceasta reprezintă diferența dintre valoarea produselor și serviciilor obținute și valoarea celor
utilizate în procesul de producție a bunurilor respective. 52 Cu cât complexitatea bunurilor
economice realizate es te mai mare, iar gradul de prelucrare a materiilor prime și materialelor este
mai ridicat, cu atât, la un volum dat al rezultatelor activității economice, este mai mare ponderea
valorii adăugate și mai mică ponderea consumurilor intermediare în rezultatele respective. Ca
urmare, când în rezultatele obținute este preponderentă valoarea adăugată este asigurată baza
obținerii unei eficiențe economice ridicate. Dimpotrivă, când consumurile intermediare sunt
preponderente în rezultatele activității economice, ef iciența economică este scăzută.

52 Băloiu M.I.,F răsineanu I.,Introducere în economie,Ed. Economică,București,2004,p.157

35
In literatura de specialitate, valoarea adaugata cunoaste mai multe definiri, dintre care cele
mai reprezentative se considera ca sunt urmatoarele :53
 Valoarea adaugata este masura bogatiei efectiv create de unitatile eco nomice, indiferent de
forma specifica a activitatii pe care o desfasoara.
 Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie,
in deosebi a factorilor de munca si capital, peste valoarea materiilor prime, materia lelor si
serviciilor cumparate de intreprindere de la terti.
O concluzie ar fi ca valoarea adaugata reprezinta bogatia creata prin valorificarea resurselor
tehnice, umane si financiare ale firmei peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la
terti.
Prin comparatia valorii adaugate cu cifra de afaceri, putem spune ca in timp ce aceasta din
urma exprima capacitatea intreprinderii de a vinde, valoarea adaugata exprima aportul economic
al intreprinderii, surplusul de valoare pe care a ceasta reuseste sa -l genereze ca urmare a efortului
depus in procesul de productie.
Prin insumarea valorilor adaugate de la toate intreprinderile din tara se obtine Produsul
Intern Brut (PIB). Acesta reprezinta singura oferta interna de bunuri si servicii pentru satisfacerea
cererii (interne si externe) de consumuri finale, in sectorul privat si in cel public.
Analiza valorii adaugate prezinta o buna evaluare a performantelor si a eficientei folosirii
factorilor de productie. Se poate spune ast fel ca valoarea adaugata exprima, mult mai bine decat
orice alt indicator, eficacitatea combinarii factorilor de productie munca si capital.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
2 Variația stoc urilor 8.819 -4.723 4.698 12.470 -26.364
3 Consumuri externe (4+5+6+7) 561.427 577.798 578.571 705.710 922.859
4 Cheltuieli cu materiile prime si consumabile 365.684 370.183 351.224 471.117 584.608
5 Costul marfurilor vandute 22.756 20.162 19.136 18.500 85.265
6 Cheltuieli cu energia si apa 156.749 170.545 184.075 198.385 197.435
7 Alte cheltuieli privind serviciile prestate de terti 16.238 16.908 24.136 17.708 55.551
8 Valoarea adaugata (1+2 -3) 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697

Tabel 3.2. Valo area adaugata între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

53 Melania Elena Miculeac – Analiza Economico -Financiara , Editura Mirton, Timisoara, 2007, pag.115.

36
Valoarea adaugata poate fi interpretata si ca un potential de remunerare a stakeholderilor 54
din cadrul firmei, intelegand prin acest termen investitorii de capital (actionari si creditori) si
angajatii (salariati diversi si manager), la care se adauga statul. Valoarea adaugata a avut o evolutie
crescatoare cu 113,38 % in prima parte a intervalului, in cel de -al doilea an de studiu, respectiv in
anul 20 16, inregistrand o crestere cu 13,19% fata de finele anului 2015. Cresterea se apreciaza
favorabila si la sfarsitul anului 2017, valoarea adaugata inregistrand o crestere cu 48,25% ca urmare
a utilizarii eficiente apotentialului tehnic, uman s i financiar de care dispune . La finele anului 2018 ,
valoarea adaugata a avut o evolutie descrescatoare cu 28,17 % fata de valoarea avuta anterior ca
urmare a cresterii consumurilor externe si a diminuarii variatiei stocurilor pana la valori negative.
Dupa cum reiese din figura urmatoare, v aloarea adaugata a fost inferioara cheltuielilor cu
personalul doar la finele anului 2014, intreprinderea fiind in imposibilitatea remunerarii
participantilor directi si indirecti la activitatea sa. In intervalul 2015 -2018, procesul de restructurare
care s e axa și pe reducerea drastic ă a cheltuielilor pentru eficientizarea activit ății a avut o influenta
pozitiva asupra rezultatelor societatii care a reusit sa acorde remunerearea stakeholderilor.

Figura 3.2. Comparatie intre valoarea adaugata si cheltu ielile cu personalul intre 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

54 Stakeholder= orice individ sau grup de indivizi care poate să afecteze sau poate f i afectat de către acțiunile unei
organizații sau de către atingerea obiectivelor acesteia.

37
Rentabilitatea este o cerință a dezvoltării economice, întrucât ea înseamnă obținerea de
profit, iar reali -zarea acestui obiectiv reprezintă o necesitate, o condiție p entru înfăptuirea
reproducției lărgite și,implicit, pentru asigurarea unei creșteri economice susținute.
Criteriul esențial carestă la baza fundamentării tuturor deciziilor ce se referă atât la
gestiunea internă a întreprinderii, cât și la relațiile cu pa rtenerii de afaceri,este rentabilitatea.
Pe baza acestui criteriu managerii hotărăsc continuarea, restrângerea sau sistarea
activităților, precum și orientarea spre noi activități.
În calitatea sa de indicator al eficienței, rentabilitatea se caracteri zează printr -un grad
superior de sintetizare,de reflectare a rezultatelor economico –financiare, fapt ce -i oferă proprietăți
de cunoaștere deosebite. 55
Starea rentabilității unei firme se poate analiza pe baza ratelor. Din punct de vedere
meto dologic, o rată reprezintă raportul a două mărimi, raport exprimat procentual.
În principiu, se impune ca valorile ratelor de rentabilitate să fie cât mai ridicate,
pentru a reflecta o situație favorabilă din punct de vedere econo mic. Utilizarea ratelor de
rentabilitate în procesul de analizăși gestiune se poate face fie în dinamică, prin compararea
evoluției lor în timp în cadrul aceleiași firme, fie prin raportarea la valorile medii ale ratelor
de rentabilitate calculate la nivelul sectorului de activitate din care face parte firma în
cauză sau la valorile înregistrate de firme -leader din sectorul respectiv.
Rata rentabilității economice se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activel e firmei.
Se obține ca raport între profitul net al exercițiului și valoarea activelor totale:

𝑅𝑟e=𝑃net
𝐴𝑡

O valoare ridicată a ratei rentabilității economice se obține prin gestionarea eficientă
a activelor, ca de exemplu:
 folosir ea unor echipamente tehnologice neutilizate fizic și moral;
 obținerea unui grad de utilizare a capacităților de producție cât mai ridicat;
 evitarea unor imobilizări financiare fără justificare economică: stocuri, creanțe etc.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Profit net (459.320) 2.294.129 26.063 47.757 28.371
2 Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
3 Rata rentabilitatii economice (%) (0,506) 2,779 0,026 0,045 0,04

Tabel 3.3. Rata rentabilitatii economice între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

55 Irina Schiopu, ANALIZA REALIZĂRII OBIECTIVULUI DE MAXIMIZARE A PROFITULUI LA ÎNTREPRINDERE (studiu de
caz în baza: „Vinăria Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L. , IM „Vinia Traian”S.A. și „Imperial Vin”S.A.), STUDIA
UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, nr 2, anul 2018, p. 145.

