Prof. Univ. Dr. Ing. Marian PROOROCU CLUJ -NAPOCA 2017 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ -NAPOCA Facultatea: Agricultură… [615011]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

FARCAS EMESE

PROIECT DE DIPLOMĂ

Îndrumător științific
Prof. Univ. Dr. Ing. Marian PROOROCU

CLUJ -NAPOCA
2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

Facultatea: Agricultură
Departamentul: Protecția Mediului și a Plantelor
Disciplina: Arii Naturale Protejate

Emese FARCAS

PROIECT DE DIPLOMĂ

ANALIZA SEMINARIILOR BIOGEOGRAFICE
2008 ȘI 2012 PRIVIND DESEMNAREA
SITURILOR NATURA 2000 ÎN ROMÂNIA,
ÎN BIOREGIUNEA ALPINĂ ȘI CONTINENTALĂ

Îndrumător științific:
Prof. Univ. Dr. Ing. Marian PROOROCU

Cluj -Napoca
2017

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 8
CADRUL LEGISLATIV AL IMPLEMENTĂRII REȚELEI NATURA 2000 ………………………….. ………… 8
1.1. Cadrul legislativ internațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.1.1. Directiva Păsări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
1.1.2. Directiva Habitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 10
1.2. Cadrul legislativ național ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 11
1.2.1. Ordonanța de urgență a guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatic e ………………………….. …………………………. 11
1.2.2. Legea nr.265/2006 pentru aprobarea ordonanței de urgență a guvernului nr.195/2005 privind
protecția mediului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 13
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
ETAPE ȘI PROCEDURI DE DESEMNARE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
2.1. Etape desemnare Arii Speciale de Conservare Avifaunistică ………………………….. ……………………… 17
2.2. Etape de desemare Situri de Importanță Comunitară ………………………….. ………………………….. ……. 18
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
REGIUNILE BIOGEOGRAFICE LA NIVEL EUROPEAN ȘI NAȚIONAL ………………………….. ……….. 20
3.1. Descrierea bioregiunilor din România ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
3.2. Amenințări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
Capitolul IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 34
ANALIZA SEMINARIILOR BIOGEOGRAFICE ………………………….. ………………………….. ………………… 34
4.1. Seminarul 2008 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
4.1.1. Interpretare rezultate în bioregiunea alpină ………………………….. ………………………….. …………… 39
4.1.2.Interpretare rezultate în bioregiunea continentală ………………………….. ………………………….. …… 42
4.2. Seminarul 2012 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 46
4.2.1. Interpretare rezultate în bioregiunea alpină ………………………….. ………………………….. …………… 47
4.2.2. Interpretare rezultate în bioregiunea continentală ………………………….. ………………………….. ….. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 54
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 56

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
4
ANALIZA SEMINARIILOR BIOGEOGRAFICE 2008 ȘI 2012 PRIVIND
DESEMNAREA SITURILOR NATURA 2000 ÎN ROMÂNIA,
ÎN BIOREGIUNEA ALPINĂ ȘI CONTINENTALĂ

Autor: Emese FARCAS
Indrumător: Prof. Univ. Dr. Ing. Marian PROOROCU

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Calea Mănăștur nr. 3 -5,
40032, Cluj -Napoca, România
farkas_emese17@yahoo.com

REZUMAT

Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate ce cuprinde specii sălbatice și
habitate naturale, aparută în scopul opririi declinului biodiversității. Odată cu aderarea României la
Uniunea Europenă, țara a fost nevoită să desemneze situri Natura 2000 proporțional cu reprezen tarea, pe
teritoriul său, a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor de interes comunitar.
Seminariile biogeografice joacă un rol esențial în proc esul de desemnare a siturilor Natura 2000 .
Înainte de aderare fiecare stat membru UE elaborează o listă cu potențialele situri Natura 2000, care în
cadrul acestor seminarii este aprobată de C omisia European ă. Deasemenea se analizează situația siturilor
Natura 2000 desemnate, pentru fiecare bioregiune și se stabilesc recomandările pentru statutul de
conservare favorabilă, pentru aceste habitate și specii sălbatice.
În România primul seminar biogeografic a avut loc în iunie 2008, când s -a analizat și verificat
situația și suprafața SCI-urilor desemnate în 2007 și s -a constatat insuficiența acestora. Din acest motiv s-
a luat decizia desemnării de noi situri Natura 2000 .
În 2012 după a doua etapă de desemnare, s -a realizat al doilea seminar biogeografic, în cadrul
căreia s -a urmărit îndeplinirea cerințelor de către România, privind desemnarea siturilor Natura 2000 și
evoluția acestor față de primul seminar din 2008 .
Analizând cele două semianrii constatăm faptul că în țara noastră declararea siturilor Natura 2000
s-a făcut fără fundamentări științifice serioase, fapt ce a necesitatat trei etape de desemnare, pentru
finalizarea rețele i europene Natura 2000 în România .

CUVINTE CHEIE :
situri, proces de desemnare, biodiversitate, semiar biogeografic

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
5
2008 AND 2012 BIOGEOGRAPHIC SEMINARS ANALYSIS REGARDING
THE NOMINATION OF ROMANIA NATURA 2000 SITES,
FOR ALPINE AND CONTINENTAL BIOREGIONS

Author: Emese FARCAS
Scientific Coordinator: Prof. Univ. Dr. Ing. Marian PROOROCU

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj -Napoca,
3-5 Manastur St., 400372 Cluj -Napoca, Romania;
farkas_emese17@yahoo.com

ABSTRACT

Natura 2000 is an european network of protected natural areas comprising wildlife and natural
habitats, published in the aim of halting biodiversity decline. Once Romania joined the European Union,
the country had to designate Natura 2000 sites in proportion to the representation within its territory of the
natural habitat types and habitats of species of Co mmunity Interest. Biogeographic seminars play an
essential role in the process of site designation. Before joining the EU, each country has developed a list of
potential sites, which in these seminars was endorsed by the European Council. They also analyse the
situation of areas separate for each bioregion, and establish recommendations for a more efficient
conservation of these habitats and wildlife. In Romania the first seminar took place in june 2008, when it
studied the situation and surface areas desig nated in 2007 and was found that the sites were insufficient, so
they decided to designate new sites. In 2012 after the second stage of designation was made the first
bilateral seminar, in which they analised the evolution of the sites c ompared with the fi rst seminar.
Analyzing the two seminars we can state that in Romania the site designation was made without
serious scientific substantiation.

KEYWORDS
sites, designation process, biodiversity, biogeographical seminar

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
6

INTRODUCERE

Condițiile pedoclimatice și diversitatea reliefului din România au favorizat geneza
unui peisaj natural remarcabil, cu o biodiversitate inapreciabilă. Aceste meleaguri au fost locuite
din timpuri străvechi, relația om -natură era una echilibrată, oam enii tr ăiau în armonie cu natura .
Relațiile om -natură s -au intensinficat odată cu înmulțirea și extensiunea teritorială a speciei
umane și cu ridicarea omului pe trepte tot mai înalte ale civilizației, ceea ce a avut drept
consecințe consumuri tot mai mari de hra nă și de materii prime luate din natură.
Protecția mediului înconjurător a apărut ca problem ă a omenirii numai în zilele
noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întregul spațiu al Terrei, prielnic vieții. Acum,
bogățiile și resursele de energie au fost afectate în așa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă
a unora dintre ele. Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Protecția
mediului condiționează dezvoltarea durabilă la nivelul Uniunii Europene.
Deteriorarea și pierder ea biodiversității reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa
mediului la scară mondială, alături de schimbările climatice, punând în pericol existența și
dezvoltarea societății umane. De aceea, politica Uniunii Europene privind conservarea
biodiversită ții se bazează pe recunoașterea faptului că, pe lângă valoarea intrinsecă, bunurile și
serviciile pe care aceasta le oferă au o valoare economică semnificativă rareori reflectată de piețe,
care trebuie evaluată și inclusă în noile modele economice de dezvo ltare.
În acest context a fost stabilit principalul instrument ce se opune tendinței actuale de
pierdere a b iodiversității – rețeaua Natura 2000.
Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitalului natural și cultural întrucât
includ cele mai repre zentative și semnificative zone din punct de vedere al biodiversității, al
valorilor naturale și culturale asociate.
Natura 2000 este o rețea de zone naturale protejate ce cuprinde specii sălbatice și
habitate naturale, apărută în scopul opririi declinului biodiversității. Această rețea recunoaște
contribuția societății umane la formarea acestor situri. Unele dintre speciile și habitatele protejate

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
7
din siturile Natura 2000 au apărut și s -au menținut ca urmare a activităților umane de exploatare
durabilă a r esurselor naturale. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor menține
activitățile economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor și habitatelor pentru care
au fost declarate.
La nivelul Uniunii Europene se dorește ca rețeaua Natu ra 2000 să acopere peste 20%
din teritoriul tuturor statelor membre. Până la sfârșitul anului 2007 au fost des emnate cca 26.000
situri Natura 2000 , acoperind o suprafață echivalentă cu dublul teritoriului Germaniei.
Odată cu aderarea României la Uniunea E uropeană, țară noastră a fost nevoită să
implementeze r ețeaua ecologică Natura 2000. Fiecare stat membru al UE trebuie să desemneze
un num ăr de situri în funcție de gradul de reprezentabilitate a habitatelor și speciilor de plante și
animale sălbatice de i nteres comunitar. Aceste situri sunt desemnate în urma seminariilor
biogeografice , care astfel au un rol deciz ional în acest proces .
Așadar seminariile au un rol foarte important în procesul de desemnare a siturilor ,
reprezintă un punct de reper dar și evi dențiază insuficiențele în procesul de implementare.
Bioregiunea continental ă și cea alpină sunt cele mai representative regiuni pentru
România, ocupând cea mai mare suprafață. În ceea ce privește amenințările, cele două regiuni
sunt cele mai expuse datorită agriculturii, din ce în ce mai intensive, iar de pe altă parte datorită
turismului care începe să se dezvolte considerabil în ultimii ani.
România a întâmpinat destul de multe problem e în procesul de desemnare a siturilor
Natura 2000. Pentru a f inaliza rețeaua europeană de zone protejate , România a fost nevoită să
realizeze trei etape de desemnare a siturilor.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
8

CAPITOLUL I

CADRUL LEGISLATIV AL IMPLEMENTĂRII REȚELEI
NATURA 2000

1.1. Cadrul legislativ internaț ional

Rețeaua Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate care are drept
scop conservarea unor specii de animale și plante rare, vulnerabile sau periclitate și a mediului lor
natural, în strânsă legătură cu dezvoltarea comunităților locale. Această rețea înglobează un
eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar și vizează
conservarea acestor bogații naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare
dezvoltării socio -economice.
A apărut în urma Conferinței asupra Mediului Înconjurător și Dezvoltării, unde statele
membre ale Uniunii Europene, prin semnarea Convenției privind Diversita tea Biologică, și -au
luat angajamentul de a lua măsuri în ceea ce privește declinul biodiversității.
S-a luat decizia la nivel european, să se constituie o rețea de situri ce va asigura
utilizarea durabilă a biodiversității și conservarea efectivă a capit alului natural. Pentru
îndeplinirea acestui obiectiv s -a constituit o rețea ecologică care oferă condiții optime pentru
supraviețuire pe termen lung a habitatelor naturale și speciilor sălbatice, care să constituie
totodată și sprijin pentru dezvoltarea du rabilă a activităților umane.
Din 1992 Uniunea Europeană promovează ca instrument principal de conservare a
naturii dezvoltarea r ețelei de arii protejate Natura 2000. Această rețea înglobează țările membre
UE dar și ță rile candidate. Inițial s -a dorit terminarea procesului de desemnare a siturilor până în
anul 2000, însă acest termen nu a putut fi respectat datorită faptului că țările au aderat la Uniunea
Europeană în ani diferiți.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
9
Baza legală pentru insti tuirea rețelei ecologice Natura 2000 este reprezentată de:
– Directiva „Habitate” 92/43/CEE referitoare la conse rvarea habitatelor naturale, a f lorei
și faunei sălbatice;
– Directiva „Păsări” 79/43/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Marian
Proorocu, 2008) .

