Prof. univ. dr. Cristian Troncot ă [618201]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

Prof. univ. dr. Cristian Troncot ă
Asist.univ.drd. Nicoleta Munteanu

MASS-MEDIA ȘI SECURITATEA

NOTE DE CURS

2 CUPRINS

INTRODUCERE/5

CAPITOLUL 1 Nicoleta Munteanu
COMUNICAREA MEDIATIC Ă/8
1.1. Con ținutul comunic ării mediatice/8
1.2. Comunicarea mediatic ă în era globaliz ării/12
1.3. Efectele globaliz ării asupra comunic ării mediatice/ 14
1.4. Globalizarea mass-media și extinderea re țelelor mediatice/17

CAPITOLUL 2 Nicoleta Munteanu
RISCURI LA ADRESA SECURIT ĂȚ II INDUSE DE DEZVOLTAREA RE ȚELELOR
MEDIATICE/20
2.1. Vulnerabilizarea securit ății prin re țelele mediatice în era informa țional ă/20
2.2. Terorismul și re țelele mediatice: mecanismul influen ței actelor de terorism asupra
audien ței/23
2.3. Mass-media: arm ă a terorismului?/28
CAPITOLUL 3 Cristian Troncot ă
REFLECTAREA PARTINIC Ă A R ĂZBOIULUI DIN IRAK DE C ĂTRE PRESA
ARAB Ă/36
3.1. Mondializarea și terorismul. Profilul dramatic al jurnalistului ar ab/36
3.2. Al – Jazeera – influen ță și percep ție în lumea arab ă/41
3.3. Media arab ă și presiunile americane/45

CAPITOLUL 4 Cristian Troncot ă
MEDIA AMERICAN Ă ÎNTRE SUBIECTIVISM ȘI INTERESE/50
4.1. Avatarurile mass-media americane în vreme de r ăzboi/50
4.2. R ăzboiul de pe sticl ă – o analiz ă comparativ ă a canalelor tv din SUA/55
4.3. Canalele tv "în serviciul" terori știlor/57
4.4 Interesele politice și financiare din trusturile media/61
4.5. Media și r ăzboiul propagandistic/71

CAPITOLUL 5 Cristian Troncot ă
ȚINUTA RELATIV OBIECTIV Ă A PRESEI EUROPENE ÎN ANALIZA
RĂZBOIULUI DIN IRAK/75
5.1. Competen ța jurnalistului în teatrele de opera țiuni/76
5.2. Obiectivitate, echidistan ță sau persuasiune?/83
5.3. Influen țele dispersiei musulmanilor în Europa/91

3 CAPITOLUL 6 Nicoleta Munteanu
RĂZBOIUL INFORMA ȚIONAL. FORM Ă SPECIFIC Ă A CONFLICTELOR ÎN
POSTMODERNISM/99
6.1. R ăzboiul informa țional. Caracteristici/99
6.2. Rela ția dintre r ăzboiul informa țional și re țelele mediatice/103
6.3. R ăzboiul mediatic, parte a r ăzboiului informa ționa/l05

CAPITOLUL 7 Cristian Troncot ă
MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE ÎN LUMEA GLOBALIZAT Ă. O REALITATE,
DOU Ă VIZIUNI/111
7.1. „Efectul CNN”/111
7.2. Principalul competitor: „CNN-ul arab”/114
7.3. Implicarea televiziunilor de știri în acoperirea mediatic ă a
războiului din Irak/117

CAPITOLUL 8 Nicoleta Munteanu
ROLUL STRUCTURILOR MEDIATICE ÎN PROMOVAREA SECURIT ĂȚ II/122
8.1. Comunicarea de mas ă în situa ții de criz ă și de conflict/123
8.2. Gestionarea comunic ării în situa ții de criz ă și de conflict/ 124
8.3. Strategii de comunicare specifice crizei și conflictului/129
8.4. Structurile mediatice și conflictele/133

CAPITOLUL 9 Nicoleta Munteanu
METODE DE PREVENIRE A ESCALAD ĂRII CRIZELOR ȘI A CONFLICTELOR
SPECIFICE RE ȚELELOR MEDIATICE/138
9.1. Conceptul de prevenire a conflictului prin int ermediul re țelelor mediatice/139
9.2. Jurnalismul de prevenire a conflictului/141
9.3. Metode de prevenire a conflictelor specifice j urnalistului/143
9.3.1. Preg ătirea profesional ă a jurnalistului/143
9.3.2. Etica jurnalistic ă/145
9.3.3. Caracterul jurnalistului/150
9.4. Modalit ăți de prevenire a conflictelor prin re țele mediatice/153
9.5. Protec ția jurnalistului în zonele de conflict/160
9.5.1. Jurnalistul – un civil în mujlocul r ăzboiului/160
9.5.2. M ăsuri pentru protec ția corespondentului de r ăzboi/162

GLOSAR DE TERMENI ȘI CONCEPTE CHEIE/173
LIST Ă CU ABREVIERI/175
CONCLUZII/167
ANEXE/182

4

Motto: "Atunci când r ăzboiul devine un sport cu spectatori,
mass-media devine teatrul decisiv de opera țiuni"
(Michael Grant Ignatieff 1)

1The Lesser Evil: Political Ethics in an Age of Terr or , Princeton University Press. 2004, p. 124; fost li der al
Partidului Liberal din Canada și lider al opozi ției, între 2008 și 2011, istoric reputat, a de ținut pozi ții academice la
Universit ățile din Cambridge, Oxford, Harvard și Toronto. Cunoscut scenarist de radio și televiziune, a lucrat în
cadrul unor emisiuni cultural pentru posturile de t eleviziune britanice Channel 4 , BBC 2 șiBBC2 Arte .

5 INTRODUCERE

Deși omenirea se confrunt ă cu manipularea de cinci milenii, parafrazând titlu l c ărții
lucr ării recente a profesorului și jurnalistului Bogdan Teodorescu 2, plaja formelor concrete de
manifestare ale fenomenului în societatea contempor an ă este inepuizabil ă.
Începând cu anii 1990, mondializarea a implicat, în toate societ ățile, o transformare f ără
precedent. Pe fondul unei cre șteri accelerate și continue a competitivit ății și concuren ței în
domeniul mass-media, dublat ă de evolu ții de cele mai multe ori spectaculoase ale tehnolog iei
informa ției, lumea a fost martora unei dezvolt ări spectaculoase a „pie ței” de știri. Amintim doar
că serviciul de știri interna ționale BBC World a luat fiin ță în 1991, Google dateaz ă din
septembrie 1998, enciclopedia universal ă Wikipedia s-a n ăscut în 2001 (pentru a ajunge, azi, la
peste 2,5 milioane de articole în edi ția englez ă), în timp ce site-ul You Tube , prin intermediul
căruia milioane de oameni î și împ ărt ăș esc experien țele cu ajutorul înregistr ărilor video, nu are
mai mult de șase ani de existen ță .
Consum ăm zilnic informa ție cu diferen țe inerente din punct de vedere cantitativ și
calitativ: real ă, trunchiat ă, par țial ă sau falsificat ă. Publica țiile scrise, radioul, televiziunea,
Internetul – vector informa țional aflat în plin ă expansiune, sunt canale prin care se influen țeaz ă,
orienteaz ă și dirijeaz ă opinia public ă, interesele și motiva țiile oamenilor, adesea f ără ca ace știa s ă
con știentizeze. Virtu țile multiple ale mass-media se constituie, paradoxa l, în tot atâtea puncte
nevralgice, iar dependen ța în cre ștere de ceea ce ne ofer ă mijloacele de informare în mas ă
constituie o ocazie propice pentru manipularea noas tr ă prin intermediul informa ției.
Ast ăzi, mai mult ca oricând, influen ța mass-media este omniprezent ă și omnipotent ă.
Opinia public ă mondial ă are acces simultan la acelea și imagini, distan țele au fost anulate,
iar crizele regionale, mai ales cele din Orientul A propiat și Mijlociu, au repercusiuni din ce în ce
mai accentuate. Mo ștenirea istoriei, blocajele politice, mizele legate de resursele petroliere au
fragilizat acest spa țiu. Sentimentul de injusti ție s-a dezvoltat metastazic în rândul popula ției din
aceste zone prin propaganda media a grup ărilor teroriste împotriva Occidentului, principalul
responsabil, în opinia lor, pentru situa ția din regiune.
Iat ă cum mi șcarea terorist ă a suportat muta ții de o amploare comparabil ă cu tulbur ările
provocate de mondializare, generând un terorism de inspira ție islamist ă de anvergur ă planetar ă.
Acest terorism mondial, prin intermediul mijloacelo r media, chiar dac ă respect ă regula
conform c ăreia orice mi șcare terorist ă cuprinde un num ăr redus de activi ști, încearc ă s ă ob țin ă un
feed back planetar, s ă dezvolte mijloace de influen ță dispropor ționate fa ță de obiectivele limitate
ale altor forme de terorism.
În retorica terorismului islamist, imaginea și sunetul sunt vectorii prin care Occidentul î și
introduce valorile în fiecare c ămin musulman. Terori știi î și ating anumite obiective prin prezen ța
pe sticl ă – sunt difuzate imagini cu ostatici care cer îndu rare înaintea decapit ării sau atentate

2 Bogdan Teodorescu, Cinci milenii de manipulare , EdituraTritonic, Bucure ști, 2007.

6 sinuciga șe punctate de apelurile lui Osama Bin Laden și Ayman Al Zawahiri. Apari ția acestora
în fa ța telespectatorului are dubl ă semnifica ție – transmite mesaje de mobilizare și î și
demoralizeaz ă adversarii.
De și canalele media transna ționale din lumea arabo – musulman ă dau dovad ă de
profesionalismul necesar pentru a nu deveni un inst rument, nu la fel se întâmpl ă cu canalele de
satelit.
Ideologia terorismului islamist se inspir ă din salafism, curent de gândire fondat pe
respingerea inov ățiilor sociale sau politice care se raporteaz ă la amintirea fantasmatic ă a unei
”vârste de aur” a islamului originar și respinge lumea, în forma ei actual ă. Se prezint ă drept o
alternativ ă la mondializare și propune întoarcerea la practicile califatului ini țial, bazate pe o
interpretare puritan ă a Coranului.
Prin mijloacele mediatice, sub pretextul acestei în toarceri la origini, se predic ă de fapt ”o
rena ștere a islamului, salafismul considerând a fi agent ul unei interpret ări negative a istoriei –
declinul unei civiliza ții umilite de invaziile succesive la care a fost su pus ă de ”Occidentul
cre știn”, de pe timpul cruciadelor pân ă în zilele noastre.
Mediul interna țional de securitate de la începutul secolului al XX I-lea este marcat de
transform ări profunde. Lumea devine tot mai complex ă și interdependent ă, iar globalizarea se
afirm ă ca un proces ireversibil, cu efecte pozitive, dar și negative asupra dezvolt ării statelor și a
societ ății umane în ansamblul ei. „Globalizarea trebuie rec onsiderat ă sub mai multe aspecte:
economic, din cauza crizei economice actuale; insti tu țional, pe fondul perim ării institu țiilor
născute dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial; geografic, datorit ă mut ării previzibile spre est a
centrului de greutate a lumii contemporane; ierarhi c, datorit ă reconsider ări distribu ției rolurilor
interpretate de principalii actori în ansamblul rel a țiilor interna ționale” 3. În acest context al
transform ărilor, comunicarea mediatic ă joac ă un rol deosebit de important, pliindu-se pe noile
dimensiuni ale procesului de globalizare. Raportare a media la globalizare se face atât din punctul
de vedere al activit ății ei specifice principale: de informare a publicul ui, dar și din punctul de
vedere al activit ății comerciale pe care o desf ășoar ă.
În perioadele de criz ă sau de conflict informarea revine mass-media, iar comunicarea
revine structurii implicate în criz ă sau în conflict. Efectele asupra securit ății depind de modul în
care cei doi actori știu s ă gestioneze criza, de modul în care știu s ă comunice, de strategiile pe
care le adopt ă, de rela ția care se stabile ște între ei. Aspecte ale securit ății, cu toate nuan țele pe
care le implic ă, pe de o parte categoria construit ă în jurul nevoilor fundamentale, precum
necesarul de alimente sau servicii medicale, iar pe de alt ă parte protec ția în fa ța unor elemente ce
pot perturba în mod negativ via ța social ă, se reg ăsesc aproape în fiecare știre, influen țând opinii
și comportamente.
Din aceast ă perspectiv ă, consider ăm c ă presa joac ă un rol deosebit în prevenirea și
gestionarea crizelor și a conflictelor. Fiecare dintre canalele de comuni care aferente mass-media

3 Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2011, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucu re ști,
2011, p. 9-10.

7 prezint ă informa ții specifice conceptului de securitate uman ă: securitate economic ă, securitatea
hranei, securitatea s ănătății, securitatea mediului, securitatea personal ă, securitatea comunit ății
din care face parte individul, securitate politic ă. Felul în care este transmis mesajul mediatic
influen țeaz ă publicul și modul acestuia de reac ție.
Crearea unei rela ții între mass-media și structurile implicate în criz ă sau în conflict are
la baz ă stabilirea unor strategii menite a diminua efectel e negative asupra securit ății individului.
Cu alte cuvinte, se urm ăre ște mic șorarea gradului de insecuritate uman ă. Strategia de comunicare
cu media se contureaz ă în func ție de anumite criterii, bazate pe aspectele teoreti ce ale
comunic ării în situa ții de criz ă și de conflict.
Consider ăm c ă exist ă doar câteva lucruri care au un impact mai mare asu pra min ții
umane comparativ cu efectul comunic ării de mas ă. Sfaturile de la profesori, p ărin ți și rude pot fi
neluate în seam ă, dar influen ța mass-media ne afecteaz ă precum o vraj ă. Comunicarea de mas ă
este practica și produsul care furnizeaz ă informa ții și divertisment unei audien țe necunoscute,
prin intermediul unor bunuri care sunt produse pe s car ă industrial ă, în corpora ții și care
presupun tehnologii specifice, reglementate de c ătre stat și consumate în mod individual. Aceste
bunuri țin de presa scris ă, cinematograf și de audiovizual 4.
Comunicarea de mas ă reprezint ă orice form ă de comunicare care permite comunicarea
între oameni, pe distan țe foarte mari (practic limitele spa țiului nu mai exist ă, mai ales în era
informa țional ă), prin diferite forme de comunicare, sau prin dife rite metode de transmitere a
mesajului. Nu ne putem raporta la o defini ție static ă pentru canalele de comunicare de mas ă,
deoarece acestea sunt într-o continu ă schimbare. Dar, este cert c ă orice form ă de comunicare care
este v ăzut ă și în țeleas ă de c ătre o mas ă mare de oameni poate fi luat ă în calcul pentru a în țelege
conceptele de comunicarea mediatic ă sau caracteristicile canalelor media.
Comunicarea de mas ă este acreditat ă cu multiple roluri: cel de monitorizare a ceea ce se
întâmpl ă în jurul nostru, care se încadreaz ă în perimetrul primei func ții a mass-media – de
informare, dar și rolul de creare a imaginilor și a percep țiilor colective, rol care este specific celei
de a doua func ții a comunic ării de mas ă – de modelare a opiniei publice. Integrarea mass-m edia
în sistemul social este o normalitate a realit ății cotidiene; aceast ă încadrare sufer ă anumite
modific ări atunci când societatea sufer ă, la rândul ei, o criz ă.
Criza societ ății determin ă o criz ă a mass-media care va avea noi identit ăți, determinate
de caracteristicile crizei sau ale conflictului. Si stemul mediatic nu este scutit de efectele pe care o
perioad ă de criz ă sau de conflict le are asupra societ ății, la fel cum sunt afectate si celelalte
sectoare.

4 Mihai Dinu, Comunicarea: repere fundamentale , Editura Orizonturi, Bucure ști, 2007, p. 34

8 CAPITOLUL 1
COMUNICAREA MEDIATIC Ă

1.1.Con ținutul comunic ării mediatice

Raportarea la comunicarea mediatic ă se face prin intermediul informa ției mediatice, a
cărei component ă principal ă este știrea; a șadar este necesar a r ăspunde la întrebarea „ce sunt
știrile”? Știrea nu este evenimentul cu valoare de știre în sine, ci mai curând raportul sau
relatarea evenimentului. Din aceast ă perspectiv ă, discursul se transform ă într-o poveste cu
în țeles, a șa cum vorbirea se compune din elemente ale limbajul ui. Ca și vorbirea, știrile sunt
construite din cuvinte, și nu numai, fiind nevoie de un concept mai larg dec ât limbajul, care s ă
trimit ă la sensuri, pentru a în țelege din ce material sunt fabricate acestea 5.
Comunicarea mediatic ă, al ături de comunicarea mediat ă, reprezint ă una dintre categoriile
comunic ării mediatizate 6, care include toate formele de comunicare bazate p e un suport tehnic ca
intermediar și transmi ță tor al schimburilor comunica ționale. În cazul comunic ării mediate,
suportul tehnic ce permite accesul și schimbul comunica țional între locutori individuali poate fi
telefonul, scrisoarea, po șta electronic ă. Comunicarea mediatic ă a înregistrat o multiplicare,
diversificare și expansiune uria șă a mijloacelor și a suporturilor tehnice, pornind de la marile
mass-media tradi ționale, precum presa scris ă, radioul și televiziunea și ajungând la noile media
de comunicare bazate pe convergen ța dintre telecomunica ții, informatic ă și televiziune, denumite
noi tehnologii de informare și comunicare.
Convergen ța informaticii, prin intermediul computerelor, a te lecomunica țiilor și a celui
mai influent media tradi țional, televiziunea, conduce spre un sistem de comu nicare mediatizat ă
în interiorul c ăruia se îmbin ă dou ă forme principale ale comunic ării mediate. Prima intermediaz ă
schimburile de informa ții și de mesaje între locutori individuali. A doua form ă, cea de mas ă, este
destinat ă unui auditoriu plural, unui public caracterizat de eterogenitate. Comunicarea mediatic ă
realizat ă mai ales prin marile medii tradi ționale amintite este o component ă esen țial ă, dar nu și
unic ă a comunic ării mediatizate 7.
Defini ția comunic ări mediatice este necesar ă pentru prezentarea elementelor și a
instrumentelor acesteia. Termenul de comunicare pre supune interac țiunea cu ajutorul unor
simboluri și transmiterea neinten ționat ă de date prin cel care comunic ă, interpretat ă ca fiind
informa ție de c ătre un observator 8; Astfel, exist ă comunicare verbal ă vs. comunicare nonverbal,
comunicare direct ă vs. comunicare unilateral ă, comunicare bilateral ă vs. comunicare unilateral ă9.

5 John Hartley, Discursul știrilor, Editura Polirom, Ia și, 1999, p. 21.
6 Ioan Dr ăgan, Comunicarea, paradigme și teorii , vol. I, Editura Rao, Bucure ști, 2007, p. 285.
7 Guy Lochard, Henry Bozer , Comunicarea mediatic ă, Institutul European, Ia și, 1998, p. 49.
8 Michael, Kunczik, Astrid, Zipfel, Introducere în știin ța publicisticii și a comunic ării, Editura Presa Universitar ă
Clujean ă, 1998, p. 15.
9Flaviu, C ălin, Rus, Introducere în știin ța comunic ării și a rela țiilor publice , Editura Institutul European, Ia și, 2002,
p. 24.

9 Vom stabili ca punct de plecare al definirii comuni c ării mediatice modelul comunica țional
consacrat în domeniu, cel al lui Lasswell. Formula Laswell (Anexa 6) a fost publicat ă pentru
prima dat ă în anul 1948 de Harold D. Laswell în studiul „The structure and Function os
Communication in Society”. Formula în țelege procesul comunic ării ca o comunicare în sens
unic, fiind preluat ă ulterior în încercarea de aprofundare a analizei p rocesului comunic ării.
Desigur c ă în acest domeniu exist ă și alte opinii.
Judith Lazar vede comunicarea de mas ă ca pe un “proces social organizat. Cei care
lucreaz ă pentru media, fie c ă este vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte d intr-o mare
întreprindere care este reglementat ă și organizat ă ca orice alt ă întreprindere din societate.
Imaginea ziaristului independent, izolat în fa ța ma șinii sale de scris, este la ora actual ă dep ăș it ă.
Fiecare jurnalist, fie c ă lucreaz ă pentru un cotidian, pentru radio sau TV, apar ține unui ansamblu
de salaria ți din întreprinderea respectiv ă și execut ă o munc ă bine definit ă în sensul unei
echipe” 10 .
Georges Friedman consider ă c ă “sub neologismul mass-media se ascunde o nou ă realitate,
în acela și timp, tehnic ă, social ă și etic ă – un nou tip de om este în cauz ă, care vrea s ă se exprime
și care într-adev ăr se va na ște. În al ți termeni, se poate spune c ă semnul timpului este tocmai
timpul semnelor. În tot cazul, multiplicarea și accelerarea neîncetat ă a semnelor fac urgent ă o
nou ă lectur ă. O lectur ă critic ă presupune cunoa șterea progresiv ă a: tehnicii noilor mijloace de
comunicare, posibilit ății lor de semnificare, în raport cu mediul socio-cu ltural în care ele se
desf ăș oar ă”. 11
Marshall McLuhan, spre deosebire de Lasswell, reduc e paradigma comunic ării de mas ă la
doi termeni: ce se spune? (mesaj + mijloc de comuni care) și cine? (produc ător + receptor). În
acest sens el afirm ă: “Societ ățile se deosebesc între ele mai mult prin natura mij loacelor prin care
comunic ă oamenii, decât prin con ținutul comunic ării”. 12
Elementele structurale ale comunic ării mediatice 13 sunt numeroase, având func ții
specifice. Sursa transform ă o informa ție în mesaj, într-un în țeles, într-o semnifica ție, prin
alegerea semnelor și a simbolurilor, precum și prin asamblarea acestora prin procesul codific ării;
emi ță torul care transform ă mesajul în semnale, în informa ție transmisibil ă, precum vibra ții
mecanice, impulsuri electrice, unde; canalul care asigur ă transportul informa ției, a semnalelor,
prin aer, cablu sau fir; receptorul care transform ă informa ția, semnalul, în mesaj; destinatarul
care preia mesajul și îl decodific ă, receptând semnifica ția. Este important a men ționa, ca element
principal al procesului comunic ării, bruiajul care diminueaz ă transmisia și decodificarea.
Comunicarea de mas ă este o transmitere simultan ă care porne ște de la un emi ță tor singular și
organizat, spre o anumit ă categorie de public, ca parte a popula ției sau spre întreaga popula ție;
aceast ă transmitere cuprinde mesaje repetate și standardizate precum știrile, informa țiile,

10 Judith Lazar, Sociologie de la comunication de masse, A. Colin, 1991, p. 12.
11 G. Friedman, Préface, Dictionnaire des média, Paris, Mame, 1971, p.5.
12 Marshall McLuhan, The Medium is the Massage, New York, 1967.
13 John, Fiske, Introducere în știin țele comunic ării, Editura Polirom, Ia și, 2003, p. 23

10 fic țiunile, divertismentul, spectacolul, f ără a exista o posibilitate foarte mare de a reac ționa sau
de a r ăspunde 14 . Sursa comunic ării este reprezentat ă de o organiza ție de comunicare sau o
persoan ă institu ționalizat ă, adic ă o sta ție de radio, redac ția unui ziar, un canal de televiziune.
Persoanele institu ționalizate sunt redactorul șef, directorul publica ției, editorul unei publica ții sau
prezentatorul unui jurnal de televiziune, care bene ficiaz ă de prestigiul unei institu ții. Emi ță torul
în procesul comunic ării, în interiorul comunic ării de mas ă, func ționeaz ă drept decodificator,
interpret și codificator al input-urilor – evenimente, știri care circul ă prin canalele agen țiilor de
pres ă, în mediile institu ționale și sociale. Spre deosebire de comunicarea interperso nal ă,
comunicarea de mas ă este caracterizat ă de o valoare accentuat ă a output-ului fa ță de input,
deoarece comunicatorii de mas ă sunt mari produc ători de mesaje, accentual cazând pe output.
Institu țiile comunic ării de mas ă sunt concepute și organizate pentru a putea decodifica un num ăr
mare de semnale și pentru a produce și a difuza masiv mesaje. Destinatarii comunic ării care
formeaz ă audien țe caste, fiecare media având tendin ța de a cuprinde o audien ță cât mai larg ă.
Este important s ă eviden țiem caracterul unidirec țional și mediat al comunic ării, emi ță torii și
receptorii fiind separa ți între ei printr-un complex de echipamente și de proceduri tehnice.
Feedback-ul reprezint ă a patra caracteristic ă a comunic ării de mas ă, acesta fiind redus; suntem de
părere c ă dezvoltarea tehnologic ă în domeniile noilor mijloace de comunicare afectea z ă gradul
de implicare a publicului comunic ării de mas ă, acesta având o palet ă diversificat ă de instrumente
menite a intermedia exprimarea p ărerii referitoare la con ținutul comunic ării de mas ă; se impun
studii de audien ță asupra efectelor recept ării mesajelor, care exercit ă o func ție de feed-back
pentru comunicarea de mas ă.
Func țiile comunic ării mediatice
Rela ția dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecin țe globale
(func țiile presei), de ansamblu de influen țe (efectele presei) sau de misiuni atribuite acesto r
sisteme (rolurile presei).
Func ția de informare . Ra țiunea suprem ă a apari ției presei aceasta a fost: de a informa, de
a înregistra, de a comunica (comunicare = schimb de informa ții) ce se întâmpl ă în lume, ce face,
ce spune, ce gânde ște lumea. Plastic, se poate spune c ă informa ția este sângele oric ărui ziar.
Opiniile în acest sens sunt diverse, dar converg sp re ideea c ă o caracteristic ă esen țial ă a lumii de
ast ăzi este nevoia de informare. Pe drept cuvânt Alvin Toffler consider ă c ă “noul sistem mass-
media global a devenit, de fapt, principalul instru ment al revolu ției din lumea în schimbare a
prezentului”. 15 Din acest punct de vedere, societatea viitorului v a fi, în sensul cel mai
democratic, o societate a informa ției.
Func ția formativ ă, modelatoare. Mass-media exprim ă și cristalizeaz ă opinii,
comportamente, mentalit ăți și le influen țeaz ă în sens pozitiv sau negativ, contribuind totodat ă la
ridicarea nivelului general de cunoa ștere și de educa ție a popula ției în domeniile esen țiale ale

14 Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunic ării pentru studiul comunic ării de mas ă,
Editura Facult ății de Comunicare și Rela ții Publice, David Ogilvy, SNSPA, 2001, p. 68.
15 Alvin Toffler , Powershift/Puterea în mi șcare , Editura Antet, Bucure ști, 1995, p.345.

11 culturii și civiliza ției. Edificatoare în acest sens este constatarea ce lor doi raportori ai Clubului de
la Roma, Alexander King și Bertrand Schneider “mass-media a ajuns unul dintr e principalii
agen ți în formarea opiniei publice și a gândirii indivizilor”. 16
Modul în care sunt selectate și comentate știrile depinde de diverse criterii, subiective sau
obiective, de diverse interese, personale sau de gr up, de gradul general de cultur ă al ziari știlor, de
etica lor profesional ă și nu în ultimul rând de receptorii știrilor.
Omenirea modelat ă de c ătre mass-media la scar ă mondial ă, la nivelul unui sat global, a șa
cum sugera McLuhan, nu trebuie v ăzut ă ca redus ă la o uniformizare general ă a indivizilor, ci ca
o colectivitate diversificat ă, alc ătuit ă din indivizi care î și exprim ă op țiunile personale,
manifestându-și cu spirit critic opiniile. Opinia public ă impune, prin intermediul mass-media,
reguli noi, rela ții noi, o nou ă etic ă, ea are rolul de control social, prin realizarea acelei conexiuni
inverse (feed-back-ul), tot mai specifice mijloacel or moderne de comunicare, mai ales radioului
și televiziunii.
Func ția comercial ă. Este un lucru cunoscut c ă știrile sunt cele care vând ziarul. Într-o
societate democratic ă, accesul liber la informa ție, informa ția exact ă, obiectiv ă și rapid ă,
schimbul liber de informa ții sunt vitale pentru opinia public ă, pentru formarea unor atitudini,
orient ări, comportamente. Dar sunt știri și știri. O informa ție, o știre este expresia unei selec ții
subiective, a unei judec ăți de valoare, a unei op țiuni. Informa țiile sunt rezultatul unui filtru: al
op țiunii gazetarului, dar și al grupului ac ționar, c ăruia el îi apar ține, al redac ției sau patronului
care-l pl ăte ște.
Func ția recreativ ă, de divertisment. Omul modern tr ăie ște într-o continu ă stare de stres,
fiind victima unor profunde transform ări sau crize în domeniul social-economic, politic, cultural
etc., cu efecte psihologice grave și de lung ă durat ă, care îi modific ă comportamentul, rela țiile
sociale și familiale, modul de a gândi și a sim ți. El este supus zilnic unui bombardament
informa țional ame țitor, care-i artificializeaz ă via ța, îl rupe de natur ă, de trebuin țele sale
fundamentale fire ști falsificându-i opiniile, op țiunile, atitudinile. De aici, nevoia fireasc ă de
ap ărare, de relaxare, de divertisment. Dar, aten ție, divertismentul din mass-media nu mai e un
simplu divertisment, el reprezint ă, în ultim ă instan ță , tot o form ă (mascat ă) a unei atitudini, a
unei op țiuni. Pentru c ă, în fond, cele dou ă func ții ale mass-media, cea comercial ă și cea
recreativ ă, au tot un rol formativ, în sensul pozitiv sau, di mpotriv ă, negativ.
Dincolo de controversele privind rolul și func țiile mass-media în societate, o concluzie
este evident ă: imposibilitatea de a le contesta sau ignora. Dimp otriv ă, se impune constatarea c ă,
oricâte critici le-am aduce, oricât de vehement le- am nega, ele se impun. În fond, pentru receptor,
nu este decât o chestiune de op țiune, în func ție de experien ța sa de via ță , de exigen țele sale
intelectuale și morale.
Comunicarea mediatic ă genereaz ă extensia spa țio-temporal ă a difuz ării informa ției și a
mesajelor, definindu-se prin cea mai ampl ă extindere spa țio-temporal ă a con ținuturilor

16 Alexander King, Bertrand Scneider, Prima revolu ție global ă, Ed. Tehnic ă, Bucure ști, 1993, p.176.

12 simbolice 17 . În acest caz, formele și con ținuturile mediatice sunt produse pentru o gam ă
nedefinit ă de poten țiali destinatari, deoarece principala caracteristic ă a publicului media este
eterogenitatea.
Comunicarea mediatic ă are un caracter monologic, deoarece fluxul comunic ării este
predominant unidirec țional, neprimindu-se un r ăspuns imediat de la destinatarul mesajului.
Așadar, îi lipse ște reciprocitatea și specificul comunic ării interpersonale din interac țiunea fa ță în
fa ță sau din cea mediat ă.
Con ținutul comunic ării mediatice devine expresia unei realit ăți “tari” 18 , susceptibil ă a i se
aplica interoga ții epistemice, morale și estetice. În acest context, sus ține autorul citat,
comunicarea mediatic ă poate fi definit ă ca activitatea socio-cultural ă pe care o sus ține un grup
profesionalizat în colectarea, prelucrarea, produce rea și difuzarea de mesaje sub forma unor
produse culturale, care se comport ă ca o marf ă pe o pia ță ai c ărei consumatori constituie publicul
și care folose ște în acest scop canale, proceduri și tehnologie adecvate, diferi ți supor ți
informa ționali și un sistem normativ de lucru. Împ ărt ăș im p ărerea autorului, cu atât mai mult cu
cât func ția comercial ă a mass-media tinde s ă determine func ționarea organiza ției media.
Produsele generate de c ătre comunicarea mediatic ă ofer ă publicului un anumit con ținut
informa țional, în func ție de forma pe care o iau: produse de informare pro priu-zise, produse de
divertisment, produse publicitare. Produsele mediat ice specifice unei astfel de comunic ării sunt
caracterizate de o vast ă varietate; acestea „pot fi identificate prin acee a c ă ele sunt destinate
timpului liber al publicului larg” 19 . Oferta de produse mediatice a cunoscut o dezvolta re
impresionant ă datorita evolu ției tehnologiei, modific ărilor petrecute în structura activit ății zilnice
a subiec ților societ ății și a culturii de mas ă.

1.2. Comunicarea mediatic ă în era globaliz ării

Apari ția grupurilor multimedia transna ționale și a re țelelor mondiale de televiziune de la
sfâr șitul ultimului deceniu au oferit consisten ță pentru ceea ce, cu dou ăzeci de ani în urm ă nu era
decât o muzic ă a viitorului. Odat ă cu accelerarea procesului globaliz ării, mass-media a atins
dimensiuni globale și a propus un nou mod de percepere a realit ății. În contextul globaliz ării,
cultura media este un factor activ în modelarea viz iunii asupra lumii și asupra valorilor
fundamentale. În globalizarea culturii media consta t ăm o proliferare haotic ă a comunic ării
mediatice care genereaz ă suprainformare sau dezinformare. Civiliza ția electronic ă produce o
nou ă realitate în era globaliz ării.
În prezent, termenul de globalizare este unul dintr e cei mai uzita ți în discursurile publice
sau în mass-media. Perceput ă ini țial ca o chestiune economic ă, globalizarea a devenit un proces
complex,cu dimensiuni multiple: etice, culturale mi litare, politice, informa ționale. Globalizarea

17 Ioan Dr ăgan, Comunicarea, paradigme și teorii , vol. I, Editura Rao, Bucure ști, 2007,. p. 293.
18 Ioan Deac, Introducere în sistemul mass-media. Curs, Bucure ști, Editura UNAP, 2003, p. 28.
19 Ibidem , p. 57.

13 cuprinde întregul spectru al activit ății, de la economic, financiar, social, cultural, mi litaro-
strategic pân ă la ecologic precum și o mondializare a riscurilor și amenin ță rilor. Suntem martorii
unei ciocniri între pia ță și stat, sectorul public și cel privat, individ si societate, obiective
personale și colective, auto-interes și solidaritate.
Puterea real ă este acum în mâinile câtorva grupuri economice car e par a exercita puterea
în politica mondial ă mai mult decât majoritatea guvernelor. Ei sunt noi i st ăpâni ai lumii care se
întâlnesc anual la Davos, la Forumul Economic Mondi al pentru a pune bazele deciziilor politice:
Fondul Monetar Interna țional, Banca Mondial ă și Organiza ția Mondial ă a Comer țului.
În acest cadru geo-economic a existat o transformar e decisiv ă a mass-media, care a
afectat centrul acestei industrii. Comunicarea de m as ă (radio, ziare, televiziune și internet) este
realiniat ă pentru a crea grupuri media cu voca ție global ă. Companii gigant precum Newscorp,
Viacom, AOL Time Warner, General Electric, Microsof t, Bertelsmann, UnitedGlobalCom,
Disney, Telefonica, Grupul RTL și France Telecom au realizat c ă posibilit ățile de extindere au
fost apreciabil crescute prin revolu ția tehnologic ă20 . Revolu ția digital ă a spulberat diviziunile ce
separ ă cele trei forme tradi ționale de comunicare (sunet, text și imagini) și a permis crearea și
dezvoltarea internetului, care a devenit acum a pat ra form ă de comunicare, un mijloc de auto-
exprimare, prin acces la informa ții și la divertisment.
Prin urmare, structurile mass-media au început o no u ă er ă: a restructur ării prin reunirea
într-un singur cadru de lucru nu numai a presei cla sice – ziare, reviste, radio, televiziune, ci și a
tuturor activit ăților din cultura de mas ă, de comunicare și de informare. Ini țial, aceste elemente
au fost diferen țiate în mod clar: cultura de mas ă cu logica sa comercial ă, accentul pe programe
populare, având anumite scopuri comerciale. La fel și comunica țiile, activit ățile de publicitate, de
marketing și de propagand ă, știri și informa ții reprezentate de agen țiile de pres ă, radio și
televiziune de știri, presa scris ă, canalele de știri non stop. În timp, aceste elemente s-au integr at
în interiorul unui singur element în interiorul c ăruia devine tot mai greu s ă se diferen țieze
elementele culturii de mas ă, ale comunica țiilor și ale știrilor.
Marshall McLuhan men ționa ideea satului global al omenirii 21 ca o form ă de societate
spre care ne îndrept ăm prin intermediul tipurilor moderne de comunicare, specifice erei
electronice. Societ ățile moderne sunt sub impactul efectului mass-media electronice care extind
puterea lor asupra întregii planete.
Societatea uman ă a suferit unele modific ări, globalizarea mass-media având un impact
global asupra abord ărilor teoretice. Comunicarea este o parte a ac țiunii și a reflec ției la fel cum
banul este parte a economiei 22 . Din aceast ă perspectiv ă, consider ăm activitatea comunic ării de
mas ă în procesul de globalizare, precum activitatea bur selor financiare în pia ță . Globalizarea
mass-media nu este un fenomen recent, conform p ărerii autorilor Dwayne Winseck și Robert

20 Ramonet Ignacio, Set the Media Free , in “Le Monde diplomatique”, nr. 10, Oct. 2003, di sponibil la
http://mondediplo.com/2003/10/ (accessed on 12 nd of August, 2011).
21 Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, Editura Nemira, Bucure ști, 1997, p. 16.
22 Zemor, Pierre, Comunicarea public ă, Editura Institutul European, Ia și, 2003, p. 26.

