PROF. UNIV. DR. ING. DUMITRU DIMA MASTERAND: IRINA BARAN IMPLEMENTAREA POLITICILOR EUROPENE ÎN PROTEJAREA ȘI DEZVOLTAREA BIODIVERSITĂȚII DIN DELTA… [306151]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

PROF. UNIV. DR. ING. DUMITRU DIMA

MASTERAND: [anonimizat] 1. POLITICI EUROPENE

Politica regională a [anonimizat] ……………………………….. 4

1.2. Cadrul conceptual al managementului de proiect …………………………………………….. 6

Capitolul 2. IMPLEMENTAREA CONTRACTELOR

2.1. [anonimizat] ………………………………………………… 9

2.2. Programe operaționale …………………………………………………………………………………… 13

CAPITOLUL 3. INVESTIȚII EUROPENE ÎN DELTA DUNĂRII

3.1. Biodiversitate-Scurt istoric privind protecția naturii în Delta Dunării …………….. 15

3.2. Strategia Uniunii Europene pentru Delta Dunării ………………………………………….. 17

3.3. Dezvoltare -Reconstrucție ecologică în Delta Dunării …………………………………….. 21

3.4. [anonimizat] ………………… 23

3.5. [anonimizat], stadiul actual …………………………………………25

3.6. Educație ecologică pentru viitor …………………………………………………………………….. 29

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………. 33

Capitolul 1. POLITICI EUROPENE

Politica regională a [anonimizat] a [anonimizat] a ansamblului comunitar. [anonimizat].

Instrumentul principal al politicii de coeziune al UE îl constituie sistemul fondurilor structurale. Pana in 2006, sistemul a fost format din: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE), [anonimizat] (FEOGA-O) și Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP). Perspectivele financiare 2007-2013 au antrenat si o [anonimizat]: FEDER, FSE si Fondul de Coeziune.

Unificarea fondurilor s-a realizat în 1988 în cadrul primei reforme a [anonimizat] "Pachetul Delors I". [anonimizat]. [anonimizat]: concentrarea, programarea, parteneriatul și adiționalitatea.

Primul concept se aplică prin concentrarea pe obiective și pe regiuni eligibile stabilite de Comisie. Prin reforma din 2000, fondurile structurale sunt utilizate pentru realizarea a trei obiective: dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor mai puțin dezvoltate (obiectiv 1), reconversia economică și socială a zonelor aflate în dificultate structurală (obiectiv 2) și adaptarea și modernizarea politicilor și sistemelor de educație, formare și ocupare (obiectiv 3). Obiectivele 1 și 2 sunt regionalizate și reprezintă 81,2% din totalul finanțărilor (195 miliarde euro pentru perioada 2000-2006). Zonele de eligibilitate se stabilesc în baza unor criterii stricte: PIB pe locuitor, rata șomajului, nivel de educație și formare,etc. Ansamblul finanțărilor structurale se concentrează pe aceste zone, pentru a asigura o eficiență sporită măsurilor de diminuare a disparităților regionale.

Începând cu 2007, conform reformei din 2004, obiectivele devin:

Obiectivul 1: Convergență (regiuni cu PIB/loc < 75% media EU, efectul statistic, țări cu PIB/loc < 90% pentru FC)

Obiectivul 2: Competitivitate regională și ocupare (programe regionale pentru FEADR și naționale pentru FSE)

Obiectivul 3: Cooperare teritorială europeană (regiuni frontaliere și regiuni )

Programarea se asigură prin fixarea unor programe de acțiune plurianuale, pentru o mai

bună gestionare a proiectelor , o mai bună coordonare și facilitarea continuității în finanțare.

Parteneriatul urmărește coordonarea eforturilor de coeziune între diversele niveluri de decizie și acțiune: comunitar, național, regional, local. In acest sens, statele membre supun aprobării Comisiei planuri de dezvoltare elaborate în parteneriat cu colectivitățile regionale, în care se includ axele de dezvoltare, acțiunile și fondurile de intervenție. Ulterior, prin negocieri la nivel comunitar, Comisia adoptă un Cadru Comunitar de Sprijin stabilind orientările strategice în vederea coordonării ansamblului intervențiilor structurale. Cadrele comunitare se aplică prin programe operaționale aprobate de Comisie.

Adoptarea principiului adiționalității are drept scop evitarea substituirii de către ajutorul comunitar a subvenției naționale. Fondurile structurale nu acoperă decât o parte din finanțarea acțiunilor, asigurându-se astfel o mai bună responsabilizare a diverșilor actori implicați.

Deși sistemul fondurilor structurale este cel mai important instrument al politicii regionale, în procesul coeziunii acționează și alte instrumente. După 1993 a fost introdus Fondul de Coeziune pentru țările întâmpinând dificultăți în îndeplinirea criteriilor de convergență monetară. De asemenea, Banca Europeană de Investiții poate fi considerată ca având un rol în politica structurală regională, în măsura în care 2/3 din împrumuturi au fost acordate pentru proiecte de infrastructură și de comunicații în regiunile eligibile cel puțin unuia dintre obiectivele prioritare. Nu în ultimul rând, politicile comunitare contribuie contribuie pe palierele specifice la diminuarea disparităților . Este îndeosebi cazul politicii monetare, a politicilor de unificare a pieței interne, politicii concurenței, a politicii sociale și a politicii agricole.

Politica regională este considerată ca având efecte stimulative asupra procesului de

convergență, în pofida menținerii unor disparități importante. Spre exemplu, PIB-ul pe locuitor în cele mai puțin dezvoltate țări membre (Grecia, Spania, Portugalia), a trecut de la 68% din media comunitară în 1988 la 79% în 1999. Perspectiva extinderii UE spre țările Europei Centrale și de Est, ridică însă o serie de întrebări asupra politicilor de coeziune legate mai ales de eficiența politicii actuale în evitarea Europei cu geometrie variabilă și de capacitatea de susținere financiară a acțiunilor de dezvoltare în zonele cu potențial economic redus. În procesul de pre-aderare au fost adoptate fonduri speciale de asistență pentru țările asociate, având drept rol esențial pregătirea acestora pentru participarea la piața internă și aplicarea politicii structurale. Se urmărește evident, diminuarea riscurilor potențiale de dezintegrare implicate de extinderea Uniunii spre țări cu nivel scăzut de dezvoltare și instituții ineficiente. (pentru detalii privind extinderea, a se citi modulul „Extinderea Uniunii Europene”)

Fig. 1.1-Drapelul Uniunii Europene -sursa: www.mfe.ro

Cadrul conceptual al managementului de proiect

„Proiect” a devenit unul dintre cele mai utilizate cuvinte atât în mediul public cât și în cel privat. Tendința există – poate chiar mai pregnant – și la nivelul Uniunii Europene. Comisia Europeană este cea care promovează conceptul de proiect din ce în ce mai mult, având în vedere că finanțările pe care le oferă sunt acordate strict pe baza unor proiecte. Mai mult decât atât, folosește orice prilej pentru a promova concepte legate de managementul de proiect. În prezent, dezvoltarea organizațională se bazează pe proiecte, varietatea acestora depinzând de experiența și competențele membrilor organizației care le propun, de interesele strategice ale organizației/instituției, precum și de prioritățile finanțatorilor. Proiectele au devenit atât de complicate, de diversificate încât s-a creat și o anumită teamă în jurul lor, un tip de percepție potrivit căreia derularea unui proiect reprezintă o performanță aproape ieșită din comun, care poate fi realizată doar de un număr restrâns de persoane. Ca și în cazul altor domenii, teama provine de multe ori din neștiință.

Ce este un proiect?

În literatura de specialitate există o multitudine de definiții pentru un proiect. În cadrul acestui curs le-am selectat pe cele mai relevante și pe care, le veți întâlni cel mai frecvent.

Astfel, o definiție simplă a proiectului este următoarea: „proiectul reprezintă un efort temporar depus pentru a crea, cu resurse limitate, un produs unic sau un serviciu unic”1.

Altă definiție, apropiată de aceasta, subliniază că sub denumirea de proiect sunt reunite

„o serie de activități interdependente, care se derulează potrivit unui plan pentru a atinge un

anumit obiectiv/pentru a obține anumite rezultate într-o perioadă de timp bine delimitată; activitățile din cadrul proiectului încetează în momentul în care obiectivul respectiv a fost atins”2.

