Prof. univ. dr. FLORIN-DAN PUSCACIU [610393]

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ȚI
DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂȚĂ MÂNT LA
DISTAN ȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE

Prof. univ. dr. FLORIN-DAN PUSCACIU
Asis. univ. drd. ROSE-MARIE PUSCACIU
MACROECONOMIE
Anul I, Semestrul II

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
2

CUPRINS

1. Indicatorii macroeconomici, piata bunurilor la nive l macroeconomic.
Venitul, consumul, economiile si investitiile
Consideratii generale 7
Descrierea indicatorilor 10
Compozitia PIB-ului 15
Investitia egala cu economia-mod alternativ de abor dare a
echilibrului pietei bunurilor 28
Venitul 30
Consumul si economiile 32
Investitiile 38
2. Piata capitalului
Trasaturi generale 50
Oferta de titluri 57
Elemente de piata monetara 60
3. Piata muncii-salariul, somajul si inflatia
Cererea pentru un factor de productie 80
Oferta de forta de munca 88
Influenta asupra bunastarii sociale 94
Somajul 101
Inflatia 108
4. Comertul international
Fundamentarea comer țului interna țional pe baza teoriei
avantajului comparativ a lui David Ricardo 122
Rela ția dintre pre țurile bunurilor și salariu 132
Efectele benefice ale comer țului interna țional 138

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
3
INTRODUCERE
Macroeconomia studiaz ă economia na țional ă și economia mondial ă, precum
și modul în care se formeaz ă și evolueaz ă agregatele macroeconomice. Scopul
teoriei macroeconomice este acela de a explica pre țurile medii precum și
venitul total, produc ția total ă și utilizarea global ă a for ței de munc ă. De
asemenea, teoria macroeconomic ă mai studiaz ă efectele pe care le au ac țiunile
de reglementare ale puterii publice (impozite, chel tuieli publice, deficit public)
asupra veniturilor totale și ansamblului locurilor de munc ă.

Lucrarea are un scop didactic, formativ și instructiv, iar prin aplica țiile
prezentate este, în acela și timp, și un ghid practic la îndemâna celor interesa ți,
care fac cuno știn ță cu elementele teoretice fundamentale ale obiectulu i și
metodei de cercetare a macroeconomiei, cu principii le, procedeele și
instrumentele specifice utilizate în modelarea real it ăților lumii economice.
Fiecare unitate de înv ățare este un ansamblu de subcapitole ce con țin secven țe
de înv ățare care asigur ă înv ățarea progresiv ă și structurat ă. Sarcinile de
înv ățare formulate pe parcurs sunt menite s ă fixeze noile cuno știn țe și s ă
participe la formarea competen țelor asumate a fi dobândite de c ătre studen ți.
Testele de evaluare și de autoevaluare, formulate la sfâr șitul fiec ărei unit ăți de
înv ățare, al ături de rezumat și de bibliografie, particip ă la consolidarea
cuno știn țelor și a competen țelor propuse.
Obiectivele cadru pe care le propun sunt urm ătoarele:
• selectarea informa țiilor esen țiale din curs și din bibliografie
• insusirea notiunilor esentiale ale macoreconomiei
• dezvoltarea capacit ătii de a realiza corelatii intre indicatori
Continutul este structurat în urm ătoarele unit ăți de înv ățare:
– Indicatorii macroeconomici, piata bunurilor la nive l macroeconomic.
Venitul, consumul, economiile si investitiile
– Piata capitalului
– Piata muncii-salariul, somajul si inflatia
– Comert international
În prima unitate de înv ățare intitulat ă “Indicatorii macroeconomici, piata
bunurilor la nivel macroeconomic. Venitul, consumul , economiile si
investitiile” se va reg ăsi operationalizarea urm ătoarelor competen țe specifice:
– explicarea corect ă a conceptului de indicator macroeconomic;
– explicarea notiunii de Sistem de Conturi Na ționale (SCN)
– explicarea noțiunii de produs global brut (PGB)
– explicarea noțiunii de produs intern brut (PIB)
– explicarea noțiunii de produs national brut (PNB)

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
4
– explicarea semnifica ției deflatorului produsului intern brut
– identificarea componentelor produsului intern brut
– desemnarea elementelor pentru determinarea cererii
– stabilirea produc ției de echilibru
– prezentarea nivelului de egalitate dintre investi ții și economii
– identificarea no țiunilor de venit na țional și de venit personal
– prezentarea caracteristicilor specifice ratei consu mului
– prezentarea caracteristicilor specifice ratei econo miilor
– reliefarea modelul lui Simon Kuznetz
– determinarea și prezentarea conceptului de investi ție
– explicarea noțiunii de multiplicator investi țional
– explicarea noțiunii de accelerator investi țional.
Dup ă ce se va studia continutul cursului, se va parcurg e bibliografia
recomandat ă. Pentru aprofundare și autoevaluare se propun exercitii și teste
adecvate.
Dup ă ce se parcurge informatia esential ă, în a doua unitate de înv ățare “Piata
capitalului” se vor achizitiona, odat ă cu cunostintele oferite, noi competen țe:
– explicarea corect ă a noilor concepte
– definirea și prezentarea structurii pie ței capitalului
– identificarea caracteristicilor ac țiunilor și obliga țiunilor
– prezentarea clasific ării investitorilor
– semnifica ția pie ței secundare a capitalului
– specificarea conceptului de moned ă
– punctarea elementelor de mas ă monetar ă
– reliefarea no țiunilor de cerere și ofert ă monetar ă
care vor permite s ă se aplice în probleme concrete de natur ă economic ă
cunostintele înv ătate. Ca s ă se poat ă evalua gradul de însusire a cunostintelor,
va fi rezolvată o lucrare de evaluare care dup ă corectare va fi primit ă cu
observatiile adecvate și cu strategia corect ă de înv ățare pentru modulele
urm ătoare.
În a treia unitate de înv ățare intitulat ă “Piata muncii-salariul, somajul si
inflatia” se va reg ăsi operationalizarea urm ătoarelor competen țe specifice:
– explicarea corect ă a noilor concepte
– prezentarea no țiunii de cerere a unui factor de produc ție (munc ă) și
caracteristicile acesteia
– prezentarea teoriei productivit ății marginale

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
5
– ce reprezint ă elasticitatea cererii și a ofertei de for ța de munc ă?
– semnifica ția imobilit ății profesionale și geografice
– identificarea imperfec țiunile de pe pia ța muncii
– prezentarea dezechilibrului de pe pia ța muncii
– explicarea teoriei cercet ării
– prezentarea considera țiilor generale legate de somaj
– prezentarea defini țiilor șomajului
– identificarea formelor șomajului
– definirea, m ăsurarea și delimitarea formelor infla ției
– reliefarea tipurilor de cre ștere economic ă în rela ție cu infla ția
– prezentarea cauzelor și a formelor infla ției
– desemnarea efectelor și costurilor infla ției
– prezentarea curbei Philips
– stabilirea politicilor antiinfla ționiste
dup ă ce se va studia continutul cursului și se va parcurge bibliografia
recomandat ă. Pentru aprofundare și autoevaluare se propun exercitii și teste
adecvate.
Dup ă ce se parcurge informatia esential ă, în a patra unitate de înv ățare “Comert
international” se vor achizitiona, odat ă cu cunostintele oferite, noi competen țe:
– explicarea corect ă a noilor concepte
– explicarea contextului în care apare teoria ricardi an ă
– reliefarea no țiunilor de avantaj absolut, avantaj comparativ și a
modelului 2×2
– prezentarea conceptului ricardian prin exemplul cel or dou ă ță ri
– aprofundarea conceptului prin exemplul numeric
– stabilirea conexiunii dintre pre țurile bunurilor și salariu
– identificarea efectelor benefice ale comer țului interna țional
care vor permite s ă se aplice în probleme concrete de natur ă economic ă
cunostintele înv ătate. Ca s ă se poat ă evalua gradul de însusire a cunostintelor,
va fi rezolvată o lucrare de evaluare care dup ă corectare va fi primit ă cu
observatiile adecvate și cu strategia corect ă de înv ățare pentru modulele
urm ătoare.
Pentru o înv ățare eficient ă este nevoie de urm ătorii pasi obligatorii:
• Să se citeasc ă capitolele cu maxim ă atentie;
• Să se evidentieze informatiile esentiale cu culoare, să fie notate pe
hârtie, sau adnotate în spatiul alb rezervat;
• Să se r ăspundă la întreb ări și să se rezolve exercitiile propuse;
• Să se simuleze evaluarea final ă, autopropunându-v ă o tem ă și
rezolvând-o f ără s ă apelati la suportul scris;
• Să se compare rezultatul cu suportul de curs și să v ă explicați de ce ati
eliminat (eventual) anumite secvente;
• În caz de rezultat nesatisf ăcător s ă se reia întreg demersul de înv ățare.
Se vor primi, dup ă fiecare capitol parcurs, lucr ări de verificare, cu cerin țe clare,
care vor trebui rezolvate; în acest fel vor fi înde plinite obiectivele pe care le-am
formulat. Se va r ăspunde în scris la aceste cerinte, folosindu-v ă de suportul de

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
6
curs și de urm ătoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagi ni). Veti fi
evaluat dup ă gradul în care ati reusit s ă operationalizati competen țele. Se va
ține cont de acuratetea rezolv ării, de modul de prezentare și de promptitudinea
răspunsului. Pentru neclarit ăți și informatii suplimentare veti apela la tutorele
indicat. 60% din not ă va proveni din evaluarea continu ă (cele dou ă lucr ări de
verificare) și 40% din evaluarea final ă.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
7

1. Indicatorii macroeconomici, piata
bunurilor la nivel macroeconomic.
Venitul, consumul, economiile si
investitiile

Consideratii generale 7
Descrierea indicatorilor 10
Compozitia PIB-ului 15
Investitia egala cu economia-mod alternativ de abor dare a
echilibrului pietei bunurilor 28
Venitul 30
Consumul si economiile 32
Investitiile 38
Rezumat 45
Teste de autoevaluare 46
Bibliografie minimal ă 49
Obiective în termeni de competente specifice:
La sfâr șitul modulului, se va:
sti să se poat ă explica corect noile concepte;
sti să se utilizeze indicatorii economici;
sti sa se foloseasca notiunile generale legate d e Sistemul Conturilor
Nationale;
insusi notiunea de produs global brut, produs inter n brut si produs national
brut;
sti sa se utilizeze indicatorii economici;
cunoaste continutul elementelor constitutive ale PI B-ului;
sti sa se explice notiunea de investitie;
sti sa se lucreze cu factorii de influenta ai PIB-u lui;
intelege notiunea de productie de echilibru;
cunoaste modalitatea de lucru cu un model;
insusi notiunea de echilibru al pietei bunurilor pe baza egalitatii dintre

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
8
investitii si economii;
asimila notiunea de rata a consumului si a caracter isticilor acestora;
asimila notiunea de rata a economiilor si a caracte risticilor acestora;
intelege modelul Simon Kuznetz;
cunoaste conceptul de investitie;
asimila notiunea de multiplicator investitional si accelerator
investitional.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
1.1. Consideratii generale
1.1.1. Notiuni introductive
În economie au loc o serie de activit ăți economice a c ăror dimensiune se
impune, din diverse motive, a fi comensurat ă. Evaluarea se realizez ă în forma
fizic ă sau valoric ă cu ajutorul indicatorilor economici.
Defini ție
Indicatorul economic reprezint ă expresia numeric ă a laturii cantitative a
fenomenelor și proceselor economice care se înregistreaz ă în anumite condi ții
de timp și spa țiu.
La nivelul economiei na ționale se impune calcularea indicatorilor
macroeconomici pentru analize economice, pentru fun damentarea deciziilor
guvernelor, compara ții interna ționale, etc și exprim ă activitatea economic ă
desf ăș urat ă de agen ții economici la acest nivel de agregare.
1.1.2. Notiuni generale despre Sistemul Conturilor Nationa le
Sursa principal ă de informa ții o constituie Sistemul Conturilor Nationale
(SCN). Acesta reprezint ă un ansambul coerent și detaliat de conturi și tabele
care ofer ă o imagine de ansamblu a activit ății economice dintr-o țar ă.
SCN furnizeaz ă, a șadar, o serie de informa ții pe baza c ărora se efectueaz ă
calcule și analize macroeconomice de mare importan ță . Cele mai
semnificative sunt urm ătoarele categorii de informa ții:
– cele referitoare la produc ția de bunuri și la structura acestora pe ramuri de
provenien ță și pe sectoare unde se utilizeaz ă;
– cele referitoare la reparti ția bunurilor, respectiv la formarea veniturilor, la
formarea și folosirea lor de c ătre diferi ții agen ți economici;
– cele referitoare la aloca țiile pentru formarea și cre șterea capitalului, la
investi ții și alte forme de acumulare în cursul anului;
– cele referitoare la opera țiunile economice și financiare cu str ăin ătatea.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
9

1.1.3. Categoriile de agenti economici din cadrul SCN
In cadrul SCN, agentii economici – unit ățile cu o activitate omogen ă, sunt
grupa ți în urm ătoarele categorii:
– Unit ăți produc ătoare de bunuri și servicii destinate pie ței;
– Unit ăți produc ătoare de servicii nedestinate pie ței, respectiv ale
administra ției publice-institu țiile de administra ție central ă și local ă, de ap ărare,
de inv ăță mânt, de s ănătate, etc;
– Unit ăți produc ătoare de servicii nedestinate pie ței, ale administra ției
private, respectiv institu țiile nelucrative care presteaz ă servicii gospod ăriilor,
cum ar fi: asocia ții culturale, organiza ții sindicale, cultele;
– Unit ăți produc ătoare de servicii casnice –activitatea gospod ăriilor în
ipostaza de utilizatori de personal casnic salariat .
1.1.4. Gruparea operatiunilor in cadul SCN
Opera țiunile cuprinse în SCN se pot grupa în:
– Opera țiuni cu bunuri și servicii – produc ție, consum, formarea
capitalului, export, import;
– Opera țiuni de reparti ție –distribuirea valorii ad ăugate între
produc ători, redistribuirea veniturilor;
– Opera țiuni financiare sunt cele referitoare la crearea și la circula ția
mijloacelor de plat ă, plasare și finantare. Ele se refer ă la drepturile financiare
numite crean țe și datorii.
Sarcina de lucru 2
Prezinta cele trei operatiuni din cadrul SCN.

Sarcina de lucru 1
Defineste indicatorul economic.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
10
1.1.5. Conturile din cadrul SCN
Conturile principale utilizate în SCN sunt:
– Contul sintetic de bunuri și servicii – se utilizeaz ă numai pentru
întreaga economie, în el eviden țiindu-se provenien ța și destina ția acestora;
– Contul produc ție – se construie ște la nivelul sectoarelor și pe ansambul
economiei;
– Contul crearea veniturilor – se construie ște pentru fiecare sector și
pentru întreaga economie și reprezint ă modul de formare a veniturlor din
activitatea economic ă și din patrimoniu;
– Contul de repartizare a veniturilor – aici se inregistreaza repartitia
primara a veniturilor;
– Contul de utilizare a veniturilor – aici se reflect ă utilizarea intern ă a
veniturilor nete disponibile consumului final, fie privat sau public și pentru
economisire;
– Contul modificarea patrimoniului sau de acumulare ;
– Contul financiar reflect ă modific ările intervenite la nivelul ță rii, a
nivelului și structurii crean țelor, soldul finan ță rii și diferen ța statistic ă;
– Contul restul lumii – str ăinatatea înregistreaza toate tranzac țiile cu
exteriorul, el reprezint ă un cont sintetic, întocmindu-se numai la nivelul
economiei na ționale.

1.2. Descrierea indicatorilor
1.2.1. Produsul global brut
Definitie: Produsul global brut (PGB) exprim ă valoarea brut ă a bunurilor și
serviciilor ob ținute într-o economie na țional ă, într- o anumit ă perioad ă de timp,
de regul ă un an.
Se poate determina prim mai multe metode:
-a) metoda produc ției – presupune însumarea produc ției finale cu aceea a
consumului intermediar; Sarcina de lucru 3
Prezinta conturile principale utilizare in SCN.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
11
b) metoda utiliz ării finale – const ă în însumarea consumului final cu cel al
consumului intermediar;
c) metoda costurilor sau a valorii ad ăugate – const ă din însumarea
compens ărilor factorilor de produc ție – respectiv, salarii, profit, rente, dobânzi
cu amortizarea – care desemneaz ă consumul de capial fix și cu impozitele
indirecte.

1.2.2. Produsul intern brut
Definitie: Produsul intern brut (PIB) exprim ă valoarea brut ă a produc ției
finale realizat ă într-o perioad ă de timp, de regula un an, de c ătre agen ții
economici care î și desf ăș oar ă activitatea în interiorul ță rii.
Se poate determina prin mai multe metode:
A) Metoda produc ției –sau a valorii ad ăugate care presupune însumarea
valorii ad ăugate brute realizate prin participarea factorilor de produc ție de la
toate unit ățile din interiorul ță rii, prin agregare pe sectoare și apoi la nivelul
economiei na ționale.
Cu alte cuvinte:
PIB= ΣΣ ΣΣ VAB i
în care VAB reprezint ă valoarea adaugat ă brut ă, iar i simbolizeaz ă sectoarele
din ramurile economiei na ționale. Valoarea adaugat ă brut ă, la rândul s ău, se
ob ține prin sc ăderea din podusul global brut al consumului interme diar (CI),
care este format din valoarea bunurilor materiale și a serviciilor folosite pentru
producerea altor bunuri economice, care este expres ia consumului de capital
circulant dintr-un sector, sau ramur ă a economiei na ționale. Deci:
VAB i=PGB i-CI i
Astfel, produsul intern brut exprimat în pre țurile factorilor de produc ție va fi de
forma:
PIB pf =ΣΣ ΣΣPGB i-ΣΣ ΣΣCI i
Produsul intern net poate fi evaluat și în pre țurile pie ței, care presupune
ad ăugarea la produsul intern net în pre țurile factorilor de produc ție a
impozitelor indirecte (IIND): Sarcina de lucru 4
Defineste produsul global brut.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
12
PIB pp =PIB pf +IIND.
B) Metoda utiliz ării finale – sau metoda cheltuielilor produsul intern brut î n
pre țurile pie ței se calculeaz ă prin însumarea: consumului privat (CP),
consumului public sau guvernamental (CPub), invest i țiilor brute – sau a
form ării brute a capitalului (Ib) și a exportului net (Exnet), care este diferen ța
dintre valoarea bunurilor exportate și a celor importate. Adic ă:
PIB pp =CP+CPub+Ib+Exnet
C) Metoda reparti ției – sau metoda însum ării veniturilor, prin care produsul
intern brut în pre țurile factorilor se ob ține ca sum ă a veniturilor factorilor de
produc ție (VFP) la care se mai adaug ă consumul de capital fix – amortizarea
(A)
PIB pf =ΣΣ ΣΣVFP+A

Defini ție : Produsul intern net (PIN) va exprima suma valorii ad ăugate nete a
agen ților economici, sectoarelor, ramurilor sau economie i în ansamblul s ău; se
va calcula prin scaderea din suma valorii ad ăugate brute a consumului de
capital fix, care este expresia amortiz ării, deci:
PIN= ΣΣ ΣΣVAB i-A
Evaluat în pre țurile factorilor și în pre țurile pie ței PIN va fi de forma:
PIN pf =ΣΣ ΣΣVAB pf -A
PIN pp =ΣΣ ΣΣVAB pf +Iind
PIN pf =PIB pf -A
PIB pf =ΣΣ ΣΣVF.
Atât PIB-ul cât și PIN sunt indicatori interni care au evaluat rezul tatele
agen ților economici din interiorul ță rii, f ără a lua în considerare na ționalitatea
acestora. Pentru a realiza un astfel de demers se v or determina indicatorii
na ționali, respectiv produsul na țional brut (PNB) și produsul na țional net
(PNN).
Sarcina de lucru 5
Defineste produsul intern net.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
13
1.2.3. Produsul national brut
Defini ție
Produsul na țional brut (PNB) se calculeaza prin ad ăugarea la PIB a
veniturilor factorilor de produc ție ob ținute de agen ții economici na ționali din
activitatea de produc ție desf ăș urat ă în alte ță ri și sc ăzând veniturile factorilor
de produc ție realizate de agen ții economici str ăini în respectiva țar ă, cu alte
cuvinte la PIB se va ad ăuga soldul veniturilor factorilor de produc ție în raport
cu str ăin ătatea la valoarea brut ă (SVFPVAB).
PNB=PIB+SVFPVAB
Defini ție
Produsul na țional net (PNN) este egal cu PIN la care se va ad ăuga soldul
veniturilor factorilor de produc ție în raport cu str ăinatatea la valoarea net ă
(SVFPVAN):
PNN=PIN+SVFPVAN
Indicatorii na ționali se determin ă, de asemenea, în pre țurile pie ței sau în
pre țurile factorilor de produc ție.
Produsul na țional net în pre țul factorilor de produc ție reprezint ă și venitul
na țional:
PNN pf =VN
Defini ție
Venitul na țional reprezint ă veniturile încasate de propietarii factorilor de
produc ție ca urmare a contribu ției acestora la crearea bunurilor și serviciilor.
Cu alte cuvinte, va include compensarea salaria țiilor, rente, dobânzi nete,
veniturile propietarilor, profituri.
In concluzie, am abordat indicatorii dupa trei crit erii:
– 1) brut/net;
– 2) intern/na țional;
– 3) în pre țurile factorilor /în pre țurile pie ței.
Primele dou ă criterii se reg ăsesc în tabelul urm ător:
Tabelul 1.1
Indicator Intern National
Brut PIB PNB
Net PIN PNN

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
14

1.2.4. Preturile si evaluarea PIB-ului
Dup ă cum am precizat, indicatorii macroeconomici pot se rvi la efectuarea unor
analize care presupun serii cronologice ample. In a cest sens, evaluarea PIB-
ului se poate realiza utilizând dou ă tipuri de preturi, respectiv: curente și
constante.
Defini ție
Pre țurile constante reprezinta pre țurile curente ale unei perioade anterioare.
Urmare a utiliz ării pre țurilor curente se ob ține PIB-ul nominal, iar prin
utilizarea pre țurilor constante se ob ține PIB-ul real.
Utilizarea acestor indicatori are în vedere faptul c ă o cre ștere a PIB-ului
nominal se poate realiza ca urmare a cre șterii pre țurilor și a cantit ății de bunuri
realizate, sau chiar numai printr-o cre ștere expoziv ă a pre țurilor în condi țiile
unei sc ăderi a cantit ății bunurilor. Rezult ă astfel faptul c ă m ărimea PIB-ului în
termeni nominali nu este în m ăsur ă s ă evalueze nivelul bun ăst ării dintr-o țar ă.
Din acest punct de vedere PIB-ul real reprezint ă un indicator care exprim ă mult
mai fidel modificarea puterii productive a unei eco nomii și implicit suportul
cre șterii bun ăst ării.
Defini ție
Raportul dintre PIB-ul nominal și cel real este definit ca deflatorul PIB-ului și
va compara pre țurile bunurilor dintr-un an cu cele dintr-un an de baz ă:
′g<83>′g<857′g<858′g<864′g<853′g<872′g<867′g<87>′g<873′g<864 ′g<842′g<835′g<828′g34>4′g<842′g<835′g<828 ′g3>4<
′g<842′g<835′g<828 ′g3>45′g34>4Σ′g<868′g2869′g3>36′g<869′g2869′g3>36
Σ′g<868′g2868′g3>36′g<869′g2869′g3>36
Deflatorul eviden țiaz ă astfel un mod de cuantificare a modific ării pre țurilor
din cadrul unei economii. Un alt mod de m ăsurare a modific ării pre țurilor îl
constituie indicele pre țului la bunurile de consum, care reprezint ă o medie
aritmetic ă ponderat ă a modific ării pre țurilor individuale pentru bunurile de
consum ponderate cu structura unui co ș de bunuri de consum.
De și în mod aparent masoar ă acela și fenomen, respectiv modificarea pre țurilor,
cei doi indicatori, respectiv deflatorul PIB și indicele bunurilor de consum nu
sunt în totalitate compatibili. Diferen țele au la baz ă: Sarcina de lucru 6
Defineste produsul national brut, produsul nationat net si
venitul national.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
15
/head2right Sfera de cuprindere – în timp ce deflatorul PIB-ului include pre țurile
tuturor bunurilor și serviciilor realizate, indicele pre țului la bunurile de consum
are în vedere doar bunurile achizi ționate de consumatori;
/head2right Bunurile importate – afecteaz ă numai indicele pre țului la bunurile de
consum în timp ce nu afecteaz ă deflatorul PIB;
/head2right Structura celor doi indicii – indicele pre țului la bunurile de consum se
determin ă pe baza unui co ș de bunuri cu cantit ățile din anul de baz ă și cu
ponderi fixe, deflatorul PIB are la baz ă o structur ă variabil ă, determinat ă de
bunurile realizate în anul respectiv.

1.3. Compozitia PIB-ului
1.3.1. Generalitati
Achizi ționarea unei ma șini de c ătre o firm ă, decizia unui consumator de a
merge la un restaurant și achizi ția avioanelor de lupt ă de c ătre guvern sunt în
mod clar decizii diferite și depind de factori foarte diferi ți. Astfel, dac ă vrem s ă
în țelegem ce anume determin ă cererea pentru aceste bunuri, se va dovedi
necesar s ă descompunem produc ția agregat ă (P.I.B.) din punctul de vedere al
bunurilor diferite care sunt produse și din punctul de vedere al diferi ților
cump ărători pentru aceste bunuri.

1.3.2. Elemente constitutive
1. Primul element consumul – desemnat cu C se refer ă la toate bunurile și
serviciile achizi ționate de c ătre consumatori, ca de exemplu bilete de c ălătorie
cu avionul, excursii, ma șini noi, etc.

2. Al doilea element investi ții – (I), denumit uneori și investi ții fixe pentru
a se deosebi de investi țiile de inventar. Se impune o precizare referitoare la
acest concept, în sensul c ă dac ă pentru mul ți, investi ția se refer ă la
achizi ționarea de active precum: aurul sau ac țiuni la o anumit ă firm ă,
economi știi utilizeaz ă acest concept cu o conota ție de achizi ție a noi bunuri de
capital, precum ma șini noi, cl ădiri noi, case noi. Pentru a se referi la achizi țiile
de active, precum cele prezentate, economi știi utilizeaz ă conceptul de
„investi ție financiar ă”.

Definitie
Investi țiile reprezint ă însumarea a dou ă componente: investi țiile
nereziden țiale care constau in achizi țiile de c ătre firme de noi uzine sau ma șini Sarcina de lucru 7
Defineste si explica deflatorul PIB-ului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
16
noi – precum turbine, calculatoare etc și investi țiile reziden țiale care constau
din achizi țiile de c ătre oameni de noi case sau apartamente.
Cele dou ă componente, precum și deciziile referitoare la achizi țiile lor au
multe aspecte comune. Firmele achizi ționeaz ă ma șini și uzine în vederea unei
produc ții viitoare. Oamenii achizi ționeaz ă case și apartamente pentru a dobândi
servicii locative în viitor. In ambele cazuri, deci zia de achizi ție depinde de
serviciile pe care aceste bunuri le vor genera în v iitor. In consecin ță , are sens
ca ele s ă fie tratate împreun ă.

Definitie
3. Al treilea element, cheltuiala guvernamental ă (G) reprezint ă achizi ția
de bunuri și servicii de c ătre administra ția de stat la nivel central și local.
Bunurile se refer ă de exemplu la avioane, echipament de birou, etc. S erviciile
includ serviciile furnizate de c ătre angaja ții guvernamentali. Prin urmare,
conturile veniturilor na ționale trateaz ă guvernul, atât ca un cump ărător de
servicii furnizate de c ătre angaja ții guvernamentali, cât și ca furnizor de servicii
către public, în mod gratuit. De notat c ă G nu include trasferurile
guvernamentale, precum pl ățile pentru s ănătate și securitate social ă și nici
pl ățile dobânzilor la datoria guvernamental ă. De și în mod clar acestea sunt
cheltuieli guvernamentale, ele nu reprezint ă achizi ții de bunuri și servicii.
Prin însumarea acestor trei elemente, respectiv con sumul, investitiile și
cheltuiala guvernamental ă va rezulta achizi ția de bunuri și servicii de c ătre
consumatori, firmele și guvernul american în acest caz. Pentru a stabili
achizi ția de bunuri și servicii americane se mai solicit ă câteva elemente.
In primul rand, trebuie sc ăzute importurile (IM), respectiv achizi țiile de bunuri
și servicii str ăine realizate de c ătre consumatori, firmele și guvernul american.
In al doilea rând, trebuie adunate exporturile (X) de bunuri și servicii
americane achizi ționate de c ătre str ăini.

Definitie
4. Diferen ța dintre exporturi și importuri reprezint ă exportul net (X-IM)
sau balan ța comercial ă. Dac ă exporturile dep ăș esc importurile, țara
înregistreaz ă un excedent comercial, iar dac ă importurile dep ăș esc exporturile
țara înregistreaz ă un deficit comercial.

5. In orice an produc ția și vânz ările nu sunt egale. Aceasta întrucât unele
bunuri sunt produse într-un an dar nu sunt și vândute în acela și an, ci în anii Sarcina de lucru 8
Defineste investitiile.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
17
urm ători și în acela și timp unele bunuri vândute într-un an au fost prod use în
anii anteriori.
Definitie
Diferen ța dintre bunurile produse și bunurile vândute într-un an, cu alte cuvinte
diferen ța dintre produc ție și vânz ări este definit ă ca investi ția de inventar.
Dac ă produc ția dep ăș ește vânz ările, firmle vor acumula stocuri și investi ția de
inventar va fi pozitiv ă. Dac ă produc ția este mai mic ă decât vânz ările, stocurile
vor sc ădea și investi ția de inventar va fi negativ ă.

1.3.3. Cererea bunurilor
Desemn ăm cererea pentru bunuri cu Z și utiliz ăm descompunerea P.I.B. din
paragraful anterior, putem scrie identitatea:

Z=C+I+G+(X-IM)

Ne propunem în cele ce urmeaz ă stabilirea factorilor de influen ță asupra lui Z,
motiv pentru care vom realiza o serie de simplific ări, dar care nu sunt de natur ă
a afecta demersul prezent ării.
a) Vom presupune c ă toate firmele produc acela și bun, care poate apoi s ă
fie utilizat în consum de c ătre popula ție, de firme pentru investi ții și de c ătre
guvern. Cu aceast ă puternic ă simplificare, putem analiza o singur ă pia ță ,
respectiv pia ța bunului avut în vedere și s ă stabilim factorii care determin ă
oferta și cererea.
b) Presupunem c ă firmele vor dori s ă ofere orice cantitate din acel bun la
un pre ț dat P. Aceast ă prezum ție ne permite s ă ne concentr ăm asupra rolului
jucat de cerere în determinarea produc ției. Aceast ă prezum ție este valabil ă
numai pe termen scurt.
c) Vom mai presupune c ă economia este închis ă, cu alte cuvinte c ă nu
comercializeaz ă bunuri cu restul lumii, sau altfel spus, exporturi le și
importurile sunt egale cu zero. Desigur și aceast ă presupunere este foarte
restirictiv ă, mai ales în perioada contemporan ă când economiile nu pot fi
autarhice, ci din ce în ce mai interdependente în c adrul economiei mondiale. In
atare condi ții:

Z=C+I+G

In cele ce urmeaz ă ne vom concentra numai pe aceste elemente în deter minarea
cererii:

a) Consumul (C)
Defini ție
Consumul depinde de numero și factori, dar cu siguran ță cel mai important este
venitul, și mai precis venitul disponibil , respectiv venitul care r ămâne
consumatorilor dup ă ce au primit transferurile guvernamentale și și-au achitat
taxele. In mod clar, atunci când venitul cre ște oamenii vor achizi ționa mai
multe bunuri și reciproc, atunci când venitul se reduce vor achiz i ționa mai
pu ține.
Dac ă desemn ăm cu C consumul și cu Y D venitul disponibil putem scrie ca:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
18
C=C(Y D)
(+)
Defini ție
Aceasta reprezint ă o modalitate formal ă de a stabili c ă m ărimea consumului
este o func ție a venitului disponibil Y D, iar partea dreapt ă a rela ției este
cunoscut ă și ca func ție a consmului . Semnul pozitiv de sub rela ție este menit a
desemna rela ția direct ă dintre venitul disponibil și consum. Economi știi
definesc aceasta ca o ecua ție de comportament , întrucât ecua ția capteaz ă
un aspect al comportamentului – în acest caz compo rtamentul consumatorilor.
Este rezonabil s ă presupunem c ă rela ția dintre consum și venitul disponibil este
exprimat ă de:

C=c 0+c 1YD (1)

cu alte cuvinte c ă este de form ă liniar ă.
Rela ția dintre consum și venitul disponibil este astfel descris ă de cei doi
parametri c 0 si c 1:

Defini ție
Parametrul c 1 este definit ca înclina ția de consum, sau pentru a fi mai preci și,
ca înclina ția marginal ă de consum , dar pentru simplificare vom utiliza prima
semnifica ție.
Va exprima efectul unei unit ăți monetare a venitului disponibil, s ă spunem un
dolar asupra consumului. Dac ă c 1 este egal, de exemplu cu 0,6, atunci orice
dolar suplimentar în venitul disponibil va m ări consumul cu 0,6 cen ți, adic ă
1$*0,6=0,6 cen ți. O prim ă condi ție este ca c 1 să fie pozitiv, el din punct de
vedere matematic descrie panta dreptei a șa încât o cre ștere în venitul
disponibil s ă determine o cre ștere în consum. O a doua condi ție este ca c 1 să fie
mai mic decât 1, aceasta întrucât oamenii consum ă numai o parte din cre șterea
venitului, cealalt ă parte este economisit ă.
Parametrul c 0 care desemneaz ă din punct de vedere matematic intersec ția cu
ordonata, reprezint ă din punct de vedere economic ceea ce ar consuma oa menii
dac ă venitul lor disponibil din anul curent ar fi egal cu zero, a șa încât dac ă
YD=0 ecua ția consumului s-ar rezuma la forma C=c 0. O condi ție este c ă, dac ă
venitul curent este egal cu zero, consumul trebuie s ă continuie s ă fie pozitiv, cu
alte cuvinte cu venit sau f ără, pentru a putea tr ăi oamenii trebuie s ă consume.
Aceasta presupune ca c 0 să fie o m ărime pozitiv ă. Intr-o situa ție în care venitul
este zero iar consumul pozitiv, oamenii trebuie s ă vând ă un activ sau s ă se
împrumute, adic ă s ă dezeconomiseasc ă ceea ce reprezint ă antonimul
economisirii.
Relatia dintre consum și venitul disponibil se poate prezenta precum în fi gura1:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
19

Figura nr. 1.1. Dependenta liniara dintre
consum si venitul disponibil pentru [c]=20 si c[1] =0,6

Dup ă cum era de a șteptat, rela ția fiind de tip liniar ea se prezint ă sub forma
unei drepte, cu c 0 interesec ția cu axa oy și de panta c 1. Intrucât c 1 este subunitar
și panta dreptei este mai mic ă decât 1, cu alte cuvinte dreapta care desemneaz ă
legatura dintre venitul disponibil și consum este mai plat ă decât o dreapt ă la
45 0, a se vedea dreapta punctat ă din figur ă.