14 Pike 23 . Fenomenul s-a declan șat la începutul anului 1850, atunci când sistemul d e telegraf s-a
extins foarte mult fiind legat la o re țea mondial ă de comunica ții prin cablu. Stadiile incipiente ale
globaliz ării au fost sinonime cu imperialismul, datorit ă utiliz ării comunica țiilor de c ătre na țiunile
occidentale, în scopul expansiunii imperiilor lor.
Globalizarea media este definit ă ca fenomenul extins al activit ății unei companii
multina ționale de investi ții în domeniul comunic ării de mas ă, care rezult ă dintr-o oligarhie
global ă de companii ce de țin o varietate de produse mass-media și tehnologii de distribu ție,
precum: televiziune, radio, film, muzic ă, telecomunica ții, cablu, ziare, reviste, edituri, furnizori
de internet și alte forme de servicii ata șate la mass-media digitale.

1.3. Efectele globaliz ării asupra comunic ării mediatice

În lumea modern ă, mass-media furnizeaz ă un meniu cultural pentru milioane de indivizi
participând activ la formarea experien ței culturale a acestora. Contemporaneitatea este ma rtor ă la
modelarea culturii de mas ă și a culturii mass-media, din cauza impactului cultu ral al mass-media,
ca un sistem complex ce cuprinde modalit ăți specifice de comunicare social ă, anumite limbi, noi
tipuri culturale. Prin urmare, în procesul de globa lizare, mass-media nu este doar un vehicul de
cultur ă, dar, de asemenea, un agent de socializare și un produc ător de o nou ă cultur ă.
Extinderea și multiplicarea efectelor sociale ale unor evenimen te speciale care au loc într-
o anumit ă zon ă a lumii, la nivel mondial, au ca principal protago nist mass-media. Astfel,
comunicarea mediatic ă devine cel mai puternic și cel mai mare factor de multiplicare a efectelor
unor evenimente.
Globalizarea mass-media are la baz ă activit ăți de producere a informa ție și de distribu ție
a acesteia. Este cunoscut faptul c ă produc ția de informa ții se dubleaz ă la fiecare opt ani. În plus,
informa țiile sunt produse într-un ritm care este de patru o ri mai mare decât consumul de
informa ții 24 . Globalizarea mass-media prin abunden ța tot mai mare de produc ție a textului mass-
media are efecte diferite, care sunt investigate de c ătre cercet ători de comunicare; este un
domeniu vast care include televiziune, radio, film, muzic ă, internet și alte forme de con ținut
media digital.
Efectele benefice ale mass-media în procesul de con struire a unei realit ăți virtuale pot
include: senza ția de protec ție, cre șterea solidarit ății umane și a for ței sociale, refacerea re țelelor
sociale și a comunit ății sau a spa țiul public, sentimente de mare intensitate, consoli darea
memoriei colective, actualizarea periodic ă de amintiri a societ ății, acceptarea schimb ării,
educa ția estetic ă, de sensibilizare a consumatorilor în procesul dec izional, etc. Pe autostr ăzile
informa ției, suntem pentru prima dat ă în istorie confrunta ți cu o economie care se concentreaz ă

23 Dwayne Winseck, Robert Pike, Communication and Empire: Media, Markets, and Globa lization , 1860-1930 ,
Duke University Press, Durnham, N.C ., 2007, p. 429 .

24 Joseph Dominick, The dynamics of mass communication: Media in the di gital age. 7th Ed., McGraw Hill, Boston
2002, p. 513.

15 pe o sursa care nu numai c ă nu se epuizeaz ă, dar mai mult: ea cre ște 25 . În societatea
postindustrial ă, informa ția este un factor de putere – cunoa șterea este putere.
Globalizarea mass-media contribuie la produc ția și la distribu ția de informa ții, mai ales c ă
informa ția este produs ă într-un ritm de patru ori mai mare decât ritmul în care este consumat ă.
Informa ția, în acest context include produc ții de televiziune sau radio, filme, muzic ă, internet și
media digital ă.
Politicile de pia ță liber ă au creat un mediu corespunz ător pentru investi țiile str ăine în
mass-media; Organiza ția Mondial ă a Comer țului atenteaz ă la cultura local ă prin încurajarea
investi țiilor str ăine în mass-media locale, în special în ță rile în curs de dezvoltare, ca o form ă de
protec ționism cultural. Robert McChesney 26 consider ă c ă efectul de r ăspândire a corpora țiilor
multina ționale din domeniul mass-media duce la imperialism cultural, la pierderea identit ății
culturale locale. Ca o concluzie, autorul crede c ă „la nivel mondial sistemul comunicare de mas ă
comercial ă este radical în sensul c ă nu va respecta nici o tradi ție sau obiceiuri, dac ă stau în calea
profitului” 27 . În opinia sa, acesta este un efect negativ al glo baliz ării mass-media. Un alt autor
care critic ă efectele globaliz ării asupra mass-media este Benjamin Compaine care î n articolul s ău
„Global Media” 28 , compar ă fuziunea companiilor interna ționale din domeniul media cu
reamenajarea unui mobilier, deoarece aceste societ ăți sunt vândute și revândute în moduri
repetate.
Marketingul privit ca o denaturare a logicii natura le a esteticii culturale în produc ția
industrial ă, a dus la distrugerea culturii autentice, potrivit lui Roger Silverstone. Prin simboluri,
produc țiile simbolice devin reale, ceea ce este considerat ă ca fiind marf ă pur ă. Cercet ătorul crede
că manipularea se realizeaz ă prin integrarea într-un sistem unificat a tuturor produc țiilor, de la
muzic ă la filme și televiziune și plierea lor structural ă, astfel încât toate produc țiile devin
echivalente și egale, rezultând într-un fenomen socio-cultural d e omogenizare. Autorul observ ă
că globalizarea produc ției, distribu ția și consumul de mass-media au efectul paradoxal al
fragment ării sociale, culturale și de identitate 29 .
Ignacio Ramonet 30 face o paralel ă foarte interesant ă între industria alimentar ă și industria
de informa ții. O perioad ă lung ă de timp produsele alimentare au fost și r ămân în continuare, în
multe p ărți ale lumii, un bun în cantit ăți limitate. Dar atunci când zonele rurale au începu t s ă
produc ă în abunden ță , în special în Europa de Vest și în America de Nord, datorit ă revolu ției

25 J,. J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G. W. Noomen, Știin ța comunic ării , Editura Humanitas, Bucure ști, 2004, p.
59.
26 Robert McChesney The New Global Media , Living in the information age: A new media reader , Wadsworth
Thomson Learning, Belmont, 2005, p. 93.
27 Ibidem, p. 95.
28 Bejamin Compaine, A Few Big Companies Are Taking over the World’s Med ia , in Review Foreign Policy , no. 1,
Nov. 2002, p.16.
http://compaine.bcompany.com/articles/globalmedia. html, (accessed on 23 nd of August, 2011).
29 Roger Silverstone, Why Study the Media , Sage Publications, London, 1999, p. 96.
30 Ignacio Ramonet, Set the Media Free , in Le Monde diplomatique , nr. 10, oct. 2003,
http://mondediplo.com/2003/10/ (accessed on 14 th of August, 2011).

16 industriale în domeniul agricol, am început s ă realiz ăm c ă multe dintre produsele alimentare sunt
contaminate, otr ăvite cu pesticide, care au adus boli, infec ții, cancer și alte probleme de s ănătate.
În opinia autorului, aceea și situa ție exist ă și în procesul de globalizare în ceea ce prive ște mass-
media: știrile au fost odat ă un bun in cantitate limitat ă îns ă ast ăzi, mai ales în ță rile democratice,
știrile și informa țiile ne bombardeaz ă din toate direc țiile, de-a dreptul ne sufoca. Filozoful grec
Empedocle a afirmat c ă lumea e compus ă din patru elemente: aer, ap ă, p ământ și foc; în lumea
noastr ă globalizat ă, informa ția a devenit atât de abundent ă, c ă poate fi considerat ă un al cincilea
element.
Informa țiile și globalizarea, amestecate, influen țeaz ă știrile și modul în care sunt primite
de c ătre public. Cercet ătorii care critic ă efectele globaliz ării consider ă știrile ca fiind otr ăvitoare,
poluante pentru creierul nostru, manipulatoare, avâ nd scopul de a ne inocula, în calitate de
consumatori media, idei în subcon știent care nu sunt ale noastre. Din acest motiv, ce rcet ătorii
consider ă c ă este absolut necesar s ă se stabileasc ă o ecologie a știrilor, o sortare a știrilor reale
de minciuni, pentru a decontamina știrile pe care le primim. A șa cum putem cump ăra alimente
ecologice, deci mai pu țin contaminate, avem nevoie și de știri biologice 31 . Aceea și autori insist ă
asupra faptului c ă receptorii știrilor ar trebui s ă solicite, la nivel mondial, proprietarilor
corpora țiilor mass-media, s ă arate respect pentru adev ăr, pentru c ă știrile au legitimate doar
atunci când sunt angajate într-o c ăutare a adev ărului.
Una dintre cele mai vechi teorii mass-media împotri va globaliz ării este imperialismul
cultural. Aceast ă teorie este studiat ă de c ătre John Tomlinson care vede imperialismul cultural ca
o critic ă, ca un argument împotriva tendin țelor dominative de dezvoltare la nivel global 32 . Școala
de la Frankfurt, ca o metodologie important ă în studiul comunic ării de mas ă, este recunoscut ă
pentru tradi țiile sale marxiste, pentru critica dur ă a capitalismului și a democra ției liberale 33 în
interiorul studiului globaliz ării mass-media.
Din punctul nostru de vedere, opiniile contradictor ii cu privire la efectele procesului de
globalizare referitoare la mass-media încep de la p rimele trei func ții importante ale comunic ării
de mas ă: de a informa, de a modela opinia public ă și func ția comercial ă. Noi credem c ă exist ă
dou ă categorii de opinii: prima este categoria de cerce t ători care consider ă globalizarea ca pe un
proces eficient și cu rol de dezvoltare eficient ă a mass-media, datorit ă beneficiilor fluxului de
informa ții care permite publicului s ă stabileasc ă opinii și judec ăți de valoare. Prin urmare,
primele dou ă func ții ale mass-media au determinat acest curent de opi nie, bazat fiind pe nevoile
publicului de a fi informat, de a avea r ăspunsuri la întreb ările: cine, ce, unde, când, cum (în ceea
ce prive ște prima func ție) și de ce (în ceea ce prive ște a doua func ție). A treia func ție a mass-
media stabile ște un alt curent de opinie, acela al cercet ătorilor care se declar ă împotriva
procesului de globalizare a mass-media, din cauza a spectului comercial, cu valen țe în domeniile
economic, financiar.

31 Ignacio Ramonet, State-sponsored lies , in Le Monde diplomatique , July 2003, English edition,
http://mondediplo.com/2003/07/ (accesat la data de 14 August 2011).
32 John Tomlinson, Globalization and Culture, University of Chicago, Chicago, 1999, p. 229.
33 Ibidem, p. 212.

17 1.4. Globalizarea mass-media și extinderea re țelelor mediatice

Globalizarea mass-media înseamn ă, printre altele, și globalizarea companiilor de
comunicare-informare. În contextul globaliz ării, acestea sunt preocupate de cre șterea economic ă,
ceea ce înseamn ă c ă trebuie s ă dezvolte rela ții cu celelalte puteri în stat. Prin urmare, ele nu mai
pot invoca faptul c ă ac ționeaz ă ca a patra putere în stat, într-un scop civic și respectând
angajamentul de a denun ța abuzurile asupra drepturilor omului. Acestea nu m ai sunt interesate în
a corecta defec țiunile democra ției și pentru crearea unui sistem politic mai bun; nu ma i sunt
interesate s ă fie a patra putere în stat și mult mai pu țin s ă ac ționeze ca o putere compensatorie;
chiar și atunci când mass-media ac ționeaz ă ca a patra putere în stat, aceast ă putere este doar
adjunct ă a puterilor politice și economice și func ționeaz ă ca o putere suplimentar ă – puterea
mass-media cu scopul de a influen ța publicul, și nu în mod pozitiv.
Este posibil acest scenariu? În mare parte acesta e ste aprobat de cercet ători împotriva
procesului de globalizare, dar, ca orice alt ă teorie, are sensul ei propriu de adev ăr. Noi
consider ăm c ă acest punct de vedere este cel mai mult analizat d in perspectiva func ției
comerciale a mass-media. Dar, de asemenea, este obl igatoriu de luat în considerare primele dou ă
func ții importante ale comunic ării de mas ă: informarea și formarea opiniei publice.
În ultimele decenii, au existat urm ătoarele tendin țe34 în procesul de globalizare a culturii
mass-media: proliferarea haotic ă a comunic ării mediatice, care are ca rezultat atât informarea ,
dar și dezinformarea, falsificarea realit ății – manipulatori de informa ții, hibridizare a culturii
umane globale și de pervertire a eroului mesianic în obiect de eco nomisire; transformarea
ideologiei structurii mass-media ce conduce la o ma șin ărie captiv ă în cultura mass-media 35 ;
uniformitatea/trivializarea, înstr ăinarea individual ă în fa ța nevoii de consum media, de
mediocritate, de înstr ăinare cultural ă. Globalizarea mass-media s-a accentuat pe parcursu l anilor
`80 atunci când s-au pus bazele unei politici de de reglementare a mass-media în multe na țiuni în
curs de dezvoltare, împreun ă cu o mare deschidere c ătre investi țiile private.
Prin urmare, corpora țiile interna ționale furnizeaz ă programe pentru consumul na țional,
dar scopurile lor sunt de a fi distribuite la nivel interna țional. Robert McChesney (istoric mass-
media și economist politic), într-un articol binecunoscut de c ătre speciali știi din cest domeniu 36 a
criticat, din mai multe puncte de vedere, corpora țiile multina ționale.
În primul rând, faptul c ă pia ța mass-media, la nivel mondial, este dominat ă de opt
corpora ții multina ționale.
În al doilea rând corpora țiile multina ționale sunt caracterizate din ce în ce mai mult de o
dezvoltare crescând ă pe orizontal ă, ceea ce înseamn ă c ă aceste societ ăți au capacitatea de a crea

34 Adrian Dinu Rachieru, Globalizare și cultur ă media, Editura Institutul European, Ia și, 2003, p. 6.
35 Doina Dasc ălu, Mesianismul publicitar , în Anale – Seria Jurnalistic ă, în Vol. XII, Universitatea “Tibiscus”,
Editura Augusta, 2007, p. 83.
36 Robert McChesney, The Political Economy of Media: Enduring Issues, Em erging Dilemma, Monthly Review
Press, New York, 2008, p. 13.

18 firme proprii specifice presei scrise sau re țele de radiodifuziune și sunt capabile de a distribui
produsul propriu.
În al treilea rând, nereglementarea interna țional ă și politicile de pia ță liber ă au creat un
climat care a fost propice pentru investi țiile corporatiste în mass-media. McChesney a observ at
tendin ța de a se forma protec ționismul cultural în na țiunile în curs de dezvoltare. În vara anului
1998 mini ștrii culturii a dou ăzeci de na țiuni printre care Brazilia, Mexic, Suedia, Italia s i Coasta
de Filde ș, s-au întâlnit la Ottawa, pentru a discuta modul î n care acestea ar putea „construi câteva
reguli de baz ă” pentru a proteja specificul lor cultural în fa ța expansiunii de la Hollywood.
Globalizarea informa țional ă î și asum ă jocul de putere global ă. Standardele globaliz ării,
inclusiv suportul de comunicare ca un element al „s atului global” și aspecte privind liberalismul
politic 37 nu contrazic principiile suveranit ății de stat, independen ței și teritorialit ății. Efectele sunt
de natur ă economic ă, financiar ă asupra statului. De aceea, în acest context, mass- media este o
parte a procesului de globalizare. Mai mult, noi co nsider ăm c ă este un actor important, cu o mare
influen ță , uneori aceast ă influen ță fiind capabil ă de a schimba procesul de luare a deciziilor. Atât
adep ții, cât și criticii procesului de globalizarea a mass-media sunt de acord c ă exist ă o
concuren ță acerb ă între companiile care au ca obiect de activitate p rodusele specifice mass-
media, fie acestea companii regionale sau corpora ții multina ționale.
Puterea politic ă și economic ă a corpora țiilor transna ționale la nivel global este înso țit ă de
for ța ideologic ă de e defini realitatea cultural ă global ă. În acest context, trusturile de pres ă
transna ționale sunt integrate profund în sistemul lumii cap italiste. Trusturile de pres ă
transna ționale au un rol func țional important în expansiunea acestui sistem. Baza o constituie
mesajul și imagistica prin care ofer ă credin țe și perspective, pentru a impune ata șamente
publicului fa ță de structura sistemului. Consider ăm c ă asist ăm la un proces de concentrare și de
integrare a propriet ății și controlului sistemelor mass-media globale în mâin ile a câtorva
corpora ții transna ționale importante.

Concluzii
În contextul procesului de globalizare, companiile media au acumulat o semnificativ ă
putere economic ă și ideologic ă, astfel încât acum sunt juc ători importan ți. Comunicarea include
tehnologia informa ției, electronic ă și a telecomunica țiilor; din acest motiv, sunt într-o continu ă
cre ștere în ceea ce prive ște achizi ționarea de noi companii. De asemenea, creeaz ă presiune
asupra guvernelor pentru a elimina legile care au f ost concepute pentru a limita concentrarea și
prevenirea cre ării de monopoluri și duopolurilor.
Cu alte cuvinte, atunci când aspectul financiar int ervine într-un scenariu, toate
coordonatele sunt în schimbare. În opinia noastr ă, impactul mass-media nu mai este unul specific
celei de a patra putere, pentru c ă aspectele financiare o subjug ă în fa ța primelor trei puteri, care îi
pot asiguras dezvoltarea și extinderea.
Mass-media si liberalizarea economic ă sunt acum strâns conectate. De aceea, noi credem

37 Adrian Dinu Rachieru, Globalizare și cultur ă media , Editura Institutul European, Ia și, 2003, p. 6.

19 că este important s ă se analizeze modul în care publicul din întreaga l ume ar putea impune o
importan ță mai mare eticii mass-media și un angajament fa ță de adev ăr, respect pentru codurile
etice în a șa fel încât jurnali știi s ă î și desf ăș oare activitate conform con știin ței lor, și nu conform
cerin țelor organiza țiilor media, a companiilor sau a editorilor.
În dezvoltarea comunic ării interna ționale din ultimele dou ă decenii, momentul cel mai
important poate fi considerat cre șterea concentra ției de proprietari de companii care au ca obiect
activitatea de mass-media, în interiorul și în afara frontierelor na ționale. Tendin ța la nivel
mondial de dereglementare și de privatizare a sectorului mass-media a facilita t acest proces.
Exist ă dou ă implica ții importante pentru modul în care știrile influen țeaz ă via ța noastr ă,
tocmai din cauza concentra ției de proprietari de companii care au ca obiect ac tivitatea de mass-
media. În primul rând, comercializarea de știri într-un cadru anumit de standardizare: estetic ,
tehnic și profesional la nivel global, iar în al doilea rân d, cre șterea de produse media cu con ținut
„soft”, ca urmare a alian țelor dintre „mogulii media” și for țele politice. Aceste dou ă influen țe
sunt p ărți ale procesului de globalizare a mass-media.

20 CAPITOLUL 2

RISCURI LA ADRESA SECURIT ĂȚ II INDUSE DE
DEZVOLTAREA RE ȚELELOR MEDIATICE

Din punctul de vedere al securit ății, comunicarea de mas ă ne intereseaz ă, cu prec ădere,
prin prisma consecin țelor sale culturale în valori care exprim ă în variante noi mai vechile teorii
ale societ ății de mas ă. Acestea transfer ă asupra culturii mediatice sensuri inspirate de no țiunea de
societate de mas ă. Este important acest aspect deoarece efectele com unic ării de mas ă sunt
directe, asupra destinatarilor mesajului, a șadar asupra receptorului. Este un delicat element
pentru c ă, în acest caz, receptorul face parte din dou ă medii diferite: cel civil și cel militar,
fiecare fiind caracterizat de particularit ăți proprii. Actorii comunic ării de mas ă – emi ță torii și
receptorii – sunt colectivit ăți, mai curând, decât indivizi, comportamentul acest ora având o
natur ă colectiv ă; a șadar, comunicarea de mas ă este complex ă și are dimensiuni mari prin unirea
grupurilor organizate ale produc ătorilor de mesaje cu audien țele private drept colectivit ăți, chiar
dac ă membrii acestora nu se concep ca atare. Mass-media sunt destinate reproducerii de mas ă și
comunic ării cu o mas ă de oameni 38 .
Lansat ă în anii `60, de c ătre Marshall McLuhan, expresia „sat global” las ă s ă se întrevad ă
un schimb vast de informa ții, un transfer global de cuno știn țe. Acest nivel de comunicare a
cunoscut o cre ștere spectaculoas ă în ultimii ani. În acest caz, emi ță torul se adreseaz ă, f ără
deosebire, oricui, prin intermediul unui canal la c are, fiecare instan ță receptoare are
necondiționat acces, cel pu țin în m ăsura în care accesul depinde de emi ță tor. În toate sferele de
activitate – militar ă, cultural ă, politic ă, economic ă, se poate observa cre șterea dependen ței fa ță
de mass-media, informa ția fiind o pia ță din ce în ce mai mondializat ă, unde importan ța
tradi țional ă a frontierelor se face pe zi ce trece tot mai pu țin sim țit ă.

2.1. Vulnerabilizarea securit ății prin re țelele mediatice
în era informa țional ă

În demersul nostru de a caracteriza re țeaua mediatic ă pornim de la prezentarea procesului
de comunicare în cadrul comunic ării de mas ă. Comunicarea de mas ă presupune existen ța unor
anumite elemente speciale cu func ții specifice 39 : sursa transform ă o informa ție în mesaj prin
alegerea semnelor și a simbolurilor, precum și codificarea acestora; emi ță torul transform ă
mesajul în semnale, adic ă într-o informa ție care poate s ă fie transmis ă, precum impulsurile
electrice; canalul asigur ă transportul informa ției, a semnalului, prin aer, cablu, fir; receptorul
transform ă informa ția, semnalul în mesaj; destinatarul preia mesajul și îl decodific ă, adic ă îi
recepteaz ă semnifica ția. Dorim a preciza o component ă care are direct ă leg ătur ă cu interferen ța

38 Dennis McQuail, Comunicarea, Editura Institutul European, Ia și, 1999, p. 173.
39 John Fiske, Introducere în știin țele comunic ării , Editura Polirom, Ia și, 2003, p. 23.

21 dintre re țeaua mediatic ă și r ăzboiul informa țional: bruiajul în comunicare ce diminueaz ă
transmisia și decodificarea.
Multiplicarea, diversificarea și expansiunea masiv ă a mijloacelor de comunicare în mas ă,
precum și a suporturilor tehnice, pornind de la marile mass -media tradi ționale: presa scris ă, presa
audio-vizual ă și ajungând la noile media de comunicare bazate pe c onvergen ța dintre
telecomunica ții, informatic ă și televiziune sunt bazele logistice ale re țelei mediatice.
Convergen ța telecomunica țiilor, a informaticii și a televiziunii este premisa unui sistem de
comunicare mediatizat ă, a unei re țele mediatice, în care se îngem ăneaz ă cele dou ă forme
principale ale comunic ării mediate: cea care intermediaz ă schimburile de informa ții și mesaje
între locutori individuali și cea propriu-zis ă de mas ă care este destinat ă unui auditoriu plural 40 .
În abordarea termenului de re țea mediatic ă facem trimitere și la no țiunea de pia ță în
analiza câmpului mediatic, deoarece, în realitate, media sunt și ac ționeaz ă ca ni ște întreprinderi,
“industrii culturale” 41 , care sunt supuse jocului pie ței și concuren ței, care genereaz ă mi șcări de
restructurare, alian țe, constituirea de grupuri de pres ă și societ ăți mediatice multina ționale,
numite re țele mediatice, care reunesc pres ă, edituri, televiziuni, furnizori de acces la inter net, de
exemplu concernul european Bertelsman sau AO-Time-W arner în Statele Unite ale Americii, pe
care îi caracteriz ăm ca fiind colo și mediatici, adev ărate re țele mediatice. Industrializarea
crescând ă a acestui sector economic se traduce printr-un fen omen de merchandising al
comunic ării mediatice, ceea ce relev ă supunerea crescând ă fa ță de natura logicii comerciale de
pia ță a acestui domeniu.
Vizibilitatea mediatic ă, redat ă de re țelele mediatice, reprezint ă atât un atu, dar și un risc
pentru imaginea, credibilitatea și pentru legitimitatea unei entit ăți. Noul și distinctul tip de
fragilitate 42 este compus din patru categorii de elemente care s unt generate de vizibilitatea
mediatic ă, dintre care amintim scurgerea de informa ții, care ne intereseaz ă în contextul
demersului nostru, mai ales c ă ascunderea sau interzicerea anumitor informa ții poate fi
interpretat ă de c ătre media. Presa î și face o datorie de onoare în a asigura publicului accesul la
informa ția de ținut ă de mediul militar, atâta timp cât nu sunt afectate interesele de securitate
na țional ă; adeseori secretiz ările mascheaz ă informa ții care pot fi compromi ță toare. Mass-media
joac ă un rol important în demascarea celor care manipule az ă, ascund, lanseaz ă informa ții; dar, în
acela și timp, mass-media are tendin ța de a exagera și de a manipula. Din acest motiv, consider ăm
că ac țiunile media trebuie s ă fie caracterizate cu un grad cât mai mare de obiec tivitate, la fel cum
ar trebui s ă procedeze și persoanele care activeaz ă în acest domeniu. Libertatea, în general, și
libertatea presei, în particular, constituie, a șa cum am observat, o ispit ă care îi poate face pe unii
să dep ăș easc ă limitele exerci țiului corect ale acesteia. Libertatea presei, în țeleas ă uneori ca
dreptul de a scrie orice și despre oricine, poate duce la abordarea unor subi ecte cu caracter
imoral, mergând pân ă la pornografie și, de asemenea, la publicarea unor materiale (artic ole,

40 Ioan Dr ăgan, Comunicarea. Paradigme și teorii . Vol. I, Editura Rao, Bucure ști, 2007, p. 286.
41 Guy Lochard, Henri Bozer, Comunicarea mediatic ă, Editura Institutul European, Ia și, 1998, p. 43.
42 John Thompson, Media și modernitatea, Editura Antet, Bucure ști, p. 136.

22 comentarii) în care unele persoane s ă fie împro șcate cu noroi, într-un mod lipsit de scrupule și
folosind un limbaj indecent sau vulgar 43 .
Sunt men ționate în literatura de specialitate limite ale pr ocesului jurnalistic, cele ale
colect ării informa ției și acelea impuse de valorile celor care controleaz ă presa, de cultura
redac țional ă și de gusturile cititorilor. Consider ăm c ă limitele viabile sunt cele impuse de
jurnalistul însu și. Atâta timp cât acesta tinde c ătre profesionalism în gazet ărie, riscurile care ar
putea interveni, nu i se vor p ărea ni ște tenta ții. Aspira ția c ătre profesionalism, dublat ă de o
con știin ță curat ă, constituie dou ă elemente care, din punctul nostru de vedere, sunt esen țiale în
definirea unui bun jurnalist 44 . Am apelat la aceast ă perspectiv ă pentru a eviden ția faptul c ă
obiectivitatea poate reprezenta elementul cheie în definirea unei re țele media profesionist ă, care
să dea dovad ă de acurate țe în prezentarea produselor specifice.
Din punctul nostru de vedere, globalizarea comunic ării de mas ă poate avea efecte
negative asupra st ării de securitate. Presa are posibilitatea de a cun oa ște vulnerabilit ățile unui
sistem și este în pozi ția din care poate jongla cu acestea. Cunoa șterea vulnerabilit ăților unui
sistem presupune în primul rând cunoa șterea foarte bine a acelui sistem Unul dintre scopu ri este
acela de a prezenta cu „subiecte tari” în fa ța publicului. Consider ăm c ă principalul risc la care
sunt expuse institu țiile de securitate în rela ția cu media const ă în dorin ța presei de a afla
„altceva” decât ceea ce este „la vedere”. Vulnerabi lit ățile din interiorul unei organiza ții de
securitate dau posibilitatea presei de a le folosi și de a le prezenta publicului larg, ca pe ni ște
aspecte negative.
Vulnerabilit ățile induse de re țelele mediatice în sfera securit ății pot fi observate atât pe
timp de pace, cât și pe timp de criz ă sau de conflict. Cu atât mai mult în situa ția din urm ă,
difuzarea unor informa ții eronate de c ătre pres ă, prezentarea, a șadar, a unei realit ăți trunchiate,
poate afecta modul în care o organiza ție de securitate este perceput ă. Un exemplu elocvent în
acest sens este r ăzboiul din Kosovo unde activitatea mediilor europen e au declan șat o inflamare
mediatic ă interna țional ă.
Dorin ța presei de a ob ține informa ții din interiorul organiza țiilor de securitate este
sus ținut ă de evolu ția tehnologic ă în domeniul mijloacelor de comunicare în mas ă. Aceasta,
printre altele, permite transmiterea în timp real a informa țiilor. Progresul informaticii care a adus
revolu ția din domeniul militar este acela și care a ajuns s ă influen țeze toate func țiile comunic ării
de mas ă și s ă influen țeze amploarea pe care o ia culegerea electronic ă de date. Exemplul de
pionierat, elocvent în acest sens este r ăzboiul din Golf (1991), care a constituit primul co nflict
major transmis live de marile re țele de televiziune. Mass-media dispun de sateli ți proprii pentru
emisie-recep ție video. Publicul are tendin ța accept ării imaginilor transmise de media ca pe
dovezi de net ăgăduit.

43 Corneliu Turianu, Doru Pavel, Calomnia prin pres ă, Casa de editur ă și pres ă ” Șansa”, Bucure ști, 1996, p. 14.
44 Nicoleta Anne-Marie Munteanu, Exigen țe ale libert ății de exprimare prin mass-media, Editura Burg, Sibiu, 2009,
p. 137.

23 Pe plan mediatic viteza inform ării și deteriorarea calit ății acesteia datorit ă acceler ării
evenimentelor, precum și modul de a le trata, sunt caracteristici importan te ale activit ății re țelelor
mediatice, în momente de criz ă. Inclus ă în strategia general ă a statului, comunicarea devine mod
de ac țiune chiar de la începutul unor opera ții de for ță , ar ătând voin ța de a ac ționa a emi ță torului.
În contemporaneitate, este posibil ca presa s ă ajung ă prima la un eveniment care presupune
prezen ța unor institu ții cu activit ăți în domeniul securit ății. În acest caz, presa e preg ătit ă în orice
moment s ă imortalizeze atât succesele, cât și e șecurile.
Suntem tenta ți s ă afirm ăm c ă vulnerabilit ățile pe care le pot induce re țelele mediatice
securit ății au la baz ă „vinov ăția” presei, prin prisma exercit ării defectuoase a meseriei de
jurnalist. Afirma ția nu este în totalitate adev ărat ă. Sunt cazuri în care, din cauza lipsei de
transparen ță a unor institu ții care î și desf ăș oar ă activitatea în domeniul securit ății, s-a creat o
imagine defectuoas ă, care a determinat presa s ă ac ționeze în for ță . Consider ăm c ă este un risc al
abord ării aspectelor legate de securitate de c ătre jurnali ști care nu sunt specializa ți în acest
domeniu. Dar, mass-media, înainte de toate sunt int eresate de imaginea instantanee care devine
realitatea zile. În media, imaginile primeaz ă. Incidentul individual este subliniat, iar situa ția
general ă est minimalizat ă. Contextul sufer ă, existând o mic ă preocupare pentru dinamica
fundamental ă a rezultatelor. Ori, în chestiunile legate de secu ritate, contextul este deosebit de
important și trebuie prezentat în pres ă de jurnali ști specializa ți.
Opiniem c ă, pentru democra ție, lipsa de putere a presei este un risc și nu puterea presei.
Sc ăderea for ței presei conduce la debalansarea întregului sistem liber dintr-o țar ă, deoarece baza
democra ției este convingerea c ă cet ățenii bine informa ți se pot guverna singuri, condu și de
ra țiune 45 .

2.2. Terorismul și re țelele mediatice: mecanismul influen ței
actelor de terorism asupra audien ței

Fa ță de mass-media, interesul este atât de ridicat, înc ât unele grup ări teroriste au ajuns s ă
invite jurnali ști la locurile unde preg ătesc atentate sau s ă solicite s ă fie intervieva ți în timpul
lu ării de ostatici, negociind eliberarea treptat ă a acestora, pentru spa țiu de anten ă.
Istoria presei sau istoria unui anumit gen jurnalis tic s-au bazat, începând cu secolul al
XIX-lea, pe reproducerea spectacularului, a ilegalu lui și a faptului divers violent. Televiziunea a
amplificat aceast ă tendin ță, exploatând imagini șocante, teatralizând, impunând consumul de
actualitate pus ă în scen ă, de evenimente catastrofice si realitate la distan ță. Informa ția este
produs ă și func ționeaz ă ca anima ție emo țional ă a vie ții cotidiene, ca show pe jum ătate recreativ,
pe jum ătate angoasant. „Ast ăzi, informa ția televizat ă este în mod esen țial un divertisment, un
spectacol, ce se hr ăne ște în principal cu sânge, violen ță și moarte. Și, cu atât mai puternic, se
dezl ănțuie concuren ța între canale, care îi oblig ă pe jurnali ști să caute cu orice pre ț senza ționalul,
să doreasc ă s ă fie primii în teren și s ă trimit ă imediat imagini tari (…). Televiziunea impune

45 Al Gore, Asaltul asupra ra țiunii, Editura Rao Books, Bucure ști, 2008.

24 ritmul acesta frenetic, nebun și presei scrise, constrâns ă s ă supraliciteze cu riscul c ă se angajeaz ă
pe acelea și c ăi gre șite” 46 .
Gustul pentru senza țional al media determin ă devieri de la ținta normativ ă a actului
jurnalistic, descris ă în codurile deontologice ale profesiei. În c ăutarea elementelor spectaculare,
selec ția și ierarhizarea informa țiilor pun pe primul plan evenimentele cu înc ărc ătur ă emo țional ă.
La nivelul relat ării jurnalistice, al redact ării textului, emo ția apare din ce în ce mai mult ca
valoare și ca argument supreme. În cazul transmisiunilor în direct, în special, emo ționalul
surclaseaz ă ra țiunea. Astfel, în contextual determinat de abunden ța informa țional ă, emo ția
dobânde ște o valoare de pia ță în dauna modelelor cognitive de referin ță.
Terorismul are drept scop s ă r ăspândeasc ă teama, nu doar la nivelul victimelor, dar și la
cel al comunit ății din care fac parte. Astfel, din punctul de veder e al comunic ării sociale,
terorismul este un act psihologic pus în practic ă pentru a se ob ține, prin intermediul mass-media,
o reac ție cât mai puternic ă din partea audien ței acestora.
Conceptul de audien ță îl presupune, automat, pe cel de public. Publicul este aferent azi,
mai mult ca oricând, mediilor de informare. Rela ția acestora cu terorismul este una special ă, nu
de pu ține ori afirmându-se ca f ără pres ă, nu ar exista terorism. Sociologul francez Jean
Baudrillard afirm ă valabilitatea acestei paradigme: ”(…) este adev ărat c ă terorismul nu exist ă în
sine, ca act politic original, el este ostaticul ma ss-media, la fel cum mass-media reprezint ă
ostaticul lui” 47 . Autorul ajunge la o concluzie șocant ă: ”dac ă nu mai vre ți terorism, va trebui s ă
renun țați și la informa ție” 48 .
Suntem de acord c ă aceast ă afirma ție poate p ărea brutal ă. Dar, în acela și timp, nu trebuie
să uit ăm care este scopul ultim al actului terorist (prin atentate) – nu este uciderea sau mutilarea
unor indivizi, ci propagarea unui curent de opinie public având ca motor frustrarea poten țialelor
victime. Cine se încadreaz ă în ”poten țiale victime”? Hazardul ne-a demonstrat c ă nimeni nu se
poate considera la ad ăpost, în consecin ță ne raport ăm la to ți membrii unei comunit ăți, în termeni
specifici comunic ării de mas ă, ne raport ăm la audien ță.
Dup ă cum au dezv ăluit treptat cercet ările de sociologia comunic ării de mas ă, audien ța nu
poate fi descris ă doar prin particularit ăți masificate (indivizi numero și, dispersa ți par țial,
necunoscu ți unii altora, anonimat, eterogenitate) și nici doar prin particularit ăți tipologice ale
publicului. În sens restrâns, no țiunea de audien ță este definit ă în felul urm ător: ”indivizii sau
grupurile necunoscute c ărora le este adresat ă comunicarea de mas ă”49 , iar în sens extensiv ca:
”to ți membrii societ ăților industriale avansate, pentru care consumul și interac țiunea cu
produsele mediatice constituie o cerin ță de apartenen ță la societatea modern ă”50 . Autorii insist ă
asupra importan ței studierii audien ței ca parte important ă a analizei comunic ării de mas ă.