38

Figura 3.3. Rata rentabilitatii economice între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

In urma analizei pe baza informatiilor societatii, se observa ca intreprinderea se indreapt a
spre o situatie favorabila din punct de vedere economic la finele anului 2015. In perioada 2015 –
2018, valorea ratei rentabilitatii economice inregistreaza o continua scadere, indreptandu -se spre
insuficienta rentabilitatii economice ca urmare a neadaptar ii productiei la cererea pietei.
Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al
tuturor operatiilor de încasari si plati efectuate de întreprindere într -o perioada de timp, având în
vedere si incidenta fiscala.
Marimea autofinantarii degajata de o întreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a
performantelor acesteia. Ea indica potentialilor investirori ai întreprinderii daca aceasta este
capabila sa utilizeze eficient capitalurile încredintate si sa le asigur e o remunerare atragatoare.
Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de
rambursare precum si nivelul riscului de neplata.
Capacitatea de autofinantare este un indicator de mare expresivitate economica, re flectand
forta financiara a unei societati comerciale, garantia securitatii si independenta acesteia.
Intreprinderile cu o buna capacitate de autofinantare isi micsoreaza riscul financiar, fiind in masura
sa surmonteze greutatile in perioadele de criza eco nomica, cand accesul la credite este dificil din
cauza dobanzilor inalte.
Totodata capacitatea de autofinantare este si un indicator de lichiditate financiara si de
solvabilitate, care ridica gradul de bonitate al firmei, mareste increderea partenerilor d e afaceri,
creand conditii mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adauga, de asemenea, ca o
capacitate de autofinatare buna exprima si o capacitate de indatorare buna, respectiv posibilitatea
de a garanta mai bine creditele bancare la care f ace apel intreprinderea.Aspectele pozitive
incontestabile ale autofinantarii nu exclud insa anumite inconveniente ale acestei metode de

39
finantare, in sensul ca autofinantarea constituie un obstacol in calea mobilitatii capitalului si ca
sursele aferente co mporta un cost relativ ridicat.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Valoarea adaugata 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697
2 Venituri din subvenții 1.392 854 838 833 3.436
3 Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate 7.629 6.620 5.953 5.187 5.928
4 Cheltuieli cu remuneratiile personalului 114.249 118.840 98.224 113.897 114.480
5 EBE ( 1+2-3-4) -45.563 35.265 77.611 150.013 75.725
6 Alte venituri de exploatare 648.863 756.545 826.952 997.769 1.139.838
7 Alte cheltuieli de exploatare 827.447 801.776 791.194 928.577 1.023.189
8 Venituri financiare 2.782 4.322 4.108 3.334 4.170
9 Cheltuieli financiare 12.517 7.558 5.058 4.960 4.110
10 Impozitul pe profit 0 35.653 8.754 19.782 60.730
11 CAF ( 5+6-7+8-9-10) 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704

Tabel 3.4. Capacitatea de autofinantare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.4. Capacitatea de autofinantare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

40
In urma analizei pe baza informatiilor societatii, se observa o scadere brusca a valorii
variabilei capacitatii de autofinantare la finele anului 2015. Incepand cu anul 2016, capacitatea de
autofinantare are un trend ascendent pana la valoarea de 197.797 mii lei la finele anului 2017,
urmand ca mai apoi sa scada cu 33.41 % pana la sfarsitul anului 2018.
Riscul lichiditatii, denumit si risc de finantare reprezinta riscul ca o intreprindere sa
aiba dificultati in acumularea de fonduri pentru a -si indeplini anga jamentele asociate
instrumentelor financiare. Riscul lichiditatii poate sa apara ca urmare a incapacitatii de a vinde
rapid un activ la o valoare apropiata de cea justa. Politica S.C. Oltchim S.A. referitoare la lichiditati
este de a pastra suficiente acti ve astfel incat sa isi poata achita obligatiile la datele scadente.
Lichiditatea reflecta capacitatea firmei de a -si onora obligatiile pe termen scurt prin
transformarea activelor curente (stocuri, creante, investitii pe termen scurt) in numerar, iar o
companie lichida este aceea care genereaza suficient cash din afacere, prin transformarea
operatiunilor in cash, pentru a -si onora platile curente exigibile.
Relatia dintre suma activelor curente si suma pasivelor curente se modifica continuu in
cursul activ itatii operationale a unei companii, datorita unei multitudini de factori (vis -a-vis de
politica de gestiune a stocurilor, incasarea creantelor, plata furnizorilor, taxare sau abilitatea de a
contracta imprumuturi), iar aceasta are impact asupra lichiditat ii.
Cea mai comuna problema care dezechilibreaza raportul intre lichiditatea mijloacelor si
exigibilitatea resurselor apare atunci cand se decide finantarea unor imobilizari in active fixe prin
surse pe termen scurt. Situatia se observa imediat prin deteri orarea indicatorilor de lichiditate.
Rata rapida exprima capacitatea firmei de a -si onora obligatiile pe termen scurt prin
transformarea celor mai lichide active curente in cash (doar din numerar si echivalenti sau din
creante). Un nivel acceptabil al aces tui indicator este greu de stabilit avand in vedere faptul ca in
structura activului patrimonial ponderea stocului depinde de tipul afacerii (bilantul unei companii
care desfasoara activitatea de comert prin magazine sau productie cu ciclu lung de fabricat ie e
complet diferit de cazul serviciilor). Oricum, un nivel minim genera l acceptabil e de 0,8 ( sau 80% ).

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 Active curente 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
2 Pasive curente 3.679.007 280.368 243.642 226.4 99 243.584
3 Active curente – Stocuri 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
4 Lichiditatea curenta 0,03 0,38 0,52 0,92 2,88
5 Rata rapida 0,02 0,24 0,3 0,6 2,79

Tabel 3.5. Lichiditatea curenta si rata rapida între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

41

Figura 3.5. Lichiditatea curenta si rata rapida între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Analizând datele obținute pentru indicatorul lichiditate curenta, putem concluziona că, in
perioada 2014 -2016, S.C. Oltchim S.A. nu are capacitatea de a plati datoriile pe termen scurt
utilizand activele pe termen scurt din bilant . Incepand cu anul 2017 se observa o apropiere a valorii
lichiditatii curente de valoarea minima 1, urmand ca la finele anului 201 8 sa se atinga o valoare
suficient de ridicata astfel incat riscul de faliment sa fie scazut.
In urma analizei pe baza informatiilor societatii, se observa ca intreprinderea poate onora
obligatiile pe termen scurt prin transformarea celor mai lichide activ e curente in cash abia la finele
anului 2018 cand rata rapida depaseste pentru prima data in ultimii 5 ani nivel ul minim acceptabil
de 0,8 .
Evaluarea echilibrului financiar la nivelul unui agent economic se află în dependență cu
obiectivele persoanelor care comandă sau studiază astfel de analize.
Din punct de vedere al intereselor creditorilor firmei, evaluarea echilibrului financiar este
legată direct de obiectivul acestora de a obține rambursarea creanțelor și de a primi remunerația
convenită anterior. 56 Simptomele dezechilibrului financiar sunt exprimate prin situația firmei, prin
prisma riscului de faliment, având ca punct culminant încetarea plăților.
Starea de sanatate financiara a unei companii este reflectata si de gradul sau de indatorare.
Acesta s e determina ca raport intre datoriile totale si activele totale. El arata in ce masura afacerea
societatii se sprijina pe bani imprumutati. In general, se considera ca un grad de indatorare mai mic
de 60% este foarte bun si reflecta un echilibru pe termen lung intre sursele interne si cele externe
de finantare.

56 Onofrei, Mihaela., Finan ele întreprinderii ț, Ed. Economică, Bucure ti, 2004, pag. 248 -249.

42
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
2
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
3
Grad de indatorare (%) 412,4 165,3 137,1 125,7 128,9

Tabel 3.6. Gradul de indatorare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.6. Gradul de indatorare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

In cazul S.C. Oltchim S.A. se observa un dezechilibru pe termen lung intre resursele interne
si cele externe de finantare, gradul de indatorare avand pe toata perioada analizata o valoare mai
mare de 60%, observandu -se totusi o imbunatatire a acestei valori la finele anului 20 18 fata de
sfarsitul primului an analizat.
Valorile avute de acest indicator duc la presiuni asupra lichiditatilor si indreapta sociatatea
catre incapacitate a de plata , facand totodata imposibila recurgerea la noi imprumuturi din cauza
pierderea credibilit atii fata de creditorii.