Defini ție
Vom defini în continuare venitul disponibil YD care se determin ă conform
unei rela ții de genul:

YD= Y-T (2)

In care Y este venitul, iar T taxele pl ătite minus transferurile guvernamentale
primite de consumatori. Pentru simplificarea prezen tarii ne vom referi la T ca
taxe, dar trebuie avut în vedere c ă se refer ă de fapt la taxe minus transferuri.
Putem înlocui pe Y D în identitatea (1) și vom ob ține c ă:

C=c 0+c 1(Y-T) (3)

Astfel rela ția (3) ne va prezenta c ă m ărimea consumului C este o func ție de
venit Y și de taxe T. M ărimea pozitiv ă dar subunitar ă a lui c 1, va determina c ă
un venit mai mare s ă m ăreasc ă consumul dar mai pu țin decât un raport 1 la 1,
iar taxele mai mari vor reduce consumul, dar de ase menea, într-un raport mai
mic decât 1 la 1.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
20

b) Investi ția (I)
Defini ție
Modelele au în general dou ă tipuri de variabile, unele variabile depind de alt e
variabile din model și sunt prin urmare explicate prin model, acestea fi ind a șa
numitelor variabile endogene. O astfel de variabil ă endogen ă este în cazul
prezentat consumul. Alte variabile nu sunt explicit e în model, ci ele sunt
preluate ca date, acestea fiind variabilele exogene.
O astfel de variabil ă este investi ția în acest caz. Astfel, vom considera
investi ția ca variabil ă exogen ă, ca dat ă și o vom scrie de forma:

I = I (4)

Prin bararea simbolului investi ției (I) ne vom reaminti c ă aceasta reprezint ă o
variabil ă dat ă. Prelu ăm investi ția ca variabil ă exogen ă pentru a men ține simplu
modelul, dar prezum ția nu ramâne f ără anumite consecin țe. Ea implic ă, c ă în
momentul când vom analiza modific ările în produc ție, vom presupune și c ă
investi ția nu r ăspunde la modific ările în produc ție. Astfel, nu este dificil de
observat c ă aceast ă implicare ar putea fi o descriere necorespunz ătoare a
realit ății, întrucât firmele care înregistreaz ă o cre ștere în produc ție ar putea. în
mod logic, să considere ca oportun ă decizia de a m ări num ărul de utilaje și ca
rezultat s ă m ăreasc ă investi ția lor.

c) Cheltuiala guvernamental ă (G)
Defini ție
Cea de-a treia component ă a cererii este cheltuiala guvernamental ă (G) , care
împreun ă cu taxele T, descrie politica fiscal ă – colectarea și cheltuiala de c ătre
guvern. Sarcina de lucru 10
Defineste variabilele endogene si variabilele exoge ne .

Sarcina de lucru 9
Defineste si prezinta in maxim 10 randuri venitul
disponibil si functia consumului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
21
Precum în cazul investi ției, vom considera cheltuiala guvernamental ă (G) și
taxele (T) ca variabile exogene, dar motiva ția este diferit ă. Ea se bazeaz ă în
acest caz pe dou ă argumente:
– primul, guvernele nu se comport ă în acela și mod precum consumatorii sau
firmele, a șa încât nu este valabil ă regula prin care am scrie cum G sau T, ca
pentru consum. Chiar dac ă guvernele nu urmeaz ă regulile de comportament
precum consumatorii, o bun ă parte din comportamentul lor este previzibil.
– al doilea, chiar mai important, unul din obiecti vele macroeconomiei rezid ă în
a evalua implica țiile deciziilor cheltuielii alternative și a taxelor. Dorim sa fim
capabili sa spunem: „ Dac ă guvernul ar urma s ă aleag ă valorile lui G si T ce s-
ar putea întâmpla”. Abordarea noastr ă trateaz ă pe G si T ca variabile, alese de
guvern și nu vom încerca s ă le explic ăm în model.

1.3.4. Determinarea productiei de echilibru
Vom încerca s ă asambl ăm elementele introduse pân ă în prezent. Astfel,
presupunând c ă exporturile și importurile sunt egale cu zero, cererea pentru
bunuri este egal ă cu suma format ă din consum, investi ție și cheltuiala
guvernamental ă:

Z=C+I+G

iar prin înlocuirea rela țiilor (3) și (4) vom ob ține c ă:

Z=c 0+c 1(Y-T) +I+G (5)

Cu alte cuvinte, cererea pentru bunuri Z depinde de venit Y, taxe T, investi ții I
și de cheltuiala guvernamental ă G.
Vom analiza acum echilibrul de pe pia ța bunurilor și rela ția dintre produc ție și
cerere. Dac ă firmele de țin stocuri, atunci produc ția nu trebuie s ă fie egal ă cu
cererea. De exemplu, firmele pot satisface o m ărire a cererii prin reducerea
stocurilor de ținute, printr-o investi ție de inventar negativ ă și reciproc în cazul
diminu ării cererii. Vom ignora aceste situa ții prin prezum ția c ă firmele nu de țin
stocuri, investi ția de inventar fiind egal ă cu zero, a șa încât echilibrul pe pia ța
bunurilor solicit ă ca produc ția Y s ă fie egal ă cu cererea pentru bunuri Z,
așadar:

Y=Z (6)

Defini ție
Aceast ă rela ție este denumit ă condi ția de echilibru . Modelele includ trei tipuri
de ecua ții și anume: identit ăți, ecua ții de comportament și condi țiile de
echilibru. Astfel, le putem exemplifica: ecua ția care define ște venitul disponibil
ca fiind o identitate, func ția consumului ca o ecua ție de comportament și
condi ția de egalitate dintre produc ție și cerere ca o condi ție de echilibru.
Inlocuind cererea bunurilor Z în rela ția (5) ob ținem:

Y=c 0+c 1(Y-T)+I+G (7)

Rela ția exprim ă c ă într-o situa ție de echilibru, produc ția Y (care se g ăse ște în
partea stâng ă ) este egal ă cu cererea (partea dreapt ă ), care la rândul ei este

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
22
dependent ă de venit Y, care la rândul s ău este egal cu produc ția. De notat este
că a fost utilizat acela și simbol Y atât pentru a desemna produc ția, cât și venitul
întrucât aceste elemente sunt identice.
In macroeconomie se utilizeaz ă trei modalit ăți de a opera cu un model și
anume:
– a) de a opera algebric cu modelul;
– b) de a utiliza construc țiile grafice în a dezvolta intui ția care descrie
modelul;
– c) în a descrie în cuvinte rezultatele modelului.

a) operarea algebric ă a modelului
Vom rescrie ecua ția de echilibru (7) și o vom prelucra succesiv:

Y=c 0+c 1Y-c1T+I+G Y-c 1Y=c 0-c1T+I+G
(1-c 1)Y=c 0+I+G-c 1T Y= 0 1
11( ) 1c I G cT c+ + − − (8)
Ecua ția (8) caracterizeaz ă echilibrul produc ției, respectiv acel nivel la care
produc ția este egal ă cu cererea și care algebric este format din doi termeni,
respectiv din termenul din afara parantezei și cel din parantez ă, pe care îi vom
analiza în cele ce urmeaz ă:
Defini ție
– termenul din parantez ă (c 0+I+G-c 1T) reprezint ă acea parte din cererea
pentru bunuri care nu depinde de produc ție, motiv pentru care este definit ă ca
fiind cheltuial ă autonom ă.
Referitor la valoarea acestei marimi, în sensul de a fi pozitiv ă sau negativ ă se
impun anumite clarific ări. Cu certitudine, c 0 si I sunt m ărimi pozitive, iar
ultimii doi termeni din parantez ă, G si c 1T sunt nededetermina ți. Astfel, dac ă
guvernul unei ță ri promoveaz ă o politic ă fiscal ă bazat ă pe echilibrul bugetar,
taxele vor fi egale cu m ărimea cheltuielii bugetare, adic ă T=G, iar m ărimea
înclina ției marginale spre consum c 1 este cu certitudine o m ărime pozitiv ă și
subunitar ă, a șa încât (G-c 1T) va fi o m ărime pozitiv ă, ceea ce va determina în
final ca și cheltuiala autonom ă s ă fie o m ărime pozitiv ă. Numai dac ă guvernul
unei ță ri ar promova o politic ă fiscal ă bazat ă pe un surplus bugetar, adic ă de a
încasa taxe mult mai mari decât ar cheltui, cheltui ala autonom ă ar fi o m ărime
negativ ă. Desigur, o astfel de situa ție reprezint ă o excep ție și este ignorat ă din
abordare.

Defini ție
– termenul din fa ța parantezei, respectiv 1/(1-c 1), reprezint ă o m ărime
supraunitar ă, întrucât c 1, înclina ția marginal ă spre consum este o m ărime
pozitiv ă dar subunitar ă. Din acest motiv, acest termen care mutiplic ă cheltuiala
autonom ă, este denumit și multiplicator .
Cu cât c 1 este mai aproape de 1, cu atât mai mare este multi plicatorul. Din
punct de vedere economic, multiplicatorul are impor tante implica ții. S ă
presupunem c ă pentru un anumit nivel al venitului consumatorii s e decid s ă
aloce mai mult consumului. Astfel, c 0 din ecua ția (3) s-ar m ări, iar ecua ția (8)
ne va exprima c ă produc ția s-ar m ări cu mai mult decât respectiva m ărire a
consumului. Exemplul numeric urm ător demonstreaz ă aceasta afirma ție. S ă
presupunem c ă m ărimea consumului c 0 ar cre ște cu 100.000 lei, iar pentru o

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
23
înclina ție spre consum c 1 presupus ă a fi de 0,75 multiplicatorul ar fi de 1/(1-
0,75)=4, a șa încât produc ția se m ăre ște cu 4*100.000==400.000 lei. Un acela și
efect îl au și modific ările factorilor de influen ță ai cheltuielii autonome,
respectiv cre șterea investi țiilor, cheltuiala guvernamental ă și a taxelor, vor m ări
produc ția cu mai mult decât modific ările acestor factori ai cheltuielii
autonome. Ecua ția (7) ne relev ă faptul c ă dac ă c 0 se m ăre ște, o acea și tendin ță
se va înregistra și în cererea de bunuri, care în mod direct se va re flecta și în
produc ție. Produc ția la rândul s ău va determina o m ărire în aceea și m ăsur ă a
venitului, reamintim c ă ele sunt egale, iar o cre ștere a venitului va antrena o
cre ștere a consumului, care la rândul s ău va genera o extindere a cererii și acest
ciclu se repet ă.

b) Construc ția grafic ă a modelului presupune parcurgerea
urm ătoarelor etape :
– Tras ăm pentru început o func ție a produc ției dependent ă de venit.
Astfel, pe axa ox vom avea înscris venitul Y iar pe axa oy produc ția Y,
reamintim îns ă c ă produc ția și venitul sunt egale, ceea ce determin ă o dreapt ă
la 45 0, sau altfel spus o dreapt ă cu panta egal ă cu 1, dreapta punctat ă din figura
2.
– Tras ăm apoi cererea ca func ție de venit, care este exprimat ă prin
ecua ția (5), dar într-o manier ă de forma:

Z=(c 0+I+G-c 1T )+ c1Y (9)

Astfel ,cererea depinde de cheltuiala autonom ă și de venit prin efectul de
consum. Rela ția dintre cerere și venit este curba ZZ continu ă din figura 2.

Figura nr. 1.2. Echilibrul pe piata bunurilor pent ru
c[0]= 5, c[1]= 0,6, I= 10, G= 3, T= 4

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
24

Dup ă cum se poate observa aceast ă curb ă ZZ, care este liniar ă în acest caz, are
drept intersec ție cu axa oy m ărimea cererii când venitul este egal cu zero și
care corespunde consumului autonom. Panta dreptei e ste exprimat ă prin
înclina ția spre consum care este simbolizat ă prin c 1. Dar c 1 este o m ărime
pozitiv ă și subunitar ă, a șa încât dreapta va avea întotdeauna o pant ă mai mic ă
decât unitar ă. Echilibrul solicit ă ca produc ția s ă fie egal ă cu cererea. Produc ția
de echilibru se va înregistra la acel nivel pentru care se vor intersecta cele dou ă
curbe din figura 2, respectiv dreapta la 45 0 și func ția cererii ZZ. In zona din
stanga punctului de echilibru cererea dep ăș ește produc ția, în timp ce în dreapta
sa produc ția dep ăș ește cererea, astfel numai la nivelul intersec ției cererea este
egal ă cu produc ția.
Să presupunem c ă ini țial economia s-ar gasi într-o situa ție de echilibru dup ă
care s-ar m ări c 0 cu o anumit ă m ărime, s ă presupumen cu 10 um. Ecua ția (9)
ne va exprima c ă pentru orice valoare a venitului, cererea va fi ma i mare cu
mărimea cre șterii lui c 0, respectiv cu 10 um. Inaintea acestei cre șteri rela ția
dintre cerere și venit era descris ă de curba ZZ, în timp ce dup ă m ărirea lui c 0,
aceea și rela ție este descris ă de curba Z`Z`dreapt ă cu linie punct, care este
paralel ă cu ZZ dar translat ă în sus cu 10 um, cu alte cuvinte, curba cererii se
extinde cu 10 um. In aceste condi ții, echilibrul se va stabili unde noua curb ă a
cererii va întâlni dreapta la 45 0 respectiv în punctul A`. A se vedea figura 3
care se bazeaz ă pe cele descrise în figura 2, dar și cu ad ăugirile presupuse:

Figura nr. 1.3. Efectele cresterii cheltuielii auto nome
asupra productiei pentru c[0]=5, c[1]=0,6, I=10, G= 3, T=4

Produc ția de echilibru va cre ște de la Y la Y`, iar cre șterea de produc ție
(Y`-Y), care poate fi m ăsurat ă fie pe axa orizontal ă sau pe cea vertical ă este
mai mare decât cre șterea consumului de 10 um, ceea ce eviden țiaz ă efectul

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
25
multiplicatorului. Cu ajutorul construc ției grafice este facil de a demonstra
cum, și totodat ă, de ce economia se va deplasa de la punctul A spre A`. O
mărire ini țial ă în consum va contribui la cre șterea cererii cu 10 um. La nivelul
ini țial de venit Y, nivelul cererii se va g ăsi în punctul B, cu alte cuvinte cererea
este mai mare cu 10 um. Pentru a satisface aceast ă cerere extins ă, firmele la
rândul lor vor m ări produc ția cu 10 um. Dar aceast ă cre ștere în produc ție de 10
um implic ă și o cre ștere în venit cu 10 um; reamintim prezum ția c ă produc ția
este egal ă cu venitul, a șa încât economia se va îndrepta c ătre un punct C, în
care atât produc ția, cât și venitul sunt mai mari cu extensia consumului, dar
acesta nu este îns ă și punctul de echilibru. Aceast ă situa ție se datoreaz ă
faptului c ă o m ărire a venitului induce și o cre ștere în continuare a cererii, care
acum se va g ăsi în punctul D. La rândul s ău cererea din punctul D va determina
o m ărire a produc ției și acest proces va continua pân ă în punctul A`, în care din
nou produc ția și cererea vor fi egale și va reprezenta noul punct de echilibru.
Acest proces de ajustare c ătre echilibru poate fi util într-o alt ă manier ă, în 3
etape de abordare a multiplicatorului. Astfel:

1) Etapa întâi
• Se înregistreaz ă ini țial o cre ștere în cerere, exprimat ă prin m ărimea AB
din figura 3, în m ărime de 10 um;
• Cre șterea în cerere contribuie la o cre ștere egal ă în produc ție, de 10 um,
care este de asemenea, reprezentat ă prin m ărimea AB din figura;
• Cre șterea din produc ție va contribui la o cre ștere egal ă în venit tot de
10 um, respectiv BC în figur ă.

2) Etapa a doua
• Cre șterea din venit antreneaz ă o m ărire a cererii, segmentul CD din
figur ă, care este egal cu 10 um cre șterea venitului multiplicat ă cu înclina ția
spre consum c 1, adic ă 10*c 1;
• Cererea extins ă va contribui la o cre ștere a produc ției 2, exprimat ă tot
prin segmentul CD și astfel o cre ștere egal ă în venit, exprimat ă prin segmentul
DE.

3) Etapa a treia
• Cre șterea în cerere este egal ă cu 10*c 1, cre șterea de venit din etapa a
doua multiplicat ă cu înclina ția spre consum c 1, a șa încât va fi 10*c 12 și a șa mai
departe.
Urmând aceast ă logic ă, cre șterea total ă în produc ție, dup ă n etape, va fi egal ă
cu m ărirea cererii ini țiale, 10 um în exemplul numeric multiplicat ă cu suma:

1+c 1+c 12+c 13+…………+c 1n

care reprezint ă o progresie geometric ă. O proprietate important ă a acestei
progresii geometrice const ă în faptul c ă atunci cand c 1 este subunitar, ceea ce
reprezint ă regula, și dupa cum n devine din ce în ce mai mare, suma con tinu ă
să creasc ă dar tinde c ătre o limit ă.
Aceast ă limit ă este 1/(1-c 1) și astfel pentru o cre ștere ini țial ă în cerere de 10
um cre șterea în produc ție va fi de 10/(1-c 1).

c) Descrierea în cuvinte a rezultatelor modelului

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
26
Putem concluziona cele stabilite atât sub forma alg ebric ă, cât și grafic ă.
Produc ția depinde de cerere, care la rândul s ău este influen țat ă de venit și este
egal ă cu produc ția. O cre ștere în cerere, precum și în cheltuiala guvernamental ă
contribuie la o cre ștere în produc ție și la o cre ștere de venit. La rândul s ău,
aceast ă cre ștere din venit antreneaz ă o cre ștere în cerere, care la rândul s ău va
afecta produc ția și a șa mai departe. Rezultatul final const ă în faptul c ă m ărirea
produc ției este mai mare decât modificarea ini țial ă din cerere cu un factor egal
cu multiplicatorul.
Din studiile econometrice pe economia S.U.A. a rezu ltat c ă înclina ția spre
consum este de aproximativ o,6, cu alte cuvinte ori ce $ suplimentar din venit
contribuie în medie la o cre ștere a m ărimii consumului cu 0,6 centi, ceea ce
înseamn ă c ă multiplicatorul este egal cu 1/(1-0,6)=2,5.
Dar cât de mult dureaz ă ca produc ția s ă se ajusteze?
Răspunsul la aceast ă întrebare necesit ă s ă ne întoarcem la exemplul numeric,
prezentat anterior. S ă presupunem c ă c 0 cre ște cu 10 um . Am stabilit c ă
produc ția va cre ște cu o m ărime egal ă cu multiplicatorul 1/(1-c 1) ori 10 um.
Dar cât de mult va dura ca produc ția s ă ating ă aceast ă valoare mai mare?
Sub prezum ția pe care am realizat-o pân ă în prezent, răspunsul ar putea fi:
imediat, prin scrierea condi ției de echilibru (6) c ă produc ția este întotdeauna
egal ă cu cererea. Cu alte cuvinte, am presupus c ă produc ția reac ționeaz ă
imediat la modificarea cererii. De asemenea, prin rela ția (2) am presupus c ă și
consumul r ăspunde instantaneu la modific ările în venitul disponibil. Sub aceste
dou ă prezum ții, economia se deplaseaz ă instantaneu de la punctul de echilibru
A la A` din figura 3. Cre șterea cererii conduce imediat la o cre ștere în
produc ție, iar cre șterea în venit este asociat ă cu o cre ștere în produc ție care se
reflect ă imediat în cre șterea cererii, și a șa mai departe. Nu este nimic gre șit în
ra ționamentul de ajustare în termenii etapelor succesi ve, a șa cum l-am
prezentat, chiar dac ă ecua țiile indic ă faptul c ă toate aceste etape au loc
concomitent. Acest ă ajustare instantanee nu este îns ă în realitate fezabil ă
întrucât o firm ă care înregistreaz ă o cre ștere a cererii poate decide s ă a ștepte
înainte de a decide asupra ajust ării produc ției sale, timp în care î și va reduce
stocurile pentru satisfacerea cererii. Un muncitor care dobânde ște un venit mai
mare poate s ă nu-și ajusteze consumul imediat. Aceste întârzieri impl ic ă ca
procesul de ajustare al produc ției s ă dureze mai mult.

Defini ție
Descrierea formal ă a acestui proces de ajustare în timp a produc ției, cu alte
cuvinte scrierea ecua țiilor pentru ceea ce economi știi denumesc dinamica
ajust ării și rezolvarea acestui model desigur mai complicat, e ste redat în mod
descriptiv, în modul urm ător: Sarcina de lucru 11
Prezinta cele trei modalit ăți de a opera cu un model.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
27
/head2right Să presupunem, de exemplu, c ă firmele iau deciziile în leg ătura cu
nivelele lor de produc ție la începutul fiec ărui trimestru. Odat ă ce deciziile sunt
adoptate, produc ția nu mai poate fi ajustat ă pe parcursul trimestrului. Dac ă
achizi țiile consumatorilor sunt mai mari decât produc ția, firmelor nu le revine
decât posibilitatea diminu ării stocurilor pentru a satisface extindereea cerer ii.
Pe de alt ă parte, dac ă achizi țiile sunt mai reduse decât nivelul produc ției
firmele î și vor m ări nivelul stocurilor.
/head2right Să presupunem apoi c ă agen ții economici consumatori decid s ă
cheltuiasc ă mai mult, adic ă ei vor cre ște m ărimea coeficentului c 0. In timpul
semestrului în care acest fenomen se înregistreaz ă, cererea va cre ște, dar
produc ția datorit ă prezum ției de stabilire, numai la începutul perioadei nu s e va
modifica. Prin urmare, venitul nu se va modifica.
/head2right Observându-se o cre ștere în cerere, firmele î și vor fixa o cre ștere a
produc ției abia în trimestrul urm ător. Aceasta cre ștere în produc ție va conduce
la o cre ștere în venit, care la rândul s ău se va reflecta în cerere. Dac ă achizi țiile
vor dep ăș i produc ția, firmele î și vor m ări produc ția abia din trimestrul urm ător
și acest proces va continua.
/head2right Pe scurt, ca r ăspuns la o extindere în cheltuiala consumatorului,
produc ția nu va „exploda”, ci va cre ște progresiv în timp de la Y la Y`.
Referitor la întrebarea lansat ă, respectiv „cât de mult dureaz ă ?” acest proces
de ajustare depinde de modul în care firmele î și revizuiesc programul lor de
produc ție. Dac ă firmele î și ajusteaz ă programul de produc ție mai frecvent ca
răspuns la o cre ștere anterioar ă a achizi țiilor consumatorilor, ajustarea va fi mai
rapid ă.

1.4. Investitia egala cu economia – mod alternativ de abordare a
echilibrului pietei bunurilor
1.4.1. Consideratii generale
Pân ă în prezent a fost abordat echilibrul de pe pia ța bunurilor în termenii
egalit ății dintre produc ția și cererea de bunuri. Un mod alternativ și echivalent
de abordare a echilibrului pie ței bunurilor are la baz ă egalitatea dintre investi ții
și economii. Aceast ă manier ă de abordare a fost realizat ă de c ătre John
Maynard Keynes în lucrarea sa fundamental ă „Teoria general ă a utiliz ării
depline, a dobânzii și a banilor „.
Vom prezenta aceast ă abordare pornind de la economii, care reprezint ă suma
economiilor private și publice.
Defini ție
Economia privat ă (S), adic ă economia consumatorilor este egal ă cu venitul
disponil mic șorat cu m ărimea consumului, adic ă:
S=Y D-C
Dar utilizând defini ția venitului disponibil putem scrie economia ca:
S=Y-T-C
Defini ție
Economia public ă este egal ă cu taxele încasate (f ără transferurile efectuate)
din care se scade cheltuiala guvernamental ă și astfel se va opera cu un:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
28
Surplus bugetar dac ă economia public ă este pozitiv ă;
Un deficit bugetar dac ă economia public ă este negativ ă.
Ne întoarcem la ecua ția de echilibru de pe pia ța bunurior stabilit ă anterior,
respectiv c ă produc ția trebuie s ă fie egal ă cu cererea care la rândul s ău este
egal ă cu suma dintre: consum, investi ții și cheltuiala guvernamental ă, adic ă cu:
Y=C+I+G
Dac ă din aceast ă rela ție se scad taxele din fiecare membru și se trece consumul
în partea stâng ă ob ținem:
Y-T-C=I+G-T
în care partea stâng ă reprezint ă economia privat ă (S), a șa c ă:
S=I+G-T sau I=S+(T-G) (10)
ultima rela ție are în partea stâng ă investi ția, iar în partea dreapt ă economia,
respectiv suma economiei private și a economiei publice.
Defini ție
Ecua ția (10) ne ajut ă la un demers alternativ de abordare a echilibrului de pe
pia ța bunurilor. Ea exprim ă c ă echilibrul de pe pia ța bunurilor necesit ă ca
investi ția s ă fie egal ă cu economia total ă-format ă din economia privat ă și
public ă. Acest mod de analiz ă a echilibrului explic ă de ce condi ția de echilibru
de pe pia ța bunurilor este cunoscut ă și ca rela ția IS , care sintetizeaz ă c ă
„investi ția este egal ă cu economia”: cât firmele doresc s ă investeasc ă trebuie s ă
fie egal cu cât consumatorii și guvernul economisesc.
Pentru a în țelege ecua ția (10) s ă ne imagin ăm o economie ipotetic ă – cu o
singur ă persoan ă care trebuie s ă decid ă cât de mult s ă consume, s ă investeasca
și s ă economiseasc ă, o economie precum aceea a lui Robinson Crusoe. Pe ntru
acest personaj deciziile de economie și de investi ții sunt similare: ce el ar
investi automat ar și economisi. Desigur în economiile evoluate, decizi ile de
investi ții sunt luate de c ătre firme, în timp ce deciziile de economisiri sunt luate
de c ătre consumatori și de c ătre guvern. In echilibru ecua ția (10) exprim ă c ă
aceste decizii trebuie s ă fie compatibile în sensul c ă: economia s ă fie egal ă cu
investi ția.
Pe pia ța bunurilor cele dou ă ecua ții de echilibru sunt:
produc ția = cererea
investi ția = economia
Anterior am analizat echilibru prin utilizarea prim ei condi ții, rela ția (6), motiv
pentru care în cele ce urmeaz ă ne vom axa pe cea de-a doua condi ție,
formalizat ă prin ecua ția (10). Rezultatele vor fi evident acelea și dar stabilirea
lor ne va putea ajuta s ă dobândim un mod complementar de în țelegere a
echilibrului de pe pia ța bunurilor.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
29
Pentru început s ă not ăm c ă deciziile de consum și de economisire reprezint ă
acela și lucru; dându-se venitul disponibil, odat ă ce consumatorii au ales s ă
consume în mod implicit economisirea lor s-a diminu at și reciproc. Modul în
care am specificat comportamentul de consum implic ă c ă economia privat ă
poate fi exprimat ă de forma:
S=Y-T-C=Y-T-c 0-c1(Y-T) =-c 0+(1-c1)(Y-T) (11)
Defini ție
In acea și manier ă în care am definit pe c 1 fiind înclina ția marginal ă spre
consum, definim pe (1-c 1) ca fiind înclina ția marginal ă spre economii.
Aceast ă m ărime va exprima cât de mult dintr-o unitate de veni t vor economisi
agen ții consumatori. Am dovedit c ă m ărimea înclina ției spre consum c 1 este o
mărime pozitiv ă și subunitar ă, adic ă 0<c 1<1, care implic ă fapul c ă și (1-c1)
este de asemenea pozitiv ă și subunitar ă. Economia privat ă se m ăre ște odat ă cu
venitul disponibil, dar mai pu țin cu o unitate monetar ă cu cât se m ăre ște venitul
disponibil.
In echilibru, investi ția trebuie s ă fie egal ă cu economisirea total ă format ă din
economisirea privat ă și public ă. Inlocuind economisirea privat ă în ecua ția (10)
prin rela ția de mai sus, vom ob ține c ă:
I=-c 0+(1-c1)(Y-T)+(T-G)
care rezolvat ă dup ă variabila Y ne va da:
Y=1/(1-c 1)(c 0+I+G-c 1T) (12)
care este aceea și cu ecua ția (8), fapt care nu ne surprinde întrucât este vor ba de
acela și echilibru, dar de o abordare diferit ă.

1.5. Venitul
1.5.1. Venitul national si venitul national disponibil
Defini ție
Din prezentarea indicatorilor macroeconomici a rezu ltat c ă PNN în pre țurile
factorilor de produc ție se mai nume ște și venitul na țional și reprezint ă
veniturile încasate de posesorii factorilor de prod uc ție ca urmare a contribu ției
lor la producerea bunurilor și serviciilor.

Defini ție
Pe baza venitului na țional, prin ad ăugarea soldului transferurilor cu str ăinatatea
(STS), se ob ține venitul na țional disponibil, astfel:
VND=VN+STS
indicator care are drept destina ții: consumul privat, consumul guvernamental,
investi țiile nete și economisirea. Acest indicator este net a șa încât prin
ad ăugarea consumului de capital fix se ob ține venitul brut disponibil (VBD):
VBD=VND+A

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
30
La nivelul gospod ăriilor – al menajelor se pot determina un venit per sonal și un
venit disponibil.

1.5.2. Venitul personal si venitul personal disponibil
Defini ție
Venitul personal (VP) pentru sectorul menajelor se ob ține prin sc ăderea din
venitul na țional a veniturilor cuvenite altor sectoare (VCAS) și prin ad ăugarea
veniturilor cuvenite menajelor în urma procesului d e redistribuire (VMRED),
adic ă:
VP=VN-VCAS+VMRED
Veniturile cuvenite altor sectoare se refer ă la: contribu ții la asigur ări sociale,
profiturile nedistribuite și impozitele pe venituri ale firmelor.Veniturile
cuvenite menajelor în urma procesului de redistribu ire se refer ă la: ajutoare de
șomaj ,aloca ții pentru copii, pensii, ajutoare de boal ă precum și dobânzi pl ătite
popula ției.
Defini ție
Venitul personal disponibil (VPD) se ob ține prin sc ăderea din venitul
personal a impozitlor și taxelor pl ătite de c ătre menaje cu titlu de impozite pe
venituri și propriet ăți, indicator care va evalua posibilitatea popula ției de a
consuma și de a economisi.
Astfel, remunerarea factorilor de productie utiliza ți în activit ățile economice în
func ție de contribu ția lor la ob ținerea rezultatului reprezint ă venitul.
1.6. Consumul si economiile
1.6.1. Rata medie a consumului
Venitul disponibil ob ținut de posesorii factorilor de produc ție se aloc ă pentru
consum (C) și economii (S) a șa încât:
VD=C+S
Dependen țele dintre venitul disponibil – ca variabil ă independent ă și consum și
economii ca variabile dependente, se pot studia cu ajutorul ratelor medii și
marginale ale consumului și economiilor.

Sarcina de lucru 12
Defineste venitul national, venitul national dispon ibil si
venitul brut disponibil.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
31
Defini ție
Rata medie a consumului sau înclina ția medie pentru consum ( c) exprim ă
ponderea din venitul disponibil alocat ă cheltuielii pentru consumul curent de
bunuri și servicii. Se calculeaz ă ca:
′g<855′g34>4′g<829
′g<848′g<83>
Rata medie a consumului reprezint ă o mărime pozitiv ă, dar subunitar ă:
0<c<1
Din rela ția de determinare a ratei medii a consumului se poa te explicita func ția
consumului sub forma:
C=c*VD
și având în vedere domeniul lui c, ca urmare a cre șterii sau a sc ăderii venitului
disponibil, consumul va înregistra aceea și tendin ță , dar într-o propor ție mai
mic ă, ceea ce înseamn ă c ă în condi țiile sporirii venitului disponibil înclina ția
medie spre consum va avea o tendin ță de sc ădere. A se vedea figura 4.

1.6.2. Rata marginala a consumului
Defini ție
Rata marginal ă a consumului sau înclina ția marginal ă spre consum (c ’ )
exprim ă varia ția consumului ( ∆C) ca urmare a modific ării venitului disponibil
cu o unitate ( ∆VD) sau altfel spus, partea suplimentar ă din venitul disponibil
care se adaug ă la consum. Sarcina de lucru 13
Defineste rata medie a consumului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
32

Figura nr.1.4. Dependen ța dintre venitul disponibil
și rata medie a consumului
Rela ția de calcul a ratei marginale spre consum definit ă și drept înclina ția
marginal ă spre consum este:
′g<855′g4593′g34>4∆′g3>>4
∆′g3>23′g3>>5
Înclina ția marginal ă spre consum este de asemenea o m ărime pozitiv ă dar
subunitar ă:
0<c ’<1 .

1.6.3. Rata medie a economiilor
Defini ție
Rata medie a economiilor (s) exprim ă ponderea economiilor în venitul
disponibil și este de regul ă o m ărime pozitiv ă, dar subunitar ă:
′g<87<′g34>4′g3>2>
′g3>23′g3>>5
0<s<1
Func ția economiilor va fi astfel:
S=s*VD
Dac ă vom aduna rata medie a consumului și cu rata medie a economiilor vom
observa c ă rezultatul va fi egal cu 1:
′g<855+′g<87<′g34>4′g3>>4′g2878′g3>2>
′g3>23′g3>>5 ′g34>4′g3>23′g3>>5
′g3>23′g3>>5 ′g34>41
Așa încât, cunoscând numai o rat ă medie, fie a economiilor sau a consumului,
o putem determina pe cealalt ă:
VD c

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
33
c=1-s; s=1-c.
1.6.4. Rata marginala a economiilor
Defini ție
Rata marginala a economiilor sau înclina ția marginal ă spre economii (s’)
exprim ă cu cât se modific ă economiile ( ∆S) atunci când venitul disponibil se
modific ă cu o unitate ( ∆VD), adic ă:
′g<87<′g4593′g34>4∆′g3>2>
∆′g3>23′g3>>5
Rata marginal ă spre economii este de asemenea o m ărime pozitiv ă dar
subunitar ă și poate fi determinat ă cunoscând înclina ția marginal ă spre consum
deoarece:
∆VD= ∆C+ ∆S=> ∆VD/ ∆VD)= ∆C/ ∆VD+ ∆S/VD=>c’+s’=1=>
s’=1-c’ sau c’=1-s’
Func ția de consum poate fi definit ă și sub forma:
C=C 0+c’*VD
iar func ția de economisire, ținând cont c ă S=VD-C =>
S=VD-(C 0+c’*VD)=VD-C 0-c’*VD=>(1-c’)VD-C 0=>s’*VD-C 0
Scris ă sub aceast ă form ă înseamn ă c ă pentru acel nivel la care venitul
disponibil este nul, S=-C0. Întrucât un consum pozitiv implic ă economii
negative, adic ă consumul din perioada de baz ă se realizeaz ă pe baza unor
economii anterioare, are loc un proces de dezeconom isire.
Dac ă venitul disponibil ar fi egal cu consumul VD=C , înseamn ă c ă economiile
sunt nule, adic ă:
(1-c’)VD-C 0=0
Defini ție
Nivelul venitului disponibil egal cu cel al consumu lui implic ă economii nule și
se nume ște prag de ruptura al venitului și este de forma:
′g<848′g<83> ′g3>45′g3>48′g3>43′g3>47′g3>48′g3>45′g3>28 ′g34>4′g<829′g2868
(1−′g<855′g4593)
Dep ăș irea pragului de ruptur ă al venitului determin ă trecerea de la procesul de
dezeconomisire la cel de economisire.
Aceste interdependen țe dintre venit, consum și economii studiate pe baza
ratelor medii de consum și economii, precum și a celor marginale se pot
observa în exemplul numeric din tabelul nr.1, infor ma ții care sunt ulterior
prezentate în figurile 5 si 6.
În figura 5 sunt trasate func țiile consumului și economiilor, iar în figura 6 sunt
trasate ratele medii ale consumului și economiilor.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
34
Tabel nr.1.2
Ve
nit Consu
m C Econom
ii S Rata
medie a
consumulu
i c Rata medie
a
economiilo
r s c
+
s
=
1 înclina
ția
margi
nal ă
consu
m c' înclina ția
marginal
ă
economii
s' c'
+
s'
=
1
0 50 -50
100 125 -25 1,25 -0,25 1 0,75 0,25 1
200 200 0 1 0 1 0,75 0,25 1
300 275 25 0,916667 0,083333 1 0,75 0,25 1
400 350 50 0,875 0,125 1 0,75 0,25 1
500 425 75 0,85 0,15 1 0,75 0,25 1
600 500 100 0,833333 0,166667 1 0,75 0,25 1
700 575 125 0,821429 0,178571 1 0,75 0,25 1
800 650 150 0,8125 0,1875 1 0,75 0,25 1
900 725 175 0,805556 0,194444 1 0,75 0,25 1
100
0 800 200 0,8 0,2 1 0,75 0,25 1

-100 0100 200 300 400 500 600 700 800 900
0 200 400 600 800 1000 1200 Consum C
Economii S
Figura nr.1.5. Func țiile consumului și economiilor

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
35

Figura nr.1.6. Ratele medii ale consumului și economiilor
Func ția consumului este C=C 0+c’*VD =>50+0,75VD , iar a economiilor
S=s’*VD-C 0=>0,25*VD-50 . Se observ ă c ă ratele marginale ale consumului c’
și ale economiilor s’ reprezint ă pantele celor dou ă func ții, ele fiind constante în
acest exemplu determin ă c ă func țiile consumului și economiilor s ă fie liniare.
Defini ție
Mărimea C 0 egal ă în acest exemplu numeric reprezint ă partea din consum care
nu este dependent ă de venitul disponibil și care se nume ște consumul
autonom și se g ăse ște în graficul nr.5 la intersec ția cu axa consumului putând
fi determinat pe baza rela ției:
C0=C-VD
Se observ ă c ă nivelul pragului de ruptur ă pentru care economiile sunt nule
corespunde unui venit disponibil de 200. Aceasta în seamn ă c ă pentru un venit
disponibil mai mic de 200 se înregistreaz ă dezeconomii, iar dep ăș irea acestui
prag de ruptur ă conduce la apari ția economiilor.
Analizând ratele medii ale consumului și economiilor se observ ă c ă ratele
consumului sunt descrescatoare men ținându-se pozitive, în timp ce ratele
economiilor sunt cresc ătoare ini țial având valori negative.
Daca vom scrie rata medie a consumului și vom înlocui consumul prin func ția
sa vom ob ține c ă:
′g<855′g34>4′g3>>4
′g3>23′g3>>5 ′g34>4′g3>>4′g3<<6′g2878′g3>3>′g4593′g3>23′g3>>5
′g3>23′g3>>5 ′g34>4′g3>>4′g2879′g3>23′g3>>5′g2878′g3>3>′g4593′g3>23′g3>>5
′g3>23′g3>>5 ′g34>4′g3>>4′g2879′g3>23′g3>>5(′g2869′g2879′g3>3>′g4594)
′g3>23′g3>>5 ′g34>4′g3>>4′g2879′g3>23′g3>>5′g3>46′g4593
′g3>23′g3>>5

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
36
′g<855′g34>4′g3>>4
′g3>23′g3>>5 −′g<87<′g4593′g34>4′g<855−′g<87<′
care demonstreaz ă faptul c ă înclina ția medie spre consum este mai mare decât
înclina ția marginal ă. Înclina ția medie spre consum se reduce odat ă cu cre șterea
venitului și tinde s ă se egaleze cu înclina ția marginal ă a consumului care
prezint ă o tendin ță de men ținere relativ constant ă. A se vedea în acest sens
figura nr.7:

Figura nr.1.7. Rata medie și marginala a consumului
Având în vedere aceste dependen țe dintre venit, consum și economii, John
M.Keynes formuleaz ă legile pshiologice potrivit c ărora de regul ă și în medie
odat ă cu cre șterea venitului, consumul va cre ște dar cu rata mai mic ă decât
aceea a venitului:
∆′g3>23
′g3>23>∆′g3>>4
′g3>3>
și odat ă cu cre șterea venitului economiile vor cre ște, iar rata de cre ștere a
economiilor este superioar ă ratei de cre ștere a venitului:
∆′g3>23
′g3>23<∆′g3>2>
′g3>2>
1.6.5. Modelul lui Simon Kuznetz
Simon Kuznets – laureat al premiului Nobel pentru e conomie în 1971, pe baza
unui studiu referitor la evolu ția consumului și a veniturilor din economia SUA
pe o perioad ă lung ă, stabile ște c ă în pofida cre șterilor de venit, rata consumului
nu se diminuiaz ă conform celor afirmate de Keynes, ci se men ține relativ
constant ă în timp ce înclina ția marginal ă a consumului s-a men ținut de
asemenea constant ă și aproximativ egal ă cu înclina ția medie a consumului.
Forma func ției consumului potrivit lui Kuznets ar fi:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
37
C=c*VD
Infirmarea predic țiilor lui Keynes a fost pus ă pe seama termenului lung, cu alte
cuvinte Keynes opereaz ă cu o func ție a consumului pe termen scurt de forma
C=C 0+c*VD cu c în sc ădere, iar Kuznets pe termen lung cu C=c*VD cu c
constant ă.