46 Ignacio Ramonet, Tirania comunic ării, Editura. Doina, Bucure ști, 2000, p. 76 .
47 Jean Baudrullard, Strategiile fatale , Editura Polirom, Ia și, 1996, p. 51.
48 Ibidem, p. 54.
49 John Hartley, Tim O`Sullivan, Danny, Saunders, Mar tin, Montgomery, John, Fiske, Concepte fundamentale din
știin țele comunic ării și studiile culturale , Editura Polirom, Ia și, 2001, p. 46.
50 Idem.

25 Audien ța constituie un ansamblu structurat de indivizi car e recepteaz ă mesajele mass-
media, fiind caracterizat ă de dispersare, practic nelimitat ă spa țial, mai ales pentru mijloacele
audiovizuale, de structurare – în func ție de factori grupa ți, de mediul socio-cultural și de
elemente caracteristice de personalitate 51 .
Televiziunea este ast ăzi un factor cheie al conexiunii și al întrep ătrunderii spa țiului public
cu spa țiul și cu timpul nostru privat. Experien ța vie ții noastre cotidiene se suprapune, în bun ă
măsur ă cu ”experien ța televiziunii” 52 . S ă te ui ți la televizor, s ă discu ți despre televiziune și s ă
cite ști despre ea, reprezint ă activit ăți care au loc or ă de or ă; sunt rezultatul unei aten ții
concentrate sau lipsite de concentrare, con știente sau incon știente.
Televiziunea ne înso țește când ne trezim, când lu ăm micul dejun, când servim o gustare
acas ă sau bem ceva într-un bar. Ne ține de urât când suntem singuri. Ne ajut ă s ă adormim. Ne
ofer ă pl ăcere, ne plictise ște și, câteodat ă. ne provoac ă. Ne d ă ocazia s ă fim sociabili și
solitari.(…) Experien ța noastr ă al ături de televizor este o parte a experien ței noastre în lume” 53 .
Am f ăcut referire la televiziune, ca mijloc de comunicar e în mas ă, deoarece acele câteva
imagini pe care le urm ărim au puterea a o mie de cuvinte. În urma lor r ămân sentimente precum:
mil ă, fric ă, lehamitea fa ță de sistemele politice și nu în ultimul rând, dorin ța de r ăzbunare. Prin
intermediul imaginilor, cultivarea spaimei, submina rea încrederii popula ției civile, spulberarea
senza ției de siguran ță sunt obiective avute în vedere de terori ști.
Terorismul este condi ționat de un lucru – nevoia de publicitate a atentat orului. O mi șcare
terorist ă câ știg ă prestigiu prin simplul fapt c ă mass-media raporteaz ă incidentul, oferindu-l
audien ței ca subiect de analiz ă. Cu atât mai mult în cazurile în care mijloacele d e comunicare în
mas ă supraliciteaz ă semnifica ția incidentului, grupurile teroriste au ” șanse” mai mari s ă capete
credibilitate, deoarece platforma lor politico-ideo logic ă este f ăcut ă public ă, este dezb ătut ă. Nu în
ultimul rând, cauza lor ajunge – și nu în pu ține cazuri, s ă fie asumat ă de diver și indivizi prin
simpla exercitare a dreptului la liber ă exprimare. ”Dac ă publicului i se va vorbi despre terorism,
atunci cauza teroristului va c ăpăta aten ție. Acest lucru nu justific ă afirma ția potrivit c ăreia lipsa
știrilor va însemna lipsa terorismului, îns ă are implica ții asupra modului în care jurnali știi se
raporteaz ă la terorism” 54 .
Prezen ța mass-media poate satisface nevoia de publicitate, dar, în acela și timp, poate
induce o direc ționare clar ă a atacurilor. Țintele devin, astfel, obiectivele cu valoare de sim bol,
cum s-a întâmplat în cazul atentatelor de la 11 sep tembrie 2001 – World Trade Center din New
York reprezenta centrul economiei americane, iar Pe ntagonul, emblema armatei americane.
Aceste ac țiuni au atras constant aten ția presei și, automat, aten ția audien ței interna ționale. Mass-
media reprezint ă, înainte de toate ținta efortului de persuasiune venit din partea grup ărilor
teroriste. ”În efortul de a atrage aten ția publicului, a audien ței, terori știi î și duc la îndeplinire
ac țiunile având drept subiect al strategiei lor îns ăși mass-media; acest calcul strategic este bazat

51 Ioan Dr ăgan, Comunicarea. Paradigme și teorii. Editura Rao, vol. I, Bucure ști, 2007, p. 403.
52 Roger Silverstone, Televiziunea în via ța cotidian ă, Editura Polirom, Ia și, 1999, p. 12.
53 Ibidem, p. 13.
54 BBC, Producers Guidelines, cap. 8, Broadcasting and Terrorism.

26 pe presupunerea c ă accesul la structurile comunic ării de mas ă reprezint ă un atribut al puterii
politice” 55 .
Jurnali știi în șiși recunosc faptul c ă terorismul caut ă în permanen ță s ă transforme mediile de
informare în portavoce ale mesajelor lor; de aceea, atât codurile deontologice ale asocia țiilor
profesionale, dar și regulamentele interne ale diverselor institu ții mediatice avertizeaz ă clar
asupra posibilelor derapaje mediatice, provocate de o necorespunz ătoare tratare a actelor
teroriste. Pentru a în țelege modul în care reflecta aceste documente oblig a țiile jurnalistului fa ță
de sine și fa ță de audien ță, vom aminti câteva dintre principiile enun țate: ”Jurnalistul profesionist
are ca reguli principale scrupulul și grija fa ță de dreptate și adev ăr”. (Carta drepturilor și
îndatoririlor jurnali știlor, Fran ța, 1918, rev. 1938); ”Titlurile trebuie s ă oglindeasc ă întotdeauna
în întregime con ținutul articolelor”: (Codul etic al Sind. SDX, SUA) ; ”Jurnalistul profesionist
public ă o informa ție numai dac ă ea este corect ă, evitând comentariile și rela ționarea f ără suport
precis a faptelor, evitând orice falsificare, disto rsionare ori selectare ce ar duce la o rea
interpretare”. (Codul de comportament profesional a l NUJ, UK); ”Se va rezista tenta ției de a
înfl ăcăra opinia public ă în chestiuni care risc ă s ă învenineze atmosfera social ă”. (Codul
Asocia ției cotidienelor britanice); ”Nu vor fi publicate d eclara ții și fotografii care ofenseaz ă
onoarea, religia, rasa, ori care sunt tributare sen za ționalului n ăscut sau provocator de violen ță”.
(Codul de pres ă al Asocia ției Ziari știlor Germani, 1973); ”Mijloacele de informare vor evita s ă
stimuleze curiozitatea morbid ă asupra detaliilor vicioase sau criminale”.(Codul e tic al Sind.
SDX, SUA).
Într-un mod ideal, prin intermediul acestor princip ii, aplicate consecvent, via ța profesional ă
a jurnalistului, precum și calitatea presei ar fi la cote înalte. Și poate c ă lumea în care tr ăim ar fi o
pic ătur ă mai curat ă. Obiectivi și ra ționali fiind, neraportându-ne la mirajul idealismel or, ajungem
deseori s ă ne întreb ăm câ ți dintre jurnali ști mai respect ă aceste coduri de conduit ă?
”Responsabilitatea înseamn ă, de fapt, un anume grad de trezire care te ajut ă s ă analizezi coerent
cauzele și consecin țele fenomenelor, cu tine cuprins înl ăuntrul lor. Responsabilitatea înseamn ă în
jurnalism, ca și oriunde altundeva, s ă începi și s ă sfâr șești prin a sluji un interes care e mai presus
de al t ău” 56 . Ne permitem s ă complet ăm afirmând c ă jurnalistul sluje ște interesul publicului, al
audien ței.
Din punctul nostru de vedere, aceasta simbioz ă mass-media și terorismul se centreaz ă
asupra a dou ă elemente principale, dorin țe, a șa cum le vom numi în continuare, raportându-ne la
media: prima se refer ă la dorin ța crescând ă a mijloacelor de comunicare în mas ă pentru
senza ționalism și a doua la dorin ța respect ării eticii și deontologiei profesionale. Care dintre cele
dou ă primeaz ă? Care dintre cele dou ă aduce ”audien ță” (referindu-ne la audien ță prin prisma
școlii empirice din sociologia comunic ării de mas ă – metode de evaluare cantitativ ă și calitativ ă
a audien ței mass-media (publicul receptor) și paradigme referitoarea la structurarea audien ței)?

55 Alex Schmid, J. F. De Graaf, Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News Media, CA
Sage, Beverly Hills, 1982, p. 22.
56 Miruna Runcan, Introducere în etica și legisla ția presei, Editura All Educational, Bucure ști, 1998, p.220.

27 Nu acesta este, de fapt, scopul și țelul media prin activitatea ei – de a fi cât mai mu lt urm ărite? și,
în contemporaneitate, nu imaginile violente sunt ce le care capteaz ă aten ția publicului? Și, nu este
actul terorist un furnizor ”profesionist” de astfel de imagini? Și, pe cale de consecin ță nu este
mass-media un doritor de astfel de imagini? Cu atât mai mult cu cât nu sunt nici greu de ob ținut?
Ne referim aici la ”avantaje reciproce”: mass-media are nevoie de audien ță, iar terorismul are
nevoie de publicitate. ”Ucide unul și vei teroriza o mie”, expresie atribuit ă lui Mao Ze Dong,
risc ă s ă capete conota ții tragice într-o er ă a sateli ților și a transmisiunii de date instantanee. Cu
atât mai mult cu cât, a șa cum precizam și mai sus, concuren ța dintre mijloacele de comunicare în
mas ă determin ă o concentrare mult mai mare asupra senza ționalismului, iar actul terorist ofer ă
acest lucru.
Concep ția de mass-media complici ai terori știlor este destul de prezent ă în rândul
sus țin ătorilor ideii de stat puternic, care proclam ă un control strict al discursului media de c ătre
institu țiile abilitate ale statului. În opinia acestora, ma ss-media reprezint ă o adev ărat ă portavoce
pentru actele teroriste, ce poate provoca o contagi ere a fenomenului terorist în tot spa țiul public
și în toate grupurile excluse din dezbaterile politi ce. O poten țial ă cre ștere a violen ței teroriste ar
impune, deci, un control strict asupra discursului media, în scopul de a reduce publicitatea oferit ă
autorilor violen ței. O formulare explicit ă a acestei concep ții se g ăse ște în declara ția fostului
prim-ministru britanic Margaret Thacher, care afirm a: ”terori știi se hr ănesc din publicitatea
mediatic ă” și c ă ar trebui deci, ”s ă fie priva ți de oxigenul mass-media” 57 . Dar, acest lucru nu se
suprapune, din nefericire, peste libertatea de exp rimare, principiu constitu țional? Nu îngr ădesc
aceste opinii libertatea de opinie si dreptul la in formare? Este o întrebare la care r ăspunsurile au
diferite forme, în func ție de destinatarul acestuia. Consider ăm c ă existen ța unor limite ale
libert ății de exprimare și de opinie trebuie s ă existe. Din punctul nostru e vedere acele limite s e
refer ă la informa țiile a c ăror difuzare este de natur ă s ă d ăuneze ap ărării na ționale.
Mass-media a avut, are și va avea nevoie de violen ță, printre altele, pentru a- ți cre ște
vânz ările în rândul audien ței (a cet ățenilor înnebuni ți, înseta ți de informa ție), în timp ce autorii
terorismului ar utiliza mass-media pentru a da ac țiunii lor o legitimitate discursiv ă și pentru a
conferi motiva țiilor lor o înc ărc ătur ă mai mare în spa țiul public. ”În aceast ă interpretare, rela ția
dintre mass-media și terorism se bazeaz ă, deci, pe principiul interesului reciproc (…). P e de o
parte, transgresiunea tabuului violen ței, locul evenimentului, teama, sentimentul de amen in țare și
ira ționalul; pe de alt ă parte, vizibilitatea și, la limit ă, legitimitatea spectacolului pe care o
împrumut ă canalele de comunicare indispensabile societ ăților democratice…” 58 .
Consider ăm c ă ac țiunea terorist ă constrânge presa s ă îi inventeze un loc al s ău, adesea
pus în discu ție, iar modul de abordare al violen ței teroriste constituie cheia în țelegerii raporturilor
dintre mass-media si democra ție. Audien ța, element deosebit de important, este decisiv în
momentul alegerii subiectelor. Opiniem c ă senza ționalismul este aspectul care predomin ă, în

57 ”We must try to starve the terrorist of the oxygen o f publicityu all which they depend” extras din discursul lui
Margaret Thacher, prim-ministru britanic, la Confer in ța American Bar Association, iulie 1985.
58 Wieviorka Michel, Wolton Dominique, Terrorisme a la Une, Gallimard, Paris, 1987, p. 27.

28 detrimentul eticii și deontologiei profesiei de jurnalist. Pe de alt ă parte, dac ă astfel de subiecte
sunt cerute de audien ță și, în acela și timp, aduc audien ță, nu ar trebui prezentate? Care este
modalitatea corect ă de abordare a subiectelor care țin de fenomenul terorist? Cât de mare este
vina presei ca mediatizeaz ă aceste aspecte?
Răspunsurile noastre la aceste întreb ări au ca punct de plecare caracteristica informa ției
transmis ă de pres ă – aceea de informa ție de interes public. Consider ăm c ă raportarea la audien ță
(ca barometru de m ăsurare a publicului în mediul audio-vizual) nu ar t rebui s ă primeze în
detrimentul difuz ării informa țiilor de interes public. Racorda ți la realitate, suntem con știen ți c ă,
pe zi ce trece, acest lucru devine un deziderat, cu prec ădere pentru televiziunile comerciale.
Prezentarea aspectelor legate de fenomenul terorist , consider ăm c ă ar trebui f ăcut ă, în primul
rând, din perspectiva prevenirii. Nu consider ăm c ă este o înc ălcare a libert ății de exprimare
restrângerea, chiar și coercitiv ă, a num ărului materialelor despre fenomenul terorist. Nu do ar la
cantitatea acestora ar trebui s ă se pun ă opreli ști, dar și la felul în care ele sunt editate și regizate.
Opiniem c ă vina mass-media este atât de mare precum este dori n ța mass-media de cititori
și de audien ță . Evolu ția tehnologic ă a f ăcut ca subiectele despre atentatele teroriste s ă fie la un
click distan ță și tot la un click distan ță de transmiterea lor rapid ă în întreaga lume. Culpa mass-
media, din punctul nostru de vedere trebuie cuantif icat ă din perspectiva efectelor pe care îl au
materialele despre fenomenul terorist asupra public ului. De fapt, aceast ă cuantificare ar putea da
un r ăspuns ambelor p ărți: și presei și atentatorului. Doar reac ția la r ăspuns este diferit ă. Cert este
că atentatorul e mul țumit de num ărul mare de persoane asupra c ărora a r ăspândit teroare și fric ă.

2.3. Mass-media: arm ă a terorismului?

În lipsa publicit ății, actele de terorism nu au niciun efect. Mediatiz area constituie un
element intrinsec al ac țiunilor teroriste. Pornind de la aceast ă constatare, precum și luând în
considerare num ărul, într-o continu ă cre ștere, al atacurilor împotriva ță rilor din Occident,
consider ăm c ă mass-media ar trebui s ă vad ă situa ția ca pe un semnal de alarm ă. Terorismul este
o arm ă împotriva min ții; adev ărata țint ă a unei ac țiuni teroriste este moralul și acoperirea media
ajut ă atingerea acestui scop. Televiolen ța59 (violen ța reprezentat ă pe micul ecran) î și exercit ă
presiunea psihologic ă negativ ă asupra telespectatorilor. Ne confrunt ăm cu dou ă categorii de
mesaje: o prim ă categorie transform ă idealul în aspira ții personale, întruchipând cultul
îmbog ățirii, al vie ții luxoase și confortabile; a doua categorie insinueaz ă tacit mijloacele de
atingere a primei categorii, considerat ă fiind ca reprezentând cultul ”for ței brutale, al violen ței,
ca arm ă a individului defavorizat în rela țiile cu semenii, legea și autorit ățile” 60 .
Constat ăm, din p ăcate, o tendin ță tot mai mare a presei, cu prec ădere a celei vizuale de a
prezenta senza ționalismul în detrimentul utilului. În acest contex t, televiolen ța transform ă chiar

59 Anghel Andreescu, (coord.), Terorismul interna țional – flagel al lumii contemporane , Editura MAI, Bucure ști,
2003, p. 45.
60 Idem.

29 și simplele știri despre atentate, asasinate, r ăpiri și sechestr ări de persoane, într-un spectacol
captivant. Institu țiile media sunt con știente de impactul pe care astfel de știri îl exercit ă asupra
publicului. În acest studiu ne referim la institu țiile media independente.
La început de mileniu, terorismul este considerat d e speciali știi în domeniu ca având un
caracter complex, extins la scara întregii planete, prin amploarea și diversitatea formelor sale 61 .
Organiza țiile teroriste urm ăresc maximizarea impactului atacurilor pl ănuite, prin selectarea unor
ținte care vor spori, cu siguran ță , interesul mass-media. Cu cât ținta atacului terorist este
reprezentat ă de un simbol de tipul: Casa Alb ă, Statuia Libert ății sau World Trade Center, cu atât
mesajul terorist destabilizeaz ă opinia public ă, folosindu-se de comunicarea de mas ă. Cre șterea
num ărului atacurilor, cre șterea num ărului de organiza ții și grup ări teroriste de diferite orient ări,
cumulate cu o continu ă cre ștere a interesului mijloacelor de comunicare în mas ă pentru
senza ționalism, ne fac s ă ne întreb ăm în ce m ăsur ă poate fi considerat ă presa ca fiind o arm ă a
terorismului. și cât de con știent se prevaleaz ă de ceea ce numim deontologie și etic ă
profesional ă, pentru a aduce o știre bomb ă.
Terorismul este un fenomen aparte deoarece, de și depinde de secret și de clandestin,
cap ătă semnifica ție doar în m ăsura în care este expus public. În aceea și m ăsur ă, succesul actului
terorist ține de num ărul victimelor sau de distrugerea unui obiectiv viz at; dar, într-o și mai mare
măsur ă, ține de transmiterea amenin ță rii c ătre marele public, asupra publicului de mas ă.
Mass-media vinde un produs, indiferent în care dint re formele ei componente (scris ă sau
audio-vizual ă), produs care are principala menire de a atrage un public cât mai numeros. Acest
lucru înseamn ă, în cazul presei scrise, vânz ări mai bune, iar în cazul presei audio-vizuale
audien țe mai mari. A șadar, cu cât subiectele sunt mai interesante, cu at ât impactul asupra
publicului va fi mai mare: vânz ări mai mari pentru ziare și reviste, cote de audien țe mai bune
pentru posturile de televiziune. Relat ările care au leg ătur ă cu actele de terorism sunt motoare ale
marketingului de pres ă. Prin urmare, mass-media pot fi considerate arme a le terorismului.
Profesionalizarea mesajului mediatic se raporteaz ă și la evolu ția tehnologic ă: ”ziarele,
revistele, filmele, radioul și televiziunea, fiecare capabile s ă transmit ă acela și mesaj, simultan
spre milioane de receptori, au devenit principalele instrumente de masificare în societ ățile
industriale”, afirma Alvin Toffler 62 referindu-se la doilea val. Completând, acela și autor spune c ă
sistemul din al treilea val „î și specializeaz ă produsele imagistice și transmite imagini, idei și
simboluri diferite unor segmente de popula ție, pie țe, categorii de vârst ă și profesiuni, grup ări
etnice sau ca stil de via ță ochite cu grij ă”63 .
Dezbaterile ultimelor decenii au fost marcate de ab ord ările referitoare la rela ția dintre
terorism și mass-media, marcând terorismul în sine ca fenomen . Aceast ă rela ție a fost
caracterizat ă de majoritatea interpret ărilor ca fiind una de complicitate, în sens dublu: terorismul
reac ționeaz ă și folose ște media în acela și mod în care media rela ționeaz ă și utilizeaz ă

61 Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Brandul Al Oaida, mass-media și organiza țiile teroriste , în Terorismul azi, vol.
XI-XIII, an II, (2007), p. 7.
62 Alvin Toffler, Powershift – Puterea în mi șcare , Editura Antet, Bucure ști, 1996, p. 58.
63 Idem.

30 evenimentele teroriste. Intersectarea interesului m ass-media de a publica știri senza ționale, cu cel
al organiza țiilor teroriste, de a oferi știri senza ționale, a condus la dezbateri despre ideea ca
mass-media au devenit un factor esen țial sau o arm ă în promovarea terorii.
Împ ărt ăș im ideea conform c ăreia ”… la baza inform ării societ ății civile se afl ă institu țiile
media, independente, ne șantajate și ne șantajabile din punct de vedere politic, condi ții necesare
pentru accesul liber la informa ția public ă și un ridicat nivel de transparen ță a deciziilor
executivului ca și al procesului de luare a acestor decizii” 64 . Aceasta idee î și are fundamentul în
textul Constitu ției, art. 30. Dar, în acela și timp, cea mai eficient ă tehnic ă de manipulare pe scar ă
larg ă este reprezentant ă de controlul informa ției. Rescrierea istoriei, cenzurarea știrilor,
dezinform ările, falsificarea realit ății ș.a. sunt doar câteva dintre procedeele avute în ved ere de cei
care se ocup ă cu controlul informa ției și care vin în contradic ție cu textul legii fundamentale.
Principalul suport prin care asemenea strategii se pun în practic ă este mass-media; ”manipularea
mass-media implic ă elaborarea unor strategii extrem de complicate și subtile, dar cu o
extraordinar ă for ță de influen țare a opiniei publice, deoarece publicul s-a obi șnuit s ă cread ă
sincer în impar țialitatea jurnali știlor” 65 .
Ne permitem s ă aducem anumite complet ări și s ă afirm ăm c ă în rândul publicului se
poate observa, în ultimul timp, o tot mai acut ă criz ă a încrederii în jurnali ști, de și, comparativ cu
alte categorii sociale, jurnali știi se bucur ă de încredere, a șa cum reiese dintr-un studiu realizat pe
site-ul Gfk.com 66 . Ne încumet ăm s ă vorbim despre manipulare și în alt context: acela al unei
posibile manipul ări a mass-media de c ătre terori ști; riscul cre șterii subiectivit ății unei relat ări
jurnalistice se amplific ă propor țional cu apropierea jurnalistului de mediul care îl fascineaz ă.
Oamenii de pres ă au posibilitatea de a alege prezentarea fenomenulu i din afar ă, pe de o parte,
depinzând de versiunile oficiale, uneori neclare și incomplete, iar pe de alt ă parte ar putea
demara o anchet ă în miezul problemei. În acest caz, manipularea se exercit ă nu asupra faptelor în
sine, ci prin „influen țarea cadrului de analiz ă, a perspectivei din care sunt v ăzute aceste fapte” 67 .
Mai mult decât manipulare, media devin ostatici, ținte și, implicit, victime ale
terorismului; a șadar, media devin subiect de media , ne permitem s ă afirm ăm. Alegerea media ca
o țint ă – prin r ăpirea jurnali știlor, a devenit o tactic ă ce asigur ă atragerea aten ției și for țeaz ă
acoperirea mediatic ă a actelor teroriste. Venim cu dou ă exemple ale ultimilor ani: r ăpirea celor
trei jurnali ști români în Irak, în aprilie 2005 sau scrisori con taminate cu antrax trimise unei
redac ții de știri din SUA. Pentru grup ările teroriste, țintirea direct ă a jurnali știlor și a institu țiilor
de pres ă constituie ”o garan ție c ă problema va fi tratat ă în plan politic, dar f ără investiga ții
periculoase” 68 .

64 Sergiu Medar,” Serviciile de informa ții într-o societate democratic ă”, în Informa țiile militare în contextul actual
de securitate, Editura CTEA, Bucure ști, 2006, p. 11.
65 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucure ști, 2004, p. 189.
66 . http://www.gfk.com/ (accesat la data de 12.09.201 1)
67 Lyle W. Denniston, The reporte and the law , Hastings House Publishers, New York, 1980, p. 38.
68 Annex S/2003/191 to UNSC Resolution 1456, disponib il ă la
http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N03/247/ 96/PDF/N0324796.pdf?OpenElement (accesat la data de
12.02.2010)

31 Comparativ cu num ărul ridicat al abord ărilor consacrate acestei idei, în contextul puterii
pe care o exercit ă presa, s-au formulat câteva tendin țe principale. Frederick Kacker, psiholog
american care a activat ca negociator în incidente teroriste, remarca: ”dac ă mass-media nu ar fi
existat, terori știi le-ar fi inventat. În schimb, mass-media vâneaz ă actele teroriste deoarece se
potrivesc intereselor proprii” 69 . Walter Laqueur, pre ședinte al „International Research Council of
The Center for The Strategic and International Stud ies”, consider ă c ă ”media sunt cei mai buni
prieteni ai terori știlor (…) terori știi sunt super-distrac ția vremii noastre” 70 . Raymond Tanter,
cercet ător în probleme politice la Universitatea Michigan, î și exprim ă p ărerea despre dilema
rela ției: ”având în vedere c ă teroarea vizeaz ă media și nu victimele, succesul este definit în
termeni de acoperire mediatic ă. și pentru c ă lucreaz ă într-o societate democrat ă, vestul asigur ă
necondi ționat acoperirea mediatic ă”71 . Walter B. Jaehning afirm ă c ă terori știi admit c ă „cea mai
ușoar ă cale c ătre recunoa șterea public ă se face prin apelul la valori tradi ționale ale știrilor:
drama, conflictul și tragedia – alimentate de competi ția dintre media diferite” 72 .
Din cele câteva p ăreri ale unor speciali ști în domeniu, rezult ă c ă presa contemporan ă este
un element intrinsec terorismului actual, existând ca dou ă fenomene indisociabile. Unii autori
consider ă chiar c ă ideea unei rela ții interactive aduce cu sine ipostaza impactului me dia ca fiind
nu atât un instrument de contracarare, cât un gener ator al ac țiunii teroriste. A nu se în țelege c ă
mass-media planific ă sau sugereaz ă în mod deliberat ac țiunile teroriste. Putem considera presa ca
fiind instrumentul responsabil pentru informarea pu blicului despre actorii și evenimentele scenei
interna ționale? În mod cert, istoria recent ă prin evenimente îndelung dezb ătute, precum 11
septembrie, Teatrul Dubrovka, Madrid sau metroul di n Londra, au confirmat tezele anterior
amintite, dar, în acela și timp, au creat și o provocare f ără precedent pentru mass-media.
Vom încerca s ă prezent ăm succint câteva din evenimentele amintite, pentru a
exemplifica impactul pe care mijloacele de comunica re în mas ă l-au avut asupra acestora.
Este indiscutabil ă modificarea radical ă pe care a adus-o analiza fenomenului 11
septembrie 2001. Componentele ecua ției de securitate mondial ă” au fost extrem de afectate, cu
atât mai mult cu cât s-a urm ărit maximizarea impactului atacurilor pl ănuite prin selectarea unor
ținte care au sporit în mod considerabil impactul ma ss-media. Aruncând o privire asupra
atentatelor de la World Trade Center (1993), Kenya și Tanzania (2000), World Trade Center,
Pentagon – Washington, New York (2001), se poate ob serva predilec ția terori știlor pentru
cl ădirile publice și institu țiile oficiale ale SUA. Mesajul terorist, preluat și amplificat de mass-
media, fie c ă este vorba despre corpora țiile media precum CNN sau de sursele de informare d e
tipul Ha Retz, Al Jazeera sau The Ierusalim Raport, destabilizeaz ă opinia public ă „cu atât mai
mult cu cât ținta atacului terorist este reprezentat ă de un simbol, de tipul Casa Alb ă, Statuia

69 Constantin Romanoschi, (coord), Asimetriile prezentului. Contraterorism versus tero rism , Editura A.N.I.,
Bucure ști, 2007, p. 121.
70 Idem.
71 Jean Luc Marret, Tehnicile terorismului, Editura Corint, Bucure ști, 2002, p. 85.
72 Idem.

32 Libert ății sau World Trade Center” 73 . Odat ă cu 11 septembrie 2001, terorismul modern a început
să existe prin for țe proprii, devenind o amenin țare la adresa securit ății na țiunilor și la adresa
drepturilor fundamentale ale umanit ății. Extinderea sa nu mai are grani țe, fiind reprezentat ă în
domeniul microbiologiei, muni țiilor și al armelor automatice, al publicit ății, resurselor umane,
medicinii, IT-ului, construc țiilor, finan țelor, turismului etc. 6
Nu credem c ă ar fi lipsit de interes s ă prezent ăm câteva aspecte care definesc locul pe
care îl ocup ă SUA în lume. ”Nu am exagera dac ă am spune c ă aceast ă lume este tocmai crea ția
Americii” 74 . Elementul central al geopoliticii ast ăzi este puterea militar ă a Statelor Unite ale
Americii. În acest moment nu exist ă o for ță militar ă conven țional ă capabil ă s ă poarte și s ă și s ă
câ știge un r ăzboi total împotriva Americii 75 .
Alexei Venediktov, editor șef al postului de radio Echo Mosky, post de radio v ehement
criticat de c ătre Ministerul Presei pentru modul în care a prezen tat evenimentele de la
Durbrovka, consider ă c ă jurnali știi nu ar trebui s ă ignore rela ția lor cu telespectatorii, cu
ascult ătorii sau cu cititorii. ”Dac ă ace știa ne resping, înseamn ă c ă nu ne facem munca bine” 76 .
Cu alte cuvinte, este necesar ă orientarea c ătre un anumit fel de cerin țe sociale. În general, este
dificil a veni în contradic ție cu acest punct de vedere. Cu to ții am început s ă ne gândim dac ă
mass-media a ac ționat corect, într-o astfel de situa ție. Oricum, din acel moment, majoritatea
societ ății a început s ă se întrebe despre felul în care jurnali știi ar trebui s ă r ăspund ă actelor de
terorism și dac ă este admis ca astfel de evenimente s ă fie prezentate în direct.
Ce este indicat și ce nu este indicat a spune oamenilor? Desigur, co șmaruri televizate au
mai fost și înainte, dar telespectatorii ru și au v ăzut un reality show, de acest nivel, pentru prima
dat ă. Abunden ța violen ței pe ecranul televizorului a condus, deseori, la p roteste din partea
societ ății. S-a constatat c ă majoritatea ru șilor au salutat posibilitatea introducerii cenzurii pentru
televiziune. Ceea ce nu este clar, oricum, este cee a ce cuvântul cenzur ă înseamn ă, în acest caz.
Paradoxul aici este c ă selec ția filmelor artistice și a programelor difuzate la televiziune nu este
conceput ă intuitiv sau în concordan ță cu preferin țele conducerii unei institu ții media, dar, mai
degrab ă, în concordan ță cu cercet ările asupra publicului. Aceasta situa ție poate fi considerat ă
ciudat ă – nu vrem s ă vedem, dar ne place; deci, poate fi considerat ă o situa ție atipic ă. Știrile
sunt, într-adev ăr, ceva ce nu po ți face la comand ă.
Suntem de acord cu p ărerea lui Cristian Barna care consider ă c ă ”institu țiile media
trebuie s ă își p ăstreze profesionalismul, s ă fie con știente de rolul jucat în cadrul societ ății civile
și s ă evite rolul de instrument pentru materializarea sc opurilor urm ărite de terori ști” 77 .
Pentru unii gazetari, etica reprezint ă un cod de principii la care întreaga pres ă este
obligat ă s ă adere sau cel pu țin s ă se simt ă vinovat ă, dac ă nu o face. Pentru al ții, de regul ă pentru
cei care î și fac meseria în circumstan țe mai pu țin riguroase, principiile deontologice sunt

73 Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Organiza țiile teroriste, Editura MIRA, Bucure ști 2008, p. 134.
74 Robert Cooper, The Breaking of Nations, Atlantic Books , London, 2003, p. 71.
75 Idem
76 Cristian Delcea, 11 septembrie 2001, cauze și consecin țe, în Terorismul azi , vol.III, an I, septembrie 2006, p. 5.
77 Cristian Barna, Terorismul. Ultima solu ție? , EdituraTop Form, Bucure ști, 2007, p. 191.

33 irelevante – un fel de disput ă pentru profesorii de jurnalism 78 . Unul dintre cele mai cunoscute
coduri deontologice este cel adoptat de Societatea ziari știlor profesioni ști, „Sigma delta Chi” ,
unde se precizeaz ă c ă datoria jurnalistului, în primul rând este aceea d e a sluji adev ărul 79 .
Referindu-se la precizie și la obiectivitate, se arat ă c ă buna credin ță fa ță de public reprezint ă
fundamentul adev ăratului jurnalism de valoare, scopul final fiind ad ev ărul.
Obiectivitatea în relatarea știrilor este o condi ție care, îndeplinit ă, ne ajut ă s ă recunoa ștem
profesioni știi în acest domeniu. Din perspectiva criteriilor c are determin ă, în general, publicarea
unei știri, terorismul ofer ă media un material de lucru de valoare, constituind per se o știre de
senza ție, de prim ă pagin ă. Institu țiile specializate în comunicarea de mas ă func ționeaz ă conform
unei logici editoriale dominate de cultul eveniment ului, a faptului socialmente semnificativ.
”Jurnalistul profesionist are ca reguli principalel e scrupulul și grija fa ță de adev ăr și dreptate” 80 .
Ne permitem s ă complet ăm prin a spune c ă, din p ăcate, aceste reguli nu sunt întotdeauna
respectate. Mihai Coman afirm ă, referindu-se la fundamentul meseriei de jurnalist , c ă acesta
const ă în ”în omul însu și, în adev ăratul sens al cuvântului” 81 – unii ar categorisi afirma ția ca fiind
nostalgic ă.
Atât presa scris ă cât și cea audio-vizual ă actual ă predispune la un alt mod de organizare
și de difuzare a experien ței perceptive și cognitive acumulate de omenire. Se remarc ă preferin ța
publicului și a media pentru extraordinar, anormal și pentru faptele aflate în proximitatea
geografic ă, temporar ă, afectiv ă, socio-profesional ă. Actul terorist devine, astfel, o profesie care
se auto-adevere ște: publicul se a șteapt ă la fapte mai șocante, mai spectaculoase 82 , iar agen ții
actului terorist sunt pe deplin con știen ți de acest efect. La nivel de analiz ă a atacurilor teroriste,
suntem de p ărere c ă, în multe din cazuri, terori știi ac ționeaz ă asemenea unor speciali ști în
comunicare; strategia mediatic ă este o component ă fundamental ă a strategiei teroriste, scopul
fiind orientarea deliberat ă c ătre mediatizare. Din punctul de vedere al unei camp anii de rela ții
publice, reg ăsim elementele tradi ționale ale unei strategii: modalit ăți specifice de ac țiune, ținte
specifice, arme (muni ție) specifice (referindu-ne la mesaj); în spatele o rganiz ării atacurilor se
reg ăsesc ”planuri media” sau ”planuri de marketing”, ca re ajut ă organiza ția terorist ă s ă ținteasc ă
un anumit segment de public și garanteaz ă acoperirea jurnalistic ă.

