prof. univ. dr. IANCU ELENA ANA ABSOLVENT: BUTUZA I. DANIEL ORADEA 2018 UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI… [614907]

UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
prof. univ. dr. IANCU ELENA ANA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

INFRACȚIUNEA DE LOVIRI SAU
VĂTĂMĂRI CAUZATOARE DE
MOARTE (ART. 195 COD PENAL)

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
prof. univ. dr. IANCU ELENA ANA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS

REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 1
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2
1. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ………………………….. …………… 2
2. Evolutia reglementarilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
CONȚINUT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
1. Continutul legal al infractiunii ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
2. Obiect juridic. Obiect material ………………………….. ………………………….. …………………… 6
3. Subiecții infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ………………………….. . 7
4. Latura obiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 8
5. Latura subiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 11
6. Sancțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
7. Relația cu alte infracțiuni ………………………….. ………………………….. …………………………. 15
8. Aspecte procesuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 17
9. Jurisprudență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………

1
REZUMAT
Pentru ca o faptă să atragă răspunderea penal ă a persoanei care a săvârșit -o, aceasta
trebuie să corespundă modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică să fie tipică.
Tipicitatea unei fapte se examinează prin raportare la: obiect, subiec t și latura obiectivă.
Elementele de natură subiectivă sunt analizate prin prisma trăsăturii generale a vinovăției.
Prezenta lucrare reprezintă o analiză a tuturor elementelor care fac posibilă încadrarea
unei fapte concrete , săvârșite de o persoană, în prevederile articolului 195 Cod penal. Astfel,
în”Introducere ”,au fost tratate aspecte generale, precum: poziția infracțiunii în cadrul Părții
speciale a Codului penal , respectiv istoricul acesteia și precedente legislative .
”Conținut ul” a fost divizat în mai multe subcapitole. În cadrul acestui capitol a fost
analizată atât valoarea socială lezată sau pusă în pericol prin săvârșirea infracțiunii, cât și
ființa pus ă în pericol /lezată prin comiterea acesteia. Subcapitolul intitulat ” Latura obiectivă”
cuprinde trei elemente esențiale: acțiunea/inacțiunea, urmarea imediată și legătura de
cauzalitate. În continuare, a fost analizată forma de vinovăție cu care se comite această
infracțiune. Într-un alt subcapitol au fost tratate formele infracțiuni i, respectiv actele de
pregătire, tentativa și a fost trecută în revistă opinia doctrinei cu pr ivire la momentul
consumării/epuizării acestei infracțiuni .
Pe de altă parte, în ceea ce privește partea practică a lucrării, au fost redate și analizate
următoarele hotărâri:
Sentință penală 14/P/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț ;
Decizia penală nr. 748 din 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați;

2
INTRODUCERE

1. Infracțiunea de loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este prevăzută de Cod ul
penal, Partea specială, Tilul I Infracțiuni contra persoanei, Capitolul II – Infracțiuni contra
integrității corporale sau sănătății , la articolul 195. Infracțiunile contra integrității corporale
sau a sănătății persoanei constituie o subgrupă a infracțiunilor contra perso anei și înglobează
faptele prin care se cauzează o suferință fizică sau o vătămare a integrității corporale ori a
sănătății.
Dreptul la integritatea fizică este garantat și de alte acte normative, precum:
1. Constituția României, care prevede la art.22 faptul că : ”(1) Dreptul la viață, precum
și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi
supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant. ”1
2. Convenția europeană a drepturilor omulu i, care menționează la art. 3 că: ” nimeni
nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante .”2
O scurtă caracterizare a infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății persoanei :
a. Obiectul juridic constituie, în general, valoarea socială și relațiile sociale formate
în jurul acestei valori, protejate prin norma de incriminare, cărora li se aduce atinger e prin
comiterea infracțiunii. Nu există infracțiune fără obiect juridic. Obiectul juridic comun al
infracțiunilor care alcătuiesc acest capitol reprezintă totalitatea valorilor sociale privitoare la
integritatea c orporală și sănătatea persoanei .
b. Obiectul material este ființa sau lucrul pus(ă) în pericol/vătămat(ă) nemijlocit prin
infracțiune. Nu toate infracțiunile au obiect material. Obiectul material al acestor infracțiuni
este corpul unei persoane în viață. În legătură cu obiectul material specific acestui capitol , în
literatura de specialitate a fost exprimată opinia, conform căreia : ”Condiția ca persoana să fie
în viață la momentul exercitării actelor de violență nu este superfluă, atâta vreme cât lovirea
sau violențele exercitate asupra unui cadavru pot să reprezinte fie o faptă putativă, fie,

1 Constituția României;
2Convenția europeană a drepturilor omului ;

3
eventual, infracțiunea de profanar e de cadavre sau morminte (prevăzută de articolul 383 Cod
penal) – în varianta profanării unui cadavru, dar nu pot fi încadrate în vreuna dintre
infracț iunile ce aparțin capitolului referitor la infracțiuni contra integrității corpo rale sau
sănătății.”3
c. Subiectul activ este, de regulă, persoana fizică sau juridică care a săvârșit în mod
nemijlocit sau a participat la comiterea unei infracțiuni. Astfel, va fi subiect activ al
infracțiunii nu numai autorul, ci și coautorii, instigatori i sau complicii. La aceste infracțiuni
subiectul activ este unul general , putând fi, în principiu, oric e persoană fizică sau juridică.
Prin excepție, în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (articolul 197 Cod
penal) , subiectul activ poate fi doar părintele sau persoana în grija căreia se află minorul. O
altă derogare întâlnim în privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
d. Subiectul pasiv , în linii mari, este titularul valorii sociale ocrotite de norma pena lă,
împotriva căreia a fost îndreptată infracțiunea și asupra căreia se răsfrânge rezultatul
socialmente periculos. Nu există infracțiune fără subiect pasiv! În cazul acestor infracțiuni
subiectul pasiv este persoană fizică în viață.
Având în vedere împrejurarea că infracțiunile incluse în Capitolul II al P ărții speciale
sunt îndreptate împotriva persoanelor , în cazul plural ității de subiecți pasivi, vor exista tot
atâtea infracțiuni câte ”victime ” sunt, cu excepția infracțiunii de vătămare corporală din culpă,
în cazul căreia dacă urmările s -au produs față de două sau mai multe persoane, va exista o
unitate legală de infracțiuni, urmând a fi reținut alin. (4) al art. 196 Cod penal.
e. Latura obiecti vă: Elementul material poate consta într-o acțiune sau omisiune.
Acțiunea poate consta într -unul sau mai multe acte de executare, iar omisiunea poate constitui
element material al infracțiunii exclusiv în situația în care există obligația legală sau
convențională, generală sau specială de a acționa. Legătura d e cauzalitate semnifică raportul
cauză -efect c e există între, pe de o parte, activitatea infracțională, iar pe de altă parte, urmarea
imediată. În ceea ce privește infracțiunile incluse în acest capitol, raportul cauzal trebuie
dovedit . O derogare constituie infracțiunea de loviri sau alte acte de violență, prevăzut de art.
193 Cod penal , în cazul căreia dacă fapta este săvârșită prin lovire, legătura de cauzalitate
rezultă din materialitatea faptei, iar în situația în care fapta este comisă pri n alte acte de
violență, raportul cauzal trebuie dov edit.

3Valerian Cioclei, ” Drept penal. Partea specială I ”, Ediția 2, Editura C. H. Beck, București, 2017, p. 57;

4
Urmarea imediată , în linii mari, reprezintă urmarea acțiunii sau inacțiunii
infracționale. Aceasta poate consta fie într -o stare de pericol pentru valoarea protejată de lege
(în cazul infracțiunilor de pericol), fie într -o schimbare fizică a realității (în ipoteza
infracț iunilor de rezultat). În ceea ce privește capitolul analizat, urmarea imediată constă în
lezarea integrității fizice sau a sănătății.
f. Latura subiectivă – în general, aceste infracțiuni se comit cu intenție directă sau
indirectă. Însă, unele dintre acestea pot fi comise și cu alte forme de vinovăție, precum,
praeterintenție ( loviri sau vătămări cauzatoare d e moarte) sau culpă ( vătămarea corporală din
culpă).
g. Consumarea infracțiunii reprezintă momentul la care fapta comisă corespunde
modelului tip – abastract din norma de incriminare (altfel spus, momentul întrunirii
elementelor constitutive). De regulă, aceasta este”momentul producerii rezultatului vătămător
al fiecărei infracțiuni ”.4
Am ales această infracțiune drept temă a prezentei lucrări, deoarece mi s -a părut
extrem de interesantă și , totodată , dificilă sarcina organelor judiciare, de a stabili încadrarea
juridică corectă a unei fapte – lovirea unei persoane . Lovirea unei persoan e, datorită
împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, poate crea dificultăți în stabilirea încadrării
juridice. Astfel, este posibil ca o simplă lovitură, de pildă, cu un pahar de sticlă în cap, să
genereze dificultăți în încadrarea în textele legale cuprinse în Codul penal.
Este posibil ca în urma loviturii aplicate de făptuitor, perso ana vătămată să aibă nevoie
de în grijri medicale de 2 -3 zile , situație în care organul de urmărire penală va încadra fapta în
infracțiunea de lov ire sau alte acte de violență (art. 193 alin. (2) Cod penal). Poate că în urma
loviturii , victima se dezechilibrează, cade de pe balconul lipsit de balustradă și decedează ,
situație care impune reținerea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moart e. Sau
este posibil ca în timp ce făptuitorul se apro pie de victimă și o lovește cu paharul în cap,
întrebând -o pe un ton amenințător dacă preferă să fie lovită î n cap și peste față pân ă când va fi
desfigurată sau preferă să moară , victima să se arunce de la etajul trei , urmând a fi reținută
infracțiunea de omor prin acțiunea victimei.

4Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban , ”Drept penal. Partea specială ” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 95;

5
2. Evolutia reglementarilor

În Codul penal din 1864, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare era
prevăzută de art. 241, care avea următorul conținut: ”dacă rănirile sau loviturile voluntare au
cauzat moartea, culpabilul se va pedepsi cu recluziunea. ”5 Conform DEX, recluziunea
semnifică pedeapsă criminală care constă în închidere într -un penitenciar și supunere la
diferite munci.
Potrivit art. 475 din Codul penal din 1936, ”când vreunul din faptele prevăzute în
prezenta secțiune (l ovirea și vătămarea integrității corporale și a sănătății) a cauzat moartea
victimei, pedeapsa este închisoarea corecțională dela 3 la 10 ani și amenda dela 6.000 la
12.000 lei. ”6
În Codul penal din 1968 infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a
fost reglementat ă de art. 183: ”dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 -182 (loviri sau
alte acte de violență, vătămarea corporală, vătămarea corporală gravă) a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.”7
În acest context, se poate afirma faptul că, de-a lungul timpului, infracțiunea de loviri
sau vătămări corporale nu a suferit modificări din punct de vedere al conținutul. Aparent,
singura deosebi re apare la nivelul speciilor și al limitelor de pedeapsă cu care legiutorul a
înțeles să sancționeze această infracțiune.