1.7. Investitiile
1.7.1. Clasificarea investitiilor
Investi țiile pot fi definite în mod diferit având în veder e sfera de cuprindere,
motiv pentru care ne vom concentra numai pe con ținutul prezentului demers.
Cu alte cuvinte, nu vor fi abordate și investi țiile financiare întrucât acestea nu
au ca rezultat sporirea capitalului și a avu ției societ ății, ci doar o schimbare a
dreptului de proprietate.
Defini ție
Investi țiile reprezint ă fluxul de cheltuieli destinate cre șterii sau men ținerii
stocului de capital real, sau fluxul de cheltuieli menite proiectelor de producere
a bunurilor care nu sunt destinate unui consum imed iat.
Avem astfel în vedere urm ătoarele categorii de investi ții:
– Investi ții de înlocuire care se refer ă la înlocuirea obiectivelor uzate și
men ținerea stocului de capital fix, sursa de acoperire o constituie amortizarea;
– Investi ții nete prin care se m ăre ște capitalul fix existent și asigur ă
totodat ă sporirea capacit ății productive a c ărei sursă o constituie venitul
economisit;
În acest sens vom putea vorbi despre:
– Investi ții brute (Ib) care au ca surs ă economiile și amortizarea:
Ib=S+A
– Investi țiile nete (In) care au ca surs ă economiile:
In=S Sarcina de lucru 14
Prezinta in 10-15 randuri modelul Simon Kuznets.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
38
Am utilizat ecua ții întrucât economiile se transform ă mai devreme sau mai
târziu în investi ții.
Venitul ob ținut de popula ție este destinat acoperirii consumul de bunuri (C)
și pentru economii (S), adic ă:
V=C+S
Pe de alt ă parte, economiile se transform ă în investi ții:
V=C+I
rezultând c ă:
S=I.
Mobilul investi țional const ă în „sacrificarea” unui consum prezent, respectiv
într-o economie care investit ă, genereaz ă un venit viitor care s ă asigure astfel
un consum mai mare în viitor decât cel prezent.
Aceste intercondi țion ări care se formeaz ă între consum, economii, investi ții,
venit pot fi studiate cu ajutorul multiplicatorului și acceleratorului investi țional.

1.7.2. Multiplicatorul investitional
Defini ție
Multiplicatorul investi țional (K) exprim ă legatura marginal ă care se
formeaz ă între cre șterea venitului și cre șterea investi țiilor, cu alte cuvinte, cu
cât se modific ă venitul ca urmare a modific ării investi ției cu o unitate
monetar ă:
′g<837′g34>4∆/g3023
∆/g3010
în condi ții normale K>1 .
Astfel cre șterea investi țiilor influien țeaz ă de K ori cre șterea venitului:
∆/g1848/g3404/g1837∆/g1835
Dac ă în rela ția lui K înlocuim pe ∆I cu ∆V-∆C iar apoi împ ărțim la ∆V,
vom ob ține: Sarcina de lucru 15
Defineste investitiile si prezinta principalele cat egorii de
investitii.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
39
/g1837/g3404∆′g3>23
∆′g3>23′g2879∆′g3>>4′g34>4∆′g327<
∆′g327<
∆′g327<
∆′g327<′g2879∆′g3252
∆′g327<′g34>4′g2869
′g2869′g2879′g3>3>′g4593′g34>4′g2869
′g3>46′g4593
Principiul de multiplicare rezid ă în faptul c ă ceea ce pentru un agent economic
constituie o cheltuial ă, pentru un altul reprezint ă un venit care se aloc ă pentru
consum și economii.
Pentru a în țelege acest principiu s ă presupunem c ă se înregistreaz ă un spor al
investi țiilor ∆I=2.000 u.m. Aceast ă investi ție suplimentar ă conduce la venituri
mai mari pentru al ți agen ți economici, adic ă salarii, profituri, dobânzi, rente
mai mari. Propor ția în care acest venit suplimentar se va aloca într e consum
(C) și economii (S) este în func ție de m ărimea înclina ției spre consum c’,
respectiv spre economii s’.
Astfel, pentru c’=0,6 suplimentul de consum va fi d e 1.200 um, iar cel de
economii 800 um, cu alte cuvinte, ca urmare a unui spor investi țional de 2.000
um se va m ări consumul cu 1.200 um și economiile cu 800 um. Consumul de
1.200 um reprezint ă totodat ă venituri suplimentare pentru al ți agen ți.
Tabel nr.1.3.
c'= 0,6 s'= 0,4
Perioada
t ∆it ∆Ct ∆Vt ∆St
1 2000 0 2000 2000
2 0 1200 1200 800
3 0 720 720 1280
4 0 432 432 1568
5 0 259,2 259,2 1740,8
6 0 155,52 155,52 1844,48
7 0 93,312 93,312 1906,688
8 0 55,9872 55,9872 1944,013
9 0 33,59232 33,59232 1966,408
10 0 20,15539 20,15539 1979,845

Acest proces continu ă, cre șterile de venit fiind din ce în ce mai mici, tinzân d la
zero. Dac ă însum ăm veniturile suplimentare generate de sporul invest i țional de
2.000 um, în cele 10 perioade obtinem Σ∆V=4969,767 um.
M ărimile veniturilor suplimentare succesive pot fi sc rise ca fiind:
Σ∆V=2.000+1.200+720+……+20.155539=
2.000+(2.000*0,6)+(2.000*0,62) +………+(2.000*0,6 10 )=
2.000(1+0,6+0,6 2+0,6 3+……………..0,6 10 )

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
40
În termeni generali se poate aproxima de forma:
Σ∆V= ∆I(1+c’+c’ 2+c’ 3+………….c’ n)=> Σ∆V=1/(1-c’)* ∆I=1/s’* ∆I=K* ∆I.
= ∆I(1+c’+c’ 2+c’ 3+………….c’ n)=> Σ∆V=1/(1-c’)* ∆I=1/s’* ∆I=K* ∆I .
În concluzie, sporul de veni t generat în viitor depinde de sporul investi țional ∆I
și de multiplicatorul investi țional K, care la rândul s ău este dependent de
înclina ția marginal ă spre consum c’ sau spre economii s’. O m ărime mai mare a
lui c’ pentru un acela și spor al invsti țiilor va genera un spor de venit mai mare
în viitor, iar un spor mai mare al investi țiilor pentru aceea și m ărime a înclina ției
marginale spre consum va genera de asemenea o cre ștere a sporului de venit.
1.7.3. Acceleratorul investitional
Defini ție
Acceleratorul investi țional exprim ă efectul cre șterii venitului asupra
investi țiilor și comensureaz ă disponibilul de investi ții format ca urmare a
cre șterii venitului cu o unitate.
Rela ția de determinare este de forma:
/g1853/g3404/g3010/g3283
/g3023/g3283/g2879/g3023/g3283/g3127/g3117 /g1871/g1853/g1873 /g3010
∆′g3>23
în care:
a – acceleratorul;
I -investi ții efectuate;
V- venitul;
h- perioada.
Rezult ă c ă:
I=a* ∆V ; in care 0<a<1.
Cu alte cuvinte, volumul investi țiilor dintr-o perioad ă h provine din sporirea
venitului, dar pentru aceasta se impune ca Vh>V h-1; în caz c ă nu este
îndeplinit ă aceast ă condi ție are loc un proces de dezinvestire.

1.7.4. Indicatorii pe care se bazeaza procesul investition al
Procesul investi țional se fundamenteaz ă pe o serie de indicatori, dintre care
men țion ăm:
Defini ție
Rentabilitatea investi ției se determin ă pe baza unei rela ții de genul:
Sn=S 0(1+d) n
în care:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
41
S 0- suma investit ă;
d- rata dobânzii;
n- perioada de exploatare a investi ției;
S n- venitul generat de investi ție dup ă n ani.
Investi ția se dovede ște oportun ă dac ă:
Sn>S 0
Defini ție
Randamentul actualizat al investi ției exprim ă cu ce efort investi țional actual
se ob ține un anumit venit peste n ani. Se determin ă pe baza rela ției:
/g1845/g2868/g3404/g3020/g3117
/g4666/g2869/g2878/g3031/g4667/g3397/g3020/g3118
/g4666/g2869/g2878/g3031/g4667/g3118/g3397/g3020/g3119
/g4666/g2869/g2878/g3031/g4667/g3119/g3397⋯/g3397/g3020/g3289
/g4666/g2869/g2878/g3031/g4667/g3289
S 0- suma actual ă a efortului investi țional;
S n- venitul generat de investi ție peste n ani;
d- rata dobânzii sau un alt factor de actualizare .
Defini ție
Termenul de recuperare a investi ției exprim ă perioada de timp în care efortul
investi țional se recupereaz ă din venitul generat, mai precis din profit în urma
punerii în func țiune a investi ției. Se determin ă ca:
/g1846/g3404/g1835
/g1848/g4666/g1842/g1835/g4667
I – suma efortului investi țional;
V(PI)- venitul (profitul) an ual
Defini ție
Coeficientul de eficien ță economic ă a investi ției –exprim ă profitul anual ce
se ob ține la o unitate monetar ă investit ă.
/g1857/g3404/g3017/g3010
/g3010.

Sarcina de lucru 16
Defineste rentabilitatea investitiei, randamentul a ctualizat
al investitiei, recuperarea investitiei si coeficie ntul de
eficienta economica a investitiei.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
42
Rezumat
Indicatorul economic constituie expresia numeric ă a laturii cantitative a
fenomenelor și proceselor economice în anumite condi ții de spa țiu și timp. El
permite eviden țierea acestor fenomene și procese sub aspect cantitativ,
structural și calitativ, ca și interdependen țele dintre anumite subsisteme ale
economiei na ționale.
In func ție de nivelul pentru care se calculeaz ă ace ști indicatori, pot exista
indicatori micro și macroeconomici; dac ă primii m ăsoar ă rezultatele la nivelul
agentului economic individual, ultimii exprim ă performan ța la nivelul
ansamblului economiei na ționale. Punctul de plecare în determinarea
indicatorilor macroeconomici îl reprezint ă cei microeconomici.
Principalii indicatori macroeconomici sunt: produsu l global, produsul intern,
produsul na țional, venitul na țional, venitul personal, venitul personal
disponibil al popula ției .
Categorie a economiei de schimb, în accep țiunea cea mai frecvent ă, pia ța
bunurilor desemneaz ă un ansamblu coerent, un sistem sau o re țea de rela ții
de vânzare – cump ărare între p ărțile contractante care sunt pe de o parte,
unite prin leg ături de interdependen ță si, pe de alt ă parte se afl ă în raporturi
de opozi ție. Participan ții la aceste rela ții sunt produc ătorii de bunuri și
servicii, ofertan ții de factori de produc ție și consumatorii, care reprezint ă
așa cum aprecia J.K.Galbraith și W.Salinger, ’’Centri distinc ți de decizie,
care se opun unul altuia prin urm ărirea propriului interes, dar sunt lega ți în
acela și timp printr-o solidaritate func țional ă’’.
Consumul privat sau personal are ponderea principal ă și este reprezentat de
partea din venitul na țional destinat ă cump ărării de bunuri și servicii de
consum pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. Cons umul de stat sau public
este reprezentat de partea din venitul na țional destinat ă cheltuielilor
ocazionate de cump ărarea de bunuri și servicii cu caracter social – cultural,
necesare func țion ării normale a societ ății.
Volumul și structura cheltuielilor pentru consum depind de o serie de factori;
obiectivi și subiectivi.Factorii obiectivi sunt: m ărimea și structura salariilor;
modificarea raportului dintre bunurile prezente și cele viitoare; schimb ările
intervenite în volumul capitalului și care nu au fost prev ăzute în calcularea
venitului; modificarea politicii fiscale care poate spori sau mic șora cererea de
consum.
Factorii subiectivi ce depind de tr ăsăturile fiin ței umane, de nevoile și
obiceiurile indivizilor sunt: men ținerea standardului de via ță obi șnuit,
economisirea diferen ței între venituril efectiv și cheltuielile necesare
men ținerii standardului de via ță obi șnuit; tendin ța de cre ștere a diferen ței
dintre venit și consum, pe m ăsur ă ce oamenii realizeaz ă venituri mai
mari.Consumul de bunuri și servicii este studiat cu ajutorul bugetelor de
familie. Ele arat ă structura consumului și evolu ția acestuia în func ție de

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
43

Test de autoevaluare
1. PIB

Test de autoevaluare

1. PIB fa ță de PIN include în plus :
a) Soldul veniturilor din str ăin ătate;
b) Bunurile finale;
c) Amortizarea.
2. Atunci când PIB=PIN +100 înseamn ă c ă:
a) Mărimea consumului intermediar este 100;
b) Mărimea capitalului fix utilizat este 100;
c) Capitalul fix consumat este 100.
3. Dac ă PNB, la pre țul pie ței, este de 50.000, impozitele indirecte 5.000,
subven țiile 1.000, consumul de capital fix 13.000, valoare a produs ă de c ătre
agen ții na ționali în str ăin ătate 10.000, iar a agen ților str ăini din interior 9.000,
atunci PIB la pre țul factorilor este :
a) 47.000;
b) 32.000
c) 45.000.
4. Diferen ța dintre valoarea total ă a bunurilor și serviciilor produse în perioada
de calcul într-o anumit ă economie și valoarea bunurilor și serviciilor produse și
consumate în scopul ob ținerii de noi bunuri și servicii (f ără capitalul fix ) se
nume ște:
a) Consum intermediar;
b) Produs intern brut;
c) Formare brut ă de capital.
5. Valoarea tuturor bunurilor create într-o țar ă este de 100 mld. Um. (la pre țul
factorilor), din care 20 mld um. sunt folosite sub forma de capital circulant
pentru produc ția altor bunuri și servicii în respectivul an. Capitalul fix folosit în
economie este de 80 mld. um, durata medie de func ționare fiind de 8 ani. necesit ățile vitale de existen ța, mediu, sex, vârst ă, venituri.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
44
Agen ții economici str ăini au produs în aceast ă economie bunuri finale de 9 mld
um, iar agen ții economci na ționali au produs în alte țări bunuri evaluate la 7
mld. um. Rezult ă c ă produsul intern net și produsul na țional net au reprezentat
(în mld um):
a) 80 si 70;
b) 80 si 60;
c) 80 si 68.
6. PNB=6.000 um; Consum =4800; Deprecierea capitalulu i fix=300; Taxe
indirecte =400 și subven ții=240. Calcula ți venitul na țional:
a) 6000 um;
b) 5540um;
c) 1.200 um.
7. Ponderea amotiz ărilor în PIB era în t 0 de 60% . In t 1a sc ăzut la 40% , în timp
ce PIB-ul a crescut cu 20 % . Cu cât s-a modificat m ărimea PIN-ului:
a) 80%;
b) 10%;
c) 20%.
20 . La o înclina ție marginal ă spre economii de 1/10, înclina ția marginal ă spre
consum și multiplicatorul investi țiilor vor fi:
a) 10 si 0.9;
b) 0,9 si 10;
c) 0,5 si 0,1.
21. Între dou ă momente t 0 si t 1 economiile au crescut de la 200 mil lei la 300
mil lei, iar rata consumului a fost de 75% și, respectiv 70%. Multiplicatorul
investi țiilor în intervalul t 0—t1 este de:
a) 0.5;
b) 2;
c) 10.
22 . Între dou ă momente t0 și t 1 economiile au crescut de la 200 um la 300 um,
iar rata consumului a sc ăzut de la 75 % la 70 %. Înclina ția marginal ă spre
consum și spre economii au fost de:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
45
a) 0,5 si 0,5;
b) 0,6 si 0,4;
c) 2 si 0,8.
23 . Înclina ția marginal ă spre consum:
a) este un num ăr pozitiv;
b) este un num ăr subunitar;
c) eviden țiaz ă cre șterea consumului ca urmare a cre șterii venitului.
Răspuns corect:
A=a+c; B=a+b+c; C=b+c.
24. Dintre indicatorii de mai jos, care întotdeauna o v aloare supraunitar ă:
a) multiplicatorul investi țiilor;
b) înclina ția marginal ă spre consum;
c) înclina ția marginal ă spre economii.
25. În baza legii psihologice fundamentale formulat ă de Keynes, rezult ă c ă,
în mod normal, ca regul ă și în medie:
a) venitul, consumul și economiile evolueaz ă strict propor țional;
b) dinamica modific ării consumului este superioar ă dinamicii modific ării
venitului și economiilor;
c) modificarea procentual ă a economiilor este superioar ă celei a venitului
și consumului.
26. În momentul t 0 venitul este 20.000 mil um, iar economiile sunt de 4.000
mil um. În t 1, venitul cre ște cu 20%, iar înclina ția marginal ă spre consum este
de 0,8. Economiile și multiplicatoarul investi țiilor în t 1 vor fi:
a) 4.800 mil um ; 4 ;
b) 4.000 mil um ; 5;
c) 5.000mil um ; 4.
27. Venitul =10.000 um, cu 25 % mai mare decât în perio ada anterioar ă.
Înclina ția marginal ă spre economii = 0,2. Sporul consumlui:
a) 2.000 um ;
b) 1.600 um ;

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
46
c) 400 um
28. Dac ă ∆C=100 și ∆S=300, care grup de valori pentru c`, s` și k este
corect:
a) ¼; ¾ ;3;
b) ¼;3/4; 1/3;
c) ¼;3/4;4/3.
Bibliografie minimal ă
1) Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu Ec onomie ,Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolul 15;
2) Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer Macroeconomia, E ditura Sedona,
Timisoara, 1997, capitolul 2;
3) Oliver Blanchard Macroeconomics Pearson Education I nternational,
2006, capitolul 2;
4) Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu Ec onomie, Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolul 16;
5) Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer Macroeconomia, E ditura Sedona,
Timisoara, 1997, capitolul 3;
6) Oliver Blanchard Macroeconomics Pearson Education I nternational,
2006, capitolul 3.

2. PIATA CAPITALULUI SI PIATA
MONETARA

Trasaturi generale 50
Oferta de titluri 57
Elemente de piata monetara 60
Rezumat 76
Teste de autoevaluare 76
Bibliografie minimal ă 79
Obiective în termeni de competen țe specifice:
La sfâr șitul modulului, se:
• va sti să se poat ă explica corect noile concepte
• vor asimila caracteristicile ac țiunilor și obliga țiunilor
• vor insusi clasificarile investitorilor
• va cunoaste piata secundara a capitalului
• va insusi conceptul de moneda
• vor invata elementele de piata monetara

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
47
• vor cunoaste notiunile de cerere si oferta monetara
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
2.1. Trasaturi generale
2.1.1. Structura pietei capitalului
Defini ție
Pia ța capitalului reprezint ă pia ța financiar ă pe termen lung pe care se
tranzac ționeaz ă titlurile financiare, respectiv acele instrumente care confer ă
drepturi și îndatoriri de țin ătorilor, precum sunt ac țiunile, obliga țiunile, titluri de
ipotec ă, titluri de rent ă și alte titluri.
Rolul major al acestei pie țe rezid ă în a mobiliza pe termen îndelungat
economiile b ăne ști ale unor agen ți economici în vederea finan ță rii
obiectivelor altor agen ți economici. Într-o form ă simplificat ă, pia ța capitalului
presupune o rela ție direct ă între de țin ătorul și utilizatorul de fonduri, ultimul în
schimbul fondurilor primite va emite și va ceda titlurile financiare.

Defini ție
Aceast ă pia ță a titlurilor financiare constituit ă de de țin ătorii de fonduri
excedentare – denumi ți investitori și utilizatorii de fonduri – denumi ți
emiten ții de titluri financiare, este structurat ă în:
/head2right Pia ța primar ă;
/head2right Pia ța secundar ă.
Defini ție
Pia ța primar ă este cea pe care se tranzac ționeaz ă titlurile nou emise, ea
realizând plasarea titlurilor de c ătre utilizatorii de fonduri și de plasament spre
de țin ătorii de fonduri.
Defini ție
Pia ța secundar ă este cea pe care se tranzac ționeaza titlurile emise anterior,
motiv pentru care este denumit ă și „o pia ță la mâna a doua „.
Instrumentele principale ale pie ței de capital, structurate dup ă fluxul veniturilor
generate în viitor, sunt: ac țiunile și obliga țiunile care prin particularit ățile lor
au generat în cadrul pie ței de capital o pia ță a ac țiunilor și o pia ță a
obliga țiunilor. Sarcina de lucru 1
Defineste piata capitalului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
48
2.1.2. Caracteristicile actiunilor
Pia ța ac țiunilor reprezint ă segmentul pie ței capitalului pe care se
tranzac ționeaz ă în mod sistematic ac țiunile.
Defini ție
Ac țiunea reprezint ă un titlu financiar care atest ă contribu ția de țin ătorului la
capitalul social al societ ății comerciale, cu ocazia constituirii sau a
restructur ării capitalului propriu.
Totalitatea ac țiunilor emise de c ătre o firm ă este echivalent ă și cu m ărimea
capitalului social. În momentul emiterii, ac țiunile au o valoare nominal ă sau
paritar ă care rezult ă din raportul dintre capitalul social și num ărul de ac țiuni
emise.

Defini ție
Posesorul ac țiunii prime ște anual o parte din profitul disponibil al societ ății
comerciale denumit și dividend . În cazul unui profit negativ, adic ă a unei
pierderi, o parte din aceasta este suportat ă de de țin ătorii ac țiunilor.
Ac țiunile nu au o durat ă limitat ă în timp, maturitatea lor sau durata de via ță
legat ă de perioada în decursul c ăreia societatea emitent ă î și desf ăș oar ă
activitatea fiind teoretic una infinit ă.
De țin ătorul ac țiunilor are drept de vot în adunarea general ă a ac ționarilor, cu
un num ăr de voturi dependent de num ărul ac țiunilor de ținute la societatea
comercial ă.
Dac ă aceste caracteristici sunt specifice ac țiunilor comune, se impune
precizarea c ă exist ă și ac țiuni preferen țiale care dau dreptul la un dividend fix,
care este pl ătit înaintea dividendului pentru ac țiunile comune, dar care nu dau
și drept de vot în adunarea generala a ac ționarilor.
Putem rezuma astfel faptul c ă de țin ătorul unei ac țiuni se bucur ă de urm ătoarele
privilegii:
/head2right dreptul la decizia societ ății comerciale;
/head2right dreptul la informa ție; Sarcina de lucru 2
Defineste actiunea.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
49
/head2right dreptul asupra unei p ărți din capitalul social al firmei în func ție de
valoarea nominal ă și a num ărului de ac țiuni emise;
/head2right dreptul la dividend.

2.1.3. Caracteristicile obligatiunilor
Defini ție
Obliga țiunea reprezint ă un titlu de credit pe termen lung.Valoarea nominal ă a
obliga țiunii este egal ă cu suma cu care emitentul este creditat de c ătre
subscriptorul – dobânditorul titlului. La finele pe rioadei de împrumut,
denumit ă scaden ță , emitentul obliga țiunii se oblig ă s ă-și r ăscumpere titlul
emis la valoarea nominal ă a obliga țiunii, iar pentru întreaga perioad ă de la
emitere pân ă la scaden ță , emitentul va pl ăti de asemenea o dobând ă fix ă,
numit ă și cuponul obliga țiunii .
Obliga țiunile se lanseaz ă la un pre ț de emisiune care poate fi:
/head2right a) „ad pari” atunci când pre țul de emisiune este egal cu valoarea
nominal ă;
/head2right b) „sub pari” când pre țul de emisiune este inferior valorii nominale,
oferindu-se astfel un avantaj investitorilor cu mot iva ția de a face obliga țiunea
mai tentant ă.

Rezult ă astfel urmatoarele caracteristici ale obliga țiunilor: Sarcina de lucru 4
Defineste obligatiunea.

Sarcina de lucru 3
Defineste dividendul.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
50
/head2right caracterul rambursabil al capitalului mobilizat pri n emisiunea și
vânzarea obliga țiunilor;
/head2right existen ța unei anumite perioade de timp a împrumutului și implicit a
unei perioade finale, denumit ă scaden ță ;
/head2right dobânda fix ă pentru capitalul împrumutat, denumit ă și cuponul
obliga țiunii motiv pentru care obliga țiunile se mai numesc și titluri
aduc ătoare de venit fix.
Cererea de titluri provine de la gospod ării (menaje) și din partea unor institu ții
financiare precum – case de pensii, societa ți de asigurare.
Ac țiunile și obliga țiunile presupun plasamente pe termen lung motiv pe ntru
care cererea pentru aceste titluri are la baz ă: randamentul, c ăstigul poten țial,
riscul, lichiditatea.
Randamentul titlurior financiare pe termen lung, pr ecum al unei obliga țiuni ia
în considera ție venitul total generat, respectiv cuponul fix per iodic, precum și
valoarea de r ăscumparare care de regul ă este egal ă cu valoarea nominal ă.
Astfel, pornind de la pre țul unei obliga țiuni se poate determina randamentul ei:
/g1842/g3404/g3004
/g4666/g2869/g2878/g3045/g4667/g3397/g3004
/g4666/g2869/g2878/g3045/g4667/g3118/g3397/g3004
/g4666/g2869/g2878/g3045/g4667/g3119/g3397⋯+′g3>>4
(′g2869′g2878′g3>45)′g3289+′g3><9
(′g2869′g2878′g3>45)′g3289
În care:
– C cuponul – dobânda fix ă;
– r factor de actualizat – este asimilat cu rata dob ânzii;
– R valoarea de rascump ărat a obliga țiunii.
Aceast ă rela ție poate fi prelucrat ă dac ă consider ăm perioada de creditare ca
fiind îndelungat ă și de asemenea c ă valoarea de r ăscump ărat este egal ă și cu
pre țul obliga țiunii, atunci vom avea prin transform ări succesive:
′g<853′g34>4′g2869
(′g2869′g2878′g3>45)
R=P
P=C*a+C*a 2+C*a 3+……..+C*a n+P*a n =>P(1-an)=C*a(1+a+a 2+…..+a n-1)
(1+′g<853+′g<853′g287>+′g<853′g287<+⋯.′g<853′g3>4<′g2879′g2869)′g34>4′g2869′g2879′g3>28′g3289
(′g2869′g2879′g3>28)
′g<842(1−′g<853′g3>4<)′g34>4′g<829∗′g<853∗′g2869′g2879′g3>28′g3289
(′g2869′g2879′g3>28)
P(1-a)=C*a =>

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
51

/g1842/g4672/g2869/g2878/g3045/g2879/g2869
/g2869/g2878/g3045/g4673/g3404/g1829∗/g2869
/g2869/g2878/g3045
/g1842∗/g1870/g3404/g1829
/g1870/g3404/g3004
/g3017
Defini ție
Astfel, randamentul unei obliga țiuni se poate aproxima prin raportul dintre
cuponul și pre țul obliga țiunii.
Într-un mod similar se poate determina și randamentul unei ac țiuni, ca raport
dintre dividend și pre țul ac țiunii:
/g1870/g3404/g3005
/g3017
Randamentul titlurilor financiare reprezint ă un indicator deosebit de important
în achizi ționarea acestora. Se poate aprecia astfel alternati va dintre plasarea
unei sume în achizi ționarea de titluri financiare și constituirea unui depozit
bancar, motiv pentru care se impune compararea rand amentului din
achizi ționarea de titluri financiare (r) cu rata dobânzii de pe pia ța monetar ă (d).
Astfel, pot exista urmatoarele cazuri:
/head2right Daca r<d, atunci achizi ția de titluri nu este avantajoas ă;
/head2right Daca r>d, atunci achizi ția de titluri este avantajoas ă;
/head2right Daca r=d, atunci achizi ția de titluri este indiferent ă –aduce un acela și
avantaj cu acel ocazionat de constituirea unui depo zit bancar.
Interesul pentru achizi ționarea titlurilor de valoare pe termen lung este
dependent și de câ știgurile poten țiale care s-ar putea înregistra ca urmare a
cre șterii pre țurilor acestora. Astfel, în leg ătur ă cu achizi ționarea unei ac țiuni,
putem vorbi despre:
/head2right Venitul din dividendul adus de ac țiune;
/head2right Venitul ca urmare a cre șterii valorii de pia ța in raport cu pre țul ei de
achizi ție.
Se poate determina pe baza rela ției:
/g1870/g3043/g3045/g3042/g3033/g3036/g3047 /g3404/g3005/g3117/g2878/g4666/g3017/g3117/g2879/g3017/g3116/g4667
/g3017/g3116
În care:
– D reprezint ă dividendul;
– P pre țul de pia ță al ac țiunii;

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
52
– 1 si 0 perioadele, respectiv perioada curent ă și perioada de baz ă.
Pentru o obliga țiune câ știgul poten țial se va determina într-un mod similar, cu
singur ă deosebire ca in locul dividendului se va înscrie c uponul obliga țiunii.
Modificarea pre țului unui titlu financiar declan șeaza totodata și un interes
pentru tranzac ții speculative. Acest gen de tranzac ții se bazeaz ă fie pe
anticip ări ale reducerii pre țului, fie pe cre șteri de pre țuri, iar motiva ția acestui
gen de tranzac ții se bazeaz ă pe principiul „cump ără ieftin și vinde scump„.
De țin ătorul unui titlu care anticipeaz ă o reducere a pre țului pân ă la scaden ță se
va baza pe un ra ționament de genul „vinde azi scump și cump ără mâine ieftin „
fiind un juc ător „bear”, în timp ce cump ărătorul care anticipeaz ă o cre ștere a
pre țului se ghideaz ă dupa principiul „cump ără azi ieftin și vinde mâine scump
„ fiind un juc ător „bull”.
Titlurile de valoare pe termen lung prezint ă grade diferite de risc. De regul ă,
obliga țiunile sunt mai putin riscante dec ăt ac țiunile, iar în cadrul obliga țiunilor
– cele guvernamentale sunt mai putin riscante, iar cele cu o maturitate mai mare
sunt apreciate a fi mai riscante decât cele cu o ma turitate mai mic ă.
Gradele de risc sunt îns ă legate invers de profitabilitatea titlurilor confo rm
principiului „cine nu risc ă nu ca știg ă „, a șa încât investitorii vor reac ționa
diferit în asumarea riscului.
2.1.4. Clasificarea investitorilor
Vor exista astfel:
/head2right A) investitori pruden ți – adversari ai riscului care vor alege
achizi ționarea unui titlu numai dac ă pre țul acestuia va fi mai mic decât
valoarea prezent ă medie a fluxului de venituri aferente;
/head2right B) investitorii indiferen ți la risc care vor achizi ționa un titlu când
pre țul acestuia este egal cu valoarea prezent ă medie a fluxului de venituri
aferente;
/head2right C) investitorii predispu și la risc –care vor achizi ționa un titlu chiar
dac ă pre țul acestuia este mai mare decât valoarea prezent ă medie a fluxului de
venituri aferent, dar nu mai mare decat anticiparea cea mai optimist ă.
Lichiditatea se refer ă la atributul vânz ării rapide si cu cheltuieli minime de
tranzac ționare. Astfel, titlurile listate la burs ă înregistreaz ă cea mai ridicat ă
lichiditate.
Putem aprecia c ă investitorii se orienteaz ă către acele titluri care asigur ă
simultan: randamente mari, riscuri mici si lichidit ate ridicat ă.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
53

2.2. Oferta de titluri
2.2.1. Piata secundara a capitalului
Oferta de titluri provine d e la firme și autoritatea guvernamental ă.
Oferta de titluri provenite din partea firmelor dep inde la rândul s ău de
proiectele investi ționale precum și de structura surselor de finan țare a acestora.
Prin emiterea titlurilor, firmele urm ăresc atragererea de fonduri care investite
genereaza venituri si profituri viitoare din care v or acoperi plata dividendelor,
cupoanelor și a r ăscump ărării în cazul obliga țiunilor. Fiecare firm ă va cauta s ă
ofere o structur ă de titluri cu un grad cât mai pu țin riscant și totodat ă cu o
îndatorare acceptabil ă.
Se urm ăre ște în acest sens un raport între titlurile financia re cu venit fix și cele
cu venit variabil, având în vedere faptul c ă titlurile cu venit fix prezint ă un risc
mai mare, în sensul ca dobânda lor-cuponul trebuie pl ătit indiferent de
marimea profitului, în timp ce titlurile cu venit v ariabil sunt direct dependente
de m ărimea acestuia.
Pie țele secundare pentru comercializarea titlurilor f inanciare sunt organizate
sub dou ă forme:
/head2right Burse de valori;
/head2right Pie țe interdealeari ,sau ” la ghi șeu”, denumite și pie țe de negocieri.
Bursele de valori presupun:
-1) existen ța spa țiului de tranzac ționare – sala de negociere a bursei;
-2) concentrarea cererii și a ofertei de titluri;
-3) perfectarea tranzac țiilor cu titluri;
-4) realizeaz ă contractarea și executarea contractelor în mod deschis;
-5) existen ța unui regulament cunoscut.
Se impune s ă preciz ăm c ă nu toate titlurile financiare pot fi tranzac ționate la
burs ă întrucat se apreciaz ă c ă o cotare la burs ă aduce o serie de avantaje, dar și Sarcina de lucru 5
Clasifica investitorii.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
54
îndeplinirea anumitor condi ții și incumbarea unor riscuri; a se vedea tabelul
nr.1:
Tabelul nr. 2.1.
Avantaje Condi ții, riscuri
1.Notorietatea-firmele cotate la
burs ă se bucur ă de o publicitate
implicita în mediul de afaceri 1.Informarea publicului –obligativitatea
inform ării mediului de afaceri asupra
rezultatelor financiare a firmelor
2.Mobilizarea de capital-acces
facil și cu costuri reduse la
resursele financiare 2.Performan țele reale și constante –
firmele care înregistreaz ă dificult ăți ,chiar
și temporare le vor înregistra și pe burs ă
și vor afecta imaginea firmei
3.Consolidarea financiar ă-
segmentarea investitorilor pe
termen lung de cei minoritari și de
conjunctur ă 3.Riscul pierderii controlului asupra
proprieta ții firmei, prin de ținerea
pachetului de ac țiuni se de ține îns ăș i
proprietatea firmei .
4-Cointeresarea angaja ților-
asocierea angaja ților la
dezvoltarea firmelor, prin
distribuire de ac țiuni .
In aceste condi ții s-a dezvoltat o pia ța și pentru titlurile care nu îndeplinesc
condi țiile de cotare la bursa propriu-zis ă, motiv pentru care au ap ărut pie țele
de negocieri.