1.1.1. Directiva Păsări
În anul 1979 a fost adoptată Directiva 79/409/CEE numită și Directiva „ Păsări ”
(actual izată prin Directiva 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009) ca răspuns la creșterea
îngrijorării cu privire la declinul populațiilor de păsări sălbatice din Europa. Aceasta e ste cea mai
veche lege comunitară referitoare la mediu, prin care se realizează un sistem complet de protecție
pentru toate speciile de păsări sălbatice ce se găsesc în mod natural în UE.
Directiva „Păsări ” a fost creată pentru conservarea speciilor de păs ări care se găsesc în
mod natural în sălbăticie pe teritoriul Uniunii Europene . Această directiva se va aplica atât asupra
păsărilor cât și a ouălor lor, cuiburilor și a habitatelor lor. A fost creat cu scopul de a proteja
aceste specii prin elaborarea uno r măsuri de management ce permit stabilirea unor reguli pentru
conservarea lor. Această directiva acoperă aproximativ 500 de specii de păsări sălbatice din
Uniunea Europeană, oferind -ui condițiile optime penrtu conservarea ș i menținerea efectivului
actual a specii lor ce se regăsesc în Anexă I a directivei. Conform celor mai recente studii 43%
dintre speciile de păsări sălbatice sunt amenințate sau se confruntă cu scăderi grave ale
efectivelor. Principalele cauze reprezintă: extinderea limitelor așezărilor u mane urbane,
agricultura intensivă, silvicultura, piscicultura prin scăderea hranei, transportul care a condus la
fragmentarea și reducerea habitatelor.
Toate speciile menționate în anexa I a Directivei „Păsări ” fac obiectul măsurilor de
conservare speciale privind habitatul, în scopul asigurării supraviețuirii și a reproducerii lor în
aria lor de distribuție (Marian Proorocu, 2008) .
În acest scop s -a ținut cont de:
– speciile amenințate cu dispariția;
– de speciile vulnerabile la anumite modificări ale habitatului lor;
– de speciile considerate ca fiind rare, numărul lor este redus și apariția locală este
restrânsă;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
10
– de alte specii care necesită o atenție specială în vederea specificației habitatului lor
(Marian Prooroc u, 2008) .
Directiva Păsări interzice activitățile care au un efect negativ direct asupra păsărilor
(distrugerea cu iburilor, omorârea, caprurarea intenționată) precum și activitățile asociate acestora
(comerțul de păsări).
Vânătoarea este recunoscută ca fiind o activitate legitimă dar care trebuie gestionată
sustenabil și înglobează cerința ca păsările să nu fie vânate în perioadele cu cea mai mare
vulnerabilitate, cum ar fi: migrația cu scopul revenirii în zonele de cuibărit, reproducerea lor,
creșterea puilor. Această directivă promovează cercetarea, gestionarea și utilizarea sustenabilă a
tuturor speciilor de păsări sălbatice.

1.1.2. Directiva Habitate
În anul 1992 a fost adoptată Directiva 92/43/CEE pentru conservarea habitatelor
naturale, a florei și faunei sălbatice ( denumită Directiva „Habitate”). Scopul acestei directive este
conservarea habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul statelor
membre ale UE .
Direct iva „Habitate ” a fost gândită cu scopul de a proteja și conserva atât speciile de
plante și animale sălbatice, cât și habitatele naturale și seminaturale din Uniunea Europeană, prin
desemnarea acestora ca și Arii Speciale de Conservare. Ideologia acestei d irective este axată pe
menținerea unui statut de conservare favorabilă sau pe reabilitarea habitatelor și speciilor
propuse. Măsurile de conservare pentru aceste zone și specii trebuie să înglobeze atât activități
economice, sociale cât și tradiționale la nivel local și regional.
Rețeaua Natură 2000, conform Directivei „Habitate ” este compusă din situri care
adăpostesc toate tipurile de habitate majore ale Europei ce figurează în Anexă I și speciile pe cale
de dispariție, ce sunt enumerate în Anexă II a di rectivei. Implementarea acestei directive
reprezintă soluția cea mai la îndemână pentru conservarea favorabilă, sau dacă este cazul
restabilirea tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor.
Pentru speciile de animale care ocupă teritorii vaste, aceste situri corespund locurilor,
în cadrul ariilor naturale de răspândire a acestor specii, care reprezintă elementele fizice și
biologice esențiale pentru viață și reproducerea lor. Pentru speciile acvatice care ocupă teritorii

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
11
vaste, astfel de situri au fost propuse numai acolo unde a fost posibil de determinat în mod clar o
zonă care prezintă elementele fizice și biologice esențiale pentru viața și reproducerea lor.
În anexele Directivei Habitate s e regăsesc:
– tipuri de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea
zonelor speciale de conservare
– speciile de plante și animale de interes comunitar a căror conservare necesită
desemnarea zonelor speciale de conservare
– specii de plante și animale de interes comunitar care necesită o protecție strictă
– criterii de selectare a siturilor eligibile pentru ident ificarea ca situri de importanță
comunitară ș i desemnarea lor ca areale speciale de conser vare (selectarea siturilor are
în vedere atât o evaluare la nivel național a importanței relative cât și o evaluare a
importanț ei comunitare a acestora)
– specii de plante ș i animale de interes comunitar a căror prelevare din natură ș i
exploatare sunt su sceptibile de a face obiectul mă surilor de management
– metode și mijloace de captură și ucidere și modalităț i de transport interzise (s unt
enumerate mijloacele neselective ș i modurile de transport) .

1.2. Cadrul legislativ național

1.2.1. Ordonanța de urgență a guvernului nr. 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 urmărește regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălb atice. Modificările și completările
ulterioare, precum și Odinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1710/2007 privesc
aprobarea docum entației necesare în vederea ins tituirii regimului de arie naturală protejată de
interes național.
Conform a cestor acte normative, în funcție de tipul de arie protejată, instituirea acestui
regim se realizează prin:

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
12
a) lege- pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal și pentru rezervații ale
biosferei;
b) hotărâre de guvern – pentru parcuri naționale, parcuri naturale, geoparcuri, zone umede
de importanță internațională, arii speciale de conservare, arii de protecție avifaunistică,
rezervații științifice, monumente ale naturii, rezervații naturale;
c) ordin al conducătorului autorității publice centrale p entru protecția mediului pentru
propunerile de situri de importanță comunitară, cu avizul Academiei Române, al
autorității administrației publice centrale, al autorității publice centrale în domeniul
agriculturii și dezvoltării rurale, transporturilor, ame najării teritoriale și turismului;
d) hotărâri ale consiliilor județene sau locale pentru arii naturale protejate de interes
județean sau local.
Elborarea OUG nr. 57/2007, a avut rolul armonizării legislației naționale cu cea a
Uniunii Europene în domeniul pr otecției naturii. A apărut în urma necesității transpunerii în
legislația națională al Directivei 79/409/ CEE privind conservarea păsărilor sălbatice și ale
Directivei 92/43 /CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună
sălbatice.
Scopul și reglementăriile Ordonanței de Urgență sunt prezentate în Art. 1 și 2 din
OUG nr. 57/2007.
Art. 1.
Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie garantarea conservării și utilizării
durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes publi c major și componentă fundamentală a
strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă.
Art. 2.
Prezenta ordonanță de urgență reglementează:
a) asigurarea diversității biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice pe teritor iul României;
b) menținerea sau restabilirea într -o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și
a speciilor din flora și fauna sălbatică;
c) identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de protecție,
pentru conservarea și utilizarea durabilă a acestora;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
13
d) categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de floră și
faună sălbatică și alte bunur i ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protecție,
conservare și utilizare durabilă;
e) constituirea, organizarea și dezvoltarea rețelei naționale de arii naturale protejate,
precum și a regimului acesteia;
f) regimul de administrare a ariilor naturale protejate și procedurile de instituire a
regimului de protecție pentru alte arii naturale și bunuri ale patrimoniului natural;
g) măsurile pentru protecția și conservarea speciilor de animale și plante sălbatice
periclitate, vulnerabile, endemice și/sau rare, precum și cele pentru protecția formațiunilor
geomorfologice și peisagistice de interes ecologic, științific, estetic, cultural -istoric și de altă
natură, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologi c și a altor
bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente în perimetrele ariilor naturale protejate
și/sau în afara acestora;
h) responsabilitățile și atribuțiile pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei
ordonanțe de urgență .