5Codul penal din 1864 ;
6Codul penal din 1936;
7Codul penal din 1968;

6
CONȚINUT

1. Continutul legal al infractiunii

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este prevăzută de art icolul
195 Cod penal : ”dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 (n.n. lovirea sau alte acte de
violență) și art. 194 (n.n. vătămare a corporală) a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa
este înch isoarea de la 6 la 12 ani.”8 În ceea ce privește succesiunea celor 3 infracțiuni –
lovirea sau alte acte de violență (art. 193 Cod penal), vătămare a corporală (art. 194 Cod
penal) și loviri le sau vătămări le cauzatoare de moarte ( art. 195 Cod penal), se pare că
legiutorul a avut în vedere sporirea graduală a gravității efectelor produse prin comiterea
acestor infracțiuni asupra inte grității corporale și sănătății.
În același sens, în literatura de specialitate, a fost exprimată opinia potrivit căreia:
”Conceptual, această infracțiune este o formă agravată a celorlalte infracțiuni contra
integrității corporale, având la bază un act intenționat , de lezare a integrității corporale a
victimei, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpă.”9
Concluzia ce se d esprinde din această aserțiune este aceea că, conținutul constitutiv al
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte , include conținutul constitutiv al celor
două infracțiuni (lovirea sau alte acte de violență și vătămarea corporală) , la care se adaugă
elementul circumsta nțial, adică moartea victimei. Alți autori opinează că infracțiunea
analizată ar trebui să se regăsească în rândul infracțiunilor contra vieții :”întrucât prin această
incriminare se ocrotește atât dreptul la viață , cât și la in tegritate corporală și sănătate, în
mod justificat s -a afirmat în doctrină, că locul acestei infracțiuni ar fi trebuit să fie în
capitolul consacrat infracțiunilor contra vieții”10.
2. Obiect juridic . Obiect material

Obiectul juridic al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constituie
integritatea fizică și sănătatea persoanei , precum și relațiile sociale în legătură cu acestea.

8 Codul penal ;
9 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban , ”Drept penal. Partea specială” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 109 ;
10http://www.roger -univ.ro/studenti/avizier -virtual/note -de-curs/drept -penal -partea -speciala.pdf rap. la ”Drept
penal special. Sinteză de teorie și pra ctică judiciară” , Vol. I, Gheorghiță Mateuț, Editura Lumina Lex,
București, 1999 , p. 169;

7
În literatura de specialitate au fost exprimate și păreri contrare , în sensul că : ”obiec tul
juridic al acestei infracțiuni este identic cu obiectul juridic al omuciderii, constâ nd în relațiile
sociale referitoare la dreptul la viață…”11, respectiv : ”(…) deoarece fapta are ca rezultat
decesul unei persoane, se poate spune că , pe lângă obiec tul juridic comun al capitolului,
respectiv integritatea și sănătatea persoanei, există și un obiect juridic special, identic cu cel
al infracțiunilor contra vieții.”12
Obiectul material constă în corpul unei persoane în viață.
3. Subiecții infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

A. Subiectul activ
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate fi comisă de orice persoană
fizică sau juridică , subiectul activ nefiind unul circumstanțiat . Este subiectiv activ persoana
juridică, de pildă, atunci când ”un partid politic angajează persoane pentru a agresa
militanții partidului advers. Dacă, drept urmare a violențelor, se produce moartea unei
persoane, se poate reține infracțiunea de loviri sau vătă mări cauzatoare de moarte în sarcina
persoanei juridice ”13.
Prin exc epție de la caracterul general al subiectului activ, în cazul unor infracțiuni
complexe care absorb infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, acesta poate fi
și unul calific at, spre exemplu, în ipoteza în care fapta este comisă față de nou – născut imediat
după naștere sau în primele 24 de ore de la naștere de mama aflată într -o stare de tulburare,
împrejurare care va determina reține rea infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului
de către mamă (art. 200 Cod penal) . O altă derogare constituie infracțiunea de v iolență în
familie prevăzut ă de art. 199 Cod penal, a cărei subiect activ trebuie să aibă o calitate
specială, respectiv să fie membru de familie cu victima infr acțiunii.
Participația penală reprezintă o formă a pl uralității de infractori, constând în
comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de mai multe persoane decât ar fi fost necesar
față de natura infracțiunii, persoane care acționează cu voință comun ă în calitate de autori,
coautori, complici sau instigatori.

11Radu Bodea , ”Drept penal. Partea specială ”, Editura Hamangiu, 2008, p. 132 ;
12Octavian Loghin, Avram Filipaș,” Drept penal. Partea specială ”, Editura didactică ș i peda gogică, București,
1983, p. 53;
13 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 109 ;

8
În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
participația penală este posibilă în toate formele: coautorat, complicitate sau instigare. Astfel,
”legătura subiecti vă dintre participanți există cu privire la actul de executare și rezultatul
intenționat. Rezultatul mai grav, din culpă, este imputabil în aceeași măsură tuturor
participanților (…). Ni se pare injust ca cel care imobilizează victima pentru a înlesni lov irea
ei să răspundă doar pentru complicitate la infracțiunea de loviri sau alte acte de violență, iar
autorul să răspundă pentru loviri cauzatoare de moarte, dacă, drept urmare a loviturilor, din
culpă, se produce și moartea victimei.14 În același sens, ” se va reține coautoratul și atunci
când acțiunile violente ale făptuitorilor privite indivizibil au condus împreună la moartea
praeterintenținată a victimei.”15
B. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv al acestei infracțiuni poate f i, exclusiv , o persoană fizică în viață. Această
infracțiune poate intra în conținutul constitutiv al mai multor infracțiuni complexe, ale căror
subiecți pasivi sunt speciali (au o anumită calitate).
Prin urmare , în ceea ce privește infracțiun ea de violență în familie (prevăzută de art. 199
Cod penal), subiectul pasiv nu poate fi decât un membru de familie. În privința infracțiunilor
de ultraj (art. 257 Cod penal) și ultraj judiciar (art. 279 Cod penal) subiectul pasiv va fi
funcționarul public care îndeplinește o func ție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții sau
funcționar ul public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul aut orității de stat ori un
membr u de fam ilie al funcționarului …și, respectiv, judecătorul sau procurorul aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau dacă fapta este comisă față de un judecător, procuror
sau față de un membru de familie al acestuia … sau avocatul, la fel, în anumite împr ejurări .
Fiind o infr acțiune contra persoanei, plural itatea de subiecți pasivi va dete rmina reținerea unei
pluralități de infracțiuni, adică tot atâtea infracțiuni câți subiecți pasivi vor exista .
4. Latura obiectivă

A. Elementul material
Elementul material al infracțiunii loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate consta
fie într-o acțiune directă/indirectă (lovirea cu corpuri dure, tăioase sau cu pumnul, etc.) , fie

14Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială” , Editura Uni versul Juridic, București,
2017 , p. 111 ;
15Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 53 ;

9
într-o omisiune. Din perspectiva elementului material, această infracț iune apare ca o
”variantă” mai grav ă a unei infracțiuni contra integrității corporale sau a sănătății. Pe de altă
parte, aceasta se distinge de celelalte infracțiuni c ontra integrității corporale sau a sănătății ,
prin rezultatul specific, respectiv decesul victimei. Prin urmare, raportat strict la rezul tatul
specific ,se înfățișează ca o infracțiune contra vieții.
B. Urmarea imediată
Urmarea imediată – moartea victimei – poate surveni fie de îndată , fie după trecerea
unui anumit interval de timp. Această infracțiune este unul de rezultat. Potrivit unei opinii
exprimate în literatura de specialitate, ”elementul circumstanțial al acestei infracțiuni este dat
tocmai de urmarea imediat ă, moartea victimei”.16
În ipoteza în care se produce un alt rezultat decât decesul victimei, atunci fapta va
constitui infracțiunea de loviri sau alte acte de violență sau, după caz, infracțiunea de
vătămare corporală.
C. Legătura de cauzalitate
În cazul infracțiunii analizate, e ste esențial a stabili dacă acțiunea/inacțiunea
vătămătoare a produs decesul victimei. În literatura de specialitate s-a apreciat că, în privința
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, există o legătură de cauzalitate
complexă, în sensul că, odată cu săvârșirea infracțiunii ,”se produce un efect necesar pentru
existența infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 194 Cod pena l, iar pe de altă parte, un
efect necesar pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 195 Cod penal”.17
Referitor la raportul cauzal, în doctrină a fost exprimată opinia potrivit căreia: ”legătura
de cauzalitate nu este întreruptă dacă la activitatea făptuitorului se adaugă și alți factori
contributivi, anteriori, concomitenți sau posteriori, câtă vreme se stabilește că, fără
activitatea făptuitorului, rezultatul nu s -ar fi produs ”.18
Starea de ebrietat e sau acțiunea/inacțiunea victimei, nesiguranța în mișcări ori sustragerea
acesteia de la tratamentul medical necesar pentru sal varea vieții, pot constitui, de pildă,
factori contributivi.

16Dongoroz Vintilă,” Explicații teoretice ale Codului penal român”, Ed. All Beck, Ediția a II -a, Ed. Academiei
Române, vol. III, București, 2003, p. 228 ;
17Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.” , Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 54 ;
18 ”Probleme de drept din practica Tribunalului Suprem, Colegiul penal” în R.R.D. nr. 12/1967, p. 99 ;

10
Practica judiciară a reținut ca loviri sau vătămări cauzatoare de moarte :
– ”fapta inculpatului care a lovit victima cu palma în zona mandibulară, cu
consecința dezechilibrării acesteia, căderii la sol și lovirii la cap cu consecința încetării din
viață; ”19, ”fapta inculpatului care a lovit victima cu consecința unor contuzii cranio –
cerebrale , care ulterior audeclanșat o meningită acută, survenită la un organism cu grave
alterări hepato -renale și miocardice, cu urmarea morții victimei. ”20
– ”fapta de a -i aplica victimei numeroase lovituri, cauzându -i echimoze și fractură
de col femural nu constituie infracțiunea de omor dacă decesul survine după o lună, ca
urmare a unei bronhopneumonii, complicație apărutăîn evoluția fracturii de femur. Întrucât
victima nu a fost dusă la spital, așa cum a recomandat medicul, fiind necoresp unzătoare
îngrijită, cauzalitatea indirectă dintre agresiune și deces nu constituie temei pentru a se
reține săvârșirea infracțiunii de omor, ci pe aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte . ”21
Unele instanțe au apreciat că stările patologice preex istente ale victimei, influențează,
uneori, evoluția spre deces, cu toate că violențele exercitate de făptuitor prezintă o gravitate
redusă. În asemenea cazuri, concluziile expe rtizei medicale sunt deosebit de importante, căci
permit constatarea existenței/ inexistenței raportului de cauzalitate dintre activitatea
infracțională și rezultatul produs.
Astfel, î ntr-o speță, instanța a decis că :”dacă raportul de cauzalitate subzistă, fapta va
întruni elementele constitutive ale infracțiunii de loviri s au vătămări cauzatoare de moarte,
chiar dacă actele de violență exercitate asupra victimei au fost de mică intensitate, iar starea
de sănătate a acesteia era deja deteriorată. Astfel, victima, în vârstă de 69 de ani, prezenta o
arterioscleroză cerebrală se veră veche, cu insuficiență circulatorie cerebrală avansată și
leziuni cardiace; rupturile vasculare cerebrale – care au dus la hemiplegie, cu imbolizare,
urmată de complicații septice bronhice și moarte – au fost provocate însă de traumatismul
facial dato rat activității inculpatului, evoluția g ravă fiind favorizată de leziuni vasculare
masive preexistente. Există deci raport de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul
victimei ”.22