Declerck, definește proiectul ca fiind:”un set de acțiuni limitate în timp și spațiu, în interiorul unui mediu politic, social și economic, dar și în directă interacțiune cu el, a căror țintă este un scop unic, redefinit progresiv de raționamentul dintre gândire (planul proiectului) și realitate”3

Conform ISO21500 PROIECT “proiectul set unic de procese constând din activități coordonate si controlate, cu date de început si sfârsit, desfăsurat pentru a îndeplini un obiectiv. Îndeplinirea obiectivului necesită livrabile în conformitate cu cerinte specifice, incluzând multiple constrângeri de : timp, costuri alte resurse”

Coroborate, am putea spune că:

Proiectul reprezintă o succesiune logică de activități interdependente coordonate și

controlate, de natură diferită, realizată într-o manieră organizată metodic și progresiv, având constrângeri de timp, resurse și buget, destinat obținerii de noi rezultate, necesare pentru îndeplinirea unor obiective clar definite.

Care sunt caracteristicile specifice ale unui proiect?

Proiectele reprezintă modalitatea prin care organizațiile se adaptează contextelor în schimbare, necesității unei piețe profitabile de tip dinamic. În cazul în care proiectul se desfășoară într-o singură instituție/organizație, aceasta trebuie să aibă capacitatea de a stabili o legătură durabilă între proiectele pe care le derulează și obiectivele sale operaționale și strategice.

Există o serie de elemente pe care le regăsim în orice proiect, indiferent de domeniul în care acesta este dezvoltat. Astfel, orice proiect:

– este un instrument al schimbării – derularea proiectului va produce în mod obligatoriu o schimbare față de starea inițială – de la începutul proiectului;

– este unic , pe de o parte unicitatea este dată de faptul că proiectul își propune să realizeze ceva ce nu s-a mai făcut până atunci, iar pe de altă parte, este dată de modul de realizare, modul de combinare a resurselor, de tehnicile și instrumentele folosite;

– are un scop clar definit ,scopul unui proiect este, în primul rând, de a rezolva o problemă, de a modifica, în sens pozitiv, situația actuală care este una ce afectează în mod negativ grupul țintă, beneficiarii proiectului;

– are obiective generale și specifice – Obiectivele trebuie să fie SMART – Specifice, Măsurabile, posibil de Atins, Realiste și încadrate în Timp, care pot fi evaluate, astfel putând-se aprecia dacă s-a făcut ce s-a propus, la calitatea dorită. Definirea clară a obiectivelor constituie cea mai importantă premisă a unui proiect și a desfășurării managementului proiectului;

– se adresează unui grup țintă bine definit – Grupul țintă al proiectului este alcătuit din persoanele cărora i se adresează proiectul și care au în comun aceeași nevoie sau problemă. Grupul țintă reprezintă entitatea care va fi afectată în mod pozitiv de implementarea proiectului, pentru și cu care se lucrează îndeaproape în cadrul proiectului. Grupul țintă trebuie să fie cuantificat, localizat, definit ca structură, identificat după nevoile comune;

– are un termen de început și un termen de finalizare clar definite;

– are un set de activități interdependente, intercondiționate – Activitățile sunt mijloacele de obținere a rezultatelor proiectului;

– are un anume plan riguros după care se desfășoară întregul proiect, metodă de a prezenta activitățile unui proiect în succesiune logică și cu toate dependențele care există între ele (nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul trebuie analizat, prevăzut și planificat în detaliu);

– are rezultate măsurabile, concrete – Rezultatele sunt “produsele” activităților desfășurate în perioada de implementare a proiectului, iar realizarea lor conduce la îndeplinirea obiectivelor specifice și a obiectivului general. Rezultatele sunt active tangibile sau intangibile create de proiect și pot fi reprezentate modele, sisteme și produse de diferite tipuri. Ele pot fi reprezentate și de procese operaționale, schimbări organizaționale, etc. Relația activitate – resurse – rezultat – obiectiv este cheia logicii proiectului;

– are indicatori – Indicatorii sunt instrumente ce măsoară performanța, modul în care au fost îndeplinite obiectivele (generale și specifice) și dacă au fost obținute rezultatele, atât pe parcursul, cât și la finalul proiectului. Indicatorii sunt cantitativi

și calitativi;

– are resurse limitate – cu referire la resursele materiale, umane, informaționale, financiare și de timp, estimate între anumite limite în care proiectul trebuie să se încadreze;

– implică în mod normal o echipă de proiect special constituită – derularea unui proiect presupune o sumă de resurse umane dedicate, specializate, coordonate de un manager. Echipa se constituie strict pentru proiectul în care este implicată, la finalul acestuia ea se dizolvă;

– are buget limitat – Bugetul presupune reunirea categoriilor de costuri de pe fiecare activitate în formatul solicitat de finanțator. Fiecare finanțator definește categoriile de costuri: eligibile și neeligibile și, de asemenea, decide asupra limitelor aplicate categoriilor de costuri precum și a valorii proiectului;

– are întotdeauna un set unic de stakeholderi (factori interesați) – Persoane sau organizații implicate activ în proiect sau ale căror interese pot fi afectate fie pozitiv, fie negativ de execuția proiectului și care pot să-și exercite influența asupra proiectului sau rezultatului său;

– implică riscuri și incertitudini – Aspecte care pot influența sau impacta, în mod negativ, derularea cu succes a proiectului. Acțiunile și procesele specifice sunt caracterizate întotdeauna de un grad de risc; ca urmare, managementul riscului prezintă importanță deosebită în cazul proiectelor. Nu există două proiecte perfect identice și, chiar un proiect care se repetă, va fi de fiecare dată diferit într-unul sau mai multe din aspectele sale administrative, sociale, politice sau fizice.

– are nevoia de a fi continuat.

Un proiect este, așadar, un efort bine definit, organizat, temporar și realizat o singura dată pentru a crea produse sau activități/servicii unice.

Tipuri de proiecte

Proiectele pot fi clasificate după mai multe criterii. Dacă ne raportăm la tipul obiective, de activități și finalitatea lor, o posibilă clasificare, nelimitativă, ar fi:

Proiecte sociale – vizează ameliorarea unei situații de risc în care se află grupurile sociale marginalizate (ex: proiect destinat rromilor, victimelor violenței domestice);

Proiecte de investiții – vizează , în special, dezvoltarea de infrastructură fizică (proiect pentru construcția unei autostrăzi, pentru construcții, reabilitări, modernizări etc);

Proiecte de cercetare – demers stiințific care urmăreste validarea unor ipoteze de cercetare prin realizarea de cercetări secundare și primare;

Proiecte de informatice – – realizarea de sisteme informatice, programe IT, Dacă ne raportăm la amploarea obiectivelor, proiectele pot fi: organizaționale, locale, regionale, naționale, internaționale.

Dacă ne raportăm la amploarea obiectivelor, proiectele pot fi: organizaționale, locale, regionale, naționale, internaționale.

După domeniul de activitate: proiecte pentru învățământ, pentru sănătate, pentru

administrația publică, turism, agricultură etc.

O altă clasificare a proiectelor poate fi făcută după sursa de finanțare: proiecte cu

finanțare publică (națională sau externă), cu finanțare privată sau mixte.

Un proiect se poate descompune mai departe în subproiecte, grupuri de activități și acțiuni.

Un proiect poate fi finanțat în cadrul unor programe, fie dezvoltate la nivel național, cu finanțare de la bugetul de stat, fie co-finanțate de către Comisia Europeană, fie din diverse alte surse (ex. grant norvegian, elvețian. etc).

Ciclul de viață al unui proiect

Fiecare proiect are un ciclu de viață. Ciclul de viață al unui proiect este reprezentat de succesiunea de etape (sau faze) prin care proiectul evoluează, fiecare dintre ele conținând un set de activități ce urmează a fi realizate în cadrul proiectului.

La finalul fiecărei faze se analizează performanțele obținute, se ia decizia de continuare sau stopare a proiectului, se identifică eventualele erori și se adoptă acțiunile corective ce se impun.

Capitolul 2. IMPLEMENTAREA CONTRACTELOR

2.1. Organizarea cadrului administrativ-proceduri

Indiferent de dimensiunea unui proiect sau de complexitatea acestuia, organizarea cadrului administrativ pentru demararea și desfășurarea proiectului presupune, realizarea unei succesiuni logice a proceselor de: planificare, monitorizare și control astfel încât proiectul să poată fi realizat la timp, cu bugetul alocat, la nivelul de calitate programat și cu atingerea tuturor obiectivelor propuse.