1.2.2. Legea nr.265/2006 pentru aprobarea ordonanței de urgență a
guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului
Ordonanța de urgență 195/2005 are ca scop reglementarea protecției mediului,
obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și eleme ntelor strategice care servesc la
dezvoltarea durabilă a societății.
În capitolul VIII este reglementată activitatea de conservare a biodiversității și regimul
ariilor naturale protejate.
Introduce obligativitatea la realizarea proiectelor care pot modifi ca cadrul natural al
unei arii naturale protejate, a modului în care este evaluat impactul asupra ariei naturale protejate,
urmat de progresul în ceea ce ține de avansarea soluțiilor tehnice de menținere a zonelor de
habitat natural și de conservare a func țiilor ecosistemelor, de protecție a specii lor sălbatice de
floră și faună (Marian Proorocu, 2008) .
Un alt obiectiv este posibilitatea scutirii de impozit pe teren , pentru terenurile
extravilante care se găsesc în cadrul unor arii naturale protejate supuse unor restricții de folosință.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
14
Prin aceast ă OUG se înființează Agenția Naț ională pentru Arii Naturale Protejate și
Conservarea Biodiversității în subordinea autorității publice centrale pentru proecția mediului,
pentru administrarea parcurilor naționale, p arcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar și a
ariilor de protecție specială avifaunistică (Marian Proorocu, 2008) .
OUG 195/2005 a fost aprobată prin Legea 265/2006.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
15

Capitolul II

ETAPE ȘI PROCEDURI DE DESEMNARE

Prin implementarea r ețelei Natura 2000 Uniunea Europeană îndepli nește obligațiile
rezultate din Convenția privind biodiversitatea (Convenția de la Rio de Janeiro, 1992) și din
Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de
la Berna, 1979).
Rețeaua europeană Natura 2000 înglobează un eș antion re prezentativ din toate speciile
și habitatele natura le de interes comunitar, garantâ nd viabilita tea acestora p e termen lung, fiind
constituită din:
➢ Arii Speciale d e Conservare (SAC) ce au ca bază Siturile de Importanță Comunita ră
(SCI) desemnate de fiecare stat membru. Tipurile de habitate naturale ș i speciile de
interes comunitar ce constituie obiec tivele de conser vare din aceste situri sunt
menționate î n Anexele I si II ale Directivei „Habitate ”.
➢ Arii de Protectie Speciala Avifaunistică (SPA) desemnate pentru protecția speciilor de
păsări să lbatice și celor migratoare de interes comunitar menționate în Anexa I a
„Directivei Păsări”.
Crearea rețelei Natura 2000, presupune 3 procese importante:
➢ 1. întocmirea listei naționale a Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) și a
listei naționale a potențialelor Situri de Importantă Comunitară (pSCI);
➢ 2. selectarea Siturilor de Importantă Comunitară prin negociere în cadrul unor
Seminarii Biogeografice;
➢ 3. desemnarea de către Statele Membre a Ariilor Speciale de Conservare, astfel
Siturile de Importantă Comunitară devin Arii Speciale de Conservare .

16

Fig. 2.1.Etapele procesului de desemnare
(Surs ă:http// raport_wwf_stadiul_implementrii_directivelor)

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
17

2.1. Etape desemnare Arii Speciale de Conservare Avifaunistică

Argricultura intensivă, folosirea pe scară largă a pesticidelor și a fertilizanților,
distrugerea zonelor umede prin desecări și lucrări hidrotehnice precum și vânătoarea reprezintă
amenințări asupra populațiilor de păsări sălbatice. Consiliul European pen tru stoparea acestui
proce s a stabilit încă din 1979 prima directivă privind protecția naturii la nivel comunitar.
Directiva „Păsări ” acoperă toate speciile de păsări care trăiesc sau tranzitoriează în mod natural ,
în stare de sălbăticie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. În România au fost
identificate 364 de specii de păsări, dintre care 312 sunt migratoare.
Această directivă însumează o serie de măsuri pentru protecția speciilor de păsări de
interes comunitar, interzice orice activitate de capturare, deținere sau ucidere, sau comercializare
a păsărilor vii sau moarte, sau a unor părți derivate din acestea, cu excepția speciilor înscrise în
Anexa III a directivei.
Pentru speciile de păsări peri clitate menționate în Anexa I a Directivei „Păsăr i” și
pentru speciile migratoare a căror venire este regulată, statele membre trebuie să asigure
protecția prin măsuri speciale, ce includ și conservarea habitatelor specifice, în cadrul Ariilor de
Protecție Specială Avifaunistică (Special Protection Areas – SPA), desemnate pe baza unor
criterii științifice.
Ariile de Protecție Specială Avifaunistică sunt acceptate ca situri Natura2000 fără
interferența Consiliului European. Fiecare stat membru UE elaborează o listă a SPA -urilor,
conform criteriilor BirdLife, Comisia Europeană evaluând doar suficiența desemnării. Așadar
criteriile de evaluare nu sunt specificate în directivă ca și în cazul SCI -urilor.
În aceste situri trebuie stabilite măsuri de conservare care să asigure menținerea la un
nivel corespunzător exigențelor ecologice, științifice și culturale a populațiilor speciilor de păsări
ținându -se seama de exigențele economice și recreaționale. De asemenea trebuie luate măsurile
necesare pentru prezervare a, menținerea sau restabilirea biotopilor și a habitatelor specifice. O
atenție specială este acordată speciilor migratoare și zonelor umede, în special celor de
importanță internațională (situri Ramsar).

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
18
Datorită faptului că zonele în care există păsări a dăpostesc și alte speci de faună și
habiate naturale de interes comunitar, în foarte multe cazuri cele doua tipuri de situri se
suprapun, parțial sau total.
În aceste situații, managementul celor două tipuri de arii naturale protejate trebuie să
fie unul integrat, care să ia în considerare toate obiectivele de conservare ale celor două categorii
de situri.

2.2 Etape de desemare Situri de Importanță Comunitară

Siturile de Importanță Comunitară (Sites of Community Importance – SCI) desemnate
de fiecare stat membru constituie baza pentru Ariile Speciale de Conservare (Special Areas of
Conservation – SAC), având ca obiectiv conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice
de interes comunitar altele decât păsările, menționate în Anexele I și II ale Dir ectivei „Habitate”.
Desemnarea acestor situri se face exclusiv conform crite riilor științifice stabilite în
Directiva „Habitate” și presupune mai multe etape:
➢ Etapa 1
Evaluarea la nivel național a importanței relative a siturilo r pentru fiecare tip de
habitat natural și pentru fiecare specie de interes comunitar.
Această evaluare se face pe baza a două tipuri de criterii:
• Criterii de evaluare a siturilor pentru tipurile de habitate naturale:
• gradul de reprezentativitate al fiecărui tip de habitat natural din situl respectiv ;
• suprafața acoperită de habitat comparativ cu suprafața totală a habitatului la nivel național ;
• gradul de conservare a structurilor și funcțiilor habitatului natural în cauză și posibilitățile de
refacere/reconstrucție a acestuia ;
• evalu area globală a importanței ariei pentru conservarea habitatului natural respectiv.
• Criterii de evaluare a siturilor pentru specii:
• mărimea și densitatea populațiilor speciilor prezente în aria respectivă, în relație cu
populațiile prezente la nivel naționa l;
• gradul de conservare a caracteristicilor habitatelor importante pentru speciile respective și
posibilitățile de restaurare a acestora ;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
19
• gradul de izolare a populațiilor prezente în situl respectiv în relație cu distribuția naturală a
speciilo ;
• evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciilor respective.
Criteriile enumerate mai sus stau la baza clasificării siturilor propuse pe listele
naționale ca situri eligibile pentru identificarea ca SCI -uri, conform valorii lor relative pentru
conservarea fiecărui habitat natural și/sau a fiecărei specii vizate.
➢ Etapa 2
Evaluarea importanței comunitare a siturilor incluse pe listele naționale se face atât la
nivelul fiecărei regiuni biogeografice, cât și la nivelul înt regului teritoriu al UE.
Toate siturile identificate de statele membre în etapa 1 vor fi considerate situri de
importanță comunitară.
Evaluarea importanței comunitare pentru alte situri, luându -se în considerare
contribuția acestora la menținerea sau restabilirea statutului favorabi l de conservare a unui
habitat natural sau a unei specii de interes comunitar, va ține seama de următoarele criterii:
• valoarea relativă a sitului la nivel național ;
poziția geografică a sitului, atunci când acesta aparține unui ecosistem situat de ambele părți ale
uneia sau mai multor frontiere comunitare, și relația cu rutele de migrație ale speciilor ;
• suprafața totală a sitului ;
• numărul de habitate naturale și de specii prezente în sit ;
• valoarea ecologică globală a sitului, respectiv importanța pentru re giunile biogeografice
în cauză.
Odată ce un SCI a fost adoptat, statul membru respectiv are obligația ca în maxim
șase ani să stabilească măsurile de conservare pentru speciile și habitatele acestuia și să îl
desemneze ca SAC.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
20

Capitolul III

REGIUNILE BIOGEOGRAFICE LA NIVEL EUROPEAN ȘI
NAȚIONAL

Primele observații legate de biogeografie provin din antichitate, Aristotel și Teofast
au fost primii care au sesizat influențele climatice, edafice și geomorfologice asupra distribuției
vegetației. De -a lungul timpului numeroși botanci au fost preocupați de descrierea localizării și
distribuției taxonilor vegetali studiați, printre ei amintim pe: Otto Brunfels, 1530; Leonardus
Fuchs, 1542; Peter andreas Matthiolus, 1544 etc). Primul care a observat zon alitata vegetației
odată cu creșterea altitudinii a fost C. Gesner, în secolul XVI, în urmă unor expediții în Munții
Alpi. J. P. De Tournefort a fost primul care a comparat vegetația alpinilor și pirineilor, realizând
astfel primul studiu comparativ al flo rei pentru diferite regiuni geografice.
În prezent biogeografia reprezintă o disciplină geografică, care descrie și explică atât
repartiția organismelor animale și vegetale cât și a biocenozelor și biotopurilor pe Terra. În sens
restrâns este o știință comparativă și deductivă.
Regiunea biogeog rafică este mai mult decât o entitate spațială mai mult sau mai puțin
omogenă, ea reprezentând caractere comune în ceea ce privește structurile e comorfice, hidrice,
pedologice și de vegetație, care sunt determin ate climatic, astfel încât veața se dezvoltă în mod
asemănător în fiecare regiune , indiferent de locul acesteia pe glob (Marian Proorocu, 2008).
Datorită condițiilor climatice, pedologice și geomorfologice fiecare bioregiune
cuprinde diferite tipuri de habitate specifice. De exemplu bioregiunea Bore ală cuprinde: zone
umede, taiga, păduri boreale; în bioregiunea Atlantică predomină pajiștile xerofile, pajiștile
mezofile, ecosisteme de coasta etc.
Împărțirea teritoriului Uniunii Europene în regiuni biogeogr afice este un instrument
de bază . Este import ant în procesul de implementar e și gestionare a rețelei Natura 2000. Siturile
Natura 2000 sunt desemnate în cadrul bioregiunii în care se găsesc.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
21
Teritoriul Europei este împărțit în unsprezece regiuni biogeografice, bine delimitate.
Principalele reg iuni fi ind prezentate în tabelul 3.1., cu țările implicate și suprafețele care îi revin.
În cadrul unei țări se pot găsi mai m ulte regiuni biogeografice. Țara cu cele mai multe astfel de
regiuni este România, respeciv cinci bioregiuni, urmată de Franța cu patru r egiuni.