19C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 456/1999 în R.D.P. nr. 4/1999, p. 147 ;
20 C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 1173/2002 în R.D.P. nr. 3/2003, p. 120 ;
21 C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 1305/2003, pe www.legalis.ro ;
22 Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 209/1977, în Repertoriul nr. 82, p. 244;

11
În ceea ce pr ivește raportul cauzal, în doctrină există opinii, confom cărora, în cazul
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, un element esențial, alături de
raportul cauzal, îl constituie și latura subiectivă.
Astfel, conform acestor păreri: ”apare discutabilă, atât tend ința de a se evidenția
numai existența legăturii cauzale în infracțiunile prin care se aduce atingere vieții și
integrității corporale ale persoanei – nesocotindu -se faptul că numai pe această bază nu se
pot delimita feluritele forme sub care se înfățișeaz ă aceste atingeri și că este necesar să se
examineze și poziția psihică cu care a acționat inculpatul – ca și tendința, în cazul
infracțiunilorpraeterintenționate de a considera că răspunderea pentru rezultatul mai grav ar
putea fi bazată pe prezumția legală de culpă.”23
Așadar, potrivit acestui autor, ”(…), dacă inculpatul, aplicând violențele, ar fi
cunoscut acțiunea acestor cauze concurente (n.n. factori contributivi, anteriori, concomitenți
sau posteriori) , susceptibile să completeze acțiunea sa și le -ar fi asociat, conștient, acțiunii
sale violente, rezultatul i -ar fi imputabil ca fiind intenționat (intenție directă sau eventuală);
însă, dacă nu a cun oscut inter venția cauzelor menționate, deși trebuia și pu tea să le prevadă
față de vârsta victimei, de datele pe care le avea asupra sănătății acesteia sau din alte
împrejurări cunoscute , în acest caz rezultatul mai g rav îi va fi imputabil ca fiind produs din
culpă.
În ipoteza în care inculpatul nu ar fi putut ș i nu trebuia să prevadă acțiunea acestor
cauze concurente și, ca atare, posibilitatea morții victimei, ca urmare a violențelor exercitate
asupra sa, acest rezultat, mai grav, nu îi va fi imputabil. ”24
5. Latura subiectivă

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite doar cu
praeterintenție. Potrivit art. 16 alin.(5) Cod penal, există intenție depășită când fapta constând
într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează
culpei făptuitorului.
În ceea ce privește această formă de vinovăție, în literatura de specialitate a fost
exprimată opinia potrivit căreia :”peste acțiunea/inacțiunea făptuitorului , care produce un

23Gh. Ivan, Mari -Claudia Ivan, ”Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal”, Editura C.H.Beck,
București, 2017 , p. 79 -80;
24 Ibidem, p.79;

12
rezultat mai grav, se poate suprapune doar culpa fără prevedere ”.25 Alți autori au afirmat
că:”este indiferent tipul culpei care se suprapune peste acțiunea/inacțiunea intenționată ”.26
Au existat opinii contrare și în ceea ce privește caracterul prezumat al culpei, ca
element al laturii subiective. Astfel, unii autori au opinat că această culpă este una prezumată.
Mai p recis, aceștia au considerat că, legea prevede explicit că, cel ca re va comite infracțiunile
prevăzute de art. 193 și 194 Cod penal, va răspunde si pentru rezultatul mai grav (în sensul că ,
odată ce făptuit orul comite infracțiunea de loviri sau alte acte de violență sau pe cea de
vătămare corporală, prevede că este posibil să se producă moartea victimei). Raportat la
această aserțiune, se apreciază că această infracțiune reprezintă ”una dintre puținele ipot eze de
prezumție de culpă existente în legislațiile penale .”27
Dimpotrivă, alți autori au considerat că, culpa ce se suprapune peste fapta intenționată
săvârșită , trebuie dovedită de organele judiciare. Astfel, ”dacă nu se poate dovedi culpa față
de rezultatul mai grav produs, atunci se va reț ine o infracțiune intenționată – infracțiunea de
loviri sau alte acte de violență sau pe cea de vătămare corporală. ”28 .Tot astfel, ” (…) o atare
prezumție (n.n. prezumție de culpă) nu poate fi admisă în legislația noastră, instanțele fiind
obligate să stabilească de fiecare dată, în ce a constat culpa făptuitorului în producerea
consecințelor mai grave ale faptei sale. ”29Pe de altă parte, poziția subiectivă a făpt uitorului –
intenția de a lovi/ vătăma corporal ori intenția de a ucide (animus necandi) -trebuie stabilit de
la caz la caz, pornind de la următoarele criterii : instrument folosit, numărul loviturilor, zona în
care au fost aplicate loviturile, intensitatea acestora, precum și celelalte împrejur ări concrete
ale faptei.
Într-o cauză , instanța a decis că:”nu se poate reține existența intenției inculpatului de a
ucide, în cazul în care acesta a aplicat victimei cu o coadă de mătură numeroase lovituri,
fără mare intensitate, întrucât nu au produs fracturi sau lezarea unor organe, ci numai
echimoze și excoriaț ii în diferite regiuni ale corpului, în special în regiunea fesieră și a
gambelor (ceea ce înseamnă că nu a urmărit lovirea victimei într -o regiune unde se află
organe vitale). Moartea victimei constituie, în aceste împrejurări, un rezultat neprevăzut de

25 M. Basarab, Pașca V., Miheș C., Miri șan V., ” Codul penal comentat. Volumul II. Partea specială”, Editura
Hamangiu, București, 2008, p. 190 ;
26V. Dongoroz, ”Drept penal ”, Reeditarea ediției din 1939, Editura Asociația Română de Științe penale,
București, 2000, p. 204;
27 C. Rătescu, ”Codul penal Carolal II -lea adnotat. Partea specială. Volumul III”,Editura Librăriei SOCEC &
CO S.A., București, 1937, p. 120 ;
28Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 55;
29Gh. Ivan, ”Răspunder ea penală subiectivă din perspectivă comunitară ”, DREPTUL nr. 7/2008, p.259 ;

13
inculpat, dar pe care acesta – față de constituția firavă a victimei și starea de ebrietate în
care se găsea, în raport de pregătirea lui,putea și trebuia să -l prevadă .”30
În practică au existat dificultăți în a distinge, din punct de vedere al laturii subie ctive,
între infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și cea de ucidere din culpă. Au
existat soluții ale instanței supreme în sensul că :”la uciderea din culpă și violențele trebuie să
aibă ca sursă nepriceperea sau nedibăcia făptuitorului, adică culpa acestuia. ”31 În literatura
de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia, ”dacă făptuitorul care conduce un
autovehicul agresează un pasager în timp ce conduce și apoi pierde controlul volanului și
produce și moartea celui care pe care îl agresase, va răspunde pentru un concurs de
infracțiuni între infracțiunea de loviri sau alte acte de violență și cea de ucidere din culpă,
deoarece culpa sa în producerea rezultatului nu este suprapusă peste intenția inițială de
lovire a victim ei, suprapunere specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte ”.32
În doctrină se apreciază că, în numeroase situații, faptele comise cu intenție depășită
au la bază o glumă. Astfel, un simplu act de violență, comis în glumă, va intra în structura
praeterintenției, atunci când a cauzat un rezultat mai grav. De p ildă, într-o cauză instanța a
reținut că:”inculpatul, împreună cu mai mulți prieteni, vrând să facă o glumă, a legat c apătul
unui lanț cu care era priponit un cal ce pășea pe marginea drumului, de unul dintre
picioarele victimei, iar apoi a speriat calul. Animalul a început să alerge, târând victima
aprox. 1 km pe asfalt și provocându -i moartea. În acest caz, urmarea dori tă era trântirea
victimei la pământ (ar. 193 Cod penal), dar s -a produs un rezultat mai grav, pe care autorul
nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să îl prevadă .”33
Pe de altă parte, c onform unei opinii exprimate în literatura de specialitate, ” (…) nu
trebuie înțeles însă că întotdeauna un act comis cu titlu de glumă este caracterizat de
praeterintenție. În situația în care rezultatul mai grav apare ca probabil sau chiar sigur, nu
se poate reține praeterineția , fapta trebuind să fie considerat comisă cu intenție, chiar dacă la
baza acțiunii inițiale s -a aflat ideea de glumă. Astfel, trebuie r eținută infracțiunea de omor
șinu cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în sarcina celui care, vrând să facă o

30 Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 986/1980 în ”Noul Cod penal comentat”, Sergiu Bogdan, Doris
Alina Șerban, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 404;
31 Tribunalul Supre m, Decizia nr. 986/1980, în Repertoriul 82, p. 242 ;
32 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială ”, Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 111 ;
33Tribunalul Suprem, Deciziapenală nr. 1982/1981 în Repertoriu l III, p. 184 -185;

14
glumă, a conectat clanța ușii la rețeaua ele ctrică, victima decedând în urma atingerii
clanței.”34
6. Sanc țiune

I. Acte preparatorii si tentativa
Actele preparatorii sunt acele acte materiale sau intelectuale, licite sau ilicite, prin care
se pregătește executarea hotărârii de a comite o infracțiune intenționată sau
praeterintenționată. Actele preparatorii sunt posibile în cazul infracțiunii de loviri sau
vătămă ri cauzatoare de moarte, însă nu sunt incriminate.
Potrivit art. 32 Cod penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a
săvâr și infracțiunea , executare care a fost întreruptă sau nu și -a produs efectul. Datorită laturii
subiective, t entativa nu est e posibilă la infracțiunea de loviri sa u vătămări cauzatoare de
moarte
II. Consumare
În literatura de specialitate , datorită c aracterului progresiv al infracțiuni i analizate , au
fost exprimate opinii diferite cu privire la mom entul consumări i.Unii autori susțin că această
infracțiune se consumă ”în momentul comiterii activității (acț iunii/inacțiunii)
infracționale. ”35Alți autori, dimpotrivă, opinează că infracțiunea ”se consumă la momentul
producerii rezultatului, adică al decesulu i, indiferent dacă acesta survine imediat sau după
trecerea unui anumit interval de timp. ”36
Într-o decizie, instanța supremă a statuat că:”în cazul infracțiunilor a căror existență
este condiționată de producerea unui anumit rezultat, data executării de către făptuitor a
actelor materiale ce caracterizează latura obiectivă nu coincide întotdeauna cu data
producerii rezultatului, deci cu cons umarea infracțiunii”.37
III .Epuizare
Epuizarea unei infracțiuni are loc du pă consumare a acesteia , atunci când, datorită
continuării activității infracționale ori a augmentării rezultatului ini țial, se produc ultimele

34Florin Streteanu, Daniel Nițu, ”Drept penal. Partea generală ”, Editura Universul juridic, București, 2014, p.
343-344;
35Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 56 ;
36 V. Cioclei, ”Dre pt penal. Partea specială I”., Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2017, p. 81 ;
37 Tribunalul Suprem, Decizia de îndrumare nr. 1/1987, în R.R.D. nr. 8/1987, p. 45 ;