Concluzii
De cele mai multe ori, cu excep ția regimurilor totalitare, terorismul este conjunct ural. Unii
anali ști ai fenomenului sus țin c ă subiecte precum na ționalismul, patriotismul, interesele etnice
sau proletarismul, în epoca modern ă, datorit ă globalismului, devin desuete și, deci, nu mai pot
constitui „motorul” actelor teroriste.

78 Dennis Everette, Media feedom and accountability, Greenwood Press, London, 1984, p. 115.
79 Miruna Runcan, Libert ăți și r ăspunderi ale ziari știlor și autorilor, Editura Humanitas, Bucure ști, 1991, p 98.
80 Hedley Burrell, O pres ă neîngr ădit ă, United States Information Agency, Washington, 1998, p. 23.
81 Mihai Coman, Din culisele celei de a patra puteri. Introducere î n sistemul mass-media. Editura Carro, Bucure ști,
1996, p. 56.
82 Mitchel Friedman, Libert ăți și răspunderi ale ziari știlor și autorilor , Editura Humanitas, Bucure ști, 1991, p. 35.

34 În cazul unui declin progresiv și durabil al cauzei, terorismul poate deveni îns ă un scop în
sine, o activitate f ără motiva ții explicite și justificabile la nivelul analizei și al grupului, ap ărând
ca o anomalie ce trebuie eliminat ă din via ța social ă. Va fi îns ă greu de anihilat, tocmai datorit ă
faptului c ă disimularea practican ților fenomenului este perfect ă în mediul pe care-l vor distruge
la momentul potrivit, nel ăsând nici o urm ă de îndoiala asupra bunelor lor inten ții fa ță de cet ățenii
printre care se amestec ă.
În aceast ă perioad ă constat ă nevoia de a studia foarte bine fenomenul, motiva țiile care
stimuleaz ă ac țiunile teroriste, izvoarele acestuia și numai dup ă aceea s ă se treac ă la m ăsuri
coercitive.
Terorismul r ămâne, în esen ță , o problema politic ă. Politicienii, diploma ții, serviciile de
informa ții trebuie s ă țin ă cont de impactul produs de orice tip de r ăspuns la un act terorist, de
consecin țele asupra intereselor politice și na ționale și, mai ales, dac ă costurile economice,
politice, sociale sau financiare justific ă amploarea r ăspunsului preconizat ca pedeaps ă.
Termenul „terorism” este utilizat în mod curent, ma i ales de c ătre jurnali ști, dar realitatea
pe care acesta o acoper ă, violen ța, este mai rar evocat ă, fiind relativ problematic ă. Este necesar ă
definirea violen ței teroriste într-un stat democratic, și aceasta pentru c ă un stat democratic pune
problema de în țelegere și de gestionare a incidentelor teroriste, în timp c e statele non-
democratice aleg reprimarea ca solu ție a acestora.
Gestionarea terorismului este și ea o problem ă pentru democra ție, a c ărei existen ță se
bazeaz ă, printre altele, pe respectarea anumitor libert ăți, dintre care libertatea mass-media,
dificil de restrâns, chiar în lupta contra terorism ului.
Speciali știi în analize sociale și politice sus țin c ă nici o form ă de terorism nu poate rezista
în fa ța unor guvern ări sau a unor puteri ce se dovedesc flexibile, desc hise spre reforme, care-i
favorizeaz ă pe modera ți și care fac orice efort pentru u șurarea situa ției celor defavoriza ți de
sistem, de rela țiile sociale sau politice.
În acest cadru, cercurile academice și ale speciali știlor sunt chemate s ă con știentizeze,
prin activitatea lor, societatea civil ă, cet ățenii, asupra riscurilor, amenin ță rilor și pericolelor cu
care se confrunt ă în via ța de zi cu zi, a complexit ății efectelor unor fenomene ce se manifest ă în
era informa țional ă și a globaliz ării.
O responsabilitate major ă revine formatorilor de opinie din mass-media și altor
comunicatori care, prin mesajele transmise, pot ate nua sau, dimpotriv ă, pot spori anumite
vulnerabilit ăți, creând st ări și atitudini care încurajeaz ă sau descurajeaz ă inten țiile și planurile
unor terori ști. Consim ță mântul și sprijinul popula ției sunt decisive în aplicarea unor politici de
securitate și antiteroriste eficiente, iar componentele cheie a le strategiilor și ac țiunilor
contrateroriste trebuie continuu adaptate la tipuri le de amenin ță ri cu care se confrunt ă fiecare stat
democratic.
Dezbaterile despre protejarea drepturilor și libert ăților individuale, cele privitoare la
misiunile și rolul institu țiilor statului la combaterea dezinform ării sunt c ăi prin care membrii
societ ății în țeleg mai bine faptul c ă atât structurile abilitate ale statului, cât și trusturile media au
rolul de anticorpi și de barier ă de protec ție în fa ța unor amenin ță ri deseori invizibile sau greu

35 perceptibile, datorit ă caracterului clandestin al ac țiunilor crimei organizate și grup ărilor teroriste,
ori al altor vectori ale c ăror activit ăți afecteaz ă securitatea statului și a fiec ărui cet ățean.
Consider ăm c ă mijloacele de comunicare în mas ă pot fi considerate ca ac ționând ca o
arm ă în serviciul terori știlor, o arm ă democratic ă, dar care, paradoxal, se întoarce împotriva
democra ției; media imature și neprofesionalizate contribuie la aceast ă situa ție. Insist ăm asupra
responsabilit ății pe care trebuie s ă o manifeste jurnali știi, cu atât mai mult cu cât mesajul terorii
mediatizate reprezint ă forme de intimidare și de prezentare a emo țiilor negative. Dorin ța de
senza țional a mijloacelor de comunicare în mas ă, dar, în acela și timp și a publicului – ca receptor
al mesajului mediatic, ia o tot mai mare amploare; aceast ă dorin ță pemite ca mijloacele de
comunicare în mas ă s ă fie folosite și uneori manipulate de c ătre terori ști.
Trebuie s ă preciz ăm c ă, dincolo de dreptul publicului de a cunoa ște, mass-media imature
și neprofesionalizate convin ini țiatorilor de acte violente, prin acoperirea jurnali stic ă care îi ajut ă
să î și ating ă scopul: acela de a r ăspândi teroare. Este o capcan ă care se întinde în fa ța mass-
media, una fatal ă din punctul de vedere al func ționalit ății lor sociale.

36 CAPITOLUL 3

REFLECTAREA P ĂRTINIC Ă A R ĂZBOIULUI DIN IRAK
DE C ĂTRE PRESA ARAB Ă

”Orice act care urm ăre ște uciderea sau r ănirea grav ă a civililor și a necombatan ților, și
care – prin natura sa ori prin contextul în care es te comis – are drept efect intimidarea unei
popula ții sau constrângerea unui guvern ori a unei organiz a ții interna ționale pentru a ac ționa
sau a renunța s ă ac ționeze într-un mod oarecare ”83 , iat ă defini ția terorismului dat ă de Kofi
Annan, secretarul general al Organiza ției Na țiunilor Unite, care, de și nu constituie obiectul unui
consens interna țional, reflect ă într-un mod cuprinz ător chintesen ța acestui flagel al societ ății
contemporane.
Televiziunea a devenit pentru islami știi radicali o modalitate soft a jihadismului, care
reprezint ă devierea prin ac țiune violent ă, jurnali știi asimilându-l adesea cu Jihadul, ”r ăzboiul
sfânt”, în traducerea european ă (”efort cu un scop determinat”, urm ărind ap ărarea și propagarea
islamului, precum și respectarea regulilor coranice).
Obiectivul primordial al promotorilor terorismului este acela de a vindeca poporul
musulman de complexul inferiorit ății generat de raportul colonial. Practic, prin aten tatele de la
11 septembrie 2001, terori știi au subminat convingerea musulmanilor asupra sup rema ției
”opresorilor” sco țând în eviden ță vulnerabilitatea celor din urm ă.

3.1. Mondializarea și terorismul. Profilul dramatic al jurnalistului ar ab

Declan șarea celui de-al doilea r ăzboi din Irak, în luna martie 2003, a oferit terori smului
islamist terenul concret al luptelor na ționale și pentru identitate, reînnoind astfel pactul care
func ționase atât de bine în Afganistan împotriva ocupant ului sovietic.
”Interven ția militar ă din Irak a dat na ștere unei triple convergen țe care a consolidat
ascendentul mi șcării teroriste: ideologic ă, între jihadismul transna țional și na ționalismul arab,
opera țional ă, între terori ști și serviciile de securitate ale Partidului Baas și geografic ă, oferind
Al – Qaeda un loc în inima lumii arabe, dup ă ce mi șcarea luptase pân ă atunci doar la periferia
acesteia, în Afganistan, Bosnia, Cecenia și Africa ”, se arat ă în Carta Alb ă pentru securitatea
interioar ă împotriva terorismului 84 , elaborat ă de guvernul francez.
Aceast ă alian ță împrosp ăteaz ă discursul terorist, concretizat prin posibilitatea tactic ă de a

83 United Nations General Assembly, Secretary General , Report of the Secretary-General In larger freedom:
towards development, security and human rights for all (2005) para. 91.
84 Livreblancsur la défense et la sécuriténationale , http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/in formation/les_
dossiers_actualites_19/livre_blanc_sur_defense_875/ index.html (data acces ării: 4 aprilie 2011)

37 oscila între du șmanul apropiat – regimurile renegate deoarece și-au tr ădat identitatea religioas ă
și cel îndep ărtat – ”protectorii” occidentali.
În prezent, discursul terorist transmis pe canalel e audiovizuale beneficiaz ă de câteva
avantaje: o atractivitate ce dep ăș ește limitele ”nucleului dur” al audien ței de baz ă, permi țându-i
să atrag ă o parte din occidentalii converti ți, fenomen marginal, care sugereaz ă un soi de
fraternitate universal ă; disimularea divergen țelor interne; concilierea terorismului politic cu c el
ideologic, care exprim ă un refuz existen țial al lumii.
De și adopt ă o pozi ție critic ă la adresa modernit ății, organiza țiile teroriste fac uz de
mijloacele de comunicare în mas ă, oportunit ăți oferite de îns ăș i aceast ă evolu ție prin care î și
fac cunoscute faptele de arme. Caracterul flexibil și adaptabil al structurilor re țelelor teroriste le
permite acestora s ă profite de evolu țiile induse de mondializare mai u șor decât statele angajate în
lupta antiterorist ă.
Televiziunea este un instrument modern al terorism ului care permite unui individ sau
unui grup minuscul sau clandestin, s ă se adreseze instantaneu și deschis întregii lumi, putându-
se, deopotriv ă, realiza contacte cu poten țiali simpatizan ți sau aderen ți.
Terorismul simte vulnerabilit ățile televiziunii și le exploateaz ă în consecin ță .
Televiziunea este frecvent atras ă de discursul terorist. Cre șterea vizibil ă a num ărului canalelor
arabe cu receptare prin satelit și aspira ția lor de a ”umple” spa țiul de transmisie reprezint ă unul
din motivele principale pentru dezvoltarea curentul ui fundamentalist. Atunci când compar ăm, de
exemplu, costurile de producere ale unui videoclip al cânt ăre ței libaneze Nancy Ajram cu costul
orelor de transmisie al unuia dintre cei mai mari șeici care promoveaz ă terorismul, constat ăm c ă
sumele cheltuite pentru transmiterea videoclipului sau a unui program de calitate de o or ă poate
ajunge la 20 000 de dolari, în timp ce pre țul pl ătit de o televiziune unui șeic pentru un spa țiu
similar este de cel mult 1 000 de dolari. Concluziv , apreciem c ă programele ieftine de
televiziune constituie un ”incubator” pentru terori sm, un cadru propice pentru difuzarea
discursului terorist .
Jurnalistul arab, involuntar, vine în asentimentul teroristului, prin modul în care se
implic ă în procesul jurnalistic. Profilul s ău se distinge de tagma interna țional ă printr-o
emo ționalitate exacerbat ă, printr-o infuzie de tr ăiri în momentul transmiterii unei știri de interes
din teatrele de opera țiuni. Tradi ția și cultura islamic ă se relev ă explicit în aceste gesturi largi,
colorate, cu accente, adesea patetice, vizibile la nivel interna țional, odat ă cu modul de relatare a
evenimentelor succedate în ofensiva anti – taliban ă.
Primirea de c ătre coresponden ții postului de televiziune qatariot Al Jazeera la Kabul a
unei casete cu un mesaj înregistrat al liderului Al Qaida, Osamaben Laden, la scurt timp dup ă
atentatele de la 11 septembrie 2001, a marcat un mo ment de cotitur ă în istoria institu ției de pres ă.
Declara țiile miliardarului saudit, care îi felicita pe auto rii atentatelor de la World Trade
Center și Pentagon și denun ța atitudinea Washingtonului fa ță de lumea arab ă, au atras reac ții
virulente din partea administra ției americane, reflectate în comunicate de pres ă prin care reclama
caracterul subliminal al înregistr ării, ce putea con ține, în not ă activist ă, instruc țiuni pentru
executarea unor noi atentate pe teritoriul american , de c ătre sus țin ătorii grup ării teroriste

38 islamiste.
Casa Alb ă a calificat drept dezechilibrat ă politica editorial ă a Al Jazeera în ceea ce
prive ște evenimentele din Afganistan, cu referire la bila n țurile, considerate exagerate, ale
bombardamentelor americane, dezmin țind constant relat ările cifrice ale coresponden ților
canalului respectiv. Pe fond, jurnali știi Al Jazeera au r ăspuns invocând dreptul publicului la
informare. Acest mod particular de a prezenta știri obiective de r ăzboi nu a r ămas izolat, având o
influen ță covâr șitoare asupra jurnali știlor din ță ri cu tradi ție jurnalistic ă, care, evaluând ratingul
înregistrat de acest gen de prezentare ”dramatic ă”, au adoptat formule similare de abordare a
subiectelor de r ăzboi.
Așa se face c ă principalul concurent occidental, prestigiosul Cable Netorks Television
(CNN), a decis, la rândul s ău, prezentarea în emisiuni informative sau de dezba tere din spa țiul de
război a unor date statistice referitoare la victimel e din teatrele de opera țiuni din zona Irakului,
contorizate și actualizate zilnic. Imaginile prezentate de Al Jazeera , de o violen ță impresionant ă,
fără a ține cont de confortul psihologic al telespectatorul ui, dublate de comentarii afective,
șocheaz ă și trezesc sentimente profund antiamericane. Dincolo de cadrul obiectiv de prezentare,
jurnalistul arab poten țeaz ă nu atât argumentele r ăzboiului, cât consecin țele acestuia asupra
copiilor, popula ției civile etc., alimentând sentimente de ostilitat e fa ță de ță rile NATO.
Vulnerabilit ățile profesionale ale Al Jazeera și nu existen ța unei anumite simpatii a
televiziunii pentru islamismul militant, au fost ex ploatate de organiza ția înfiin țat ă de ben Laden
din dou ă ra țiuni: capacitatea de r ăspândire la scar ă larg ă a canalului TV, respectiv efortul
jurnali știlor de a ob ține întâietate. În cazul Afganistanului, jurnali știi din Qatar s-au aflat în teren
înaintea omologilor de peste ocean. Fire ște c ă preferin ța pentru acest canal este determinat ă și de
apartenen ța religioas ă.
Tocmai profilul dramatic al jurnalistului arab a ge nerat acest conflict între televiziunea
respectiv ă și administra ția american ă, care a ignorat importan ța contextualiz ării mesajului
mediatic . Nu po ți striga foc într-o sal ă de teatru și s ă te a ștep ți s ă scapi cu fa ța curat ă, a șa cum s-
a întâmplat cu difuzarea nerestric ționat ă a mesajelor lui ben Laden.
În opinia lui Michael Moran, ex-analist în probleme americane al BBC:
”(…) mass – media din Statele Unite au l ăsat America nepreg ătit ă pentru aceste atacuri
teroriste la fel de mult ca oricare general al Air Force sau birocrat al CIA. În timp ce aruncam
bombe asupra Irakului timp de 10 ani, presa america n ă a neglijat s ă vorbeasc ă despre asta.
Apoi, deodat ă, pe 11 septembrie 2001, ne-am dat seama c ă suntem în r ăzboi, când, de fapt nu a
trecut nici m ăcar o singur ă zi de la R ăzboiul din Golf în care un avion American s ă nu fie gata
să lanseze o bomb ă sau o rachet ă. Am fost permanent în r ăzboi, îns ă mass – media nu s-au
gândit c ă este destul de interesant s ă vorbeasc ă despre asta ”85 .
Receptivi la noile tehnologii, dar uzitând o persp ectiv ă de abordare jurnalistic ă revolut ă,
jurnalistul arab face jocurile propagandistice ale grup ărilor teroriste, proliferând un sentiment de

85 Michael Moran and Alex Johnson, "Oil after Saddam: All bets are in. A great but quiet rush is on for a stake in
Iraq’s huge reserves", MSNBC, November 7, 2002, htt p://www.msnbc.msn.com/id/3071521 (data acces ării: 2
aprilie 2011)

39 insecuritate, teroare și în rândul popula ției, devenind platforma de diseminare de opera țiune și
control a unor grup ări teroriste.
De la IRA la Al-Qaeda, terori știi tradi ționali s-au bazat pe generozitatea manifestat ă de
guverne maleabile pentru a- și realiza obiectivele de promovare. În prezent, gru p ări teroriste
dispersate geografic pot comunica nestingherite pri n indulgen ța jurnali știlor care capteaz ă
imagini și le comenteaz ă în mod subiectiv, î și pot configura strategii complexe ale terorii, doa r
prin exploatarea mediei și a spa țiului virtual oferit de Internet, în perspectiva ad opt ării cauzei
teroriste.
Interesant este efectul de bumerang în ceea ce prive ște m ăsura serviciilor de securitate
americane de a descentraliza o re țea de comunicare supradimensionat ă de teama Uniunii
Sovietice, care, în prezent, serve ște celui mai mare du șman al serviciilor de securitate occidentale
de la sfâr șitul R ăzboiului Rece: terorismul interna țional. Terori știi beneficiaz ă de avantajul
urm ăririi transmisiilor online ale televiziunilor, pent ru a-și actualiza baza de informa ții și a-și
adapta strategiile ac ționale la noile muta ții din teatrele de opera țiuni.
Originea Internetului o reg ăsim la începutul anilor 1970, când Departamentul Ap ărării al
SUA era preocupat de reducerea vulnerabilit ății re țelelor sale de comunica ții în fa ța atacurilor
nucleare, prin descentralizarea întregului sistem și crearea unor re țele interconectate de
computere. Dup ă 20 de ani de dezvoltare și utilizare de c ătre cercet ători în medii academice,
Internetul s-a extins cu rapiditate și și-a modificat caracterul, devenind un instrument al
comer țului.
La mijlocul anilor 1990, Internetul f ăcea conexiunea a mai mult de 18.000 de re țele
private, publice și na ționale, num ărul acestora crescând zilnic. Aceste re țele cuprindeau
aproximativ 3,2 milioane de computere și mai mult de 60 de milioane de utilizatori r ăspândi ți în
toat ă lumea. Num ărul estimat de utilizatori la începutul secolului X XI dep ășește un miliard.
Prin îns ăș i natura sa Internetul este, din multiple considere nte, un spa țiu ideal
pentru activitatea organiza țiilor teroriste . El ofer ă cu predilec ție: acces facil; foarte pu ține
reguli sau chiar deloc, lipsa cenzurii și a altor forme de control guvernamental; public po ten țial
uria ș în întreaga lume; anonimat; flux informa țional rapid; dezvoltare ieftin ă a web-urilor;
posibilitatea combin ării textelor, graficii, a imaginilor pentru a permi te oricui s ă downloadeze
filme, c ărți, postere și nu numai.
Ast ăzi, aproape toate organiza țiile teroriste active de țin cel pu țin un website .
Modalit ățile prin care terori știi contemporani se folosesc de Internet sunt difer ite și variate în
acela și de la ob ținere de informa ții la război psihologic, antrenamente, strângere de fonduri , de la
propagand ă la recrutare, toate acestea culminând sau având ca scop final planificarea și
coordonarea actelor teroriste.
Edificator pentru profilul jurnalistului arab r ămâne Tayssir Alloumi, reporter vedet ă al
canalului arab în teatrele de opera țiuni din Afganistan și Irak, recunoscut pentru discursul s ău
militantist, antiamerican. Arestat preventiv în d ata de 5 septembrie 2003, în apropierea
Granadei, pentru presupuse leg ături cu Al Qaeda, Alloumi a fost eliberat printr-o decizie a
judec ătorului spaniol Baltasar Garzon, din lips ă de probe. Decizia judec ătoreasc ă este o m ărturie

40 a confuziilor ce se pot isca dintr-o abordare parti nic ă în reflectarea unui conflict, ajungându-se
pân ă la asocierea unui jurnalist cu o grupare terorist ă. N ăscut în Siria, c ăsătorit cu o cet ățean ă
spaniol ă de origine musulman ă, cel în cauz ă a fost re ținut sub privirile celor 4 copii, într-o
perioad ă în care era implicat în proiectul de deschidere a unei filiale Al Jazeera în Spania,
urmând a reveni în ora șul de domiciliu, Doha, leag ănul canalului de televiziune satelitar ă arab ă.
Îl reg ăsim pe jurnalist în prim planuri care îl prezint ă în toiul r ăzboiului din Irak,
alergând printre bombele din Bagdad pentru a transm ite live imagini de r ăzboi, cu civili irakieni
uci și sau r ăni ți de raidurile aeriene americane, dublate de coment arii antiamericane care relevau
o ur ă mai mare decât a celei proliferate de Saddam Husse in în discursurile sale. TayssirAllouni a
fost singurul jurnalist acceptat de talibani în Afg anistan, care a ob ținut, în premier ă, înregistrarea
video a liderului Al Qaeda din 7 octombrie 2001, în care acesta avertiza,la numai 26 de zile de la
atentatele produse pe teritoriul SUA: ” pe Allah c ă America nu va tr ăi în veci în securitate! ”86 .
Înarma ți cu acces la e-mail, chatrooms, e-groups și la resurse ca You Tube și Google
Earth , extremi știi islami ști provoac ă victime cu eforturi minimale, gra ție dezvolt ării mijloacelor
de comunicare în mas ă, bazându-se pe tehnici perfec ționate în industria publicit ății pentru a crea
panic ă generalizat ă și a induce sentimentul de insecuritate în rândul po pula ției. Dincolo de site-
urile și platformele de socializare în care sub umbrela pr ezent ării unor jocuri, cântece, pove ști,
copiii sunt atra și spre sacrificiul pentru Allah, prin intermediul t eleviziunilor și Internetului sunt
prezentate filme de o violen ță excesiv ă, care au drept scop recunoa șterea Islamului ca religie
suveran ă.
Ca orice consumator de marketing, lumea audiovizualului arab online d ă audien ței
formate din cei vulnerabili și dezam ăgi ți, iluzia c ă sunt speciali . Internetul și inventarea
World Wide Web au oferit terori știlor un poten țial de publicitate f ără egal în perioadele
anterioare.
Relevant ă pentru impactul psihologic asupra telespectatorulu i/ "internautului" este
răpirea și uciderea lui Kenneth Bigley, ridicat de la domici liul s ău provizoriu din Bagdad,
împreun ă cu doi colegi americani, în data de 16 septembrie 2004. La 18 septembrie 2004
gruparea Tawhidwal Jihad a f ăcut public ă o caset ă video înf ățișându-i pe cei trei b ărba ți
îngenunchea ți în fa ța unui afi ș al grup ării Tawhidwal Jihad; r ăpitorii au anun țat c ă îi vor ucide pe
bărba ți în 48 de ore dac ă cererile lor de eliberare a unor femei irakiene, ținute prizoniere de
for țele de coali ție, nu sunt îndeplinite. Armstrong a fost decapitat pe 20 septembrie 2004, când a
expirat termenul, iar Hensley 24 de ore mai târziu; film ările acestor crime au fost postate pe
Internet la scurt timp dup ă producerea lor.
Un al doilea film a fost f ăcut public de c ătre r ăpitori pe 22 septembrie 2004. În imagini,
Bigley se roag ă pentru propria via ță ; el se adreseaz ă direct premierului britanic spunând: „ Am
nevoie de ajutorul dumneavoastr ă acum, domnule Blair, deoarece sunte ți singura persoan ă de

86 "A Discussion on the New Crusader Wars. Tayseer Al louni with Usamah bin Laden", http://www.
religioscope.com/info/doc/jihad/ubl_int_1.htm (data acces ării: 4 aprilie 2011)

41 pe p ământ care m ă poate ajuta ”87 . Filmul a fost postat pe un num ăr de site-uri islamiste și
prezentat la postul de televiziune arab al-Jazeera. Un al treilea film a fost dat publicit ății pe 29
septembrie 2004, ar ătându-l pe Bigley, purtând costumul portocaliu, ținut în lan țuri într-o cu șcă.
În acest film, Bigley poate fi auzit spunând: „ Tony Blair minte. Nu-i pas ă de mine. Eu sunt doar
un om ” .
Bigley a fost decapitat pe 7 octombrie 2004. Cei ca re l-au r ăpit au filmat uciderea sa și
aceste imagini au fost apoi postate pe diverse site -uri islamiste și pe cel pu țin un site american.
Scenele îl arat ă pe Bigley citind o declara ție, înainte ca unul dintre r ăpitori s ă înainteze și s ă îi
taie capul cu un cu țit.
Într-un caz similar, Margaret Hassan, cet ățean britanic, a fost r ăpit ă pe 19 octombrie 2004
și se crede c ă a fost ucis ă câteva s ăpt ămâni mai târziu. Într-un film dat publicit ății din captivitate,
Hassan pledeaz ă pentru retragerea trupelor britanice din Irak, spu nând „ acestea ar putea fi
ultimele mele ore… V ă rog s ă m ă ajuta ți. Cet ățeni britanici, spune ți-i domnului Blair s ă retrag ă
trupele din Irak și s ă nu le aduc ă aici, la Bagdad ”88 .
Iat ă cum acest canal, al ături de mijloacele Internet, î și câ știg ă notorietatea de singur ă
televiziune – rampa promov ării unor evenimente dramatice, de o violen ță niciodat ă exprimat ă
atât de plenar la alte canale. În noiembrie 2004, A l-Jazeera a declarat c ă a primit o caset ă care se
presupune c ă ar prezenta uciderea lui Hassan, dar postul de tel eviziune nu a reu șit s ă confirme
autenticitatea sa. Caseta arat ă o femeie, prezentat ă ca fiind Hassan, care este împu șcat ă de un
tr ăgător mascat.
Răpirile, aparițiile video, crimele care au urmat și film ările execu ției lui Bigley și Hassan
au fost urm ărite cu aten ție în întreaga lume, pe Internet sau în pres ă.
În țelegând importanta vizibilit ății în promovarea preceptelor specifice pentru a-și
ameliora capitalul de aderen ță și impactul comunic ării media , terori știi au devenit artizani ai
acestui tip de comunicare, prin mijloace de ac țiune, ținte și arme specifice, ce constituie tot atâtea
“m ărci de recunoa ștere”.

3.2. Al – Jazeera – influen ță și percep ție în lumea arab ă

Canalul Al Jazeera („Peninsula”, în limba arab ă), a devenit un brand în lumea arab ă, acea
oglind ă în care comunitatea pe care o reprezint ă se întreab ă „cine este cea mai grozav ă din
lume”, și în mod repetitiv, comunic ă lumii arabe c ă r ămâne suveran ă ca religie, obiceiuri,
cultur ă. Ascensiunea rapid ă a acestuia s-a datorat globaliz ării, nevoii publicului arab și
musulman de a vedea evenimentele r ăzboiului din Irak și din perspectiva arab ă. Al Jazeera
ofer ă comunit ății arabe știri și informa ții de recunoa ștere, de apartenen ță la un anume filon
identitar. Prin modul în care î și construie ște emisiunile, canalul respectiv flateaz ă auditoriul, îl
face special, strategie de marketing prin care îi l ivreaz ă informa ția pe care o a șteapt ă.

87 "Kenneth Bigley ,http://en.wikipedia.org/wiki/Kenneth_Bigley (data a cces ării: 22 februarie 2011)
88 "Margaret Hassan", http://en.wikipedia.org/wiki/Ma rgaret_Hassan (data acces ării: 22 februarie 2011)

42 Dintr-un post tv local, Al Jazeera a cunoscut o evolu ție ascendent ă fulminant ă, ajungând
să se pozi ționeze, în cel de al nou ălea an de emisie, pe locul 5 în topul celor mai inf luente m ărci
din lume, conform unui sondaj interna țional realizat de brandchannel.compe aproape 2.000 de
participan ți. Înaintea sa, în acela și top s-au clasat Apple , Google , IKEA și Starbucks 89 . Postul
competitor, BBC , ocup ă pozi ția nou ă.
În ultimii ani, canalul arab de televiziune care em ite prin satelit din Qatar a fost o apari ție
constant ă în programele de știri din întreaga lume, datorit ă acoperirii pe care a realizat-o
campaniei militare aliate din Irak, a urm ărilor acesteia, dar și a faptului c ă a fost „destinatarul
favorit” al mesajelor video transmise de terori ști celebri, lideri ai re țelei al-Qaeda focalizându- și
și transmi țându-și prin Al Jazeera atacurile verbale la adresa Statelor Unite și nu numai. Canalul
qatarez a oferit o alternativ ă viabil ă de știri , transmise 24 de ore din 24, la mult mai celebrele
BBC sau CNN .
În pofida interdic țiilor suportate, fie pentru c ă numero și reporteri au fost expulza ți sau
re ținu ți, fie pentru ca a fost boicotat ă nemaiprimind reclame, Al Jazeera este perceput ă ca fiind o
entitate relativ independent ă în regiune și a câ știgat rapid credibilitate dincolo de grani țele sale.
Compania pretinde c ă acoper ă ast ăzi toate punctele de vedere cu obiectivitate, integ ritate și
echilibru.
Din 2005 Al Jazeera dispune de o versiune în limba englez ă, Al Jazeera English 90 . Pe
măsur ă ce conflictul din Irak treneaz ă și nu pare a avea un final, se prefigureaz ă un singur
câ știg ător care nu este o for ță militar ă, o putere administrativ ă, ci acest canal TV, perceput ca un
Phoenix al mass-media n ăscut din cenu șa defunctului canal BBC – TV Arabic. Cu un grant de
150 de milioane de dolari acordat pe 5 ani din part ea emirului din Qatar, Al Jazeera și-a început
transmisia în 1996.
Din „baza” de la Doha, Qatar, canalul transmite pen tru na țiunea arab ă și pentru Europa
prin satelit, m ărindu-și spa țiul de emisie odat ă cu cre șterea popularit ății, ajungând s ă devin ă în
anul 1999, primul post arab de televiziune care transmitea 24 de ore din 24 , 7 zile din 7.
Curând, Al Jazeera a trecut la emisie mondial ă, ajungând s ă acopere evenimente din SUA, Asia,
America Latin ă și Australia, iar în 2001 înregistra deja peste 50 d e coresponden ți în mai mult de
30 de ță ri și semna un contract de parteneriat prin care asigur a CNN acoperire regional ă.
Transmisiile canalului au fost deseori catalogate în Occident ca fiind inflamatorii sau
senza ționale, dar audien ța în spa țiul arab a crescut cu milioane de telespectatori. P ân ă în
momentul începerii conflictului din Irak, în martie 2003, Al Jazeera ajunsese deja cel mai
identificabil brand arab din lume . În s ăpt ămâna de dup ă lansarea versiunii în limba englez ă, Al
Jazeera a fost cel mai c ăutat cuvânt prin motoarele de c ăutare Google și Lycos . În prezent,
audien ța Al Jazeera este estimat ă la peste 45 de milioane de oameni, num ăr care cre ște zilnic, dar
din motive diferite fa ță de cele ini țiale.
Dac ă la început audien ța loial ă Al Jazeera era atras ă de libertatea de exprimare și de

89 http://www.brandchannel.com/features_effect.asp?pf_ id=248 (data acces ării: 12 martie 2011)
90 http://english.aljazeera.net

43 independen ța afi șat ă, un fapt rar în lumea arab ă, acum este vorba despre integritatea profesional ă
de care a dat dovad ă, captând telespectatorii arabi cu abilitatea de a reda aspecte din via ța real ă,
ignorate sau înjosite de alte posturi, cum ar fi CNN . A reu șit s ă înregistreze un num ăr mare de
abonamente pân ă și în SUA, raportând semnarea a peste 165.000 de ast fel de contracte cu
americanii. În timp ce pentru Al Jazeera alte posturi arabe nu reprezint ă „concuren ța”,
principalii „adversari” pe pia ța media au ajuns gigan ții BBC și CNN . Pentru moment, problema
principal ă a Al Jazeera o constituie finan țarea, întrucât grantul oferit de emirul Qatar-ului și-a
încheiat perioada de gra ție.
„Miracolul” Al Jazeera poate fi în țeles doar cunoscând foarte bine condi țiile de cenzur ă a
presei în care aceasta s-a n ăscut. Acum un deceniu, înainte de Al Jazeera , serviciile de pres ă
arabe erau sub o cenzur ă drastic ă și dramatic ă din partea autorit ăților statelor în care î și aveau
bazele.
La aceasta se adaug ă puternica influen ță religioas ă. Subiecte de genul disensiunilor
politice ori diferite aspecte ale Islamului erau co nsiderate tabu-uri – „off limits”. Al Jazeera a
avut „inteligen ța” de a identifica nevoile audien ței și de a se acorda la ele, r ămânând,
deopotriv ă, fidel ă nevoilor și cerin țelor lumii arabe . Reputa ția de care beneficiaz ă în prezent
canalul arab inspir ă în egal ă m ăsur ă „dragoste și ur ă”.
Capitalul de imagine și credibilitate al televiziunilor arabe este direct propor țional cu
num ărul impresionant de telespectatori musulmani, respe ctiv 1,5 miliarde de persoane, dintre
ace știa circa 340 de milioane vorbitori de arab ă, reprezentând popula ția ță rilor membre ale Ligii
Arabe. Tendin țele de expansiune ale brandului Al Jazeera sunt reflectate în lansarea unor
versiuni în limba englez ă, precum Al-Jazeera English , care mai emite în Africa, Orientul
Mijlociu, Asia-Pacific, Asia Central ă și de Sud.
Aparent, televiziunile arabe nu difer ă de cele occidentale, îns ă la o privire mai atent ă se
remarc ă particularul ce ține de ethos, de tradi ția și cultura islamic ă. Mijloacele moderne de
comunicare în mas ă sunt croite dup ă aceste pattern-uri str ăvechi. De obicei, în vecin ătatea
institu țiilor mediatice se afl ă l ăca șuri de rug ăciune, care s ă permit ă jurnalistului un moment de
reculegere în timpul programului, apoi, vestimenta ția angaja ților, haine albe, tradi ționale, iar
femeile e șarfe, tr ădeaz ă o atitudine de eviden țiere explicit ă a apartenen ței religioase. Iat ă cum
aceast ă not ă de practic ă islamist ă este relevat ă într-un spa țiu mai degrab ă deschis spre
modernitate. În recuzita televiziunii se reg ăsesc studiourile emisiunilor fixate pe sta ții ale
spa țiului arab, tastaturile au caractere arabe, crainic ii citesc pe ecrane de la dreapta la stânga,
vorbind cu to ții aceea și limb ă pentru c ă au provenien ță comun ă – ță rile Ligii Arabe.
Publicul din toat ă lumea a avut ocazia s ă vad ă perspectiva arab ă asupra r ăzboiului,
prezentat ă de televiziunile Al Jazeera , Al-Arabiya , Abu-Dhabi TV . Prin contrast, mass-media
occidentale s-au limitat la imagini video și foto, iar autorit ățile de la Pentagon au justificat
aceasta prin protejarea secretului opera țiunilor.
Imaginile transmise de la fa ța locului de Al Jazeera au f ăcut din acest canal un echivalent
al CNN -ului pentru r ăzboiul din Golf din 1991, respectiv sursa de inform a ții cea mai bogat ă
pentru toat ă lumea, devenind cea mai influent ă televiziune arab ă, prin știri în care se recunoa ște.