Tabel .3.1. Principalel Bioregiuni și țările aferente

România este o țară Carpato -Danubiano -Pontică , ceea ce a f avorizat instalarea unei
vegetații extrem de variate de la stepă până la pajistile alpine, conducând la aparitia unei faune
bogat e, ce cuprinde specii endemice și pe cale de dispariț ie. Această biodiversitate este reflectată
de cele 20.000 de specii de plante, 35.000 de sp ecii de animale, 700 de tipuri ș i subtipuri de
habitate. Contribuția României la această rețea este una foarte impo rtantă. Datorită așezării
geografice și a climatului foarte variat România deține cele mai multe bioregiuni: alpină,
continentală, panonică, pontică și stepică, ultima regăsindu -se doar în România.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
22

3.1. Descrierea bioregiunilor din România

Regiunea Biogeografică Alpină
Regiunea biogeografică alpină este reprezentată de zonele muntoase a Europei. Șapte
dintre cele mai lungi și mai înalte lanțuri muntoase de pe continent au fost incluse în regiunea
biogeografică Alpină. Această regiune cuprinde Alpii, r egăsindu -se în partea centrală a UE,
Apeninii, Pirineii, la granița dintre Franța și Spania, Munții Scandinaviei, țările nordice, și
Carpații, care se întind din Slovacia până în România. Din 2007 au fost introduși munții Balcani
și munții Rodopi, care se găsesc doar în Bulgaria.
România Deține o parte însemnată a acestei regiuni, deoaarece Munții Carpați au o
lungime de 1.500 de km din care 800 se găsesc în țară noastră, acoperind cca 23% din teritoriul
național. Sunt cei mai tineri munți, înălțimea maxim ă atingând 2544 m Vf. Moldoveanu în
Carpații Meridionali.
Structura geologică este complexă, se găsesc atât masive vulcanice constituite din
bazalt și andezit, cât și munți alcătuiți preponderent din șisturi cristaline dar și ca lcare, gresii și
conglomera te. Astfel avem un relief variat, peșterile și cheile predomină în masivele calcaroase,
caldelele apărând în masivele vulcanice.
Climatul acestor zone, indiferent de localizare geografică este unul rece și aspru, cu
precipitații medii semnificative și cu vânturi ușor puternice, vegetația este reprezentată în zonele
inferioare de păduri (etajul pădurilor de fag, de molid) iar zonele înalte de pajiști și pante
pietroase. Ultimul etaj acoperă cca 5% din suprafață totală a bioregiunii.
Atât în E uropa cât și î n România, biodiversitatea este cea mai ridicată în bioregiunea
alpină: aproape două treimi din speciie europene și jumătate din speciile de floră ale României
pot fi găsite aici datorită diversității terenului (expoziție diferită a pantelor, natură solulu i și a
rocilor etc) și a climatului. Este un loc special de retragere în special pentru carnivore precum
lupul, ursul, râsul, și pentru păsări de pradă că vulturi, șoimi și corbi (Marian Proorocu, 2008).
O raritate reprezintă prezența pădurilor virgine și cvasivirgine, care practic au
dispărut din celelalte lanțuri muntoase.
Dintre tipurile de habitate enumerate în anexă I a D irectivei „Habitate” în această
bioregiune se găsesc :

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
23
– 5 tipuri de habitate de ape dulci
– 16 tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri
– 6 tipuri de habitate de turbării și mlaștini
– 7 tipuri de habitate de stâncării și peșteri
– 14 tipuri habitate de pădure
Prezența unei vegetații bogate asigura suportul pentru o faună bogată în sp ecii, în
principal carnivore mari: ursul brun (circa 60% din populația europeană), râsul (circa 40% din
populația europeană). O specie care nu demult a fost introdusă în această regiune câștigă teren, și
anume marmota alpină, care poate fi văzută din ce în ce mai des prin masivele muntoase . Pe
lângă carnivore o importanț ă majoră reprezintă conservarea caprei negre și a specii lor de păsări.
În general, regiunea alpină reprezintă următoarele caracteristici:
– patrimoniu natural ridicat;
– altitudini înalte cu pante abrupte ce conduc la acces dificil ;
– așezări puține și u tilizare limitată a terenurilor;
– costur i ridicate de management ca re se traduc untr -un număr limitat d e opțiuni de
management. (Marian Proorocu, 2008)

Figura 3.1. Cervus elaphus
Foto original

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
24
Regiunea Biogeografiă Continentală
Această regiune acoperă aproximativ 26,3 % din suprafața UE, întinzându -se pe o
fâșie largă de la est la vest , pornind din centrul Franței și îndreptându -se către granița estică a
Poloniei în partea de nord și a României în partea de sud. În total , regiunea continentală se
întinde, integral sa u parțial pe teritoriul a 13 state membre ale UE.
Clima bioregiunii se caracterizează prin contraste mari între ierni reci și veri foarte
călduroase. În est climatul continental este mai pronunțat , cu condiții extreme de căldură și frig,
umezeală și secetă, în timp ce spre vest se simt influențele oceanice ale regiunii atlantice.
Regiunea conti nentală este străbătută de cele mai importante fluvii ale Europei:
Dunărea , Rinul , Padul, Elba, Oderul, Vistula. Făcând legătura între nord și sud aceste fluvii au
jucat un rol economic major. Cele mai multe au fost rgularizate și canalizate, ducând acest fapt la
o pierdere importantă de zone vaste de habitate și specii de luncă. Totodată luncile fluviilor au
fost înlocuite din timpuri străvechi, astfel regiunile continentale se caracterizează și în zilele
noastre cu un nivel general ridicat din punct de vedere al populației.
O mare parte a acestei zone în trecut a fost acoperită de păduri joase caducifoliate de
fag. Pe parcursul istoriei umane însă aceste păduri defoioase au fost defrișate și transformate în
terenuri agricole.
În ciuda acestor transformări, biodiversitatea regiunii continentale este relativ bogată.
Aflându -se la intersecția mai multor zone biogeografi ce diferite, aceasta împarte numeroase
specii cu alte regiuni. Bioregiunea contitnentală prezintă specii și habiate caracteristice
câmpiilor, colinelor și dealurilor.
La nivel european r egiunea continentală adăpostește 184 de specii de animale și 102
specii de plante rare incluse în Directiva Habitate, precum și peste o treime din speciile de păsări
menționate în Anexa I a Directivei Păsări. Multe sunt asociate pădurilor de fag, stejar și carpen,
tipice acest ei regiuni.
În România, în bioregiunea continentală se regăsesc 73 tipuri de habitate de
importanță comunitară din tre care unele sunt prioritare:
• Pajiști stepice subpanonice, Izvoare petrifiante cu formare de travertin
(Cratoneurion );
• Păduri aluvionale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno -padion , Alnion
incanae, Salicion albae);

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
25

• Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp . (Marian Proorocu, 2008) .
În ceea ce privește speciile, întâlnim aici 184 de specii de animale și 102 specii de
plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate”, precum și peste o treime dintre speciile
menționate în Anexa I a Directivei „Păsări”.
Peste două treimi dintre speciile de pești menționate în Anexa II a Directivei
„Habitate” trăiesc în această bioregiun e, inclusiv specii endemice rare precum pietrarul, lostrița
de Dunăre, fiind cel mai mare salmonid din România, ajungând la 1,2 metri lungime și 10 -15 kg
greutate.

Figura 3.2.Habitat de mlaștină
Foto original

Speciile de mamifere de apă dulce sunt și ele bine reprezentate. Datorită numărului
mare de râuri, mlaștini, fânețe de luncă și alte habitate de zone umede din regiunea continentală,
observăm prezența vidrei, care continuă să fie o specie relativ bine răsp ândită deși este supusă
unei presiuni antropice tot mai ridicate, în special prin pierderea habitatului. Pe Valea Oltului a
fost reintrodus și castorul, după ce acesta dispăruse din România încă din secolul al XIX -lea. Se

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
26
întâlnesc în această bioregiune și populații reprezentative ale celor trei specii de carnivore mari
de interes comunitar – ursul, lupul și râsul – și ale tuturor speciilor de lilieci.
Dintre speciile de animale întâlnite în bioregiunea continentală cele mai
reprezentative sunt:
• mamifere: Myotis myotis ;
• păsări: Anthus campestris, Aquila pomarina ;
• amfibieni: Bombina variegata ;
• reptile: Vipera ursinii ;
• pești: Cottus gobio ;
• insecte: Cerambyx cerdo, Lucanus cervus
Bioregiunea Panonică
Regiunea biogeografică panonică reprezintă doar 3% din terit oriul Uniunii Europene,
cea mai mare parte af lându -se pe teritoriul Ungariei, parțial întâlnindu -se și în partea de vest a
României , nordul Serbiei și al Croației .
Această zonă este caracterizată de prezența fluviilor, râurilor și a lacurilor. Este
străbătută de două fluvii importante: Dunăre și Tisa. Dealurile și munții înconjurători constituie o
sursă importantă de apă pentru această bioregiune, de altfel destul de aridă .
Pădurile au fost defrișate treptat în această zonă pentru a face loc pajiștilor destinate
în principal pășunatului. Această așa -numită „pustă” reprezintă unul dintre cele mai vechi
habitate artificiale din Europa, întreținut timp de secole prin cu ltura plantelor și în special prin
pășunatul la scară restrânsă, fiind una din cele mai mari suprafețe de pajiște continuă rămase în
Europa.
Deși acoperă o suprafață foarte mică, adăpostește 118 specii de animale și 46 specii
de plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate” pentru a căror conservare este necesară
desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), precum și aproximativ 70 de specii de păsări
menționate în Anexa I a Directivei „Păsări” pentru a căror conservare este necesară desemnarea
de Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA).
Tipurile de habitate incluse în Directiva „Habitate ” cuprind de la stepele panonice
nisipoase cu plantele lor ierboase caracteristice care formează smocuri, de tipul Festuca vaginata
și Stipa borysthenica , până la pajiștile de stepă panonice pe loess mai compacte, bogate în specii,
precum Astragalus vesicarius și foarte rară Crambe tataria .

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
27
În România apare ca o fâșie în partea de vest a țării, fiind caracterizată de un peisaj de
câmpie și de dealuri mici, cu specii de plante și animale caracteristice, precum și habitate
adaptate condițiilor de umiditate redusă și temperaturilor crescute pe timpul verii.(Marian
Proorocu. 2008)
În țara noastră în această regiune au fost identificate 26 de habitate de interes
comunitar prezente in Anexa I a Directivei Habitate, cele mai importante sunt:
• Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto -sarmatice ;
• Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion ;
• Galerii ripariene și tufărișuri ( Nerio -Tamaricetea și Securin egion tinctoriae ).