2.2.2. Cerintele pietei secundare a capitalului
Pentru ca bursa sa- și dovedeasca valentele sale, ea trebuie s ă îndeplineasc ă o
serie de condi ții:
1) Lichiditatea – adic ă abunden ța de fonduri disponibile s ă fie investite în
titluri și în acela și timp, existenta unei oferte pe masur ă a titlurilor financiare;
2) Eficien ța – existen ța unui sistem de tranzac ționare operativ și cu
costuri cât mai reduse; Sarcina de lucru 6
Prezinta intr-un text de maxim 10 randuri principal ele
forme de organizare a pietelor secundare.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
55
3) Transparen ța – adic ă accesul rapid și neîngr ădit la informa țiile
necesare pentru de țin ătorul de titluri;
4) Atomicitatea – existen ța unui num ăr mare, și de putere relativ redus ă a
investitorilor în a șa fel încât ace știa prin tranzac țiile realizate s ă nu poat ă
înfluien ța cursul titlurilor;
5) Adaptabilitatea – răspunsul imediat al pie ței la modific ările
înregistrate în condi țiile economice și extraeconomice.
Îndeplinirea acestor condi ții determin ă ca pia ța secundar ă a capitalului s ă se
apropie cel mai mult de pia ța cu o concuren ță perfect ă.

Defini ție
Pia ța capitalului reprezint ă pia ța titlurilor financiare pe termen lung. Are
func ția de a mobiliza economiile b ăne ști ale unor agen ți economici în scopul
finan ță rii pe termen lung a altora.
Într-un sens foarte general obiectul pie ței capitalului îl constituie activele
financiare al c ăror rol în economia de pia ța contemporan ă cre ște și se
diversific ă continuu.
Majoritatea tranzac țiilor economice antreneaz ă fluxuri monetare deoarece
economia contemporan ă este o economie de schimb monetar.
Abordarea și analiza unor asemenea tranzac ții se fac prin intermediul monedei
care poate fi schimbat ă pe mai multe categorii de bunuri și servicii propriet ăți
funciare, materii prime, produse finite și semifabricate servicii ale muncii
fizice și intelectuale; se mai poate schimba pe monede stra ine pe aur contra
diferitelor crean țe pe termen scurt și pe termen lung a unor titluri, etc. Fluxurile
monetare care fac obiectul unor astfel de tranzac ții reprezint ă componente ale
pie ței capitalului. Titlurile financiare sunt pentru un ii agen ți economici
alternative ale plas ării economiilor lor b ăne ști iar pentru al ții instrumente de
acoperire a unor necesita ți de finan țare. Titlurile financiare pot fi pe termen
scurt; mai importante sunt efectele de comer ț (cambia, biletul la ordin etc.)
Certificatele de depozit, bonurile de tezaur. Acest e titluri intr ă în sfera pie ței
monetare. Titlurile financiare pe termen lung inclu d în principal obliga țiunile și
ac țiunile și sunt negociate pe pia ța capitalului. Sarcina de lucru 7
Prezinta conditiile pe care le indeplineste piata s ecundara
a capitalului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
56
2.3. Elemente de piata monetara
2.3.1. Generalitati
Defini ție
Pia ța monetar ă reprezint ă o pia ță special ă, cu obiectivul de a compensa
excedentul cu deficitul de moned ă înregistrat de diferi ți agen ți economici și, de
asemenea, de a regla cantitatea de moned ă din economie în condi țiile unui pre ț
de form ă specific ă, denumit rata dobânzii .
Moneda sau banii, care constituie „marfa” specific ă ce se tranzac ționeaz ă pe
aceasta pia ța, îndepline ște mai multe func ții:
/head2right Banii ca mijloc de schimb – cu alte cuvinte, banii faciliteaz ă schimbul
de bunuri și servicii. Odata cu dezvoltarea schimburilor, indi vizii au acceptat
aceast ă conven ție social ă la vanzarea bunurilor întrucât aveau convingerea c ă
vor exista alte persoane care vor accepta banii în schimbul bunurilor pe care ei,
la rândul lor, doreau s ă le cumpere. Acest intermediar al schimbului a ap ărut
din ra țiuni pragmatice, întrucât nu de fiecare data cei do i parteneri ai
schimbului dispuneau de acele m ărfuri convenabile pentru ambele p ărți,
precum în cazul trocului, adic ă al schimbului marf ă contra marf ă. De și rezult ă
în mod clar c ă aceast ă modalitate de schimb care presupune schimbul direc t al
bunurilor, f ără interven ția monedei, reprezint ă tras ătura unei economii
rudimentare, aceasta nu trebuie in țeleas ă în mod exclusivist, întrucât chiar în
condi țiile economiilor țarilor dezvoltate din perioada contemporan ă se mai
întâlneste sub forma de barter, sau ca rezultat al unor ac țiuni de cooperare între
parteneri;
/head2right Banii ca mijloc de tezaurizare – indivizii au acceptat ini țial banii pe
baza prezum ției c ă îi pot utiliza în alte tranzac ții viitoare și, totodata, c ă î și
men țin valoarea ini țial ă, cu alte cuvinte, c ă dispun de o putere de cump ărare
relativ constant ă în timp. Astfel, indivizii au ob ținut un activ de rezerv ă, care
le-a pemis ca o parte din venitul lor s ă poata fi cheltuit în viitor pe baza
sumelor economisite sau tezaurizate. Înclina ția spre tezaurizare este
dependent ă de gradul de conservare a valorii banilor, care în realitate
fluctueaz ă în timp. Pe termen scurt, fluctua țiile fiind mai reduse și previzibile
au statut faptul c ă banii (moneda) sunt instrumentul cel mai bun de te zaurizare,
în timp ce pe termen lung, aceast ă func ție este îndeplinit ă de alte active;
/head2right Banii ca etalon al valorii – banii reprezint ă o unitate de a masura
valoarea relativa a diferitelor bunuri și servicii din economie. Valoarea
bunurilor și serviciilor se exprim ă prin pre ț sau tarif în cazul serviciilor, care la
rândul lor, sunt definite în termeni monetari. Se o b ține astfel un numitor comun
pentru toate bunurile și serviciile produse și tranzac ționate care creeaz ă
totodat ă posibilitatea însum ării lor. Banii ofer ă astfel o unitate de masur ă în
cuantificarea valorii relative.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
57

Defini ție
Pe baza acestor func ții se pot defini banii , ca orice bun unanim acceptat ca
mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare și de unitate de masur ă a valorii.
Utilitatea banilor deriv ă astfel din func țiile îndeplinite.
Agen ții economici pe pia ța monetar ă sunt b ăncile și alte institu ții financiare
asimilate lor care desfa șoar ă activita ți cu caracter lucrativ, comercial și sunt
specializate pe tranzac ții monetare.
Băncile îndeplinesc o serie de func ții , precum:
/head2right Acordarea de credite în anumite condi ții persoanelor fizice și juridice,
condi țiile referindu-se la îndeplinirea obliga țiilor de rambursare a creditului și
a dobânzilor aferente pl ătite de c ătre cel împrumutat;
/head2right Mobilizare și p ăstrare a disponibilita ților monetare temporare existente
în economie la un moment dat;
/head2right Gestionarea conturilor deponen ților;
/head2right Aplicare și gestionare a unor obiective macroeconomice, prec um
coordonarea încas ărilor și pl ăților la nivelul economiei na ționale, adic ă de
suplimentare sau de diminuare a masei monetare în f unc ție de evolu ția
economiei reale sau chiar de sus ținere a unor modific ări din structura
economiei na ționale prin proiecte de dezvoltare și acord ări de credite;
/head2right Crearea de instrumente financiare proprii și efectuarea de tranzac ții cu
aceste instrumente, etc.
Defini ție
Pentru serviciile prestate, b ăncile încaseaz ă dobânzi și comisioane de la
solicitan ți, în timp ce deponen ților, creditorilor le pl ătesc dobânzi. Diferen ța
dintre dobânzile încasate și cele pl ătite determin ă ca știgul bancar brut sau
profitul bancar brut. Prin diminuarea acestuia cu cheltuielile de functi onare
ale b ăncii, precum și cu impozitele legale, se ob ține profitul net bancar sau
ca știgul bancar net.
In vederea îndeplinirii functiilor lor, a aparut o mare diversitate de tipuri de
bănci, dar cu toate acestea ele pot fi grupate la niv elul cel mai general în: Sarcina de lucru 8
Defineste piata monetara.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
58
/head2right A) b ănci centrale;
/head2right B) b ănci comerciale.

Defini ție
Băncile centrale , denumite și de emisiune , în pofida rolului major din
economie, nu reprezint ă b ănci în stricto senso, ele nu sunt direc ționate spre
maximizarea profitului, ci numai spre emisiunea mo netar ă și de îndeplinire a
obiectivelor strategice macroeconomice de asigurare a stabilit ății monetare, a
leg ăturii dintre componenta monetar ă și expansiunea economic ă. Astfel, banca
central ă reprezint ă unica institu ție de punere în circula ție și totodat ă de
retragere a biletelor de banc ă, a bancnotelor și monedei divizionare. Prin
aceasta, banca central ă regleaz ă cantitatea de bani din cadrul unei economii în
func ție de evolu ția economiei reale. O disfunc ție în aceast ă reglare, fie în
sensul unui excedent care genereaz ă risc infla ționist sau a unui deficit
generator de risc defla ționist afecteaz ă func ționarea în asambul economiei. De
asemenea, reprezint ă institu ția care implementeaz ă politica economic ă a
executivului dintr-o anumit ă tar ă. O alt ă func ție specific ă a b ăncii centrale
const ă în supravegherea bancar ă, ea fiind aceea care urm ăre ște prevenirea
falimentelor bancare, autorizarea tuturor celorlalt e b ănci și oferirea unor
servicii specifice b ăncilor comerciale. Acestea vizeaz ă de ținerea de c ătre banca
central ă a rezervelor b ăncilor comerciale, efectuiaz ă opera țiuni de compensare
interbancare și de acordare de credite b ăncilor comerciale, din aceste motive
fiind denumit ă și banca b ăncilor sau banca bancherilor;

Defini ție
Băncile comerciale sunt cele care atrag banii de la deponen ți și, împreun ă cu
capitalul propriu, ofer ă credite persoanelor fizice și juridice solicitante cu
scopul ob ținerii profitului bancar. B ăncile comerciale se grupeaz ă la rândul lor
în:
B1) b ănci comerciale de depozit;
B2) b ănci comerciale ipotecare.
Defini ție
B1) băncile comerciale de depozit sunt cele care, în vederea procur ării
mijloacelor financiare, atrag depunerile pe termen scurt ale clien ților; Sarcina de lucru 9
Defineste profitul bancar brut.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
59
Defini ție
B2) băncile comerciale ipotecare sunt cele care î și procur ă mijloacele
financiare necesare desfa șur ării activit ății lor prin emisiunea de înscrisuri și
obliga țiuni ipotecare.
Pe pia ța monetar ă opereaz ă și b ănci specializate în anumite sectoare c ărora le
pot acorda și anumite credite preferen țiale, ca de exemplu: b ăncile agricole, ale
întreprinderilor mici și mijloci, b ănci de comer ț exterior, b ănci cooperatiste,
etc., precum și diferite societ ăți financiare și de asigurare, care preiau riscul
unor evenimente pentru care cel asigurat a pl ătit o prima de asigurare statuat ă
în contractul de asigurare – în poli ța de asigurare.
2.3.2. Masa monetara
Din cele prezentate a rezultat c ă m ărimea cantit ății de moned ă dintr-o
economie trebuie în mod riguros determinat ă, atât din punct de vedere
cantitativ, cât și calitativ prin structura sa.
În vederea cuantific ării m ărimii cantit ății de moned ă dintr-o economie se
apeleaz ă la conceptul de mas ă monetar ă.
Defini ție
Masa monetar ă reprezint ă totalitatea mijloacelor de plat ă, respectiv de
lichiditate, existente la un anumit moment dat în e conomie. Dar aceast ă
definire se impune nuan țat ă dac ă am avea în vedere c ă banii de care dispune un
individ nu se identific ă și cu banii în numerar de care acesta ar dispune. În
aceste condi ții, masa monetar ă poate fi abordat ă ca stoc și ca flux.
Ca stoc, masa monetar ă este constituit ă din totalitatea disponibilita ților b ăne ști
la un moment dat, ale agen ților economici – mai pu țin cei financiari, în vederea
achizi țion ării de bunuri și servicii, a stingerii obliga țiilor asumate, a constituirii
economiilor destinate investi țiilor și altor plasamente.
Ca flux, masa monetar ă reprezint ă m ărimea medie de bani care opereaz ă într-
o anumit ă perioad ă de timp în economie.
Pentru a în țelege mai bine no țiunile de stoc și de flux am putea recurge la o
compara ție cu o cad ă cu apa; apa din cad ă reprezint ă stocul de apa , adic ă
cantitatea de ap ă masurat ă la un moment dat, în timp ce apa care curge de la
robinet reprezint ă fluxul de apa și este masurat ă ca o cantitate de ap ă pe o
unitate de timp.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
60

Masa monetar ă se compune din doua componente majore:
/head2right a) disponibilit ăți b ăne ști propriu-zise – bani cash, bani lichizi, bani
ghea ță care se caracterizeaz ă prin lichiditate perfect ă;
/head2right b) disponibilit ăți semimonetare – bani proximi sau „aproape bani”,
instrumentele monetare care pot fi transformate în bani cash sau pot îndeplini
func țiile acestora, transformarea implicând îns ă o anumit ă perioad ă de timp;
notabil este c ă nu au o lichiditate perfect ă și o acceptabilitate general ă.
Starea si evolu ția masei monetare sunt analizate în mod detaliat cu ajutorul
indicatorului a șa numit de agregat monetar.
Defini ție
Agregatul monetar reprezint ă indicatorul care se refer ă la o parte bine definit ă
și autonom ă, prin func țiile îndeplinite, în cadrul masei monetare. Segment area
masei monetare în agregatele monetare se realizeaz ă dupa criteriul facilit ății
sau dificult ății transform ării disponibilit ăților b ăne ști în bani cash, dificultate
eviden țiata, fie prin timpul necesar transfom ării, fie prin riscul de pierdere a
unei p ărți din valoare.
Agregatele monetare reprezint ă, din punct de vedere ideatic, o structur ă bine
definit ă a masei monetare, iar din punct de vedere pragmati c, un instrument
deosebit de util în implementarea politicilor monet are. Num ărul și structura
agregatelor monetare difer ă de la tar ă la tar ă în func ție de obiectivele politicii
monetare promovate de executivele acestora.

2.3.3. Creatia monetara Sarcina de lucru 11
Defineste agregatul monetar.

Sarcina de lucru 10
Defineste masa monetara.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
61
Defini ție
Crea ția monetar ă const ă în procesul de asigurare permanent ă cu lichidit ăți a
economiei, ceea ce se reflect ă într-un trend cresc ător și o schimbare structural ă
a masei monetare.
Se impune a se realiza diferen ța dintre emisiunea monetar ă care reprezint ă
prerogativa b ăncii centrale si crea ția monetar ă care se realizeaz ă de orice banc ă
comercial ă.
Defini ție
Pentru a întelege acest proces de creare a banilor , cunoscut și sub denumirile
de expansiune a depozitelor la vedere sau multiplicator al
banilor/creditului, să presupunem urm ătorul scenariu:
/square4 existen ța unui sistem de b ănci comerciale care au nivelul rezervelor
obligatorii de 10% din volumul depozitelor la veder e;
/square4 banii intra ți în sistemul bancar nu sunt supu și unor scurgeri, adica vor
circula numai în interiorul b ăncilor și între acestea.
În acest context, o persoan ă care de ține o anumit ă sum ă de bani se decide s ă
depun ă la o banca comercial ă A o parte, respectiv 5.000 u.m. Aceast ă
depunere ini țial ă de 5.000 u.m. a modificat structura masei monetare în sensul
că a diminuat numerarul 5.000 u.m. și a creat simultan o masa monetar ă
scriptural ă de 5.000 u.m. Dar b ăncile, pe baza experien ței statuate și în legile
bancare și prin normele emise de b ăncile centrale, nu au obligativitatea
păstr ării în totalitate a sumei, ci numai a celei aferent e cotei de rezerv ă. Cu alte
cuvinte, banca A va p ăstra 10% din depunere, respectiv 500 u.m., iar rest ul din
depunere îl va împrumuta solicitan ților de credite, adic ă 4.500 u.m. Respectiva
persoan ă care a ob ținut de la banca A cei 4.500 u.m., îi poate depune la o banc ă
B, care la rândul s ău î și va m ări rezervele cu 10 % din depunerea de 4.500
u.m., iar ăș i diferen ța de 4.050 u.m. o va oferi sub form ă de credite altor
solicitan ți de credite și acest proces se reia în continuare; a se vedea ta belul
nr.2:
T abel nr.2.2
Banca depozite
noi credite noi Rezerve
A 5000 4500 500
B 4500 4050 450
C 4050 3645 405
D 3645 3280,5 364,5
E 3280,5 2952,45 328,05
… …. …. ….

TOTAL 50000 45000 5000

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
62
Acest proces se va încheia cand întregul depozit in i țial de 5.000 u.m. se va
mobiliza la banca de emisiune sub forma de rezerv ă, suma creditelor noi
acordate reprezint ă crea ția exclusiv ă a b ăncilor comerciale.
Suma total ă a depozitelor este de forma = depunere ini țial ă + depunere ini țial ă
* (1-cota de rezerv ă) + depunere ini țial ă * (1-cota de rezerv ă)2 . + ……. =
depunerea ini țial ă * [1/(1-cota de rezerv ă)].
Pentru datele presupuse vom avea = 5.000 + 5.000(1 -0.9) + 5.000(1-0.9) 2 +
5.000(1-0.9) 3 + ………… = 5.000*[1/(1-(1-0.1))] = 50.000 u.m.
Dac ă notam cu r rata de rezerv ă obligatorie, Mc=1/r va reprezenta
multiplicatorul creditului. Multiplicatorul creditu lui se poate determina și pe
baza rela ției:
Mc=D/R
în care:
– D depozitul la vedere;
– R rezervele obligatorii.
Pentru datele presupuse vom avea:
Mc =1/0, 1 = 10 ori sau Mc=50.00 0/5.000=10 ori.
Procesul de creare a banilor de c ătre b ăncile comerciale se poate înregistra și în
sens invers, respectiv atunci când b ăncile comerciale reduc moneda de cont,
respectiv când are loc o contrac ție a ofertei monetare. Aceast ă situa ție se
înregistreaz ă în cazul în care are loc o scurgere de moned ă în numerar din
cadrul sistemului bancar. Marimea acestei scurgeri de numerar va antrena o
reducere a monedei scripturale, de cont de 1/ rata rezervelor ori mai mare.
Desi acest demers a simplificat ceea ce se înregist reaz ă în lumea bancar ă,
aduce un plus de cunoa ștere referitor la rolul activ jucat de b ăncile comerciale
pe pia ța monetar ă.
2.3.4. Oferta si cererea monetara
Defini ție
Pia ța monetar ă desemneaz ă totalitatea tranzac țiilor cu moned ă care apar ca
urmare a confrunt ării specifice dintre cererea și oferta de moned ă la un anumit
pre ț, respectiv rata dobânzii.
1. Oferta de moned ă este asigurat ă, atât de c ătre banca central ă prin
numerarul pus în circula ție, cât și de b ăncile comerciale prin scriptural creat.
De regul ă, oferta de moned ă este legat ă de opera țiunile de creditare, adic ă prin
monetizarea unei crean țe bancare. Acesta contribuie la cre șterea ofertei
monetare, în timp ce rambursarea unei datorii în fa voarea unei b ănci constituie
o diminuare a ofertei monetare.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
63
Oferta monetar ă dintr-o economie se modific ă în sensul cre șterii ca urmare a
unor cauze, precum:
/head2right măririi în expresie valoric ă a bunurilor și serviciilor comercializate;
/head2right necesita ții acoperirii deficitului bugetar prin interven ția b ăncii centrale;
/head2right sc ăderii vitezei de rota ție a banilor, respectiv a numarului de tranzac ții
intermediate de c ătre moned ă într-o unitate de timp;
/head2right a convertibilit ății monedelor str ăine în moneda na țional ă.
Teoriile monetare, în general, consider ă c ă oferta de moned ă este invariabil ă în
func ție de pre țul pie ței monetare, adic ă de rata dobânzii, ceea ce se transpune
într-un grafic precum cel din figura 1:

Figura nr. 2.1.
Teoria keynesist ă admite c ă între oferta monetar ă și rata dobânzii ar exista o
rela ție direct ă, chiar în condi țiile în care rata dobânzii nu ar constitui un facto r
predominant de influien țare; în aceste condi ții, oferta monetar ă ar fi o curba cu
pant ă pozitiv ă, a se vedea figura nr.2: Rata dob. r
Cant moned ă M Oferta moned ă O M

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
64

Figura nr. 2.2.

2. Cererea monetar ă
Desemn ăm m ărimea de bani pe care oamenii doresc s ă o de țin ă – cererea de
bani cu M d. Cererea pentru bani este reprezentat ă de suma cererilor
individuale pentru bani a oamenilor dintr-o economi e. Prin urmare, ea va
depinde de nivelul general al tranzac țiior din economie, precum și de rata
dobânzii. Nivelul general al tranzac țiilor din economie este foarte dificil de
comensurat, dar este în general propor țional cu venitul nominal. Dac ă venitul
ar cre ște cu 15 % este rezonabil s ă apreciem c ă și m ărimea tranzac țiilor din
economie ar cre ște de asemenea, cu 15% .
Astfel, putem scrie rela ția dintre cererea pentru bani, venitul nominal și rata
dobânzii, precum:
Md=YL(i)
(-)
în care Y desemneaz ă venitul nominal, i rata dobânzii.
Cererea pentru bani este egala cu produsul dintre v enitul nominal Y și o func ție
a ratei dobânzii i, desemnat ă cu L(i). Semnul minus stabile ște faptul c ă rata Sarcina de lucru 12
Prezinta cauzele care determina modificarea ofertei
monetare.

Rata dob. r
Cant moned ă M Oferta
moned ă O M

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
65
dobânzii are un efect negativ asupra cererii de ban i, adic ă o cre ștere a ratei
dobânzii va diminua cererea de bani.
Ecua ția concentreaz ă ceea ce am stabilit pân ă în prezent:
/head2right în primul rând, c ă cererea pentru bani cre ște propor țional cu cea a
venitului nominal; dac ă venitul nominal se dubleaza de la Y la 2Y, atunci și
cererea pentru bani se dubleaz ă de la YL(i) la 2YL(i);
/head2right în al doilea rând, cererea pentru bani depinde în m od negativ de rata
dobânzii; o cre ștere a ratei dobânzii va reduce cererea pentru bani .
Rela ția dintre cererea pentru bani, venitul nominal și rata dobânzii, a șa cum
rezult ă din rela ția de mai sus, o putem prezenta precum în figura 3 .

Figura nr. 2.3. Cererea de bani
Banii M sunt înscrisi pe axa orizontal ă, iar rata dobânzii i pe axa vertical ă.
Dependen ța dintre cererea de bani si rata dobânzii, la un ni vel dat al venitului
nominal, este reprezentata prin curba M d. Dupa cum se observ ă, curba are o
pant ă negativ ă, ceea ce semnific ă faptul ca la o rat ă a dobânzii mai mic ă, i mai
mic, oamenii doresc s ă de țin ă o cantitate mai mare de bani, M mai mare.
Pentru o rata de doband ă dat ă, o cre ștere în venitul nominal extinde cererea
pentru bani; cu alte cuvinte, o cre ștere în venitul nominal deplaseaz ă curba
cererii pentru bani spre dreapta, de la M d la M d` (curba punctat ă din figura

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
66
nr.5). De exemplu, la o rat ă a dobânzii i, o cre ștere în venitul nominal de la Y
la Y`, extinde cererea pentru bani de la M la M`.
Cererea de moned ă provine din urmatoare motive :
/head2right motivul tranzac țional – moneda este cerut ă pentru efectuarea pla ților
obi șnuite, respectiv a celor legate de tranzac țiile curente;
/head2right motivul de prevedere – moneda este cerut ă pentru a se asigura
mijloace de plat ă pentru nevoile viitoare;
/head2right motiv speculativ – moneda este cerut ă de necesita țile impuse de
nesiguran ța evolu ției pre țurilor la diferite investi ții financiare.
2.3.5. Determinarea ratei dobanzii
Să presupunem c ă banca centrala decide s ă ofere o marime de bani egal ă cu M,
așa încât M=M s, s desemnând oferta.
Echilibrul pe pia ța monetar ă solicit ă c ă oferta monetar ă s ă fie egal ă cu cererea
monetar ă, adic ă Ms=M d. Utiliz ăm nota ția Ms=M , a șa încât condiția de
echilibru va fi:
oferta monetar ă = cererea monetar ă
M = YL(i)
Defini ție
Aceast ă ecua ție exprim ă faptul c ă rata dobânzii i trebuie s ă fie la acel nivel,
având în vedere un anumit venit Y, la care dorin ța de a de ține bani s ă fie egal ă
cu oferta de bani M. Aceast ă dependen ță este denumit ă si rela ția LM .
Condi ția de echilibru de pe pia ța monetar ă este reprezentat ă grafic în figura 6.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
67

Figura nr. 2.4. Determinarea ratei dobanzii
Pe axa orizontal ă este înscris ă m ărimea banilor M, iar rata dobânzii i pe axa
vertical ă. Cererea de bani M d , la un anumit nivel al venitului nominal Y va fi
curba cu o pant ă descrescatoare care reflect ă faptul c ă o rat ă a dobânzii mai
mare va implica o cerere pentru bani mai redus ă. Oferta monetar ă este dreapta
vertical ă, desemnat ă cu M s, care este egal ă si cu M și este invariabil ă în func ție
de rata dobânzii. Echilibrul va apare într-un punct precum A la un nivel al ratei
dobânzii i.

2.3.6. Dobanda reala
Pan ă în prezent am abordat rata dobânzii în termeni nom inali, dar prezint ă
importanta si rata dobânzii reale, aceea care ia în considera ție rata infla ției
înregistrata într-o economie.
Vom desemna în acest sens urmatoarele:
Sarcina de lucru 13
Defineste relatia LM.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
68
– C m ărimea creditului;
– rn rata dobânzii nominale;
– Rinf rata infla ției egal ă și cu (I p-1), în care I p indicele general al
pre țurilor.
Astfel, datoria în termeni nominali va fi:
Dat n=C+C*r n
În timp ce datoria în termeni reali va fi:

Dobânda real ă D r este egal ă cu datoria real ă minus creditul, adic ă:

A șa încât, rata real ă a dobânzii va fi egal ă cu:

Se apreciaz ă c ă dac ă rata infla ției este redus ă, respectiv sub 10 %, atunci
numitorul se poate aproxima cu 1, a șa c ă formula de determinare a ratei reale a
dobânzii se rezuma la:
rr = r n – Rinf .

Rezumat
Pia ța monetar ă este o pia ța a capitalurilor pe termen scurt și foarte scurt.
Existen ța acestei b ănci este legat ă de faptul c ă unele b ănci sunt beneficiare ale
unui surplus de înc ăsari, iar altele au de efectuat un surplus de pl ăți.
Pia ța monetar ă nu este o pia ță localizat ă, tranzac țiile acestei pie țe se încheie
prin telefon, telex, fax. Pia ța monetar ă se deruleaz ă în principal la b ăncile care
creaz ă moned ă, de la care se pot procura disponibilita țile necesare pentru a
face fa ță fluxurilor de pl ăți.
De aceea se poate spune c ă pia ța monetar ă este o pia ță a monedei centrale,
adic ă a biletelor de b ănci, a numerarului în general, și a disponibilita ților în
cont create la banca de emisiune. Pia ța monetar ă este o pia ța de lichidita ți pe
termen scurt pentru toate organismele de credit ban care. Participan ții la
aceast ă pia ță sunt b ănci, case de economii, societati financiare, banca de

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
69

Test de autoevaluare
1) Obliga țiunile sunt titluri cu venit fix deoarece:
a) Garanteaz ă un venit anual ferm;
b) Au o valoare nominal ă constant ă;
c) Se negociaz ă pe pia ța financiar ă primar ă.
2) Cursul titlurilor pe pia ța financiar ă secundar ă depinde de numero și
factori economici și extraeconomici, dar în ultima instant ă decisiv este:
a) Rata dobânzii;
b) Raportul dintre cererea și oferta de titluri;
c) Num ărul societa ților pe ac țiuni.
3) Bursa de valori nu este:
a) Pia ța financiar ă primar ă;
b) Pia ța financiar ă secundar ă;
c) Barometru al st ării economiei.
4) Opera țiunile pe pia ța financiar ă primar ă se efectuiaz ă, în principal, prin
intermediul:
a) Băncilor;
b) Bursei de valori; emisiune, trezoreria statului, casele de titluri, e tc.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
70
c) Agen ților de schimb.
5) Cursul titlurilor financiare pe pia ța secundar ă depinde de numero și
factori economici și extraeconomici, dar determinant este:
a) Nivelul ratei dobânzii;
b) Raportul dintre cererea și oferta de titluri;
c) Nivelul ratei infla ției.
6) Bursa de valori asigur ă:
a) Transformarea capitalului real în capital b ănesc și reciproc;
b) Mobilizarea resurselor în activitatea investi țional ă;
c) Faciliteaz ă derularea unor ac țiuni speculative.
Alege ți raspunsul corect :
A=a+b ; B=a+b+c ; C=a+c.
7) Titlurile de valoare pot fi revandute
a) Numai pe pia ța primara;
b) Numai pe pia ța secundar ă;
8) Cănd volumul tranzac țiilor din economie cre ște mai încet decât viteza
de rota ție a banilor, masa monetar ă:
a) Cre ște;
b) Scade;
c) Rămăne constant ă.
9) În urm ă cu cinci ani a fost lasat ă, în regim de dobânda compus ă suma
de 100.000 lei, iar ast ăzi dispunem de o sum ă final ă de 161.051 lei. Care este
rata dobânzii?
a) 10%;
b) 15 %;
c) 5 %.
10) Opera țiunile pe pia ța financiar ă primar ă se efectuiaz ă, în principal, prin
intermediul:
a) Băncilor;

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
71
b) Bursei de valori;
c) Agen ților de schimb.
11) Ponderea majoritar ă a banilor scripturali în masa monetar ă se explica
prin:
a) Siguran ța sporita asigurat ă de b ănci;
b) Încrederea mai mare a populatiei în ace ști bani;
c) Opera țiunile cu ei se realizeaz ă mai rapid și cu cheltuieli mai mici .
12) Num ărul mediu de opera țiuni de v ănzare –cump ărare și de pla ți pe care
o unitate monetar ă le mijloce ște înr-o perioad ă de timp reflect ă:
a) Viteza de rota ție a capitalului;
b) Viteza de rota ție a banilor;
c) Puterea de cump ărare a banilor .
13) O banc ă comercial ă dispune de resurse de 200 mld.lei, din care 90 % a u
fost atrase de la deponen ți. Rata dobânzii încasate de banc ă de la debitori este
de 1,5 ori mai mare decât rata dobânzii pl ătite deponen ților. Ce rate ale
dob ănzilor practic ă banca la depozitele primite precum și la creditele acordate
–de200 mld lei, dac ă ob ține un profit de 10 mld lei și are cheltuieli de
func ționare de 2 mld lei:
a) 20% si 15%;
b) 20% si 10 % .;
c) 10 % si 15 %.
14) La modificarea masei monetare scripturale –în calit ate de component ă a
masei monetare contribuie:
a) Doar banca centrala;
b) Orice banc ă;
c) Institu țiile financiare.
15) Prezenta efectiva a banilor nu se impune atunci can d:
a) Se exprim ă pre țul bunurilor economice;
b) Se realizeaz ă tranzac ții pe pia ță ;
c) Se pl ătesc salariile.
16) O banca acord ă urmatoarele credite:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
72
-2.000 um pe 30 de zile cu 4% pe an;
-5.000 um pe 60 zile cu 7,5 % pe an;
-8.000 um pe 90 zile cu 8 % pe an ;
-10.000 um pe 120 zile cu 9% pe an.
Să se determine rata medie a dobânzii practicat ă de banca:
a) 7%;
b) 8,3%;
c) 9%.
Bibliografie minimal ă
1. Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu Economie, Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolele 20 s i 22;
2. Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomi a, Editura Sedona,
Timisoara, 1997, capitolele 10 si 11;
3. Oliver Blanchard, Macroeconomics, Pearson Educat ion International, 2006,
capitolul 5.

3. PIATA MUNCII-SALARIUL,
SOMAJUL SI INFLATIA

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
73

Cererea pentru un factor de productie 80
Oferta de forta de munca 88
Influenta asupra bunastarii sociale 94
Somajul 101
Inflatia 108
Rezumat 119
Teste de autoevaluare 120
Bibliografie minimal ă 121
Obiective în termeni de competen țe specifice:
La sfâr șitul modulului, se:
• va sti să se poat ă explica corect noile concepte
• va intelege teoria productivitatii marginale
• va cunoaste notiunea de elasticitate a cererii si a ofertei de munca
• va insusi notiunea de imobilitate profesioanla si g eografica
• va cunoaste imperfectiunea si dezechilibrul de pe p iata muncii
• va intelege teoria cererii
• va asimila definitia somajului
• vor insusi definitiile si dobandi capacitati de a m asura si delimita
formele inflatiei
• vor asimila formele de crestere economica in relati e cu inflatia
• vor cunoaste cauzele, efectele si costurile inflati ei
• va intelege modelul curbei Philips
• vor insusi politicile inflationiste

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
3.1. Cererea unui factor de productie
3.1.1. Consideratii generale
Cererea pentru un factor de produc ție deriv ă din cererea consumatorului
pentru produsele a c ărui factor contribuie la producerea lor.
Este important de re ținut c ă cererea pentru un factor este o cerere derivat ă, ea
provenind în mod obligatoriu din cererea consumato rului de produse. De
exemplu: cererea pentru serviciile vânz ătorului de înghe țat ă deriv ă din cererea
consumatorului de înghe țat ă.
Vom avea in vedere faptul c ă exist ă o cerere a unei firmei pentru for ța de
munc ă, iar munca este factorul variabil, ceilal ți sunt factori sunt fixi. Aceast ă
abordare ne permite s ă determin ăm cererea total ă pentru un anumit factor de
produc ție, și anume munca pentru toate ramurile industriei .