Totodată, utilizarea unei abordări metodologice crește șansele de succes ale proiectului. Din acest motiv, singura variabilă în cazul folosirii unei metodologii este nivelul de detaliere și de complexitate necesar, iar deciziile în această direcție aparțin manager-ului de proiect. Organizarea cadrului administrativ are menirea de a ajuta manager-ul de proiect în derularea proiectului și nu de a creea o povară administrativă asupra acestuia și a echipei de proiect. Modalitatea de organizare nu reprezintă un un scop în sine; scopul proiectului nefiind acela de realizare a unui cadru organizatoric, ci finalizarea cu succes a proiectului, iar modalitatea/tipul de organizare reprezintă doar o unealtă în atingerea acestui obiectiv.

Stabilirea unei structuri organizaționale eficiente a proiectului constituie un factor fundamental în vederea unui proiect de succes, deoarece proiectul are nevoie de conducere, control și comunicare. Din acest motiv, structura de proiect este diferită de structura normală de subordonare ierarhică din cadrul unei instituții și include arii de competență multidisciplinare, mai ales dacă proiectul se adresează unui grup de utilizatori care nu fac parte din aceeași subdiviziune organizațională (departament). Din acest punct de vedere, managerul de proiect trebuie să aibă autoritatea de a decide asupra modului în care toate resursele (materiale, umane și financiare) ale proiectului sunt folosite.

Planul de lucru al managerului de proiect trebuie să fie structurat în conformitate cu o metodă predefinită, care descrie cum, când și de către cine va fi realizat un anumit obiectiv (sau set de obiective) specific(e).

Un plan arată:

– cum se vor realiza anumite obiective din punct de vedere al duratei de realizare, al costurilor și al calității;

– livrabilele care trebuie produse;

– activitățile necesare în vederea realizării acestor livrabile;

– resursele și timpul necesar pentru realizarea activităților (inclusiv a activităților de

control al calității), precum și identificarea resurselor specializate necesare legăturile și dependențele între activități ;

– eventuale dependențe externe privind furnizarea unor informații, produse sau servicii;

– momentele de timp când se vor desfășura diferitele activități;

– punctele de control când se va realiza monitorizarea progresului.

Având în vedere necesitatea planificării activităților și a resurselor, dar în același timp, ținând cont și de acuratețea redusă a estimărilor cu cât acestea se referă la activități care se vor desfășura într-un viitor mai îndepărtat, este important ca efortul de planificare să fie bine ponderat pe întreaga durată a desfășurării proiectului și la nivelele ierarhice la care detaliile de planificare sunt necesare.

Pentru fiecare activitate planificată se va întocmi o procedură. Scopul realizării procedurii constă în cunoașterea de către fiecare persoană implicată în procesul respectivei activități:

– importanța activității;

– care sunt rezultatele așteptate la finalul acivității (cum va arăta livrabilul: conținut, formă, specificații de calitate, etc.);

– cu ce surse se va realiza activitatea;

– responsabilitățile fiecărui membru al echipei de proiect;

– modalitatea în care va fi monitorizată și controlată activitatea;

– care sunt rapoartele pentru management care vor fi produse pe durata implementării fiecărei activități, pentru raportarea progresului;

– metodele folosite pentru controlul calității și resursele care vor fi folosite în acest sens;

– orice condiție prealabilă care trebuie satisfăcută pentru ca activitatea să poată demara la timpul stabilit în planul general al proiectului;

– riscurile existente care pot împiedica realizarea activității, precum și măsurile care trebuie luate pentru a gestiona acestor riscuri.

Elaborarea și implementarea procedurilor reprezintă o parte integrată a unui sistem al calității de succes, deoarece conferă manager-ului de proiect informații utile pentru activitatea zilnică și facilitează realizarea obiectivelor.

În funcție de amploarea activității pentru care se întocmește procedura întâlnim:

– procedura de sistem = procedura care descrie o activitate sau un proces care se desfășoară la nivelul tuturor birourilor/compartimentelor/departamentelor, numite și „proceduri generale”.

– procedura operațională = procedura care descrie o activitate sau un proces care se desfășoară la nivelul unuia sau mai multor birourilor/compartimentelor/departamentelor. Mai sunt cunoscute și sub denumirile de „proceduri specifice”, „proceduri de proces”, „proceduri

formalizate” etc.

Pentru ca procedurile să reprezinte instrumente eficiente, trebuie să îndeplinească un număr de condiții esențiale: Să fie:

– scrise și formalizate pentru fiecare activitate principală în parte;

– simple și specifice;

– actualizate în mod permanent;

– aduse la cunoștința executanților, disponibile și accesibile managerului, salariaților, precum și terților;

– bine înțelese și bine aplicate;

– să nu fie redundante.

În forma cea mai simplă o procedură este alcătuită din trei părți:

• partea text:

– este reprezentată de textul documentului în cauză

– aceasta parte prezintă criteriile (și uneori metodele) de operare si control a procesului/activității care face subiectul procedurii documentate

• partea scheme:

– este reprezentată din grafice sau desene

– are ca principal scop clarificarea în mod succint a unei probleme

are rol informativ, de intelegere a unui subiect legat de sistemul de management

• partea formulare:

– este reprezentata prin diverse tipizate (tabele).

– prin completarea tipizatelor se asigură apariția înregistrărilor (prin care se confirmă operarea și/sau cotrolul procesului descris în procedura documentată).

La rândul ei partea de text va avea cel puțin următoarele secțiuni:

– scop și domeniu de aplicare – se prezintă scopul pentru care a fost alcătuită procedura (de ce s-a întocmit acea procedură) și domeniul pentru care aceasta este valabilă;

– definiții, prescurtări, simboluri – sunt prezentate concret acele elemente care concură la înțelegerea procedurii;

– documente de referință – sunt enumerate documentele în raport cu care s-a alcătuit procedura sau acele documente la care se face referire în textul acesteia;

– procedura (sau operarea și controlul procesului) – se prezintă concret modul în care se desfășoară și se controlează activitatea/procesul descris în procedură;

– responsabilități – se prezintă cine este responsabil pentru planificarea, organizarea, coordonarea, efectuarea, controlarea și evaluarea activităților prezentate în procedură;

– înregistrări – se prezintă tipizatele (tabelele) care stau la baza înregistrărilor, modul cum se realizează înregistrările care confirmă desfășurarea activității/procesului conform cu cerințele stabilite, precum și modul cum sunt ținute înregistrările sub control;

– anexe – sunt enumerate schemele și formularele procedurii documentate.

Fig. 2.2- Ciclul de viață al uni proiect

2.2. Programe operaționale

În noua perspectivă financiară 2014-2020 a UE putem regăsi o nouă abordare în materie de programare strategică pentru politica de coeziune, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Mai jos evidențiez o comparație succinta între cele două perioade de programare:

Noua abordare implică:

• Cadrul Strategic Comun (CSC) adoptat de Comisia Europeană;
• Acordul de Parteneriat pentru dezvoltare și investiții aplicat politicii de coeziune (document strategic național, elaborat de fiecare Stat Membru și negociat cu Comisia, ce fundamentează și stabilește obiectivele tematice de dezvoltare și alocarea indicativă a fondurilor europene în perioada 2014–2020);
• Programe subsecvente, care vor transpune elementele prevăzute de Acordul de Parteneriat și care vor conține angajamente ferme ale Statelor Membre privind îndeplinirea obiectivelor UE prin programarea fondurilor comunitare.

Obiectivele tematice pentru cadrul financiar 2014-2020 sunt urmatoarele:

1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC
3. Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM)
4. Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon în toate sectoarele
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor
6. Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
7. Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare
10. Investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții
11. Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă

In perioada 2014-2020, România va investi în toate cele 11 obiective tematice ale strategiei Europa 2020, folosind resursele fondurilor europene structurale și de investiții (fondurilor ESI), prin intermediul programelor operaționale 2014-2020, prezentate mai jos în continuitate cu programele aferente perioadei 2007-2013:

POCU-Programul Operațional CAPITAL UMAN

POC-Programul Operațional COMPETITIVITATE

POIM-Programul Operașional INFRASTRUCTURA MARE

POAT-Programul Opreațional ASISTENȚĂ TEHNICĂ

POR-Programul Operațional DEZVOLTARE REGIONALĂ

POCA-Programul Operațional CAPACITATE ADMINISTRATIVĂ

POAD-Programul Operațional AJUTORAREA PERSOANELOR DEFAVORIZATE

Fig. 2.2-Programele Operaționale-sursa:www.mfe.ro

CAPITOLUL 3. INVESTIȚII EUROPENE ÎN DELTA DUNĂRII

3.1. Biodiversitate-Scurt istoric privind protecția naturii în Delta Dunării

Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervație a biosferei este acela că, în comparație cu alte delte ale Europei și chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unități sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităților antropice din ultimile decenii și efectivele acestor specii ca și habitatele lor au fost grav afectate.

Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei și faunei din teritoriul RBDD, acțiune ce continuă și în prezent, având două obiective majore: cunoașterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervație a biosferei și evidențierea speciilor ce necesită măsuri de protecție și conservare.

Mozaicul de habitate dezvoltate în RBDD este cel mai variat din România și găzduiește o mare varietate de comunități de plante și animale al căror număr a fost apreciat la:

30 tipuri de ecosisteme,

7405 specii, din care:

BACTERIA  209
CHROMISTA 210
FUNGI 145
PLANTAE 2383
          1.Plantae (plante inferioare) 917
          2.Plantae (plante superioare, cormophyte) 1466
PROTOZOARE 429
ANIMALIA  – 4029
          1.      Rotifera  479
          2.      Mollusca 84
          3.      Crustacea 223
          4.      Viermi 255
          5.      Arahnide 168
          6.      Diplopode 8
          7.      Insecte 2260
          8.      Chordata 552 –      Pisces 135
                                                     Amphibia 10 – Caudata (broaștele cu coadă) 2
                                                                                 Anura (broaștele fără coadă) 8
                                                     Reptilia 12 – Testudine (țestoasele) 2
                                                                             Sauria (șopârle) 5
                                                                             Serpentes (șerpi) 5
                                                     Aves 341
                                                     Mammalia 54

Bancă naturală de gene cu valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural mondial.
În Delta Dunării, activitatea de protecția naturii a fost organizată încă din 1938 când Pădurea Letea a fost declarată arie protejată de către Academia Română, aceasta fiind a doua zonă protejată la nivel național, după Muntii Retezat (1935). Suprafața zonelor protejate din Delta Dunării a crescut la aprox. 40.000 ha după al doilea razboi mondial, multe din noile zone protejate fiind declarate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. În 1978, coloniile de pelicani de la Roșca-Buhaiova și Pădurea Letea au fost declarate prima rezervație a biosferei din România.
În anul 1990, Delta Dunării și alte componente adiacente, în suprafață de circa 580000 ha, a fost declarată rezervație a biosferei.

În decembrie 1993, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 82, modificată și completată prin Legea 454/2001, privind înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării. Această lege stabileste atribuțiile principale de funcționare ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), instituție publică aflată în subordinea autorității centrale pentru protecția mediului.

În anul 1994, prin Hotărârea de Guvern nr. 248, a fost adoptat Statutul Rezervației Biosferei Delta Dunării, au fost delimitate zonele strict protejate si stabilită componența Consiliului Știintific al RBDD, hotărâre modificată și completată prin Hotărârea de Guvern 367/ 2002 și Hotãrârea de Guvern 1515/ 2006

Fig. 3.1-Biodiversitate în Delta Dunării-sursa: www.arbdd.ro

3.2. Strategia Uniunii Europene pentru Delta Dunării

"Strategia Dunării reprezintă cel de-al doilea format de cooperare macro-regională din cadrul Uniunii Europene, după Strategia UE pentru regiunea Marii Baltice, care a fost aprobată în cadrul Consiliului European din luna octombrie 2009. Ulterior, pe 8 decembrie 2010 Comisia Europeană a aprobat și a publicat Strategia UE pentru regiunea Dunării, concretizate într-o Comunicare și un Plan de Acțiune. Documentele discutate și agreate la nivel comunitar și care formează nucleul cooperării regionale la Dunăre, reprezintă efortul concentrat de elaborare al statelor riverane, care, alături de Comisia Europeană, au analizat și au evaluat nevoile reale ale regiunii Dunării și au propus un document agreat, atât la nivel politic, cât și tehnic. Așadar, Strategia Dunării este un proiect al Uniunii Europene la care sunt invitate să participe și statele terțe riverane." (sursa: http://www.mae.ro)
Planul local de acțiune pentru mediu – Județul Tulcea – revizuit 2011

Un Plan Local de Acțiune pentru Mediu (PLAM) sau LEAP – Local Environmental Action Plan reprezintă strategia pe termen scurt, mediu și lung necesară soluționării problemelor de mediu locale, prin abordarea principiilor dezvoltării durabile și în deplină concordanță cu planurile, strategiile și alte documente legislative specifice, existente la nivel local, regional și național.
Această strategie de abordare planificată a problemelor de mediu a fost stabilită în cadrul Conferinței Ministeriale “Un mediu pentru Europa” desfășurată în 1993 la Lucerna, Elveția și a fost concretizată prin convenția cunoscută sub numele Programul de Acțiune pentru Mediu pentru Europa Centrală și de Est . Acest document cadru constituie "o bază pentru acțiunea guvernelor și administrațiilor locale, a Comisiei Comunităților Europene și a organizațiilor internaționale, instituțiilor financiare și a investitorilor privați în regiune" (paragraf 6 – Declarația Ministerială 30 aprilie 1993).
Un PLAM trebuie să fie în deplină concordanță cu Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului (PNAPM) iar principiile generale și obiectivele prioritare ale acestuia trebuie să se regăsească în Strategia Protecției Mediului în România. De asemenea, în
elaborarea sa, trebuie luate în considerare toate standardele și reglementările de mediu naționale relevante precum și programul de adoptare a Acquis-ului Comunitar.

Strategia de vizitare pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării- 2009

Planul de management al vizitatorilor este un concept de vizitare ce stabilește obiectivele și acțiunile necesare pentru asigurarea condițiilor optime de vizitare, specifice ariei naturale protejate, în concordanță cu planul de management al acesteia. Planul de management al vizitatorilor este instrumentul care odată transpus în acțiuni practice va putea îndruma tipul potrivit de vizitatori în zonele potrivite, oferind cele mai bune oportunități pentru satisfacerea experienței în natură a fiecarui tip de vizitator, producând un impact minim negativ asupra naturii și comunităților locale și totodată creând cele mai bune șanse pentru dezvoltarea durabilă de afaceri la scara mică, de către membrii comunităților locale.
Managementul vizitatorilor și turism – integrarea conservării naturii și dezvoltării regionale în Delta Dunării Delta Dunării s-a aflat în atenția organizațiilor de conservarea naturii, a instituțiilor guvernamentale, a investitorilor și politicienilor începând din anii ‟90. Deși o serie de acțiuni au fost implementate și promovate în presă, și au avut loc diverse activități de conservare și investiții, Delta Dunării încă necesită o dezvoltare integrată și de un plan de conservare a naturii – nu doar pentru a garanta conservarea naturii pe termen lung, ci și pentru a oferi oportunități socio-economice reale locuitorilor ei.

Plan strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în Delta Dunării (mai 2009)

"Delta Dunării reprezintă o destinație specială, prin caracteristicile sale (patrimoniu natural universal), una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, prin originalitatea peisajului (relief, apă, vegetație, faună, populație și așezări umane). A găsi echilibrul adecvat între dezvoltarea autonomă a destinației Delta Dunării și protejarea mediului, pe de o parte, și dezvoltarea unei activități economice competitive, cu beneficii pentru comunitățile locale, pe de altă parte, poate constitui o provocare pentru administrația locală. Cu toate acestea, inițiativele dezvoltate in parteneriat, între autoritățile administrației locale și agenți privați, au confirmat faptul ca turismul poate dezvolta, mai mult decât oricare altă activitate economică, sinergii in strânsă interacțiune cu mediul și societatea, datorită faptului că dezvoltarea destinațiilor turistice este legată de mediul natural al acestora, de caracteristicile culturale, interacțiunea socială, securitatea și bunăstarea populațiilor locale. Aceste caracteristici fac din turism motorul principal al conservării și dezvoltării destinațiilor.
Pentru a stabili un echilibru adecvat intre bunăstarea turiștilor, nevoile mediului natural si ale mediului socio-cultural, precum și pentru dezvoltarea și competitivitatea destinațiilor și a întreprinderilor, este necesară o abordare politică integrată și globală, în cadrul căreia toate părțile interesate să împărtășească aceleași obiective.
Inițiat în aprilie 2007, în cadrul unui proiect cu finanțare flamandă, și finalizat în 2009, Planul strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în Delta Dunării reprezintă un demers ce vizează planificarea pe termen mediu. Este un prim pas ce necesită abilitatea părților implicate de a susține acțiuni de-a lungul timpului, cu reducerea și gestionarea coerentă a riscurilor prin măsuri de prevenire a producerii de efecte dăunătoare asupra mediului sau societății." (sursa: Plan strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în delta Dunării, document inițiat în cadrul proiectului «Dezvoltarea potențialului pentru un turism durabil într-o zonă umedă Natura 2000» – ROE / 041 / 06 și finalizat în mai 2009, Consiliul Județean Tulcea)