44 În prezent, Al Jazeera este canalul prin satelit cel mai popular în lumea arab ă, fiind
plasat pe pozi ția 25 în clasamentul brandurilor și apreciat ă drept singura televiziune
independent ă din Orientul Mijlociu. Canalul este finan țat de emirul Qatarului cu 30 de milioane
dolari/an, acesta continuând s ă investeasc ă în televiziunea considerat ă foarte important ă pentru
liberalizarea politic ă a ță rii.
Al-Jazeera are o re țea extins ă de coresponden ți în lume, 40 de birouri (printre care se
num ără cele de la Paris, Londra, Bruxelles, Sarajevo, Mos cova, Ankara) și a semnat acorduri de
colaborare cu posturi na ționale europene ca: ZDF din Germania, ITN din Marea Britanie, RAI din
Italia, France Télévision și TF 1 din Fran ța, iar în 2005, un acord de cooperare cu China Central
Television . În SUA, unde tr ăiesc 6-8 milioane de musulmani, emisiunile sunt dub late, din 2002,
în limba englez ă, iar din 2004, și guvernul canadian a aprobat accesul Al Jazeera în sistemul
na țional de transmisie prin cablu.
Al Jazeera a devenit ast ăzi un fenomen mediatic , cu popularitate crescând ă din perioada
post 11 septembrie 2001, și definitivat ă în timpul r ăzboaielor din Afganistan și Irak.
În opinia anali știlor de la RAND Corporation linia politic ă a canalului Al-Jazeera o
reflect ă pe cea a Fr ăției Musulmane din Qatar, sus ținere argumentat ă prin faptul c ă r ăzboiul
difuzat de media lumii arabe și musulmane era numit ”Invazia”, în timp ce la tele viziunea
american ă r ăzboiul era denumit ”Opera țiunea libertate pentru Irak”. Aceast ă pozi ție a suscitat
comentarii în ambele tabere, organiza ția Al-Qaeda din Irak acuzând postul c ă este purt ătorul de
cuvânt al for țelor americane din Irak, iar oficialii americani re pro șând televiziunii arabe c ă a dat
dovad ă de lips ă de obiectivitate și c ă difuzeaz ă mesajele unor grup ări teroriste.
Prin imaginile șocante difuzate de Al Jazeera în contextul r ăzboiului din Irak, SUA și-au
pierdut popularitatea în domeniul vizualului, în ță rile musulmane.
Cu toate acestea, numero și lideri arabi au considerat, în perioada traversat ă de la lansarea
postului TV, c ă acesta abordeaz ă subiecte politice și sociale considerate tabu, cum ar fi
precaritatea institu țiilor democratice sau persecutarea disiden ților politici, fiind nemul țumi ți,
totodat ă de faptul c ă acord ă spa țiu de manifestare islami știlor integri ști. Ca urmare, în Arabia
Saudit ă, liderii spirituali musulmani au emis o ”fatwa med ia” pentru a-i ține departe pe
credincio și de mesajul eretic.
De interes zonal r ămâne și televiziunea grup ării șiite Hezbollah, Al-Manar (“Farul” în
limba arab ă), care s-a construit ca portavoce a Hezbollah pent ru a-i cre ște popularitatea printre
libanezi, ajutând direct la recrutarea de sus țin ători pentru grupare. Radicalitatea postului
transpare în ini țiativa de a face publice opiniile liderilor Hezboll ah privind “du șmanii lumii
arabe”: Statele Unite, numite “Marele Satan” și Israelul.
Postul are 300 de angaja ți, majoritatea membri ai Hezbollah, birouri în Duba i, Egipt, Iran
și Iordania, coresponden ți în Belgia, Fran ța, Kosovo, Kuweit, Maroc, Rusia, Suedia, Siria și, nu
în ultimul rând, Statele Unite. În decembrie 2003 s e estima că Al-Manar avea 10 milioane de
telespectatori în lume zilnic, postul fiind al doil ea ca importan ță în lumea arab ă și musulman ă,
dup ă televiziunea Al Jazeera din Qatar. La acest canal nu mai întâlnim latura u man ă, emo țional ă
a r ăzboiului, cultivat ă adesea de Al Jazeera , abordarea ponderat ă a problematicii societ ății arabe,

45 ci promovarea explicit ă a atentatelor sinuciga șe anti-israeliene, v ăzute ca o suprem ă form ă de
martiriu. Mesajul general al programelor Al-Manar este redat de mai vechea deviz ă a grup ării
Hezbollah: “Moarte Americii!”.
De și Al-Manar se proclam ă o “televiziune a arabilor și musulmanilor”, "controlul
exercitat de gruparea terorist ă Hezbollah asupra sa o exclud din categoria institu țiilor de media 91 ;
din acest punct de vedere, orice compara ție cu postul Al Jazeera poate fi considerat ă
def ăim ătoare de c ătre jurnali știi televiziunii din Qatar.
Calitatea de formator în lumea arab ă a postului Al Jazeera este relevat ă prin faptul c ă
transmite informa ții libere, de parc ă democratizarea acestor ță ri arabe ar începe cu televiziunile.
Concuren ța interna țional ă în spa țiul arab reprezint ă un alt factor motivant pentru televiziunea
arab ă. În final, este de remarcat îngrijorarea liderilor din cadrul Ligii Statelor Arabe privind
efectele televiziunii asupra popula ției, care a dus la adoptarea unei carte care s ă stopeze „anarhia
satelitar ă” și s ă protejeze societatea arab ă contra efectelor nocive ale mondializ ării.

3.3. Media arab ă și presiunile americane

Con știent ă de impactul vizualului asupra telespectatorului, î ntr-o perioad ă în care
televiziunea a devenit o arm ă de propagand ă redutabil ă a terori știlor, administra ția de la
Washington a fixat strategii de expansiune a propri ilor viziuni politice asupra r ăzboiului din Irak
prin încerc ări de dezvoltare a culturii vizualului. Se cunoa ște poten țialul de promovare al
televiziunii, în asentimentul unor grup ări teroriste, care exploateaz ă aceste facilit ăți jurnalistice,
începând cu formatul buletinelor de știri cu „zoom-ul” pe actualitate, noutate, și terminând cu
reportajele documentare despre teatrele de opera țiuni.
Absen ța materialelor audiovizuale devine un factor determ inant la selec ția materialelor ce
vor fi incluse în grila de programe, situa ție care s-ar putea repercuta asupra alegerii țintelor unui
posibil atentat terorist. Edificator în acest sens este cazul lui Timothy Mc Veight, care a preg ătit
un atentat terorist ce a vizat cl ădirea guvernului din Oklahoma City. Dup ă re ținerea acestuia, pe
parcursul anchetei, cet ățeanul american a declarat c ă a ales cl ădirea guvernamental ă deoarece
„exist ă mult spa țiu liber, ceea ce ar face u șoar ă/facil ă realizarea de fotografii și montarea
carelor TV ”. Acest poten țial terorist era atât de preocupat s ă-și fac ă publicitate încât, atunci când
a aflat c ă un grup de copii ar fi putut fi victime ale ac țiunii sale, a declarat c ă s-ar fi sim țit
vinovat doar pentru c ă „ moartea copiilor inocen ți ar fi umbrit mesajul politic al atentatului
său”92 .
Iat ă cum terori știi aleg loca ții țint ă spa țiile ce atrag aten ția opiniei publice și media. În
felul acesta, grup ările teroriste î și asigur ă o cantitate de imagini important ă pentru a nu rata
apari ția la emisiuni de știri de prime time.

91 George Surugiu, Al Manar TV – "televiziunea de gheril ă" a Hezbollah , în "Sfera politicii", nr. 112,
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/112/art9-almanar .html (data acces ării: 15 martie 2011)
92 Lou Michel and Dan Herbeck, American Terrorist: Timothy McVeigh &The Tragedy at Oklahoma City, Harper
Collins Publishers, London, 2002.

46 Urmând aceast ă logic ă în cazul atacurilor de la 11 septembrie 2001 putem observa c ă
gruparea terorist ă a organizat atentatele într-o loca ție suficient de vizibil ă pentru a satisface
cererile televiziunii și pentru a r ăspunde fascina ției publicului pentru formatul ”în direct”. Prin
atacarea unui ora ș ca New York-ul, unde exist ă un num ăr mare de posturi de televiziune și
studiouri de filme, și unde, se știe, exist ă suficiente echipamente performante de transmisie,
terori știi au avut garantat ă nu numai prezen ța lor și a ac țiunii lor pe micul ecran și în presa scris ă,
dar și prezen ța unui num ăr mare de turi ști, care au înregistrat cu propriile echipamente
evenimentele, astfel, fiind asigurat ă prezentarea evenimentului din mai multe perspectiv e.
Din acest punct de vedere, al ecoului mediatic, aut orii atacurilor din 9/11 au ob ținut
cel mai mare succes din istoria terorismului . Cu o investi ție de câteva mii de dolari, aceste
atentate au dus la cheltuirea mai multor miliarde p entru prezentarea lor în pres ă. O asemenea
publicitate, cu efecte desigur negative în democra țiile reprezentative din America de Nord și
Europa, a f ăcut și continu ă s ă fac ă noi prozeli ți în rândul elementelor fundamentaliste din
comunit ățile musulmane, în întreaga lume.
Interesele strategice americane au condus la încur ajarea unor proiecte de deschidere de
noi canale TV în zon ă, pentru a diminua capitalul Al Jazeera sau, mai degrab ă, pentru a crea un
rival pe m ăsur ă canalului men ționat. Pe fond, s-a înregistrat un fenomen de trans la ție a unor
jurnali ști de la peninsul ă la un nou canal, motiva ți financiar, pentru a- și da m ăsura în arta
jurnalismului deja dobândit la Al Jazeera . A șa se face c ă în 2003 s-a lansat un post finan țat de
investitori din Arabia Saudit ă, majoritari, din Kuweit, Liban și Emiratele Arabe Unite, cu un
buget de 300 milioane dolari pentru primii cinci an i, canalul TV Al-Arabiya , care emite din
Dubai, cu obiectiv declarat oferirea unei ”alternat ive inteligente și echilibrate” la canalul Al
Jazeera .
În Irak, r ăzboiul media continu ă prin arma Washingtonului, Al-Hurra , canal american în
limba arab ă destinat diminu ării influen ței Al Jazeera pentru a prezenta viziunea american ă
asupra conflictului din Irak. Înfiin țat în 2004, Al-Hurra (”Cer liber”, în limba arab ă), cu sediul la
Springfield, Virginia, de ținea un buget de 62 milioane de dolari în primul an și 150 de angaja ți,
exper ți media americani și jurnali ști arabi cu experien ță (80 dintre ace știa, provenind din Liban,
Egipt, Irak, Maroc). Canalul Al-Hurra de ține birouri la Amman, Bagdad, Dubai și Beirut,
deservite de 50 de jurnali ști arabi.
Potrivit cotidianului panarab Al Quds al – Arabi , Richard Perle, consilierul politic al
ministrului Ap ărării, Donald Rumsfeld, a lansat o ofensiv ă împotriva Al Jazeera , „ care
vehiculeaz ă idei politice îndoielnice, ap ărând o ideologie malefic ă”93 . Practic, aceast ă pozi ție
reflect ă, în fapt, e șecul comunic ării americane. Potrivit Al Hayat , SUA a cheltuit 200 de milioane
de dolari pentru campania mediatic ă despre r ăzboiul din Irak, f ără a ob ține rezultate probante.
Perle a admis, totu și, c ă o acoperire mediatic ă de c ătre media irakiene s-ar fi dovedit mult mai
eficace, doar c ă, din nefericire pentru propaganda Washingtonului, aceste canale, deocamdat ă, nu
exist ă.

93 http://wn.com/Al-Quds (dataacces ării: 9 aprilie 2011)

47 Ulterior c ăderii regimului lui Saddam Hussein, parabolele au i nvadat acoperi șurile din
Bagdad și 215 noi publica ții au ap ărut pe pia ță , din care 100 deja au disp ărut. Pe fondul acestor
vulnerabilit ăți, SUA a creat un canal TV în limba arab ă, Al Hurra , prelungire a
MiddleEastTelevisionNetwork ( MTN) finan țat ă de Congresul American, care emite din
împrejurimile Washingtonului și se adreseaz ă ță rilor din Machrek și Maghreb, pentru a oferi
telespectatorilor o alternativ ă de a se informa.
Potrivit cotidianului Al Quds al – Arabi , Al Hurra a e șuat în aceast ă misiune, Congresul
American cheltuind sume enorme pentru lansarea sa. Echipat cu cele mai înalte tehnologii,
canalul a recrutat profesioni ști experimenta ți din ță rile arabe pentru a forma o echip ă de
jurnali ști, tehnicieni și personalit ăți consacrate ale micului ecran arab. Obiectivul de a face
concuren ță altor canale arabe nu a fost atins, canalul americ an special conceput pentru
telespectatorul arab nereu șind s ă devanseze posturi bine înr ădăcinate în lumea arab ă.
Administra ția Bush conta pe Al Hurra pentru a-și relansa discursul politic, îns ă e șecul
înregistrat de televiziune „ ar fi trebuit s ă motiveze responsabilii americani s ă-și revad ă strategia
și s ă-și recompun ă discursul pentru a câ știga credibilitate. În loc de asta, americanii se
înver șuneaz ă s ă critice canalele arabe cerându-le s ă-și modifice grila de programe și discursul
pentru a se alinia la exigen țele americane ”94 .
În paralel cu posturile arabe care se lanseaz ă pe pia ța audiovizual ă occidental ă, posturile
europene î și creeaz ă, la rândul lor, servicii în limba arab ă. Astfel, re țeaua britanic ă a lansat, în
martie 2008, canalul TV în limba arab ă BBC Arabic, care emite din Londra, având o re țea de
jurnali ști în Orientul Mijlociu. BBC Arabic este primul serviciu interna țional de televiziune cu
finan țare de stat, având un buget anual cifrat la 50 de m ilioane de dolari. O parte din bani provin
de la guvernul britanic, iar restul din fondurile BBC World Service .
Noul post în limba arab ă spera s ă atrag ă 20 de milioane de telespectatori pe s ăpt ămân ă
pân ă în 2010 și 35 de milioane de utilizatori pentru toate trei s erviciile arabe – TV, radio și
website. Centrat pe informa ții impar țiale, dezbateri și analize, postul britanic ar putea avea un
succes moderat într-o regiune în care Marea Britani e este criticat ă pentru implicarea sa al ături de
SUA în r ăzboaiele din Irak și Afganistan. Și France 24 ,canal public, emite 10 ore zilnic în arab ă,
ini țiativ ă prin care Fran ța î și înt ăre ște prezen ța, în zonele geografice strategice în care majorita tea
popula ției vorbe ște doar arab ă.
La 12 februarie 2008, mini ștri arabi ai informa țiilor au încheiat un acord în cadrul Ligii
Arabe privind adoptarea unei carte, la propunerea E giptului, intitulat ă ”Principii și linii
directoare pentru organizarea televiziunii prin sat elit în lumea arab ă”, ca o necesitate motivat ă
de ini țiator astfel: ”Anarhia satelitar ă trebuie s ă fie stopat ă (…) Acest sector trebuie organizat (…)
altfel vom avea de suportat consecin țele” 95 .

94 Nancy Sno, Alhurrato Al Youm: The Maturation of U.S. Televisio nBroadcasting in theMiddleEast , http://
fullerton.academia.edu/NancySnow/Papers/279716/Alhu rra_to_Al_Youm_The_Maturation_of_US_Television_Bro
adcasting_In_the_Middle_East (data acces ării: 12 aprilie 2011)
95 "Arab League Satellite Broadcasting Charter", http:/ /www.arabmediasociety.com/?article=648 (data acces ării: 12
februarie 2011)

48 Prin acest document, televiziunilor prin satelit li s-a impus obligativitatea de a nu ofensa
liderii și simbolurile na ționale și religioase ale lumii arabe, de a se conforma valo rilor religioase
și etnice ale societ ății arabe, de a nu difuza orice material care pune î n discu ție subiecte ca
Dumnezeu, religiile monoteiste, profe ții, sectele sau simbolurile diferitelor comunit ăți religioase
și de a proteja societatea arab ă contra efectelor nocive ale mondializ ării.
Carta cuprinde sanc țiuni la adresa posturilor care nu ar respecta acest e reguli, de la
avertismente pân ă la confiscarea materialelor, echipamentelor, m ăsuri financiare, și, în ultim ă
instan ță , radierea permanent ă a permisului de emisie. Prin semnarea cartei, ță rile arabe s-au
angajat s ă aplice aceste reguli tuturor canalelor prin sateli t, prezente sau viitoare, inclusiv celor
stabilite în zonele libere. Doar Qatarul a exprimat unele rezerve. Al Jazeera a lansat, între timp,
și canalul de știri în limba englez ă Al Jazeera International , care î și propune s ă neutralizeze
”relat ări neechilibrate” ale re țelelor TV occidentale, ca BBC și CNN . Canalul a atras jurnali ști
experimenta ți de la BBC , CNN și CNBC .
Popula ția constituie o miz ă și o țint ă în acela și timp, tocmai de aceea trebuie s ă trecem de
la o logic ă a ”nevoii de a cunoa ște” apar ținând prin tradi ție domeniului securit ății, la o nou ă
dinamic ă de comunicare a informa ției.
Nevoia de a ști nu este tot una cu nevoia de a împ ărt ăș i, trebuie p ăstrat ă o pruden ță în
comunicare, o filtrare a informa țiilor transmise c ătre public, popula ția în țelegând c ă o politic ă de
transparen ță integral ă este total neproductiv ă.
Pe fond, se impune necesitatea unei noi interfe țe, pentru a schimba modul de abordare, ar
trebui create forumuri de comunicare regionale ale profesioni știlor din domeniul comunic ării
publice și reprezentan ții diferitelor grupuri – țint ă, precum formatorii de opinie (cercet ătorii,
speciali ști, ziari ști), lideri ai categoriilor sociale c ărora le apar țin terori știi.
Organizarea unui cadru informal de dialog cu ziari știi ar putea fi util ă în acela și timp
statului și acestei categorii profesionale care resimte uneor i o anumit ă izolare când se pune
problema unei alegeri etice și deontologice între ap ărarea interesului na țional și publicarea de
informa ții.
Potrivit "Cartei Albe", ar trebui încurajat ă crearea de surse de informare accesibile
publicului larg și speciali știlor care s ă trateze diferitele fa țete ale terorismului.
Prin apari ția pe sticl ă, terori știi urm ărescs ă atrag ă aten ția, s ă ob țin ă recunoa ștere și chiar
un anumit grad de respect și legitimitate, existând o anumit ă reciprocitate în interesele terori știlor
și jurnali știlor: primele au nevoie de violen ță pentru „ a-și cre ște vânz ările în rândul cet ățenilor
înnebuni ți,înseta ți de informa ție, în timp ce autorii terorismului ar utiliza mass media pentru a
da ac țiunii lor o legitimitate discursiv ă și pentru a conferi motiva țiilor lor o înc ărc ătur ă mai
mare în spa țiul public ”96 . Deopotriv ă, grup ările teroriste sunt focusate pe propaganda ac țiunilor
comise pentru a stârni un sentiment de panic ă în rândul grupului vizat; cre șterea atitudinilor de
adeziune a popula ției autohtone și comunit ății interna ționale fa ță de ac țiunile s ăvâr șite,
obstruc ționarea ripostei guvernului și a for țelor de securitate, sugerând, de exemplu, tirania și

96 Idem

49 ineficien ța m ăsurilor de combatere; mobilizarea și incitarea simpatizan ților actuali și poten țiali,
în scopul recrut ării acestora, precum și în scopul cre șterii finan ță rilor.
Terori știi calculeaz ă mereu efectul pe care ac țiunile lor îl vor avea în media și
probabilitatea general ă c ă acest lucru le va da șansa s ă fie membri ai „ triunghiului de
comunica ție politic ă”, aceasta fiind una dintre caracteristicile princi pale ale societ ății
contemporane, unde contactul personal și direct între guvern și cet ățeni nu mai este posibil, iar
presa este acel liant care asigur ă comunicarea/leg ătura dintre guvernan ți și aleg ătorii lor. Accesul
la media îi aduce pe terori ști mai aproape de procesul decizional al societ ăților
democratice, pe care ace știa vizeaz ă s ă îl influen țeze în propriul interes .

Concluzii
Înc ă de la apari ția sa, în 1996, Al Qaeda a stabilit o rela ționare cu re țeaua de televiziune
arab ă, Al Jazeera . Al Qaedaa detectat noi oportunit ăți de difuzare a mesajelor sale, prin utilizarea
unor canale dispuse s ă interpreteze realitatea dintr-o perspectiv ă mai prietenoas ă ideologiei
Jihadului. Grupul terorist s-a angrenat într-o rela ție care nu este scutit ă de o anumit ă complicitate
cu Al Jazeera , o re țea care are, de asemenea, o influen ță enorm ă în lumea musulman ă; aceast ă
re țea a devenit un obiectiv principal al strategiei de comunicare a Al Qaeda.
Pe de alt ă parte, generalizarea Internetului, ca parte a mass -media, a condus la
exprimarea unor atitudini jihadiste în condi ții securizante de anonimat și de maxim ă discre ție. O
etap ă superioar ă în folosirea tehnicii de comunicare, prin intermed iul media, în folosul
organiza țiilor teroriste, a fost cea realizat ă de militantul islamist iordanian MusabAl-Zarqawi,
artizan al comunic ării, aspect ce l-a determinat s ă creeze în cadrul organiza ției TawhidWal
Jihad, pe care a condus-o în Irak pân ă la uciderea sa de c ătre for țele americane (în luna iunie
2006), un departament media responsabil de redactar ea și difuzarea comunicatelor mi șcării.
Infrastructura departamentului, în care lucrau cel pu țin trei exper ți în comunicare, era stabilit ă în
străin ătate (în afara Irakului) și utiliza tehnicile cele mai moderne din domeniul g rafic și video,
combinând efecte sonore și grafice în scopul intensific ării efectelor execu țiilor.
Gruparea irakian ă controla mai multe canale mediatice, printre care un site Internet,
pentru a-și face publice mesajele și interven ția pe mai multe forumuri de discu ții islamiste,
pentru a-și relata propaganda și a suscita dezbateri. La acestea se adaug ă mass-media arab ă din
Golf, care relata în mod sistematic integral mesaje le grup ării.
În general, în ultimii ani s-a constatat o cre ștere a frecven ței declara țiilor și comunicatelor
grupurilor islamiste, în special Al Qaeda. Calitatea și stilul mesajelor video și atacurilor
filmate sunt mai profesioniste și tehnicile folosite sunt din ce în ce mai sofistic ate.
Terorismul modern a evoluat în ultimul secol, deopo triv ă, cu modernizarea mijloacelor
de comunicare în mas ă, grup ările teroriste exploatând permisivitatea oferit ă de instrumentarul
mediatic, informa ția dep ăș ind chenarul povestirii, specific presei scrise, în favoarea transmisiei
directe. Odat ă cu p ătrunderea în existen ța de zi cu zi a radioului, televiziunii și a Internetului,
realitatea a dep ăș it condi ția de “povestire”, întâlnit ă în presa scris ă. Astfel, din a doua jum ătate a
secolului al XX-lea, este relevat ă racordarea emo țional ă a spectatorului la argumentul vizual

50 ”live” al canalelor TV.

51 CAPITOLUL 4

MEDIA AMERICAN Ă ÎNTRE SUBIECTIVISM ȘI INTERESE

Uria șa industrie media din Statele Unite a fost și va r ămâne vulnerabil ă la derapajele
mediatice, a șa cum au fost cele înregistrate la sfâr șitul sec. XX – începutul sec. XXI. În ultimii
ani, prin r ăzboiul din Irak, televiziunile americane s-au con fruntat cu evenimente extraordinare,
șocante, adesea nici jurnali știi, nici anali știi politici,nereu șind s ă acopere situa țiile respective.
Dac ă mass media american ă și-ar fi f ăcut datoria înainte de 11 septembrie 2001, poate c ă
ar fi existat o șans ă de a preveni evenimentele tragice de la World Trade Center , nu atât prin
popularizarea ac țiunilor anti – americane ale Al Qaeda, cât printr-o analiz ă profund ă a
circumstan țelor în care aceste amenin ță ri s-au dovedit letale.
Televiziunile americane au devenit con știente de datoria lor civic ă abia dup ă aceste
evenimente, pân ă atunci neasumându- și obliga ția profesional ă de a informa publicul american cu
privire la riscurile teroriste. Conflictul din Irak a generat comentarii pe tema derapajului mediatic
căruia CNN și alte televiziuni prestigioase i-au c ăzut victime, în tratarea unor evenimente externe
Statelor Unite, în pofida faptului c ă ele au vizat și interese americane. În aceast ă situa ție,
subiectele nu au beneficiat de aten ția acordat ă unei probleme domestice, de tipul celei pe care o
reprezint ă o amenin țarea direct ă.
Paradoxal este c ă, de și în prezent jurnali știi au acces la mijloace tehnologice performante
de a comunica informa ția, aceast ă evolu ție este invers propor țional ă cu știrile transmise,
resim țindu-se o atrofiere a sim țului critic al jurnali știlor care se reg ăsesc în situația de a
cenzura, manipula sau, pur și simplu, de a ignora realitatea .
Televiziunea construie șteactualitatea prin imagini, îns ă se resimte în ultima vreme o
deplasare pe cuvinte, asemenea construc ției discursului de pres ă scris ă; fenomenul de mimetism
afecteaz ă deopotriv ă mass-media, conducând la desconsiderarea subiectul ui (dac ă Al Jazeera
prezint ă un contor al victimelor, permanent în spa țiile de știri, și CNN a împrumutat acest truc
emo țional).
Grilele de evaluare a evenimentelor sunt reduse și schematizate, doar ideea de
spectacular se men ține, pentru a nu se evita subiecte pe care concuren ța le-ar trata cu
succes . Se ajunge la situa ția în care toate canalele TV de informa ții promoveaz ă acelea și știri,
ocupând spa țiul de anten ă cu pseudo – informare.

4.1. Avatarurile mass-media americane în vreme de r ăzboi

Despre acoperirea r ăzboiului din Irak din 2003 de c ătre mass-media american ă exist ă o
serie de date empirice și doar câteva studii, ipoteze cu poten țial de explorare, un punct de plecare
pentru cercet ările viitoare. Problema care se pune este dac ă implicarea politic ă și militar ă a SUA

52 în r ăzboi a avut repercusiuni asupra mass-media american e, altfel spus dac ă exist ă impar țialitate
și obiectivitate într-o țar ă care merge la r ăzboi.
Potrivit rezultatelor eviden țiate în sondajele Gallup, dac ă la începutul r ăzboiului
americanii manifestau reticen ță și o anumit ă lentoare fa ță de luarea unei atitudini active, ulterior
au sus ținut politica administra ției Bush, dar nu pentru mult ă vreme. Costurile umane și financiare
i-au determinat s ă se disocieze treptat de politicile pre ședintelui, calificându-le politici de
ocupare.
În septembrie 2002, când Congresul American vota p entru autorizarea r ăzboiului SUA
împotriva Irakului, un sondaj CBS News releva c ă 51% dintre americani credeau c ă Saddam Hussein a
fost implicat în atacurile din 11 septembrie 2001 97 . Ulterior, PewResearch Center , grup independent
de studiere a atitudinilor fa ță de pres ă, politic ă și subiectele de interes public, informa c ă dou ă treimi
dintre cet ățenii americani apreciau c ă Saddam Hussein a ajutat terori știi în atacurile din New York și
Washington.
În ceea ce prive ște presa scris ă, observatorii au indicat o suit ă de lacune de interpretare și redare
a evenimentelor din acea perioad ă, edificator în acest sens fiind The New York Post , care a prezentat o
fotografie a unui cimitir american din Fran ța al c ărui mesaj era: " Au murit pentru Fran ța, dar Fran ța a
uitat "98 . New York Times și Washington Post , de și jurnale central impar țiale și obiective, au acoperit
lamentabil mi șcarea anti – război.
Fa ță de presa scris ă, televiziunile au înregistrat popularitate negativ ă pentru modul de realizare a
unor emisiuni care au stârnit emo ții publice prin prezentarea rapoartelor speciale pr ecum "Countdown
Irak" de la MSNBC sau "Confruntarea cu Saddam" la CBS . Șeful BBC , GregDyke, acuza
radiodifuziunea american ă nu numai de acoperire superficial ă a evenimentelor din Irak, dar și de
perpetuarea unei prejudec ăți americane, aceea de a transmite în mod simplist d oar mesaje patriotice,
pentru a înduio șa publicul, pentru a-l determina s ă avizeze necesitatea r ăzboiului.
Fox News , canalul de știri num ărul 1 în SUA, surclasând CNN , a fost, în general, considerat
angajat în promovarea partinic ă a pozi ției guvernului. Cel mai mare grup de media american a fost
criticat de Dyke pentru suscitarea popula ției la participarea unor mitinguri pro-r ăzboi în toat ă țara.
Robert Jensen opina, în cotidianul de stânga "The P rogressive":
"Dac ă în primele dou ă s ăpt ămâni nu au existat mari progrese în acest r ăzboi, cu
siguran ță conflictul va deveni un studiu de caz referitor la e șecul jurnali știlor din SUA (…) Nu a
existat nicio dezbatere semnificativ ă asupra modului în care au fost prezentate știrile de prime
time la canalele CBS, ABC, NBC sau PBC (…) mass-m edia prezentând lamentabil chiar și
faptele bune din acest r ăzboi "99 .
Analiza știrilor și emisiunilor realizate de CNN într-o singur ă dup ă amiaz ă, pe parcursul a

97 " September 11 attacks opinion polls", http://en.wi kipedia.org/wiki/September_11_attacks_opinion_polls (data
acces ării: 9 aprilie 2011)
98 "Wimps, weasels and monkeys – the US media view of 'perfidious France'", http://www.guardian.co.uk/wo rld
/2003/ feb/11/pressandpublishing.usa (data acces ării:20 aprilie 2011)
99 Apud Kai Hafez, The Iraq War 2003 in Western Media and Public Opini on: Case Study of the Effects of Military
(Non-) Involvement on Conflict Perception , in "Global Media Journal", Volume 3, Iissue 5, Fa ll 2004

53 4 ore, realizat ă de c ătre agen ția de media Fair , a relevat faptul c ă CNN a promovat în contextul
evenimentelor din Irak atitudini patriotice, cu pre zentarea unor voci din for țele pro-război.
Consecutiv, au fost prezentate pe sticl ă interven ții ale ex – ministrului britanic al ap ărării, ale
unui specialist kuweitian pentru probleme strategic e, o trecere în revist ă de c ătre presa britanic ă a
unei conferin țe de la Basra, și un num ăr de "jurnali ști înrola ți" care au luat interviuri armatei
britanice, în condi țiile în care în aceea și zi aveau loc demonstra ții anti – război de propor ții în
întreaga lume la care nu s-a f ăcut absolute nicio referire pe sticl ă100 .
Potrivit studiului men ționat, mass-media au servit într-o not ă modest ă democra ția, oferind
ca argument urm ătoarele aprecieri: ulterior invaziei din Irak, voci le oficiale ale SUA au fost
prezente preponderent în buletinele de știri de re țea, în timp ce adversarilor de r ăzboi li s-a
acordat o vizibilitate sporit ă în canalele principale. Studiul debuteaz ă la o zi dup ă
bombardamentele din Irak, din 19 martie 2003, pe un interval de 3 s ăpt ămâni, 20 martie – 9
aprilie 2003. Au fost identificate 1617 de interviu ri cu privire la Irak prezentate în buletinele de
știri de sear ă de c ătre șase re țelele de televiziune și canalele de știri: ABC World NewsTonight ,
CBS EveningNews , NBC NightlyNews , CNN Wolf BlitzerRaports , Fox Special Report și PBS
NewsHour .
Sursele au fost codificate prin nume, ocupa ție, na ționalitate, pozi ție de r ăzboi și de re țea
pe care au ap ărut, fiind clasificate ca având o pozi ție sau exprimându- și o opinie politic ă cu
privire la r ăzboi.
Dou ă treimi din toate sursele, 64 %, au fost pro-r ăzboi, exprimând opinii în favoarea
războiului. Opinii anti-r ăzboi au exprimat 10 % din toate sursele (6 % din ce le non-irakiene și 3
% din sursele americane). Astfel, telespectatorii a u fost de șase ori mai susceptibili de a vedea o
surs ă pro-război, decât anti-r ăzboi. Oficial, inclusiv angaja ții guvernamentali, civili sau militari,
au dominat buletinele de știri de re țea, reprezentând 63 % din totalul surselor. În surs ele din
SUA, reprezentând 76% din totalul surselor, mai mul t de doi din trei (68 %) au fost fo ști sau
actuali func ționari. Procentul de surse de oficiali americani a variat de la o re țea la alta, de la 75
% la CBS, la 60 % la NBC 101 .
Pe parcursul r ăzboiului s-a creat un soi de comunicare între mass media și opinia public ă,
influen țându-se reciproc în perspectiva consolid ării tendin țelor patriotice și a solidarit ății.
Alan Knight vorbe ște, într-un articol intitulat " Hollywodizarea r ăzboiului ", despre
manipularea mass-media în r ăzboiul din Irak, care a debutat cu îndemnul adresat de pre ședintele
Bush jurnali știlor de a plecadin Bagdad pentru c ă el nu le-ar putea garanta siguran ța102 . Potrivit
reputatului profesor de jurnalism australian, r ăzboiul a început ca un scenariu de la Hoolywood,
Saddam Hussein și fiii s ăi având 48 de ore la dispozi ție s ă ias ă din ora ș, trei zile mai târziu

100 Dahr Jamail, The New 'Forgotten' War. Iraq occupation falls into media shadows , http://www.fair.org/index.php?
page =4020 (data acces ării: 2 februarie 2011)
101 Andrew Calabrese, Profits and patriots: US media coverage of the Iraq war,
http://webcache.googleusercontent.com/search (data acces ării: 3 aprilie 2011)
102 Alan Knight, The Hollywoodisation of war: The media handling of the Iraq war , in "Global Media Journal",
Volume 2, Issue 3, Fall 2003.