3.1.2. Cererea de munca pentru o singura intreprin dere
Defini ție

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
74
Venitul marginal al produc ției desemneaz ă modificarea în venitul total
cauzat ă de angajarea cu o unitate mai mult sau mai pu țin din factorul variabil.
O firm ă î și maximizeaz ă profitul atunci când produce în punctul la care
venitul marginal este egal cu costul marginal, Vmg = C mg .
Defini ție
Venitul marginal al produc ției unui factor variabil reprezint ă schimbarea în
structura venitului total rezultat ă din utilizarea cu o unitate mai mult sau mai
pu țin din factorul variabil. Acesta este egal cu produ sul dintre produc ția fizic ă
marginal ă a unui factor variabil și venitul marginal.
Vmg al prod. = V mg x P fizic ă mg
Trebuie s ă men țion ăm c ă no țiunea de produc ție fizic ă marginal ă înlocuie ște
no țiunea de produs marginal, iar deosebirea între valo area produsului marginal
și produs marginal este c ă acesta din urm ă se m ăsoar ă în unit ăți fizice.
Defini ție
Valoarea produsului marginal al unui factor variabil este de fapt m ărimea
pl ății produsului fizic marginal al unui factor variabi l. Acesta este egal cu
produsul dintre produsul fizic marginal și pre țul produsului final.
VMP = MPP * P
Defini ție
Costul marginal al factorului reprezint ă varia ția în costul total cauzat ă de
angajarea cu o unitate mai mult sau mai pu țin din factorul variabil.
Defini ție
Costul marginal al factorului (MFC) reprezint ă modificarea costului total în
urma angaj ării cu o unitate mai mult sau mai pu țin din factorul variabil. De
men ționat c ă dac ă întreprinderea î și comercializeaz ă produsele pe o pia ță cu o
concuren ță perfect ă, astfel încât P = V mg , atunci și egalitatea dintre V mg al
produsului și valoarea marginal ă a produsului s ă fie adev ărat ă.

Sarcina de lucru 1
Defineste venitul marginal al productiei, costul ma rginal
al factorului si venitul marginal al productiei unu i factor
variabil.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
75
3.1.3. Teoria productivitatii marginale
O firm ă care urm ăre ște maximizarea profitului va angaja unit ăți în plus din
factorul variabil pân ă când MRP = MFC .
Din defini ția de mai sus rezult ă c ă firma care urm ăre ște maximizarea profitului
și î și vinde produsele pe pia ța cu concuren ță perfect ă va angaja unit ăți din
factorul variabil în plus pân ă când V mg al produsului va fi egal cu costul
marginal al factorului. Dac ă presupunem c ă munca este factorul variabil și c ă
firma îl achizi ționeaz ă de pe o pia ță cu concuren ță perfect ă, atunci costul
marginal al factorului va fi egal cu nivelul de sa larizare. Astfel, teoria
productivit ății marginale afirm ă c ă firma va închiria unit ăți de munc ă în plus
pân ă în momentul în care salariul este egal cu valoarea produsului marginal al
muncii.
Pentru a demonstra aceasta vom analiza tabelul 1.
Tabelul nr.3.1.
Nr .lucratori MPP
buc ăti
P.C/s ăpt ămân ă MRP = VMP
(muncii)
(bucati)
Coloana 1 Coloana 2
Coloana 3
1 4 8
2 10 20
3 11,5 23
4 14,5 29
5 20 40
6 12 24
7 5 10
8 3 6
9 1 2
10 -6 -12

În acest tabel se analizeaz ă situa ția unui producator de calculatoare care se
ocup ă cu ansamblarea P.C-urilor și care opereaz ă pe o pia ță a factorilor și
produselor cu o concuren ță perfect ă și a c ărui factor variabil este munca.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
76
Coloanele 1 și 2 evidentiaz ă legea randamentelor marginale descresc ătoare,
adic ă cu cât mai mul ți lucr ători sunt angaja ți, produsul fizic marginal al
muncii scade. Presupunem c ă pre țul unui P.S. este de 2 u.m./bucata vom
calcula venitul marginal al produsului, coloana 3. Salariul fiind constant, odat ă
cu cre șterea num ărului de angaja ți el va sc ădea.
Defini ție
Pentru a ob ține un profit maxim avem urm ătoarea regul ă: firmele care
urm ăresc maximizarea profitului vor ad ăuga unit ăți în plus pân ă în momentul
în care ultima unitate ad ăugat ă atât la venit cât și la cost va duce la egalarea
Vmg al factorilor cu CMG al factorilor s ăi. Condi ția de echilibru pentru aceste
firme este:
Venitul marginal al produsului = Costul marginal al factorilor
Aceast ă condi ție trebuie îndeplinit ă pentru to ți factorii variabili utiliza ți dac ă se
dore ște maximizarea profitului.
Dac ă o firm ă se aprovizioneaz ă cu factori variabili de pe o pia ță cu o
concuren ță perfect ă, atunci ea poate procura orice cantitate f ără a fi influen țat ă
de pre ț, iar costul marginal al factorilor va fi egal cu p re țul factorilor. În acest
caz condi ția de echilibru este:
Venitul marginal al produsului = Pre țul factorului

Presupunem c ă munca este unicul factor variabil și este comercializat ă pe o
pia ță cu concuren ță perfect ă. O firm ă care urm ăre ște maximizarea profitului va
angaja muncitori pân ă în momentul în care nivelul de salarizare este ega l cu
venitul marginal al muncii. Dac ă salariul s ăpt ămânal este de 24 u.m,
produc ătorul î și va maximiza profitul angajând 6 lucr ători, deoarece venitul
lor marginal este de 24 u.m. Cel de-al șaptelea muncitor angajat va aduce un
venit de numai 10 u.m., iar costul va fi de 24 u.m. , astfel reducând profitul cu
14 u.m.. Dac ă salariul s ăpt ămânal se reduce la 6 u.m., produc ătorul va angaja 8
lucr ători pentru a egala V mg al produsului cu tariful de salarizare. Vom analiz a
reprezentarea grafic ă a acestor argumente.

Sarcina de lucru 2
Defineste profitul maxim.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
77

Figura nr.3.1.
Figura prezint ă curba V mg (MRP = VMP) a unei firme care urm ăre ște
maximizarea profitului și care î și realizeaz ă produsele pe o pia ță cu o
concuren ță perfect ă. Presupunem c ă munca este unicul factor variabil, iar firma
este dispus ă s ă angajeze orice num ăr de lucr ători la nivelul salariului de pia ță .
Astfel confruntându-se cu o curb ă a ofertei de munc ă perfect elastic ă (S 1S1) în
raport cu nivelul salariului de pia ță (OW 1).
Pentru a-și maximiza profitul și a egala produsul venitului marginal cu salariul,
firma va angaja OL 2 unit ăți de munc ă. Dac ă firma angajeaz ă mai pu ține unit ăți
din factorul munc ă decât OL 1, ea va putea s ă-și sporeasc ă profitul angajând un
num ăr mai mare de lucr ători, iar produsul venitului marginal ar fi mai mar e
decât salariul și invers.
Defini ție
Profitul se va maximiza dac ă venitul marginal al produsului munc ă este egal
cu tariful de salarizare.
Acum vom analiza situa ția în care cantitatea de munc ă pe care firma va trebui
să o pl ăteasc ă scade nivelul salariilor, se reduce la OW 2, iar curba ofertei este
perfect elastic ă și scade pân ă la nivelul S 2S2. Când num ărul angaja ților este
egal cu OL 1, V mg al produsului este mai mare decât tariful de salar izare, astfel
firma va m ări num ărul angaja ților. V mg al produsului va fi egal cu tariful de
salarizare dac ă firma angajeaz ă OL 2 unit ăți de munc ă. Pentru aceast ă
întreprindere curba V mg al produsului este de fapt curba cererii muncii.
Dac ă produsele acestui produc ător se comercializeaz ă pe o pia ță cu o
concuren ță imperfect ă, atunci el sau ea va trebui s ă fac ă fa ță unei curbe a
cererii descendente, iar pentru a se m ări volumul vânz ărilor va trebui s ă
practice pre țuri mai mici. În acest caz cre șterea venitului din vânzarea unei
unit ăți de produs în plus (UR) este mai mic ă decât pre țul s ău (AR), iar
produc ătorul trebuie s ă reduc ă pre țul și pentru restul unit ăților vândute. În
cazul unei concuren țe imperfecte, V mg al produsului trebuie s ă fie mai mic
decât valoarea produsului marginal. S1
S2 S1
W1
W2
L1 L2 MRP = VMP MRP,
salariu

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
78
Cererea de munc ă este reprezentat ă de por țiunea descresc ătoare a curbei MRP.
Analiz ăm fig.2 care reprezint ă curba MRP a unei firme cu o concuren ță
perfect ă în asociere cu curba venitului mediu al produsului .
Venitul mediu al produsului muncii (ARP) se ob ține în urma înmul țirii
produsului mediu al muncii cu pre țul produsului.

Figura nr. 3.1. Curba cererii de munc ă a unei firme.
Aceasta este dat ă de por țiunea aflat ă sub
punctul A în urma intersec ției MRP cu ARP
Trebuie să men țion ăm c ă atât curba MRP cât și RRP la început cresc iar apoi
descresc datorit ă diminu ării veniturilor. Curba MRE intersecteaz ă curba ARP
din acelea și motive din care curba produsului marginal interse cteaz ă curba
produsului mediu în punctul maxim.
Dac ă tariful de salarizare este OW 1 atunci întreprinderea va pl ăti OL 1 unit ăți de
munc ă. Venitul mediu al produsului muncii va fi L 1B(=OC) sau altfel spus va
fi egal cu venitul întreprinderii dintr-un surplus monetar al altor costuri de
produc ție incluzând și costurile fixe. Punctul maxim în care se intersec teaz ă
curbele ARP și MRP este A. Dac ă firma va pl ăti un salariu mai mare decât
venitul mediu al produsului munc ă (ARP), și nu va practica un tarif de
salarizare mai mare decât OW 2, ea va fi incapabil ă s ă-și acopere costurile
variabile și va fi nevoit ă s ă se închid ă. Astfel, numai por țiunea curbei MRP
aflat ă în intersec ție cu curba ARP reprezint ă cererea firmei pentru munc ă.
3.1.4. Cererea de munca a industriei (sau a unui grup industrial)
Defini ție
Am stabilit c ă curba MRP a firmei reprezint ă cererea de munc ă când numai un
factor este variabil. Totu și, dac ă consider ăm c ă se face o cerere de munc ă
pentru toate ramurile industriale, trebuie s ă recunoa ștem c ă schimb ările care
intervin în tariful de salarizare vor afecta și nivelul angaj ării for ței de munc ă și
produc ția total ă a întreprinderii. O sc ădere a tarifelor de salarizare va determina
întreprinderile s ă angajeze un num ăr mai mare de lucr ători astfel încât
produc ția total ă va cre ște, iar curba ofertei de bunuri se va deplasa spre A
ARP C
W1
L1 L2 MRP = VMP ARP, MRP W2
B
D
0

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
79
dreapta. Dac ă curba cererii este descendent ă, atunci și pre țul produselor va
sc ădea. Aceasta va determina o schimbare a sensului cu rbei MRP, tipic ă
întreprinderilor, spre origine.

Figura nr.3.3. Cererea unei firme de munc ă duce la modific ări în pre țul
produsului .
Analizând fig.3 am constatat c ă la un nivel OW 1 al tarifului de salarizare firma
spore ște num ărul angaja ților (OL 1) pân ă când tariful de salarizare este egal cu
OW 1. Curba MRP 1 este curba cererii firmei de for ță de munc ă, când pre țul
produsului este stabil.
În urma reducerii tarifului de salarizare pân ă la nivelul OW 2, firma angajeaz ă
(L 1L2) for țe de munc ă în plus pân ă când tariful de salarizare este egal cu
venitul marginal al produsului (MEP). Astfel, dac ă toate firmele î și sporesc
num ărul angaja ților, atunci și produc ția total ă va cre ște, iar pre țurile produselor
se vor mic șora. Aceasta este cauza deplas ării curbei MRP spre MRP 2. Pornind
de la noua curb ă MRP vom observa c ă tariful de salarizare este OW 2, iar
întreprinderea î și desf ăș oar ă activitatea în punctul B și va angaja OL 3 unit ăți de
for ță de munc ă. Unind punctele A și B vom ob ține curba DD care este mai
abrupt ă decât curba MRP a întreprinderii. Pentru a ob ține curba cererii de for ță
de munc ă, ținând cont de schimb ările intervenite în tariful de salarizare din
industrie va trebui s ă ad ăug ăm orizontala DD tuturor întreprinderilor
industriale. Aceast ă curb ă va cunoa ște o descre ștere.
3.1.5. Elasticitatea cererii de forta de munca
Consider ăm c ă influen ța cea mai mare asupra cantit ății for ței de munc ă corecte
o au rezultatele în urma modific ărilor intervenite în tarifele de salarizare.
a) Cu cât mai mare este elasticitatea pre țului în ceea ce prive ște cererea de
produse, cu atât mai mare va fi elasticitatea cerer ii de for ță de munc ă pentru a
realiza acest produs. Pentru a demonstra aceasta, c onsider ăm un produs cum ar
fi c ărbunele, care are o cerere a pre țului elastic ă. O cre ștere a tarifelor de MRP 1 = VMP 1 A
W2
L3 L2 MRP 2 = VMP 2 MRP, salariu W1
B D
0 D
L1

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
80
salarizare pentru minieri va conduce la o cre ștere a pre țului la c ărbune.
Cre șterea pre țului va cauza o sc ădere propor țional ă a cantit ății de c ărbune
cerut ă, deci implicit și o mic șorare a cantit ății de for ță de munc ă necesar ă.
b) Cu cât este mai mare raportul dintre costul total j ustificat de costul
muncii, cu atât mai mare va fi elasticitatea cereri i pentru for ța de munc ă. Dac ă
salariul se stabile ște pentru un raport mare al costului total, cre șterea tarifelor
de salarizare va duce la cre șterea substan țial ă a costului total. Consecin ța va fi
reducerea substan țial ă a productivit ății și a num ărului angaja ților.
c) Pe termen scurt elasticitatea cererii de for ță de munc ă va fi mai mic ă
dac ă substituirea altor factori cu munca va fi dificil ă. În acest caz, chiar dac ă
tariful de salarizare cunoa ște o majorare substan țial ă, cantitatea de for ță de
munc ă cerut ă nu va fi corespunz ătoare. Pe termen lung, este mai u șor s ă
substituim munca cu capitalul astfel încât cererea de for ță de munc ă s ă fie mai
elastic ă.

3.1.6. Limitele teoriei productivitatii marginale
Cercet ătorii s-au ocupat de analiza teoriei productivit ății marginale a cererii
pentru un factor variabil. Din momentul în care teo ria ignor ă oferta, ea nu
poate fi privit ă ca o teorie complet ă a determin ării pre țurilor factorilor. Pe
deasupra, pentru a ob ține un echilibru bine determinat, presupunem c ă munca
este un factor omogen care are un pre ț stabil bine determinat la care se
comercializeaz ă pe pia ța for ței de munc ă cu concuren ță perfect ă. În realitate,
munca nu este un factor omogen deoarece diferite ca racteristici înn ăscute, ca
îndemânarea, și pia ța for ței de munc ă sunt perfect competitive. S-a men ționat
mai sus c ă teoria se bazeaz ă pe afirma ția c ă întreprinderea încearc ă s ă-și
maximizeze profitul. Am v ăzut că întreprinderile private pot avea alte
obiective, de exemplu, întreprinderile private nu u rm ăresc maximizarea
profitului. În aceste situa ții teoria nu este adev ărat ă, trebuie s ă existe o
explica ție adecvat ă pentru cererea de for ță de munc ă.
Aceast ă teorie presupune c ă nivelul salariilor și productivitatea muncii sunt
independente. Aceasta nu este neap ărat adev ărat. Salariile mari se vor datora
cre șterii efortului depus de for ța de munc ă astfel încât produc ția s ă creasc ă.
Este, de asemenea, posibil ca costurile salariale î nalte s ă-i determine pe
manageri s ă-și exercite func țiile mai bine, ceea ce se va reflecta într-o cre ștere
a produc ției. Sarcina de lucru 3
Prezinta intr-un text de 15-20 de randuri elasticit atea
cererii de forta de munca.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
81
Totu și, în unele state, este posibil ca salariile mari s ă duc ă la îmbun ătățirea
alimenta ției, de unde rezult ă și o productivitate a lucr ătorilor mai înalt ă pe
termen lung. Cre șterea productivit ății se datoreaz ă m ăririi produsului fizic
marginal al muncii și determin ă o deplasare a curbei MRP spre dreapta.
Teoria productivit ății marginale este uneori criticat ă pentru c ă întreprinderile
de fapt nu stau s ă-și calculeze venitul marginal al produsului, din cau za
insuficien ței de informa ții despre productivitatea marginal ă a muncitorilor.
Aceast ă critic ă a omis totu și posibilitatea unei extinderi revenind la întrebar ea:
își maximizeaz ă întreprinderile profitul? Dac ă r ăspunsul este afirmativ, atunci
întreprinderea trebuie s ă pl ăteasc ă mai mult pentru venitul marginal al
produsului.

3.2. Oferta de forta de munca
3.2.1. Consideratii generale
Oferta total ă de for ță de munc ă într-o economie depinde de câ țiva factori, cum
ar fi: num ărul popula ției, structura popula ției dup ă vârst ă și al ți factori sociali
și administrativi. Vârsta de absolvire a școlii este unul dintre factorii
tradi ționali. Aceast ă schimbare reduce oferta poten țial ă de for ță de munc ă.
Dac ă vârsta de pensionare se modific ă, atunci și oferta de for ță de munc ă se va
modifica.
Defini ție
Rata de participare – reprezint ă raportul dintre for ța de munc ă apt ă angajat ă
și for ța de munc ă apt ă care urmeaz ă s ă se angajeze.
Al ți factori tradi ționali, cum ar fi durata medie a s ăpt ămânii de lucru și a
concediilor, sunt foarte importan ți. Rata de participare (adic ă procentajul for ței
de munc ă apte) este influen țat ă de nivelul ajutorului de șomaj raportat la
nivelul salariului și pozi ția social ă fa ță de participarea femeilor la procesul de
munc ă.

Sarcina de lucru 4
Prezinta intr-un texr de 30-40 de randuri limitele teoriei
productivitatiii marginale.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
82

3.2.2. Elasticitatea ofertei de forta de munca
Oferta total ă de for ță de munc ă nu este perfect inelastic ă în cazul în care tariful
de salarizare nu permite angajarea de noi for țe de munc ă (studen ți, femei
căsătorite) ceea ce-i va face pe angaja ți s ă munceasc ă mai mult.
Dac ă ne întreb ăm ce-i face pe proprietarii de factori de produc ție s ă-i
repartizeze pentru o utilizare particular ă, atunci ipoteza ob ținerii unui profit net
egal este foarte important ă.
Aceasta îi determin ă pe proprietarii de factori de produc ție s ă-i utilizeze acolo
unde în urma utiliz ării ob ținem maximum de avantaje.
Pentru proprietarii factorului neuman de produc ție avantajul monetar va fi de o
importan ță covâr șitoare. Acesta îns ă nu este cazul muncii unde avantajele non
monetare vor fi tot atât de importante, considerând dou ă slujbe care necesit ă
aceea și pricepere, dar condi țiile pentru slujba A sunt mult mai bune decât cele
pentru postul B. Majoritatea angaja ților vor cere un salariu mult mai mare
pentru serviciul B pentru a- și compensa munca în condi ții nefavorabile.
Este de dorit ca oferta de for ță de munc ă pentru o industrie s ă fie elastic ă
deoarece cre șterea salariilor într-o industrie îi va face pe mul ți lucr ători s ă se
angajeze acolo. Elasticitatea ofertei va fi cu atât mai mare cu cât va cre ște și
durata timpului luat ă în considerare. Aceasta se datoreaz ă existen ței carierelor
în procesul de mobilizare a for țelor de munc ă. Aceste cariere care sunt mai
aspre pentru o perioad ă scurt ă de timp pot fi discutate în termenii imobilit ății
geografice și profesionale.

Sarcina de lucru 6
Prezinta intr-un text de 30-40 de randuri elasticit atea
ofertei fortei de munca.

Sarcina de lucru 5
Defineste rata de participare.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
83

3.2.3. Imobilitatea profesionala
Defini ție
Imobilitatea profesional ă cuprinde dificult ățile pe care le întâlnesc muncitorii
în dorin ța de a se reprofila.
Muncitorii nu sunt omogeni. Astfel, talentele înn ăscute pot deveni o barier ă în
schimbarea serviciilor. Unele munci necesit ă aptitudini si abilit ăti înn ăscute,
cum ar fi: o minte ager ă sau „mâini de aur” pe care nu le posed ă to ți. Multe
slujbe necesit ă o perioad ă de antrenament. Astfel, un o țelar nu se poate
transforma într-un reparator de televizoare într-o zi.
Muncitorii sunt șov ăitori în ceea ce prive ște reprofilarea, deoarece ea comport ă
dup ă sine o perioad ă lung ă de timp de antrenament și venituri mici.
În unele cazuri barierele artificiale indic ă mobilitatea muncii și au efecte
benefice asupra intereselor tuturor. De exemplu, ex ist ă în țelegeri între
întreprinderile care angajeaz ă numai membri ai unor sindicate recunoscute,
care solicit ă ca to ți muncitorii s ă fie membri ai unui sindicat.
Pe termen lung aceste bariere au o importan ță mai mic ă în ceea ce prive ște
mobilitatea profesional ă deoarece noii muncitori se înscriu în for ța de munc ă,
iar cei existen ți se reprofileaz ă.
3.2.4. Imobilitatea geografica
Defini ție
Imobilitatea geografic ă este reprezentata de dificult ățile întâlnite de lucr ători
în dorin ța de a se muta dintr-un loc în altul.
Exist ă câ țiva factori care-i împiedic ă pe muncitori s ă se angajeze în alt ă zon ă a
ță rii, chiar dac ă sunt șomeri. Leg ăturile sociale între familie și prieteni sunt
foarte strânse. Apar probleme cu ob ținerea unei locuin țe potrivite în noua
localitate, iar cheltuielile în ceea ce prive ște schimbarea locului de trai sunt
mari. Aceast ă schimbare afecteaz ă și educa ția copiilor.
În ciuda eforturilor depuse de serviciile de angaj are, în Anglia este dificil s ă
ob ții informa ții despre locurile vacante, condi țiile de munc ă și salarii în alte
regiuni ale ță rii. O alt ă problem ă este c ă majoritatea lucr ătorilor prefer ă s ă
rămân ă acolo unde sunt chiar dac ă sunt șomeri și în alte regiuni ale ță rii exist ă
locuri de munc ă disponibile.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
84

Figura nr. 3.2. Oferta individual ă de for ță de munc ă
Vom analiza fig.4, care reprezint ă diferen ța dintre munc ă și plat ă. Axa
orizontal ă m ăsoar ă orele de munc ă prev ăzute într-o zi, iar axa vertical ă
reprezint ă salariul zilnic. Num ărul maxim de ore pe care un muncitor poate s ă
le lucreze este dat de Ohm. Lucr ătorul prive ște salariul ca un bun din care
deriv ă utilitatea, iar în ceea ce prive ște munca, din ea deriv ă o inutilitate.
Fiecare curb ă de indiferen ță se une ște și aceast ă combina ție a salariului zilnic
cu orele de munc ă produce aceea și utilitate ca și un muncitor.
Muncitorii urm ăresc ob ținerea unui salariu mai mare muncind un num ăr mai
mare de ore, astfel crescând și nivelul utilit ății. Aceasta înseamn ă c ă curbele de
indiferen ță vor cunoa ște o cre ștere de la stânga la dreapta. Consecin ța cre șterii
curbei de indiferen ță este cre șterea nivelului de utilitate.
Consider ăm dreptele OR 1, OR 2 și OR 3 a c ăror pant ă reprezint ă diferen țele
dintre tarifele de salarizare. Panta OR 1 reprezint ă un tarif de salarizare egal cu
zHH 1/OH 1h. La acest nivel al salariului muncitorii maximize az ă utilitatea prin
munca depus ă în OH 1 ore de munc ă. De aici rezult ă c ă curba de indiferen ță I
atinge nivelul maxim în punctul A. Panta dreptei OR 2 (egal ă cu dBH 2/OH 2h)
reprezint ă un tarif de salarizare mai mare decât OR 1 și muncitorul va maximiza
utilitatea m ărind num ărul de ore de munc ă OH 2. Astfel curba I 2 atinge nivelul
maxim în punctul B, considerând tariful de salariza re OR 3 (egal cu
dCH 3/OH 3h) care este mai mare decât OR 2. La acest nivel al tarifului de
salarizare lucr ătorii maximizeaz ă utilitatea în punctul C muncind OH 3 ore.

0 C
A I1 B I2 I3 R3
R2
R1
Hm H1 H3 H2
nr. de ore de munc ă/zi salariul zilnic

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
85

Figura nr. 3.3. Num ărul de ore lucrate
Graficul din fig. 5 reprezint ă curba ofertei SS. Conform graficului, tariful de
salarizare cre ște de la OR 1 la OR 2. Aceast ă cre ștere se datoreaz ă unei munci în
plus prestate de muncitor. Dac ă pre țul muncii cre ște atunci perioada de vacan ță
devine și ea mai scump ă în raport cu munca. Muncitorii înlocuiesc orele de
munc ă în plus cu pauze. Acesta este efectul substitu ției. Dar, a șa cum salariile
cresc, și venitul individului cre ște. Cre șterea veniturilor duce la o sporire a
cererii de bunuri normale – efectul venitului. Cân d tariful de salarizare cre ște
pân ă la nivelul OR 2 efectul venitului predomin ă, astfel cre șterea tarifului de
salarizare reduce num ărul de ore de munc ă lucrate.

3.2.5. Diferentele salariale
Existen ța acestor diferen țe nu trebuie s ă ne șocheze. Întrebarea este în ce
condi ții diferite servicii vor fi pl ătite la fel? Pentru aceasta lucr ătorii trebuie s ă
fie omogeni, serviciile trebuie s ă aib ă acelea și avantaje și dezavantaje non-
monetare, aceasta necesit ă cuno știn țe perfecte în domeniu și o mobilitate
perfect ă a for ței de munc ă.
Dac ă tariful de salarizare cre ște temporar fa ță de tariful de salarizare mediu,
atunci va fi un num ăr mare de lucr ători care vor dori s ă se angajeze în acest
sector. Excesul de ofert ă de for ță de munc ă va duce la sc ăderea tarifelor de
salarizare într-o industrie fa ță de alte ramuri și invers. Aceasta va impune o Sarcina de lucru 7
Defineste imobilitatea geografica.

0 S
H1 H3 H2
nr. de ore lucrate tarif de salarizare R3
R2
R1
S

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
86
cre ștere a tarifelor de salarizare în industrie pân ă la nivelul predominant într-o
economie analizat ă ca un tot întreg.
Trebuie s ă recunoa ștem c ă acele condi ții necesare pentru a ob ține tarife de
salarizare egale nu sunt completate în practic ă. În realitate, lucr ătorii nu sunt
omogeni, datorit ă talentelor înn ăscute, antrenamentului și calific ării. Astfel, un
oțelar nu poate repara un televizor. În consecin ță , putem afirma c ă pia ța for ței
de munc ă cuprinde mai multe sectoare.
De asemenea, serviciile nu ofer ă acelea și avantaje și dezavantaje. Unele
servicii ofer ă condi ții de munc ă foarte bune, cu un orar de lucru foarte
convenabil, cum ar fi profesorul universitar. Altel e ofer ă condi ții de munc ă
mizerabile, cum ar fi cea de miner. Se știe c ă în practic ă nici angaja ții și nici
patronii nu sunt bine informa ți despre condi țiile de munc ă și tarifele de
salarizare. Am v ăzut mai sus câteva dintre barierele mobilit ății for ței de
munc ă: geografice și profesionale. Acestea îi pot determina pe muncito ri s ă
renun țe la o mutare. Ace ști factori ne dau o explica ție în ceea ce prive ște
diferen țele salariale.
Unele slujbe necesit ă un antrenament care dureaz ă ani de zile. Spre exemplu,
medicii, programatorii sau savan ții.
Veniturile mari ale acestor persoane se explic ă printr-o ofert ă sc ăzut ă.
3.2.6. Imperfectiunile de pe piata fortei de munc a
Pia ța for ței de munc ă este imperfect ă în ceea ce prive ște cererea, avem produse
monopoliste, monopsonie (monopol asupra cump ărării unui singur produs) și
oligopsonie (firma care angajeaz ă, negociaz ă salarile și condi țiile de angajare
în numele membrilor firmei).
Iar în ceea ce prive ște oferta, exist ă sindicate monopoliste care au înfiin țat o
institu ție de negocieri.
Comparând tarifele de salarizare și nivelul de angajare care predomin ă pe o
pia ță a for ței de munc ă cu o concuren ță perfect ă sau imperfect ă, vom putea
deduce concluzii despre bun ăstarea social ă, efectele implica țiilor diferitelor
structuri de pia ță .
Vom analiza cazul unui produc ător monopolist și al unui cump ărător de for ță
de munc ă monopsonist. Oferta va fi influen țat ă de sindicate și colectivele de
negocieri.
Exemplu : Politica adoptat ă de un produc ător monopolist pentru maximizarea
profitului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
87
Solu ție : Curba cererii bunului produs de un monopolist trebu ie s ă aib ă o pant ă
descendent ă. Atunci dac ă monopolistul va angaja mai mul ți lucr ători pentru a-
și m ări volumul vânz ărilor el va trebui s ă reduc ă pre țul la produsele sale.
Conform figurii 6 curba MRP este situat ă sub curba VMP, din acela și motiv
din care curba venitului marginal al monopolistului se afl ă sub curba venitului
mediu.
Presupunem c ă monopolistul opereaz ă pe o pia ță a for ței de munc ă perfect
elastic ă și are o curb ă a cererii de for ță de munc ă elastic ă WW, pl ătind un
salariu pe or ă OW fix, ca în fig.6. Astfel, dac ă monopolistul va angaja OL
unit ăți de for ță de munc ă, curbele MRP și WW se vor intersecta în punctul E.
Angajarea unui surplus de for ță de munc ă fa ță de OL va duce la cre șterea
salariilor fa ță de venitul total și reducerea profitului.
3.3. Influenta asupra bunastarii sociale
3.3.1. Politica adoptata de un cumparator de fort a de munca monopolist
Nivelul produc ției Pareto eficient solicit ă o cre ștere a nivelului de angajare
pân ă la OL 1, unde curba VMP intersecteaz ă curba WW, și anume în punctul
E1. Acest nivel al angaj ării va fi atins în condi țiile existen ței unei concuren țe
perfecte pe toate pie țele. Vom observa c ă un monopolist va angaja mai pu țini
lucr ători decât un concurent de pe o pia ță perfect elastic ă. Aceasta se datoreaz ă
faptului c ă restric țiile monopolistului de a produce se afl ă sub nivelul solicitat
de eficien ța Pareto.

Figura nr. 3.4. Cererea unui produs monopolist pent ru munc ă.
Curba MRP se afl ă sub curba VMP. Cu un tarif de salarizare OW,
monopolistul angajeaz ă OL unit ăți de munc ă.
Vom analiza situa ția în care un monopsonist î și realizeaz ă produc ția în condi ții
de concuren ță perfect ă. Din defini ție rezult ă c ă monopsonistul de ține
monopolul asupra cump ărării for ței de munc ă de pe o pia ță particular ă și poate
influen ța nivelul tarifelor de salarizare și nivelul angaj ării. Echilibrul nivelului
de angajare de c ătre monopsonist este influen țat de costul marginal al muncii
(MC L) și venitul marginal al muncii (MRP = VMP). 0 L L1 MRP = MPP x MR salariu
E
VMP = MPP x Pre ț E1 W W

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
88
Costul marginal al muncii are dou ă componente . Prima este c ă firma fiind
monopsonist ă poate angaja lucr ători în plus oferindu-le un salariu mai mare. În
al doilea rând, presupunând c ă to ți lucr ătorii sunt pl ăti ți la fel, acordarea unui
salariu mai mare noilor lucr ători angaja ți va duce la o cre ștere și a salariilor
for ței de munc ă existente. Astfel, costul marginal al muncii dep ăș ește costul
mediu.
În fig. 7 curba ofertei care are o pant ă în cre ștere SS = AC L reprezint ă curba
costului mediu al muncii. Dac ă monopsonistul urm ăre ște maximizarea
profitului atunci num ărul de muncitori pe care poate și dore ște s ă-i angajeze va
fi determinat curbei MC L cu curba MRP = VMP. Analiza fig.11.7 ne-a
demonstrat c ă monopsonistul angajeaz ă OL unit ăți de for ță de munc ă. Tariful
de salarizare OW este dat de intersec ția dreptelor EL și SS în punctul F.
În concluzie, cump ărătorul monopsonistic de for ță de munc ă pl ăte ște un salariu
mai mic decât valoarea produsului marginal al munci i. Astfel, cump ărătorul
angajeaz ă un num ăr mai mic de for țe de munc ă decât num ărul solicitat de
eficien ța Pareto .

Figura nr. 3.5. Cererea unui monopsonist pentru cer ere. Costul marginal al
muncii MC L este mai mare decât costul mediu al muncii, dat de curba
ofertei, SS = AC L. Monopsonistul î și maximizeaz ă profitul prin egalarea
MRP cu MC L.
3.3.2. Influenta sindicatelor si negocierii colec tive asupra salariilor si serviciilor
Sindicatele și negocierile colective joac ă un rol important în stabilirea salariilor
și determinarea condi țiilor de munc ă în statele industrializate.
De obicei procesul de negociere a salariului este caracterizat de un
monopolism bilateral în majoritatea negocierilor, p rofesionale și industriale.
Negocierile au loc între organiza ția care angajeaz ă și organiza ția care
reprezint ă salaria ții.
Defini ție 0 E
L1 L2 MRP = VMP W1
W2 F MC 1
S=MC L

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
89
Negocierea colectiv ă – reprezint ă procesul prin care se determin ă salariile și
condi țiile de munc ă pe baza negocierii între reprezentan ții muncitorilor și cel
care angajeaz ă.
În procesul de negociere cu patronul, sindicatul ur m ăre ște câteva obiective
bine determinate. Acestea sunt:
a) de a limita oferta de for ță de munc ă fa ță de întreprinderile care
angajeaz ă numai membri ai unor sindicate recunoscute și de a prelungi
perioada de ucenicie;
b) de a-și men ține num ărul de for ță de munc ă constant;
c) să m ăreasc ă salariul de baz ă pentru to ți membrii s ăi;
d) de a ameliora condi țiile de munc ă incluzând concedii, pensia și orele de
munc ă.
În practic ă, sindicatele ating aceste obiective simultan în or ice etap ă a
negocierilor. Alegerea obiectivelor este influen țat ă de mai mul ți factori, cum ar
fi politica infla ționist ă a guvernului, nivelul activit ății economice și puterea
relativ ă a sindicatelor în negociere. Aceste obiective infl uen țeaz ă diferit
salariile și serviciile.

Presupunem c ă un sindicat urm ăre ște obiectivul a) și drept rezultat ob ține o
restric ție a ofertei de for ță de munc ă într-o profesie anume sau în întreaga
industrie. În fig. 8, DD reprezint ă cererea de for ță de munc ă pe o pia ță .
Restric ția ofertei de for ță de munc ă deplaseaz ă curba ofertei SS spre interior la
S1S1. Efectul este cre șterea tarifului de salarizare de la OW la OW 1 și o sc ădere
a num ărului de angaja ți de la OL la OL 1.
Dac ă obiectivul sindicatului este de a- și men ține num ărul de angaja ți la nivelul
OL ca în fig.8, atunci sindicatul va hot ărî o mic șorare a tarifului de salarizare
pe or ă fa ță de tariful OW 1. Orice tarif de salarizare mai mare decât OW va
conduce la o mic șorare a cantit ății cererii de for ță de munc ă.
Sindicatul trebuie s ă g ăseasc ă o modalitate de a reduce diferen țele dintre
tarifele de salarizare înalte și nivelul sc ăzut de angajare. Aceasta se poate face
prin reducerea elasticit ății datorit ă reducerii ofertei de substitu ție a factorilor
sau produselor.
De exemplu, un sindicat poate încerca s ă reduc ă oferta de for ță de munc ă
nesindicalizat ă prin deschiderea de întreprinderi care angajeaz ă numai membri Sarcina de lucru 8
Prezinta cele patru obiective pe care le au sindica te.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
90
ai unor sindicate necunoscute. Un sindicat poate în cerca s ă restric ționeze
disponibilitatea substituirii produselor prin impli carea în controlul importurilor.
De exemplu, sindicatul confec ționerilor poate cere restric ționarea importurilor
de haine și de pânz ă din ță rile care produc la un pre ț mai mic.

Figura nr. 3.6. Figura nr. 3.7.