15
urmări. Potrivit unei opinii, ”infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se
epuizează la data producerii urmării periculoase, adică a decesului victimei (infracțiune cu
durată de consumare) ”.38
IV..Sancțiune
Potrivit art. 195 Cod penal, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se
pedepsește cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Conform art. 153 alin. (2) Cod penal, răspunderea p enală este imprescriptibilă.
7. Relația cu alte infracțiuni

I. Delimitarea de infracțiunea de omor
În cazul în care survine moartea victimei, organ ele judiciare trebuie să distingă între
infracțiunea de omor, pe de o parte, și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, pe de altă parte.
Doctrina a reținut următoarele criterii dinstinctive :
Acțiunea/inacțiunea infracțională – în cazul infracțiunii de omor, activitatea
infracțională este aptă, în mod obișnuit, să provoace decesul, pe când în cazul infracțiunii de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, această activitate nu produce, de regulă, moartea
persoanei;
Raportul de cauzalitate – în ceea ce privește prima infracțiune, procesul cauzal este, de
obicei, liniar, în sensul că,există o leg ătură directă între cauză și efect.
La cea de a doua infracțiuneacest proces nu este unul liniar, fiind prezenți și alți factori
care pot fi anteriori, concomitenți sau posteriori activității infracționale.
Latura subiectivă – infracțiunea de omor se com ite cu intenție directă sau indirectă, iar
cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte cu praeterintenție.
În plus, la infracțiunea de omor, făptuitorul acționează cu intenția de a ucide –
ANIMUS NECANDI. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de s pecialitate, i ntenția de a
ucide se poate deduce di n următoarele împrejurări : ”folosirea unui instrument apt de a
produce moartea (ținând seama de felul instrumentului, dimensiuni, soliditate, greutate);
locul sau regiunea corporală unde s -au aplicat lovi turile, asup ra cărora s -a acționat;

38 Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, Bucu rești, 2016, p. 56;

16
numărul și intensitatea loviturilor ; alte împrejurări preexistent e, concomitente sau
subsecvente .”39
Într-o cauză, instanța a decis că: ”Dacă victima l -a lovit pe inculpat cu o cârjă peste
spate și încercând să îl lovească din nou, inculpatul a prins cârja și apoi i -a dat drumul,
victima dezechilibrându -se și căzând pe spate în stradă, iar în timp ce victima în vârstă de 73
de ani se afla căzută în stradă, inculpatul i -a aplicat cu putere, cu picioarele, multiple lo vituri
în zone vitale, fapta se încadrează în infracțiu nea de omor calificat, săvârșită în condițiile
circumstanței atenuante a provocării, iar nu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoarede
moarte, întrucât, aplicând victimei cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale și
având în vede re vârsta și starea de sănătate a acesteia care se deplasa cu ajutorul unei cârje,
inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei, și chiar dacă nu a
urmărit -o, a acceptat -o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea
intenției indirecte.”40
II. În ceea ce privește delimitarea de infracțiunea de ucidere din culpă, Curtea de Apel
București a statuat, într -o decizie, că sunt utilizate aceleași raționamente și criterii dinstinctive
atât cu privire la delimitarea infracțiunii care face obiectul prezentei lucrări față de
infracțiunea de omor, cât și pentru dinstincția față de uciderea din culpă.
Astfel, ”fapta inculpatului care aplicând victimei un pumn în zona feței, a determinat
astfel căderea, lovirea acesteia cu capul de dunga unei servante din lemn, și în cele din urmă,
decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, iar nu pe cele ale infracțiunii de ucidere din culpă. Spre deosebire de
aceas ta din urmă infracțiune, în cazul căreia culpa privește atât lovirea victimei, cât și
rezultatul letal produs, în privința infracțiunii prevăzut e de art. 195 Cod penal, făptuit orul
acționează cu praeterintenție, ceea ce înseamnă că numai rezultatul letal a l faptei sale, mai
grav decât cel urmărit sau acceptat, se produce din culpă.”41
Din punct de vedere al laturii subiective, într -o cauză , instanțaa statuat că : ”dacă se
stabilește că făptuitorul este în culpă în ceea ce privește moartea victimei, dar că această

39Gh. Mateuț, ”Drept penal special. Sinteză de teorie și pract ică judiciară”, Vol. I, Editura Lumina Lex,
București, 1999, p. 66 ;
40 I.C.C.J., Secția penală, Decizia nr. 292/2011, pe www.scj.ro ;
41 C.A.B., 2000, Decizia nr. 105/2000 Curtea de Apel București, Secția a II -a penală, p. 99 ;

17
culpă nu se suprapune pe intenția sa inițială de a o lovi sau de a -i produce numai o vătămare
a integrtiății corporale, fapta constituie infracțiunea de uci dere din culpă.”42
II. Delimitarea de infracțiunile de loviri sau alte acte de violență și vătămare corporală
Există două deosebiri între infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe de o
parte și infracțiunile de loviri sau alte acte de violență, respectiv vătămarea corporală, pe de
altă parte:
– rezultatul specific, respectiv moartea victimei;
– latura subiectivă – praeterintenția.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este absorbită de infracțiunea
de violență în fa milie, ultraj, ultraj judiciar , uciderea sau vătămarea nou -născutului de către
mamă. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate absorbi infracțiunea de
lovire sau alte acte de violență, vătămare corporală și lipsire de libertate, etc. Această
infracțiune poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului,
tulburararea ordinii publice , ultraj contra bunelor moravuri, ucidere din culpă, etc.
8. Aspecte procesuale

În cazul săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, acțiunea
penală se pune în mișcare și se exercită din oficiu. Potrivit art. 56 alin. (3) lit. c) Cod procedură
penală, urmărirea penală se efectu ează în mod obligatoriu de procuror, iar potrivit art. 36 alin.
(1) lit. b) Cod procedură penală, competența d e judecare în primă instanță aparține
tribunalului.
Răspunderea penală și executarea pedepsei sunt imprescriptibil e, această infracțiune
regăsindu -se în enumararea limitati vă prevăzută de art. 153 Cod pena l, respectiv art. 161 Cod
penal. În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, legea aplicabilă se determină , potrivit
doctrinei, prin raportare la ”data săvâșirii acțiunii/inacțiunii infracționale care formează
latura obiectivă, iar nu la data epuizării, prin producerea rezultatului (moartea victimei) .
Seraportează la data consumării infracțiunii și alte efecte ale legii penale, precum:
minoritatea, prescripția răspunderii penale, grațierea, etc.”43

42Decizia penală nr. 487/1987 în R.R.D nr. 9 – 12/1989, p. 124 în ” Drept penal. Partea specială”, Volumul I,
Ilie Pascu,Petre Bunenci, Editura Hamangiu, București, 20 17 p. 75 .
43 Mihail Udroiu,” Drept penal. Partea specială”, Ediția a 4 -a revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck, București,
2017, p. 68;

18

9. Jurisprudență

I. Schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor in infractiunea de loviri sau
vatamari cauzatoare de moarte (Sentință penală 14/P/ 11.02.2015 )
”Prin S entința penală nr.14/P/11.02.2015, în baza art. 386 Cod procedură penală, s -a
dispus schimba rea încadr ării juridic e a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul
P.C., din infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal , cu ref. la art. 199 al. 1 Cod
penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte , infracțiune prevăzută la art. 195 Cod
penal cu ref . la art. 199 al. 1 Cod penal. Inculpatul P.C., a fost condamnat la pedeapsa de 7
(șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte ,
infracțiune prevăzută la art. 195 Cod penal cu ref . la art . 199 al. 1 Cod penal.
Cu privire la această soluție, instanța de judecată a reținut următoarele aspecte :
Inculpatul P.C., trăiește într-o relație de concubinaj cu martora Ț,E.C. Din ancheta
socială efectuată la domiciliul martorei, a rezult at că aceasta are dintr -o relație de
concubinaj anterioară, un copil în vârstă de 8 ani care are un handicap grav, având nevoie în
acest sens de îngrijire și însoțitor permanent, iar din actuala relați e a inculpatul ui a rezultat
minora P.I., în vârstă de 3 a ni, care de asemenea este încadrată într -un grad de handicap
accentuat, ambii cop ii aflându -se în întreținerea mamei.
După decesul tatălui său, inculpatul P.C., obișnuia să o ia iarna la domiciliul
concubinei sale și pe mama sa, victima P.C., care era în v ârstă și avea probleme de sănătate,
locuind cu ei până la începutul sezonului de primăvar ă. La începutul lunii martie a anului
2014 , starea de sănătate a victimei s -a înrăutățit considerabil , aceasta deplas ându -se foarte
greu și, de cele mai multe, ori tre buia în permanență ajutată. Cu toate acestea, victima
încerca totuși să meargă singură, nu de puține ori întâmplându -se ca aceasta să cadă din pat
frecvent și să se lovească.
Ca urmare a acestor întâmplări , a împrejurării că și copilul inculpatului și cel al
concubinei aveau probleme de sănătate deosebit de grave , precum și pe fondul consumului de
băuturi alcoolice al inculpatului, între mamă (victimă) și fiu l său au început să aibă loc tot
felul de discuții contradictorii, certuri și chiar violențe exercitate de inculpat împotriva
mamei sale P.C., , fapt care a dus la deteriorarea gravă și accentuată a relațiilor dintre
aceștia.

19
În data de 27 aprilie 2014, victima, inculpatul P.C. și concubina acestuia se aflau în
domiciliu comun , împreună cu cei doi minori. Inculpatul P.C., tocmai se pregătea să facă un
grătar în curtea casei însă în momentul în care a intrat în locuință, a văzut -o pe victim a P.C.,
căzută jos, lâng ă pat. Intrigat de faptul că victima P.C., nu îl ascultă niciodată, victima a vrut
din nou să se dea jos singură din pat , fiind nevoit ca fiul său să o ridice de fiecare dată și să o
așeze înapoi în pat.
Inculpatul a lovit -o pe victimă de mai multe ori cu picioarele în zona abdomenului.
După ce i -a aplicat aceste lovituri deosebit de grave , inculpatul a ridicat victima pe pat și i -a
mai aplicat în continuare câteva lovituri cu pumnii în zona spatelui, după care a p ărăsit
încăperea . Ulte rior, concubina inculpatul ui a mers și a hrănit -o pe victimă și i -a făcut toaleta
zilnică.
În data de 28 aprilie 2014, mai exact a doua zi dimineață, în jurul orelor 7 .00,
inculpatul a plecat la domiciliul său și al mamei sale, unde a desfășurat mai multe activități
gospodărești, până în data de 30 aprilie 2014. În lipsa acestuia, concubina sa a avut grijă de
victimă în tot acest timp. Aceasta a constat at că mama inculpatului P.C. nu se simte prea bine
deoarece mânca foarte puțin, iar aceasta vorb ea extrem de greu și nu putea rosti o propoziție
până la capăt.
Îngrijorată de toate aceste evenimente, concubina inculpatului P.C., a purtat discuții
telefonice cu inculpatul P.C., iar aceasta a menționat în declarații că acesta se interesa în
permanență de starea de sănătate a mamei sale, sfătuind -o pe concubina sa să cheme
ambulanța, lucru care a fost refuzat de victimă de nenumărate ori.
În data de 30 aprilie 2014, în jurul orelor 11 .00 victima a decedat, moment în care a
fost apelat serviciul de urgenț ă 112 care a sosit la fața locului și nu a mai putut face nimic
decât să constat e decesul victimei P.C.
Din raportul de expertiză medico -legală necropsie al S .J.M. Neamț a rezultat că
moartea victimei P.C. a fost una violentă, cauza medicală a morții fiind șocul traumatic și
hemoragic la o politraumatizată cu multiple contuzii ale membrelor, fractură de piramidă
nazală, fractură costală și ruptură de splină, leziuni care au putut fi produse prin loviri
repetate cu mij loace, corpuri și de corpuri contondente. S -a stabilit în același raport de
expertiză medico -legaltă faptul că leziunile provocate victimei P.C. au vechimi diferite, unele
fiind recente, iar altele cu o vechime de 3 -5 zile.
În același sens s -a stabilit că leziunile traumatice s -au produs prin lovire activă cu
corp dur. Chiar dacă în ceea ce privește ruptura de splină s -a menționat că aceasta se putea