Master Plan- Suport pentru dezvoltarea durabilă în Rezervația Biosferei Delta Dunării –Jud.Tulcea

Prin acest Master Plan au fost prevăzute lucrările și utilitățile destinate localităților aferente unităților administrative din cadrul Deltei Dunării propriu-zise, unde trăiesc 14.966 locuitori.
Master Plan-ul regional pentru Delta Dunării se concentrează pe o definție limitată a dezvoltării: de a administra procesul schimbării regionale și locale pentru o creștere economică accelerată și îmbunătățiri în calitatea vieții într-un mod durabil. El acoperă atât aspectele ecologice ale conservării cât și celelalte elemente care au un impact asupra stării de bine și a bunăstării populației din Delta Dunării, inclusiv dezvoltarea infrastructurii precum și aspectele sociale, culturale, comunitare și de mediu. Toate aceste aspecte se întrepătrund într-un concept complex de dezvoltare durabilă.
Master Plan-ul pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării caută, în primul rând, să identifice schimbările cu care se confruntă delta, în al doilea rând dezvoltă soluții pentru a rezolva aceste probleme, și în final stabilește prioritățile pentru aceste soluții. Acest proces a fost realizat cu cooperarea strânsă a autorităților locale inclusiv a Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării și a Consiliului Județean Tulcea. Mai mult, au avut loc consultări directe cu primarii localităților și cu reprezentanți ai sectoarelor economice, sociale și de mediu. Aplicarea Structurii Logice a fost inițiată în cadrul acestui proces în vederea scoaterii în evidență a problemelor și soluțiilor pentru o discuție constructivă și, într-un sens larg, structura Master Planului reflectă rezultatele acestor discuții.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2012-2020-2030

"Strategia stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, la un nou model de dezvoltare propriu Uniunii Europene și larg împărtășit pe plan mondial – cel al dezvoltării durabile, orientat spre îmbunătățirea continuă a vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.

Elaborarea Strategiei este rezultatul obligației asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, în special cele statuate în Tratatul de aderare, în Strategia Lisabona pentru creștere și locuri de muncă și în Strategia reânnoită a UE pentru Dezvoltare Durabilă din 2006.

În urma dezbaterii proiectului la nivel național și regional, cu implicarea activă a factorilor interesați și cu sprijinul conceptual al Academiei Române, Strategia propune o viziune a dezvoltării României în perspectiva următoarelor două decenii, cu obiective care transced dur ciclurilor electorale și preferințele politice conjuncturale:

Orizont 2013:
Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României;

Orizont 2020:
Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile;

Orizont 2030:
Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor UE.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată și, în consecință, o reducere substanțială a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale UE.

Prin prisma indicatorului sintetic prin care se masoară procesul de convergența reală, se creează astfel condițiile ca produsul intern brut pe cap de locuitor al României să depășească în anul 2013 media UE din acel moment, să se apropie de media UE în anul 2020 și să fie ușor superior nivelului mediu european în anul 2030." (sursa: http://www.mmediu.ro/dezvoltare_durabila/strategia_nationala.htm)

ACȚIUNI PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII MANAGERIALE 
Considerații generale
Atribuțiile Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării stabilite prin Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării cu modificările și completările ulterioare precum și prin HG nr. 248/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. 82/1993 și prin HG nr. 367/2002, privind aprobarea Statutului de organizare și funcționare al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării și a componenței Consiliului științific al Rezervației cu completările ulterioare, urmăresc realizarea următoarelor obiective principale în perimetrul Rezervației-          Conservarea patrimoniului natural al Rezervației (biodiversitate și resursele naturale regenerabile pe care ecosistemele naturale le generează);
–          Dezvoltarea modelului/conceptului de dezvoltarea durabilă a comunităților locale, prin valorificarea resurselor naturale regenerabile în limita capacității de suport a ecosistemelor naturale.
–          Dezvoltarea cunoașterii fenomenelor deltaice, prin cercetare și monitoring, pentru înțelegerea tendințelor de evoluție și adoptarea măsurilor corespunzătoare.-          Dezvoltarea capacității de înțelegere a cerințelor de protecție și conservare a valorilor patrimoniului natural prin acțiuni de conștientizare publică și educație ecologică și prin implicarea comunităților locale și a vizitatorilor în procesul de management adaptativ/precauționar al acestora.

S-au identificat obiective ce cuprind acțiuni pe domenii de responsabilitate multiplă, drept pentru care s-a considerat necesară realizarea unei Strategii Integrate de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării

(http://www.mdrap.ro/dezvoltare-teritoriala/-9749) , Strategie ce cuprinde elemente care pot genera activități în beneficiul zonei Delta Dunării, avându-se în vedere atât componența de mediu (conservarea biodiversității și reconstrucția ecologică în ariile protejate) cât și componența socio-economică (protejarea patrimoniului național și județean prin reabilitarea și modernizarea sistemului de apărare contra dezastrelor naturale, îmbunătățirea condițiilor de viață a locuitorilor acestei zone, dezvoltarea valorilor educaționale și protejarea sănătății populației stabile din această zonă, punerea în valoare a tuturor resurselor economice, sociale și culturale, realizarea unei campanii de promovare națională și internațională a unui bun pe care Romania il deține, respectiv Delta Dunării, etc).

Necesitatea unei abordări integrate care să coreleze demersurile de protecție a mediului, investițiile în infrastructură, diversificarea activităților economice și creșterea calității ofertei turistice pentru spatiul Deltei Dunării, în vederea dezvoltării regiunii Deltei Dunării, ar putea fi finanțate, în următoarea perioadă de programare, în conformitate cu noua Politica de Coeziune, din mai multe Axe Prioritare aferente unuia sau mai multor Programe Operaționale, printr-un proiect integrat “Integrated Territorial Investments – ITT”. Investițiile ce vor fi realizate prin mecanismul ITI Delta Dunării (http://www.itideltadunarii.com/ ), vor asigura premisele pentru o dezvoltare durabilă și echilibrată a zonei deltaice, integrând, în același timp, finanțările din fonduri europene structurale pentru perioada 2014-2020 cu alte surse de finanțare (http://www.fonduri-ue.ro/ ).

3.3. Dezvoltare -Reconstrucție ecologică în Delta Dunării

Fig. 3.2-Harta RBDD-sursa : www.arbdd.ro

Condițiile naturale specifice din Delta Dunării au fost afectate în trecut prin lucrările executate pe teritoriul RBDD și în bazinul hidrografic al Dunării. Principalele activități antropice din Deltă care au avut influențe directe asupra mediului deltaic au fost:

–         amenajarea canalului Sulina pentru navigație maritimă, continuată cu unele lucrări    hidrotehnice actualizate permanent;
–         programele de valorificare a resurselor naturale din deltă, exagerate și lipsite de fundament științific, între anii 1950-1989, când s-au îndiguit în Deltă aproape 110.000 de hectare, unde s-au executat numeroase canale și alte lucrări cu repercursiuni negative asupra mediului.

Rezultă că, pe o suprafață de cca ¼ din teritoriul Deltei, omul a intervenit în mod brutal asupra ecosistemelor deltaice, refacerea lor fiind o problemă cât se poate de dificilă.

Condițiile ecologice din Deltă au fost sensibil influențate și de activitățile antropice desfășurate în întregul bazin hidrografic al Dunării:
–         îndiguirea Luncii Dunării;
–         construirea barajelor pe Dunăre, acumulările hidrotehnice, lucrările antierozionale și captările de apă ( în special pentru irigații);
–         dezvoltarea activităților economice din bazinul Dunării (industria, agricultura, energetica, transporturile etc.).

Înrăutățirea calității apelor Dunării a condus la apariția în lacurile Deltei a unor fenomene hidrologice deosebit de grave, provocând o puternică eutrofizare a apelor datorită creșterii conținutului de nutrienți.