54 începând invazia din Irak. Tehnicile de propagand ă desf ăș urate de ambele p ărți în r ăzboiul din
Irak au manipulat acoperirea global ă a evenimentelor prin nerespectarea codului de cond uit ă al
Federa ției Interna ționale a Jurnali știlor, potrivit c ăruia respectul pentru adev ăr și pentru dreptul
publicului la adev ăr este prima datorie a jurnalistului .
Comitetul pentru Protec ția Jurnaliștilor raporta în 2003 c ă la Bagdad și-au pierdut via ța 9
jurnali ști în timpul invaziei din Irak , parte din ei fiind uci și accidental pe câmpul de lupt ă, al ții
fiind lovi ți în mod inten ționat. Exemplificativ este cazul atacului aerian as upra unui canal TV în
care și-a pierdut via ța TareqAyyoub, jurnalist iordanian la Al – Jazeera TV , sta ția din Bagdad, în
timpul unui atac cu rachet ă despre care IbrahimHilal, șeful jurnalistului în cauz ă, luase la
cuno știn ță . În plus, exist ă martori care au asistat la survolul prelungit al u nui avion de lupt ă
deasupra cl ădirii televiziunii respective, înainte de atac, cee a ce confirm ă decizia inten ționat ă de
a bombarda televiziunea.
În mod similar, Jose Couso, cameraman spa niol al canalului Telecinco și TarasProtsyuk,
de la Reuters , au murit dup ă ce un tanc american a atacat Hotelul Palestina din Bagdad. Pe de
alt ă parte, șeful executiv al CNN , EasonJordon, afirma c ă CNN suprim ă povestirile irakiene cu
privire la torturi, asasinate și chiar r ăpiri pentru a nu compromite suplimentar climatul so cial
vulnerabil din spa țiul irakian.
În democra țiile occidentale jurnali știi ar trebui s ă sus țin ă în mod inteligent și omniprezent
eradicarea fenomenului de manipulare care încearc ă s ă transforme știri m ărunte, f ără importan ță ,
în evenimente publice importante. Acoperirea mediatic ă a r ăzboiului din Irak s-a derulat ca
un serial TV în chenar live , spectacol n ăscut din nevoia telespectatorului de a tr ăi din
divertisment, fiind p ărta ș emo țional la sui șuri și coborâ șuri, al ături de echipa american ă care
înregistreaz ă scoruri, juc ători pensionari care arunc ă comentarii secundare despre meci. Atât
coali ția, cât și irakienii, au încercat s ă influen țeze modul de reflectare a conflictului,
administra ția Bush recunoscând, de altfel, necesitatea realiz ării unei propagande masive prin
înfiin țarea Biroului de Comunica ții Globale ( Office of Global Communication , OGC), pe care îl
descria ca pe un spa țiu de diploma ție public ă.
Împreun ă cu Divizia Diploma ție Public ă și Afaceri Publice a Departamentului de Stat,
OGC a coordonat activitatea unor agen ții americane și a ac ționat pentru transmiterea unor mesaje
simple, dar de impact. Ținta acestora a constituit-o prevenirea neîn țelegerilor și conflictelor între
SUA și partenerii de coali ție, și, deopotriv ă, informarea publicului interna țional. Pe fond, OGC a
recunoscut capacitatea re țelelor de televiziune globalizat ă și a agen țiilor de știri de a informa mai
bine publicul interna țional și de a juxtapune rapid situa țiile aparent divergente de c ătre purt ătorii
de cuvânt ai SUA afla ți pe continente diferite. Pentru a satisface cerere a jurnali știlor, actualiz ări
regulate, furnizarea de con ținut pentru pove ști actuale, OGC distribuia o dat ă pe zi o a șa numit ă
"foaie de fapte".
Mesajele globale plasate pe web de c ătre OGC în lunile martie și aprilie 2003 au
prezentat pozi ția guvernului, inclusiv în perioada cea mai intens ă de lupte, între 20 martie 2003,
când a început bombardarea Bagdadului și 9 aprilie 2003, când trupele americane au intrat în
Bagdad. Construc ția mesajelor a fost simpl ă, emo țional ă, livrat ă scriptic cu inserarea unor citate.

55 Ideea era ca acestea s ă prezinte în mod direct și unitar pozi ția SUA. Materialul s-a organizat în
jurul unor teme tenden țioase, având ca scop ob ținerea de sprijin pentru efortul de r ăzboi de
coali ție. Conflictul a fost în mod inten ționat redus la un concurs între bine și r ău.
For țele Coali ției au fost caracterizate ca având drept obiectiv e liberarea Irakului, f ără
victime civile, în scopul protej ării libert ății religioase, popula ția irakian ă a fost descris ă în not ă
emo țional ă, s-a afi șat bun ătatea poporului irakian, pozi ția cet ățenilor irakieni, femei sau b ărba ți,
care luptau în numele coali ției. La pol opus, militarii irakieni erau descri și drept tirani, corup ți,
imorali, preocupa ți de implementarea de arme de ucidere în
Lumea a v ăzut deopotriv ă ce înseamn ă un regim dictatorial, prin prezentarea unor zone
marcate de teroarea produs ă de Saddam Hussein – prizonieri ai acestuia uci și cu cruzime, dac ă
refuzau s ă lupte pentru regim. A fost prezentat ă, totodat ă, compasiunea manifestat ă de for țele de
coali ție fa ță de irakienii care au deschis focul asupra lor și, ulterior, s-au predat.
Pentru a convinge opinia public ă interna țional ă asupra bunelor inten ții ale r ăzboiului, unele
mesaje erau scrise la persoana I: " Suntem al ături de voi, suntem o for ță puternic ă care va lupta
pentru a pune cap ăt domniei lui Saddam și a asupritorilor vo ștri. Ne-am apropiat de voi pentru
a v ă aduce alimente, medicamente și pentru a v ă asigura o via ță mai bun ă"103 .
Demonstra țiile irakienilor împotriva coali ției au fost prezentate într-o not ă pozitiv ă, ceea
ce denot ă c ă sprijinul pentru SUA nu a fost universal printre i rakieni. În orice regim totalitar vor
exista pozi ții pro și contra prezen ței unor for țe str ăine. Cu câteva s ăpt ămâni înainte de
declan șarea r ăzboiului, nici nu se putea vorbi de organizarea uno r proteste, ulterior irakienii și-au
schimbat pozi ția, exprimându- și liber opiniile referitoare la trecutul și viitorul ță rii. Iat ă cum
aceste mesaje, chiar și defavorizatoare pentru SUA, au beneficiat de inte rpret ări în interesul
coali ției.
Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor (F.I.J.) a condamnat ambele p ărți beligerante
pentru "crime de r ăzboi" împotriva ziari știlor: "Este o ironie faptul c ă, dup ă cruzimea regimului
irakian, coali ția se joac ă de-a șoarecele și pisica cu Al Jazeera, canal ini țial interzis, apoi atacat
de for țele americane", declara Aidan White, secretarul gen eral al F.I.J., amintind totodat ă și de
distrugerea birourilor Al Jazeera din Kabul 104 .
Jurnali știi care au optat s ă r ămân ă în Bagdad în timpul invaziei au fost supu și unor
controale riguroase de c ătre regimul Baathist. Christoph Maria Froeder, un j urnalist german de
investiga ții a fost expus furiei mul țimii de civili irakieni, oficialii din Ministerul I nforma ției din
aceast ă țar ă confiscându-i de dou ă ori echipamentul.
Aceast ă h ărțuire a jurnali știlor str ăini este relativ lejer ă fa ță de tortura și pedeapsa cu închisoarea
anterior provocate de regimul baasist asupra jurnal i știlor irakieni.
La sfâr șitul anilor 1970, metodele folosite pentru a contro la și a intimida
jurnali ști au devenit extrem de violente, num ărul h ărțuirilor judiciare, arest ărilor, deten țiilor

103 Idem
104 IFJ Media release, "IFJ says attacks on journalist s in Iraq are ‘Crimes of War’ that must be punished ",
8.04.2003,http://www.ifj.org/publications/press/pr/ 030408iraq.html (data acces ării: 12 ianuarie 2011)

56 prelungite, și al execu țiilor crescând în mod dramatic. În intervalul 1980 – 1988, r ăzboiul cu
Iranul a servit drept pretext pentru consolidarea u nui sistem de preluare a mass-mediei irakiene
de c ătre stat. În 1986, Comandamentul Consiliului Revolu ționar (CCR) a adoptat un Ordin (nr.
840), semnat de c ătre Saddam Hussein însu și, care impunea sanc țiuni dramatice pentru cei care
insultau sau criticau pre ședintele și anturajul s ău105 .
O serie de practici de manipulare mass-media au de venit deja evidente,
periodic, conferin țele de știri oferind"imagini igienizate" și texte supuse aprob ării înainte de a fi
difuzate. Imaginea este mai important ă decât cuvântul, fapt exploatat în comunicarea unui mesaj
prin fotografii de r ăzboi sau scene filmate. Ca și în primul r ăzboi din Golf, televiziunea a r ămas
prioritar ă în furnizarea informa țiilor. Totu și dezvoltarea tehnologiei mass media electronice, n ew
media, a condus la o mai mare acoperire a eveniment elor interna ționale".

4.2. R ăzboiul de pe sticl ă – o analiz ă comparativ ă a canalelor tv din SUA

Atacurile irakiene împotriva unor ținte din Vest, începând cu anul 1993, sunt inexiste nte.
Cu toate acestea, administra ția Bush nu a ezitat s ă exploateze anxiet ățile publicului ap ărute dup ă
evenimentele traumatice din 11 septembrie 2001 pent ru a acuza Irakul de implicare în
organizarea acestora.
Potrivit unui studiu realizat de PewResearch Center , 75 % dintre persoanele chestionate
cu privire la acoperirea mediatic ă a r ăzboiului au evaluat de la calificativul bun la exce lent
contribu ția media, existând numeroase critici referitoare la forma lacunar ă, fragmentat ă și lipsit ă
de context. Fluxurile și refluxurile de lupt ă au fost adesea supradramatizate, unele grupuri
conservatoare ironizând televiziunea american ă, acuzând-o de promovarea unei atitudini anti
război, în timp ce canalele liberale î și manifestau adeziunea fa ță de r ăzboi.
Pentru a oferi o perspectiv ă asupra modului de acoperire mediatic ă a r ăzboiului,
PewResearch Center a supus analizei canalele TV care înregistreaz ă audien ță maxim ă în spa țiul
alocat buletinelor de știri de sear ă: ABC World NewsTonight cu Peter Jennings, CBS
EveningNews cu Dan Rather, NBC NightlyNews cu Tom Brokaw și FoxSpecial Report cu Brit
Hume.
Potrivit Monitorului Media , publicat bilunar de organiza ția non – profit Centrul pentru
Media și Afaceri Publice, în intervalul 19 martie 2003 (câ nd a avut loc primul atac cu rachete) –
14 aprilie 2003 (c ăderea Tikritului), au existat controverse în termen i jurnalistici ale
televiziunilor care, treptat, și – au extins audien ța în mediul virtual.
Într-un interval de 26 de zile, buletinele de sear ă de la aceste canale au relatat 1.100 de
povestiri de r ăzboi, însumând ca timp de difuzare 33 de ore și 30 de minute. Pe primul loc în
acest top s-a situat CBS , cu 234 de povestiri, reprezentând 6 ore și 11 minute de spa țiu publicitar,
pe locul 2 plasându-se ABC cu 274 povestiri (7 ore și 7 minute). În format net, NBC a înregistrat

105 Reporters without Borders, "The Iraqi Media: 25 yea rs of relentless repression", 25.2.2003, http://ww w.rsf.org/
article.php3?id_article=5008&var_recherche=Iraq (da ta acces ării: 12 aprilie 2011)

57 cea mai mare acoperire prin prezentarea a 295 de po ve ști cu durat ă de 8 ore și 33 minute. Strict
pe buletinul de sear ă rezultatele au plasat pe primul loc canalul Fox News care a relatat 328 de
povestiri (în 14 ore și 19 minute), prin emisiunea Special Report 106 .
Războiul a fost tratat de canalele TV în propor ție de 95% din subiectele prezentate, cu
88% pe ABC , 85% pe NBC și 77 % pe CBS . O evaluare a num ărului de opinii exprimate pe
subiectul r ăzboiului de c ătre reprezentan ți ai administra ției și armatei, ofer ă urm ătoarele valori:
ABC World NewsTonight – 274 povestiri ( 7 ore, 7 minute), Nightly NBC News – 295 povestiri (8
ore, 33 minute), CBS EveningNews – 268 povestiri (7 ore, 17 minute), Fox Special Raport – 328
povestiri (14 ore, 39 minute).
Rezultatele generale reflect ă patru faze ale mass – media în ceea ce prive ște perspectiva
de imagine a r ăzboiului. Ini țial, când Coali ția p ărea c ă stagna din punct de vedere defensiv, s-a
propagat un sentiment de șoc și venera ție, îndoial ă și culpabilitate, urmat ă de o atitudine
puternic ă pro – război, în momentul în care a devenit evident c ă for țele americane avanseaz ă spre
Bagdad. Un nou val de criticism a ap ărut pe fondul eforturilor umanitare și a haosului urban din
timpul r ăzboiului, înregistrat în s ăpt ămânile urm ătoare.
A existat un spectru de acoperire care a variat de la pozi ția pro – război la cea anti –
război, cu canalul TV Fox plasat la un pol și ABC , la cel ălalt. Aceast ă diversitate reflect ă faptul
că telespectatorii și-au format opinii cu privire la r ăzboi distincte în func ție de buletinele de știri
ale celor patru canale. În evaluarea pozi ției lui George Bush în r ăzboi, știrile prezentate de aceste
canale nu au înregistrat asimetrii, prezentând unif orm și echilibrat demersurile sale.
În ceea ce prive ște suportul moral acordat de telespectatori, la înc eputul r ăzboiului, a
existat o preocupare instinctiv ă de sprijin pentru trupele americane, în ansamblu, 70% din
evalu ările performan ței armatei fiind pozitive. În data de 31 martie 200 3, corespondentul Fox la
Pentagon afirma încrederea tot mai mare a publiculu i american în aceast ă institu ție.
ABC și NBC , de asemenea, și-au manifestat sprijinul fa ță de armat ă, critica reg ăsindu-se
în mesaje doar într-o not ă mai ponderat ă decât celelalte dou ă televiziuni, plasându-se în propor ție
de 56%, respectiv 64% pe un trend pozitiv.
De și Fox a avut aproximativ aceea și propor ție de evalu ări pozitive și negative la adresa
politicilor de r ăzboi ale lui Bush, 65%, din telespectatorii "Raport ului special cu Brit Hume" au
văzut mai des atitudini partinice la adresa pre ședintelui. Concret, fiecare jum ătate de or ă de
"Raport special", oferea, în medie, de dou ă ori mai multe evalu ări pozitive ale administra ției
Bush decât re țeaua de buletine de știri difuzate.
Un exemplu relevant este oferit de difuzarea decla ra ției lui SkeiknHaakim Al Hukeem, la
întoarcerea în Irak, dup ă o lung ă perioad ă petrecut ă în exil, oferit ă lui Maya Zumwalt, de la Fox : "Mi se
pare c ă ast ăzi m-am n ăscut, vreau s ă mul țumesc trupelor Coali ției și lui George W. Bush pentru efortul
de a ne fi eliberat de regimul din Irak".
ABC s-a eviden țiat ca televiziunea cea mai incisiv ă la adresa politicilor lui Bush și a

106
PewResearch Center, Iraq News Draws Most Public Attention in 2003 , http://people-press.org/2003/12/23/iraq-
news-draws-most-public-attention-in-2003 (data acce s ării: 14 aprilie 2004)

58 războiului în sine, difuzând comentarii critice și anti – război în propor ție de 80% în buletinele de
știri World News Tonight .
Și la NBC găsim mesaje de genul "Opri ți r ăzboiul și aduce ți trupele acas ă" (22 martie
2003), în timp ce CBS Fox a difuzat, în mare parte, mesaje pro – r ăzboi, 95%, cele mai relevante
în emisiunea CBS Evening News . Pe Fox , nivelul de sus ținere a fost mai modest, 61%.
Experien ța din Vietnam i-a înv ățat pe americani c ă imaginile pot fi mai puternice decât
comentariile în acoperirea r ăzboiului de c ătre o televiziune. Fox a prezentat sumar imagini cu
distrugerile provocate de r ăzboi. Special Report Fox a prezentat în propor ție de 50% mai pu ține
articole vizuale cu victimele civile decât alte tre i re țele de televiziune importante, 66% mai
pu ține efecte vizuale cu victimele americane și britanice, cu 50% mai pu ține cu victimele
irakiene, și cu 20% mai pu țin cu pagubele materiale.
Din cele 328 de povestiri Fox pe r ăzboi, doar 10 con țineau imagini despre accidente cu
civili, 11 cu victime militare și 50 cu pagube materiale. Prin contrast, NBC a difuzat cel mai mare
num ăr de scene de lupt ă – 102, și accidente militare – 34. ABC a prezentat 28 de materiale despre
victime civile și 66 referitoare la pagube materiale 107 .
Aceste totaluri nu reprezint ă decât un segment extrem de mic în ceea ce prive ște gradul
de acoperire al r ăzboiului. Opera țiunea "Iraqi Freedom"a avut o mai mic ă acoperire mediatic ă
decât opera țiunea Furtun ă în De șert din 1991, din timpul r ăzboiului primului r ăzboi din Golf.
În anul 2003 erau livrate pe sticl ă prin buletinele de știri 32 de povestiri pe sear ă, comparativ cu
41 de povestiri în 1991 ( Fox News Monitor Media ). În medie, ratingul pentru performan ța militar ă a
SUA în timpul opera țiunii din Golf din 1991 a fost apreciat pozitiv în propor ție de 95%, în timp ce în
Războiul din Irak de numai 62%.

4.3. Canalele tv "în serviciul " terori știlor

Terorismul jihadist s-a r ăspândit în întreaga lume, ajungând, în prezent, la o dimensiune
global ă. Exper ți din cadrul Centrului European pentru Studii de Se curitate George C. Marshall ,
lider transatlantic în domeniul ap ărării, opineaz ă c ă pentru a modela m ăsurile adecvate de
combatere a amenin ță rii islamice teroriste, este nevoie de cunoa șterea condi țiilor determinante, a
motiva țiilor celor care provoac ă propaganda jihadist ă108 .
Interac țiunea și dependen ța dintre mass – media și terorism ar necesita o cunoa ștere
aprofundat ă, în prezent confruntându-ne cu lacune de cercetare cu privire la efectele interac țiunii
dintre mass media și terorism. În special utilizarea Internetului de c ătre terori ști necesit ă cercet ări
suplimentare.
Terori știi se dovedesc abili strategi în managementul tehn icilor de comunicare, mass
media și în special Internetul devenind elementele cheie p recum și obiectivele strategice de

107 Idem
108 Steven Kull, ClayRamsay, Evan Lewis, Misperceptions, the Media andtheIraq War , in "Political
ScienceQuaterly", Volume 118, Number 4, 2003 – 04, pp. 569-598.

59 comunicare, active de comunicare prin care terori știi reu șesc s ă compenseze o parte din
asimetria în puterea militar ă. Jihadi știi pun mare accent pe dezvoltarea strategiilor glo bale de
comunicare pentru a- și îndeplini obiectivele pe termen scurt, mediu și lung.
Capacitatea de a dezvolta și implementa astfel de strategii sofisticate prezin t ă la modul
fanatic convingerile lor și profesionalismul. Obiectivele de comunicare ale a cestora for țeaz ă,
legitimeaz ă, intimideaz ă. Î și adapteaz ă mesajele livrate prin strategii de ob ținere a unei audien țe
sporite, respectând normele fundamentale care stau la baza unei comunic ări sau a unei campanii
de rela ții publice. Abilitatea de a utiliza mass media pent ru a compensa dezavantajele asimetrice
le-a permis asigurarea unei continuit ăți și dezvoltarea de noi genera ții de terori ști jihadi ști cu
misiunea de a radicaliza comunitatea musulman ă.
A asigura cuiva credibilitatea în timp ce îl submin ezi este o arm ă redutabil ă,
credibilitatea reprezentând unul din elementele – cheie pentru a câ știga aceast ă b ătălie. Planul
strategic de comunicare, care exploateaz ă sl ăbiciunile și contradic țiile în jihadi ști utilizeaz ă
tehnici de management strategic în comunicare, vita le în câ știgarea conflictului asimetric cu
terori știi jihadi ști.
Succesul unui plan de comunicare strategic poate fi consolidat printr-o abordare
cuprinz ătoare, prin m ăsuri coercitive și pe cale amiabil ă, deopotriv ă prin m ăsuri diplomatice și
socio – economice care ar trebui sincronizate la to ate nivelurile guvernamentale (politice,
diplomatice, de aplicare a legii, militare și de informa ții) în parteneriat cu alia ții cu obiectiv
comun, în scopul armoniz ării efortului interna țional asumat în r ăzboiul global împotriva
terorismului.
Resursele de cercetare interna țional ă ar trebui s ă se concentreze pe combaterea eficien ței
opera ționale a terori știlor în utilizarea mijloacelor media și de new media , pentru a submina
strategiile teroriste în ceea ce prive ște comunicarea. Pentru a aborda cauzele trebuie ide ntificat
centrul de greutate, punctul critic al societ ății islamice, prin construirea unei mase critice,
implantarea de mesaje subliminale în momentele în c are ace știa prin interven țiile lor media
declan șeaz ă epidemii sociale și teroare. Ob ținerea unei asimetrii de comunicare favorabil ă
reprezint ă cheia de descurajare a adversarului în centrul gra vita țional, sau în mai multe centre de
conflict, eliminarea cauzelor și comunicarea acestor fapte.
În timpul R ăzboiului Rece, conflictele militare au fost în mare m ăsur ă, determinate de
politica SUA și URSS, reprezentând de fapt conflictul între Est și Vest. Întrucât acest conflict
global simetric a decis în favoarea Vestului, numer oase conflicte asimetrice au erupt pe întreg
globul. Ac țiunile teroriste, cum ar fi atacul de la Mumbai, In dia, din noiembrie 2008, au devenit
o amenin țare la nivel mondial.
Jihadul este o datorie religioas ă a musulmanilor. În limba arab ă, cuvântul jihad este un
substantiv care înseamn ă "lupt ă", iar persoanele angajate în Jihad se numesc mujah edini.
Termenul jihadist descrie terori ști care interpreteaz ă la modul extrem Islamul pentru a avea
acoperire pentru ideologia și motiva ția lor ac țional ă care nu se limiteaz ă la o na țiune anume sau
un segment etnic, ci se plaseaz ă în loc central cu vizibilitate pentru toat ă planeta.
Nu exist ă nici o defini ție general acceptat ă academic ă a terorismului sau de conflict

60 asimetric. O abordare istoric ă ne arat ă c ă r ăzboiul simetric, un r ăzboi între adversarii egali, este
o excep ție, întrucât r ăzboaiele și conflictele asimetrice par a fi norma.
Cunoa șterea, de ținerea de informa ții, poten țeaz ă avantajele celui care le gestioneaz ă,
ingeniozitatea, la rândul ei, transmite calit ățile de lider, utilizarea de ac țiuni neconven ționale sau
refuzul de a le urma. Accesul la informa ție, timpul (viteza, seriozitatea, promptitudinea), spa țiul
(adâncimea, sfera, societatea) și for ța reprezint ă cele cinci dimensiuni de asigurare a victoriei
într-un conflict asimetric . Pentru a de ține controlul asupra unei situa ții nu este nevoie de studii
critice și monografii, cât de impresii generale, și sclipiri de intuitive, sus ținea cunoscutul strateg
german Carl von Clausewitz.
În conflicte și r ăzboaie între state, se poate vorbi de conflicte sim etrice, în ciuda
existen ței unor condi ții care pledeaz ă pentru asimetrii. Conflictele inter-statale nu sun t
considerate a fi conflicte asimetrice, deoarece ace stea au o dimensiune asimetric ă extrem de
redus ă. Conflictele asimetrice sunt caracterizate de deos ebiri esen țiale între p ărți, din punct de
vedere calitativ și cantitativ, au la baz ă un dezechilibru de for țe, o determinare/motiva ție diferit ă.
O nou ă dimensiune a conflictelor asimetrice provine din u tilizarea mass-media, în
special World Wide Web , pentru a r ăspândi informa ții, și pericolul crescut de utilizare a armelor
de distrugere în mas ă de c ătre terori ști.
Studiile asupra terorismului sunt relativ r ecente, iar termenul de terorism (provenind din
latinescul terrere , a speria ) nu beneficiaz ă de o defini ție general acceptat ă în mediile academice
Despre terorism ca strategie politico – militar ă se vorbe ște de patru decenii, combina țiile
recente ale acestuia cu mass media permi țându-i o dezvoltare global ă. Din aceast ă perspectiv ă
Carsten Bockstette definea terorismul drept"un set de politici violente aplicate într-un conflict
asimetric proiectate pentru a induce teroare și fric ă, uneori f ără discern ământ, prin victimizare
violent ă și distrugerea unor ținte necombatante (simboluri)" 109 . Asemenea acte au menirea de a
transmite un mesaj de la o organiza ție clandestin ă. Scopul terorismului este de a exploata mass
media pentru a atinge un maxim de publicitate ca o for ță de amplificare care c ă influen țeze
publicul – țint ă, în scopuri politice, pe termen scurt și mediu, iar pe termen lung, s ă conduc ă la
distrugerea statelor.
Prin atacurile lor terori știi nu vizeaz ă în primul rând lezarea fizic ă, ci efectul psihologic,
strategia lor bazându-se pe for ța simbolic ă a actului. Simbolismul actelor teroriste și de
marketing mass media rezid ă în utilizarea publicului țint ă ca vehicul și canal de comunicare
pentru a influen ța reprezentan ți politici, factori de decizie. Adesea, grup ările teroriste se
proclam ă a fi lupt ători de gheril ă, spre deosebire de unele tipuri de partizani, tero ri știi neputând
să fie capabili s ă câ știge o confruntare militar ă direct ă.
Managementul strategic de comunicare este definit ca planificarea sistematic ă și
realizarea fluxului de informa ții, comunicare, dezvoltare a mass-media într-un ori zont pe termen
lung. Comunicarea, ca proces de crea ție, este caracterizat de trei factori de echilibru: mesajul ,

109 Bockstette, Carsten, Jihadist TerroristUse of Strategic Communication Ma nagement Techniques , in "George C.
Marshall Center OccasionalPaperSeries", No 20, Dece mber 2008.

61 canalul mass-media și publicul 110 .
Terori știi de țin pârghiile managementului strategic de comunicare , alegerea canalului TV
pentru transmiterea unui mesaj nefiind întâmpl ătoare. Etapele strategiei lor de planificare sunt
urm ătoarele: reputa ția, imaginea, marca, mesajul deliberat, ac țiunea vizat ă. Publicul țint ă este
publicul în general, patronii canalului TV, jurnali știi, factorii de decizie. Impactul mesajului
terorist este evaluat prin feedback, analiz ă media, monitorizarea audien ței, compara ție între
finalitatea propus ă și obiectivele definite.
Scopul terori știlor este de a revigora Ummah islamice și de a mobiliza comunitatea
musulman ă într-o transformare revolu ționar ă a popula ției musulmane în confruntarea cu ordinea
interna țional ă condus ă de c ătre societatea occidental ă.
Dezideratul principal al acestora, crearea unei lu mi noi, un califat Islamic extins, ca form ă
ideal ă de guvernare care asigur ă unitate politic ă și echilibru interna țional este exprimat într-un
interviu acordat de Abu Musabal-Zarqawi în 2006: "Agenda noastr ă politic ă, […] urm ăre ște
îndeplinirea spuselor Profetul. … Aceasta este ceea ce determin ă scopul nostru politic. În
numele lui Allah trebuie ca prim pas s ă expulz ăm du șmanul, s ă construim un stat Islamic,
urm ătorul pas este s ă cucerim p ământurile care au apar ținut musulmanilor, dup ă care vom
lupta pân ă va învinge una din cele trei religii. Pentru asta am fost trimis cu sabia" 111 .
"Ocupa ția na țiunilor islamice" care promoveaz ă strategia mass media este un chenar
mediatic pe Internet prin care sunt prezentate imag ini și mesaje scrise despre fiecare civil
nevinovat ucis de bombele Vestului, pentru a produc e antipatie fa ță de Occident, influen ța și
spori antipatia fa ță de politicile militare ale SUA, pentru a neutraliz a statul american, un
impediment în realizarea obiectivelor de islamizare planetar ă. Abordarea vizeaz ă statele Coali ției
cu guverne slabe ori sprijin public vulnerabil.
Prin urmare strategiile teroriste constau în fapt într-o combina ție de atacuri împotriva
SUA și a For țelor Coali ției. O dovad ă a eficien ței acestei politici este prezentat ă de Centrul
Norvegian de Cercetare a Ap ărării care citeaz ă un document islamist Al – Qaeda postat pe un
site în decembrie 2003: "Credem c ă guvernul spaniol nu ar putea tolera mai mult de
dou ă,maximum trei lovituri, dup ă care va trebui s ă se retrag ă, ca urmare a presiunii populare.
Dac ă trupele sale r ămân în continuare în Irak, dup ă aceste lovituri, victoria Partidului Socialist va
fi la fel de sigur ă ca și programul s ău electoral de retragere a for țelor spaniole".
Pe termen mediu, obiectivele liderilor politici isl ami ști vizeaz ă eliminarea statului
israelian, iar pe termen lung r ămâne propagarea de informa ție la scar ă planetar ă pentru cre șterea
credibilit ății.
Pentru terori ști strategia de comunicare este inseparabil ă de strategia lor politic ă, retorica
și ac țiunea terorist ă vizând în mod unitar îndeplinirea obiectivelor de fuzionare a tuturor statelor
într-unul islamist.

110 Bockstette, Carsten and Jertz Walter and Quandt Sie gfried (ed.), Strategic Information and Communication
Management. Manual for the Military Communication a nd Media Work , Bernard &GraefeVerlag, Bonn, 2006, p.
123.
111 "Bin Laden lauds al-Zarqawi; readies message", Asso ciated Press, June 30, 2006.

62 Legitimarea mi șcării lor sociale și religioase, viabilitatea actelor violente necesit ă un efort
de comunicare continuu. Metodele violente și uciderea de oameni nevinova ți contrazice în mod
inevitabil Islamul. Permanenta demonstrare a aparte nen ței aparente la principiile islamice nu
reprezint ă altceva decât o strategie de comunicare absolute n ecesar ă. Inamicul de departe este, în
opinia lor, compus din evrei, necredincio și, și societatea occidental ă ca întreg.

4.4 Interesele politice și financiare din trusturile media

Exist ă numeroase moduri de abordare a studiului academic despre terorism și mass-media
american ă, despre modul în care terorismul este înf ățișat în media (a șa numitul "terorism
mediatic"), despre motivele pentru care se renun ță la obiectivitate și impar țialitate.
Speciali știi în domeniu consider ă dificil ă crearea unei paradigme sau a unui model, în
prezent, existând cel pu țin 14 modele diferite. Iat ă o serie de perspective de abordare: retoric ă –
"propaganda", sociologic ă – "spectacol"; din perspectiv ă psihologic ă cu interferen țe „eco-
culturale”, din punct de vedere al comunic ării "constructive", economic ă prin crearea de
„daune”, abordarea ca "instrument de r ăzboi", abordarea jurnalistic ă “prin urm ărirea în mass-
media”, sau prin rela țiile interna ționale – "intercultural” . În orice caz, nici unul dintre domeniile
academice nu de ține un instrument de a exploata integral aceast ă tem ă.
De–a lungul timpului, manipularea mass-media a dep ăș it modul primar, intrând într-o
faz ă caracterizat ă de propagand ă (prezentarea unor fapte pentru public), mass-media fiind
manipulat ă în numeroase moduri: prin istorie, prejudec ăți, non-transparen ță , o atrac ție pentru
mimetisme și un impuls irezistibil de a acoperi exact tipul de publicitate oferit ă de terorism.
Mass-media nu reprezint ă o oglinda a societ ății, ci un instrument care poate influenta
abuziv pe diferite c ăi modul de gândire, sentimentele și comportamentele. Azi, mass-media
prezint ă problemele actuale dincolo de imaginea strict repr odus ă.
Întrebarea esen țial ă, demn ă de cercetat este: De ce televiziunea prezint ă terorismul a șa
de r ău? Se afirmă c ă jurnali știi au fost de mult timp înlocui ți cu oameni de afaceri în posturile de
conducere din mass-media mondial ă și aceasta ar justifica o astfel de modalitate de ab ordare
mediatic ă. Hess S. și Kalb M. ne-au avertizat c ă amestecul nou de știri, violen ță și divertisment
poate deveni noul nostru Brave New World , având asupra creierelor un efect asem ănător cu cel al
drogurilor 112 .
Televiziunea american ă ca instrument media distinct sper ă s ă-și men țin ă locul s ău de top
ca lider sau furnizor de tendin țe, concentrându-se pe spectaculos. Televiziunea est e un dispozitiv
comod pentru afi șaje vizuale, astfel încât nu mai mir ă pe nimeni de ce patronii acestora se
concentreaz ă asupra impactului la nivelul opiniei publice. Bule tinele speciale, rapoartele de
investiga ții, toate cu denumiri spectaculoase nu fac decât s ă induc ă telespectatorului ideea de
înalta expertiz ă de ținut ă de emulii americani în tratarea și evaluarea faptelor de arme.

112 Hess, S.; Kalb, M. (2003). The Media and the War on Terrorism . Brookings Institution Press, p. 43.

63 Iat ă cum televiziunea devine eficient ă ca dispozitiv de vânzare. Treizeci de secunde de
publicitate aduc bani, devin eficiente fie și pentru produse comerciale neimportante.
Blogurile, fenomene de new media , au început s ă devin ă mai atractive decât media
tradi țional ă, furnizând informa ții pertinente din mai multe surse verificate, reu șind s ă combat ă
argumentat cele mai consacrate televiziuni american e. A șa se face c ă demiterea a mari jurnali ști
americani – TrentLott, John Kerry și Dan Rather – este pus ă în leg ătur ă direct ă cu interven țiile
blogerilor care au redat erorile jurnalistice preme ditate de ace știa în prezentarea unor rapoarte de
investiga ții despre R ăzboiul din Irak din 2003.
În mod specific, blogurile ofer ă cadrul optim, perfect conspirat unui terorist, hac ker sau
agent de influen ță .
Indiferent de natura blogului – comentariu politic, comunit ăți digitale, etc. – au ap ărut
comentarii profesioniste pe care nicio televiziune tradi țional ă nu le-a redat. Recunoscut este
modul de tratare a subiectelor de c ătre Laura Mansfield, care prin profesionalism a sup us analizei
evenimentele din Irak și a avut o mare capabilitate de anticipare a evolu ției unor evenimente
majore.
Să existe oare între terorism și mass-media o rela ție simbiotic ă? Simbioza este un termen
ce define ște o asociere sau un raport reciproc avantajos și aceast ă întrebare decurge din faptul c ă
s-au f ăcut afirma ții de genul "mass-media și terorismul sunt cei mai buni prieteni "113 sau
"publicitatea mass-media este ra țiunea de a fi a terorismului modern "114 .
Despre aceast ă simbioz ă a vorbit prima oar ă Wardlaw în 1982, care a sugerat c ă
publicitatea poten țeaz ă agresivitatea terorismului, f ără publicitate terorismul fiind profund
descurajat.
Terorismul nu depinde de succesul oferit de acoperi rea mass-media, iar obiectivele
teroriste ca respectabilitate și legitimitate sunt doar sporadic realizate prin in termediul mass-
media. Insurgen ții, de fapt, sunt chiar mai neîncrez ători în mass-media decât terori știi. Deci, în
timp ce diferite tipuri de terori știi pot avea gusturi diferite pentru mass-media, te rori știi și mass-
media au, în general, interese comune. R ăspunsul este "da", autori precum Smith H. vorbind n u
de o simbioz ă, ci chiar de o hiper-simbioz ă115 .
Reprezint ă mass-media o amenin țare în perioade de r ăzboi? Informa țiile din timpul
războiului din Irak au fost vitale, dar un fenomen de dezinformare poate conduce la insecuritate
socio – politic ă.
Exist ă într-adev ăr un conflict fundamental între nevoia guvernului d e a proteja
informa țiile și responsabilitatea mass-media de a difuza știri, cât mai complete și exacte, motiv
pentru care politica guvernamental ă trebuie s ă creeze, cel pu țin, o aparen ță de deschidere la
mass-media. Pe de alt ă parte, în unele situa ții mass-media poate reprezenta o amenin țare, precum

113 Laqueur, W. (2004). No End to War. Terrorism in the Twenty-first Centur y. London: Continuum International
Publishing Group, p. 39.
114 Nacos, B. (2007). M ass-Mediated Terrorism: The Central Role of the Med ia in Terrorism and Counterterrorism .
New York: Rowman &Littlefield Publishers Inc, p. 11 7.
115 Smith, H. (1992). The Media and the Gulf War . Washington DC: Seven Locks Press, p, 67.