20
produce atât printr -un mecanism de lovire activă cu corp dur, cât și printr -un mecanism de
lovire de cor p sau suprafață dură, raportat la probele administrate și la planșele foto aflate
la dosar, instanța a constatat că ipoteza producerii prin lovire de corp dur este exclusă.
Așadar , din declarațiile inculpatului P.C. și a martorei Ț.E.C. rezultă că de multe ori,
victima încerca singură să se dea jos din pat și, nemaiputând să -și țină echilibru, cădea
destul de frecvent . Din toate planșele foto aflate la dosar ul cauzei a rezult at că în apropierea
patului nu era amplasa t niciun obiect de mică înălțime de care victima să se lovească în zona
anatomică în care se află splina, astfel că, o cădere din pat direct pe podea nu era capabilă a
produce o asemenea ruptură de splină. Cu certitudine instanța a subliniat faptul că , ruptura
de splină a fost produsă de inculpat în mod direct și nemijlocit , ca urmare a multiplelor
loviturilor aplicate victimei cu piciorul, în zona abdominală.
Raportat la probele administrate, instanța a constatat că fapta inculpatului de a lovi
pe victima P.C., mama sa,, cu pumnii și picioarele în ziua de 27 aprilie 2014, c auzându -i
leziuni acesteia care au produs decesul acesteia în data de 30 aprilie 2014, întrunește toate
elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, infracțiun e prevăzută
la art. 195 Cod penal cu ref . la art. 199 al. 1 Cod penal și nu a infracțiunii de omor ,
infracțiune prevăzută la art. 188 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 Cod penal cum s -a
reținut inițial în actul de sesizare al instanței.
Așadar , în ceea ce privește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și
infracțiunea de omor deosebirea constă în faptul că , deși la ambele infracțiuni, loviturile sunt
comise cu intenție, în cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă,
incul patul n eputând să prevadă acest rezultat, deși putea și trebuia să-l prevadă, iar în cazul
celei de a doua infracțiuni rezultatul periculos a fost prevăzut , iar inculpatul, chiar l -a dorit
sau cu toate că nu l -a dorit, l -a acceptat în mod conștient. În con secință, pentru delimitarea
celor două infracțiuni, trebuie analizată poziția subiectivă a inculpatului respectiv gradul de
vinovăție, intenția cu care acesta a acționat la săvârșirea infracțiunii.
În prezenta cauză, având în vedere faptul că inculpatul nu a folosit niciun obiect apt
să produc ă moartea victimei , nu a lovit victima într -o zonă vitală a corpului, decesul s -a
produs abia la 3 zile de la data aplicării loviturilor, fiind favorizat și de fondul patologic
preexistent, se apreciază faptul că nu a existat în intenția autorului, uciderea deliberată și
conștientă a victimei.
Faptul că acesta a avut și anterior comiterii faptei o atitudine violentă față de victimă,
pe fondul certurilor determinate de starea de boală a acesteia și de exis tența în domiciliu a

21
încă două persoane bolnave care necesitau atenție deosebită și permanentă , nu induce
automat la prezumția că inculpatul urmărea uciderea victimei, în condițiile în care nu s -a
făcut niciodată dovada aplicării unor lovituri o intensitat e mare , deosebită, care să impună
îngrijiri medicale de urgență.
Mai mult decât atât, din declarația martorului F.I. a rezult at faptul că inculpatul o
aducea în fiecare an, în perioada iernii, pe mama sa la domiciliul concubinei, tocmai pentru
a putea avea grijă de ea, aceasta fiind singura. Acest fapt denotă lipsa intenției de a ucide.
Aceeași lipsă a intenției rezultă numaidecât și din comportamentul inculpatului P.C. din zilele
imediat ulterioare aplicării loviturilor asupra victimei P.C. ,. Din declarațiile martorelor
Ț.E.C. și P.E., rezultă faptul că deși inculpatul P.C. era plecat din localitate, acesta se
interesa zilnic de starea de sănătate a mamei sale P.C., solicitându -i de mai multe ori
concubinei sale să o ducă pe victimă la spital ori de câ te ori simțea că acest lucru este
necesar.
În consecință, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a procedat la
schimbarea încadr ării juridic e a faptei din infracțiunea prevăzută la art. 188 Cod penal rap .
la art. 199 al. 1 Cod penal , în infracțiun ea prevăzută la art. 195 Cod penal făcând referire la
art. 199 al. 1 Cod penal ”.44
Apreciez că soluția instanței, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea
de omor prev. de art. 188 Cod penal cu referire la art. 199 alin. (1) Cod penal în infracțiunea
de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal raportat la art. 199
alin. (1) Cod penal este corectă.
Opinez că inculpatul nu a acționat cu intenția de a o ucide pe mama sa . Lipsa acestei
intenți i rezultă din modul în care inculpat ul P.C. a acționat. Astfel, activitatea vătămătoare a
fost realizată de acesta , în opinia me a, cu intenție directă, căci, i ntrigat de faptul că victima nu
îl ascultă și a vrut din nou să se dea jos singură, fiind nevoit să o ridice de fiecare dată și să o
așeze pe pat, inculp atul a lovit -o de mai multe ori cu picioarele în zona abdomenului. După ce
i-a aplicat loviturile, inculpatul a ridicat victima pe pat și i -a mai aplicat câteva lovituri cu
pumnii în zona spatelui, după care a plecat din cameră.
Apoi, din raportul de exper tiză medico -legală rezultă că moartea victimei a fost
violentă, cauza medicală a morții fiind șocul traumatic și hemoragic la o politraumatizată cu
multiple contuzii ale membrelor, fractură de piramidă nazală, fractură costală și ruptură de
splină, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloace, corpuri și de corpuri

44http://www.legal -land.ro/codul -penal -adnotat/art -195-lovirile -sau-vatamarile -cauzatoare -de-moarte/

22
contondente. S -a stabilit că leziunile au vechimi diferite, unele fiind recente, iar altele cu
vechime de 3 -5 zile.
Dacă victima ar fi supraviețuit, fapta ar fi fost încadrată, probabil, la infracțiunea de
loviri sau alte acte de violență în formă agravată (adică art. 193 alin. (2) Cod penal), rap. la
art. 199 Cod penal , deoarece victima a fost mama sa inculpatului .
Rezultatul mai grav, moartea victimei, s -a produs di n culpă. Achiesez la opinia
exprimată de unii autori , care afirmă, astfel cum am precizat anterior, că această culpă este
prezumată. Având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, respectiv situația în care se afla
victima, care, începând din luna martie 2014, nu se mai putea deplasa decât foarte greu și, de
cele m ai multe, ori trebuia ajutată și încerca să meargă singură, de multe ori întâmplându -se să
cadă din pat și să se lovească, cred că în prezenta cauză culpa este cu prevedere.
Pe de altă par te, am în vedere criteriile utilizate în practică pentru a deosebi
infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
– acțiunea/inacțiunea infracțională – inculpatul a lovit victima de mai multe ori cu
picioarele în zona abdomenului. După ce i -a aplicat loviturile, a ridicat victima pe
pat și i -a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii în zona spatelui , după care a plecat
din cameră;
– raportul de cauzalitate –procesul cauzal nu este unul liniar, fiind prezenți și alți
factori , care sunt anter iori activității infracționale, adică problemele grave de
sănătate alevictimei;
– latura subiectivă – nu există animus necandi, inculpa tul acționând cu intenția de a
vătăma corporal ;
– folosirea unui instrument apt de a produce moartea – inculpatul nu a folosit, în
opinia mea, un astfel de instrument. Acesta a lovit victima cu pumnii și picioarele;
– locul sau regiunea corporală unde s -au aplicat loviturile – abdomenul și spatele
victimei .
II. Deosebiri intre infractiunea de omor si infractiunea de loviri sau vatamari
cauzatoare de moarte (Decizia penală nr. 748 din 23.06.2016 )
”Prin sentința penală nr. 57/31.03.2016, în baza dispozițiilor art. 386 Cod procedură
penală Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice
din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal
în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal , cerere de schimbare a încadrării

23
juridice formulată de părțile civile C.L. și C.M.I., și cererea de schimbare a încadrării
juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195
Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal
formulată de in culpații N.C. și T.B.A.
Potrivit dispozițiilor art. 195 din Cod penal , inculpatul C.N. a fost condamnat la
pedeapsa privativă de libertate constând în 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Potrivit art .. 399 alin. 1 Cod procedură penală s -a
menținut arestarea preventivă a inculpatului C. N . Conform prevederilor art. 195 Cod penal
inculpatul T.B.A. a fost c ondamnat la pedeapsa privativă de libertate constând în 7 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ,
infracțiune prevăzută de art. 195 Cod penal.
(…)
Prima instanț ă a avut în vedere următoarele considerente în ceea ce privește
adoptarea hotărârii în prezenta cauz a:
Inculpații C.N. și T.B.A. locuiesc în comuna U., din s atul U., jud. V., aceștia fiind în
relații foarte apropiate, consătenii cunoscând faptul că aceștia sunt ”naș și fin”. S-a reținut
faptul că p e aceeași uliță cu imobilul proprietate personală a inculpatului C.N. se află și
proprietatea victimei C.C .
Inculpatul C.N. și victima C.C. se aflau în relații strânse de prietenie până în urmă cu
aproximativ doi ani când, potrivit declarațiilor inculpatului C.N., victima C.C. i -ar fi solicitat
acestuia să dea o anumită declarație într -un dosar penal în care era cercetat .
După acest eveniment au apăru t destul de frecvent mai multe discuții în
contradictoriu , dar și diverse jigniri pe fondul refuzului inclupatului C.N. de a da declarații
mincinoase într -un dosar penal în care era cercetat C.C., în principal discuțiile și jignirle
erau purtate între inculpatul C.N. și victima C.C., . Totuși, în anumite dăți, în aceste
scandaluri au fost implicate ocazional și soția victimei, numita C.L., prec um și soacra
incul patului, în persoana numitei V.I.
În data de 22.07.2014, inculpații s -au întâlnit la locuința lui C.N. aproximativ în jurul
orei 16:30, unde aceștia au consumat mai multe tipuri de băuturi alcoolice și au stat de vorbă
având totodată intenția de a progra ma împreună o parte a concediului din vară. Tot în acest
loc s-au aflat și fiul lui C.N., C.F., soția și soacra aceluiași inculpat, C.C. și respectiv numita
V.I. Aproximativ î n jurul orei 18:30, martora V.I., soacra inculpatului, a plecat la un magazin