În cadrul programelor de reconstrucție ecologică au fost luate în considerație criterii bazate pe creșterea potențialului natural sau a biodiversității unei zone unde există potențial de conservare pentru renaturarea ecosistemelor degradate antropic, sau cu potențial ecologic latent pentru crearea de noi habitate de o mare valoare naturală. Renaturarea zonelor îndiguite din Delta Dunării a constituit o componenta principală în cadrul obiectivelor finanțate de Banca Mondială prin proiectul GEF: „Conservarea biodiversității în Delta Dunării".

Deteriorarea habitatelor naturale ale Deltei Dunării, produsă prin amenajarea incintelor agricole, stuficole, piscicole și silvice a impus acțiuni concrete de redresare și reconstrucție ecologica care să aducă ecosistemele la o stare mai apropiată de cea inițială, anterioară îndiguirii și explotării acestor zone.

Acțiunea de reconstrucție ecologică a început în anul 1994 cu incinta Babina, în suprafață de 2.100 de hectare, proiectele ulterioare mărind suprafața reconstruită ecologic la peste 15.000 ha.
Materializarea dezideratelor ecologice, în ceea ce privește reconstrucția ecologică a zonelor îndiguite din Delta Dunării, a avut loc prin refacerea regimului de inundabilitate naturală în cazul incintelor agricole posibil de realizat doar prin proiecte tehnice care să asigure legatura cu brațele Dunării. Cea mai economică variantă pentru obținerea acestui scop a constituit-o metoda breșelor (deschiderilor în digurile de contur). În cazul incintelor piscicole principalul deziderat ecologic a fost ameliorarea calității apelor și stării trofice în habitatele acvatice.

Deoarece îmbunătățirea regimului hidrologic este premisa pentru funcționarea tuturor ecosistemelor din Delta Dunării, aceasta a fost considerată o sarcină de primă urgență în abordarea tuturor lucrărilor de renaturare planificate. Pentru redresarea situației pe teritoriul RBDD s-au executat lucrări de îmbunătățire a condițiilor naturale în următoarele zone: Matița-Merhei, Magearu-Cardon, Gorgova-Uzlina, Șontea-Fortuna, Dunavăț-Dranov, Roșu-Puiu, Somova-Parcheș și Babina-Cernovca. Refacerea funcțiilor ecologice atrage după sine și dezvoltarea resurselor tipice zonei și activităților tradițional-economice ale populației locale: pescuitul, vânătoarea, recoltarea stufului, pășunatul, recreerea.

Redresarea regimului hidrologic și a funcțiilor hidrologice înseamnă, pentru aceste zone, recâștigarea și stabilirea modalităților de gestionare durabilă a resurselor prin următoarele funcții ecologice:
–         habitat pentru plante și animale tipice zonelor aluviale;
–         habitat și zonă de reproducere pentru pești;
–         habitate și zone de reproducere pentru păsări acvatice și limnicole;
–         rezervor pentru biodiversitate și asigurarea resurselor genetice;
–         biocoridor și schimb genetic;
–         producție biologică;
–         circuit biogeochimic al elementelor;
–         reținerea de sedimente și fixare de substanțe toxice;
–         biofiltru pentru Marea Neagră.

În același timp este necesară cunoașterea consecințelor benefice ale lucrărilor de reconstrucție ecologică efectuate și stabilirea modalităților de gestionare a resurselor naturale generate de zonele renaturate.

3.4. Programe și proiecte-Programul Operațional Infrastructura Mare

Programul Operational Infrastructura Mare (POIM) a fost elaborat pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale României identificate în Acordul de Parteneriat 2014-2020 și în acord cu Cadrul Strategic Comun și Documentul de Poziție al serviciilor Comisiei Europene. Strategia POIM este orientată spre obiectivele Strategiei Europa 2020, în corelare cu Programul Național pentru Reformă și cu Recomandările Specifice de Țară, concentrându-se asupra creșterii durabile prin promovarea unei economii bazate pe consum redus de carbon prin măsuri de eficiență energetică și promovare a energiei verzi, precum și prin promovarea unor moduri de transport prietenoase cu mediul și o utilizare mai eficientă a resurselor.
Prioritățile de finanțare stabilite prin POIM contribuie la realizarea obiectivului general al Acordului de Parteneriat prin abordarea directă a două dintre cele cinci provocări de dezvoltare identificate la nivel național: Infrastructura și Resursele.

POIM finanțează activități din patru sectoare: infrastructura de transport, protecția mediului, managementul riscurilor și adaptarea la schimbările climatice, energie și eficiență energetică, contribuind la Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

POIM beneficiază de o alocare financiară de cca. 11,8 mld. Euro, din care:

6,94 mld. Euro Fond de Coeziune

2,48 mld. Euro Fond European de Dezvoltare Regională

2,46 mld. Euro Cofinantare

În vederea atingerii obiectivelor propuse, în cadrul POIM au fost stabilite 8 Axe Prioritare.

În vederea implementării proiectelor pentru zona de dezvoltare a Deltei Dunării, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a elaborat o serie de proiecte pe care le voi dezvolta ulterior in următorul capitol, folosind ca si pârghie de finanțare POIM, Axa Prioritară 4-Protecția mediului prin măsuri de conservare a biodiversității, monitorizarea calității aerului și decontaminare a siturilor poluate istoric, respectiv submasura 4.1.- Creșterea gradului de protecție și conservare a biodiversității și refacerea ecosistemelor degradate , în care au fost prevăzute următoarele acțiuni și obiective specifice:

Continuarea elaborării planurilor de management/seturilor de măsuri de conservare / planurilor de acțiune pentru ariile naturale protejate (inclusiv cele situate în mediul marin) și pentru speciile de interes comunitar neacoperite de proiectele anterioare, cu accent pe:

Elaborarea studiilor pentru monitorizarea și evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară;

Inventarierea speciilor sălbatice de interes comunitar în vederea determinării măsurilor pentru menținerea/îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară, fie la nivel național, fie la nivel de sit;

Alte activități necesare specifice elaborării planurilor de management.

Implementarea planurilor de management / seturilor de măsuri de conservare/ planurilor de acțiune pentru ariile naturale protejate și pentru speciile de interes comunitar aprobate (inclusiv cele situate în mediul marin), în special:

Măsuri pentru menținerea și îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară, inclusiv reconstrucția ecologică a ecosistemelor de pe suprafața ariilor naturale protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000;

Monitorizarea și evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară;

Reducerea efectelor presiunilor hidromorfologice la nivelul cursurilor de apă în vederea protecției biodiversității (pasaje de trecere a ihtiofaunei pentru lucrările de barare transversală a cursului de apă, restaurarea zonelor umede, restaurarea albiei și a reliefului din lunca inundabilă a corpurilor de apă, etc);

Crearea și menținerea coridoarelor ecologice, crearea și menținerea coridoarelor de migrație a speciilor, conservarea conectivității și funcționalității ecologice, menținerea și/sau îmbunătățirea conectivității pentru rețeaua de arii protejate, inclusiv a rețelei Natura 2000;

Alte tipuri de măsuri similare, conform planurilor de management.

Menținerea și refacerea ecosistemelor degradate și a serviciilor furnizate (împăduriri, coridoare ecologice etc.), situate în afara ariilor naturale protejate, în acord cu obiectivele europene în domeniu, inclusiv în mediul marin;

Acțiuni de completare a nivelului de cunoaștere a biodiversității și ecosistemelor (monitorizarea și evaluarea speciilor și habitatelor, cunoașterea factorilor de presiune exercitați asupra biodiversității, inclus a speciilor invazive etc.)