64 în cazul unor r ăpiri de civili de c ătre terori ști. În astfel de situa ții mass-media pare s ă
urm ăreasc ă, de obicei, necontenit povestea uman ă a celui r ăpit, într-o not ă emo țional ă dublat ă de
interven țiile rudelor acestuia cu digresiuni, fotografii etc ..
Grav este c ă de multe ori mass-media poate pune în pericol sigu ran ța ostaticului prin
difuzarea unor programe de informa ții cu caracter personal, sau devine, pur și simplu parte la
negocieri. Apoi apar pe site-uri gen YouTube filme despre lu ări de ostatici, iar când un subiect
devine perimat, terori știi îl împrosp ăteaz ă cu interven ții mass media de o violen ță exacerbat ă.
Spre exemplu, pentru Osama ben Laden terorismul a fost o modalitate de a expedia foarte
multe mesaje, alternând cu perioade în care nu a tr ansmis niciunul, mesaje teroriste la care nu
așteapt ă r ăspuns. C ă aceasta este o modalitate uzitat ă nu numai cu adres ă SUA, este faptul c ă
mesajul trimis americanilor este în egal ă m ăsur ă expediat în lumea arab ă. Potrivit unor anali ști
americani, nu este o coinciden ță faptul c ă atacul de la 9/11 a fost urmat la șase luni de un val de
"bombe umane", reprezentând atacurile grupurilor pa lestiniene împotriva israelienilor. Campania
militar ă din Afganistan a americanilor, ce a urmat evenimen telor de la 11 septembrie 2001, a
lezat reputa ția lui Osama ben Laden printre arabi și musulmani.
Exemplificativ pentru for ța mass-media este faptul c ă dac ă ben Laden ar fi fost adus în
justi ție, ar folosi prilejul ca platform ă pentru propaganda la nivel mondial.
Ca solu ție la eradicarea acestui fenomen de branduire a lui ben Laden, Brigite Nacos,
profesor de știin țe politice la Universitatea Columbia, recomanda pol iticienilor s ă fie mai
deschi și spre comunicarea sincer ă și p ăstrarea unei atitudini de calm în fa ța mesajelor lui ben
Laden 116 . Autorul se refer ă la modul în care mass-media ghideaz ă publicul în pseudo-
cuno știn țele despre terorism, prin denaturare, aspect cunosc ut foarte bine și de c ătre terori ști.
Este o ironie c ă terori știi, care, prin tradi ție, detest ă cultura pop american ă, pe care o
consider ă decadent ă și otr ăvitoare, au transformat atacul de la 11 septembrie 2001 într-o fantezie
horror cu o spectaculozitate de tip Hollywood. Oare acele atentate ar fi avut acela și efect dac ă
erau planificate noaptea? Evident, nu. Terori știi doreau audien ță , s ă devin ă tema central ă a
tuturor știrilor. În aceast ă er ă a megaterorismului, terorismul este o arm ă psihologic ă care
depinde și se bazeaz ă pe comunicarea cu o larg ă de audien ță .
Publicitatea prin intermediul mass-media nu este u n scop în sine, ci un mijloc de a se
atinge deziderate, obiective mai importante, cum ar fi acordarea unui statut de importan ță
liderilor radicali. Este mai mult decât simbioz ă și mai mult decât teatru. Înainte s ă apar ă
tipografia sau televiziunea, terori știi loveau ținte din locuri aglomerate, pentru a se asigura
răspândirea ve știlor din om în om. Ulterior, au tip ărit bro șuri, postere și ziare, altele și-au deschis
post de radio propriu sau canale TV.
Numai megateroristul modern s-a bazat pe mass-medi a pentru scopuri multiple: captarea
aten ției, intimidarea sau frica de terorism, evenimente spectaculoase. Autori precum MacGregor

116 Nacos, B. (2007). Mass-Mediated Terrorism: The Cen tral Role of the Media in Terrorism and Counterterr orism.
New York: Rowman &Littlefield Publishers Inc, p. 13 2.

65 B. 117 au apreciat c ă terorismul modern poate fi studiat în mod aprofund at doar prin intermediul
teoriei comunic ării simbolice. Un interes special este acordat Inte rnetului, prin analiza site-urilor
teroriste, constatând cu ironie c ă o re țea construit ă ini țial pentru a asigura continuitatea
opera țiunilor în caz de atac sovietic este acum utilizat pentru a prolifera subiecte teroriste, rasiste
și pornografice.
Abordarea este construit ă pe conceptualizarea terorismului ca teatru, ceea c e înseamn ă c ă,
prin analogie cu o produc ție de teatru, este exploatat împreun ă cu recuzita aferent ă – preg ătirea
mesajelor, selec ționarea spectatorilor, gestionarea scenei.
Ideea c ă terorismul poate fi privit din punct de vedere tea tral nu este nou ă, având originea
în anii 1970 118 . Mass-media occidentale moderne au oferit, în plus , o alur ă irezistibil ă gherilelor
obscure pentru a ap ărea pe scena lumii ca entit ăți puternice, pentru a ajusta sau calibra impactul
asupra publicului.
Retorica terorist ă tinde s ă fie recurent ă, inflexibil ă la adaptare, inova ție, spunând în mod
repetat acela și lucru, doar publicul schimbându-se și canalul de comunicare. Terori știi aleg
Internetul tocmai pentru c ă este un canal necenzurat, nereglementat și u șor de utilizat. Weiman
G. 119 subliniaz ă c ă terori știi au tendin ța de a construi nara țiuni sau dialoguri în care se înf ățișeaz ă
într-o lumin ă mitic ă, sacr ă, sau cosmic ă, și apoi mass-media este în mod natural atras ă de aceast ă
povestire.
Numeroase organiza ții teroriste au îmbr ățișat spa țiul cibernetic și au creat site-uri
Internet. Se speculeaz ă c ă acest spa țiu este populat doar de grup ările cele mai sofisticate din
punct de vedere psihologic, grup ările criminale obscure sau psihopatice fiind de obi cei absente în
mediul virtual. Grup ările teroriste de țin mai multe site-uri pe Internet, cel oficial îns ă fiind
caracterizat de dou ă tr ăsături: echipamentele și expertiza tehnic ă sunt furnizate de c ătre suporterii
grupului terorist iar con ținutul este fabricat și livrat de terori ști de la locul crimei.
Aproape toate site-urile teroriste prezint ă în detaliu obiectivele lor, oferindu-se s ă ofere
informa ții de fond despre istoria grupului. Extrem de rar s unt prezentate fotografii înfrico șătoare
sau con ținuturi cu v ărsare de sânge, accentul fiind pus pe explica ții despre legitimitatea moral ă a
cauzei lor, pentru a primi acordul unui poten țial public din Vest.
Tipul de con ținut vizând suporterii interni, de obicei, este for mat din elemente cu privire
la prizonieri politici sau corup ția politica, fiind destinat s ă ridiculizeze guvernele locale. Adesea
apar elemente vizuale și auditive , logo-uri si embleme, discursuri, poezi e si muzic ă pentru
desc ărcare, unele site-uri având deschise magazine on-li ne de cadouri.
Trusturile media din SUA se concentreaz ă exclusiv pe cre șterea profiturilor renun țând la
obiectivitate fie prin interpretare, fie prin omisi une, oferind un spa țiu generos de desf ăș urare
terori știlor prin manipularea telespectatorilor în societ ățile democratice. Tuman J. afirma c ă

117 MacGregor, B. (1997). Live, direct and biased? Making television news in the satellite age . New York: London,
p. 62.
118 Livingston, S. (1994). The Terrorism Spectacle . Boulder: Westview Press, p. 12.
119 Weimann, G. (2006). Terror on the Internet . Washington DC: United States Institute of Peace, p. 122.

66 terorismul a fost întotdeauna cu un pas înaintea te hnologiei multimedia, formator de opinie care
a influen țat alegerile, politicile publice, politica extern ă și o întreag ă serie de comportamente de
consum 120 .
Internetul pare s ă ofere numeroase oportunit ăți terori știlor. Abdul Bakier de la Jamestown
Foundation s-a documentat în privin ța comportamentului islamist, ofensiva prin Internet sub
forma de "jihad electronic", un tip de cyber-r ăzboi (cyberjihad) în care jihadi ști și simpatizan ții
jihadi ști comunic ă foarte bine în mod conspirat, existând în prezent și numeroase site-uri
islamiste de recrutare care atrag tinerii recru ți la ideologia al-Qaeda în fiecare zi.
Modelul al-Qaeda exploateaz ă instrumentele de comunicare video, în opinia lui P arenti
M. 121 , existând patru tipuri:
• instructaj video – explica ții privind modul de a face bombe și explozivi
• opera țiuni video – prezentarea unor situa ții de vulnerabilitate ale inamicului
• sus ținerea de discursuri
• postarea de fotografii ale unor civili nevinova ți uci și de c ătre inamic
Modelul al-Qaeda pare s ă includ ă necesitatea recrut ării prin chat, forumuri de discu ții,
poten țialul recrutat fiind ulterior direc ționat c ătre alte site-uri de îndoctrinare religioas ă. Adesea
se face selec ție pentru un rol opera țional, pentru acordarea de dona ții, transferurile fiind
realizabile doar dup ă efectuarea unor verific ări. Videoclipurile lui Osama bin Laden au fost
clasificate în categoriile "turban alb/turban negru ", culoarea turbanului având o simbolistic ă
diferit ă și exced cadrul site-urilor specific, ap ărând pe bloguri și site-uri de video-sharing,
precum You Tube , Live Leak și Google Video .
Nu exist ă nici o îndoial ă c ă forumurile despre campanii militare sunt printre c ele mai
importante mijloace de ob ținere a victoriei în r ăzboiul mass-media, pentru a influen ța opiniile
publicului, inser ția mesajelor anti r ăzboi realizându-se pe forumuri de muzic ă sau pe platforme
de socializare. Înregistrarea pe un nume american, ata șarea unei pictograme americane, în forum,
la care ace ști mujahedini ata șeaz ă mesaje anti r ăzboi despre situa ția din Irak, inventeaz ă pove ști
despre solda ții americani – cunoscu ți personal (fo ști colegi de școal ă sau din cluburile de
baseball), care se sinucid în timpul serviciului di n cauza presiunii ilegalit ății r ăzboiului. Tonul
mesajelor este trist, patetic, fapt ce determin ă colectarea unor reac ții de ata șament emo țional
exprimate pe forum, dezbateri despre legitimitatea r ăzboiului, furie fa ță de guvernul american și
fa ță de politicile lui Bush. Radicalii sunt extrem de p ruden ți, nu aduc în discu ție absolut niciun
subiect despre musulmani, arabi, indiferent dac ă este vorba de ceva pozitiv sau negativ, și nici nu
fac trimitere la accesarea altor site-uri spre conv ingere.
Tipul acesta de influen ță a fost recomandat radicalilor, în luna aprilie 200 7, pe site-ul
islamist Al-Mohajroon, de c ătre o persoan ă cu numele de utilizator Billah, care a postat un s et de
reguli de infiltrare în forumurile de discu ții americane, în scopul r ăspândirii unor sentimente anti
– război.

120 Tuman, J. (2003). Communicating terror: The rhetorical dimensions . Thousand Oaks, CA: Sage, p. 162.
121 Parenti, M. (1993). Inventing reality. The Politics of news media . New York: St. Martin's Press, pp. 76-78.

67 Dificil pentru americani s ă gestioneze o atare situa ție, Internetul nu de ține de o structur ă de
securitate specializat ă, o ini țiativ ă federal putând consta în implicarea US Air Force, care ar
putea crea un centru de comand ă care va fi, printre altele, pentru descurajarea te rori știlor, prin
perturbarea site-urilor web utilizate pentru formar e profesional ă și de recrutare. Practic, este
imposibil s ă înfrângi o prezen ță online extremist ă.
O strategie eficient ă de contracarare ar trebui s ă se bazeze pe monitorizarea inten țiilor de
radicalizare pentru a cunoa ște mai bine cyberjihad – ul și mijloacele contra-cyberjihad. Pân ă la
urm ă în confruntarea de idei, pentru a contracara o ide e, trebuie s ă vii cu o idee mai bun ă.
Aproape jum ătate din lumea musulman ă este analfabet ă, u șor de manipulat de c ătre
radicali atâta vreme cât principiile coranice le su nt prezentate, într-o anumit ă lumin ă, de c ătre
liderii lor, care gândesc în locul lor. Adev ărata problem ă const ă în a r ăspunde la întrebarea ,,Cine
ar trebui s ă ne informeze, mass media sau birocra ții "f ără chip", care cred c ă prin scurgerea de
informa ții la prietenii lor din mass media î și promoveaz ă agendele lor private?”, se întreba
Ignacio Ramonet, editor al prestigioasei publica ții Le Monde Diplomatique , profesor de teoria
comunica ției la Universitatea Denis-Diderot din Paris 122 .
Înainte de toate, premeditarea scurgerii de informa ții clasificate este incriminate de legisla ția
american ă, articolul 793 al legii federale de spionaj ( Espionage Act of 1917 ) interzicând persoanelor
autorizate s ă divulge informa ții referitoare la ap ărarea na țional ă123 . Articolul 798 din Legea de spionaj
interzice divulgarea de informa ții clasificate, activit ățile de comunica ții c ătre persoane neautorizate,
care, în orice mod pot prejudicia securitatea sau i nteresul Statelor Unite.
Cu toate acestea, chiar dac ă legea ofer ă foarte clar r ăspunsuri, constitu ționalitatea acestor
legi a fost întotdeauna discutabil ă. Cazul cel mai relevant este New York Times v. SUA (1971),
care a furnizat anumite documente ale Pentagonului, cauz ă în care Curtea a considerat c ă nu
trebuie mediatizate documente înainte de a se cere un punct de vedere autorit ăților, ceea ce
înseamn ă c ă orice reporter care prime ște informa ții clasificate ar trebui s ă le prezinte autorit ăților
înainte de publicare.
Jurnali știi americani, asemeni celor belgieni sau francezi, se subordoneaz ă intereselor
na ționale, au o mai mare deschidere în a coopera cu in stitu țiile responsabile în domeniul
securit ății și ap ărării, spre deosebire de jurnali știi britanici care redau fidel evenimente din
teatrele de opera țiuni. Kennedy W. recunoa ștea c ă reporterii britanici dau dovad ă de scepticism
foarte pronun țat și î și asum ă riscuri, considerându-se mai întâi reporter și în plan secundar porta
– voci ale guvernului, nefiind ,,hamali politici” a i statului 124 . John Simpson de la BBC este
inegalabil în ceea ce prive ște ținuta obiectiv ă în care red ă evenimentele.
În SUA, sunt prea pu țini jurnali ști de gen, cel în cauz ă men ționând-o pe Letta Taylor, de
la Newsday care a comentat scene din teatrul de opera țiuni din Irak, fiind înrolat ă într-o unitate
militar ă implicat ă în lupt ă. Aceasta a redat f ără cenzur ă percep ția unor militari americani despre

122 Apud Rothman, S. (1992). The Mass Media in Liberal Democratic Societes . New York: Paragon House, p. 32.
123 http://www.firstworldwar.com/source/espionageact.h tm (data acces ării: 12 februarie 2011)
124 Kennedy W. (1993). The Military and the Media. Why the Press Cannot Be Trusted toCover a War . Westport:
Praeger, p. 176.

68 arabi: ,, Sunt subumani, au paie în loc de creier, nu am veni t s ă le eliber ăm țara, pu țin ne pas ă c ă
ne fac s ă spunem prostii, dar o s ă le transform ăm țara într-un imens parking ”125 . Articolele
despre limbajul solda ților americani și despre ce simt ei dup ă ce au ucis atâ ția oameni, publicate
de Letta Taylor, sunt foarte apreciate în breasl ă.
Sistemul de reporteri „înrola ți” introdus în 2003 a fost mai pu țin dezastruos decât
sistemul de lucru de birou uzitat în 1991, în timpu l r ăzboiului din Golf, când existau doar
înregistr ări video furnizate de Pentagon, iar la Bagdad se af la doar jurnalistul Peter Arnett.
Drama r ăzboiului nu este vizibil ă publicului american, cea mai mare parte a reportaj elor
difuzate de televiziune prezentând b ărba ți încărcând camioane sau care se furi șeaz ă prin de șert
punând bombe, dar nu vedem mor ți sau r ăni ți nici de o parte nici de alta. Ted Koppel de la AB C-
TV a surprins câteva astfel de imagini care las ă mai degrab ă impresia unui ,,vân ător,” decât a
unui adev ărat jurnalist ce surprinde imaginea real ă a r ăzboiului, adev ăratele lui orori 126 . Înainte
să demisioneze în 2005 de la ABC TV , Ted Koppel a fost redactor șef și animator al emisiunii
Nightline , una dintre emisiunile informative cele mai respec tate ale televiziunii americane. Presa
a dat dovad ă de la șitate în ceea ce prive ște imaginile cu mor ți sau chiar cu r ăni ți. Nu s-a v ăzut,
practic, nicio imagine cu civili, de și spitalele erau pline, informa ție furnizat ă publicului de
mass-media francez ă, britanic ă sau canadian ă. Pe toat ă perioada r ăzboiului, ziarul New York
Times a publicat o singur ă imagine, oribil ă de altfel, cu cadavrele unor civili îngr ămădite de-a
lungul unui culoar de spital.
Autocenzura a devenit în media la fel de eficient ă precum cenzura recunoscut ă în cazul
primului r ăzboi din Golf. Cei care au gândit aceast ă înrolare a jurnali știlor sunt considera ți
mae ștri în arta manipul ării.
Pentru politicieni, r ăzboiul este o campanile de PR, cu func ționari ai serviciului de secretariat al
Ministerului Ap ărării și speciali știi în rela ții publice ai unor societ ăți specializate. Spre exemplu,
Victoria Clarke, purt ătoarea de cuvânt a Pentagonului, a lucrat înainte p entru Hill&Knowlton, firma
care a pus la punct în 1991 campania de rela ții publice a Casei Albe, precum și strategia în materie de
propagand ă.
Angaja ții Hill&Knowlton au fost aceia care au inventat în detaliu povestea despre
asasinarea copiilor din Kuweit. În septembrie 1990, ziarul britanic Daily Telegraph , citând un
exilat din Kuweit, relata cum solda ții irakieni au luat cu asalt un spital din Kuweit, r ăsturnând
pătu țurile cu copii și l ăsând astfel s ă moar ă trei sute doisprezece noi-n ăscu ți. S-a adeverit apoi c ă
fusese vorba de fapt de o adev ărat ă manipulare la care a contribuit în mod notabil o t ânără din
Kuweit în vârst ă de 15 ani, cu numele Nayrah, despre care s-a aflat c ă era fiica ambasadorului
din Kuweit în Statele Unite. Aceast ă manipulare a avut drept rezultat apari ția, în noiembrie 1990
a sondajelor favorabile politicii lui George Bush ( 51%). În ianuarie 1991, acelea și sondaje afi șau
74% în favoarea unei interven ții militare împotriva Irakului. La 16 ianuarie, ofe nsiva militar ă era

125 Apud Kamalipour, Y.; Snow N. (2004). War, Media and Propaganda: A Global Perspective . New York:
Rowman&Littlefield Publishers Inc, p. 72.
126 Katovski, B.; Carlson, T. (2004). Embedded The Media at War in Iraq . Guilford: The Lyons Press, p. 43.

69 stabilit ă127 .
Nu întâmpl ător cele mai remarcabile elemente din sectorul de c omunicare public ă au fost
realizate de firme precum Hill &Knowlton, aceasta f iind considerat ă ,,calea regal ă”, de a accede
la o slujb ă în cadrul administra ției înainte de a reveni în sectorul privat.
Faptul c ă oamenii au o încredere nativ ă în autorit ăți poate fi exploatat de guverne. De
aceea este necesar s ă se formeze cet ățeni și jurnali ști care sunt capabili s ă gândeasc ă singuri,
cet ățeni instrui ți și la curent cu ceea ce se petrece – acesta este ant idotul cel mai bun împotriva
manipul ării. Mass-media american ă nu difuzeaz ă suficiente informa ții, nu acoper ă știrile din mai
multe puncte de vedere. Hermann Goering a explicat fenomenul cu ocazia procesului de la
Nurenberg, dup ă cel de-al Doilea R ăzboi Mondial: ,, Este suficient s ă spui oamenilor c ă o for ță
str ăin ă îi amenin ță , c ă ei se și conformeaz ă”128 . Aceasta tehnic ă func ționeaz ă la fel de bine într-o
democra ție ca și în cazul unei dictaturi. Și instrumental de manipulare este mass – media.
Canalul Fox a lansat moda știrilor – spectacol , nefiind considerat ă o surs ă viabil ă de
informare, ci mai degrab ă de dezinformare. Autori precum Mac Gregor B. 129 consider ă c ă Fox
este un simptom a ceea ce este ,,putred” la nivelul mass – media american ă.
O dovad ă a subiectivit ății o ofer ă Dan Rather, reporter al postului men ționat, recunoscut
pentru pozi ția de sus ținere a autorit ăților adoptat ă.
Militari americani din cadrul serviciilor de inform a ții și poli ției militare, precum și
antreprenori civili au maltratat și torturat de ținu ți din închisoarea Abu Ghraib din Irak.
Fotografiile ar ătă prizonieri goi, constrân și s ă adopte tot felul de pozi ții umilitoare în timp ce
temnicerii lor f ăceau semnul victoriei. Dan Rather era în posesia ac estor imagini, dar le-a f ăcut
publice numai dup ă 15 zile, declarând: ,, Dezv ăluim aceasta pentru c ă nu avem de ales. Le
divulg ăm, nu pentru c ă ar fi de datoria noastr ă, nici pentru c ă dator ăm aceasta poporului
american și întregii lumi, ci pentru c ă și altcineva se preg ăte ște s ă o fac ă. Fotografiile vor
ap ărea în curând pe Internet ”130 . Recunoscut drept combativ în perioada lui Nixon și a lui
George Bush – tat ăl, acest jurnalist și-a modificat orientarea, reg ăsind în prezent un Dan
metamorfozat, obedient, despre care speciali ști în domeniu afirm ă c ă salariul s ău anual, care se
ridic ă la zece milioane de dolari, alimenteaz ă profilul s ău de actor care nu mai are nimic dintr-un
reporter, a devenit o vedet ă mediatic ă. E mult timp de când nu mai face jurnalism.
Jurnalistul Abbott Joseph Liebling, una din vedete le cotidianului The New Yorker , pe
parcursul a aproape trei decenii, spunea : ,, Singurii care se bucur ă de libertatea presei sunt cei
care posed ă un organ de pres ă”. A șadar proprietarii sunt cei care hot ărăsc ce pozi ție s ă adopte.

127 Smith, H. (1992). The Media and the Gulf War . Washington DC: Seven Locks Press, p. 138.
128 Apud Raboy, M.; Dagenais, B. (eds.). (1995). Media, crisis and democracy. Mass communication and the
disruption of social order . London: Sage Publications.
129 MacGregor, B. (1997). Live, direct and biased? Mak ing television news in the satellite age. New York: London,
p. 182.
130 Fritz B.; Keefer B.; Nyhan, B. (2004). All the President ′s Spin: George W. Bush, the Media, and the Truth .
Touchstone, p. 92.

70 Dac ă Mel Karmazin, pre ședintele Viacom (consor țiu media care posed ă CBS , UPN și înc ă alte
dou ă sute de canale de televiziune și posturi de radio în Statele Unite), ar fi dorit o pres ă
combativ ă care s ă pun ă guvernul în boxa acuza ților, trebuia doar s ă o cear ă. De-a lungul anilor,
jurnali știi care au ținut piept patronilor, au pl ătit scump pentru asta întrucât proprietarii sunt ce i
care hot ărăsc soarta jurnalismului, personalit ăți ultra-reac ționare, care fac parte din putere și vor
să plac ă celor din anturajul lor. Tot mai multe voci afirm ă c ă recenta concentrare a mass-mediei
în consor ții de pres ă descurajeaz ă independen ța de opinie a marilor organe de pres ă. Fuziunile de
acest gen sunt numeroase, sumele aflate în joc sunt importante, investi țiile sunt enorme și scopul
consor țiului devine protejarea ac ționarilor și doar în subsidiar a întreprinderilor acestora. Me sajul
pe care îl transmit ei angaja ților este c ă pruden ța e mama tuturor virtu ților.
Edificatoare în acest sens este situa ția de la CNN : Ted Turner, cel din urm ă patron de
pres ă remarcabil, nu f ăcea politic ă, era mai degrab ă un om de afaceri; chiar dac ă era interesat de
mediul înconjur ător, nu era un ideolog. ,, Fac ce vreau, atât timp cât canalul de televiziune îmi
apar ține, și dac ă eu vreau ca Peter Arnett s ă mearg ă la Bagdad, nimeni nu o s ă îmi interzic ă
asta. Nici m ăcar pre ședintele Statelor Unite ”131 . Dup ă ce Turner a vândut CNN -ul unui consor țiu
cotat la Burs ă, s-a remarcat o schimbare de optic ă – în timpul r ăzboiului din Irak, jurnali știi de la
CNN au dat dovad ă de la șitate și s-au dovedit a fi pe atât de mediocri, pe cât fus eser ă de buni la
vremea primului r ăzboi din Golf.
Dac ă la un moment dat jurnali știi aveau o mentalitate de opozi ție când se identificau cu
problemele publicului, ast ăzi, valorile s-au schimbat fundamental, primând pri vilegiile materiale.
Odat ă cu îmbun ătățirea statutului și salariilor jurnali știlor, s-a creat o adev ărat ă pr ăpastie între
aceast ă corpora ție și clasa de mijloc.
În ziua de azi, un reporter nu are nicio tangen ță cu armata. Nu a c ălcat vreodat ă pe acolo
și sper ă ca niciodat ă s ă nu ajung ă soldat. Fie a fost suficient de inteligent și nu a trebuit s ă treac ă
prin armat ă pentru a-și urma studiile, fie p ărin ții au fost destul de înst ări ți pentru a-i pl ăti armata.
Sunt deja celebre cazurile lui Dan Rather, jurnal ist american de la CBS și al lui Eason
Jordan, director la CNN , care au fost constrân și s ă demisioneze și s ă recunoasc ă public faptul c ă
au prezentat informa ții fabricate. Dan Rather, considerat un veteran al CBS , a prezentat, în mod
inten ționat, documente false de discreditare a lui G.W. Bush, cu referire la situa ția militar ă a
acestuia. Dincolo de criticile aduse ex-pre ședintelui american, de multe ori pe bun ă dreptate,
situa ția creat ă de Dan Rather este elocvent ă pentru modul în care ziari știi în c ăutare de
senza țional public ă știri false. Și poate c ă minciunile nu ar fi ie șit la iveal ă atât de repede și
sanc țiunile nu ar fi fost atât de aspre dac ă nu l-ar fi implicat chiar pe pre ședintele SUA.
Eason Jordan, care avea o experien ță de 23 de ani în redac ția CNN , a fost nevoit s ă î și
dea demisia în februarie 2005 dintr-un post importa nt, cel de director executiv al departamentului
știri, pentru c ă a declarat pe post c ă „armata SUA a deschis sezonul la jurnali ști în Iraq” fără a

131 Apud Hess, S.; Kalb, M. (2003). The Media and the War on Terrorism . Brookings Institution Press, p. 201.

71 prezenta nici o dovad ă în sprijinul acestei afirma ții atât de grave, ci doar ni ște zvonuri 132 .
Faptul c ă aceste evenimente s-au produs sub presiunea noilor re țele de știri de pe Internet,
a adus în discu ție ceea ce media „recunoscut ă” prive ște ca fiind un mare pericol la adresa
monopolului de ținut pân ă acum de ea asupra știrilor și informa țiilor. Într-un articol din New York
Times publicat în februarie 2005, Katherine Seelye prelu a afirma țiile lui Edward Morrissey, care
iat ă ce scria pe un astfel de site (captainsquartersblo g.com): „ Morala acestei pove ști: mass-
media nu va mai putea ascunde adev ărul și în acela și timp spera c ă poate s ă scape u șor.
Jurnali știi nu vor mai putea face afirma ții f ără fundament sperând c ă cititorii vor continua s ă îi
cread ă!” 133 Și tot în acela și articol un internaut american se întreba: „ Ne afl ăm într-o er ă în care
vie țile noastre pot fi distruse de o hait ă de lupi care nu sunt controla ți de nimeni, nu au superiori
în fa ța c ărora s ă r ăspund ă și nici o credibilitate ? Sau aceasta semnific ă doar c ă am intrat într-
o nou ă lume în care media tradi țional ă nu î și mai are locul ? ”134 . Concluzia acestui internaut,
continu ă autoarea articolului, este c ă „ media clasic ă va trebui s ă dea socoteal ă mai mult decât
niciodat ă cet ățenilor care nu mai sunt satisf ăcu ți de articole scrise f ără nici o investiga ție și de
comentarii incendiare, dar f ără nici o baz ă”.
Într-un alt articol publicat de www.economist.com s e precizeaz ă: „ Nimeni nu î și
imagineaz ă c ă sosirea unor oameni noi la CBS și NBC va reîmprosp ăta sursele de venit ale
re țelelor de știri. Mul ți americani și-au multiplicat sursele de informare: nu numai Fox sau
CNN, ci și ziare str ăine și chiar nenum ăratele documente originale care sunt acum disponibi le
cu un singur click. În c ăutarea adev ărului, tot mai pu țini oameni se informeaz ă dintr-o singur ă
surs ă”135 .
Pe un alt site, NewsMaxStore.com, este postat un am plu articol despre importan ța tot
mai mare a blog-urilor: „ Poate a ți observat c ă multe blog-uri au audien țe mai mari decât
cotidienele de nivel mediu și multe devanseaz ă ziarele clasice în top 50 (dup ă ratingul zilnic).
Datele acestea sugereaz ă c ă întrebarea nu ar trebui s ă fie Când vor sosi blogurile? ci mai
degrab ă Blogurile au sosit, ce ne facem? ”
Paul Mirengoff 136 , un procuror care a alimentat constant blogul poli tic deschis opiniilor
conservatoare powerlineblog.com concluziona, la rân dul s ău, c ă „ media clasic ă ar trebui s ă ia în
considerare necesitatea de a intra în competi ție și cu „alte voci ” și va trebui s ă accepte s ă
piard ă controlul asupra unui domeniu în care a dictat sin gur ă timp de mul ți ani ”. Marea
provocare este, în opinia lui Paul Mirengoff, faptu l c ă „ media clasic ă nu are o rela ție autentic ă
cu cititorii s ăi, vrea doar s ă le spun ă oamenilor cum stau lucrurile și aceast ă atitudine îi ține
departe de publicul lor ”137 .

132 Dyer, G. (2008). After Iraq: Anarchy and Renewal in the Middle East . Thomas Dunne, p. 64.
133 Katherine, S., “Resignation at CNN Shows the Growi ng Influence of Blog”, in The New York Times , February
14, 2005.
134 Idem
135 Apud Kamalipour, Y.; Snow N. (2004). War, Media and Propaganda: A Global Perspective . New York:
Rowman&Littlefield Publishers Inc, p. 125.
136 www.powerlineblog.com/archive/2011/01/028232
137 http://www.powerlineblog.com/archives/2011/01/0282 32.php (data acces ării: 2 martie 2011)

72

73 4.5. Media și r ăzboiul propagandistic

Posturile americane de televiziune prezint ă insistent invazia Irakului ca un r ăzboi de
eliberare și amplific ă eforturile “umanitare” ale coali ției. Bombardarea Bagdadului este descris ă
ca un foc de artificii impresionant, profesionalism ul și comportamentul trupelor americane și
britanice sunt elogiate necontenit, domina ția aerian ă, superioritatea armamentului și exercitarea
covâr șitoare a puterii militare sunt etalate sentimental și cu mândrie.
Decimarea militarilor irakieni este prezentat ă ca “deteriorarea inamicului”, atentatele de
asasinare a liderilor irakieni sunt considerate “sl ăbirea regimului despotic”, iar r ănirea și uciderea
civililor sunt “accidente colaterale inevitabile”.
Pân ă acum, propaganda de r ăzboi televizat ă în America a avut un efect domestic
remarcabil. De și a “sim țit” c ă preconizatul “Blitzkrieg” nu a mers conform a ștept ărilor, publicul
american accept ă, în mare parte, “corectitudinea” deciziei prezide n țiale de a ataca Irakul, decizie
care în afara SUA nu beneficiaz ă de aceea și simpatie, dovad ă demonstra țiile antiamericane
frecvente din ță rile musulmane, Europa, America Latin ă și Asia. Rela țiile “personale” dintre
George Bush si pre ședintele rus Vladimir Putin s-au deteriorat, Kremli nul acuzând SUA c ă,
invadând Irakul, au creat o instabilitate interna ționala periculoas ă. Marea majoritate a vest-
europenilor condamn ă deopotriv ă interven ția neprovocat ă a anglo-americanilor în Irak, întreaga
situa ție alterând rela țiile diplomatice ale SUA cu Germania, Fran ța si Turcia. Chiar și “prietenii”
Americii din ță rile arabe “pro-americane”, precum Egipt, Iordania si Arabia Saudit ă, declarau
deschis c ă prin bombardarea popula ției civile din Irak, americanii au pierdut orice sp eran ță s ă
normalizeze rela țiile cu arabii.
Televiziunile și presa din ță rile arabe prezint ă r ăzboiul din Irak într-o versiune complet
diferit ă, relatând în detaliu “atrocit ățile” și “masacrele” invadatorilor, sugerând c ă SUA
inten ționeaz ă exterminarea arabilor.
Predic țiile optimiste, potrivit c ărora popula ția și armata irakian ă îl vor tr ăda pe Saddam și
se vor al ătura “eliberatorilor” americani nu s-au adeverit. Relevant este faptul c ă inclusiv șii ții
din sud, care în trecut au fost decima ți de trupele lui Saddam, au luptat de partea Bagdad ului
pentru a preveni ocuparea Irakului de c ătre puterile str ăine.
Bombardamentele zilnice masive și devastarea ora șelor irakiene au provocat un sentiment
de victimizare colectiv ă mult mai puternic decât ura pentru Saddam. Percep ția arab ă este c ă
invazia Irakului reprezint ă un nou atentat umilitor al Americii de a terfeli d emnitatea na țional ă și
onoarea arabilor. Mii de arabi din ță rile vecine s-au oferit s ă lupte al ături de irakieni împotriva
invadatorilor str ăini și s ă se sacrifice în acte sinuciga șe de rezisten ță . O justificare important ă
oferit ă de la Washington pentru invazia din Irak este c ă înl ăturarea lui Saddam Hussein este
esen țial ă pentru sl ăbirea mi șcării islamice militante și pentru diminuarea terorismului Islamic,
exper ți în problematica Orientului Mijlociu sus ținând c ă interven țiile militare în for ță ale
americanilor nu pot diminua islamismul militant ara b, și c ă vor avea exact efectul opus.
Militantismul islamic agresiv î și are originea în frustrarea arabilor care se simt continuu
umili ți, victimiza ți, incapabili de a influen ța evenimentele care îi afecteaz ă în mod direct.