43
3.2 Predictia riscului de faliment prin metode patrimoniale

Analiza economico -financiară utilizată în predicția riscului de faliment prin metode
patrimoniale este în esen ță o analiz ă static ă în care sunt prioritare valoarea si s olvabilitatea
intreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp in teoria economica singura modalitate
de evaluare a riscului , punand in evidenta capacitatea pe care o are o societate la un moment dat de
a genera lichiditatile necesare stingerii datoriilor scadente.
Analiza economico -financiară prin metode patrimoniale nu trebuie redus ă la o simpla
constatare daca intreprinderea este sau nu solvabila, ci trebuie completata cu masuri de utilizare si
valorificare a patrimoniului, care sa conduca la o eficienta ridicata si la realizarea unor fluxuri
financiare sincronizate.
Metodologic, analiza presupune tratarea fiecarui element de activ si de pasiv in parte,
stabilirea compozitiei structurale si cuantificarea influentei fiecarui factor la realiza rea criteriilor
de performanta. In general, analiza scoate in evidenta, potentialul elementelor patrimoniale, care
insa trebuie corelata cu analiza rezultatelor si a patrimoniului.
Principalele instrumente operationale la care recurge analiza financiara p entru investigarea
riscului de faliment prin metode patrimoniale sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate.
„Fondul de rulment este un indicator al solvabilității firmei, existența lui marcând absența
riscului de insolvabilitate, iar nivelul său i nsuficient este un semn al lipsei de lichidități și al riscului
de neplată.” 57
Valoarea ridicată a fondului de rulment constituie premisa unei capacități sporite de plată.
Aprecierea corespunzătoare a semnificației fondului de rulment pentru echilibrul fina nciar necesită
luarea în considerare a duratei medii de rotație a activelor și pasivelor. Dacă activele circulante se
rotesc mai repede decât obligațiile, societatea își poate asigura echilibrul financiar. Dacă activele
circulante se rotesc mai lent decât obligațiile pe termen scurt, menținerea echilibrului financiar
necesită un fond de rulment pozitiv și de o valoare ridicată. Dacă activele circulante se rotesc mai
repede decât datoriile pe termen scurt, echilibrul financiar este asigurat cu un fond de rul ment mai
mic, chiar negativ. 58
Fondul de rulment reprezintă excedentul rezultat atunci cand resursele permanente
depasesc necesarul permanent de finantare al intreprinderii. Indicatorul are caracterul unei marje
de sigurante care permite intreprinderii sa i si conserve o anumita independenta financiara fata de
creditori, in cazul in care intervin dificultati financiare la nivelul activitatii curente. Surplusul de
resurse permanente astfel rezultat poate fi “rulat” pentru reluarea ciclului de exploatare, respe ctiv
pentru reinnoirea stocurilor si creantelor. Data fiind destinatia acestui surplus de resurse
permanente, el a fost definit ca reprezentand un “fond de rulment”. Notiunea de fond de rulment
este foarte apropiata de terminologia derivata direct din prac tica afacerilor, unde era utilizata pentru
a desemna “fondul de casa” sau suma disponibilitatilor necesare pentru asigurarea continuitatii
platilor curente.
Unii autori propun mai multe acceptiuni pentru indicatorul fond de rulment. Se face astfel
distinct ie intre fondul de rulment brut, fondul de rulment net, fondul de rulment propriu si fondul
de rulment strain.

57 Dalotă, M. D.; Dalotă, S. – „Analiza și evaluarea fi rmei”, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000, p. 206
58 Niculescu, M. – „Diagnostic global – strategic”, Ed. Economică, București, 1997, p.421.

44
Fondul de rulment brut (FR B) sau fondul de rulment total recenzeaza toate elementele de
activ susceptibile a fi transformate in lichiditati, intr -o perioada mai mica de un an (necesarul
temporar). In aceste conditii s -ar putea spune ca o intreprindere are in orice moment un fond de
rulment. Cu ajutorul acestui indicator este dificila efectuarea unor judecati privind realizarea
propriu -zisa a echili brului financiar pe termen scurt.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Stocuri 40.560 39.438 52.379 72.908 22.209
Creante comerciale 44.628 29.348 39.048 59.398 51.090
Impozite de recuperat 14.586 13.253 6.365 6.864 14.591
Alte active 11.227 12.455 952 10.602 7.791
Numerar si echivalente de
numerar 4.880 13.328 27.579 59.460 336.176
Active ținute spre v ânzare – – – – 270.848
FR B 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705

Tabel 3.7. Fondul de rulment brut între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.7. Evoluția f ondul de rulment brut între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Comparând valoarea fondul de rulment brut la finele anului 2015 cu cea de la sfârșitul
anului 2014 se co nstată o scădere cu 8.059 mii lei.
O creștere cu 18.501 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea
fondului de rulment brut la sfârșitul anului 2015. 115881 107822126323209232702705
0100000200000300000400000500000600000700000800000
2014 2015 2016 2017 2018

45
La sfârșitul anului 2017 se constată o creștere cu 82.909 mii lei a valorii fondulu i de rulment
brut față de valoarea avută la finele anului 2016.
Valoarea fondului de rulment brut înregistrează o creștere spectaculoasă cu 493.473 mii lei
la finele anului 2018, fiind influențată de creșterea activelor ținute spre vânzare și a numerarului și
echivalentelor de numerar.
Fondul de rulment net (FR N) sau permanent reprezintă cea mai mare importanta din punct
de vedere al analizei echilibrului financiar pe termen lung. El reprezinta partea resurselor
permanente ramasa dupa finantarea necesarului permanent, respectiv surplusul de capital
permanent (CP) ramas dupa finantarea activelor imobilizate nete (A in). Relatia de calcul a fondului
de rulment net este:
FRN = CP – Ain

O definitie alternativa a fondului de rulment net se obtine de la compararea necesarului
temporar, reflectat in activele curente (active circulante plus cheltuieli inregistrate in avans) (A C),
cu resursele temporare, respectiv datoriile curente (datorii: sume de plata intr -o perioada de pana
la un an + venituri intregistrate in av ans: sume de reluat intr -o perioada de un an) (D C):

FRN = A C- DC

Această definitie justifica utilizarea fondului de rulment net (working capital statement)
drept criteriu de lichiditate. Lichiditatea va fi suficienta daca activele circulante realizabile si
disponibile (A C) vor depasi exigibilitatea angajamentelor intreprinderii pe termen scurt (D C). Este
astfel pus in evidenta echilibrul sau dezechilibrul financiar pe termen scurt al intreprinderii.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Active c urente 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
Datorii curente 3.679.007 280.368 243.642 226.499 243.584
FR N (3.563.126) (172.546) (117.319) (17.267) 459.121

Tabel 3.8. Fondul de rulment net între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor so cietății

Figura 3.8. Evoluția f ondul de rulment net între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

46

Între anii 2014 și 2017, f ondul de rulment net înregistrează doar valori negative.
Comparând valoarea fondul de rulment net la fine le anului 2015 cu cea de la sfârșitul anului
2014 se constată o creștere cu 3.390.580 mii lei.
O creștere cu 55.227 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea
fondului de rulment net la sfârșitul anului 2015.
La sfârșitul anului 2017 se constată o creștere cu 100.052 mii lei a valorii fondului de
rulment net față de valoarea avută la finele anului 2016.
Se înregistrează o creștere cu 476.388 mii lei la finele anului 2018, valoarea fondului de
rulment net fiind pozitivă pentru prima da tă în ultimii 5 ani.
Fondul de rulment propriu (FR Pr) reflecta autonomia de care dispune intreprinderea in
finantarea investitiilor. El poate fi calculat fie ca diferenta intre capitalul propriu (C Pr) si necesarul
permanent, fie ca diferenta intre fondul d e rulment net si datoriile: sume care trebuie platite intr -o
perioada mai mare de un an (D >1an):