3.5. Proiecte aflate în derulare -descriere, stadiul actual

Având în vedere acțiunile prezentate mai sus și ținând cont totodată de ghidul specific din Strategia Integrată de Dezvoltare a Deltei Dunării, ARBDD a elaborat, dezvoltat și implementat o serie de proiecte dintre care amintesc pe scurt, cele derulate:

PROGRAMUL RO02 – BIODIVERSITATE ȘI SERVICII ALE ECOSISTEMELOR, SEE 2009-2014

Proiectul BeNatur – o mai bună gestionare și implementare a siturilor Natura 2000

Proiectul "Consolidarea rețelei de arii naturale protejate pentru protecția biodiversității și dezvoltare durabilă în Delta Dunării (DD) și regiunea Prutul de Jos (RPJ) – PAN Nature"

Proiectul "Reconstrucția ecologică în polderul Zaghen din Rezervația Biosferei Transfrontaliere Delta Dunării România/Ucraina"

Proiectul “Refacerea Habitatelor Naturale și Speciilor Sălbatice în cadrul siturilor Natura 2000 ROSPA0031 Și ROSCI0065 din Delta Dunării”

Proiectul "Conservarea Pădurii Letea"

Măsuri de management pentru situl (SCI) marin Natura 2000 ROSCI0066 Delta Dunării – zona marina

Proiectul ”Delta Dunării – paradisul aproape pierdut! Campanie de informare și conștientizare cu privire la protejarea biodiversității Rezervației Biosferei Delta Dunării” sau ”Delta Semper”

Conservarea Biodiversității în Delta Dunării, (Danube Delta Biodiversity Project)

Proiectul "Delta Dunării – Peisajul anului 2007- 2009"

Proiect LIFE NATURA (LIFE05NAT/RO/000169) „Salvarea Pelicanului creț din Delta Dunării”

Programul de Mediu Delta Dunării: Cooperare Tehnică” (Danube Delta Environment Programme: Technical Cooperation)

În prezent, ARBDD lucreaza la o serie de proiecte aflate în derulare :

Proiect DANUBEparksCONNECTED – Bridging the Danube Protected Areas towards a Danube Habitat Corridor (Rețeaua de Arii Protejate Dunărene, un Coridor de Habitate al Dunării)

Principalul obiectiv al proiectului DANUBEparksCONNECTED este crearea unei punți de arii protejate dunărene pentru a contracara fragmentarea peisajului și a habitatelor, și pentru a consolida fluviul Dunărea ca un coridor ecologic cheie, aceasta reprezentând o prioritate a politicilor UE, prin planul de acțiune SUERD.

Fragmentarea este o amenințare majoră la adresa biodiversității europene și reduce eficacitatea politicilor de conservare, cum ar fi Natura 2000. În cadrul proiectului DANUBEparksCONNECTED este inițiat, prin acțiuni strategice, un Coridor de Habitate al Dunării. Breșele existente sunt acoperite de Rețeaua DANUBEPARKS ce cuprinde toată Dunărea, pe două niveluri: prin politici strategice concertate și prin intermediul unor activități concrete pe teren, pentru a conserva habitatele terestre, acvatice și aeriene – și pentru a face eco-coridorul dunărean un exemplu de cea mai bună practică.

Datorită multifuncționalității fluviilor, sectoare precum transporturile, energia și silvicultura sunt actori-cheie atunci când vine vorba de conectivitatea ecologică de-a lungul Dunării. Utilizarea intensă a terenurilor și fragmentarea reduc furnizarea de servicii ecosistemice. Scopul proiectului DANUBEparksCONNECTED este refacerea multifuncționalității ecosistemului. Dezvoltarea puternică a infrastructurii verzi trebuie să urmărească o abordare integratoare și trans-sectorială. Politicile comune, cum ar fi Natura 2000, Directiva-cadru a apei și Infrastructura verde în Europa trebuie să ofere contextul politic.

În țările din estul Dunării, fragmentarea nu este la fel de mare ca și în partea superioară a Dunării, dar regiunea dunăreană se confruntă cu o dezvoltare (economică) dinamică, care va pune în continuare și mai multă presiune pe ariile protejate. Proiectul DANUBEparksCONNECTED își propune să sensibilizeze părțile implicate, inclusiv cele din diferite sectoare, factorii de decizie politică și publicul larg, pentru a permite rețelei să lucreze împreună într-un parteneriat inter-sectorial cu soluții inovatoare și ambițioase, în scopul creării unui coridor de habitate al Dunării.

Dezvoltarea infrastructurii ecologice are rolul de a crea situații câștigătoare pentru cât mai multe sectoare. Proiectul DANUBEparksCONNECTED aduce laolaltă părțile interesate din domeniile de conservare a naturii, transport, energie, silvicultură și alți utilizatori de terenuri, pentru a pune în aplicare împreună acțiuni pilot ca demonstrații de bune practici în dezvoltarea programelor TEN-G, Rețele transeuropene de infrastructură verde. Pe lângă creșterea gradului de conștientizare, strategiile solide sprijinite la nivel politic și crearea de sinergii prin punerea în aplicare a Proiectelor pilot tangibile reprezintă cele mai bune instrumente pentru a iniția și a stabili conectivitatea ecologică pe termen lung.

Obiective specifice ale Proiectului DANUBEparksCONNECTED:

– Consolidarea rețelei prin creșterea gradului de conștientizare în rândul părților interesate

Prin proiectul DANUBEparksCONNECTED se pune în evidență importanța coridorului ecologic. În acest scop, proiectul ajunge la părțile interesate și la public, realizează schimburi de experiență și de competențe cu partenerii de rețea, implică pro-activ factorii de decizie politică, urmărește acțiuni concrete și punerea în aplicare a politicilor și programelor. Prin acest proiect va crește capacitatea globală a rețelei DANUBEPARKS, publicul devenind conștient de problematica refacerii habitatelor.

– Cooperarea între diferite sectoare va amplifica politica Infrastructurii Verzi la nivelul întregului fluviu Dunărea

Rețeaua DANUBEPARKS deține un rol principal în conservarea naturii de-a lungul Dunării. Cu sprijinul partenerilor săi, cum ar fi SUERD și ICPDR, proiectul DANUBEparksCONNECTED își va folosi abordarea strategică pentru a fi un factor decisiv.

Măsurile pentru crearea infrastructurii verzi sunt implementate în cadrul proiectului DANUBEparksCONNECTED prin integrarea altor sectoare, cum ar fi administrația apelor, silvicultura și gestionarea inundațiilor în operațiunile de zi cu zi ale ariilor protejate.

– Implementarea de acțiuni pilot tangibile va iniția eco-conectivitatea pe termen lung

Coridorul de Habitate Dunărene este întărit în cadrul proiectului DANUBEparksCONNECTED prin acțiuni pilot derulate în habitatele acvatice, terestre și aer. Acestea oferă un model de cele mai bune practici pentru alte macroregiuni prin inițierea de activități în toate tipurile de habitate.

Eco-coridorul Dunării este dezvoltat în continuare prin activități de bune practici în reconstrucție și management, datorită experienței vaste în teren a membrilor rețelei și a parteneriatelor politice și trans-sectoriale.

Rezultate principale ale proiectului:

– Lansarea primului concept de conectivitate a habitatelor la nivelul Dunării, Conectând 5 regiuni biogeografice, eco-coridorul Dunării a devenit deosebit de relevant datorită efectelor schimbărilor climatice.

– 30 de acțiuni-pilot pentru consolidarea Coridorului de Habitate Insule Naturale Dunărene- WILDisland, Coridorului de Habitate Aer- rute libere de migrație Dunărene, cât și Coridorului de Habitate Terestre Dunărene (Pășuni, Păduri de Luncă Riverane).

– Proiectul DANUBEparksCONNECTED va fi ancorat la nivel politic prin 2 documente strategice; politicile existente sunt susținute de 3 instrumente.

– Rețeaua DANUBEPARKS va fi consolidată prin 7 seminarii cu experți și va capacitatea de a gestiona eco-coridorul dunărean.

– Cooperarea intersectorială cu sectorul energiei, transportului și forestier este asigurată prin 3 interacțiuni interdisciplinare de învățare, ce va include 21 de evenimente intersectoriale.

– 2 campanii de comunicare penru sensibilizarea opiniei publice față de infrastructura și serviciile ecosistemice verzi.

– 1 proces de capitalizare ce va reuni proiecte partenere relevante și multiplicatori la scară europeană. În calitate de model de cele mai bune practici pentru coridoarele ecologice, proiectul DANUBEparksCONNECTED va permite altor macroregiuni să valorifice rezultatele obținute.

– Coridorul de Habitate al Dunării este un proces pe termen lung, de aceea proiectul DANUBEparksCONNECTED va iniția cel puțin 2 proiecte de follow-up pentru a contribui la nivel bilateral sau multilateral.

– Sinergiile Infrastructurii verzi vor aduce în mod direct investiții în cadrul coridorului eco, ce vor fi în raport de aprox.1:8 (de exemplu, investiții ale operatorilor liniilor de înată tensiune, pe căi navigabile, etc.).

– Numeroase activități de comunicare și materiale de creștere a conștientizării publice privind rețeaua DANUBEPARKS

– Numeroase activități de comunicare internă pentru a optimiza cooperarea în cadrul rețelei.

Proiectul LIFE for Danube Sturgeons (LIFE15 GIE/AT/001004) – Conservarea sustenabilă a sturionilor din Dunăre prin prevenirea și reducerea braconajului și comerțului ilegal cu produse din sturion

Cu doar câteva zone naturale rămase pe care să le poată numi „acasă”, sturionii sunt peștii cu cel mai mare risc de dispariție. Singurele regiuni din Uniunea Europeană care încă mai dețin populații viabile de sturioni care se reproduc în mod natural, sunt Dunărea Inferioară și nord-vestul Mării Negre.