24
ce se afla poziționat în centrul satului pentru a face diverse cumpărături . Pentru a se deplasa
la acel magazin, numita V.I. a fost nevoită să treacă prin dreptul casei victimei C.C. , care
tocmai d eschidea în acel moment porțile de acces auto.
Pe fondul relațiilor tensionate dintre cele două familii, martora și victima și -au
adresat reciproc cuvinte jignitoare și injurii, martora continuându -și totuși drumul spre
magazin. La revenirea acesteia spre casă a mai existat un schimb scurt de replici cu victima
C.C., în aceeași termeni jignitori.
Când a ajuns acasă, martora V.I. a povestit toate cele întâmplate între ea și victima
C.C,. Fiind foarte d eranjat de faptul că soacra ”nașului” său a fost jignită de către victima
C.C., cu care chiar și el însuși avusese în trecut mai multe schimburi de replici jignitoare,
inculpatul T.B.A. a luat hotărârea de a suna victima C.C., pentru a -i cere socoteală în ceea ce
privește atitudinea sa.
Așadar , din probatoriul administrat în cauza reiese că în interv alul orar 1 9:15-19:42
au existat 4 apeluri către telefonul personal al victimei C.C. . În legătură cu acest aspect
martora C.L. susține că au existat aproximativ 7 apeluri primite de soțul său C.C., ocazie cu
care a ceasta a putut recuno aște vocile celor doi inculpați care îl chemau insistent pe C.C. să
se bată și să își rezolve problemele dintre ei ”ca bărbații”. Inițial victima nu a dat crezare
cerințelor inculpaților, dar insistența și modul acestora de a-l provoca l-au determinat până
la urmă să dea curs acestor chemări . În drumul spre locuința lui C.N., C.C. a fost văzut
vorbind la telefon de către martorul B.N. Întrebând victima ce se întâmplă , aceasta a răspuns
că se ceart a cu ”C.”, dar nu a dat ascultare nici îndemnurilor martorului B.N. de a se liniști,
pentru că nu m erita din toate punctele de vedere ca acesta să se certe cu familia C.
(…)
După întâlnirea cu martorul B.N., victima C.C., despre care inculpații au susținut că
era sub influența băuturilor alcoolice, s -a deplasat la locuința inculpatului C.N. și aici ambi i
inculpați susțin că un timp au discutat cu acesta destul de civilizat și chiar a fost invitat să
bea un pahar de vin cu ei la masa amplasată în curtea a doua, sub un măr.
Starea avansată de ebrietate a victimei a fost confirmată de mențiunile din foaia de
observație nr. 35964 a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” Focșani. Inculpații susțin că
în momentul în care , prin curte a trecut martora V.I., victima a început dintr -o dată, din nou
să o înjure, ceea ce l -a deranjat pe inculpatul C.N. care i -a aplicat o lovitură cu palma peste
față, determinând -o astfel să se dezechilibre ze și să cadă la pământ.

25
Inculpații s -au apropiat de victima căzută la pământ și au început să o lovească cu
pumnii și picioarele peste cap și în abdomen. Victima C.C. a rămas inconștientă, iar la un
moment dat aceasta a fost stropită cu apă de către incul patul C.F., lucru care a fost observat
ulterior și de către soția și fiica victimei.
La apelurile insistente ale soției sale, C.C. a reușit să răspundă, relatându -i acesteia
de îndată că a fost bătut de către inculpații C.F. și T.B.A. Victim a C.C. a fost scoasă la
poartă de către inculpatul C.N. și de către martora V.I., iar de aici , victima C.C. a fost
preluat ă de către soția și fiica sa, care l-au sprijinit pe acesta să meargă de urgență acasă.
Ajuns acasă, s tarea de sănătate a victimei s -a înrăută țit vizibil întrucât acesta se
plângea constant de dureri puternice la nivelul abdomen ului. S-a efectuat în acest sens apelul
de urgență la nr. 112, la fața locului deplasându -se un echipaj de ambulanță care i -a acordat
de urgență îngrijiri medicale pentru stabilizare . Victima C.C. a fost transportată la Spitalul
de Urgență Județean ”Sf . P”, unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale în data de
23.07.2014.
Victima a fost internată în secția Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență Județean ”Sf.
P.” F., în perioada 23.07 -31.07.2014 având diagnosticul ”Politrumatism cauzat prin
agresiune. Abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic peritonitic). Ruptură duoden. Contuzii
unghi colic drept cu dilacerare precum ș i efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă.
Hemoragie internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism
toracic drept cu echimoză lateral. TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis sever cu MSOF.
Stare de ebrietate”. Datorită complicațiilor postoperatorii care au intervenit , victima C.C. a
decedat la data de 31.07.2014.
(…)
Pe parcursul desfășurării urmăririi penale a fost întocmit un prim raport de necropsie
medico -legală nr. …/A/2014 din 22.01.2015, c are a constatat că moartea victimei C.C. a fost
una violentă, iar cauza medicală a decesului a fost șocul septic (cu bronhopneumonie
generalizată și insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul
postoperator al unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundar ă și
contuzii la nivelul colonului drept (pentru care s -au efectuat duodenorafie și hemicolectomie
dreaptă). În raportul de expertiză s-a precizat că leziunile la nivelul extremității cefalice
constatate cu ocazia autopsierii s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure (posibil
mijloace specifice omului) la nivelul peretelui abdominal anterior, toate acestea putând data

26
din 22.07.2014. Victima a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în poziția culcat
(decubit dorsal).
Prin același raport de expertiză medico legală s-a făcut precizarea că nu s -au
constatat omisiuni sau greșeli în ceea ce privește acordarea asistenței medicale pe parcursul
internării victimei, dar evoluția nefavorabilă a evenimentelor s -au datorat exclusiv
complicațiilor provocate de leziuni și cele datorită infecțiilor. Între leziunile traumatice
constatate la autopsia medico -legală și deces există o legătură de cauzalitate in directă
(predominant violentă).
La momentul efectuării în UPU în 22.07.2014, ora 22:10, ecografia abdominală a
evidențiat lichid liber intraperitoneal , iar starea generală a victimei a impus monitorizare
activă și reevaluare în dinamică. S -a stabil it diagnosticul pneumoperitoneu posttraumatic,
traumatism tora co-abdominal, traumatism cranio -facial , iar la ora 08:40 pacientul a fost
transferat la clinica chirurgie -ATI. Intervenția chirurgicală a avut loc încep ând cu ora 09:45.
Pacientul a fost stabil în cursul nopții și a intrat în operație fiind stabil hemodina mic.
Din momentul în care pacientul a fost diagnosticat cu sindromul de abdomen acut
perforat cu pneumoperitoneu, pregătirile pentru operația chirurgical ă au durat aproximativ o
oră și 45 de minute (incluzând totodată diagnosticul radiologic și transportu l pacientului)
ceea ce din punct de vedere medical se află între limitele de timp acceptate.
S-a precizat în expertiz a medico legală faptul că sindromul de abdomen acut cu
pneumoperitoneu a impus efectuarea de urgență a intervenției chirurgicale care nu a fost
întârziată sau amânată , fiind efectuată imediat și în timp util , după ce s -a confirmat
diagnosticul de abdomen acut chirurgical . Monitorizarea pacientului a fost efectuată în mod
corect. Antibioterapia a fost gesti onată în mod corect efectuându -se în faza inițială empiric
conform protocoalelor, iar după efectuarea antibiogram ei a fost adaptată introducerea de
colistin pentru pseudomonas aeruginosa.
În contextul traumatic al victimei , starea de sepsis nu era posibil a fi prevenită prin
gesturi sau acțiuni medicale, arătându -se în tot acest timp că flora microbiană pusă în
evidență prin examenul microbiologic face parte din categoria infecțiilor instraspitalicești.
Nici măcar expertul consilier care a fost propus de către inculpatul C.N., nu a putut
rețin e cu certitudine și neîndoielnic ruperea lanțului cauzal între leziunile traumatice și
deces . Acesta a apreciat totuși că au existat deficiențe în acordarea asistenței medicale,
deficiențe care au constituit așadar un factor determinant în ceea ce privește de cesul victimei
C.C., diminuând semnificativ șansele acestuia de supraviețuire.

27
(…)
Starea de fapt ce a fost reținută rezultă că atât în cursul urmăririi penale, cât și al
cercetării judecătorești respectiv : plângerea victimei, procesele verbale de intervenție la
eveniment, actele medicale, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto,
declarațiile martorilor, rapoartele de expertiză medico -legală și opinia expertulu i, toate
corobora te și cu declarațiile ambilor inculpați care au recunoscut în tot acest timp că au lovit
într-adevăr victima C.C.
Raportat la întreg probatoriul administrat , instanța de judecată a constat at că faptele
inculpaților C.N. și T.B.A. constând în faptul că, împ reună au lovit, în mod repetat și cu forță
deosebită, cu pumnii și picioarele, în zona capului și abdomenului, pe vecinul lor C.C. în
seara zilei de 22.07.2014, provocându -i acestuia un politraumatism cauzat prin agresiune cu
abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic și peritonic), ruptură de duoden, contuzii unghi
colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic, peritonită fecalidă, hemoragie internă
prin ruptură de mezenter, hematom retroperitoneal dre pt, traumatism toracic drept cu
echimoză laterală și TCC acut deschis care au condus în final la deces ul acestuia în data de
31.07.2014, întrunesc pentru fiecare dintre cei doi inculpați , toate elementele constitutive ale
infracțiunii de loviri sau vătămăr i cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal,
fiind îndeplinite astfel toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii.
Cu privire la formularea cereril or de schimbare a încadrării juridice, instanța a
constatat faptul că părțile civile C.L. și C .M.I., prin reprezentant legal, au solicitat
schimbarea încadrării ju ridice în infracțiunea de omor.
Instanța a constatat că, ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de
moarte de infracțiunea de omor este tocmai împrejurarea că, deși în cazu l ambel or
infracțiuni, loviturile sunt aplicate cu forma de vinovăție a intenție i, în cazul primei
infracțiuni moartea victimei s-a produ s din culpă, întrucât inculpatul fie a prevăzut rezultatul
faptei lui, dar a crezut în mod greșit că nu se va produce, fie nu a prevăzut acest rezultat, deși
putea și trebuia să prevadă. În cazul celei de a doua infracțiuni rezultatul deosebit de grav a
fost prevăzut, iar inculpatul l -a dorit și/sau l-a urmărit ori cu toate că nu l -a dorit și urmărit ,
l-a acceptat în mod conștient. Astfel, în consecință, pentru delimitarea celor două infracțiuni,
trebuie a fi analizată poziția subiectivă a inculpatului respectiv intenția cu care acesta a
acționat la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
În speță propusă , având în vedere faptul că inculpații nu au folosit în comiterea
infracțiunii un obiect apt să produc ă moartea respectiv nu au lovit victima vizând conștient o