3.3.3. Salariul minim
Sindicatele urm ăresc convingerea patronilor de a pl ăti un salariu minim la
nivelul OW 1, ca în fig. 9. În acest caz, dreapta salariului mi nim W 1W1 este
paralel ă cu axa orizontal ă. Dac ă nivelul acestui tarif de salarizare se afl ă
deasupra nivelului salariului de echilibru OW, conf orm graficului, por țiunea
curbei SS situat ă sub punctul Y nu ne mai intereseaz ă. În schimb, curba ofertei
devine W 1YS și intersecteaz ă curba DD în punctele E 1 și OL 1 care reprezint ă
num ărul de for țe de munc ă angajate. La nivelul OW 1 al salariului minim exist ă
un exces de ofert ă de for ță de munc ă (sau șomaj) egal cu L 1L2.
Cauza neaccept ării legisla ției salariului minim este faptul c ă el duce la apari ția
infla ției și a șomajului. Pe de alt ă parte, sus țin ătorii acestei teorii afirm ă că
cre șterea tarifului de salarizare fa ță de nivelul de echilibru al concuren ței va
duce la cre șterea productivit ății muncii. În acest caz, cererea de for ță de munc ă
va cre ște, se va m ări nivelul angaj ării și tariful de salarizare.
În sfâr șit, un sindicat poate încerca s ă conving ă un patron s ă m ăreasc ă salariile
fără a reduce num ărul salaria ților, în func ție de curba cererii. În acest caz munc ă L1 L2 S D
W1
W S1
S
D S1 salariu
L1 L2 S D
W1
W E1 S
D salariu K J W1
E
L
munc ă

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
91
sindicatul va opta pentru punctul K din fig. 9. Ace ast ă strategie va avea un
succes mai mare dac ă întreprinderea are un profit înalt.
3.3.4. Dezechilibrul de pe piata fortei de munca
Teoria productivit ății marginale a salariilor este o simplificare a rea lit ății.
Aceast ă teorie ne demonstreaz ă c ă nivelul tarifului de salarizare se stabile ște pe
pia ță în func ție de munca prestat ă, profesie și calificare. În realitate este practic
imposibil ca pia ța for ței de munc ă s ă se afle în echilibru.
În fig.10 este reprezentat ă curba cererii și ofertei pentru un anumit tip al pie ței
for ței de munc ă. Pentru a se afla în echilibru tariful de salariza re pe aceast ă
pia ță trebuie s ă fie la nivelul OW 1, iar nivelul de angajare la OL 1.

Figura nr. 3.8. Dezechilibrul de pe pia ța muncii. Pia ța se va afla în
dezechilibru la orice alt nivel al tarifului de sal arizare decât OW 1
Pia ța se va afla în dezechilibru în urm ătoarele situa ții:
a) la orice alt tarif de salarizare decât OW 1;
b) când neîn țelegerile de pe pia ța for ței de munc ă împiedic ă egalarea
cererii cu oferta. Astfel, chiar și când tariful de salarizare este OW 1, nivelul de
angajare este mai mic decât OL 1 (este OL 2 în fig.10).
Acest dezechilibru are loc din urm ătoarele motive :
a) Rigiditatea salariilor
În majoritatea negocierilor, profesiilor și industriilor, rigiditatea salariilor este
în descre ștere. Rigiditatea salarial ă poate cre ște datorit ă influen ței sindicatelor
asupra negocierilor individuale între muncitor și patron. Presupunem c ă tariful
de salarizare OW 2 din fig.10 creeaz ă un surplus de ofert ă de for ță de munc ă.
Sindicatele prin puterea lor de monopol vor împiedi ca o mic șorare a salariilor,
astfel dezechilibrul va persista.
b) Munca ca factor eterogen 0 D
L1 L2 exces de
ofert ă W2
W1 S
S D

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
92
Munca reprezint ă ansamblul aptitudinilor, educa ției, antrenamentului și
experien ței și, deci, este format ă din grupuri neconcuren țiale. De exemplu,
profesorii de matematic ă și cei de limba englez ă sunt diferi ți deoarece nu
concureaz ă pentru acela și loc de munc ă. Chiar și doi doctori se deosebesc în
privin ța aptitudinilor și specializ ării, astfel creându-se grupuri neconcurente în
acest cadru profesional. În consecin ță , chiar dac ă cererea total ă de medici este
egal ă cu oferta de speciali ști în domeniul respectiv, totu și va exista un surplus
de ofert ă de obstetricieni în acela și timp cu un deficit sau insuficien ță de
anestezi ști.
c) Pia ța for ței de munc ă intern ă
Analiza unor metode moderne de plat ă ne arat ă c ă unele întreprinderi au o pia ță
a for ței de munc ă intern ă, care este mai mult sau mai pu țin influen țat ă de
factorii externi. Aceste firme de obicei angajeaz ă lucr ători necalifica ți și cu o
competen ță redus ă, iar avansarea în grad a acestora se face pe baza unui sistem
de antrenamente interne și datorit ă vechimii în munc ă și a aptitudinilor.
Aceast ă politic ă de angajare reduce mobilitatea for ței de munc ă.
În plus, aceste firme î și dezvolt ă ansamblul metodelor de evaluare a serviciilor
în ceea ce prive ște nivelul de salarizare. Astfel, exist ă diferite tarife de plat ă
pentru îndeplinirea sau prestarea anumitor servicii în cadrul unit ății respective,
aceasta f ăcând dificil ă o compara ție între remunera țiile acesteia și ale altor
întreprinderi sau industrii.
d) Costurile informa ționale
Căutarea informa țiilor despre salarii și servicii impune cheltuieli monetare și
nonmonetare atât pentru firm ă cât și pentru lucr ători. Pentru a ob ține o slujb ă,
un șomer trebuie s ă cheltuie bani și timp pentru ob ținerea informa țiilor despre
locurile de munc ă vacante din ziare, de la oficiul for ței de munc ă, de la
agen țiile particulare de angajare și chiar de la alte persoane.

3.3.5. Teoria cercetarii
Aceast ă teorie sus ține c ă dezechilibrul de pe pia ța muncii îi face pe lucr ători și
pe patron s ă g ăseasc ă una dintre cele mai bune modalit ăți de stabilire a
salariului, a perioadei și condi țiilor de angajare, inclusiv prima suplimentar ă. Sarcina de lucru 9
Redacteaza un text de 30-40 de randuri in care sa p rezinti
dezechilibrul de pe piata fortei de munca si motive le care
il derermina.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
93
Cu cât mai mult dureaz ă procesul de c ăutare a informa țiilor despre salariile și
serviciile oferite de diferite firme și industrii, cu atât costurile de cump ărare și
de vânzare a for țelor de munc ă sunt mai mari. Costurile sau cheltuielile f ăcute
pentru c ăutarea și adunarea informa țiilor au fost neglijate. Teoria
productivit ății marginale a salariilor, care presupune c ă activit ățile ca
negocierea, adunarea informa ției și imobilizarea muncii sunt costisitoare.
Exemplu:
Vom analiza situa ția unui patron care angajeaz ă for țe de munc ă. Activitatea de
angajare comport ă dup ă sine o serie de costuri, cheltuieli. Patronul treb uie s ă-și
asume cheltuielile cu angajarea care cuprind cheltu ieli de publicitate,
cheltuielile agen țiilor de angajare și cheltuielile cu instruirea muncitorilor. În
unele cazuri, pentru ob ținerea for ței de munc ă calificat ă, patronul trebuie s ă
acorde stimulente. Cheltuielile pentru angajarea un or muncitori califica ți (cum
ar fi cei din sectorul executiv și managerii principali) vor fi mai mari fa ță de
cheltuielile pentru angajarea unor muncitori necali fica ți. Pe lâng ă aceasta, este
posibil ca cheltuielile de c ăutare s ă fie mai mari dac ă exist ă firme concurente
care ofer ă termene cu o varia ție considerabil ă pentru slujbe asem ănătoare.
Pe de alt ă parte, pentru vânz ătorul de for ță de munc ă, costul cel mai important
este cel de oportunitate a c ăut ării. Vom analiza situa ția unui șomer, care
dispune de mai multe oferte de serviciu. Este evide nt c ă aceast ă persoan ă nu va
avea posibilitatea s ă aleag ă cea mai bun ă ofert ă dac ă o accept ă pe prima
oferit ă. Șomerul, în procesul de c ăutare, va afla mai multe despre plata și
condi țiile de munc ă și despre salariul minim pl ătit înainte de a accepta o ofert ă.
Cu cât procesul de c ăutare se intensific ă, cu atât costul de oportunitate în
termenii venitului pe care acesta l-ar fi câ știgat cre ște. Venitul pierdut este
mărimea net ă a indemniza ției de șomaj.
Cea mai important ă cheltuial ă pentru un muncitor care a fost deja angajat, dar
nu este satisf ăcut și î și caut ă un alt serviciu, este „pierderea timpului în zadar ”.
Ca și un șomer, aceast ă persoan ă î și poate face idei despre nivelul salariului,
despre cel mai mic salariu acceptat în urma experie n ței și informa ției ob ținute.
Cu cât mai mare este nivelul șomajului cu atât mai mari sunt cheltuielile de
căutare deoarece perioada de c ăutare va fi mai lung ă. Acum dac ă persoana
respectiv ă nu accept ă prima ofert ă, exist ă riscul ca ea s ă fie acceptat ă de
altcineva. Cre șterea cheltuielilor de c ăutare duce la apari ția „ipotezei de
descurajare a muncitorului”, conform c ăreia c ăutarea unei slujbe și remunera ția
de șomer poate fi atât de descurajatoare încât unii vor renun ța s ă-și mai caute
un loc de munc ă și se vor retrage de pe pia ța for ței de munc ă. Decizia de a
renun ța la c ăutarea unui loc de munc ă este influen țat ă de nivelul indemniza ției
de șomaj și disponibilit ățile unor activit ăți, cum ar fi educa ția, sportul și alte
ocupa ții sociale și culturale.
3.4. Somajul
3.4.1. Consideratii generale

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
94
Șomajul și infla ția sunt fenomene globale care prin amploare, intens itate și durat ă
influen țeaza func ționarea economiei în ansambul s ău.
Defini ție
Șomajul este în general asociat persoanelor care, involunt ar, î și înceteaz ă
lucrul și se afl ă la un moment dat în imposibilitatea g ăsirii și ocup ării unui loc
de munc ă.
În timp acesta poate marca tendin ța de cre ștere sau de sc ădere în func ție de
raportul dintre cei care î și g ăsesc loc de munc ă și cei care și-l pierd.
Mai pu ține locuri de munc ă disponibile în raport cu oferta de munc ă determin ă
economia s ă func ționeze în interiorul și nu pe curba posibilit ăților de
produc ție. Pierderea de output rezultat ă din existen ța șomajului se traduce în
mai pu ține bunuri și servicii puse la dispozi ția popula ției.
Exist ă un cost al șomajului cu atât mai mare cu cât se prelunge ște perioada de
căutare a unui loc de munc ă: pierdere de venit pentru cei afla ți într-o astfel de
situa ție, reducerea abilit ății profesionale, probleme de s ănătate, statut social,
resurse mai multe alocate de societate pentru intre ținerea șomerilor, etc.

3.4.2. Concepte si definitii
Defini ție
« Resursele » de munca se constituie din popula ția total ă. Popula ția total ă
cuprinde : popula ția activ ă și popula ția inactiv ă. Popula ția activ ă –în sensul
dat de Biroul Interna țional al Muncii- se compune din persoanele care au o
munc ă remunerat ă și din șomeri. Aceste persoane se constituie de fapt în ofe rta
de munc ă.
Popula ția inactiv ă –cuprinde persoanele care nu au un loc de munc ă și nici nu
caut ă unul, precum: copii de vârsta pre școlar ă, elevii și studen ții, militarii în
termen, pensionarii, femeile casnice care nu exerci t ă o profesie remunerat ă.
Resursele de munc ă pot varia semnificativ în timp, fiind influenta țe de structura
pe vârste a popula ției, nivelul de calificare, vârsta la care termin ă școlarizarea și
de la care începe pensionarea, etc.
Se poate defini astfel rata de activitate a unei po pula ții date ca raport între
popula ția activ ă avut ă în vedere și popula ția total ă a categoriilor considerate. Sarcina de lucru 10
Defineste somajul.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
95
Astfel:
Ra=(pA/pT)*100 %
În care: Ra – rata de activi tate;
pA – popula ția activ ă;
pT – popula ția total ă
sau:
Ra=(pO/pT)*100 %
În care: pO – popula ția ocupat ă;
pT – popula ția total ă.
Acest ultim raport arat ă ponderea celor care lucreaz ă efectiv în popula ția total ă
sau altfel spus , ”povara” care apas ă asupra celor care au un loc de munc ă.
Persoanele care nu au un loc de munc ă nu sunt în mod necesar șomeri. La
întrebarea: ” Cine este șomer? “, r ăspunsurile sunt multiple.
Defini ția Biroului Interna țional al Muncii este cea mai r ăspândit și evident
acceptat ă de majoritatea țarilor lumii.
Potrivit acestei defini ții, șomerul este orice persoan ă care:
este apt ă de munc ă;
nu are un loc de munc ă;
este gata s ă munceasc ă;
caut ă o munc ă remunerat ă;
caut ă în mod efectiv o astfel de munc ă.
Delimitarea unui șomer de un non- șomer este dificil ă deoarece presupune atât
calculul num ărului persoanelor f ără loc de munc ă și care caut ă unul, dar și
num ărul șomerilor țn sensul dat de B.I.M.
O prim ă evaluare, evident necesar ă este ceva mai restrictiv ă decât a doua
evaluare: astfel, nu va fi re ținut drept șomer un individ « f ără un loc de munc ă
și disponibil de a muncii « care a g ăsit un loc de munc ă pe un termen relativ
scurt.
A doua evaluare în sensul B.I.M. –presupune al ături de criteriile enun țate și o
perioad ă de referin ță .
3.4.3. Somajul si formele sale
Unii speciali ști apreciaz ă c ă trebuie s ă se stabileasc ă indicatori ai subocup ării
care s ă permit ă luarea în considerare a situa țiilor intermediare între via ța activ ă
și șomaj.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
96
O alt ă dificultate în determinarea cu precizie a cererii și ofertei de munc ă este
legat ă de faptul c ă unele persoane nu- și declar ă cererea de munc ă în speran ța c ă
vor g ăsi un loc de munc ă, ceea ce înseamn ă c ă oferta de munc ă relev ă o cerere
latent ă de munc ă.
Natura șomajului este definit ă dup ă durata lui, dup ă vârsta și sexul persoanei în
cauz ă, dup ă calificare, etc.
Pe pia ța muncii poate fi un echilibru dac ă pentru un nivel dat al salariilor
cantit ățile de munc ă oferite și cantit ățile de munc ă cerute se echilibreaz ă. Altfel,
pia ța muncii se afl ă în dezechilibru dac ă ofertele și cererile de munc ă nu se
echilibreaz ă.
Pia ța este în situa ție de subocupare dac ă cererea de munc ă dep ăș ește oferta, iar
dac ă oferta este mai mare decât cererea de munc ă, pia ța este în situa ție de
supraocupare.
Termenul de subocupare are dou ă sensuri:
a) situa ția în care oferta de munc ă este mai mare decât cererea de munc ă a
firmelor, dar oferta și cererea de bunuri pot fi echilibrate;
b) situa ția în care la nivelul unei firme, for ța de munc ă este subutilizat ă în
raport cu posibilit ățile sale productive.
Uneori, termenul de subocupare este sinonim cu cel de proast ă ocupare, adic ă o
situa ție intermediar ă între ocupare și șomaj.
Șomajul care exist ă la un moment dat este o combinare de mai multe for me de
șomaj:
Defini ție
1. șomajul prin insuficien ța cererii – se manifest ă atunci când o
întreprindere sau mai multe trebuie s ă-si reduc ă produc ția și respectiv, volumul
vânz ărilor, ceea ce înseamn ă mai mult șomaj și o cerere mai mic ă. Acest șomaj
este de tip keynesian deoarece economistul J.M.Keyn es (1883-1946) a descris
pe larg acest tip de șomaj în doua situa ții:
a) cănd pre țurile sunt considerate « rigide », ajustarea între pia ța muncii,
pia ța bunurilor de consum și pia ța monetar ă nu se poate face decât prin
cantit ăți, în principal prin: nivelul ocup ării –de unde apare ca posibil țomajul
involuntar ceea ce înseamn ă c ă indivizii nu g ăsesc locuri de munc ă la nivelul
salariului curent;
b) dac ă se admite ca pre țurile flexibile permit realizarea unui echilibru
global, atunci varia țiile ocup ării rezult ă din interven țiile autorit ății monetare.
În aceast ă situa ție trebuie presupus c ă varia țiile nominale ( și nu cele reale) ale
salaria țiilor și ale pre țurilor influenteaz ș comportamentul salaria țiilor, adic ă ei
sufer ă o « iluzie monetar ă «.
În fine, înt-un model de echilibru general –ocupare a și salariul sunt determinate
pe pia ța muncii în func ție de gusturile menajelor și tehnologie pentru un nivel

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
97
dat al pre țurilor, independent de ceea ce se petrece pe pia ța bunurilor și pe pia ța
monetar ă.
În aceste condi ții, pentru ca varia țiile monetare s ă poat ă afecta
comportamentele pe pia ța muncii, trebuie ca participan ții la aceast ă piat ă s ă
greseasc ă, confundând varia țiile nominale cu cele reale.

Dac ă, de exemplu, autorita țile monetare creeaz ă moned ă suplimentar ă,
provocând astfel o cre ștere echivalent ă a pre țurilor și salariilor, salaria ții vor
crede atunci c ă salariul real (puterea de cump ărare a salariatului) a crescut,
neobservând cre șterea pre țurilor, ei vor dori s ă ofere mai mult ă munc ă pentru c ă
ei consider ă c ă este mai bine remunerat ă munca lor. Rezult ă astfel c ă nivelul
ocup ării va cre ște și, evident, șomajul va sc ădea. Cei care nu doresc un loc de
munc ă la salariul curent accept ă șomajul voluntar.
Cele dou ă explica ții keynesiste ale șomajului se deosebesc radical:
– prima se concentreaz ă pe o proast ă func ționare a sistemului pie țelor
(rigiditatea pre țurilor) de unde și caracterul involuntar al șomajului;
– a doua face apel la comportamentul ira țional al indivizilor (iluzia monetar ă)
de unde și caracterul voluntar al șomajului care rezult ă.
Defini ție
2. șomajul prin insuficien ța produc ției – se manifest ă atunci când cererea
exist ă, iar ea este superioar ă ofertei: întreprinderile nu vor sau nu pot s ă
produca mai mult și nici s ă angajeze for ța de munc ă suplimentar ă ; un
asemenea șomaj apare în condi ții de penurie a unui bun, sau din cauza lipsei
echipamentului de produc ție ceea ce nu permite firmei s ă produc ă mai mult.
Șomajul de acest tip apare mai ales în perioada de r econstruc ție sau de tranzi ție,
dar și atunci când firmele consider ă c ă nu au condi ții de produc ție care s ă le
permit ă ob ținerea unor profituri suficiente. Ca urmare, cerere exist ă, dar exist ă
și penurie și cresterea pre țurilor, iar șomajul persist ă. Sarcina de lucru 11
Defineste somajul prin insufucienta cererii.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
98

Defini ție
3. șomajul adaptativ –rezultat din efectul perturbator al crea ției monetare.
Autorii care au formulat aceastî teorie ( printre c are cel mai cunoscut este
Milton Fridman ) au avut ca baz ă de pornire șomajul în crestere în condi țiile
unei infla ții prelungite.
Calificat ă drept « monetarist ă », explica ția șomajului adaptativ se axeaz ă pe
postulatul ca piat ă, gra ție informa țiilor date prin pre țuri, permite alocarea
optimal ă a resurselor. Accentul pus pe crea ția monetar ă rezult ă din faptul
evident c ă acesta este mijlocul de care dispun autorit ățile pentru a ac ționa
asupra economiei și care poate fi o surs ă de perturbare a func ționarii sistemului.
Dac ă exist ă infla ție, este pentru c ă autorit ățile creeaz ă « prea multă moned ă »,
motivandu-o drept stimulent al economiei, dar în re alitate ele provoac ă mai ales
o cre ștere a nivelului preturilor, ceea ce nu reduce, ci accentueaz ă șomajul.

Defini ție
4. șomajul prin inadaptare la munc ă. Inadaptarea poate s ă aib ă o
multitudine de cauze:
– Condi ții proaste de munc ă;
– Nivelul sc ăzut al salariilor pentru tineri etc.
În literatura economic ă se opereaz ă și cu alte categorii de șomaj, cum sunt:
– Șomajul fric țional;
– Șomajul conjunctural;
– Șomajul structural.
Sarcina de lucru 13
Defineste somajul adaptiv.

Sarcina de lucru 12
Defineste somajul prin insuficiena productiei.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
99

Defini ție
5. șomajul fric țional este determinat de insuficient ă mobilitate a for ței de
munc ă sau de decalajele existente între profesiile dispo nibile și cele cerute.
Șomerii nu pot r ăspunde ofertei de munc ă deoarece, fie nu posed ă calificarea
necesar ă, fie nu au domiciliu în localitatea în care exis t ă locuri de munc ă.
Defini ție
6. șomajul conjunctural desemneaz ă somajul legat de fluctua țiile pe termen
scurt din activita țile economice, fiind deci reversibil. El priveste n umarul de
șomeri rezultat în urma declinului PNB real în cursu l perioadelor de contrac ție
sau recesiune a activit ății economice, când economia func ționeaz ă sub
potentialul s ău.
Defini ție
7. șomajul structural apare în situa ția în care nu se pot crea locuri de munc ă
pe masura cre șterii ofertei de munc ă. El poate avea drept cauz ă modific ările
survenite în structurile economice (de exemplu dec linul produc ției în sectorul
minier) generate de schimb ările în cererea de bunuri și servicii sau de
modific ări de ordin tehnologic care afecteaz ă profitabilitatea angaj ării.
În orice economie, interesul autorita ților se orienteaz ă spre stoparea șomajului
și spre realizarea ocup ării depline.
Ocuparea deplin ă este volumul de ocupare ce permite s ă se ob țin ă cu ajutorul
factorilor de produc ție –volumul cel mai mare al produc ției în raport cu nevoile
indivizilor și ale colectivit ății. Astfel, ocuparea deplin ă nu semnific ă faptul c ă
fiecare are un loc de munca, ci faptul c ă locurile de munc ă existente dau
randamentele maxime.
Modalit ățile concrete de ac țiune pentru realizarea ocup ării depline și atenuarea
șomajului difer ă de la o țar ă la alta și de la o perioad ă la alta.
În genere, ma ăurile de diminuare a șomajului sunt integrate în politica
economic ă general ă de stimulare a cre șterii economice pe termen lung. Sarcina de lucru 14
Defineste somajul prin inadaptare la munca.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
100

3.5. Inflatia
3.5.1. Inflatia-permanenta a vietii economice
Procesele infla ționiste reprezint ă realit ăți preocupante pentru toate
categoriile de agen ți economici, fiind o component ă a vie ții cotidiene și a func țion ării
economiilor contemporane.
Defini ție
La nivelul percep ției, ca fenomen economic, infla ția este receptat ă ca o
cre ștere generalizat ă ( și de durată) a pre țurilor și de reducere a puterii de
cump ărare a unit ății monetare.
Chiar dac ă pre țurile nu cresc la absolut toate sortimentele și categoriile de
bunuri, totu și procesul este prezent la marea majoritate a acest ora: bunuri de
consum și de capital, salarii, pre țuri ale activelor financiare și monetare, pre țul
banilor etc. Sunt și unele cre șteri de pre țuri care nu sunt expresia infla ției: dac ă
cre ște calitatea intrinsec ă a unor bunuri economice marfare pe care
cump ărătorii o percep; intervin șocuri vremelnice asupra cererii și/sau ofertei
agregate; apare un accident de aprovizionare pe o p ia ță sau câteva etc. pre țurile
cresc, iar apoi revin la nivelul anterior, etc.
Infla ția s-a manifestat mai intens sau intermitent din ce le mai vechi timpuri;
dup ă cel de-al Doilea R ăzboi Mondial, infla ția a devenit o realitate persistent ă,
durabil ă, dar de intensitate diferit ă, în toate economiile: rebel ă în economiile
slab dezvoltate și în cele aflate în tranzi ție de la sistemul de conducere
planificat-centralizat ă la cel de economie cu pia ță concuren țial ă, lent ă, aflat ă
sub control, în economiile capitaliste dezvoltate.

Defini ție
Infla ția este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar , un fenomen
economic care a înso țit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avu t o
evolu ție modest ă atâta timp cât a func ționat sistemul monetar aur (practic,
secolul al XVIII-lea – jum ătatea secolului al XX-lea). Dup ă cel de-al Doilea
Război Mondial, infla ția a fost continu ă, permanent ă și de durat ă, f ără perioade
defla ționiste. Banii contemporani, bani simbol, sunt mai u șor de multiplicat
decât banii care- și aveau suportul material într-o cantitate determin at ă de metal
pre țios sau în bunurile marfare supuse tranzac țiilor pe pia ță .
Ca regul ă, în ță rile dezvoltate pre țurile cresc rapid în perioadele de expansiune
economic ă și î și diminueaz ă ritmul în cursul recesiunilor sau stagn ării cre șterii
economice. Sarcina de lucru 15
Defineste somajul frictional, conjuctural si struc tural.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
101
În România, poten țialul infla ționist s-a acumulat treptat în anii economiei de
comand ă, dar el a „explodat” odat ă cu trecerea la liberalizarea pre țurilor din
1990. Este de men ționat c ă la poten țialul „mo ștenit" de la economia de
comand ă, infla ția galopant ă din România a fost alimentat ă atât de procesele de
autoîntre ținere care o genereaz ă cât și de modul în care a fost proiectat ă și
promovat ă Reforma economic ă într-un context economic interna țional
nefavorabil.

De și, în ultimii ani, se observ ă fenomenul dezinfla ționist, un procent de cre ștere
a pre țurilor are o semnifica ție economic ă tot mai ampl ă, iar efectele asupra
agen ților economici sunt înc ă de mare întindere.

3.5.2. Masurarea si formele inflatiei
De și infla ția este perceput ă de c ătre to ți participan ții la via ța economico-social ă
cu intensit ăți și semnifica ții diferite, exist ă modalit ăți convenite institu țional
pentru a-i calcula nivelul și evolu ția, pe baza unui indice al pre țurilor care
reprezint ă o medie ponderat ă a pre țurilor unui anumit num ăr de bunuri
materiale și servicii. Pot fi alese: indicele pre țurilor de consum (IPC), indicele
general al pre țurilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele pre țurilor bunurilor de
capital, indicele costului vie ții, sc ăderea puterii de cump ărare a banilor,
coeficientul de devansare a cre șterii indicatorilor macroeconomici rezultativi
(PIB, PNB) de c ătre masa monetar ă aflat ă în circula ție și disponibil ă pentru
achizi ționarea m ărfurilor. Dintre acestea, cel mai utilizat pentru a m ăsura
infla ția este IPC . El se determin ă de organisme autorizate pe baza unui „co ș de
bunuri" (materiale și servicii) de consum care cuprinde: alimente, bunu ri de uz
curent și folosin ță personal ă (îmbr ăcăminte, înc ălță minte, articole de toalet ă,
pentru sport și excursii) servicii de transport, culturale, de oc rotire a s ănătății și
de înv ăță mânt, bunuri de folosin ță îndelungat ă, ș.a.

3.5.3. Forme ale inflatiei in functie de intensit ate
În func ție de intensitatea infla ției în mod conven țional se disting:
1) Infla ția târâtoare (moderat ă, lini știt ă) – caracterizat ă prin cre șterea
generalizat ă a pre țurilor din co șul de referin ță cu 2-3% anual. Ea este un
fenomen fiziologic, de regul ă, reflexul politicilor de stabilizare. În condi țiile
acestei forme de infla ție se manifest ă o mare încredere în moned ă; agen ții
economiei au tendin ța s ă încheie contracte pe termen lung, fiind convin și c ă
pre țurile bunurilor pe care le vând și le cump ără vor cunoa ște evolu ții
previzibile și moderate; se manifest ă o preocupare redus ă dac ă plasarea
economiilor s ă se realizeze în active reale sau în titluri. Ca re gul ă general ă,
productivitatea factorului munc ă cre ște mai intens ca salariile, iar PIB-ul Sarcina de lucru 16
Defineste inflatia.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
102
(PNB) real cunoa ște evolu ții ascendente pe fondul unor anticip ări pozitive din
partea agen ților economici.
2) Infla ția deschis ă – relevat ă prin cre șterea anual ă a pre țurilor mai mic ă
de 10%, dar superioar ă celei de 3%. Evolu ția economiei devine preocupant ă
pentru toate categoriile de agen ți economici. În ță rile dezvoltate ea se
manifest ă doar episodic fiind îns ă un criteriu de performan ță pentru ță rile slab
dezvoltate și în tranzi ție de la sistemul de comand ă la cel concuren țial. Când ea
se manifest ă în ță rile dezvoltate, guvernele pun în aplicare m ăsuri și programe
antiinfla ționiste pentru a proteja popula ția de unele efecte negative, de și ele nu
sunt relevante.
3) Infla ția galopant ă sau infla ția cu dou ă cifre – expresie și surs ă a unor
ample dezechilibre în economie. Ea a fost frecvent întâlnit ă în ță rile în curs de
dezvoltare din Africa, America Latin ă și doar episodic în ță rile dezvoltate.
Prezen ța unei atare infla ții impune indexarea contractelor cu indicele pre țurilor
sau într-o valut ă considerat ă relativ stabil ă; moneda na țional ă cunoa ște o
pierdere rapid ă a valorii economice (puterii de cump ărare), rata dobânzii cre ște
rapid, viteza de rota ție a banilor se accelereaz ă, posesorii acestora ajung s ă
păstreze asupra lor doar cantitatea de moned ă strict necesar ă tranzac țiilor
cotidiene; o parte din economii p ărăsesc economia na țional ă, plasându-se în
str ăin ătate, iar altele sunt sustrase investi țiilor productive și orientate spre
opera țiuni speculative sau plasamente în active reale (ca se, obiecte de art ă,
terenuri etc.).
4) Hiperinfla ția caracterizat ă prin cre șteri ame țitoare ale pre țurilor;
cererea de moned ă na țional ă scade considerabil, o parte important ă din
tranzac ții efectuându-se sub form ă de troc modern (barter) sau în moned ă
alternativ ă. Pre țurile relative devin deosebit de instabile, iar sal ariul real al unei
persoane se reduce lunar cu circa 30%; este produsu l unor schimb ări radicale
în via ța economic ă și politic ă a ță rilor în cauz ă. Dup ă cel de-al Doilea R ăzboi
Mondial, hiperinfla ția a fost un fenomen izolat întâlnit în unele dintr e fostele
ță ri socialiste în procesul tranzi ției (Polonia 1988-1990, când indicele pre țurilor
a fost circa 1.000%, Rusia 1994, cu un indice al pr e țurilor cu patru cifre și în
unele ță ri din America Latin ă, cum ar fi Chile, Brazilia etc.), din Asia și Africa,
mai ales cele angajate în conflicte militare, convu lsii sociale și interetnice de
amploare și de durat ă. Ca regul ă, hiperinfla ția s-a manifestat în ță rile și
perioadele cu un stat slab și unde se produce o convergen ță de interese între
patronat și sindicatele din unele sectoare (puternic monopoli zate sau cu
structuri oligopoliste pentru a- și proteja reciproc interesele pe seama celorlalte
categorii de agen ți economici).

Sarcina de lucru 17
Prezinta cele patru forme ale inflatiei.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
103
3.5.4. Tipuri de crestere economica in relatie cu inflatia
În leg ătur ă cu rela ția dintre cre șterea economic ă și fenomenul infla ționist se pot
contura mai multe tipuri de cre ștere economic ă:
a) cre ștere economic ă „neinfla ționist ă" caracterizat ă printr-o dinamic ă
relativ înalt ă a cre șterii economice și o infla ție târâtoare (moderat ă). Infla ția
moderat ă este un factor stimulativ pentru cre șterea economic ă: în perspectiva
unei cre șteri moderate și st ăpânite a pre țurilor sunt impulsionate investi țiile
vizând modernizarea și retehnologizarea, ceea ce asigur ă cre șterea PIB-ului și
PNB-ului real în special pe seama sporirii eficien ței utiliz ării factorilor de
produc ție. Ritmul cre șterii PIB/locuitor dep ăș ește rata infla ției. Este o form ă
sănătoas ă de evolu ție a economiei caracteristic ă ță rilor dezvoltate în anii '50-
'60;
b) cre șterea economic ă infla ționist ă relev ă c ă dinamica (ritmul) cre șterii
economice este dep ăș it de rata infla ției; PNB-ul și PIB-ul real, de regul ă, se
reduc;
c) în perioada actual ă, numeroase economii se confrunt ă cu fenomenele de
stagfla ție și slumpfla ție.

Defini ție
1. Stagfla ția caracterizeaz ă acea situa ție din economia unei ță ri concretizat ă
prin infla ție rapid ă (de regul ă infla ție deschis ă) înso țit ă de stagnare economic ă.
PIB-ul și PNB-ul real stagneaz ă sau se reduc (fenomenul de recesiune) în
condi țiile când pre țurile cresc, masa monetar ă stagneaz ă sau chiar spore ște, iar
rata șomajului este foarte ridicat ă.

Defini ție
2. Slumpfla ția define ște situa ția cea mai critic ă dintr-o economie na țional ă:
stare de hiperinfla ție și reducerea drastic ă a PNB-ului și PIB-ului real, șomaj
cronic, de mas ă, conjugate cu alte dezechilibre grave interne și externe.
Slumpfla ția s-a întâlnit temporar în economiile dezvoltate î n cursul primului
șoc petrolier, în unele economii în curs de dezvolta re și în toate fostele ță ri
socialiste în unii ani ai perioadei de tranzi ție spre economia cu pia ță
concuren țial ă. Sarcina de lucru 18
Redacteaza un text de 20-30 de randuri in care sa p rezinti
tipurile de crestere economica in relatie cu inflat ia.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
104

3.5.5. Cauzele inflatiei
Fenomen economic deosebit de complex și cuprinz ător, infla ția a generat o
ampl ă dezbatere între speciali ști, preocup ări pentru practicieni și în rândul
popula ției privind cauzele ce o genereaz ă și mecanismele care o între țin pentru
ca astfel s ă se identifice și solu țiile viabile pentru st ăpânirea și încorsetarea
fenomenului.
În prezent nu exist ă o teorie general-acceptat ă a infla ției: cauzele procesului
infla ționist sunt numeroase – de ordin economic, psiholog ic, social-politic,
intern și extern, induse prin mecanismul rela țiilor economice interna ționale și
al cre șterii interdependen țelor dintre economiile na ționale etc.
În anumite împrejur ări infla ția provine și prime ște șocul ini țial din partea
cererii, alteori, din partea ofertei. Nu pu ține sunt situa țiile când șocul
declan șator al unei infla ții deschise 1-a constituit evolu ția contradictorie a
cererii și ofertei agregate sau m ăsuri de politic ă monetar ă insuficient corelate
cu realit ățile economice etc.
Cre șterea nejustificat ă, f ără fundament economic, a veniturilor b ăne ști ale unor
categorii de agen ți economici, deficitele bugetului de stat și a conturilor
curente care reflect ă rela țiile economice cu str ăin ătatea, sporirea costurilor și a
masei monetare, deprecierea monedei na ționale și reducerea ofertei de bunuri
marfare etc. pot fi tot atâtea împrejur ări care pot declan șa, amplifica și între ține
procesul infla ționist.
Defini ție
O caracteristic ă esen țial ă a infla țiilor moderne este c ă ele au o dinamic ă intern ă
și sunt greu de oprit dup ă ce s-au declan șat. Este ceea ce speciali știi numesc
infla ția iner țial ă, anticipat ă sau fundamental ă, adic ă acea rat ă a infla ției pe
care agen ții economici o anticipeaz ă și o iau în calcul la încheierea contractelor
private și acordurilor oficiale; infla ția anticipat ă fiind un punct de reper pentru
cea efectiv ă în viitor care are tendin ța s ă dureze atâta timp cât un șoc n-o face
să creasc ă sau s ă se diminueze.
Din aceste motive, putem vorbi de numeroase cauze p ar țiale din a c ăror
concertare apare procesul infla ționist, ca dezechilibru marfaro-b ănesc
concretizat în existen ța în circula ție a unui exces de mas ă monetar ă în raport cu
volumul bunurilor marfare, supuse tranzac țiilor. Acest excedent de mas ă
monetar ă în raport de volumul bunurilor marfare reflect ă în ultim ă instan ță
existen ța unui exces de cerere total ă în raport cu oferta total ă, o cerere agregat ă
solvabil ă (pentru care exist ă mijloace de plat ă) nesatisf ăcut ă. Sarcina de lucru 19
Defineste stagflatia si slumpflatia.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
105
3.5.6. Forme ale inflatiei in functie de cauza pr incipala
Din perspectiva cauzelor care o declan șeaz ă, infla ția este tipologizat ă
tradi țional în:
1) infla ție prin cerere;
2) infla ție prin costuri;
3) infla ție structural ă.
În toate aceste cazuri apare o cerere agregat ă suplimentar ă, care dep ăș ește
oferta global ă. În cele trei forme de infla ție, excesul de cerere are cauze și
resorturi diferite.