Figura 3.3.Câmpia Cermeiului
(Sursă: http://www.aradreporter.ro)

Speciile de plante de interes comunitar sunt și ele bine reprezentate în bioregiunea
panonică română, regăsindu -se 10 specii din cele 46 specii de plante incluse în Directiva
„Habitate „ la nivel european.
Animalele sunt si ele prezente , fiind semnalate peste 90 de specii de animale de
interes comunitar:
➢ mamifere: Spermophilus citellus ;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
28
➢ păsări: Alcedo atthis, Ardea purpurea, Otis tarda ;
➢ reptile: Emys orbicularis ;
➢ amfibieni: Bombina bombina, Triturus cristatus ;
➢ pești: Cobitis taenia, Rhodeus sericeus amarus ;
➢ nevertebrate: Chilostoma banaticum, Unio crassus
Bioregiunea Pontică
Bioregiunea pontică sau bioregiunea Mării Negre, se întinde în jurul Mării Negre
începând din nordul litoralului românesc, continuând de -a lungul coastei Bulgariei, trecând prin
nordul Turciei și terminându -se în Georgia.
Alături de Bioregiunea stepică, contribuie la î ntregirea capitalului natural al Uniunii
Europene, aducând numeroas e habitate și specii de interes comunitar noi și mărind zonele
protejate a altor specii deja semnalate în alte zone ale Uniunii Europene. (Marian Proorocu,
2008)
Regiunea se întinde pe întreaga lungime a țărmului României și Bulgariei. Această
regiune biog eografică acoperă numai 0,3% din teritoriul Uniunii Europene și 1% din teritoriul
României, dar are suficiente trăsături distincte încât să formeze o bioregiune de sine stătătoare ,
fiind caracterizată atât de specii de plante și animale marine (alge, crabi , pești, delfini) cât și de
specii terestre (insecte specifice dunelor de nisip, specii originale din stepă) .
Climatul bioregiunii este influențat de Marea Neagră, extremele pozitive și negative
fiind temperate de prezența apelor marine.
Zonele umede carac teristice acestei bioregiuni reprezintă habitatul unui număr mare
de specii de pești, nevertebrate și amfibieni. În bioregiunea pontică se găsesc aproximativ o
treime dintre speciile de pești incluse în Directiva „ Habitate”. Un singur sit Natura 2000 din
această bioregiune – Delta Dunării – găzduiește peste 70 de specii de pești, dintre acestea
scrumbia de Dunăre și rizeafca de Dunăre fiind de interes comunitar pentru conservare. Dintre
mamifere amintim vidra, bizamul și nurca europeană.
În România, în biore giunea pontică au fost semnalate 35 de tipuri de habitate de
interes comunitar dintre care unele sunt prioritare:
➢ Lagune costiere ;
➢ Pajiști și mlaștini sărăturatepanonice și ponto -sarmatice ;
➢ Dune fixate cu vegetație herbacee perenă ;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
29
➢ Tufărișuri de foioase ponto -sarmatice.
De asemenea au fost identificate 7 specii de plante de interes comunitar, dintre care
amintim Aldrovanda vesiculosa, Centaurea jankae, Echium russicum, și peste 120 de specii de
animale de interes comunitar:
➢ mamifere: Phocoena phocoena, Spermophilus citellus ;
➢ păsări: Alcedo atthis, Ardea purpurea, Branta ruficollis, Cygnus cygnus ;
➢ reptile: Testudo graeca ;
➢ amfibieni: Triturus dobrogicus ;
➢ pești: Alosa tanaica ;
➢ nevertebrate: Lycaena dispar .

Figura 3.4.Pelecanus Occidentalis
(Sursa: http://www.info -delta.ro/delta -dunarii -17/pasari -din-delta -dunarii -137.html )

Bioregiunea stepică
Regiunea biogeografică stepică reprezintă o zonă restrânsă ca areal în Uniunea
Europeană, România fiind singurul stat membru pe teritoriul căruia aceasta este prezentă.
Aceasta începe la est de capitala București și cu prinde toată regiunea , cunoscută sub numele de
Dobrogea. Este caracterizată de câmpii joase și dealuri sau platouri cu o altitudine medie de 200 –
300 metri.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
30
Climatul stepic are un caracter contine ntal, cu ierni foart e reci și veri calde și uscate,
cu variații semnificative de temperatură între vară și iarnă. Vânturile calde sunt frecvente în
timpul verii, în funcție de intensitate acestea putând conduce la fluctuații bruște ale temperaturii
chiar ș i pe durata unei singure zile . Precipitațiile sunt foarte mici, ceea ce determină multe luni
de secetă pe an . Din această cauză pădurile aprope că lipsesc cu desăvârșire.
Vegetația naturală de stepă este alcătuită în special din ierburi precum pirul, colil ia și
păiușul, dar și din plante ierboase, cum sunt buruiana cu cinci degete, lumânărica și pelinul, care
apar la întâmplare printre ierburile înalte.

Figura 3.5. Munții Măcinului
(Sursa :http://www.nauticamagazine.ro)

În această bioregiune au fost identificate 35 de tipuri de habitate de interes
comunitardintre care unele sun prioritare:
➢ Tufărișuri de foioase ponto -sarmatice ;
➢ Pajiști panonice vest -pontice pe nisipuri ;
➢ Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și onto -sarmatice ;

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
31
➢ Stepe ponto -sarmatice .
Au fost semnalate 10 specii de plante de interes comunitar dintre care cele mai
reprezentative sunt :
➢ Centaurea jankae ;
➢ Echium russicum ;
➢ Himantoglossum caprinum ;
➢ Potentilla emilii -popii .
Dintre cele 120 de specii de animale de interes comunitar cele mai importante sunt:
➢ mamifere: Miniopterus schreibersi, Mustela eversmannii ;
➢ păsări: Accipiter brevipes, Anthus campestris, Circus aeruginosus, Lanius minor ;
➢ reptile: Vipera ursini ;
➢ amfibieni: Triturus dobrogicu ;
➢ pești: Aspius aspius ;
➢ nevertebrate: Erannis an keraria, Lycaena dispar, theodoxus transversalis .

3.2. Amenințări

În România , habitatele din parcurile naționale și naturale mari (bioregiune alpină)
sunt bine păstrate iar numărul de amenințări este relativ redus, amenințarea principală constând
în construcțiile destinate agrementului și turismului. Însă, toate bioregiunile se confruntă cu
renunțarea la managementul tradițional, trecându -se fie la intensificarea utilizării terenurilor, fie
la părăsirea lor, în funcție de zonă. (Marian Proorocu , 2008 )
Deprecierea naturii în bioregiunea alpină
Zonele muntoase din România au fost locuite încă din era neolitică. Practicile
agricole, activitățile forestiere la scară redusă dar mai ales transhumanța au contribuit la crearea
unui mozaic complex de peisaje d iferite care a înbunătățit considerabil diversitatea deja
complexă a regiunii.
În zilele nostre aceste tradiții încep să dispară. Nefiind capabile de ași intensifica
activitatea, majoritatea fermelor de la altitudini mari sunt treptat abandonate .
Turismul capătă teritoriu din ce în ce mai mare și în zonele montane. În ultimii ani,
turismul rural semnifică principala ramură economică. Pe lângă beneficiile economice turismul

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
32
aduce o serie de prejudicii mediului. Dezvoltarea turismului și a activități lor legate de sporturile
de iarnă necesită dezvoltarea masivă a infrastructurii.
O altă problemă majoră în aceste regiuni reprezintă canalizarea și îndiguirea
principalelor râuri de munte. Aceste lucrări au loc în vederea intensificării activităților agri cole și
producerii de energie hidroelectrică. Aceste amenajări nu modifică doar debitul râurilor ci și
intregul ecosistem acvatic. Aceste amenajări nu modifică doar mediul natural în interior ci
efectele secundare nedorite se simt și în afara regiunii, un de se reduce nivelul apelor subterane,
apare eroziunea țărmurilor și sedimentarea.
Amenințări în bioregiunea continentală
Peisajul continental a suferit transformări considerabile de -a lungul anilor. Zone
întinse de pădure au fost defrișate în favoarea extinderii zonelor agricole. Zonele umede au fost
și ele modificate pentru a fi proprice agriculturii. Acest lucru a însemnat anasanarea acestora și
îndiguirea, canalizarea, regularizarea râurilor. Astfel zonele împădurite și cele umede au fost
înlocuite d e culturile intensive la scară largă.
În secolul al XIX -lea, industriile grele s -au dezvoltate în aceste zone, ceea ce a
condus la creșterea populației. Astfel impactul asupra mediului și a biodiversității a fost
considerabil. Zone sălbatice întinse au fos t urbanizate și transformate în zone industriale.
Doar habitatele de pe solurile mai aride, precum mlaștinil e și smârcurile au scăpat de
aceste transformări, ele adăpostând și în zilele noastre ținuturi întinse cu mlaștini, ochiuri de apă,
păduri și fânețe .
Așadar principalel amenințări în ceea ce privește bioregiunea continentală sunt
reprezentate de: nivelul înalt al fragmentării habitatelor de către infrastructurile umane, poluarea
atmosferică, agricultura din ce în ce mai intensivă și mai poluant ă, industrie și minerit.
Amenințări în bioregiunea panonică
O parte importantă a vegetației naturale din regiunea panonică a fost transformată în
terenuri agricole productive. În prezent, habitatele cultivate acoperă aproape două treimi din
regiune.
Princ ipalel presiuni exercitate asupra acestei regiuni sunt: intensificarea și extinderea
agriculturii, desecările și drenajul apelor, salinizarea și alcalinizarea solurilor, suprapășunatul și
subpășunatul, eutrofierea lacurilor, folosirea intensivă a lacurilor .