FRPr = C Pr – Ain sau FR Pr = FR N – D>1an = CP – Ain – D>1an = C pr – Ain

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Fondul de rulment net (3.563.126) (172.546) (117.31 9) (17.267) 459.121
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
FRPr (3.628.969 ) (1.256.294 ) (1.255.505 ) (1.130.294 ) (203.186)

Tabel 3.9. Fondul de rulment propriu între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor socie tății

Figura 3.9. Evoluția f ondul de rulment propriu între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății
-3628969-1256294 -1255505-1130294-203186
-4000000-3500000-3000000-2500000-2000000-1500000-1000000-5000000
2014 2015 2016 2017 2018

47
Între anii 2014 și 201 8, fondul de rulment propriu înregistrează doar valori negative
deoarece intreprinderea nu isi poate finanta necesarul permanent numai din capitalurile proprii.
In perioada analizata se observa totusi o imbunatatire a valorilor fondului de rulment
propriu de la an la an.
Comparând valoarea fondul de rulment net la finele anului 2015 cu cea de la sfârșitul anulu i
2014 se constată o creștere cu 2.372.675 mii lei.
O creștere cu 789 mii lei se observă la finele anului 2016, comparativ cu valoarea fondului
de rulment net la sfârșitul anului 2015.
La sfârșitul anului 2017 se constată o creștere cu 125.211 mii lei a v alorii fondului de
rulment net față de valoarea avută la finele anului 2016.
Se înregistrează o creștere cu 927.108 mii lei la finele anului 2018 .
Fondul de rulment strain (FR S) reflecta contributia datoriilor care trebuie platite intr -o
perioada mai mare de un an la finantarea necesarului permanent. El se calculeaza fie deducand din
fondul de rulment net fondul de rulment propriu, fie ca diferenta intre resursele permanente si
capitalul propriu:
FRS = FR N – FRPr = (CP -Ain) – (Cpr-Ain) = CP -Cpr = D >1an

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Fondul de rulment net (3.563.126) (172.546) (117.319) (17.267) 459.121
Fondul de rulment propriu (3.628.969 ) (1.256.294 ) (1.255.505 ) (1.130.294 ) (203.186)
FR S 65.843 1.083.748 1.138.186 1.113.027 662.307

Tabel 3.10. Fondul de rulment strain între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.10. Evoluția f ondul de rulment strain între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății
65843108374811381861113027
662307
020000040000060000080000010000001200000
2014 2015 2016 2017 2018

48
Între anii 2014 și 2016, fondul de rulment st rain înregistrează o crestere semnificativa,
activele imobilizate fiind finanțate prin împrumuturi mari pe termen lung și mediu. In urmatorii
ani se constata o reducere a imprumuturilor pe termen lung si mediu, valoarea fondului de rulment
strain la finel e anului 2018 fiind de 662.307 mii lei.
In sistemul analizei financiar -patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila
si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor
genereaza prej udicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ
absolut, adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica, se poate concepe ca o
intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte provi zoriu la unele obiective de
crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului
de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire. 59
Conceptul de solvabilitate sau de soliditate patrimoni ala desemneaza capacitatea
intreprinderii de a face fata scadentelor pe termen mediu si lung, respectiv rambursarii datoriilor si
platilor regulate a dobanzilor. Solvabilitatea este dependenta, pe de o parte, de masura in care
activul total al intreprinder ii este suficient pentru plata datoriilor totale si, pe de alta parte, de gradul
de indatorare si/sau de independenta fata de terti.
Analiza suficientei activului total pentru acoperirea datoriilor totale se realizeaza cu ajutorul
indicatorului:
 rata solv abilitatii generale (R sg), exprimata ca raport intre activul total (A t) si datoriile totale
(Dt):
tt
sgDAR

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Activul total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380. 822 1.338.346 905.891
Rsg 0.25 0.61 0.73 0.8 0.78

Tabel 3.11. Rata solvabilitatii generale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

59 M.Niculescu, Analiza economico -financiara, Bucuresti, 1993, pag.279

49

Figura 3.11. Evoluția ratei solvabilitatii generale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiz ă pe baza informațiilor societății

Acest indicator este echivalentul, in marimi relative, a indicatorului situatia neta, exprimat
in marimi absolute, ca diferenta intre activul total si datoriile totale ale intreprinderii. De marimea
ratei solvabilitatii generale depinde posibilitatea reinnoirii contractelor de creditare cu finantatori.
In perioada analizata, 2014 -2018, se observa o valoare a raportului mai mica decat 1,66,
intreprinderea caracterizandu -se prin insolvabilitate si fiind riscanta pentru “fu rnizorii” de capital,
care pot refuza acordarea de noi imprumuturi. Aceasta echivaleaza cu o situatie neta negativa.
Aprecieri asupra solvabilitatii intreprinderii se realizeaza in urma analizei rapoartelor care
reflecta gradul de indatorare si independent a financiara a intreprinderii. Dintre ratele de indatorare
mentionam urmatoarele:
 Rata indatorarii globale (R IG) raporteaza fie datoriile totale la capitalul total (pasivul total) al
intreprinderii, fie datoriile totale la capitalul propriu:
tt
IGPDR1
sau
prt
IGCDR2
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Venituri in avans 5.961 5.107 4.270 3.437 0
Provi zioane 15.528 9.180 36.343 24576 30.592
Pasiv total 929.594 839.734 1.047.763 1.093.076 733.342
RIG1 4,03 1,63 1,32 1,23 1,24
RIG2 1,33 2,54 3,7 4,9 4,46

Tabel 3.12. Ratele indatorarii globale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

50

Figura 3.12. Evoluția ratelor indatorarii globale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Aceste rapoarte sunt denumite coeficienti ai indatorarii globale si exprima gradul de
dependenta al intreprinderii fat a de resursele financiare provenite de la terti. Primul raport are
valoare mai mica decat 0,66 atunci cand intreprinderea nu se caracterizeaza prin risc de
insolvabilitate si dispune inca de capacitate de indatorare. Valori egale cu 1 pentru acest raport s e
intalnesc numai in cazul in care capitalul propriu devine negativ, situatie specifica intreprinderilor
aflate in stare de faliment la care pierderea reportata a erodat capitalul intreprinderii.
In practica financiara este preferata a doua varianta de ca lcul a coeficientului indatorarii
globale (rata levierului financiar), pentru ca face referire la normele bancare, care prevad ca
datoriile totale ale intreprinderii nu trebuie sa depaseasca de 2 ori capitalul sau propriu. Cand
raportul are valoare egala c u 2, capacitatea de indatorare a intreprinderii este considerata saturata.
Indatorarea peste aceasta limita conduce la aparitia riscului de insolvabilitate, atat pentru
imprumutat cat si pentru finantator.
In perioada analizata, atat primul cat si al doile a raport, au valori care caracterizeaza
intreprinderea ca fiind cu risc mare de insolvabilitate, dar avand inca capacitate de indatorare.
 Rata indatorarii la termen (R IT) se determina in doua variante, fie ca raport intre datoriile care
trebuie platite int r-o perioada mai mare de un an si capitalul permanent, fie raportand aceeasi
categorie de datorii la capitalul propriu:

CPDRan
IT1
1
sau
pran
ITCDR1
2

51

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Capital permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
RIT1 0.02 1.99 1.49 1.33 1.44
RIT2 0.02 2.01 3.05 4.07 3.26

Tabel 3.13. Rata indatorarii la te rmen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

In calculul acestor indicatori se tine seama de impactul diferit pe care categoriile de
capitaluri provenite de la terti il au asupra riscului de insolvabilitate a intreprinderii. Riscul de
insolvabilitate este, in principal, determinat de datoriile pe termen lung, care cumuleaza ratele
scadente si cheltuielile cu dobanda aferenta. Intreprinderea dispune de capacitate de indatorare la
termen cand primul raport este mai mic sau egal cu 0,5 si al doilea raport este cel mult egal cu 1.