1) Infla ția prin cerere
Infla ția prin cerere are la baz ă cre șterea cererii globale (brusc, sub form ă de șoc
sau treptat) în fa ța c ăreia oferta este inelastic ă sau indiferent ă.
Acest tip de infla ție a fost pus în eviden ță înc ă de clasici și are la baz ă teoria
cantitativ ă a banilor.
Premisa infla ției prin cerere este ca masa monetar ă s ă creasc ă mai repede decât
PNB-ul (PIB) sau, cu alte cuvinte, oferta de moned ă (respectiv, veniturile
agen ților economici) cre ște mai intens decât oferta de bunuri economice
(respectiv, decât productivitatea).
În acest sens, M. Friedman apreciaz ă c ă infla ția este totdeauna și pretutindeni
un fenomen monetar, excesul de moned ă reprezentând r ădăcinile acesteia. El
își g ăse ște expresie în ecartul infla ționist – absolut și relativ.
Defini ție
Ecartul inflaționist absolut se determin ă ca diferen ță , la nivelul economiei
na ționale, între cererea solvabil ă nominal ă – conferit ă de masa monetar ă aflat ă
la dispozi ția agen ților economici nonbancari, – și oferta real ă de bunuri
economice marfare. El reflect ă excesul de moned ă neacoperit cu bunuri aflate
pe pia ță .

Defini ție
Ecartul infla ționist relativ se m ăsoar ă prin raportul procentual dintre ecartul
infla ționist absolut și oferta real ă de bunuri marfare. El indic ă câte unit ăți
monetare sunt în plus la 100 de unit ăți de ofert ă real ă.
Alături de acest mecanism direct declan șator de infla ție, ar mai exista și altul
indirect relevat de Wiecksell, Marshall, Keynes și Friedman. Dup ă ace știa,
între cre șterea masei monetare și a cererii finale se interpune sc ăderea ratei
dobânzii care explic ă de ce prima o declaseaz ă pe cea de a doua. De exemplu,
dac ă banca central ă achizi ționeaz ă bilete de tezaur sau alte titluri de pe pia ța
deschis ă, particularii și b ăncile vor de ține mai mult ă lichiditate. În mod natural,
cursul titlurilor va cre ște, iar rata dobânzii se reduce, ceea ce îi incit ă s ă
achizi ționeze alte active reale (pentru c ă cele financiare deja s-au scumpit); este
fenomenul din România în anii 2004 și în special 2005. Elasticitatea produc ției,
în special cea de bunuri durabile și de capital, este decisiv ă pentru instalarea
st ării de infla ție prin cerere. Dac ă oferta este elastic ă sau de elasticitate unitar ă
în raport cu cererea, atunci mecanismul indirect nu declan șeaz ă infla ție. Dac ă
oferta produc ției de bunuri durabile și de capital este inelastic ă (pentru c ă
întreprinz ătorii nu au posibilitatea de a spori oferta sau pur și simplu acest

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
106
lucru nu se poate face imediat) procesul infla ționist prin mecanismul indirect s-
a declan șat și se autoîntre ține.
Important ă pentru declan șarea sau nu a procesului infla ționist este și categoria
de agen ți economici în a c ăror posesie ajunge excesul de mas ă monetar ă pus ă
în circula ție. Dac ă sporul de mas ă monetar ă ajunge în special la produc ători,
investi țiile sunt stimulate, cre ște produsul global, iar posibilit ățile procesului
infla ționist sunt reduse.
Când sporul de mas ă monetar ă ajunge, mai ales, la consumatori și speculatori,
cre ște cererea de satisfactori și de active financiare și monetare, efectul de
cre ștere a pre țurilor este preponderent, iar procesul infla ționist se declan șeaz ă
cu intensitate.
Explica ția keynesian ă a infla ției prin cerere ține de ceea ce Keynes a numit
„privilegiu al economiilor cu ocupare deplin ă". Keynes demonstra c ă, dac ă
factorii de produc ție sunt pe deplin ocupa ți (sau acest lucru se întâmpl ă cu cel
mai restrictiv dintre ei) și se încearc ă totu și o cre ștere a produc ției se
declan șeaz ă un puseu infla ționist, gra ție dezechilibrului care apare între
produsul poten țial și cel efectiv (mai mare). Randamentul factorilor de
produc ție se reduce (s-a intrat în zona descresc ătoare a legii randamentelor de
scar ă), iar veniturile ob ținute de posesorii factorilor de produc ție supraocupa ți
sunt superioare productivit ății marginale în valoare a respectivilor factori.

2) Infla ția prin costuri
Infla ția prin costuri se fundamenteaz ă pe leg ăturile care exist ă între nivelul
costurilor, comportamentul întreprinz ătorilor și eficien ța utiliz ării factorilor de
produc ție, a resurselor în general.
Ipoteza de lucru este c ă nivelul costurilor unitare (medii și marginale) prime ște
un impuls de cre ștere. Ipoteza este plauzibil ă și împrejur ările posibile sunt
foarte numeroase:

– deprecierea cursului de schimb al monedei na ționale, scumpe ște importurile;
– pierderea sau restrângerea unor pie țe de desfacere, ceea ce conduce la
cre șterea costului mediu fix;
– atragerea în circuitul economic a unor factori de produc ție mai rari ale c ăror
pre țuri sunt superioare în raport cu productivitatea ma rginal ă în valoare ca
urmare a unei aloc ări inadecvate a resurselor;
– existen ța deja a unui proces infla ționist care determin ă revendic ări din partea
sindicatelor și patronatului pentru a- și conserva veniturile reale, ceea ce
necesit ă cre șterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobânzi , impozite și taxe,
chirii etc.), soldate cu majorarea costurilor unita re.
Pe pie țele concuren țiale sau neconcuren țiale majorarea costului mediu și
marginal conduce la restrângerea ofertei și reducerea PNB-ului efectiv sub cel
poten țial, și apari ția unui echilibru nou, E1 caracterizat printr-un PN B efectiv
mai mic și pre țuri de pia ță generalizate la un nivel superior.
Infla ția prin costuri poate ap ărea și ca urmare a politicilor guvernamentale,
când guvernarea este interesat ă s ă men țin ă o cerere înalt ă, promovând politici
monetare și fiscale expansive.
În felul acesta se poate ivi situa ția ca cererea global ă sus ținut ă artificial de c ătre
autorit ăți (vezi de pild ă în preajma încheierii ciclului electoral) s ă sporeasc ă

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
107
produc ția poten țial ă, ceea ce conduce la reac ții infla ționiste ale
întreprinz ătorilor care în condi ții de deplin ă ocupare a factorilor, în special a
for ței de munc ă, se soldeaz ă cu cre șteri salariale, cre șteri de costuri, apoi de
pre țuri ș.a.m.d.
3) Infla ția structural ă
Infla ția structural ă reflect ă o situa ție grav ă din economie în care cererea și
oferta agregate se modific ă în sens contrar, cererea agregat ă cre ște, iar oferta
agregat ă scade. Este atât o combina ție între infla ția prin cerere și cea prin
costuri, dar are și componente specifice: existen ța unor puternice structuri
monopoliste, de oligopol și administrativ birocratice, care au capacitatea de a
stimula unele componente ale cererii globale concom itent cu reducerea altor
elemente ale ofertei globale.
Infla ția structural ă poate s ă provin ă și din anticip ările incorecte asupra
structurii viitoare a cererii, ceea ce genereaz ă neconcorda țe între structura
material ă a cererii și cea a ofertei. La bunurile la care cererea agrega t ă este mai
mare decât oferta se va declan șa o tendin ță de cre ștere a pre țurilor care, prin
mecanismele de autoîntre ținere, se generalizeaz ă în întreaga economie. Cererea
excedentar ă poate proveni de la factori guvernamentali, agen ți particulari și
externi.
Când nu intervin șocuri asupra cererii și ofertei globale, infla ția tinde s ă
rămân ă constant ă (infla ția de iner ție).
Pe termen scurt, evolu ția infla ției este influen țat ă de rela ția dintre dinamica
cererii globale și cea a ofertei globale. Ca regul ă general ă, cererea este mai
sensibil ă la cre șteri (elastic ă la factorii cre șterii) și inelastic ă la sc ădere, în timp
ce oferta este elastic ă la sc ădere și inelastic ă în fa ța majorit ății factorilor de
cre ștere. Din aceast ă cauz ă, când cre ște cererea global ă are loc atât cre șterea
ofertei, cât și a ratei infla ției (pentru c ă oferta cre ște mai încet decât cererea).

3.5.7. Efecte ale inflatiei. Costurile inflatiei
Infla ția are efecte ample, pe multiple planuri, asupra ec onomiei și a intereselor
tuturor categoriilor de agen ți economici, asupra categoriilor popula ției, asupra
climatului social-politic din interiorul ță rii cât și a rela țiilor economice dintre
partenerii apar ținând unor economii diferite.
Descifrarea tuturor acestor consecin țe este o opera țiune dificil ă pentru c ă:
– amploarea și plaja efectelor depinde de intensitatea infla ției, de tipurile
acesteia;
– efectele infla ției sunt contradictorii: sub anumite aspecte ea fav orizeaz ă
anumi ți agen ți și îi defavorizeaz ă sub alte aspecte; Sarcina de lucru 20
Prezinta intr-un text de doua pagini cele trei form e ale
inflatiei.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
108
– unele categorii de agen ți economici sunt, pe ansamblu, câ știg ători de pe urma
inflației, iar al ții sunt, pe ansamblu, perdan ți.
Cu toate acestea, infla ția este temut ă de c ătre întreaga popula ție fiind
considerat ă inamicul public num ărul unu din cauza costurilor și pericolului
poten țial pe care le con ține pentru via ța economic ă și structurile sociale.
Înainte de a prezenta o schi ță succint ă a celor mai reprezentative consecin țe și
costuri pe care le genereaz ă infla ția se impune o precizare: dac ă la contractele
încheiate toate categoriile de pre țuri s-ar majora concomitent și cu un procent
identic, nimeni nu ar câ știga sau pierde de pe urma infla ției, pentru c ă pre țurile
relative nu se modific ă de și cele absolute sporesc.
3.5.8. Dilema inflatie-somaj. Curba Philips
Cercet ătorul neozeelandez A. Philips a eviden țiat, pe baza unei cercet ări
minu țioase, rela ția între rata de cre ștere a salariilor nominale și rata șomajului.
El a ajuns la concluzia c ă cele dou ă se afl ă în rela ție negativ ă. Când rata
șomajului este ridicat ă, revendic ările salariale ale sindicatelor și angaja ților
sunt reduse și invers.
De exemplu, dac ă productivitatea factorului munc ă cre ște cu 10%, iar salariile
cu 12%, în mod normal, pre țurile (rata infla ției) cresc (cre ște) cu 2%. Pe baza
acestor rela ții, A. Philips a construit curba care-i poart ă numele și în virtutea
căreia infla ția are rol de a arbitra între op țiunile posibile din cadrul unei
economii: factorii de decizie economic ă pu și în fa ța unor op țiuni alternative pot
alege între un nivel redus de șomaj, satisfac ție pe care trebuie s-o pl ăteasc ă cu
o infla ție ridicat ă sau invers.
Reprezentan ți de seam ă ai școlii monetariste au demonstrat c ă între rata
infla ției și a șomajului nu exist ă o rela ție durabil ă pe termen lung, curba Philips
fiind valabil ă doar pe termen scurt.
Influen țele politicilor antiinfla ționiste asupra șomajului depind de forma curbei
Philips pe termen scurt. Dac ă ea tinde a fi orizontal ă, o reducere
nesemnificativ ă a ratei infla ției determin ă cre șteri importante ale șomajului ( și
implicit pierderi de produc ție concretizate în PIB și PNB).
Rata sacrificiului exprim ă raportul dintre reducerea procentual ă cumulat ă a
PNB ca urmare a politicilor antiinfla ționiste și reducerea efectiv ă a infla ției –
nu este aceea și nici în timp, dar nici în spa țiu.

3.5.9. Politici antiinflationiste
Generalizat ă în economiile contemporane, infla ția a impus ample dezbateri
teoretice și experien țe practice pentru a fi redus ă și pus ă sub control în vederea
men ținerii în limite considerate normale: s ă favorizeze cre șterea economic ă
real ă cu sacrificii minime din partea agen ților economici.
Având în vedere dimensiunile diferite ale infla ției, condi țiile concrete ale
diferitelor ță ri și economii na ționale și politicile antiinfla ționiste pot fi abordate
sub numeroase unghiuri: dup ă școala (doctrina) economic ă, ce reprezint ă
fundamentul programelor antiinfla ționiste, dup ă obiectivele imediate urm ărite,
dup ă instrumentele (pârghiile) folosite prioritar în ve derea reducerii și
st ăpânirii sale, etc.

Dup ă obiectivele imediate urm ărite putem distinge:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
109
A. programe pentru prevenirea sau reducerea efectel or negative pe care le
suport ă anumi ți agen ți economici de pe urma infla ției;
B. programe și m ăsuri pentru reducerea infla ției prin minimizarea costurilor
sociale ale acesteia.
A. Din rândul primei categorii de m ăsuri se deta șeaz ă prin importan ță
indexarea total ă sau par țial ă a salariilor și altor categorii de venituri.
Indexarea reprezint ă o component ă antiinfla ționist ă, având ca obiectiv
compensarea puterii de cump ărare pe care au pierdut-o salaria ții și alte
categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea ( salariilor, pensiilor, burselor,
aloca țiilor de șomaj, numite generic venituri fixe) reprezint ă o tehnic ă ce
permite evolu ția veniturilor în func ție de cre șterea pre țurilor pentru a influen ța
puterea de cump ărare a veniturilor.
Indexarea par țial ă înseamn ă indexarea veniturilor cu o anumit ă cot ă
procentual ă din rata infla ției, dac ă sunt îndeplinite mai multe condi ții. Se
practic ă mai multe forme de indexare par țial ă.
Indexarea este, în consecin ță , o m ăsur ă de protec ție social ă.
B. Strategiile antiinfla ționiste pentru reducerea infla ției au ca obiectiv stoparea
infla ției sau cel pu țin mic șorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale
posibile.
Reducerea ratei infla ției vizeaz ă ac țiuni de politic ă economic ă diferite în
func ție de op țiunile doctrinare și condi țiile concrete din economie: reducerea
cererii agregate, prin mic șorarea masei monetare și cre șterea costului banilor,
stimularea ofertei agregate, un mixt între cele dou ă tipuri de politic ă
economic ă.
Strategia standard promovat ă de FMI s-a bazat și se bazeaz ă pe reducerea
cererii agregate prin cooperarea politicilor fiscal e și monetare restrictive pentru
a determina o redimensionare a masei monetare aflat e la dispozi ția agen ților
economici pentru cump ărări, corelat ă cu oferta de bunuri marfare. În fond, ea
vizeaz ă reducerea ecartului infla ționist absolut și relativ.
Acestea se bazeaz ă pe m ăsurile clasice de reducere a masei monetare (cre șterea
rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a rest ric țiilor în acordarea creditelor,
politici de open-market promovate de banca central ă, ac țiuni pe pia ța
schimburilor etc).
Măsurile de politic ă bugetar ă și fiscal ă vizeaz ă: reducerea cheltuielilor
bugetare reale sau men ținerea celor nominale la niveluri strict controlate ,
cre șterea obliga țiilor fiscale pentru firme și a fiscalit ății, pentru menaje, în
special pe seama impozit ării indirecte.

M ăsurile de politic ă monetar ă și fiscal ă restrictive pot fi:
1. lente, de mici propor ții, graduale;
2. bru ște, dure, rapide și de mari propor ții.
Prima op țiune va duce la restrângerea cre șterii economice, cre șterea lentă a
ratei șomajului peste cea natural ă, iar infla ția se poate reduce lent, în timp.
Cea de-a doua op țiune duce la reducerea brusc ă și substan țial ă a infla ției , o
recesiune de mari propor ții, sporirea rapid ă, dar pentru o perioad ă scurt ă a ratei
șomajului, urmând ca, dup ă o perioad ă de timp, produc ția și ocuparea s ă revin ă
la niveluri anterioare, dar infla ția s ă r ămân ă restrâns ă.
Pentru care din cele dou ă categorii de m ăsuri se opteaz ă? Nu exist ă solu ții tip:
depinde de gradul de suportabilitate a economiei și de climatul social din țar ă.
Ambele solu ții au fost experimentate în diferite țări. Ca regul ă, în ță rile
dezvoltate au dat rezultate mai bune m ăsurile de cea de a doua categorie.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
110
Pe lâng ă m ăsurile incluse în strategia standard a FMI sunt pos ibile și alte
măsuri care s ă completeze solu țiile de politic ă monetar ă și bugetar ă.

a) Politica veniturilor care presupune ac țiuni directe asupra salariilor și
pre țurilor, mergând, în situa ții extreme, pân ă la înghe țarea acestora (practicat ă,
spre exemplu, în SUA pentru o perioad ă de trei luni în intervalul 1973-1974).
Politica veniturilor poate da rezultate par țiale doar dac ă este conjugat ă cu
măsuri care vizeaz ă stimularea ofertei totale (dar las ă neschimbat ă alocarea
resurselor și pre țurile relative) și reducerea cererii totale, mai ales reducerea
sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De re gul ă, ea presupune încheierea
unui pact social guvern-sindicate-patronate.
b) Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei c are realizeaz ă sporuri de
productivitate și nu m ăresc pre țurile și salariile peste un anumit procent (de și
controlul aplic ării unei asemenea m ăsuri este foarte dificil).
Esen țiale și definitorii sunt acele m ăsuri și pârghii economico-financiare care
stimuleaz ă cre șterea productivit ății factorilor de produc ție și reducerea
costurilor, care conciliaz ă aspira ția fireasc ă de cre ștere a cererii agregate,
înso țit ă de majorarea produc ției și a ofertei pe cale intensiv ă. În economiile
puternic racordate la schimburile interna ționale și la care în mod inevitabil
infla ția importat ă ar genera sporirea costurilor de produc ție ( și pe aceast ă baz ă
a pre țurilor) singura solu ție de fond pentru reducerea sau prevenirea procesul ui
infla ționist este ob ținerea unei dinamici a productivit ății factorilor de produc ție
care s ă devanseze poten țialul de cre ștere a costurilor, ceea ce înseamn ă
consolidarea economiei reale, printr-o cre ștere a ofertei și îmbun ătățirea ei,
calitativ ă și structurala.

Rezumat
Teoria productivit ății marginale afirm ă c ă o întreprindere care urm ăre ște o
maximizare a profitului î și vinde produsele pe o pia ță cu concuren ță perfect ă
și va cump ăra unit ăți în plus din factorul s ău variabil al produc ției pân ă când
venitul marginal al produc ției factorului variabil este munca și este
achizi ționat de pe o pia ță a muncii cu concuren ță perfect ă, atunci conform
teoriei firma va angaja unit ăți de munc ă în plus pân ă când salariul va fi egal
cu valoarea produsului marginal al muncii.
Teoria productivit ății marginale are o serie de limite: ea ignor ă partea ofertei;
ea presupune c ă firma urm ăre ște maximizarea profitului, iar munca este
factorul omogen al produc ției și tariful de salarizare și productivitatea muncii
sunt independente. Sarcina de lucru 21
Redacteaza un text de o pagina in care sa prezinti
politicile antiinflationiste.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
111

T
e
s
1
.

E
c
a
r
t
u
l

i
n
f
l
a
ț
i
o
n
i

Test de
autoevalu
are

1. Ecartul inflationist este caracteristic în special infla ției:
a) prin cerere; b) prin costuri; c) structu rale; d) hiperinfla ției; e) infla ției
moderate.

2. Infla ția prin costuri este generat ă de: a) deprecierea cursului valutar la
bunurile fabricate cu importuri; b) cre șterea salariilor mai încet decât
productivitatea muncii; c) atragerea în activitatea economic ă a unor factori de
produc ție cu randamente marginale descrescânde, dar cu ven ituri identice cu
ale factorilor anteriori; d) majorarea TVA la bunur ile de consum finale.

3. Dac ă firmele din țara „x” pierd o parte însemnat ă din pia ța de desfacere
(intern ă și extern ă), iar costurile variabile se modific ă strict propor țional cu
produc ția, se sconteaz ă s ă apar ă: a) infla ție prin cerere; b) infla ție structural ă;
c) infla ție deschis ă; d) infla ție prin costuri.
Argumenta ți.

4. Dac ă pensiile se indexeaz ă la sfâr șitul fiec ărui trimestru, cu un procent egal
cu IPC, pensia real ă: a) cre ște; b) scade; c) r ămâne neschimbat ă.
Argumenta ți. Elasticitatea ofertei for ței de munc ă într-o industrie depinde de factorii care
influen țeaz ă mobilitatea geografic ă și profesional ă. Dac ă tariful de salarizare
cre ște, curba ofertei de munc ă a unui individ se poate deplasa în sens invers.
Eliminarea diferen țelor salariale va solicita omogenitatea tuturor mun citorilor,
ca toate serviciile s ă aib ă acelea și avantaje și dezavantaje non-monetare,
cuno știn țe perfecte în domeniu și mobilitate perfect ă a for ței de munc ă.
În practic ă, pe pia ța for ței de munc ă exist ă imperfec țiuni atât în cea ce
prive ște cererea cât și oferta, tarifele de salarizare și condi țiile de munc ă sunt
determinate de procesul negocierilor colective care au loc între reprezentan ții
angaja ților și patroni.
Dezechilibrul poate persista pe pia ța for ței de munc ă din urm ătoarele motive.
rigiditatea salariului, faptul c ă munca este un factor eterogen, existen ța
pie țelor interne de for ță de munc ă și costurile informa ției.
Infla ția este un proces care reflect ă st ări de lucruri și dezechilibre
comportamentale ale oamenilor; oamenii sunt cei de la care pleac ă, asupra
cărora se r ăsfrânge și prin ale c ăror ac țiuni se autoîntre ține procesul
infla ționist. Iar oamenii au memorie: când în calitate de agen ți economici ei se
așteapt ă la majorarea pre țurilor, la un puseu infla ționist, ei integreaz ă aceast ă
anticipare în comportamentele lor viitoare. Iar dac ă fiecare anticipeaz ă
infla ția, ea se produce efectiv. Aceasta înseamn ă c ă fiecare are partea sa de
vin ă în declan șarea și între ținerea procesului infla ționist: guvernul, firmele,
institu țiile financiar-bancare, salaria ții, pensionarii, speculatorii etc. Sunt ei în
egal ă m ăsur ă responsabili de infla ție? Evident, nu. Vinov ăția depinde de for ța
pe care o au diferi ți agen ți economici și de consecven ța de a-și urm ăresc
propriul interes, ignorând pe ale altora și abordând un comportament bazat pe
obiective pe termen scurt.
De aceea, cauzele secven țiale ale infla ției prezentate mai sus au valoare
didactic ă. Toate cauzele amintite, și altele, se întrep ătrund, se influen țeaz ă, în
cele mai diverse modalit ăți, în timp și spa țiu.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
112

5. Care din propozi țiile de mai jos sunt adev ărate pentru a aprecia efectele
infla ției: a) ea genereaz ă pierderi, sacrificii pentru to ți agen ții economici; b)
este un important factor de redistribuire a venitur ilor și patrimoniului între
diferi ți agen ți economici; c) efectele ei sunt contradictorii; d) orice agent
economic are interes ca infla ția s ă fie nul ă.
6. Prin indexarea în procent de 100% a salariilor și altor venituri fixe cu rata
infla ției efectele negative ale infla ției pentru posesorii acestor venituri: a) se
men țin; b) sunt eliminate; c) unele se men țin, altele se atenueaz ă, altele sunt
eliminate. Argumenta ți.

7. Afirma ția „Orice infla ție are efecte negative asupra cre șterii economice”
este: a) adev ărat ă; b) fals ă. Argumenta ți.

8. Dac ă într-o economie intervine fenomenul de defla ție, cre șterea economic ă
și gradul de ocupare a factorilor de produc ție (mai ales a for ței de munc ă): a) se
amplific ă, sunt favorizate; b) sunt inhibate; c) nu sunt afe ctate. Argumenta ți.
9. Exportatorii din România argumenteaz ă c ă aprecierea RON în raport cu
Euro și USD înregistrat ă pe parcursul anului 2005 le-a afectat competitivit atea.
În acela și timp, anali știi economici sus țin c ă aprecierea leului are și efecte
pozitive (cel pu țin logice, de și acestea nu devin pe de-a întregul efective),
inclusiv pentru unii exportatori, prin intermediul: a) infla ției; b) defla ției; c)
dezinfla ției favorizat ă de reducerea unor costuri la m ărfurile exportate. Ar ăta ți
care din argumentele anali știlor economici sunt conving ătoare.

10. Infla ția are atât câ știg ători, cât și perdan ți; unii sunt câ știg ători ne ți, al ții
sunt perdan ți ne ți. Privind global și cu o anumit ă aproxima ție, num ărul celor
care sunt câ știg ători ne ți comparativ cu cel al perdan ților ne ți este: a) mai mare;
b) mai mic; c) egal; d) poate fi > ≤. Argumenta ți.
Bibliografie minimal ă
1. Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu , Economie, Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolul 18;
2. Viorica Puscaciu si Florin Dan Puscaciu, Economi e politica, Editura Omnia
S.A.S.T., Brasov, 2002, capitolul 9;
3. Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popesc u, Economie, Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolele 19 s i 21;
4. Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer Macroeconomi a, Editura Sedona,
Timisoara, 1997, capitolele 14 si 15.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
113

4. COMERTUL INTERNATIONAL

Fundamentarea comer țului interna țional pe baza teoriei
avantajului comparativ a lui David Ricardo
122
Rela ția dintre pre țurile bunurilor și salariu 132
Efectele benefice ale comer țului interna țional 138
Rezumat 141
Teste de autoevaluare 141
Bibliografie minimal ă 141
Obiective în termeni de competen țe specifice:
La sfâr șitul modulului, se:
• va sti să se poat ă explica corect noile concepte;
• va intelege teoria ricardiana;
• vor asimila elemententele prezentate in modelul teo retic;
• va intelege exemplul numeric;
• va aprecia corect dependenta dintre salariu si pret urile bunurilor;
• vor insusi efectele benefice pe care le are comertu l international.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore
4.1. Fundamentarea comertului international pe baza teoriei avantajului
comparativ a lui David Ricardo
4.1.1. Consideratii generale
Genialitatea lui David Ricardo în dezvoltarea teori ei economice poate fi
apreciat ă prin faptul c ă el a sintetizat problemele epocii sale și s-a identificat
drept exponentul acesteia. De asemenea, în acela și timp a fost mai presus de
toate un spirit creator în teorie, f ără a c ărui oper ă nu poate s ă fie în țeleas ă
întreaga dezvoltare a doctrinelor economice 1. Aceste trei elemente, respectiv:
de analist al epocii, de reprezentant al acesteia și de monument doctrinar ce nu
poate fi ocolit, sunt valabile pentru toate aspect ele teoretice abordate, dar mai
ales pentru domeniul comer țului interna țional – domeniul care consider ăm c ă i-
a adus caracterul de nemuritor în “panteonul” știin ței economice.
Ricardo are meritul de a fi preluat și, totodat ă, dezvoltat o serie de no țiuni din
teoria predecesorului sau – Adam Smith, precum divi ziunea muncii, explica ția
pre țurilor cu ajutorul teoriei valorilor bazat ă pe munc ă etc. De asemenea, chiar

1 Vezi Costin Murgescu –Introducere la “Opere alese” a lui David Ricardo , volumul 1 , Chi șin ău Eitura
Universitatea 1993 , pag 21.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
114
îns ăș i conceptul de avantaj comparativ pe care el l-a de zvoltat și fundamentat
cu atâta m ăiestrie, îi apar ține unui contemporan de-al s ău, respectiv Robert
Torens. Men țion ăm c ă în 1815 acesta l-a utilizat în lucrarea "Eseu asup ra
comer țului exterior cu grâu" pentru ca acest concept s ă cunoasc ă deplina
fundamentare și consacrare știin țific ă în opera fundamental ă a lui David
Ricardo "Principii asupra economiei politice și dublei impuneri" ap ărut ă în
1817.
Intr-una dintre analizele sale, intitulata "Despre comer țul exterior" utilizeaz ă
no țiunile de cost comparativ, valoarea relativ ă, pre ț relativ, avantaj relativ.
Ricardo a sesizat faptul c ă "aceea și regul ă care reglementeaz ă valoarea relativ ă
a m ărfurilor într-o țar ă, nu reglementeaz ă și valoarea relativ ă a m ărfurilor
schimbate între dou ă sau mai multe ță ri" 2. Aceast ă dihotomie în caracterul
schimbului nu este specific ă lui Ricardo, mercantili știi fiind aceia care au
sesizat deosebirile în realiz ările și performan țele schimburilor interne de cele
externe, precum și o serie de caracteristici ale ultimelor, care se realizeaz ă dup ă
alte principii, pe spa ții mai mari, mai riscante, dar totodat ă și mult mai
benefice.
4.1.2. Avantajul absolut
Defini ție
Ricardo a acceptat ideea lui Adam Smith potrivit c ăreia avantajul absolut
determin ă produc ția intern ă și originea schimbului într-o țar ă, în condi țiile unei
perfecte mobilit ăți a factorilor de produc ție.
În acest sens a folosit exemplul ora șelor Yorkshire și Londra agreând ideea c ă
industria se amplaseaz ă unde exist ă cel mai mare avantaj absolut și c ă factorii
de produc ție se deplaseaz ă în zona unde productivitatea și veniturile sunt cele
mai mari, mi șcare care se realizeaz ă pân ă în momentul egaliz ării veniturilor
factorilor de produc ție. Spre deosebire de comer țul intern, în plan interna țional
Ricardo apreciaz ă c ă lucrurile stau într-o manier ă diferit ă, la baz ă g ăsindu-se
avantajul comparativ.

4.1.3. Avantajul comparativ si modelul 2×2
Defini ție

2 D. Ricardo – lucrare citat ă pag 12. Sarcina de lucru 1
Defineste avantajul absolut.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
115
În esen ță , avantajul comparativ, care se bazeaz ă pe ideea specializ ării la nivelul
na țiunilor sau a indivizilor considera ți o entitate, chiar în condi țiile în care se
înregistreaz ă dezavantaje absolute la dou ă bunuri se poate beneficia de un
câ știg din comer ț dac ă respectiva na țiune se specializeaz ă în bunul la care
înregistreaz ă cel mai mic dezavantaj relativ fa ță de țara partener ă. Acest model
în care sunt propuse dou ă bunuri și dou ă ță ri, cunoscut și în mod simplificat
drept modelul 2 x 2 , sau modelul ricardian cu toat ă simplificarea sa și numai
cu neîn țelegerile generate, reprezint ă un concept și un moment clar al evolu ției
știin ței economice care în mod ferm nu poate fi ignorat. Simplificarea apare în
modul cum modelul 2 x 2 poate descrie o lume care c omercializeaz ă o
diversitate de bunuri și este format ă la nivelul s ău dintr-o multitudine de ță ri la
care opereaz ă o serie de restric ții foarte puternice. Sursele de neîn țelegere au la
baz ă dou ă ra țiuni, pe de o parte aceea c ă acest principiu al avantajului
comparativ pare contraintuitiv, iar pe de alt ă parte c ă ar fi u șor confundabil cu
avantajul absolut, care este deplin intuitiv.
Abordarea noastr ă se dore ște a evita confuziile și de asemenea, prin diversele
extensii sa prezeinte caracterul deschis al acestui model. Totodat ă ne propunem
ca oricine parcurge demersul nostru s ă vin ă în asentimentul laureatului Nobel
pentru economie, considerat unul dintre ultimii gen erali ști din știin ța
economic ă, Paul Samuelson care solicitat de un confrate pent ru a furniza un
în țeles pertinent și nebanal din disciplina economic ă a r ăspuns imediat cu
"avantajul comparativ". De altfel, de numele reputa tului economist se leag ă și
aprecierea c ă avantajul comparativ constituie "cea mai frumoas ă idee a știin ței
economice". 3

4.1.4. Prezentarea modelului ricardian
Ricardo a avut în vedere în prezentarea modelului s ău in două ță ri, Anglia și
Portugalia, care produc dou ă bunuri, stofa și vinul. El a presupus în acest cadru
că solicitarea de munc ă pe un lucr ător, cu alte cuvinte nivelul productivit ății
muncii difer ă între sectoarele produc ătoare ale celor dou ă bunuri și de
asemenea, între ță ri este diferit ă. Prin exemplul ales, Ricardo a prev ăzut, spre
deosebire de predecesorul s ău Adam Smith care atribuia fiec ărei ță ri un avantaj
absolut în produc ția unuia din bunuri, ca una din ță ri, respectiv Portugalia, s-ar
bucura de un avantaj absolut în producerea ambelor bunuri.

3 R.Gilpin-“Economia politic ă a rela țiilor interna ționale” Ed. Du Style , Bucure ști 1999, pag. 205. Sarcina de lucru 2
Redacteaza un text de jumatate de pagina in care sa
prezinti modelul 2X2.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
116
Legat de dublul avantaj absolut al unei ță ri, dar și de atribuirea acestuia
Portugaliei sunt necesare anumite comentarii. Potri vit avantajului absolut a lui
Adam Smith se impunea c ă fiecare dintre ță ri s ă înregistreze un avantaj absolut
cel pu țin pentru un bun, îndeplinirea acestei solicit ări fundamentând
specializarea în produc ție și schimbul între ță ri. Teoria ricardian ă eludeaz ă
aceast ă prezum ție expus ă din punct de vedere teoretic, dar și practic, care ar
fundamenta comer țul interna țional între un num ăr mult mai mare de ță ri .Cât
prive ște atribuirea Portugaliei a unui dublu avantaj abso lut constituie o
inconsisten ță istoric ă a perioadei lui Ricardo, întrucât Anglia în momen tul
respectiv parcurgea și beneficia de performan țele revolu ției industriale și nu
putea în mod clar s ă înregistreze un dezavantaj absolut în producerea s tofei .În
acest sens, se observ ă caracterul apologetic a lui D. Ricardo în sus ținerea
liberalismului și a economiei engleze, el însu și considerând exemplul s ău
ipotetic .
Ricardo demonstreaz ă astfel c ă și în aceste condi ții, în care una dintre ță ri
înregistreaz ă un avantaj absolut în producerea ambelor bunuri și în mod
simetric cealalt ă țar ă – Anglia, un dezavantaj absolut în producerea bun urilor,
prin specializare, pornind de la avantajul comparat iv cele dou ă ță ri ar putea
realiza schimburi benefice pentru ambele ță ri și de asemenea, faptul c ă
produc ția total ă s-ar m ări, atât pentru stof ă cât și pentru vin. Apare astfel ideea,
ca o ipostaz ă ini țial nefavorabil ă pentru una dintre ță ri prin specializare în
produc ția și exportul unui bun pentru care se înregistreaz ă cel mai mic
dezavantaj, c ă se poate dovedi benefic ă. Identificarea acelui bun presupune o
compara ție a solicit ărilor de munc ă ce se vor reg ăsi în costurile de produc ție
dintre ță ri .
În mod concret, modelul ricardian propune ca Portu galia s ă se specializeze în
produc ția de vin pentru care ea înregistreaz ă cel mai mare avantaj comparativ,
în timp ce Anglia în producerea de stof ă, bunul pentru care înregistreaz ă cel
mai mic dezavantaj comparativ. Astfel, Anglia ar tr ebui s ă renun țe sau s ă
sacrifice mai pu țin vin pentru a produce o unitate de stof ă, decât m ărimea de
vin la care Portugalia ar trebui s ă renun țe pentru a produce o unitate de stof ă.
În termenii productivit ății muncii înseamn ă că Portugalia este mai performant ă
decât Anglia pentru cele dou ă bunuri; s ă spunem c ă ar fi de dou ă ori mai
productiv ă în produc ția de stof ă și de trei ori în aceea de vin, rezultatul fiind
similar din punct de vedere al avantajului comparat iv. Portugalia va înregistra
un avantaj comparativ în produc ția de vin, în timp ce Anglia în stof ă , bunuri
pentru care dezavantajul productivit ății este cel mai mic.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
117

4.1.5. Modelul ricardian-exemplul numeric
Cel mai simplu mod de a demonstra modelul ricardian este printr-un
exemplu numeric, care va releva avantajul comparati v al fiec ărei ță ri, acesta
dictând originea specializ ării, originea comer țului interna țional și de
asemenea, câ știgurile ambelor ță ri din tranzac ții.
Să alegem în acest sens, dou ă ță ri pe care le vom particulariza ca fiind
Germania și Fran ța și dou ă bunuri, porumb și vin, men ținem caracterul ipotetic
folosit în exemplificare. De asemenea, consider ăm Germania țara intern ă
pentru care se realizeaz ă analiza, iar bunurile le vom defini în model abrev iat:
C-porumbul și W-vinul. S ă consider ăm solicit ările unitare de munc ă pentru a
realiza o unitate din fiecare bun, precum și înzestrarea cu munc ă din cele dou ă
ță ri conform tabelului:
Tabel nr. 4.1.
Franta aLC * = 12 aLW = 6 L = 48 Germania aLC = 2 aLW = 4 L = 48

Solicit ările unitare de munc ă și înzestrarea cu munc ă din modelul ricardian
Aceast ă alegere numeric ă necesit ă câteva comentarii:
/square4 Ță rile difer ă numai prin solicit ările unitare în prelucrarea bunurilor, cu
alte cuvinte în nivelul tehnologic sau în producti vitatea muncii
/square4 Ță rile înregistreaz ă acela și nivel de înzestrare cu factorul munc ă.