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
33
În ciuda tuturor acestor presiuni, regiunea panonică adă postește încă suprafețe
semnifi cative cu un nivel ridicat al biodiversității, care în prezent sunt protejate și gestionate cu
respectarea principiilor de conservare.
Amenințări în bioregiunea ponti că
Principalel amenințări sunt reprezentate de: urbanizare, intensificarea agriculturii,
drenare, desecarea, eutrofizare, deșertificare și apariția speciilor invazive.
În ultimii 50 de ani portul românesc a suferit o dezvoltare intensă, în urma inaugurării
în 1987 a Canalului Dunăre -Marea Neagră. Constanța deține cel mai mare port maritim la Marea
Neagră și unul dintre primele zece porturi ca m ărime din UE, î ntinzându -se pe o suprafață de
peste 30 km2.
Fermele eoliene constituie un motiv de îngrijorare deos ebit în ultimii ani . Dacă nu
sunt proiectate și evaluate corespunzător, fermele eoliene și alte construcții pot reprezenta o
amenințare serioasă la adresa speciilor și habitatelor din cadrul și din jurul siturilor Natura 200 0.
Marea Neagră se confruntă cu o gravă problemă de eutrofizare, cauzată de poluanții și
nutrienții transportați de Dunăre, dar și de scurgerile de petrol.
Practicarea îndelungată a pescuitului excesiv a condus la epuizarea multor rezerve de
pește. Pentru a combate aceste probleme, toate statele din zonă au semnat în 1992 Convenția
privind protecția Mării Negre împotriva poluării. Aceasta urmărește controlarea surselor de
poluare terestre, reducerea deversării deșeurilor și elaborarea de măsuri comune în caz de
accidente majore .
Amenințăr i în bioregiunea stepică
Deprecierea naturii în zona stepei se datorează: intensificării agriculturii în
defavoarea pășunatului nomad, industriei miniere, transformării stepelor în terenuri arabile,
deșertificării, suprapășunării și subpășunării.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
34

Capitolul IV

ANALIZA SEMINARIILOR BIOGEOGRAFICE

Seminarii le biogeografice au un rol es ențial în procesul de desem nare al siturilor
Natura 2000. În cadrul acestor întâ lniri are loc aprobarea listelor de SCI -uri. Acest procedeu nu
se aplică pentru Arii de Protecție Specială Avifaunistică .
Pentru desemnarea SCI -urilor Directiva „Habitate ” prevede două etape:
• Art. 4 (1) și Anexa III Etapa 1 – Lista națională (pSCI) ;
• Art. 4 (2) și anexa III Etapa 2 – Evaluarea efectuată de către Comisi a Europeană , în
acord cu statul membru.
Seminari ile biogeografice se organizează pentru fiecare bioregiune î n parte. Fiecare
seminar biogeografic est e organizat de Comisia Europeană , cu participarea țărilor care au
teritoriu în regiunea biogeografică respe ctivă, astfel asigurând oportunitatea conectării ecologice
a habitatelor similare și armonizarea intereselor națion ale cu politicile comunității. Î n cadrul
acestor intruniri sunt analizate pSC I-urile propuse de guvernele naționale. în urma acestor
verifică ri cei din comis ie aprobă lista pSCI, elaboreaza o serie de măsuri în vederea desemnării
de noi situri sau vor cere statului membru să verifice informațiile științ ifice legate de situl
respectiv. (Sursa: natura2000.ro)
Participanț ii și rolul acestora
• Instituțiile Comisiei Europene -Comisia Europeană conduce și organizează procesul
de desemnare.
• Directoratul General pentru Mediu al Comisiei Europe ne- coordonează întregul
process.
• Centrul European pentru Diversitate Biologică – este responsabil pentru pa rtea tehnic ă
și științifică a programului

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
35
• Statele Membre – au obligația pentru realizarea listelor de pSCI și finalizează procesul
prin adoptarea listelor complete la sfârșitul acestuia.
• ONG -urile- asigură includerea tuturor habitatelor și speciilor import ante în liste .
Cel puțin , două seminarii biogeografice sunt organizate pentru fiecare regiune
biogeografică î n parte. În primul seminar, este elaborat o „listă de referință“ pentru a oferi o
bază științifică pentru evaluare și pentru a stabili toate habit atele naturale și speciile prezente în
treitoriul unei ță ri. Propunerile naționale pentru siturile de importanță comunitară sunt apoi
evaluate în ceea ce privește fiecare tip de habitat și specie. Deficitele identificate în cadrul
primului seminar biogeogr afic sunt notificate statului membru respectiv, împreună cu o cerere
din partea Comisiei să propună sit uri suplimentare. La al doilea seminar biogeografic, siturile
nou propuse sunt evaluate din punc de veder e al reprezentabilităț ii în raport cu speciile respective
și tipurile de habitat.
În cazul în care î n urma u nei singure seminarii participanții cad în comun ac ord, lista
de pSCI -uri întocmită de guvern a fost suficientă pentru o bază de discuții la primul seminar,
acesta se consideră că a fost un succ es și poate fi continuat prin negocieri bilaterale între Comisia
Europeană și Statele Membre.
Negocieri bilaterale scopul acestora este acceptarea listei siturilor de importanță
comunitară (SCI) pentru fiecare țară dint r-o regiunea biogeografică. După aceste negocieri
comisia adopta listele finale ale SCI -urilor. De semnarea Siturilor de Importanță Comunitară se
va face numai atunci când toate parț ile interesate vor fi de acord asupra ariilor selectate.
Listel e de referință
Dupa cum s -a precizat și î n capit olul III regiunile bio geografice din cadrul UE
serve sc drept bază pentru evaluar ea la nivelul UE a habitatelor ș i a speciilor privi nd desemnarea
siturilor Natura 2000. Penrtu fiecare bioregiune î n parte es te elaborată o listă de referință î n care
sunt c odificate tipurile de ha bitate ș i speciile prioritare t abelul 4.1, cu specificațiile conform
fiecă rui stat membru:
• x = prez ent;
• SR = necesită verificare științifică ;
• EX = dispăru te;
• iar în cazul în care coloana este lăsat ă necompletat ă = absent ă.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
36
Aceste liste de referință , cuprind habitatele ș i speciile pentru care statele membre au
obligația de a desemna situ ri SAC î n bioregiunea respectivă . Listele de referință reprezintă niște
liste de verificare, ele cuprind specii de interes comunitar înregistrate de fiecare stat membru.
Acestea pot suferi mici schimbă ri prin amendarea lor.

Tabel 4.1. Liste de referință
(Sursă: mmediu.ro)

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
37

Amendarea listelor de referință
În cazul în care o țară deț ine tipuri de habtate sau specii care corespund criiteriilor
Interesului Comunitar, dar nu apar pe listele de referință, țara respectivă trebuie să î nainteze
amendamente la anexele Directivei „Habitate ”. Aceste amendamente pot fi înaintate doar î n
timpul negocierilor pentru adera re, după aderare anexele d irectivei n u pot fi modificate. Lista
potențialelor Situri de Importanță Comunitară pSCI se elaborează numai pe baza acestor anexe
ale Directivei „Habitate ”. Într -o fază ulterioară, nu se mai pot include noi tipuri de habitat sau noi
specii nici în Anexa I și nici în Anexa II a d irectivei. Acest demers a fost făcut și de Româ nia.
(Sursa: natura200 0.ro)
Înainte de aderare ț ara noa srtră a realizat amendamente la anexele Dir ectivei
„Habitate” după care a întocmit și înaintat listele potenț ialelor Situr i de Importanță Comunitară
conform anexelor . Comisia și Statele Membre au că zut de a cord asupra listei de SCI -uri, în acest
proce s seminariile biogeografice juc ând un rol cruci al.

4.1. Seminarul 2008

Seminaru l biogeografic EU 2 pentru România ș i Bulgaria a avut loc între 7 -9 iunie
2008 în Sibiu, Româ nia. Cu această ocazie s -au evaluat Ariile Speciale de Conservare
(situri Natura 2000, propuse pe baza Directivei „Habitate ”) în toate cele 5 regiuni biog rafice
prezente în țara noastră . Fiecare habitat ș i specie a primit câte un calificativ în proporț ie cu
gradul de reprezentabilitate ș i gradul de conser vare a acesteia pe teritoriul ță rii, aceste califica tive
sunt prezentate in Tab elul 4.3.
Tabelul 4.3. Calificate de evaluare

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
38

Concluziile ș i listele de referință au fost publicate sub forma unor tabele Tabelul 4.4. pe
site-ul oficial al Ministeriul Mediului (http://www.mmediu.ro ).

Tabelul 4.4. Concluzii bioregiunea alpină 2008

(Sursa: http://www.mmediu.ro ).

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
39

Aceste tabele au fost analizate, sintetizate iar rezultatele sunt date sub forma unor
tabele și figuri . Atât tipurile de habitate cât și diferitele clasele de specii de animale și plante au
fost analizate separat pentru cele două bioregiuni. Tabelele expun numărul de habitate și specii
definite de un calificativ, iar figurile ilustrează procentual suficiența sau insuficiența prezenței
acestora.

4.1.1. Interpretare r ezultate în bioregiunea alpină
Rezultate Habiatate
În bioregiunea alpină dintre cele 76 de habitate luate în studiu 25 nu se regăsesc în
listele de referință, astfel nu necesită desemnări de situri pe baza lor. Dintre cele 51 de habitate
rămase 56% s -au dovedit a fi suficient de bine acoperite, iar diferența de 34% dinte habitatele de
interes comunitar necesită noi desemnări de situri sau extincția celor deja existente .

Figura 4.1. Concluzii habitate bioregiunea alpină 2008

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
40
Tabel 4.5. Concluzii habitate bioregiunea alpină 2008

Rezultate specii
Conservarea anumitor specii de plante și animale sălbatice de interes comunitar, se
realizează prin desemnarea habitatelor lor c a și situri Natura 2000.
Pentru a obține rezultate cât mai corecte speciile de animale au f ost analizate separat.
Figura 4.2. prezintă gradul de reprezenta bilitat e a vertebratelor, iar figura 4.3. și 4.4. redă
rezultatele pentru speciile de nevertebrate resp ectiv pentru speciile de plante .

Figura 4.2. Rezultate vertebrate bioregiunea alpină 2008

18%
6%
3%
6%
40%3%24%
SUF
SUF CD
CD
Sci Res
IN MIN
IN MIN/IN MOD
IN MODcalificativ nr de
habitate
SUF 29
IN MIN 17
IN MOD 4
Sci Res 1

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
41

Tabelul 4.6. Rezultate vertebrate bioregiunea alpină 2008
CLASA SUF SUF
CD CD Sci Res IN MIN IN MIN/IN MOD IN MOD BORDAT Totoal
Mamifere 3 1 2 9 4 5 24
Reptile 1 1 2 1 5
Amfibieni 1 1 5 7
Pești 3 3 2 4 12
TOTAL
6 2 1 2 13 1 8 15 48

Pe baza tabelului 4.6. observăm insuficiențe în cazul mamiferelor. Din cele 2 4 specii
analizate 4 necesită noi desemnări de situri iar 9, sunt definite ca și insuficiență minoră,
însemnând că aceste tipuri se găsesc în siturile deja desemate dar nu sunt încă identificate.
Cele 4 specii de mamifere care necesită expansiunea siturilor existente sau noi situri
sunt: Canis lupus, Ursus Arctos, Lutra lutra, Lynx linx .