28
anumită zonă vitală a corpului, că decesul s -a produs la 9 zile de la data aplicării lo viturilor,
fiind favorizat și de un fond patologic preexistent, precum și de alte cauze medicale
intervenite ulterior, instanța a apreciat că inculpații nu au av ut intenția de a ucide victima.
Este adevărat faptul că acțiunea violentă a inculpaților a fost concomitentă însă acest lucru
nu este catalogat ca fiind suficient pentru a putea să se rețin ă existența intenției acestora de a
ucide victima, având în vedere că atât inculpații cât și victima au discutat civili zat chiar
înainte de momentul lovirii, victima avea o vârstă relativ tânără (43 de ani), ceea ce permite
o pre zumție generală că persoanele de această vârstă pot avea o rezistență fizică mai mare,
precum și faptul că nu se poate reține fără rezervă că aplicarea loviturilor asupra victimiei
pledează pentru lovire mare intensitate . Chiar dacă în urma acestor lovituril s -a produs
ruperea unor organe interne (duoden, mezenter), Asemenea fapt presupune în mod evident
aplicarea unei forțe mai mari , iar decesul a intervenit și ca urmare a altor cauze ulterioare,
după cum s -a arătat mai sus, situație în care există un dubiu în ceea ce privește aplicarea
lovituri lor cu o intensitate atât de mare încât să permită fără echivoc reținerea intenți ei
directe de a suprima viața victimei C.C.
Lipsa intenției rezultă și din comportamentul ambilor inculpați care s -au oprit din
lovirea victimei C.C. când aceasta a devenit brusc inconștientă și chiar au încercat, împreună
cu membrii familiei inculpatului C.N., să ofere prim ajutor victimei. De asemenea n ici
invitarea telefonică a victimei pentru a rezolva problemele ”ca bărbații” nu poate indic a altă
intenție a inculpaților decât cel mult de a o bate pe victimă.
Pentru aceste considerente, instanța de judecată a apreciat că nu există suficiente
elemente care să permită reținerea intenției directe sau indirecte de a ucide victima,
inculpații lovind victima cu forma de vinovăție a intenție i, însă moartea fiind provocată de o
culpă , astfel că, potrivit prevederilo r art. 386 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată
cererea de schimbare a încadr ării juridic e din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod
penal formula tă de părțile civile.
Așadar , fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte , infracțiune prevăzută de art. 195 Cod penal, fapta acestora fiind
prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăți e respecti v praeterintenția, este
nejustificată și imputabilă fiecăruia dintre cei doi.

29
Jignirea soacrei inculpatului C.N. ar fi putut constitui într-adevăr o situație
provocatorie, însă doar pentru acest inculpat și cel mult raportat cu prima palmă aplicată
victimei, nu și pentru ceea ce a urmat după aceasta.
(…)
Împotriva hotărârii respective au declarat de îndată apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Vrancea, inculpații C.N. și T.B. și părțile civil e C.L. și C.M.I. Parchetul de pe
lângă Tribunalul Vrancea a aprecia t că hotărârea instanței de fond este nelegală sub
aspectul greșitei soluționări a laturii civile pri vind respingerea cererii de obligare a
inculpaților la plata unei prestații periodice pentru minora C.I. începând cu data producerii
prejudiciului și nu cu data pronunțării hotărârii apelate. În plus , apreciază că și pedepsele
aplicate celor doi inculpați sunt mult prea mici raportat la ceea ce s -a întâmplat solicitând
majorarea acestora.
Inculpații au considerat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală sub
doar sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzato are
de moarte, motivând că aceștia nu au intenționat să suprime niciodată viața victimei C.C.,
precum și faptul că , din toate concluziile rapoartelor de expertiză medical ă efectuate în
prezenta cauză a rezultat numaidecât faptul că decesul victimei C.C. s-a datorat nu datorită
loviturilor aplicate, ci datorită dobândirii unei infecții intraspitalicești în perioada în care i s –
au acordat victimei C.C. îngrijiri medicale de specialitate.
În subsidiar, ambii inculpați au solicit at ca în cazul condamnării lor pentru faptele
deduse judecății să se țină cont de faptul că în fața judecătoriei de fond aceștia au solicitat
judecarea pe baza procedurii simplificate, cerere care a fost respinsă în mod eronat de către
instanța de fond.
Astfel, p artea civilă C.L., în calitate de reprezentant al minorei C.M.I. și în nume
propriu a apreciat numaidecât că hotărârea instanței de fond a fost netemeinică și nelegală ,
atât sub aspectul laturii civile , cât și sub aspectul laturii penale a prezent ei cauzei. Aceasta a
solicit at schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina ambilor inculpați din
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor, precum și obligarea
celor doi inculpați în solidar la plata unei obligații lunare de întreținere în favoarea minorei
C.M.I., de la data săvârșirii infracțiunii și până la majoratul acesteia , în afară de pensia de
urmaș pe care aceasta o primește.
În data de 31.05.2016, l a termenul de ju decată, instanța a avut în vedere toate
motivele invocate astfel că aceasta a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor

30
reținute în sarcina inculpaților C.N. și T.B.A. respectiv schimbarea încadrării juridice a
faptelor săvârșite din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod
penal în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal. Analizând așadar cauza
prin prisma tuturor motivelor de apel invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege,
Curtea a rețin ut următoarele:
Instanța de fond în mod judicios a constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către
inculpații C.N. și T.B.A., dar aceasta nu a stabilit încadrarea juridică corectă, legală și
corespunzătoare raportat la situați a de fapt relevată și a probelor administrate în cauză.
Victima C.C. a fost internată în secția de Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență
Județean ”Sf. P.” F., în perioada 23.07 -31.07.2014 având următorul diagnostic :
”Politrumatism prin agresiune. Abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic peritonitic).
Ruptură duoden. Contuzii unghi colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic.
Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal
drept. Traumatism toracic drept cu echimoză lateral. TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis
sever cu MSOF. Sta re de ebrietate”.
Pe parcursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de necropsie medico -legală nr.
160/A/2014 din 22.01.2015, c are a constat că moartea victimei C.C. a fost una violentă, iar
cauza medicală a decesului a fost șocul septic (cu bronhopneumonie generalizată și
insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul postoperator al
unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundar ă și contuzii la nivelul
colonului drept (pentru care s -au efectuat duodenorafie și hemicolectomie dreaptă).
În acest raport de expertiză s -a mai menționat și faptul că leziunile la nivelul
extremității cefalice s-au putut produce prin loviri cu și de cor puri dure (posibil mijloace
specifice omului) la nivelul peretelui abdominal anterior, toate putând data din 22.07.2014.
Rezultă așadar faptul că v ictima C.C. a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în
poziția culcat (decubit dorsal).
Același ac t medical prevede că nu s -au constatat omisiuni sau greșeli în acordarea
asistenței medicale pe parcursul internării victimei, evoluția nefavorabilă a leziunilor
traumatice suferite s-au datorat exclusiv complicațiilor redutabile (atât cele de natura și
localizarea leziunilor, cât și cele de natură infecțioasă). Astfel, între leziunile traumatice
constatate la autopsia medico -legală și deces există o legătură de cauzalitate indirectă
(predominant violentă).

31
Pe par cursul judecății, la solicitarea ambilor inculpați, s-a efectuat o nouă expertiză
medico -legală, prin care s -a concluzionat în cele din urmă că moartea victimei C.C. a fost
una violentă, din toată documentația medicală a rezultat faptul că moartea acestuia s-a
datorat unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, contuzii colon drept și peritonită
secundară pentru care s -a intervenit chirurgical și care s -a complicat în evoluție cu șoc
septic, între leziunile traumatice și deces existând însă o legătură d e cauzalitate indirectă.
Din toate probele administrate în cauză a rezult at că cei doi inculpați au acționat
împreună în cadrul unei activități infracționale indivizibile pentru lovirea victimei C.C.
Inculpații au aplicat victimei C.C. lovituri de mare int ensitate în zone anatomice vitale,
lovituri care au provocat fără îndoială leziuni grave în special la nivelul abdomenului ,
lovituri și agresiuni care au dus la ruptură de duoden, ruptură de mezenter, precum și
contuzie colon drept.
Așadar, toate l ovituril e aplicate de către cei doi inculpați au fost multiple și au vizat
zone vitale ale corpului, respectiv zona abdomen ului, a torace lui și a capului. Multitudinea
loviturilor aplicate concomitent de ambii inculpați, chiar și după căderea acesteia la pământ,
lovituri de mare intensitate, lovituri aplicate cu pumnii și picioarele au condus la concluzia
că inculpații chiar dacă nu au urmărit în mod expres uciderea victimei , au acceptat faptul că
loviturile aplicate asupra acesteia pot sau ar putea să aibă consecințe deosebit de grave
asupra sănătății acesteia, inclusiv să ducă la deces.
În concret, Curtea a constatat faptul că inculpații au aplicat împreună lovituri
multiple victimei cu pumnii și picioarele, lovituri de o intensitate mare , deosebit ă, lovituri
aplicate în zone considerate vitale care au dus în final la deces ul victimei , fiind așadar
întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu a le infracțiunii de lovituri
cauzatoare de moarte.
Din rapoartele de expertiză med ico-legale existente , inclusiv expertiza efectuată la
cererea inculpaților , a rezult at numaidecât că leziunile traumatice au fost produse prin lovire
cu sau de corpuri dure și că au pus neîndoielnic în primejdie viața victimei C.C.
Cu privire la toate motivele arătate cu privire la latur a subiectivă, Curtea a reținut că
nu este incidentă preterintenția specifică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte , în sensul
că, decesul victimei nu s-a datorat loviturilor aplicate de către in culpați, ci ca urmare a unor
împrejurări exterioare ce nu au fost și nu au putut fi avute în vedere de către inculpați și au
condus la producerea unui rezultat periculos care a fost în cele din urmă neurmărit și
neacceptat de către aceștia. În acest co ntext, s-a constatat că în mod judicios instanța de fond

32
nu a reținut existența unei legături de cauzalitate între decesul victimei C.C. și apariția unei
infecții intraspitalicești care a condus la deces ul acesteia.
Această concluzie a rezultat atât din conținutul celor două expertize medico -legale din
care a rezult at că între leziunile traumatice constatate la autopsia medico -legală și deces
există legătură de cauzalitate predominat ind irectă (predominant violentă).
Cu privire la analizarea lanțul ui cauzal ce a dus la decesul victimei s -a constat at că
acesta se datorează numaidecât întregii activității a inculpaților care în urma loviturilor
aplicate au determinat internarea în spital a numitului C.C. cu multiple leziuni din tre care
unele su sceptibile de a pune în primejdie viața acesteia.
S-a ajuns la concluzia că d acă inculpații nu ar fi agresat victima, cauzându -i leziuni
grave aceasta nu ar mai fi fost necesar a fi internată în spital și astfel nu ar fi fost infestată cu
o infecție intraspitalicească care a dus la deces ul acesteia.
În prezenta speță, intervenția chirurgicală a fost necesară ca urmare a traumatismel or
suferite de către victimă a sta datorită loviturilor aplicate de către cei doi inculpați . Astf el
dacă loviturile nu ar fi fost aplicate, infecția intraspitalicească nu ar fi existat, iar victima
C.C. era astăzi în viață. Față de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că inculpații au
săvârșit infracțiunea de omor , infracțiune prevăzută de art . 188 Cod penal și nu infracțiunea
de lovituri cauzatoare de moarte , infracțiune prev. de art. 195 Cod penal așa cum a reținut în
mod eronat instanța de fond.
Curtea a dispu s condamnarea celor doi inculpați , numiții C.N. și T.B.A. la pedeapsa
principală a închisorii pentru infracțiunea de omor , infracțiune prevăzută de art. 188 Cod
penal, pedepse ce au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că
inculpații sunt la prima abatere , aceștia au conștientizat și au regretat în cele din
urmă rezultatul deosebit de grav al faptelor săvârșite (…)”.45
Opinez a fi legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de control judiciar, în
sensul reținerii infracțiunii de omor, deoarece, apreciez că, activitatea infracțională a
inculpaților depășește intenția de a vătăma corporal victima.
Această aserțiune este susținută de :
– activitatea infracțională – inculpații s -au apropiat de victima căzută la pământ și -au
aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și în abdomen până ce
aceasta a ajuns în stare de inconștiență;