Proiectul „Conservarea sustenabilă a sturionilor din Dunăre prin prevenirea și reducerea braconajului și comerțului ilegal cu produse din sturion” (LIFE FOR DANUBE STURGEONS) se axează pe conservarea sturionilor din Dunăre, specii amenințate cu dispariția.

Cauzele declinului sunt complexe, dar lipsa conștientizării și a informării ne conduc spre principala cauză: exploatarea excesivă. În ciuda legilor de protecție, pescuitul ilegal și comerțul cu carne și icre provenite de la sturionii sălbatici, pun încă în pericol ultimele exemplare supraviețuitoare ale acestei specii antice și emblematice.

În cadrul departamentului Unitatea de Management Proiecte , department în care lucrez, există și o serie de 8 proiecte în elaborare, patru dintre acestea deja depuse spre finanțare pe platforma MySmys a Ministerului Fondurilor Europene, iar restul proiectelor din această categorie urmând a fi depuse până la finalul apelului deschis , și anume până pe data de 30 iuniei 2018.

Cele patru proiecte deja depuse , în două dintre ele având funcția de asistent manager în cadrul Unității de Implementare a Proiectului, sunt:

-Revizuirea Planului de Management și al Regulamentului RBDD ( acest proiect a primit avizul pozitiv de eligibilitate al Comisiei de Expertiză , urmând să intre in cea de-a doua faza de expertizare, cea tehnico-financiara.).

– Sistem de monitorizare și modelare hidraulică în rezervația biosferei Delta Dunării (proiectul a fost respins în prima etapa, obținând un număr de 67 de puncte din cele 80 minime necesare. Lucrăm activ la îndeplinirea criteriilor depunctate pentru a redepune proiectul în acest apel de proiecte, ce se va inchide pe 30 iunie).

– Dezvoltarea Stației de monitorizare a peștilor migratori: sturioni și scrumbie – Isaccea (în prezent se lucreaza la cea de-a 3-a solicitare de clarificări, primele două de pe partea administrativa au primit avizul pozitiv de eligibilitate).

– Măsuri pentru asigurarea unui statut favorabil de protecție și conservare a habitatelor și speciilor periclitate din RBDD în context internațional (în cadrul acestui ultim proiect depus lucrăm la realizarea răspunsului celei de-a doua solicitări de calrificări aferente fazei CAE-conformitate administrativă și de eligibilitate-solicitare primită pe data de 24 aprilie).

Celelalte patru proiecte din seria celor 8 amintite mai sus, care vor fi depuse în termenul prevăzut, sunt următoarele:

– Îmbunătățirea condițiilor hidrologice în habitatele naturale acvatice din RBDD pentru conservarea biodiversității și a resurselor halieutice – Complexele lacustre Șontea-Fortuna, Matița-Merhei, Somova Parcheș

-Îmbunătățirea condițiilor hidrologice în habitatele naturale acvatice din Rezervația Biosferei Delta Dunării pentru conservarea biodiversității și a resurselor halieutice – Complexele lacustre Gorgova-Uzlina, Roșu-Puiu

-Îmbunătățirea condițiilor hidrologice în habitatele naturale acvatice din Rezervația Biosferei Delta Dunării pentru conservarea biodiversității și a resurselor halieutice – Complexele lacustre Dunavăț-Dranov, Razim-Sinoie; Zona Sinoie-Istria-Nuntași; Lacul Murighiol-

-Asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru salvarea de la extincție a populației de nurcă europeană – Mustela lutreola (specie de interes comunitar, critic periclitată) – din România ‐ SAVE E-MINK-RO

Toate aceste proiecte sunt dezvoltate și lucrate în parteneriat cu : Universitatea ‚Dunărea de Jos Galați’, Institutul de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării din Tulcea, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină București și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină ‚Grigore Antipa’ Constanța.

3.6. Educație ecologică pentru viitor

De ce se pune accent pe educație ecologică?

Pentru că, în prezent, oamenii folosesc (abuzând deseori, cu bună știință sau fără) resursele naturale ale pământului. În fiecare colț al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale și surse de energie, erodând solul de la suprafață, poluând aerul și apa, creând deșeuri primejdioase și producând o ruptură a zonelor naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieții pe pământ. Deoarece cerințele care decurg din suprapopulare și dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-și satisfacă nevoile și dorințele. Și devine de asemenea imposibil să scape de consecințele degradării serioase a mediului: dispariția speciilor, extinderea deșertului, contaminarea cu pesticide, creșterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia și chiar pierderea de vieți umane. Mulți experți sunt îngrijorați de faptul că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care sprijină viața pe pământ.

Parcurgând cu atenție Strategia de conștientizare publică realizată de ARBDD, mesajul cheie privind educația de mediu și conștientizarea este este necesară dezvoltarea unei programe școlare speciale privind problemele de mediu din deltă, implicarea copiilor și a tinerilor în activitățile ARBDD.

Pentru aceasta, ARBDD desfășoară activități legate de producerea de pliante și publicații, coordonarea centrelor de vizită și informare, colaborarea cu programele și proeictele internaționale, difuzarea informațiilor, educația de mediu în școli, promovarea ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale, obținerea de fonduri din diverse proiecte internaționale și donator, relații publice, relații cu mass-media, buletine informative și comunicate de presă săptămânale, workshop-uri.

Educația ecologică este un proces care are scopul să îmbunătățească calitatea vieții prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva și împiedica problemele de mediu. Educația de mediu poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

Problemele de mediu sunt urgente și trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educația trebuie să fie o parte integrantă a soluției. Opiniile divergente privind starea mediului, consecințele degradării acestuia și rolul educației sunt bune subiecte de discuție și dezbatere. Deasemenea educația ecologică n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi, ea poate ajuta oamenii să învețe cum să gândească – inclusiv cum să rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească opțiunile și să alinieze valorile cu acțiunile personale.

Obiectivele educației de mediu în toată lumea sunt asemănătoare:

– să se protejeze și unde este necesar să se refacă structura și funcționalitatea sistemelor naturale;

– să se oprească pierderea biodiversității;

– să se protejeze solul împotriva eroziunii și a poluării, etc.

Acțiunile propuse pentru atingerea obiectivelor:

– protejarea cele mai prețioase habitate;

– punerea în practică a diferite planuri pentru a proteja biodiversitatea;

– punerea la punct a unei strategii pentru a proteja mediul marin;

– extinderea programele regionale și naționale care se referă la administrarea pădurilor;

Pe de altă parte, educația ecologică sporește conștientizarea problemelor și înțelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii și înțelegerii, ajutându-i pe elevi să-și evalueze și să-și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul și cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înțeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni și rezolva, în final, problemele de mediu. Educația de mediu este și practică, în sensul învățării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului.

În mod specific, educația ecologică accentuează aceste cinci obiective:

– Conștientizarea: înțelegere și sensibilitate față de întreg mediul și problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe și de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina și extinde aceste percepții; contribuie la folosirea acestor abilități noi în mai multe contexte.

– Cunoașterea: înțelegere de bază privind funcționarea mediului, interacțiunea oamenilor cu mediul și despre cum apar și cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.

– Atitudinea: un set de valori și sentimente de grijă pentru mediu, motivația și devotamentul de a participa la menținerea calității mediului.

– Deprinderi: abilitățile necesare identificării și investigării problemelor mediului și să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

– Participarea: experiență în utilizarea cunoștințelor și abilităților dobândite, în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Educația ecologică este un „proces menit să atragă categorii de oameni care să fie conștienți și preocupați de problemele mediului înconjurător și de problemele complementare, oameni care au cunoștințele, atitudinea, abilitatea, motivația și capacitatea de a lucra individual și colectiv pentru găsirea unor soluții problemelor actuale dar și pentru prevenirea apariției altora”.

Fig. 3.3 Centre de informare-educare în RBDD-sursa: www.arbdd.ro

BIBLIOGRAFIE

www.arbdd.ro

www.mfe.ro

Strategia Integrata de Dezvolatre Durabila a Deltei Dunarii

Manual expert implementare Fonduri Structurale

www.fonduri-ue.ro

www.posmediu.ro

www.inforegio.ro

www.wikipedia.ro

The Danube Delta -The Romanian Cultural Institute-PLURAL 31:1 2008