Variabilele ță rii partenere, ale Fran ței, reamintim c ă am presupus Germania
țara pentru care realiz ăm prezentarea, sunt desemnate cu asterix (*). Datel e
tabelului, respectiv solicit ările unitare de munc ă, cu alte cuvinte num ărul de ore
sau de om – ore necesare pentru a produce o unitate de bun, o ton ă de porumb
sau un litru de vin, relev ă faptul c ă Germania are un avantaj absolut în
produc ția ambelor bunuri întrucât ea ob ține ambele bunuri cu solicit ări de
munc ă mai mici; Fran ța înregistrează un dezavantaj absolut pentru ambele
bunuri. Sarcina de lucru 3
Redacteaza un text de o pagina in care sa prezinti
modelul ricardian.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
118
) 6 ( * ) 4 ()12 ( *) 2 (
LW LW LC LC
aaaa
>>

Germania înregistreaz ă un avantaj comparativ în produc ția de porumb întrucât:


<


612
**
42
LW LC
LW LC
aa
aa
costul de producere al porumbului în Germania este 21
42= litri de vin pe tona
de porumb, în timp ce în Fran ța este
612 = 2 litri de vin pe tona de porumb .
Fran ța, țara care înregistreaz ă dezavantaje absolute în producerea ambelor
bunuri, are totu și un avantaj comparativ în produc ția de vin, deoarece:
)24()12 6(
**
LC LW
C LW L
aa
aa<
Costul producerii vinului în Fran ța este
21
12 6= tone de porumb pe litrul de
vin, în timp ce în Germania este de dou ă tone pe litru.
De asemenea, elementele tabelului, sunt necesare și suficiente pentru a stabili
frontierele posibilit ăților de produc ție ale ță rilor care produc cele dou ă bunuri.
Reamintim c ă frontiera posibilit ăților de produc ție, sau limita posibilit ăților de
produc ție expune toate combina țiile posibile din dou ă bunuri care pot fi
produse atunci când factorii de produc ție sunt deplin angaja ți. Dac ă definim cu
QC și Q W produc ția de porumb și de vin realizat ă în Germania și cu Lc și Lw
mărimea din înzestrarea cu munc ă alocat ă pe cele dou ă sectoare, vom avea
urm ătoarele rela ții:
LC = a LC QC
LW= a LW QW
LC + L W = L
Introducând primele dou ă rela ții în cea de-a treia vom ob ține:
aLC QC+ a LW QW= L
Aceast ă rela ție con ține trei variabile presupuse cunoscute, ce se g ăsesc în tabel
și dou ă variabile Qc și Qw care se impun a fi determinate.
Ecua ția limitei posibilit ăților de produc ție se ob ține prin transformarea ultimei
rela ții sub forma:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
119
C
LW LC
LW W Qaa
aLQ ⋅


−=
Se poate trasa limita posibilit ăților de produc ție pe un grafic, pe axa orizontal ă
având pe Q C și Qw pe axa vertical ă prin parcurgerea urm ătoarelor etape:
• înregistr ăm Q C = 0 și rezolv ăm rela ția dup ă Q W care va fi
LW WaLQ=care din punct de vedere grafic va corespunde cu in tersec ția cu
QW; în mod concret exprim ă cantitatea de vin pe care Germania ar produce-o
dac ă ar aloca toat ă munc ă sa, L, în respectivul bun;
• înregistr ăm Q W = 0 și rezolvăm rela ția dup ă Q C, din care va rezulta
solu ția:
QC =
LC aL ce va corespunde cu intersec ția cu Q C; exprim ă cantitatea de
porumb pe care Germania ar putea s ă o produc ă dac ă toat ă munc ă sa, L , va fi
alocat ă în produc ția de porumb;
• unim punctele extreme de pe cele dou ă axe și ob ținem limita
posibilit ăților de produc ție pentru țara respectiv ă, în cazul nostru Germania.
De subliniat faptul c ă limita posibilit ăților de produc ție se prezint ă analitic
printr-o dreapt ă și c ă panta acesteia (
LW LC
aa) reprezint ă tocmai costul de
oportunitate al produc ției de porumb.
Pe baza acestui demers prezent ăm pe acela și grafic limitele posibilit ăților de
produc ție pentru Germania și Fran ța, care analitic sunt:

C WC W
Q QQ Q
⋅−=⋅

−=
5 . 012 42
448

*28**612
648 *
C WC W
Q QQ Q
⋅−=⋅

−=

Qc tone porumb) Germania Qw litri vvvin)
Franța
0 2 3 4 16 24 A
2 4 8 12
B

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
120

Figura nr.4.1. Limitele posibilit ăților de produc ție
pentru Germania și Fran ța
Se observ ă c ă limita posibilit ăților de produc ție a Germaniei este mai pu țin
abrupt ă decât a Fran ței, aceasta înseamn ă c ă m ărimea costului de oportunitate a
produc ției de porumb este mai mic ă în Germania, cu alte cuvinte c ă aceast ă
țar ă înregistreaz ă un avantaj comparativ în produc ția de porumb, iar Fran ța ar
înregistra un avantaj comparativ în produc ția de vin.
În condi ții autarhice, adic ă de nerealizare a schimbului între cele dou ă ță ri,
Germania și Fran ța, trebuie pentru acoperirea cererii interne s ă produc ă din
ambele bunuri acele cantit ăți care se g ăsesc pe limitele posibilit ăților lor de
produc ție. Ele se vor g ăsi în echilibru atunci când produc ția va fi egal ă cu
cererea. Presupunem urm ătoarele cantit ăți din cele dou ă bunuri care ar asigura
echilibrul autarhic al fiec ărei ță ri, m ărimi reprezentate în tabelul urm ător :
Tabel nr. 4.2.
Franta 3 2
TOTAL 19 6Germania 16 4

Cantit ățile de echilibru în autarhie
Se observ ă c ă punctele A și B se g ăsesc pe limitele posibilit ăților de produc ție
ale celor dou ă ță ri și ele descriu în mod prezumtiv punctele de echilibr u
autarhic.
Prin însumarea pe coloan ă se ob țin cantit ățile totale de produc ție și consum, ale
întregii lumi, desigur sub restric ția c ă aceasta ar fi format ă numai din cele dou ă
ță ri.
Ricardo demonstreaz ă, pornind de la un exemplu similar, c ă atât ambele ță ri,
cât și lumea în ansamblul s ău, ar avea de câ știgat dac ă fiecare țar ă s-ar
specializa în acel bun pentru care înregistreaz ă un avantaj comparativ și ar
renun ța la produc ția celuilalt bun. Sub aspectul comercializ ării ea va exporta
bunul la care beneficiaz ă de avantaj comparativ, iar bunul la care a renun țat
prin specializare îl va procura prin import.
Astfel, prin specializarea în porumb, Germania se v a deplasa de la punctual de
produc ție A c ătre punctul extrem al limitei posibilit ăților de produc ție al acelui
bun, respectiv de la o structur ă de produc ție de 16 tone porumb și 4 litri de vin
la 24 tone porumb. Fran ța, care înregistreaz ă un avantaj comparativ la vin se va
specializa în acel bun și va renun ța la produc ția de porumb, se va deplasa astfel

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
121
de la punctual B, cu o structur ă de produc ție de 3 tone porumb și 2 litri de vin
la punctual extrem al limitei posibilit ăților de produc ție spre axa acelui bun,
respective 8 litri de vin, a se vedea sensurile s ăge ților din figur ă. Urmare a
specializ ării complete în bunul pentru care țara înregistreaz ă un avantaj
comparativ se vor ob ține produc țiile na ționale și mondiale conform tabelului
nr. 3:
Tabel nr. 4.3.

Germania 24 0
Franta 0 8
TOTAL 24 8

Un prim rezultat remarcabil apare, anume c ă prin specializare, atât produc ția
mondial ă de porumb, cât și de vin, se m ăre ște. Astfel, produc ția de porumb
cre ște de la 19 la 24 tone în timp ce aceea a vinului c re ște de la 6 la 8 litri,
aceste modific ări realizându-se în condi țiile men ținerii neschimbate atât a
solicit ărilor unitare de munc ă, cât și a înzestr ării ofertei de munc ă. În autarhie
resursele de munc ă ale ță rilor, L și L*, concret 48+48 = 96 lucr ători sunt
necesari pentru a produce 19 tone de porumb și 6 litri de vin, în timp ce dup ă
specializare aceea și ofert ă de munc ă poate produce 24 tone de porumb și 8 litri
de vin, astfel încât se înregistreaz ă în mod cert o cre ștere a productivit ății
muncii la nivel mondial, ob ținându-se rezultate superioare cu acela și consum
de factori.
Dar, pentru ca acest aspect benefic al specializ ării s ă se înregistreze și pentru
consumatorii din cele dou ă ță ri este de presupus, ca fiecare țar ă s ă consume
mai mult dintr-un bun sau cel pu țin la un acela și nivel, precum în autarhie din
cel ălalt, sau chiar mai mult din ambele bunuri.
Surplusul înregistrat în produc ția mondial ă ca urmare a specializ ării de 5 tone
de porumb și 2 litri de vin se va reg ăsi în consum; s ă presupunem c ă aloc ăm
surplusul de vin în mod egal pe cele dou ă ță ri, iar cele 5 tone de porumb le
atribuim – 3 tone pentru Fran ța și 2 tone pentru Germania. Urmare a
modific ărilor în produc ție, ca o consecin ță a specializ ării și a aloc ării propuse a
sporului de produc ție în consumul ță rilor dup ă efectuarea schimbului între ță ri,
se vor înregistra valorile prezentate în tabelul ca re urmeaz ă:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
122
Tabel nr. 4.4.

Productie Consum Productie Consum
2+1=3
TOTAL 24 24 8 8Franta 03+3=6 8Germania 24 16+2=18 04+1=5

Produc ția și consumul dup ă specializare și comer ț
Prin acest exemplu se eviden țiaz ă faptul c ă fiecare țar ă consum ă mai mult din
ambele bunuri ca urmare a specializ ării în produc ție și prin exportul bunului în
care s-a specializat. Astfel, Germania dac ă ar renun ța la produc ția de vin, ar
putea consuma 5 litri de vin fa ță de 4 litri în autarhie, consum care ar fi asigurat
prin import din țara partener ă.
Fran ța , la rândul s ău ar putea consuma 6 tone de porumb fa ță de numai 3 tone
în autarhie dac ă s-ar specializa în vin, iar consumul s ău de porumb l-ar
importa, cu alte cuvinte prin renun țarea la produc ția sa de porumb.
În planul comercializ ării se va înregistra astfel un raport de schimb înt re ță ri de
5 litri de vin pe 6 tone de porumb, cu alte cuvinte , Germania va exporta 6 tone
de porumb pentru a dobândi 5 litri de vin. Exemplul nostru numeric ca de altfel
și cel deplin comparabil al lui Ricardo, are menirea însu șirii demersului
ricardian, deoarece este afectat de lipsa de genera litate. Printr-o alegere diferit ă
se poate astfel observa dup ă specializare și comercializare c ă produc ția și
consumul mondial nu se m ăresc la ambele bunuri, de asemenea nu putem
demonstra c ă ambele ță ri ar putea beneficia din comercializare. Alocarea
cantit ăților suplimentare în consumul ță rilor dup ă o specializare și a raportului
de schimburi dintre ță ri ar putea determina situa ții în care numai una din ță ri s ă
înregistreze o situa ție favorabil ă comparativ cu cea de autarhie. Aceste aspecte,
dar și construc ția modelului ricardian impune anumite detalieri sub aspectul
prezum țiilor și al unor clarific ări.
4.1.6. Prezumtiile modelului ricardian
Modelul ricardian, dup ă cum a rezultat din cele prezentate, a fost constru it
bazându-se numai pe diferen țele în solicit ările unitare de munc ă care reflect ă
diferen țele tehnologice și contribuie la deosebiri în productivitatea muncii .
Apare astfel concluzia c ă o țar ă care înregistreaz ă solicit ări unitare de munc ă
mai mari în producerea ambelor bunuri poate s ă comercializeze și chiar s ă
beneficieze din schimbul cu o alt ă țar ă mai avansat ă din punct de vedere
tehnologic.
Așa dup ă cum este prezentat de Ricardo, fapt ilustrat și de exemplul nostru
numeric, modelul sus ține un caracter benefic pentru ambele ță ri, nefiind astfel
un model aferent unui joc cu sum ă nul ă, respectiv în care unul câ știg ă și altul
pierde.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
123
Modelul ricardian, care se bazeaz ă pe dou ă ță ri și dou ă m ărfuri și un singur
factor de produc ție, respectiv munca exprimat ă prin solicitare unitar ă, se
bazeaz ă pe un caracter de generalitate al existen ței concuren ței perfecte, atât pe
pia ța ambelor bunuri cât și a factorului. Acesta determin ă caracterul de
omogenitate al bunurilor care pot fi expediate f ără costuri de transport între
ță ri, iar munca este de asemenea presupus ă a fi omogen ă într-o țar ă, dar poate
înregistra productivit ăți diferite între ță ri, ceea ce exprim ă diferen țele
tehnologice. Munca este considerat ă transferabil ă liber, f ără costuri între
sectoarele de produc ție ale unei ță ri, dar este presupus ă a fi imobil ă între ță ri.
De asemenea, modelul presupune c ă singurul factor de produc ție implicat ,
respectiv munc ă , este deplin angajat. Prin abordarea prezum ției de concuren ță
perfect ă în modelul ricardian genereaz ă întregul set de caracteristici specifice
acestui tip de concuren ță .
Astfel, dup ă cum este cunoscut, concuren ța perfect ă implic ă caracterul de
atomicitate al firmelor din fiecare sector, num ăr mare și de putere economic ă
mic ă, ceea ce înseamn ă c ă fiecare este prea mic ă pentru a influen ța prin
deciziile sale de produc ție pre țul de pia ță al bunurilor și al factorului, acesta
fiind astfel dat, sau exogen. Firmele pot alege num ai nivelul de produc ție
pentru a-și maximiza profitul, acesta fiind obiectivul lor, n ivel de produc ție
care corespunde situa ției în care pre țul egaleaz ă costul marginal.
Omogenitatea presupune o identitate deplin ă între bunurile produse, precum și
între lucr ători, cu alte cuvinte, produsele realizate de difer ite firme nu se
deosebesc cu nimic în privin ța caracteristicilor de utilitate pe care le transmi t
consumatorilor; bunurile sunt astfel perfect substi tuibile consumatorilor.
În urm ărirea profitului, firmele pot intra și ie și liber din activitate. Un profit
pozitiv determin ă un semnal firmelor s ă intre în activitat , în timp ce unul
negativ(o pierdere) , va induce o p ărăsire a activit ății din partea firmelor.
Rezultatul final const ă în acea situa ție în care profitul economic pe termen lung
dintr-un domeniu s ă fie zero.

4.2. Relatia dintre preturile bunurilor si salariu
4.2.1. Generalitati
Pe baza prezum țiilor prezentate s-a realizat o mai bun ă în țelegere a contextului
de func țiune a modelului ricardian, și de asemenea, un suport în prezentarea Sarcina de lucru 4
Redacteaza un text de o pagina in ca re sa prezinti
prezumtiile modelului ricardian.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
124
unor aspecte ulterioare. Astfel, urmare a concuren ței perfecte putem stabili c ă
profitul total, care este diferen ța dintre veniturile totale și costurile totale, în
contextul ricardian-limitate îns ă numai la cele salariale, profitul pe termen lung
al unui sector de produc ție tinde c ătre zero.
Să consider ăm astfel c ă:
• Pc reprezint ă pre țul porumbului exprimat în termeni monetari pe ton ă,
să punem $/ton ă;
• WC salariu pl ătit lucr ătorilor sau recompensa factorului munc ă ,
exprimat în $/lucr ător;
• LC reprezint ă m ărimea ofertei de munc ă alocat ă în produc ția de
porumb, exprimat prin num ărul de lucr ători în produc ția de porumb;
• QC reprezint ă produc ția de porumb exprimat ă în tone
• ∏C reprezint ă profitul înregistrat în produc ția de porumb exprimata în
tone
Astfel vom avea:
∏∏ ∏∏C= P C QC – WC LC = 0
Transformat ă, aceast ă rela ție se poate scrie sub forma:
WC = P C QC / L C
Dar nivelul produc ției de porumb Q C se poate scrie sub forma:
QC =
LC C
aL și care înlocuit ă în rela ția precedent ă va determina:
WC = P C (
LC C
aL)/L C =
LC C
aP
În mod similar, în cel de-al doilea sector:
WW =
LW W
aP
WC și W W reprezint ă salariile nominale din cele dou ă sectoare pentru
economia Germaniei, considerate țara intern ă pentru care realiz ăm analiza. Prin
transform ări simple putem determina și salariile reale, considerând c ă acestea
reprezint ă cantit ățile din cele dou ă bunuri care se achizi ționeaz ă cu salariul
nominal la un anumit nivel al pre țurilor. Acestea vor fi:

LC CC
aPW1= pentru sectorul de producere a porumbului;

LW WW
aPW1= pentru sectorul de producere a vinului.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
125
Dac ă partea stâng ă reprezint ă salariul real, respectiv ceea ce poate achizi ționa
un lucr ător în termenii celor dou ă bunuri, atunci partea dreapt ă reprezint ă ceea
ce el produce pe o aceea și perioad ă de timp.
4.2.2. Cum se exprima salariul real al unui lucrator din p roductia de porumb in
termenii vinului
Dac ă cele prezentate au vizat exprim ările salariului real al unui sector prin
produc ția acelui sector, prezent ăm în continuare felul în care salariul real al
unui lucr ător din produc ția de porumb se poate exprima în termenii vinului,
respectiv al doilea bun. Acesta poate fi definit dr ept cantitatea de vin pe care un
lucr ător din produc ția de porumb o poate achizi ționa cu o unitate de munc ă. Ea
se determin ă prin raportarea salariului produc ătorului de porumb prin pre țul
vinului
WC
PW.
Astfel, utilizând rela țiile precedente ob ținem:
))( 1()(
WC
LC WLC C
WC
PP
aPaP
PW== .
Inseamn ă c ă salariul real al unui lucr ător din produc ția de porumb în termenii
vinului este produsul dintre (
LC a1) care reprezint ă productivitatea muncii din
produc ția de porumb și (
WC
PP) care reprezint ă propor ția pre țurilor sau pre țul
relativ.
Productivitatea muncii exprim ă cantitatea de porumb pe care un lucr ător o
poate realiza într-un anumit interval de timp, în c ondi țiile în care a dou ă
parantez ă red ă propor ția de pre ț real ă prin cantitatea de vin care se schimba
pentru fiecare unitate de porumb.
Raportul de pre țuri sau pre țul relativ poate fi scris și sub forma:
Pc =W a LC
PW =W a LW

LW LC
WC
aa
PP=
W reprezint ă salariul din țara respectiv ă și el nu este individualizat pe sectoare
de produc ție întrucât prin prezum ția modelului de mobilitate între sectoarele
unei ță ri , aceasta se va egaliza.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
126
Putem rescrie astfel:

LW LW LC
LC WC
aaa
aPW 1))( 1( = =
Observ ăm astfel c ă:

LC CC
aPW1= ;
LW WC
aPW1=.
Cu alte cuvinte, într-o situa ție autarhic ă salariile reale ale lucr ătorilor din
produc ția de porumb sunt acelea și cu cele ale unui lucr ător din produc ția de
vin, rezultat firesc datorit ă prezum ției de omogenitate a muncii.
4.2.3. Cum se exprima salariul real al unui lucra tor din productia vinului in termenii
porumbului
Într-un mod similar se poate determina salariul rea l al unui produc ător de vin în
termenii porumbului:

CW
LW CLW W
CW
PP
aPaP
PW)( 1()(
== ).
Salariul real al unui lucr ător din produc ția de vin în termenii porumbului este
egal cu produsul dintre productivitatea muncii din sectorul vinului și propor ția
pre țurilor sau pre țul relativ.
Productivitatea muncii red ă cantitatea de vin pe care un lucr ător din sectorul
vinului o realizeaz ă într-un anumit interval de timp. Raportul de pre ț red ă
cantit ățile de porumb care se schimb ă pentru fiecare unitate de vin și
reprezint ă, precum în cazul lui
WC
PP, un raport de pre ț care se realizeaz ă în
autarhie:

LC LC LW
LW CW
aaa
aPW 1))( 1( = = .
Astfel putem sintetiza rezultatele salariilor real e în autarhie ale lucr ătorilor din
cele dou ă sectoare în termenii celor dou ă bunuri, precum în tabelul urm ător:

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
127
Tabel nr. 4.5.
Pentru un lucrator din
productia de porumb
Pentru un lucrator din
productia de vin In termenii
porumbului vinului

Salariile reale în condi ții de autarhie
Nota : reamintim c ă W reprezint ă salariul , recompensa muncii , în timp ce
indicele de w reprezint ă sectorul vinului .
Să presupunem c ă Germania înregistreaz ă un avantaj absolut în produc ția
ambelor bunuri fa ță de Fran ța, prezum ție care continu ă exemplul numeric și
care presupune c ă:

LC LC aa*11> și
LW LW aa*11>.
Aceasta implic ă la rândul s ău c ă salariile reale ale lucr ătorilor din ambele
sectoare germane s ă fie mai mari decât cele aferente lucr ătorilor francezi; sau
altfel spus, c ă lucr ătorii francezi s ă câ știge salarii reale mai mici în ambele
sectoare decât cei germani. Dar în mod cert o astfe l de compara ție în termeni
absolu ți nu este în m ăsura s ă contribuie la o fundamentare a modelului,
impunându-se compara țiile salariale relative, acestea fiind cele care vo r sus ține
specializarea în produc ție și sensul comercializ ării. Astfel, dac ă vom avea o
inegalitate de forma:

*11
LC LC
aa>
*11
LW LW
aa.
Germania va avea salariile reale relative mai mari exprimate în func ție de
achizi țiile de porumb decât cele exprimate în achizi ții de vin; urmare a acestei
constat ări confirm ă c ă Germania se bucur ă de un avantaj comparativ în
produc ția de porumb în timp ce Fran ța în aceea de vin , sensuri care vor
exprima specializarea și originile comercializ ării.
Ultima inegalitate se poate transforma succesiv dup ă cum urmeaz ă:

LW W L
LC LC
aa
aa* *>, LC CC
apW1=
LW LW LC
LC WC
aaa
apW 1 1=⋅=
LW WW
apW1=
LC LC LW
LW CW
aaa
apW 1 1=⋅=

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
128

* *LW LW
LC LC
aa
aa<,
**
LW LC
LW LC
aa
aa<
(
WC
PP) autarhie <(
**
WC
PP) autarhie.
Prin deplasarea celor dou ă ță ri de la situa ția autarhica la un comer ț liber se va
înregistra un nou raport de pre țuri mondiale care se vor g ăsi între rapoartele de
pre ț autarhice ale celor dou ă ță ri ceea ce înseamn ă c ă
WC
PWse va ridica în
Germania și se va reduce
**
WC
PW în Fran ța când aceasta se mi șcă de la autarhie la
comer ț liber. Ca urmare a specializ ării pe baza avantajului comparativ,
respectiv Germania în porumb și Fran ța în vin, înseamn ă c ă salariile reale în
termenii vinului în Germania și în termenii porumbului în Fran ța nu se mai
impun a fi calculate întrucât aceste ță ri nu vor mai avea produc ții din
respectivele bunuri și implicit nu vor mai avea lucr ători angaja ți în acele
sectoare. Astfel, se pot determina sensurile modifi c ărilor salariale în termini
reali ca urmare a transferului de la o situa ție autarhica la una de comer ț liber
precum în tabelul urm ător:

Tabel nr. 4.6.
NU SE SCHIMB ĂÎn termenii
vinului porumbului
De produc ție al
porumbului din
Germania
De produc ție al
vinului in Franta Salariul real al unui
lucr ător din sectorul
NU SE SCHIMB Ă SE RIDIC ĂSE RIDIC Ă

Modific ările în salariile reale ca urmare a transferului de la autarhie la liber
schimb CW
LW CW
pp
apW⋅=1
WC
LC WC
pp
apW⋅=1
LW WW
apW1=
LC CC
apW1=

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
129
În privin ța lucr ătorilor din sectorul de produc ție al porumbului din Germania ,
întrucât solicitarea unitar ă de munc ă nu se modific ă prin comer țul liber, în mod
clar nu se va înregistra o modificare în salariul r eal în porumb. Dintr-o ra țiune
similar ă, o aceea și situa ție se înregistreaz ă pentru lucr ătorii din produc ția de
vin a Fran ței, în condi țiile în care salariul real este m ăsurat în termenii vinului.
Ca urmare a schimbului, dup ă cum am prezentat pre țul porumbului în termenii
vinului se va m ări în Germania, ceea ce va determina ca lucr ătorii din
produc ția de porumb s ă ob țin ă mai mult vin pentru fiecare unitate de porumb
schimbat ă pentru acest bun. Aceasta va determina la rândul s ău ca salariul real
al unui lucr ător din produc ția de porumb exprimat în termenii vinului în
Germania s ă se m ăreasc ă. Dar pentru ca o astfel de situa ție favorabil ă s ă se
înregistreze mai este nevoie de o condi ție, și anume c ă fiecare lucr ător din
produc ția de porumb a Germaniei s ă solicite în consum atât porumb cât și vin.
Dac ă un lucr ător s-ar ab ține de la consumul de vin, el ar fi capabil s ă
achizi ționeze exact aceea și cantitate de porumb în comer ț ca și în autarhie, cu
alte cuvinte nu ar beneficia de comer țul liber. Deoarece lucr ătorii din Germania
care în autarhie produc vin, ei prin specializare a u devenit produc ători de
porumb și salariile reale ale lucr ătorilor din produc ția de vin sunt acelea și cu
salariile reale pentru lucr ătorii din produc ția de porumb și întrucât lucr ătorii din
produc ția de porumb nu se g ăsesc într-o situa ție mai rea prin comer ț, atunci și
cei care lucrau în producerea de vin nu se vor g ăsi într-o situa ție nefavorabil ă
ca urmare a comer țului, acesta bazându-se și pe prezum ția unei libere mi șcări a
lucr ătorilor între sectoarele unei ță ri, f ără costuri de ajustare.
În Fran ța, țar ă specializat ă în vin, produc ătorii de porumb se vor deplasa în
produc ția de vin, ceea ce înseamn ă că ei nu se vor g ăsi într-o situa ție mai rea
prin comer ț decât în autarhie și cel mai probabil într-o situa ție chiar mai bun ă.
4.3. Efectele benefice ale comertului international
4.3.1. Generalitati
Sec țiunea anterioar ă a subliniat atât leg ătura dintre pre țul bunurilor și salarii,
dar de asemenea a prefigurat și caracterul benefic al comer țului interna țional
prin costurile salariilor reale ale lucr ătorilor, atunci când sunt comensurate prin
cele dou ă bunuri. În cele ce urmeaz ă ne vom concentra în prezentarea
caracterului benefic al schimbului interna țional prin cantit ăți, respectiv prin
mărimea bunurilor consumate de c ătre consumatorii celor dou ă ță ri dup ă
comer ț comparativ cu situatia precomercial ă.
Sintetiz ăm astfel în tabelul de mai jos cantit ățile produse care sunt egale cu
acelea consumate în situa ția autarhic ă, cantit ățile care vor fi produse de fiecare
țar ă prin specializare, precum și cantit ățile consumate dup ă comer ț precum în
tabelul urm ător:
Tabel nr. 4.7.
Porumb Vin
(tone) (litri) Prod Cons Prod Cons Porumb Vin Porumb Vin
Germania 16 4 24 18 0 5 6 – – 5
Franta 3 2 0 6 8 3 – 5 6 –
Total 19 6 24 24 8 8 6 5 6 5AUTARHIE DUPA COMERT SENSURI DE COMERT
Porumb Vin EXP. IMP.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
130
4.3.2. Cantitatile produse si consumate in autarhie si dup a comert pe baza exemplului
numeric
Cu ajutorul datelor din tabel vom trasa pentru fiec are țar ă câte un grafic în care
vom avea nivelele de produc ție și de consum, atât în situa ția autarhic ă, cât și
post comer ț.
Dreapta BF reprezint ă limita posibilit ăților de produc ție pentru respectiva
economie și dup ă cum s-a prezentat, în trasarea ei s-au luat în con sidera ție
solicit ările de munc ă unitare în producerea celor dou ă bunuri, precum și oferta
de factor-munc ă. Un punct de extrem de pe ea precum B sau F – rep rezint ă
acel nivel al produc ției fie din porumb sau din vin, atunci când munc ă este
alocat ă numai într-un sector de produc ție.
Un punct, precum A, care se g ăse ște pe limita posibilit ăților de produc ție
înseamn ă o structur ă ce cuprinde cantit ăți produse din ambele bunuri, respectiv
16 tone de porumb și 4 litri de vin, și de asemenea, presupunem c ă aceast ă
structur ă cuprinde și solicit ările consumatorilor, astfel încât A reprezint ă
punctul de echilibru în condi ții autarhice.

Figura nr. 4.2. Economia german ă
Deschiderea comer țului presupune ca economia Germaniei s ă se specializeze
în bunul pentru care înregistreaz ă un avantaj comparativ, respectiv în porumb,
astfel încât produc ția se mi șcă din punctul de echilibru autarhic A în punctul B,
de coordonate 24 tone porumb și 0 de vin.
Consumatorii se vor mi șca din punctul A spre un punct precum D, în
conformitate cu cererea acestora, respectiv spre un consum de 18 tone de
porumb și 6 litri de vin. Observ ăm c ă se formeaz ă astfel un triunghi
dreptunghic DCB, cu unghiul drept în C.
Defini ție
Acest triunghi care are drept catete cantit ățile tranzac ționate și ipotenuz ă ce
exprima raportul de schimb poart ă denumirea de triunghiul comer țului . 0 16 18 24 B Qc(cantitate de porumb)
por C 4 6 F Qw(cantitatea de vin)
litri
ton
e 12

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
131
Latura CB reprezint ă diferen ța dintre cantitatea produs ă și consumat ă de
porumb va determina excedentul din acel bun care se va exporta c ătre țara
partener ă. Latura DC care red ă diferen ța dintre punctul de consum D și nivelul
de produc ție pentru vin exprim ă m ărimea cantit ății de vin care se va importa.
Prin punctele de consum A și D am trasat câte o curb ă de utilitate și dup ă cum
punctul D, care descrie structura post comer ț se g ăse ște peste punctul A, cel ce
descrie consumul autarhic se ilustreaz ă ca urmare a realiz ării comer țului,
consumatorii câ știg ă în termenii utilit ății resim țite prin consumul celor dou ă
bunuri aferente comer țului, comparativ cu situa ția de autarhie.
Într-un mod similar, ilustr ăm grafic transform ările din economia francez ă.

Figura nr. 4.3. Economia francez ă
Limita posibilit ăților de produc ție pentru economia francez ă pe baza
exemplului numeric propus în ilustrarea modelului r icardian este GH.
Economia acestei ță ri se g ăse ște în echilibru autarhic într-un punct precum J, în
care economia Fran ței produce și consum ă 3 tone de porumb și 2 litri de vin.
Prin specializare complet ă în produc ție în vin, bunul pentru care aceast ă
economie înregistreaz ă un avantaj comparativ, produc ția se schimb ă din
punctul J c ătre G. În vederea satisfacerii consumatorilor, Fran ța va oferi o parte
din cantitatea de vin în vederea achizi țion ării celuilalt bun pe care nu-l mai
produce, respectiv porumbul.
Presupunem c ă cererea din aceast ă țar ă este satisf ăcut ă printr-o structur ă de
consum, corespunz ătoare punctului L, respectiv 6 tone de porumb și 3 litri de
vin. Rezult ă astfel c ă în timp ce Fran ța produce 8 litri de vin și consum ă numai
3 litri va avea o disponibilitate de 5 litri pe car e îi va exporta pentru dobândirea
celor 6 tone de porumb pe care ea le va consuma dar pe care nu le va mai
produce. Triunghiul GKL reprezint ă triunghiul comer țului pentru economia
francez ă, GK reprezentând exportul de vin, iar KL importul de porumb.
Economia francez ă înregistreaz ă de asemenea, ca urmare a realiz ării
comer țului, o cre ștere în nivelul de utilitate al consumatorilor, deo arece curba
de izoutilitate ce trece prin punctul de consum L e ste superioar ă celei din
punctul J. H J 3 8
Qc
0 3 4 6 L
2 G Qw
K (cant de vin în litri)
(cant de porumb în
tone)

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
132
Un alt aspect remarcabil const ă în congruen ța triunghiurilor de comer ț ale celor
dou ă ță ri, aceasta datorându-se prezum ției modelului care impune numai dou ă
ță ri. Astfel, CB care reprezint ă exportul de porumb al Germaniei și care este
egal cu KL m ărime ce reprezint ă importul din acel bun al Fran ței, în valoare
absolut ă de 6 tone. DC reprezint ă cantitatea de vin pe care Germania o va
importa în schimbul porumbului și care va fi egal ă cu cantitatea de vin exportat
de Fran ța, exprimat de GK în m ărime de 5 litri.

T
e
s
t

Test de autoevaluare
1. Descrie ți teoria avantajului absolut
2. Descrie ți teroria avantajului comparativ și modelul 2×2
3. Descrie ți modelul ricardian
4. Descrie ți exemplul numeric al modelului ricardian
5. Ce reprezint ă autarhia?
6. Cum se exprim ă salariul real al unui lucr ător din produc ția de porumb
în termenii vinului?
7. Cum se exprim ă salariul real al unui lucr ător din produc ția vinului în
termenii porumbului?
8. Ce reprezint ă triunghiul comer țului?
9. Care este limitarea modelului ricardian?

4 O. Rujan -Teorii și modele privind rela țiile economice interna ționale, Editura ALL, Bucure ști 1994,
pagina 1 Rezumat
Ca o concluzie a demersului nostru pân ă la acest nivel ne permitem s ă
afirm ăm c ă modelul clasic ricardian ne-a furnizat o serie de informa ții
pertinente referitoare la specializarea în produc ție, la originea și sensurile
comer țului, precum și la câ știgurile din comer ț. Cu toate acestea, el poate fi
considerat prea îndep ărtat de via ța real ă, în sensul c ă lumea nu este format ă
numai din dou ă ță ri, care ar tranzac ționa dou ă bunuri care sunt schimbate pe
baza solicit ărilor în unit ăți de munc ă; de asemenea, ignorarea costurilor de
transport este o restric ție puternic ă.
Teoriile economice, care sunt denumite adesea și modele, sunt tocmai o
exprimare formal ă, simplificat ă a modului în care se presupune c ă opereaz ă o
parte a economiei 4. Aceast ă compunere a modelului ricardian, util ă în
prezentare și semnificativ ă totu și în concluzii, permite diverse relax ări în
vederea unei mai bune apropieri de lumea real ă.

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Macroeconomie
133
Bibliografie minimal ă
1. Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu , Economie, Editura
Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, capitolul 25;
2. Florin Dan Puscaciu, Comert international, Editu ra Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2004, capitolele 2 si 3.