45https://www.jurisp rudenta.com/jurisprudenta/speta -nse467g/

33
– latura subiectivă – cred că inculpații au acționat cu intenție indirectă, au prevăzut
posibilitatea ca victima să decedeze, având în vedere numărul și intensitatea loviturilor și
zonele în care aces tea au fost aplicate, și deși nu au urmărit moartea acesteia, au acceptat
posibilitatea producerii decesului;
– regiunile corporale unde s -au aplicat loviturile – zone vitale: cap, torace și
abdomen;
– numărul și intensitatea loviturilor – din starea de fa pt reținută de prima instanță
reiese faptul că cei doi inculpați au continuat să lovească cu pumnii și picioarele
victima căzutăla pământ, cauzându -i, printre altele, un traumatism abdominal cu
ruptură duodenală, peritonită secundară și contuzii unghi colic drept cu dilacerare
și efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de
mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism toracic drept cu echimoză
lateral. TCC acut închis.

34
CONCLUZII

Consider că dreptul la integritatea corporală și sănătate, alături de dreptul la viață și
dreptul la libertate, reprezintă un drept fundamental al persoanei. Mă raliez opiniei exprimate
în literatura de specialitate de unii autori, în sensul că, infracțiunea de loviri sau vătămă ri
cauzatoare de moarte , ca rezultat al intenției de a vătăma corporalși al culpei cu prevedere, ar
trebui inclusă în rândul infracțiunilor contra vieții , ca o formă atenuată a infracțiunii de omor –
asemănător infracțiunii de ucidere la cererea victimei – relevant fiind, în acest sens, rezultatul
specific raportat la latura subiectivă.
Nu sunt de acord cu forma de vinovăție cu care se comite infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte. În cadrul laturii subiective (praeterintenția) se rețin at ât
intenția de a vătăma, cât și culpa față de decesul victimei. În doctrină se apreciază că
rezultatul mai grav îi poate fi imputabil autorului cu titlu de culpă, cu sau fără prevedere.
Încadrarea juridică a unei fapte concrete, de pildă, lovirea unei persoane cu o carteîn
cap, determinând căderea și lovirea cu capul de dunga unei servante din lemn, urmată de
deces, trebuie stabilită având în vedere toate împrejurările în care a fost comisă.
Opinez că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de m oarte ar trebui reținută
doar atunci când rezultatul specific – moartea victimei – se datorează culpei fără prevedere.
De pildă, în si tuația de fapt redată anterior – făptuitorul lovește victima cu cartea în cap în
apropierea unei servante – apreciez că, încadrarea juridică trebuie să reprezinte rezultatul
examinării atente a tuturor împrejurărilor cauzei, respectiv: pe rsonalitatea făptuitorului, rel ația
acestuia cu victima, experiența de viață, vârsta, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta,
mijloacel e folosite, atitudinea psihică a făptuitorului în timpul și ulterior comiterii faptei, etc.
Nu se poate pune semnul egalității înt re un adolescent de 15 ani care î și lovește fratele
cu o carte în cap, agitat fiind din cauza faptului că acesta i -a luat te lefonul și , de pild ă, un
medic, care î și lovește soția în ace leași împrejurări . În prima situație este cert că va fi reținută
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, deoarece adolescentul a avut intenția
de a-i aplica fratelui o corecție fizică , rezultatul mai grav producându -se (având în vedere
vârsta sa, dinamica evenimentelor, experiența de viață, împrejurarea în care fapta a fost
comisă) din culpă fără prevedere.
Însă, în cea de a doua situație, cred că făptuitorul, având în vedere per sonalitatea sa, a
prevăzut posibilitatea că odată lovită în cap, victima s -ar putea dezechilibra și lovi de

35
marginea servantei , considerând fără un temei suficient că aceasta nu se poate produce în
concret. Apreciez că odată ce făptuitorul deși nu acceptă rezultatul faptei sale, considerând
fără temei că acesta nu se va produce, prevede acest rezultat, nu se mai poate vorbi despre
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Această abordare a doctrinei și a practicii judiciare consider că, conduc, în unele
situații la soluții eronate.
Nu se poate pune semnul egalității între adolescentul făptuitor (din stare a de fapt
redată anterior) și făptuitor ul medic careprofitând că în încăpere nu se mai află nimeni, își
loveș te victima, care stătea cu sp atele la el, în cap, fiind sigur , având în vedere locul comiterii
faptei, că odată ce o lovește în cap, victima se va dezechilibra și va cădea peste servantă, se va
lovi la cap, cu consecința decesului , reușește să ”mascheze” animus necandi, organele
judic iare reținând culpa cu prevedere, cu consecința încadrării faptei în infracțiunea de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte.
Consider că ar fi extrem de dificil, sau chiar imposibil, ca organele judiciare să poată
demonstra că medicul a acționat cu inten ția de a ucide victima, pe baza mijloacelor de probă
pe care le -ar putea administra: cercetare la fața locului, fotografii, declarația inculpatului, care
evident nu ar recunoaște că a acționat cu intenție, raportul de expertiză întocmit în cauză, din
care ar reieși legătura de cauzalitate între faptă și rezultat, respectiv mijlocul folosit – o carte. ..
Prin urmare, cred că o analiză mai atentă a laturii subiective a acestei infracțiuni,
urmată de modificarea dispozițiilor art. 195 Cod penal, în sensul preci zării, că fapta de lovire
sau alte acte de violență ori vătămarea corporală care a cauzat moartea victimei, constituie
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, exclusiv în situația în ca re rezultatul
mai grav îi este imputabil făptuitorulu i din culpă fără prevedere, ar reprezenta un obstacol în
pronunțarea unor soluții eronate.

BIBLIOGRAFIE

TRATATE/CĂRȚI :
1. Basarab M. , Pașca V., Bă dilă M., Miheș C., Mirișan V., ”Codul penal comentat .
Volumul II. Partea specială”, Editura Hamangiu, București, 2008;
2. Bodea R .,”Drept penal. Partea specială ”, vol. I, Editura Impremeriei de Vest,
Oradea, 1999;
3. Bodea R .,”Drept penal. Partea specială”, Editura Hamangiu, București, 2008 ;
4. Bogdan S., Șerban D.A.,”Drept penal. Partea specială ”, Editura Universul Juridic,
București, 2017 ;
5. Bogdan S., Șerban D.A., ”Noul Cod penal comentat ”, Editura Universul Juridic,
București, 2014;
6. Bulai C., Filipaș A., Mitrache C .,”Instituții de drept penal. Partea generală. Curs
selectiv pentru examenul de licență” – Editura TR EI, București, 2006;
7. Cioclei V., ”Drept penal. Partea specială I .”, Ediția 2, Edi tura C.H. Beck, București,
2017 ;
8. Dongoroz V., ”Drept penal” , Reeditarea ediției din 1939, Editura Asociația Română
de Științe penale, București, 2000 ;
9. Dongoroz V., ”Explicații teoretice ale Codului penal român ”, Ed. All Beck, Ediția a
II-a Ed. Academiei Române, vol. III, București, 2003;
10. Ivan Gh., ”Răspunderea penală subiectivă din perspectivă comunitară ”, DREPTUL
nr. 7/2008 ;
11. Ivan Gh., Ivan M. -C.,”Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal” ,
Editura C.H.Beck, București, 2017;
12. Mateuț Gh. ,”Drept penal special. Sinteză de teorie și practcă judiciară ”, Vol. I,
Editura Lumina Lex, București, 1999 ;
13. Loghin O., Filipaș A., ”Drept penal. Partea specială .”, Editura didactică ș i
pedagogică, București, 1983 ;
14. Pascu I., Bunenci P., ”Drept penal. Partea specială ”, Volumul I, Editura Hamangiu,
București, 2017;

15. Rătescu C. , Pop T., Dongoroz, V., Papadopolu M. , ”Codul penal Carol al II -lea
adnotat. Partea specială. Volumul III ”, Editura Librăriei SOCEC & CO S.A.,
București, 1937;
16. Streteanu F., Nițu D., ”Drept penal. Partea generală” , Editura Universul J uridic,
București, 2014;
17. Udroiu M., ”Drept penal. Partea specială .”, Ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck,
București, 2016 ;
18. Udroiu M., ”Drept penal. Partea specială ” Ediția a 4 -a revizuită și adăugită, Ed itura
C.H.Beck, București, 2017 ;

ARTICOLE/ studii
1. R.R.D și R.D.P: ”Probleme de drept din practica Tribunalului Suprem, Colegiul
penal ” în R.R.D. nr. 12/1967, p. 99 ; R.D.P. nr. 4/1999, p. 147; R.D.P. nr. 3/2003, p.
120; R.R.D. nr. 8/1987 ;
2. Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 209/1977,în Repertoriul nr. 82, p.
244;Trib. Suprem, Decizia nr. 986/1980, în Repertoriul nr. 82, p . 242; Trib. Suprem,
Dec. pen. nr. 1982/1981 în Repertoriu III,.

LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ
1. Constituția României;
2. Codul penal 1864;
3. Codul penal 1968;
4. Codul penal din 1936;
5. Noul Cod penal;
LEGI SLAȚIE EUROPEANĂ
1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
WEB SITE -URI
1. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -nse467g/ accesat la data de
24.02.2018;
2. http://www.legal -land.ro/codul -penal -adnotat/art -195-lovirile -sau-vatamarile –
cauzatoare -de-moarte/ accesat la data de 04.03.2018 ;
3. http://www.roger -univ.ro/studenti/avizier -virtual/note -de-curs/drept -penal -partea –
speciala.pdf accesat la 10.02.2018;

4. https://avocatstoean.ro/jurisprudenta/loviri -si-alte-vatamari/infractiunea -de-omor -si-
infractiunea -de-loviri -sau-vatamari -cauzatoare -de-moarte -diferente -incadrarea –
juridica -corecta/ accesat la 08.06.2018 ;
5. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -vevo9l4/ accesat la 05.06.2018 ;
6. www.scj.ro accesat la 13.03.2018, 05.01.2018, 05.04.2018;
7. https://vdocuments.site/aspecte -teoretice -si-practice -privind -infractiunea -de-
loviri.html accesat la 08.07.2018 ;
8. www.legalis.ro accesat la 05.04.2018, 20.03.2018, 17.02.2018;