Figura 3.13. Evoluția ratelor indatorarii la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

52
In urma analizei pe baza informatiilor societatii, se observa ca intreprin derea dispune de
capacitate de indatorare la termen doar la finele anului 2014. In perioada 2015 -2018, atat primul
cat si al doilea rapor t nu respecta conditiile pentru indatorare la termen.
 Rata capacitatii globale de rambursare (R RG) raporteaza datoriile totale la capacitatea de
autofinantare:
RRG= 𝐷t
𝐶𝐴𝐹

Raportul exprima, in numar de ani, capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile totale.
Intreprinderea trebuie sa dispuna de o capacitate de autofinantare capabila sa satisfaca cel putin
obligatiile de plata reprezentate de credite, dobanzi si comisioane aferente. Literatura de
specialitate recomanda o perioada de maximum patru ani pentru rambursarea datoriilor pe seama
capacitatii de autofinantare. Cu cat valoarea indicatorului este mai mica , cu atat intreprinderea este
capabila sa suporte o indatorare suplimentara.
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
1 CAF 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704
2 Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
RRG ( 2/1) 16,01 27,92 13,32 6,77 6,88

Tabel 3.14. Rata capacitatii globale de rambursare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.14. Evoluția ratelor indatorarii la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societăți i
16.0127.92
13.32
6.776.88
051015202530
2014 2015 2016 2017 2018

53
In perioada analizata, 2014 -2018, se observa o valoare a raportului mai mare decat valoarea
recomandata de literatura de specialitate (perioada de maximum patru ani) , intreprinderea
caracterizandu -se prin incapacitatea de a suporta o indatorare suplimen tara. Incepand cu anul 2016
se observa o scadere a valorii raportului si, desi la finele anului 2018 RRG este egal 6,88,
capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile totale este scazuta .
 Rata capacitatii de rambursare la termen (RRT) exprima aptitu dinea intreprinderii de a rambursa,
din capacitatea de autofinantare, datoriile care trebuie platite intr -o perioada mai mare de un
an:

RRT=𝐷>1an
𝐶𝐴𝐹

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
CAF 233.882 48.855 103.665 197.797 131.704
RRT 0,28 22,18 10,98 5,63 5,03

Tabel 3.15. Rata capacitatii de rambursare la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză p e baza informațiilor societății

Figura 3.15. Evoluția ratelor capacitatii de r ambursare la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Interpretarea indicatorului este similara cu cea a indicatorului precedent, iar literatura de
specialitate indica pentru acest raport o valoare maxima egala cu 3 a ni. In cazul in care valoarea
indicatorului depaseste aceasta limita, capacitatea de autofinantare disponibila este insuficienta 0.2822.18
10.98
5.63
5.03
0510152025
2014 2015 2016 2017 2018

54
pentru rambursarea datoriilor la scadenta, iar intreprinderea trebuie sa gaseasca alte resurse pentru
a face fata scadentelor ( dezinvestitii, noi imprumuturi pe termen scurt etc.).
Incepand cu anul 2015, se poate observa o crestere a datoriilor pe termen lung, fiind astfel
influentata valoarea ratei capacitatii de rambursare la termen. Intreprinderea este nevoita sa
gaseasca surs e de finantare intru -cat capacitatea de autofinantare este insuficienta pentru a acoperi
datoriile la scadenta.
Analiza capacitatii intreprinderii de a suporta costul indatorarii se realizeaza cu ajutorul
indicatorului:
 Rata prelevarii datoriilor financiar e (R PD), care raporteaza cheltuielile financiare (Ch f) la
excedentul brut de exploatare sau la cifra de afaceri:

RPD1=𝐶ℎf
𝐸𝐵𝐸 sau RPD2=𝐶ℎf
𝐶𝐴

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Chf 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
EBE -45.563 35.265 77.611 150.013 75.725
RPD1 0,27 0,21 0,01 0,03 0,05
RPD2 0,02 0,01 0,001 0,005 0,004

Tabel 3.16. Rata prelevarii datoriilor financiare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societăț ii

Figura 3.16. Evoluția ratelor prelevarii datoriilor financiare între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Practica demonstreaza ca o valoare a primului raport mai mare de 0,6 sau depasirea
excedentului brut de exploat are de catre cheltuielile financiare este un semnal ca intreprinderea nu
poate suporta costul indatorarii. Aceasta situatie nu poate persista pe termen lung, pentru ca

55
intreprinderea devine insolvabila. Pentru al doilea raport, literatura de specialitate r ecomanda o
valoare de cel mult 0,03 (cheltuielile financiare sa nu reprezinte mai mult de 3% din cifra de
afaceri), pentru ca intreprinderea sa nu se expuna riscului de insolvabilitate.
In urma analizei pe baza informatiilor societatii, se observa ca intreprinderea poate suporta
costul indatorarii si cheltuielile financiare nu reprezinte mai mult de 3% din cifra de afaceri .
Capitalul propriu constituie o garantie a solvabilitatii intreprinderii. Daca aceasta garantie
este insuficienta, finantatorii vor ve re garantii suplimentare. Nivelul ridict al capitalului propriu
asigura o anumita independenta financiara intreprinderii, permitandu -i sa aiba acces la
imprumuturi. Aprecieri asupra solvabilitatii intreprinderii se realizeaza in urma studierii
independente i sau autonomiei financiare a intreprinderii prin indicatorii:
 Rata autonomiei (independentei) financiare globale (R AF):, care se exprima in variantele ce
urmeaza:
RAF1=𝐶pr
𝑃t sau RAF2=𝐶pr
𝐷t

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii pe termen lung 65.843 1.083.74 8 1.138.186 1.113.027 662.307
Pasiv bilantier 908.105 825.447 1.007.149 1.065.063 702.750
RPD1 -3,12 -0,65 -0,37 -0,26 -0,29
RPD2 -0,76 -0,39 -0,27 -0,2 -0,22

Tabel 3.17. Rata autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză p e baza informațiilor societății

Figura 3.17. Evoluția ratelor autonomiei financiare globale între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

2014 2015 2016 2017 2018
RAF1 -3.12 -0.65 -0.37 -0.26 -0.29
RAF2 -0.76 -0.39 -0.27 -0.2 -0.22-3.5-3-2.5-2-1.5-1-0.50

56
Primul indicator prezinta raportul dintre resursele proprii ale intreprinderii (situatia neta) si
totalul resurselor financiare aflate la dispozitia sa. Literatura de specialitate recomanda pentru acest
raport valoarea minima 0,33 care caracterizeaza o au tonomie financiara normala a intreprinderii.
Cand descreste gradul de independenta financiara a intreprinderii, creste riscul bancilor
finantatoare.
Cea de -a doua varianta de calcul a indicatorului raporteaza capitalul propriu la datoriile
totale, iar val oarea sa nu trebuie sa coboare sub 0,7 -0,8 pentru a reflecta o autonomie financiara
ridicata a intreprinderii. Cu cat indicatorul are valori mai mici decat limitele mai sus amintite, cu
atat intreprinderea se expune riscului de insolvabilitate datorita dep endentei prea mari fata de
creditori. Tendinta de crestere a autonomiei financiare a intreprinderii este de dorit sa se realizeze
pe seama cresterii, intr -un ritm mai rapid, a profitului net al exercitiului decat a celorlalte
componente ale capitalului pro priu. Diminuarea autonomiei financiare a intreprinderii, ca urmare
a cresterii capitalului propriu intr -un ritm mai lent decat ritmul de crestere a datoriilor totale, este
o situatie normala numai daca se realizeaza pe seama cresterii datoriilor ce trebuie rambursate intr –
o perioada de pana la un an, ca efect al prelungirii termenelor de plata acordate de furnizori.
In perioada analizata 2014 -2018, raportul dintre resursele proprii ale intreprinderii si totalul
resurselor financiare a luat valori negative deoarece capitalul propriu este negativ, situatia fiind una
comparabila cu cea a intreprinderilor falimentare. Totodata, v alorile indicatorului RAF2 indica faptul
ca intreprinderea are o dependenta prea mare fata de creditori, fiind expusa riscului de
insolvabilitate.
 Rata autonomiei (independentei) financiare la termen (RAT):, care se exprima in variantele ce
urmeaza:

RAT1=𝐶pr
𝐶𝑃 sau RAT2=𝐶pr
𝐷>1an

Prima varianta de calcul al raportului reflecta masura in care capitalul propriu participa la
formarea capitalului permanent, in timp ce a doua varianta de calcul evidentiaza masura in care
datoriile care trebuie rambursate intr -o perioada mai mare de un an pot fi acoperite pe seama
capitalului propriu. Valoarea minima admisa pentru primul indicator este 0,5. Sub aceasta valoare
intreprinderea se confrunta cu risc de insolvabilitate.
Reducerea indicatorului este no rmala in perioada in care intreprinderea contracteaza noi
imprumuturi pe termen mediu si lung, care exercita efect de levier financiar po zitiv. Valoarea
minima admisa pentru cea de -a doua varianta de calcul este 1, respectiv datoriile mai mare de un
an trebuie sa fie acoperite integral de capitalurile proprii, datorita activitatii rentabile desfasurate
de intreprindere.
Rata autonomiei fin anciare la termen a intreprinderii intre anii 2014 -2018 , exprimata atat
in prima cat si in a doua variant a, are valori peste valoarea minima recomandata de literatura de
specialitate . Datoriile care trebuie rambursate intr -o perioada mai mare de un an nu p ot fi acoperite
pe seama capitalului propriu, intreprinderea confruntandu -se cu risc de insovabilitate.
Pentru ca intreprinderea sa -si pastreze autonomia la termen este necesar ca ritmul de
crestere a capitalului propriu sa fie superior sau egal ritmului e crestere a datoriilor care trebuie
platite intr -o perioada mai mare de un an.

57
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Capital permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
RAT1 1.02 -0.99 -0.49 -0.33 -0.44
RAT2 -0.76 -0.39 -0.27 -0.2 -0.22

Tabel 3.18. Rata autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.18. Evoluția ratelor autonomiei financiare la termen între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

58
3.3 Predic ția riscului de faliment prin metoda scorurilor

Metodele de analiz ă a riscului prezentate anterior permit m ăsurarea performan țelor trecute
ale întreprinderii, inform ând în mic ă masur ă asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare se
pot degrada foarte rapid în timp. De aceea apare tot mai evident ă necesitatea unor informa ții mai
precise cu privire la viitor, la ri scul de faliment. Ca o reac ție la aceste cerin țe practice, diagnosticul
riscului de faliment a cunoscut o important ă dezvoltare datorit ă utiliz ării unor metode statistice de
analiz ă a situa ției financiare pornind de la un ansamblu de rate. 60
Metoda “scorin g” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea
riscului de faliment al unei întreprinderi. Aceast ă metod ă se bazeaz ă pe tehnicile statistice ale
analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi format
din doua grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificult ăți financiare și un grup de
întreprinderi s ănătoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabile ște o serie de rate, după care
se determin ă cea mai bun ă combina ție liniar ă de rate care s ă permit ă diferen țiere acelor dou ă
grupuri de întreprinderi. Ca urmare a aplic ării analizei discriminante, se ob ține pentru fiecare
întreprindere un scor “Z”, func ție liniar ă de un ansamblu de rate. Distribu ția diferitelor scoruri
permite distingere a întreprinderilor s ănătoase de cele în dificultate .61
Scorul “Z” atribuit fiec ărei întreprinderi se determin ă cu ajutorul func ției

Z = a 1×1 + a2x2 + a3x3 +…+ anxn,

unde x reprezint ă ratele impl icate în analiz ă și a reprezint ă coeficientul de ponder are al fiec ărei
rate.
În func ție de valoarea scorului, entitatea este prezumat ă ca fiind s ănătoasa sau falimentar ă.
Procedeul este cunoscut în literatura economic ă ca și procedeul analizei discriminate multiple. În
termeni sintetici, analiza discriminat ă multipl ă reprezint ă o tehnic ă statistic ă utilizat ă pentru a
clasifica aprioric o observa ție în dou ă sau mai multe grupuri, în func ție de caracteristicile
individuale observabile.
Din punct de vedere tehnic, determinarea scorului necesit ă parcurgerea urmat oarelor etape:
 Se alege un e șantion aleatoriu de entit ăți de dimensiuni și activit ăți comparabile, din care un
grup s ă includ ă entități falimentare sau aflate în dificultate și un grup care s ă includa entit ăți
sanatoase.
 În cadru e șantionului ales se proce dează la compararea valorilor unor indicatori susceptibili a
fi semnificativi cu starea de faliment sau nonfaliment a entit ăților. În acest sens se caut ă a defini
o func ție discriminant ă Z = a x R + b, d ând lui Z o valoare 0 dac ă entitatea este falimentara și
1 dac ă entitatea este sanatoas ă.
 Se testeaz ă puterea discriminatorie a ratei R printre mai multe rate posibile. În acest sens se
utilizeaz ă diferite teste statistice rezult ând în final indicatori cu ac țiune permanent ă și puternic ă
în cadrul e șantioanel or cercetate.
 Elaborarea prin tehnica analizei discriminate a unei combina ții liniare Z a indicatorilor
determina ți.
 Alegerea unui punct (unor puncte) de infexiune care s ă realizeze o clasificare predictiv ă a
entităților din e șantion din punct de vedere a riscului de faliment care le amenin ță.

60 A. Leiritz, La practique de la qu estion financiere, Paris, 1990
61 M.Niculescu, Analiza economico -financiara, Bucuresti, 1993, pag.279

59
 Determinarea probabilit ății de faliment pentru o anumit ă valoare Z. Posibilitatea de faliment,
corespunzator unui interval Z dat este egal ă cu raportul dintre num ărul de entit ăți falimentare
și num ărul total de entit ăți ale intervalului. Pe baza unor calcule matematice va rezulta o
probabilitate de faliment pentru fiecare valoare a lui Z. În practic ă se consider ă că:
o Entitatea este considerat ă falimentar ă dacă probabilitatea sa de faliment este superioar ă lui
65%;
o Este prezentat ă ca sanatoas ă dacă posibilitatea de faliment este inferioar ă lui 35% .62

3.3.1. Modelul Altman

Metoda cel mai des folosită se bazează pe modelul Z dezvoltat în SUA în 1968 de
profesorul Altman. Acest model a folosit informații, în urma studierii unui larg eșantion de
companii, atât din rândul celor care au dat faliment, cât și a celor care au supraviețuit, toate fiind
din domeniul manufacturier. El afirmă că analiza bazată pe mai multe variabile cu
ajutorul a 5 indicatori permite prevederea a 75% din falimente cu 2 ani înainte de producerea
acestora. În dezvoltarea modelului său, Altman a selectat un grup de 33 de companii din
cele cu probleme financiare, criteriul de selecție fiind tipul activității întreprinderii industriale.
Mărimea activului se situa între 0.7 mii USD și 25.9 mii USD, iar perioada avută în vedere a fost
1946 -1965 (20 de ani). Grupul întreprinderilor sănătoase a fost selectat după principiul
simili tudinii, fiecărei întreprinderi falimentare corespunzându -i o firmăsănătoasă. Din lista
inițială de 22 indicatori, autorul reține 5 care au semnificația cea mai ridicată.Modelul Altman
include ca factor primordial profit abilitatea activului, ponderat cu o valoare apropiată
de a celorlalți patru indicatori împreună.
Modelul "Z" al lui Altman se prezintă astfel:

Z = 1,2 R1 + 1,4 R2 + 3,3 R3 + 0,6 R4 + 1,0 R5,

variabilele R1,…,R5 fiind indicatori econo mico -financiari, iar constantele cu care sunt
amplificați indicatorii fiind de natură statistică și exprim and ponderea sau importanța variabilei
în evaluarea riscului de faliment .
Variabila R1 raporteaza capital circulant la activul total , indi cand o măsura a flexibilității
companiei. R2 raporteaza profit ul reinvestit la activul total , măs urand capacitatea de finanțare
internă a companiei. Semnificand rata de rentabilitate economica sau de eficiență a utilizării
activelor, variabila R 3 raporte aza profit ului înaintea plații impozitului ș i a dobânzilor la activele
totale. Raportul dintre capitalul propriu si datoriile totale , R4, exprimă gradul de îndatorare a
companiei prin împrumuturile pe termen lung . Variabila R 5 raporteaza cifra d e afaceri la activele
totale, măsurand randamentul activelor, indicator de eficiență econ omică a utilizării acestora și
exprima rotația activului total în cifra de afaceri.