Figura 4.3. Rezultate nevertebrate bioregiunea alpină 2008

Tabel 4.7. Rezultate nevertebrate bioregiunea alpină 2008

38%
4%
4% 21%4%29%SUF SUF CD CD IN MIN IN MOD BORDAT
SUF 18
SUF CD 2
CD 2
IN MIN 10
IN MOD 2
BORDAT 14
TOTAL 48

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
42
55%40%5%SUF IN MIN Sci ResNevertebratele sunt foarte bine conservate în bioregiunea alpină. Dintre cele 48 de specii
14 nu se regăsesc în listele de referință, astfel ele nu reprezintă niciun obiectiv. Doar două specii
necesi tă expansiunea habitatelor lor ș i anume : Euphydryas aurinia, Lycaena helle .

Tabel 4.8. Rezultate specii de plante
bioregiunea alpină 2008

Figura 4.4. Rezultate specii de plante bioregiunea alpină 2008

În ceea ce privește flora, conservarea acest eia nu reprezintă insuficien țe majore, doar
specia Poa granitica ssp. disparilis necesită investigarea ei în bioregiune, iar 8 specii
expansiunea siturilor deja existente.

4.1.2. Interpretare r ezultate în bioregiunea continentală
Rezultate habitate
În bioregiunea continentală s-au luat în studiu 89 de habitate de interes comunitar,
dintre care 29 neregăsindu -se în lista de referință au fost șterse. Astfel s -a calculat și sau studiat
cele 60 de tipuri de habitate rămase , datele fiind prezentate în Tabelul 4.9. și Figura4.5. . Dintre
acestea în proporție de 44% au rezultat a fi destul de bine acoperite diferența de 46% necesitând
noi desemnări sau extincția siturilor deja existente.

SUF 11
IN MIN 8
Sci Res 1
BORDAT 7
TOTAL 27

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
43

Figura 4.5. Rezultate habitate bioregiunea continentală 2008

Tabel 4.9. Rezultate habitate bioregiunea continentală 2008

Rezultate specii
Bioregiunea continentală fiind întinsă pe o suprafață mai mare prezintă o gamă largă
de calificative. Aici întâlnim combinații ale acestora, deoarece prezența unor specii de animale
diferă în funcție de regiunea geografică , de exemplu o specie în sud este suficient de bine
ocrotită pe când în nord prezintă insuficiențe .

SUF 44% IN MIN
23%
IN MOD
18%SCI res
2%CD
13%concluzii bioregiunea continentală 2008
concluzii seminar 2008
SUF 26 43.33%
IN MIN 14 23.33%
IN MOD 11 18.33%
SCI res 1 1.66%
CD 8 13.33%
Bordat 29 șterse
TOTAL 89

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
44

14%
5%
7%
36%13%7%9%2%
7%
SUF
SUF CD
IN MIN
IN MOD
IN MOD G
SUF/ Sci Res
Sci Res
IN MAJOR
IN MIN/ Sci Res

Figura 4.6. Rezultate vertebrate bioregiunea continentală 2008

Tabel 4.10. Rezultate vertebrate bioregiunea continentală 2008

În clasa reptilelor întâlnim o excepție, Elaphe quatuorlineata este singura specie care
este încadrată în categoria de insuficiență majoră, nefiind desemnat nici un sit pe baza ei.
Aproape jumătate dintre speciile de pești analizare necesită extincția siturilor
existente sau desemnarea altor situri.
Se dorește realizarea extinderii sit urilor existente , pentru a forma un coridor între
Carpați i Meridionali și cei Occidentali, pentru ocrotirea mai eficientă a speciei Ursus arcto s.

Clasă SUF SUF
CD IN
MIN IN
MOD IN
MOD
G SUF/
Sci
Res Sci
Res IN
MAJOR IN
MIN/
Sci
Res BORDAT TOTAL
MAMIFER
E 3 1 4 8 1 2 2 6 27
REPTILE 1 3 1 3 8
AMFIBIENI 3 1 2 1 7
PEȘTI 5 1 12 2 2 2 4 28
TOTAL 8 3 4 20 7 4 5 1 4 14 70

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
45

SUF
27%
SUF CD
6%
IN MIN
27%IN MOD
11%IN MOD G
2%SUF/ Sci
Res
2%Sci Res
15%IN MOD /
Sci Res
2%IN MIN/ Sci
Res
8%
56%
3%22%3%10%3% 3%PLANTE
SUF CD IN MIN IN MOD
IN MOD G SUF/ Sci Res Sci Res

Tabel 4.11. Rezultate nevertebrate
bioregiunea continentală 2008

Figura 4.7. Rezultate nevertebrate regiunea continentală 2008

Speciile de nevertebrate sunt foarte bine conservate, dintre cele 52 de specii luate în
studiu doar 7 specii necesită desemnari de noi situri sau extinderea celor deja existente .
Tabel 4.12. Rezultate plante
bioregiunea continentală 2008

Figura 4.8. Rezultate plante regiunea continentală 2008

NEVERTEBRATE nr. de
specii
SUF 14
SUF CD 3
IN MIN 14
IN MOD 6
IN MOD G 1
SUF/ Sci Res 1
Sci Res 8
IN MOD / Sci
Res 1
IN MIN/ Sci Res 4
BORDAT 6
Total 52
PLANTE nr.
de
specii
SUF 18
CD 1
IN MIN 7
IN MOD 1
IN MOD G 3
SUF/ Sci Res 1
Sci Res 1
BORDAT 3
Total 32

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
46
Speciile de floră din bioregiunea continentală nu reprezintă insuficiențe majore, dar
prezența unor specii în regiunea continentală trebuie cercetată.
Tabelul4.13 . prezină concluziile generale ale seminarului 2008. În urma cercetării de
către Comisia Europeană a gradului de reprezentabilitate a habitatelor naturale ș i a habitatelor
specii lor s-a ajuns la concluzia , că în total de 58 de specii și tipuri de habitate necesită desemnări
de situri noi.

Tabel 4.13. Rezultate IN MOD+IN MIN 2008

Comisia Europeană în cadrul seminarului , care a avut loc la Sibiu , a acceptat lista
propunerilor, dar a cerut completarea lor și desemnarea unor situri noi sau extinderea celor
existente, pentru conservarea mai eficientă a habiatelor, a speciilor de plan te și animale, care au
prezentat insuficiențe.

4.2. Seminarul 201 2

La București în 2012 între11 -12 Octombrie a avut loc seminarul bilateral, de data asta
doar între Comisia Europeană și România. În cadrul acestui eveniment s-au urmărit evoluția
siturilor în urma eta pei a 2 -a de desemnare din 2011. Aici au fost analizate doar acele habitate și
specii care în 2008 prezentau deficite de conservare.
Rezultatele seminarului au fost publicate pe site -ul oficial al Ministerul Mediului
(http://www.mmediu.ro ). Aceste rezultate au fost sintetizate, analizate și sunt prezentate cu
ajutorul unor tabele și figuri .
În urma rezultatelor obținute la seminarul 2008, România era nevoit să desemneze noi
situri Natura 2000. Astfel în anul 2011 a avut loc cel de -al doilea sesiune de desemnare a Siturilor Bioregiunea
Clasa alpină continentală
Habitate 4 11
Vertebrate 9 20
Nevertebrate 2 8
Plante 0 4
Total/ 58 15 43

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
47
de Importanță Comunitară în urma căruia s -au desemnat în total de 94 situri, dintre care 88 în
bioregiunile alpină și continentală.

4.2.1. Interpretare rezul tater în bioregiunea alpină
Rezultate habitate
În urma desemă rii de 13 Situri de Importanță C omunitară sau obținut următoarele
evoluții.

Figura 4.9. Rezultate habitate bioregiune alpină 2012

Tabel 4.14. Rezultate habitate bioregiune alpină 2012

Se pot observa înbunătățiri considerabile, acum 76% dintre tipurile de habitate sunt
bine reprezentate pe teritoriul țării. 12% au fost șterse de pe listele de referințe astfel mai
rămânând doar 12% care necesită investigări științifice și extincția siturilor existente.

CALIFICATIV NR.
HABITATE
SUF 19
IN MIN 2
STERSE 3
Sci Res 1

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
48
Rezultate specii

Figura 4.10. Rezultate vertebrate bioregiune alpină 2012

Tabel 4.15. Rezultate vertebrate bioregiune alpină 2012

Pentru ocrotirea amfibienilor, reptilelor și peștilor nu este necesară desemnarea de noi
situri, însă în ceea ce privește mamiferele și acum se pot observa deficite . Dintre cele 17 specii
luate în studiu doar 10 au rezultat a fi bine ocrotite, iar restul de 7 specii necesită noi situri SCI
sau extinderea celor actuale.

37%
4%
7%22%4%11%11%4%SUF SUF CD Sci Res
IN MIN IN MIN/ Sci Res IN MIN/ IN MOD
IN MOD IN MOD/ IN MIN/ CD
CLASE SUF SUF
CD Sci
Res IN
MIN IN MIN/ Sci
Res IN MIN/ IN
MOD IN
MOD IN MOD/
IN MIN/
CD TOTAL
MAMIFERE 4 1 5 3 3 1 17
AMFIBIENI
ȘI REPTILE 3 1 4
PEȘTI 3 1 1 1 6
TOTAL 10 1 2 6 1 3 3 1 27

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
49

Figura 4.11. Rezultate nevertebrate bioregiune alpină 2012

Tabel 4.16. Rezultate nevertebrate bioregiune alpină 2012

Dintre nevertebrate o singură specie necesită desemnări de noi situri pentru a realiza
condițiile optime de trai, Colias myrmidone .

Figura 4.12. Rezultate specii de plante bioregiune alpină 2012
59%
6%12%17%6%SUF SUF CD CD IN MIN IN MOD
SUF
55%
IN MIN
18%Sci Res
18%IN MIN/ Sci Res
9%CLASA SUF SUF CD CD IN MIN IN MOD TOTAL
NEVERTEBRATE 10 1 2 3 1 17

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
50

Tabel 4.17. Rezultate specii de plante bioregiune alpină 2012
CLASA SUF IN MIN Sci Res IN MIN/
Sci Res TOTAL
PLANTE 6 2 2 1 11

Plantele în propotție de 55% sunt foarte bine protejate, nu necesită desemnarea de noi
habitate, doar cercetarea științifică a anumitor specii.
4.2.2. Interpretarea r ezultate lor în bioregiunea continentală
În cadrul etapei a doua de desemnare a siturilor Natura 2000, în bioregiunea
continentală s -au desemnat 75 de SCI -uri. Astfel se poate observa și în cazul acestei regiuni
înbunătățiri semnificative, în ceea ce privește suprafața siturilor și gradul de conservare a
habitatelor și speciilor de interes com unitar.