62 Petre Brezeanu , Diagnostic financiar, Instrumente de analiza financiara , Editura Economica, 2003, pp. 424

60
Ierarhizarea firmelor se face in functie de valoarea variabilei Z astfel:
 Daca Z>3 atunci firma este solvabila;
 Daca 1,8≤ Z < 3 atunci firma are dificultati financiare, dar isi poate redresa activitatea in masura
in care adopta o strategie corespunzatoa r;
 Daca z<1,8 atunci falimentul este iminent.
Modelul profesorului Altman p oate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele cotate la
bursa de valori, prin urmare poate fi aplicat societat ii comercial e asupra care ia se realizeaza studiul
de caz.

mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Capital circulant (3.563.126 ) (172.546 ) (117.319 ) (17.267 ) 459.121
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Profitul reinvestit (459.320 ) 2.294.129 26.063 47.756 28.416
Rezultat economic (175.802) (40.909) 39.866 72.526 120.820
Capitalul propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.28 3) (203.141)
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
R1 (3,92) (0,21) (0,12) (0,02) 0,65
R2 (0,51) 2,78 0,03 0,04 0,04
R3 (0,19) (0,05) 0,04 0,07 0,17
R4 (0,76) (0,39) (0,27) (0,2) (0,22)
R5 0,69 0,9 0,75 0,9 1,62
Z (5,811) 4,141 0,618 1,043 2.885

Tabel 3.19. Indicatorii de risc ai modelului Altman între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.19. Evoluția varia bilei Z calculata prin Modelul Altman între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

61
Analizând datele obținute observăm că întreprinderea are o situație bună la finele anului
2015 , revenindu -si dupa ce la sfarsitul anului 2014 era in pericol de falime nt. In perioada
urmatoare, 2015 -2017, se observa o tendinta de descrestere a valorii variabilei Z sub limita de 1,8,
societatea fiind din nou aproape de faliment. La finele anului 2018 se observa o crestere a valorii
variabilei Z ceea ce inseamna ca societ atea are dificultati financiare dar isi poate redresa activitatea
printr -o strategie corespunzatoare.

3.3.2. Modelul Conan -Holder

În analiza riscului de faliment la S .C. Oltchim S.A. se va utilize, de asemenea, modelul
Conan -Holder. Acest model apart ine analistilor francezi J. Conan si M. Holder si a reusit sa prevada
falimentul a peste 50% din firme in anii ’70. Ratele financiare care stau la baza modelului sunt de
tipul “lichiditate -exigi bilitate”.
Modelul se prezintă astfel:

Z = 0,24 R1 + 0,22 R2 + 0,16 R3 – 0,87 R4 – 0,1 R5

Variabila R 1 raporteaza excedentul brut de exploatare la datoriile totale , indicand
capacitatea proprie de finantare a datoriilor . R2 raporteaza capitalu l permanente la activul total ,
măsurand solvabilitatea patrimoniala . Cuantificand performantele activului patrimonial , variabila
R3 raporteaza diferenta dintre activele circulante si stocuri la activul total al entitatii . Raportul
dintre cheltuielile financiare si cifra de afaceri , R4, indica nivelul cheltuielilor financiare. Variabila
R5, măsurand gradul de remunerare al personalului, raporteaza cheltuielile cu personalul la
valoarea adaugata .
In functie de scorul inregistrat de o firma se observa ca posibilitatea falimentului scade
odata cu cresterea scorului, asa cum reies e din tabelul urmator:

Valoarea scorului Situa tia intreprinderii Probabilitatea falimentului
Z>0,16 Foarte buna <10%
0,1<Z<0,16 Buna 10-30%
0,04<Z<0,1 Alerta 30-65%
-0,05<Z<0,04 Pericol 65-90%
Z<-0,05 Esec >90%

Tabel 3.20. Probabilitatea falimentul ui in modelul Conan -Holder

62
mii lei
2014 2015 2016 2017 2018
Excedent brut de exploatare (45.563 ) 35.265 77.611 150.013 75.725
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Capitalul permanent (2.770.901) 545.080 764.514 839.744 459.166
Activ total 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Cheltuielile financiare 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Cheltuielile cu personalul 114.249 118.840 98.224 113.897 114.480
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
Valoare a adaugata 74.923 159.871 180.950 268.264 192.697
Active circulante – stocuri 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
R1 (0,01) 0,03 0,06 0,11 0,08
R2 (3,05) 0,66 0,76 0,79 0,65
R3 0,08 0,08 0,07 0,13 0,97
R4 0,02 0,01 0,007 0,005 0,004
R5 1,52 0,74 0,54 0,42 0,59
Z (0,83) 0,08 0,13 0,17 0,25

Tabel 3.21. Indicatorii de risc ai modelului Conan -Holder între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Figura 3.20. Evoluția variabilei Z calculata prin modelul Conan -Holder între a nii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Dupa analiza efectuata se observa ca intreprinderea are o situatie buna la finele anului 2018,
riscul de faliment fiind redus. In perioada analizata 2014 -2016 este prezenta o tendinta de cres tere
a valorii variabilei Z, intreprinderea trecand de la starea de esec in 2014 la starea de alerta in 2017
si mai apoi la stare buna si foarte buna intre 2016 -2018.

63
3.3.3. Modelul Robu -Mironiuc

Un model practic pentru testarea ipotezei de „going -concern” în cadrul misiunii de audit
financiar , modelul Robu -Mironiuc este obținut pe baza analizei discriminant multiplă.
Pentru obținerea modelului Robu -Mironiuc, s -a plecat de la totalitatea firmelor cotate la
Bursa de Valori București în exerciți ile financiare 2008 -2010. Din această populație țintă s -a extras
un eșantion format din 60 de societăți industriale astfel: 40% din cadru l industriei
prelucrătoare, 20 % din industria constructoare de mașini, 8% din industria aerona utica , 7%
din industria farmaceutica, chimică, si de prelucrare a lemnului, 5% din cadrul industriei
extractive si alimentare și doar 1% din industria textila .
Modelul se prezintă astfel:

Z = -0,002 R 1 – 0,028 R 2 – 0,57 R 3 + 1,034 R 4 + 4,629 R 5 + 0,096 R 6 + 0,17 R 7 – 0,106 R 8 –
0,024 R 9 + 0,524

Variabila R1 raporteaza activele circulante la datoriile curente si reprezinta rata lichiditatii
generale . R 2 raporteaza activele de trezorerie la datoriile curente , măsurand rata lichiditatii
imediate . Reprezentand rata indatorarii global e, variabila R 3 raporteaza datoriile totale la pasivul
total al entitatii. Raportul dintre rezultatul brut si capitalurile proprii , R4, indica rata rentabilitatii
financiare . Variabila R 5, măsurand rata rentabil itatii activului total , raporteaza rezultatul economic
la activul total . R6 reprezinta rata marjei brute de exploatare si raporteaza excedent brut de
exploatare la cifra de afaceri . Variabila R 7 reprezinta levierul financiar si raporteaza datoriile totale
la capitalurile proprii. Reprezentand rata prelevarii datoriilor financiare, R 8 raporteaza cheltuielile
financiare la cifra de afaceri. Variabila R 9 reprezinta viteza globala de rotatie a stocurilor si este
raportul dintre cifra de afaceri si stocuri.
Valoarea functiei scor, aferente modelului Robu -Mironiuc se interpreteaza astfel:
 Daca 1≤Z<4 atunci riscul de faliment este scazut;
 Daca 0≤Z<1 atunci riscul de faliment este mediu;
 Daca -4<Z<0 atunci risul de faliment este foarte ridicat.

mii lei

2014 2015 2016 2017 2018
Active circulante 115.881 107.822 126.323 209.232 702.705
Datorii curente 3.679.007 280.368 243.642 226.499 243.584
Active de trezorerie 75.321 68.384 73.944 136.324 680.496
Datorii totale 3.744.849 1.364.115 1.380.822 1.338.346 905.891
Pasiv total 929.594 839.734 1.047.763 1.093.076 733.342
Rezultatul brut (188.319) (48.467) 34.818 67.565 116.710
Capitalul propriu (2.836.744) (538.668) (373.672) (273.283) (203.141)
Rezultat economic (175.802) (40.909) 39.866 72.526 120.820
Activ t otal 908.105 825.447 1.007.150 1.065.063 702.750
Excedentul brut de exploatare (45.563) 35.265 77.611 150.013 75.725
Cifra de afaceri 627.531 742.392 754.823 961.504 1.141.920
Cheltuieli financiare 12.517 7.558 5.060 4.964 4.111
Stocuri 40.560 39.438 52.379 72.908 22.209
R1 0,03 0,38 0,52 0,92 2,88

64
R2 0,02 0,24 0,3 0,6 2,79
R3 4,03 1,62 1,32 1,22 1,24
R4 0,07 0,09 (0,09) (0,25) (0,57)
R5 (0,19) (0,05) 0,04 0,07 0,17
R6 (0,07) 0,05 0,1 0,16 0,07
R7 (1,32) (2,53) (3,7) (4,9) (4,46)
R8 0,02 0,01 0,007 0,005 0,004
R9 15,47 18,82 14,41 13,19 51,42
Z (3,19) (1,42) (1,11) (1,26) (2.06)

Tabel 3.22. Indicatorii de risc ai modelului Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză p e baza informațiilor societății

Figura 3.21. Evoluția variabilei Z calculata prin modelul Robu -Mironiuc între anii 2014 -2018
Sursa: Analiză pe baza informațiilor societății

Analizând datele obținute putem concluziona că, in perioada analizata 2014 -2018, riscul de
faliment la S.C. Oltchim S.A. este foarte ridicat si, desi se observa o tendinta de crestere a valorii
variabilie Z, aceasta nu atinge valoarea minima pentru care riscul de faliment sa fie scazut.

65
CONCLUZII

Din cele prezentate, prima concluzie care se trage este de ordin legislativ, evidențiind
cele mai importante schimbări pe care le -a adus Legea 85/2014. O mod ificare importantă o
constituie valoarea -prag (cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de
deschidere a procedurii de insolvență) este de 40.000 lei (faț ă de 45.000 lei, în Legea 85/2006), iar
pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
În ceea ce privește competența instanțelor judecătorești pentru soluționarea cererii de
deschiderea procedurii de insolvență spre deosebire de vec hea lege, unde competența aparținea
tribunalului în circumscripția căruia își avea sediul debitorul, noua lege vine cu o completare,
arătând în articolul 41 alin.1, competența pentru soluționarea cererii dedeschidere a procedurii va
aparține tribunalului în a cărui circumscripție și -a avut sediul principal debitorul timp de cel puțin
6 luni înaintea introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Sunt schimbări și în ceea
privește termenul în care creditorul poate să formuleze cerere de de schidere procedurii de
insolvență, noul termen fiindde 60 de zile și nu de 90 ca învechea reglementare.
De asemenea, potrivit noii legi a insolvenței, administratorul judiciar are atribuții mai clare
de acum înainte, în sensul că se menționează expres car e sunt responsabilitățile sale. De exemplu,
nici o plată nu se va putea face de către debitorul aflată în insolvență, fără a fi avizată de către
administratorul judiciar .
Noua lege aduce noi obligatii și pentruadministratorul judiciar și jude catorul -sindic.
În conformitate cu art. 59 alin. 1 si 3, administratorul judiciar va depune lunar rapoarte ale situației
și a modului în care și -a desfășurat activitatea. La fiecare 120 de zile, judecatorul -sindic va analiza
și se va pronunța legat de stadiul de desfășurare a procedurii. Totodata, dacă vechea lege nu
stabilea un termen fix pentru inventarierea bunurilor debitorului, prin art. 101 al Legii 85/2014
administratorul judiciar are obligația de a inventaria bunurile debitorului în in teriorul unui termen
fix de 60 de zile, care începe săcurgăde la data deschiderii procedurii insolvenței.
Anularea actelor frauduloase, reglementatăîn art. 80 al legii vechi, a suferit modificări cu
privire la termene. Conform art. 117, administrator ul judiciar sau lichidatorul judiciar poate
introduce la judecatorul -sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale
debitorului.
Consider că cele mai importante și benefice schimbări îlvizează pe creditor, noua lege
urmăr ește să îl protejeze pe acesta de acțiunile debitorului de rea credință. În consecință, pentru a
pune capăt abuzurilor venite din partea debitorului care prelungea foarte mult perioada de
observație, în prezent li se impune obligația ca în termen de 1 an să întocmească un plan de
reorganizare. De asemenea, planul de reorganizare se votează nu doar de majoritatea claselor de
debitori dar și de creditorii care dețin cel puțin 30% din totalul masei credale. Prin noua leges -a
reglementat și testul creditorului privat, adicăacea situație în care statul, în perioada de observație,
verificădacăpoate reduce datoria debitorului.În ceea ce privește participanții la procedura
insolvenței, legea 85/2014 pune capăt controverselor în legăturăcu organele care aplică proce dura
și cu cei care participă la procedura insolvenței. Se păstrează ideea confrom căreia debitorul nu
participă întrucăt nu existe reglementare expresă în acest mod. Debitorul este reprezentat în
procedura de administratorul judiciar/special respectiv li chidatorul judiciar.
În ceea ce privește instanțele judecătorești, am observat rolul important pe care acestea îl
au, acela de a aplica procedura. De asemenea, este de remarcat noutatea adusa de Legea nr.76/2012

66
de punere în aplicare a Noului Cod de proce dură civilă, care înlocuiește calea de atac a recursului
cu cea a apelului. Judecătorul -sindic exercită o funcție publică, de interes general, în îndeplinirea
calităților sale, acționând în calitate de magistrat și nu ca reprezentant al debitorului sau al
creditorilor, ceea ce conferă actelor sale caracter de obligativitate pentru toate părțile implicate în
procedură. El este singurul dintre toți participanții care este dezinteresat încadrul procedurii,
administrând dosarul de insolvență în calitatea de reprezentant al puterii judecătorești, toți
ceilalți participanți urmărind anumite interese personale(achiziționarea de bunuri din
patrimonial debitoruluila prețuri cât mai avantajoase bunuri,de a -și realiza creanțele deținute față
de debito r).
Deși creșterea numărul de societăți din România care intră în faliment nu este rezultatul
aplicării legii insolvenței în mod particular ci de starea economică ațării, consider că schimbările
aduse de noua lege sunt meninte să încurajeze situația act ualăa societăților din țară și mai ales
împiedicarea insolvențelor frauduloase prin care se urmărea fie prelungirea pe un termen foarte
lung, obligându -l pe creditor să astepte pentru a își satisafacecreanța, fie debitorii urmăreau săintre
în insolvență p entru a scapa de executarea silită a creditorilor. De aceea, pentru ca legea să aibă
efecte benefice în practică, principalii actori în cadrul procedurii trebuie să aibăla rândul lor un
comportament corespunzător.