Figura 4.13. Rezultate habitate bioregiune continentală2012

Tabel 4.18. Rezultate habitate bioregiune continentală 2012

SUF
60%
SUF CD
6.66%IN MOD
16.66%IN MIN
3.33%STERS
10%CD
13.33%
SUF 18
SUF CD 2
IN MOD 5
IN MIN 1
STERS 3
CD 1

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
51
Dacă în 2008 au fost analizate 89 de habitate, în 2012 s -au luat în calcul doar cele
care erau determinate ca și insuficient acoperite. Astfel acum au fost studiate 30 de habitate
dintre care 60% sunt bine conservate, 10 % au fost șterse de pe listele de referință neregăsindu -se
în țara noastră. Așadar a mai rămas 30% dintre aceste habitate care necesită investigări și noi
situri.

Figura 4.14. Rezultate vertebrate bioregiune continentală 2012

Tabel 4.19. Rezultate vertebrate bioregiune continentală 2012
CLASE SUF SUF
CD Sci
Res IN
MIN IN MIN/
Sci Res IN MIN/
IN
MOD IN
MOD IN MOD/
IN MIN/
CD BORDAT TOTAL
MAMIFERE 8 2 5 1 1 1 18
AMFIBIENI
ȘI REPTILE 7 1 2 1 11
PEȘTI 8 1 2 2 3 2 1 3 22
TOTAL 23 2 4 7 4 1 5 2 3 51

Dacă mamiferele în 2008 prezentau deficitele cele mai mari din cadrul vertebratelor,
acum doar o speci necesită extinderea habitatului lui, și anume popândăul european
Spermophilus citellu.

48%
4% 8%15%8%2%11%4%SUF SUF CD Sci Res
IN MIN IN MIN/ Sci Res IN MIN/ IN MOD
IN MOD IN MOD/ IN MIN/ CD

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
52

75%17%8%SUF IN MIN IN MOD G

Figura 4.15. Rezultate nevertebrate bioregiune continentală 2012

Tabel 4.20. Rezultate nevertebrate bioregiune continentală 2012
CLASA SUF SUF
Sci
Res SUF
CD IN
MIN IN MOD Sci Res BORDAT TOTAL
NEVERTEBRATE 21 1 2 5 1 4 1 35

La nevertebrate situația s -a îmbunătăți foarte mult. În 2008 doar 27 % dintre specii
erau suficient de bine conservat e. Atunci un număr de 32 de specii deficitar ocrotite, au devenit
acum suficient de bine protejate, în proporție de 62 % .

Tabel 4.21. Rezultate specii de plante
bioregiune continentală 2012

Figura 4.16. Rezultate specii de plante
bioregiune continentală 2012
62%
3%6%14%3%12%SUF SUF Sci Res SUF CD IN MIN IN MOD Sci Res
CLASA PLANTE
SUF 9
IN MIN 2
IN MOD
G 1
TOTAL 11

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
53
În urma desemnării celor 75 de SCI -uri cele 11 specii de plante insuficient ocrotite în
2008, au devenit bine protejate datorită extinderii habitatelor lor natural.
Tabelul 4.17 prezintă sintetizat rezultatele seminarului 2012. În urma celei de-a doua
etapă de desemnare din 2011 au mai rămas în total 22 de specii și ha bitate acoperite și ocrotite
insuficient.
Tabel 4.2.2.5 . Rezultate IN MOD+IN MIN 1012

În urma rezultatel or obținute observăm o evoluție a gradului de conservare a
habitatelor și speciilor de interes comunitar. Numărul speciilor și habitatelor insuficient ocrotite
s-a micșorat peste 50% față de anul 2008. Deși în 2008 s -au constatat unele deficite în ceea ce
privește baza științifică a desemnărilor, și acum după a doua etapă de desemnare există specii de
animale și plante sălbatice naturale care necesită studierea regiunilor de răspăndire , precum și
desemnări de noi situri .
Comisia Europeană a cerut completarea listei siturilor și finaliza rea desemnării
siturilor Natura 2000 cât mai curând posibil, iar România și-a luat angajamentul de a finaliza
această rețea până în anul 2015 . Astfel a fost nec esar realiza rea celei de -al trelea etape de
desemnare a siturilor Natura 2000.

bioregiunea
Clasa alpină
continentală

Habitate 0 5
Vertebrate 7 7
Nevertebrate 1 1
Plante 0 1
Total/ 22 8 14

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
54

CONCLUZII

➢ Seminariile biogeografice intră în demersul aprobării pSCI -urilor (liste ale
potențialelor Situri de Importanță Comunitară) de către Comisia Europeană. În cadrul acestor
întâlniri sunt evaluate gradul de reprezentativitate, numărul habitatelor și speciilor de interes
comunitar. Astfel seminariile reprezintă niște puncte de reper, evidențiind problemele și piedicile
întâmpinate în cadrul proceselelor de desemnare.
➢ Pentru România au fost realizate două seminarii biogeografice.
➢ Primul seminar pentru România a avut loc în 2008, când a fost aprobat lista
potențială a Situri lor de Importanță Comunitară (pSCI). În urma unor evaluări făcute de către
Comisia Europeană au fost identificate insuficiențe în ceea ce privește conservarea unor tipuri de
habitate și specii în cele două bioregiuni.
➢ Rezultatele obținute au fost publicate pe site -ul oficial al Ministerul Mediului sub
forma unor tabele. Aceste rezultate au fost centralizate, sintetizate și analizate.
➢ În uma evaluărilor făcute 15 tipuri de habitate, 39 de specii de animale și 4 specii
de plante s -au dovedit a fi insuficient protejate pe teritoriul siturilor Natura 2000, în cadrul celor
două bioregiuni. În total 58 de tipuri de habitate și specii au primit calificativul de insuficiență
moderată și minoră, necesitând noi desemnări de situri, sau extinderea celor existente în c ele
două bioregiuni.
➢ Pentru completarea rețelei Natura 2000 în 2011 s -a realizat ce a de-a doua etapă de
desemnare, în cadrul căreia s -au declarat î n total 88 de situri noi pentru cele două bioregiuni.
Pentru evaluarea progreselor realizate în urma acestei etape, în anul 2012 a avut loc seminarul
bilateral .
➢ În cadrul seminarului au fost analizate doar acele tipuri de habitate și specii care
în 2008 prezentau insuficiențe. Față de anul de referință gradul de conservare a factorilor de
interes s -a îmbunătățit substanțial , dar totuși au rămas unele neajunsuri de clarificat.
➢ În urma acestor analize 5 tipuri de habitate, 16 specii de animale și o singură
specie de plantă au primit calificativul de insuficiență minoră/ moderată. În total 22 de specii și

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
55
habitate d e interes comunitar au rămas insuficient protejate, necesitând noi desemnări de situri
Natura 2000. Așadar numărul speciilor și a habitatelor insuficient ocrotite s -a micșorat cu peste
50% iar diferența urmând a fi acoperită în urma cele de -a treia etapă d e desemnare a siturilor
Natura 2000 .
➢ Faptul că la noi în țară finalizarea rețelei Natura 2000 a necesitat trei etape de
desemnare denotă o fundamentare științifică precară în ceea ce privește selectarea siturilor pentru
a fi încadrate în această rețea..
➢ Suprafețele ariilor determinate ca și situri Natura 2000 a crescut semnificativ față
de 2008. În 2008 siturile Natura 2000 acopereau 17.89% din suprafața țării, respectiv SCI -urile
13.8% iar SPA -urile 12.5%. Suprafața totală fiind mai mică deoarece cele dou ă tipuri de zone
naturale protejate se suprapun, unele situri având un statut dublu de protecție.
➢ După cea de -a doua etapă de desemnare suprafața acestor zone a crescut cu
aproximativ 5%. Astfel rețeaua Natura 2000 în 2013 acoperea 22.56% din suprafața țăr ii, SCI –
urile 16.68% iar SPA -urile 14.83% .
(http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/barometer/index_n.htm ).
➢ Suprafața pe care ocupă siturile Natura 2000 în România este una destul de
însemnată însă ponderea habitatelor pe baza cărora au fost desemnate este destul de mică, în jur
de 7%. Aceasta se datorează faptului că o mare parte din situri sunt rep rezentate d e zonele de
coridor și de tranziție.
➢ La noi în țară un sit Natura 2000 de 70.36 ha, ROSCI0302 Bozânta, a fost
desemnat pentru a proteja 9 ha de habitate naturale. Așadar habitatele acoperă doar 12.8% din
suprafața totală a sitului, ceea ce denotă un exces de zel, fără fundamentare științifică serioasă în
desemnarea siturilor Natura 2000 . În Germania un sit Natura 2000 de 45.35 ha, DE3626301
Hahnenkamp , a fost înscris în acesată rețea pe baza a 18.5 ha de habitate . Habitatele din acest sit
ocupă aproape jum ătate din suprafața totală a teritoriului protejat.
➢ Finalizarea rețelei de zone naturale protejate Natura 2000 în România a avut loc
în anul 2015, când s -au desemnat ultimele SCI -uri și SPA -uri numărul total în momentul de față
fiind de 556. Contribuția Ro mâniei la realizarea rețelei de zone protejate Natura 2000 este una
foarte importantă, având în vedere că este țara cu cele mai multe bioregiuni, din care una se
găsește doar pe teritoriul țării noastre.

Emese FARCAS Analiza seminariilor biogeografice 2008 și 2012 privind desemnare a siturilor
Natura2000 în România, în bioregiunea alpină și continentală
56

BIBLIOGRAFIE

1. Proorocu, M., 2006: Arii naturale protejate, Ed. Academic Press, Cluj -Napoca
2. Proorocu, M. , 2008: Protecția rezervațiilor naturale, (Arii naturale protejate) – ediția
revizuită, Ed. Academic Press, Cluj -Napoca
3. Legea nr.265/2006 pentru aprobarea ordonanței de urgență a guvernului nr.195/2 005 privind
protecția mediului
4. Ordonanța de urgență a guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
5. ***http://www.anpm.ro/informatii -natura -2000
6. ***https://bd.eionet.europa.eu/activities/Natura_2000/chapter4
7. ***http://blog.natura2000.ro/
8. ***http://www.ceeweb.org/work -areas/working -groups/natura -2000/biogeographical –
process/
9. ***http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/seminars_en.htm
10. ***http://www.europarc.org/europe/biogeo -seminars/
11. ***http://infonatura2000.cndd.ro/documents/Catalog_Infonatura2000.pdf
12. ***http://infonatura2000.cn dd.ro/documents/album_infonatura2000.pdf
13. ***http://mmediu.ro/articol/natura -2000/435
14. ***http://natura2000.ro/wp –
content/uploads/2014/10/Publication.Proces.desemnare.situri.Natura2000.Ro_.pdf
15. ***http://www.wwf.ro/?287410/Natura -a-ctigat -legile -europene -care-protejeaz -peste -27000 –
de-arii-naturale -i-1400 -de-specii -rmn-n-vigoare