74 În anii 1960, aspira țiile arabilor de afirmare etnic ă și de recuperare a demnit ății colective
se concentraser ă în jurul personalit ății fostului pre ședinte egiptean, Gamal Abdel Nasser. În
1967, când Israelul a înfrânt armatele vecinilor di n Egipt, Siria și Iordania, popula țiile din ță rile
arabe sim țindu-se profund umilite. Acesta este momentul în ca re militan ții palestinieni și arabi s-
au organizat în afara structurilor statale și au reanimat speran țele arabe de evadare din umilin ța
perpetu ă.
În 1968, trupele israeliene au atacat un centru de refugia ți palestinieni din ora șul
iordanian Karameh, ac țiune e șuat ă, în care israelienii au înregistrat pierderi major e, iar
palestinienii respect și popularitate în lumea arab ă. Organizarea militan ților în afara structurilor
statale a fost salutat ă ca o noua alternativ ă promi ță toare pentru restaurarea onoarei regionale, iar
în doar câteva zile mii de voluntari s-au înrolat î n grup ările militante.
Istoria modern ă a Orientului Mijlociu sugereaz ă c ă exersarea dominant ă a puterii militare
nu asigur ă pacea și securitatea în zonele de conflict, chiar dac ă puterea militar ă asimetric ă
genereaz ă suferin ță oponentului mai slab, nu-l poate supune 138 .
Când armata puternic ă a Israelului a invadat vecinul cel mai slab, Liban ul, in anii 1970,
superioritatea covâr șitoare israelian ă nu a reu șit s ă impun ă termenii de ocupa ție sau s ă elimine
grup ările militante. Dup ă 35 de ani de ocupa ție și umilire, palestinienii sunt mai deci și ca oricând
să nu accepte “dictatul“ israelian și s ă nu se resemneze cu starea actual ă.
Cu tot progresul impresionant al invaziei armate an glo-americane, rezisten ța irakienilor
retra și în ora șe a fost mult mai dârz ă decât se a șteptau liderii de la Washington și Londra.
Prin exercitarea neprovocat ă a puterii militare americane în Irak, guvernan ții actuali de la
Washington au creat un val imens de antiamericanism pe arena interna țional ă, invazia Irakului
radicalizând liderii modera ți din ță rile islamice și mobilizând masele musulmane împotriva
Americii. Inevitabil, r ăzboiul va fi “câ știgat” de coali ția anglo-american ă, dar în urma
“victoriei”, Statele Unite ar putea avea dificult ăți în restaurarea rela țiilor cu alia ții, riscând s ă se
angreneze într-un co șmar postbelic costisitor și d ăun ător.
În triunghiul mass media, terorism, guvern, trei te ndin țe noi par a fi în curs de dezvoltare:
terorismul anonim; incidente teroriste violente și atacuri teroriste asupra mass-media.
Din perspectiva terorismului, mass-media este o m ăsur ă important ă a succesului unui act
terorist sau de campanie, chiar dac ă este vorba de un incident izolat de luare de ostat ici. La
rândul lor, guvernele se pot folosi de mass-media într-un efort de a stârni opinia mondial ă
împotriva unei ță ri sau a unui grup, folosind tacticile teroriste. G uvernul american caut ă
în țelegere, cooperare, re ținere și loialitate din partea mass-mediei în eforturile d e limitare a
efectelor nocive teroriste pentru societate și de a pedepsi sau aresta pe cei responsabili pentr u
acte teroriste, dorindu-se de fapt promovarea agend ei lor.
Dincolo de aceste deziderate nobile, r ămâne de v ăzut dac ă șocul provocat cet ățenilor
americani de atacurile din 11 septembrie 2001 a fos t îndeajuns de puternic încât s ă stimuleze o

138 Dyer, G. (2008). AfterIraq: Anarchy and Renewal in the Middle East . Thomas Dunne.

75 reflec ție serioas ă asupra rolului mass-media în societatea contempora n ă, din perspectiva modului
în care construie ște realitatea, dar mai ales cea a amenin ță rii teroriste.
Informa țiile nu mai trebuie v ăzute ca o marf ă supus ă capriciilor publicului, tributar ă
marketingului, jurnali știi având datoria s ă nu mai trivializeze activitatea de informare prin
subiecte senza ționale și emo ționale pentru a câ știga ratinguri pentru un grup restrâns de
corporati ști, când subiectele se adreseaz ă unei întregi na țiuni.
Ca element de noutate, cel de-al doilea r ăzboi din Irak a spart monopolul american
în spa țiul mediatic planetar . Fox News s-a afirmat ca principal combatant de partea
americanilor, contracarat ferm de Al Jazeera , ambele posturi înregistrând rating prin pozi ția
partizan ă, în timp ce CNN , în efortul de a fi mai obiectiv, a pierdut.
De ținerea ilegal ă de arme de distrugere în mas ă (nedovedit ă nici dup ă c ăderea regimului
Saddam Hussein) a fost utilizat ă drept casus belli , chiar dac ă Consiliul de Securitate nu a validat
expres crearea acestui precedent. La 1 mai 2003 pre ședintele George W. Bush a anun țat în cadrul
unui impresionant spectacol mediatic transmis de pe puntea USS Lincoln – dat adesea ca
exemplu de propagand ă prin evenimente planificate și controlate (a șa numitul event
management ) încetarea opera țiunilor militare majore în Irak, soldate cu victori a for țelor
Coali ției.
Partizanatul mediatic a fost vizibil înc ă dinainte de începerea propriu-zis ă a opera țiunilor
militare, atunci când conflictul s-a purtat fie în culisele sau la masa verde a tratativelor politico-
diplomatice, fie în coloanele ziarelor, în reportaj ele și talk-show-urile de televiziune sau în
cifrele sondajelor de opinie.
„Se pot distinge trei mari centre de putere concure nte privind interesele în Irak, și
implicit, trei atitudini mediatice și informa ționale diferite: Statele Unite și Marea Britanie,
statele arabe (cu excep ția Kuweitului) și nucleul european dur coagulat în Cancelariile din
Paris, Berlin și Bruxelles. Nimeni – nici politicienii, nici milit arii și, cu atât mai pu țin jurnali știi
– nu și-a f ăcut vreo iluzie c ă ceea ce va urma dup ă începerea opera țiunilor militare va fi altceva
decât, a șa cum spunea JohnathanAlters de la Neewsweek, mama tuturor r ăzboaielor
propagandistice” 139 .
Dac ă interesele geopolitice și economice ale marilor puteri au fost sus ținute prin valuri de
declara ții și discursuri abundent pigmentate cu argumente emo țional-patriotice și chiar
religioase, publicul din fiecare țar ă implicat ă în r ăzboi a receptat favorabil mai ales acea pres ă
care a adoptat un ton na țional-patriotic. Astfel se explic ă succesul în audien ță atât al canalului
arab de televiziune Al Jazeera , cât și al celui american Fox News , aceste posturi deta șându-se în
rating-ul de audien ță fa ță de concurentele lor tocmai prin sprijinul f ără echivoc acordat cauzei
na țiunii de origine.
Spre deosebire de reflectarea mediatic ă unilateral ă american ă a r ăzboiul din 1991, în

139 Apud Cerf, C.; Navasky V. (2008). MissionAccomplished! Or HowWe Won the War in Iraq: The ExpertsSpeak .
Simon & Schuster, p. 162.

76 2003, arabii au privit r ăzboiul din Irak prin propriii lor ochi, au avut par te de propriile lor
imagini și mai ales, de comentarii provenind din lumea lor , chiar dac ă acestea nu au îndr ăznit s ă
afirme deschis c ă Irakul va pierde oricum r ăzboiul.
Dac ă televiziunile americane au prezentat r ăzboiul ca pe o demonstra ție de for ță ,
televiziunile arabe de știri au prezentat conflictul drept “iadul pe p ământ“. Ceea ce pentru
americani se chema eliberarea Irakului, pentru lume a arab ă se numea invazia, o nou ă cruciad ă.

77 CAPITOLUL 5

ȚINUTA RELATIV OBIECTIV Ă A PRESEI EUROPENE ÎN ANALIZA
RĂZBOIULUI DIN IRAK

Mass media europene au acumulat noi forme de expri mare adaptate, practic, la evolu țiile
înregistrate de omenire în ultima vreme, bifând tra nsferul de la o form ă hard la una soft, care
uziteaz ă instrumente de promovare informatice.
Relatarea faptelor de r ăzboi prin efort analitic sau chenar “live” reprezin t ă o noua
provocare pentru Europa, noul paradox în istoria me diei, o manifestare sofisticat ă a unui
comportament profund social în numele unei doctrine politice sau religioase în contradic ție cu
ra țiunile aservite ale mediei americane, interfa ța cognitiv ă a propriei identit ăți în care sunt
incluse politicile și ideologiile demersurilor sociale ale acestora.
Despre acoperirea r ăzboiului din Irak din 2003 de c ătre media european ă nu avem decât o serie
de date empirice și doar câteva studii, ipoteze cu poten țial de explorare, un punct de plecare
pentru cercet ările viitoare.
For țele Coali ției au fost caracterizate de media european ă ca având drept obiectiv
eliberarea Irakului, f ără victime civile, în scopul protej ării libert ății religioase, popula ția irakian ă
a fost descris ă în not ă emo țional ă, s-a afi șat bun ătatea poporului irakian, pozi ția cet ățenilor
irakieni, femei sau b ărba ți, care luptau în numele coali ției.
Lumea a v ăzut deopotriv ă ce înseamn ă un regim dictatorial, prin prezentarea unor zone
marcate de teroarea produs ă de Saddam Hussein – prizonieri ai acestuia, uci și cu cruzime, dac ă
refuzau s ă lupte pentru regim. Este prezentat ă, totodat ă, compasiunea manifestat ă de for țele de
coali ție fa ță de irakienii care au deschis focul asupra lor și, ulterior, s-au predat.
Demonstra țiile irakienilor împotriva coali ției au fost prezentate in Europa într-o not ă
pozitiv ă, ceea ce denot ă c ă sprijinul pentru SUA nu a fost universal printre i rakieni. În orice
regim totalitar vor exista pozi ții pro și contra prezen ței unor for țe str ăine. Cu câteva s ăpt ămâni
înainte de declan șarea r ăzboiului, nici nu se putea vorbi de organizarea uno r proteste, ulterior
irakienii și-au schimbat pozi ția, exprimându- și liber opiniile referitoare la trecutul și viitorul ță rii.
Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor – F.I.J. a condamnat ambele p ărți pentru invazia
Irakului pentru "crime de r ăzboi" împotriva ziari știlor, care trebuie s ă fie pedepsite.
O serie de practici de manipulare mass-media au de venit deja evidente în mass media
americane, o abordare întrutotul diferit ă de cea practicat ă de mass media europeane, cu prec ădere
de cea german ă, obiectiv ă, de ținut ă, ce denot ă un grad înalt de profesionalism și pruden ță în
abordarea subiectelor sensibile.

78 5.1. Competen ța jurnalistului în teatrele de opera țiuni

Jurnalistul se expune la o suit ă de riscuri în comunicarea mediatic ă în timpul conflictelor,
cum ar fi pierderea neutralit ății și tratarea neechilibrat ă a unor subiecte. Riscul principal al
acestui nou fenomen de tratare a r ăzboaielor în chenar “live” este vizionarea, de c ătre
telespectatori, mai degrab ă a unui spectacol media, aproape regizat, decât a r ăzboiului real. Din
cauza restric țiilor impuse de noile “strategii mediatice” – în pr ezent, p ărți esen țiale ale strategiilor
de r ăzboi, ca urmare a transmisiilor live – exist ă riscul accesului limitat al jurnali știlor la sursele
de informa ție și chiar la evenimentele ce se deruleaz ă, pe care, din p ăcate, adesea le comunic ă
prin modele standardizate ale unui trust de pres ă.
Competen ța jurnalistului poate fi compromis ă și de modific ările fundamentale ale
modalit ăților de a face reportaje despre r ăzboi, mai exact de apari ția unui nou tip de practic ă
jurnalistic ă, al c ărei principal atribut este “ata șamentul” jurnali știlor pentru o cauz ă sau alta,
partizanatul lor pentru una sau alta dintre entit ățile beligerante. În timp ce unii jurnali ști î și risc ă
via ța pe câmpurile de b ătălie pentru a culege informa ții, în deciziile cu privire la ceea ce “intr ă”
sau “nu intr ă” în fluxul de știri, suverani r ămân editorii de la centru, ceea ce înseamn ă c ă
“realitatea mediatizat ă” nu este tot una cu realitatea obiectiv ă.
Reporterul de r ăzboi este acreditat cu roluri multiple: de la "moni torizarea" a tot ceea ce
se întâmpl ă în jur, la crearea imaginilor și percep țiilor colective. De și în timpuri normale media
sunt percepute ca fiind integrate în sistemul socia l, în perioade de criz ă ele par s ă capete o anume
autonomie care nu le fusese atribuit ă anterior (Raboy, Dagenais, 1995). O societate în c riz ă
creeaz ă și o criz ă a media, care vor avea, în aceste condi ții, identit ăți noi, orice atingere pe care o
criz ă o aduce diferitelor sectoare ale societ ății afectând automat și sistemul mediatic.
În democra țiile vestice, traversarea unor crize importante pro voac ă declan șarea unui
„ciclu” pe care îl vor parcurge mass media (Raboy, Dagenais, 1995); la începutul crizei, media
atrag aten ția asupra rolului lor esen țial în men ținerea echilibrului democratic, prin circula ția
informa ției și contribu ția lor la în țelegerea crizei. În acest stadiu, orice restric ție a circula ției
libere a informa ției devine obiectul unor contesta ții dure.
În momentul în care evenimentele încep s ă piard ă din intensitate, iar ac țiunile actorilor
crizei nu mai pot fi considerate "hard news", media încep s ă "analizeze" propriul rol jucat în
contextul crizei, iar cercurile politice încep s ă judece comportamentul jurnali știlor din teatrele de
opera țiuni pe parcursul acoperirii mediatice.
Din partea reporterilor pot ap ărea r ăspunsuri de recunoa ștere a "câtorva gre șeli", dar
înso țite de discursuri privind rolul mass media în men ținerea sistemului democratic, prin
distribuirea liber ă a informa ției. Cercul se închide cu un dublu dialog paralel: acela al
politicienilor și anali știlor politici care interpreteaz ă apari țiile lor în media pe parcursul crizei, și
acela al jurnali știlor care î și ap ără propriile atitudini. Nu doar în timpul conflictelo r, ci chiar în
timp de pace, tratarea neechilibrat ă a anumitor subiecte este frecvent ă. Astfel, uneori poate s ă
apar ă tendin ța de a minimiza, de a omite, sau chiar de a prezent a distorsionat ac țiunile acelor
for țe care ar putea s ă le pun ă în pericol propria stabilitate, la fel cum, în lip sa unor subiecte care

79 să se vând ă, ele pot s ă recurg ă la practici precum transformarea unor evenimente m ai pu țin
importante în "crize", prin definirea lor ca atare și prin acordarea unei aten ții nemeritate acestora.
Figurile și vocile autoritare de la televiziune sau radio, mo dul de încheiere al unui
editorial, ierarhizarea știrilor, aparen ța de cunosc ători comple ți al fenomenului sau comentariile
auxiliare fac publicul s ă cread ă c ă modul de desf ăș urare al unui eveniment este chiar cel
prezentat de media respectiv ă. În acela și timp, mesajele media pot "deturna" agenda public ă de la
evenimente importante c ătre evenimente minore, prin "neutralizarea" sau "ap lanarea" realit ății.
Astfel, în func ție de interesele lor, media pot prezenta crize sau conflicte f ără a spune nimic
despre substan ța lor, sau despre interesele și cauzele profunde ale motivelor celor care sunt
ini țiatorii evenimentelor .
Profesionalismul jurnalistic reclam ă obiectivitate, impar țialitate și autonomie. În prezent
a devenit axiomatic ă viziunea conform c ăreia rutina de producere a știrilor nu poate fi desprins ă
de a șa-numitele procedee de "construire" a realit ății , procedee în care jurnalistul intervine
inevitabil. Realit ățile audio-vizuale sau scrise sunt numai una din per spectivele din care poate fi
urm ărit un eveniment sau altul. Informa ția oferit ă de știri este o informa ție mediat ă, pentru c ă ea
depinde de modul în care sistemele media o disemine az ă (Lang and Lang, 1984). În acest fel este
explicat și conceptul de "participare electronic ă" în "satul global" ( globalvillage – engl.), concept
creat de specialistul canadian în teoria comunica țiilor Marshall McLuhan pentru a desemna un
anume tip de "participare", diferit de participarea direct ă la evenimente.
Practica jurnalistic ă este compus ă din seturi de elemente ritualiste care se ghideaz ă dup ă
propria lor logic ă. Normele "obiectivit ății" mascheaz ă leg ătura dintre practicile de prezentare a
știrilor și contextele economice, organiza ționale și politice. În acela și timp, normele obiectivit ății
dau presei o "aur ă" de institu ție social ă independent ă. Mai mult, chiar dac ă practicile de reportaj
actuale distorsioneaz ă con ținutul politic al știrilor, ele se "încadreaz ă" într-un mod convenabil în
codul obiectivit ății, f ără a l ăsa s ă se întrevad ă efectele lor politice. În acest fel, normele
jurnalistice și practicile de reportaj ac ționeaz ă împreun ă pentru a crea un status puternic pentru
"filtrarea" știrilor, filtrare care este bine ascuns ă în spatele fa țadei unui jurnalism independent
(Bennett, 1998).
În locul practicilor jurnalistice ne-pasionale din trecut, acum asist ăm la un "jurnalism de
ata șament" (journalism of attachment – engl.), prin practicarea c ăruia jurnali știi exercit ă anumite
influen țe și duc adev ărate campanii ("cruciade", în terminologia autorulu i) de sus ținere a uneia
sau alteia dintre p ărți, campanii care î și pot g ăsi locul mai degrab ă în literatura politic ă și
polemic ă decât în cronologia zilnic ă a știrilor. Un astfel de jurnalism pasional observ ă doar ceea
ce se caut ă a fi observat și ignor ă faptele care nu convin sau complexitatea unor situ a ții. Acest
jurnalism de ata șament este posibil în prezent datorit ă faptului c ă multe redac ții sunt conduse de
imperativele comerciale ale maximiz ării profiturilor. În astfel de condi ții, jurnali știi tind s ă nu
mai fie nu doar obiectivi, dar nici neutri.
Reporterii de r ăzboi v ăd și știu lucruri pe care editorii nu le v ăd și nu le știu . Cu toate
acestea, editorii sunt cei care decid con ținutul informa țiilor, al știrilor care se difuzeaz ă. Aceast ă
practic ă a proliferat cu atât mai mult în ultimul timp, oda t ă cu dezvoltarea recent ă a televiziunii.

80 Prin primirea unui mare flux de informa ții – atât verbale, cât mai ales vizuale – editorii de
programe și membrii executivului re țelei cred c ă ei v ăd și c ă știu ca și cum ar fi fost acolo (Bell,
1998). În acest fel, aspectul de realitate virtual ă pe care îl cap ătă știrile este, de fapt, un fals
aspect, pentru c ă realitatea respectiv ă este doar o "variant ă" a realit ății de facto, în special în timp
de conflict și r ăzboi.
În timp ce telespectatorii asist ă, prin intermediul noilor tehnologii, nu la desf ăș urarea
războaielor propriu-zise, ci la mediatizarea TV a ace stora (riscul principal fiind vizionarea, mai
degrab ă, a unui spectacol media, aproape regizat, decât a r ăzboiului real), jurnali știi, din cauza
restric țiilor impuse de noile “strategii mediatice” – în pr ezent, p ărți esen țiale ale strategiilor de
război – se confrunt ă cu noi obstacole în privin ța accesului la sursele de informa ție și a
posibilit ății de a fi martori la evenimente. Ajungem, astfel, la riscurile practicii jurnalistice în
timp de conflict: riscuri legate nu doar de accesul la sursele de informa ție, ci și de modelele
standardizate de colectare și prezentare a știrilor, ca și de modific ările fundamentale ale
modalit ăților de a face reportaje despre r ăzboi. Este vorba, în principal, despre un nou tip d e
practic ă jurnalistic ă, al c ărei principal atribut este “ata șamentul” jurnali știlor pentru o cauz ă sau
alta, tendin ța lor de a nu mai fi nu doar obiectivi, dar nici ne utri.
Cu fiecare conflict armat care se declan șeaz ă oriunde în lume, tributul pl ătit de
coresponden ții de pres ă cre ște îngrijor ător. Într-un raport al organiza ției Reporteri f ără Frontiere
se arat ă c ă, între 1992-2002, 531 de jurnali ști și-au pierdut via ța în timpul exercit ării profesiei,
dintre care mai mult de jum ătate în zonele de r ăzboi, în principal în Algeria, Rwanda, Balcani și
Columbia. 73% au fost omorâ ți în timpul unor misiuni periculoase, fiind lua ți deliberat în
vizorul armelor. Cele mai multe victime au fost înr egistrate în rândul ziari știlor din presa scris ă
(61%). Ziari știi locali reprezint ă 87% dintre cei uci și. În toate regiunile lumii, jurnalismul este
pus la grea încercare prin deteriorarea securit ății la nivel global, tr ăind în umbra terorismului și a
războiului. Astfel, profesia de jurnalist devine tot mai riscant ă.
O maxim ă spune c ă adev ărul este prima victim ă a r ăzboiului. A doua victim ă va fi, oare,
cel care îl face cunoscut opiniei publice? În b ătălia care se duce pentru cucerirea publicului,
media și “trupele” lor, adic ă reporterii care acoper ă mediatic un conflict militar, î și asum ă riscuri
mai mari ca niciodat ă pentru a transmite informa ția “în direct” și “în timp real”.
Afla ți între focurile încruci șate ale beligeran ților, ziari știi civili devin victimele
agresiunilor sau manevrelor de intimidare premedita te ale terori știlor sau ale for țelor de
securitate. Nici ei și nici grupurile de pres ă nu au, practic, nici o putere în fa ța pierderilor de vie ți
omene ști; accidente se produc inevitabil, indiferent care este modul de protejare a oamenilor,
deoarece se recurge la metode nemiloase și brutale pentru a sufoca anchetele jurnalistice .
Riscurilor imprevizibile ale atacurilor li se adaug ă pericolele tradi ționale ale r ăzboiului.
Armamentul tot mai sofisticat, în fa ța c ăruia preg ătirea și protec ția jurnali știlor r ămân ineficiente,
beligeran ți c ărora le pas ă mai mult de “b ătălia pentru imagine” decât de respectarea securit ății
angaja ților media – sunt factori care amplific ă riscurile reportajului de r ăzboi. Înmul țirea
atentatelor la libertatea presei este legat ă și de lupta împotriva terorismului dup ă evenimentele
din 11 septembrie 2001, din SUA.

81 Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor, considerând c ă securitatea reporterilor este o
problem ă care solicit ă aten ție deosebit ă, estimeaz ă c ă func ționarii media trebuie s ă fie preg ăti ți,
asigura ți și s ă de țin ă echipamentele adecvate când sunt angaja ți s ă transmit ă din teatrele de
opera ții.
Potrivit Codului profesional privind garantarea se curit ății în timpul exercit ării profesiei
de jurnalist, definitivat de marile grupuri media CNN , BBC , Reuters și Associated Press :
– jurnali știi și tehnicienii media vor beneficia de un echipament pentru toate misiunile,
inclusiv o trus ă de prim-ajutor, mijloace de transport adaptate și, la nevoie, îmbr ăcăminte de
protec ție;
– grupurile de pres ă vor duce o campanie puternic ă de sensibilizare asupra riscurilor la
care sunt supu și jurnali știi implica ți în misiuni în care predomin ă condi țiile periculoase;
– oficialit ățile î și vor informa personalul de necesitatea de a respec ta jurnali știi și
lucr ătorii presei în timpul exercit ării profesiei;
– grupurile de pres ă vor oferi protec ție social ă pentru tot personalul care exercit ă
activit ăți jurnalistice în afara locului lor obi șnuit de munc ă, în care este cuprins ă și o asigurare
de via ță ;
– grupurile de pres ă vor oferi gratuit tratamente și îngrijiri medicale, vor lua asupra lor
cheltuielile legate de reeducarea și de convalescen ța jurnali știlor și a lucr ătorilor din pres ă r ăni ți
sau bolnavi din cauza meseriei exercitate în afara locului de munc ă obi șnuit;
– grupurile de pres ă vor proteja jurnali știi liber profesioni ști sau colaboratorii. Ace știa vor
beneficia de protec ție social ă, cursuri de preg ătire și echipament în aceea și m ăsura cu personalul
angajat definitiv.
Harta privind securitatea jurnali știlor independen ți în zonele de conflict sau de tensiune a
fost elaborat ă în martie 2005 de c ătre Reporteri f ără frontiere cu concursul Comitetului
Interna țional al Crucii Ro șii (CICR), al Consiliului Europei, al OSCE și al UNESCO, precum și
al sindicatelor jurnali știlor. Ea a fost difuzat ă în redac ții din lumea întreag ă.
Aceste organiza ții au f ăcut propuneri concrete privind opt reguli privind s ecuritatea
jurnali știlor în zonele de conflict sau de tensiune:
– angajarea media, posibilit ățile jurnali știlor de a c ăuta sistematic mijloacele de
măsurare și limitare a riscurilor la care sunt supu și;
– plecarea jurnalistului din proprie ini țiativ ă;
– experien ța terenului;
– preg ătirea în prealabil;
– echipament adecvat;
– asigurarea medical ă;
– repatrierea;
– invaliditatea și decesul, sus ținerea psihologic ă și protec ția juridic ă a reporterului.

82
2003, la nivel mondial, a fost tragic, num ărul jurnali știlor agresa ți și amenin țați atingând
recordul: – 42 jurnali ști omorâ ți; – circa 766 interpela ți; – 1460 agresa ți sau amenin țați; – peste
500 media cenzurate.
Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor, cea mai mare grupare de acest fel din lume, a
publicat în anul 2003 un raport detaliat asupra r ăzboiului din Irak, conflictul cel mai exhibat la
televiziune din toata istoria modern ă.
Intitulat JusticeDenied on theRoadtoBaghdad (“Justi ția negat ă în drumul spre Bagdad”),
raportul examineaz ă securitatea jurnali știlor pe timpul conflictului, ajungând la concluzia c ă
protec ția acordat ă acestora nu s-a ridicat la nivelul cerin țelor, datorit ă iresponsabilit ății flagrante
a celor dou ă p ărți beligerante acuzate, de altfel, de „crime de r ăzboi“, ca urmare a atacurilor
vizând angaja ții media, a lipsei instruc țiunilor pentru comandan ții militari și pentru solda ți de a
evita luarea acestora drept ținte. Teoretic, exist ă reguli care ar trebui s ă protejeze jurnali știi și
lucrătorii media, dar ele nu sunt respectate.
Corespondentul de pres ă este expus în orice moment. El poate fi victima e fectelor directe
ale ostilit ăților (bombardamente, tiruri de arm ă dirijate sau nu împotriva lui) sau a actelor
arbitrare ale autorit ăților, for țelor armate sau poli ției (arest ări, tratamente proaste sau dispari ții).
Protec ția pe care regulile dreptului interna țional umanitar o poate garanta const ă în faptul c ă
jurnalistul, aflat în misiune profesional ă periculoas ă într-o zon ă de opera ții militare, este
considerat un civil, beneficiind de toate drepturil e ce decurg din acest statut. În aceste condi ții,
molestarea sau uciderea lui sunt considerate crime de r ăzboi.
Regulile de protec ție aplicabile popula ției civile și persoanelor civile luate individual sunt
ferme: persoana civil ă se bucur ă de o imunitate absolut ă atâta timp cât nu particip ă ea îns ăș i la
un act de ostilitate. În cazul în care este captura t, ziaristul trebuie s ă fie tratat ca prizonier de
război, p ăstrând statutul de persoan ă civil ă, cu condi ția de a avea asupra lui o legitima ție
eliberat ă de c ătre autorit ățile militare din țara sa.
Activitatea jurnalistului într-un conflict intern sau interna țional comport ă întotdeauna
riscuri, de altfel c ăutate adesea chiar de cel interesat. Dreptul intern a țional nu-l va putea proteja
de consecin țele unei decizii liber consim țite, dar riscante.
Într-un proiect al Conven ției Na țiunilor Unite se prevede ameliorarea situa ției
jurnali știlor afla ți în misiuni periculoase prin crearea unui statut p articular, în virtutea c ăruia
părțile aflate în conflict trebuie s ă fac ă tot posibilul pentru: – acordarea unei protec ții împotriva
pericolelor inerente conflictului; – avertizarea ju rnalistului de a se men ține în afara zonelor
periculoase; – acordarea, în caz de re ținere, a unui tratament identic cu cel prev ăzut de Conven ția
de la Geneva; – oferirea de informa ții despre ziarist în caz de deces, dispari ție, închisoare etc.,
statut special atribuit anumitor categorii de perso nal care acord ă asisten ță victimelor conflictului,
cum este personalul din organismele de protec ție civil ă, personalul sanitar și personalul religios.
Înc ă de la sfâr șitul anilor ’80, securitatea jurnali știlor a devenit o chestiune arz ătoare
pentru mi șcarea sindical ă. La ini țiativa Uniunii Olandeze a Jurnali știlor, FIJ a lansat un program
de ac țiune mondial pentru protejarea jurnali știlor care acoper ă mediatic conflictele armate.

83 Organiza ția a publicat un ghid pentru un jurnalism mai sigur , a efectuat o anchet ă asupra
condi țiilor de asigurare a jurnali știlor permanen ți si independen ți și a pus la punct, cu ajutorul
angaja ților, cursuri de prim-ajutor și de prezentare a diferitelor tipuri de arme utiliz ate în zilele
noastre.
La 3 mai 2004, 133 de jurnali ști se aflau de ținu ți în închisori din 22 de ță ri: Cuba, 29, China,
27, Eritreea, 14, Iran,12, Birmania, 11.
Printre altele, FIJ a pretins ca întreprinderile d in sectorul media s ă-și asume propria
responsabilitate. Tr ăgând înv ăță mintele din r ăzboiul din fosta Iugoslavie, FIJ și sindicatele care îi
sunt afiliate au militat pentru ca problema în cauz ă să fie pus ă în cadrul unui demers tripartit.
Ast ăzi, sindicatele din FIJ au creat, împreun ă cu întreprinderile de pres ă și autorit ățile militare,
programe de preg ătire intensiv ă pentru r ăzboi pentru membrii lor. În cursul anului 2003, FIJ a
publicat cu ajutorul Uniunii Europene un ghid de su pravie țuire foarte detaliat pentru uzul
coresponden ților de r ăzboi.
De la începutul anului 2004, 13 jurnali ști au fost uci și în întreaga lume. Țara în care și-au
pierdut via ța cei mai mul ți jurnali ști r ămâne Irakul, unde 10 jurnali ști și colaboratori media și-
au g ăsit moartea în primele luni ale anului. În total, d e la începutul r ăzboiului în Irak pân ă în
martie 2004: cel pu țin 23 de jurnali ști au fost uci și în timpul exercit ării profesiei; șase
colaboratori media au fost omorâ ți; 431 jurnali ști au fost interpela ți; 366 jurnali ști au fost
amenin țați sau agresa ți; 178 media au fost cenzurate.
În situa ții în care este vorba de protec ția fizic ă a jurnali știlor, raportul FIJ saluta
crearea Institutului Interna țional pentru Securitate în Jurnalism – coali ție mondial ă a grupurilor
media care are ca obiectiv ameliorarea nivelului d e securitate pentru jurnali știi care au misiuni
periculoase în zonele de conflict. Documentul con ține, de asemenea, un apel pentru o mai mare
protec ție a jurnali știlor liber profesioni ști, care se afla printre persoanele vulnerabile în zonele
de r ăzboi, cât și puneri in garda asupra pericolelor la care sunt supu și jurnali știi incorpora ți in
trupele aflate pe câmpul de lupta.
FIJ estimeaz ă ca organiza țiile interna ționale cum sunt Na țiunile Unite, Crucea Ro șie,
agen țiile specializate pentru drepturile omului si grupu rile de jurnali ști, si noul Institut
International pentru Securitatea Informa ției ar trebui sa joace un rol in dezvoltarea terme nilor,
structurilor si procedurilor necesare pentru integ rarea unor schimb ări in politica globala cu
scopul de a combate si a elimina atacurile împotriv a jurnali știlor si lucr ătorilor media.
Jurnali ști uci și în 2003
Birmania – 1
Brazilia – 2
Cambodgia – 1
Columbia – 4
Coasta de Filde ș – 2
Guatemala – 1
India – 3 Indonezia – 2
Irak – 14
Iran – 1
Nepal – 2
Filipine – 7
Teritoriile palestiniene – 2
În total au fost omorâ ți 42 de jurnali ști.

84 Repere privind jurnalismul de r ăzboi din România
De la na șterea cinematografului, România a trecut prin trei r ăzboaie, și toate trei au l ăsat
urme în memoria peliculei. În 1913, casa produc ătoare "Filmul de Art ă Leon Popescu"
realizeaz ă, cu ajutorul a doi cinea ști francezi, 18 scurtmetraje, având ca subiect part iciparea
armatei române la r ăzboiul balcanic, iar operatorul român Ion Voinescu filmeaz ă "actualit ăți de
pe câmpul de r ăzboi" la Plevna, Turtucaia și pe Dun ăre .
Erau ini țiative particulare, f ără implicarea forurilor politice sau militare, iar im aginile
erau culese de pe câmpul de lupt ă din interes pur spectacular, din nevoia întreprinz ătorilor de a
atrage publicul în s ălile de cinematograf.
O dat ă cu constituirea Serviciului Foto-Cinematografic al Armatei, la 15 noiembrie 1916,
se institu ționalizeaz ă statutul de operator cinema de front: cinematograf ist de meserie, mobilizat
și numit pe aceast ă func ție cu misiunea de a înregistra pe pelicul ă ac țiunile de lupt ă ale armatei,
într-un scop politico-militar bine definit.
În aceast ă etap ă a evolu ției cinematografiei na ționale, operatorii cinema de front erau,
deopotriv ă, reporteri de r ăzboi și scenari ști, regizori și montori, laboran ți și proiec ționi ști. Al
Doilea R ăzboi Mondial a introdus, statuat și lansat în analele cinematografiei și-n con știin ța
public ă "profesiunea de reporter cinema de r ăzboi" care nu mai era, ca pân ă atunci, un cineast
total, integral, bun la toate, ci un specialist în luarea de imagini pe câmpul de lupt ă, un
profesionist al camerei de luat vederi care- și desf ăș oar ă activitatea în câmpul tactic și în rela ție
cu e șaloanele și lupt ătorii din prima linie. Schimbarea periodic ă a echipelor de reporteri cinema
constituie un eveniment demn de a fi consemnat: "Reporterii no ștri de r ăzboi pleac ă spre zona
de opera ții a unit ăților române ști. Cu devotamentul și spiritul de sacrificiu ale acestei profesii
nobile, cu acea inim ă a na ției care bate cald ă din veac în veac, ei sunt acolo, pe front, cronica ri
de fiecare moment ai istoriei care se s ăvâr șește sub ochii no ștri și înregistratorii nenum ăratelor
fapte eroice din care se na ște, deopotriv ă, viitorul și gloria. În rezumat: ei sunt martori oculari.
Coresponden ții cinema de r ăzboi nu au fost asimila ți osta șilor de front decât în actualul
război 140 " .
Așadar, în cursul celui de Al Doilea R ăzboi Mondial, înregistrarea cinematografic ă a
ac țiunilor de lupt ă devenise o specialitate militar ă cu statut propriu, fiind recunoscut ă ca atare în
documentele oficiale ale vremii, iar reporterul cin ema de r ăzboi era o "institu ție" cu rol, loc,
func ții și responsabilit ăți distincte în organica e șaloanelor lupt ătoare, cu o organizare proprie (pe
echipe ata șate armatelor și încadrate în subunit ățile de propagand ă ale acestora), activitatea lor
fiind normat ă și supus ă unor stricte reglement ări militare, cu libert ăți și restric ții clare, cu rela ții
func ționale bine delimitate.
Revenind în actualitate, putem aprecia c ă în contextul r ăzboiului din Irak, Adelin Petri șor,
jurnalist al Antenei 1, la acea vreme, în prezent r eporter al televiziunii publice, s-a eviden țiat ca
un reporter care a surprins brutalitatea r ăzboiului în cele mai sensibile locuri din teatrele de
opera țiuni, plasându-se în pozi ții riscante, fiind singurul corespondent român care a transmis din

140 Domenico V. (nr.28, 2004, OM), O arm ă nou ă și util ă – reporterul de r ăzboi www.presamil.ro

85 timpul ofensivei americane din Irak în 2003, de la Bagdad. Atacurile insurgen ților asupra
alia ților din ora șul Fallujah, provincia Al Anbar, localitate aflat ă în vecin ătatea Bagdadului, a
ajuns în casele telespectatorilor prin intermediul acestui jurnalist.
În țara noastr ă, începând cu 2004, Ministerul Ap ărării Na ționale organizeaz ă anual Cursul
de coresponden ți de r ăzboi, adresat jurnali știlor civili. Organizat în dou ă module, practic și
teoretic, cursul dore ște s ă transmit ă cuno știn țe privind regulile de lucru cu mass media în teatre le
de opera ții, riscurile la care sunt expu și jurnali știi afla ți în medii ostile, probleme de Drept
interna țional umanitar, metode de prim-ajutor medical, m ăsuri de profilaxie a unor boli, protec ția
împotriva minelor antipersonal etc.
Al doilea modul, mai spectaculos decât primul, con st ă în preg ătirea practic ă, cu exerci ții
ale c ăror scenarii sunt apropiate de condi țiile unui teatru de ac țiuni militare: protec ția NBC,
tehnica de trecere a diferitelor obstacole, evacuar ea r ăni ților, negocierea la un punct de control
(checkpoint ), protec ția împotriva armelor și efectele acestora asupra oamenilor s.a.
Jurnali știi primesc echipament militar, sunt caza ți în corturi alpine în poligon, suport ă
rigorile ac țiunilor pe câmpul de lupt ă ca jurnali ști încorpora ți ( embeddedjournalists ). De
asemenea, execut ă o ședin ță de tragere cu pu șca automata calibrul 5,45 mm. Acest prim curs se
dore ște rampa de lansare a unui acord între M.Ap.N. și institu țiile mass-media, care va
reglementa statutul corespondentului de r ăzboi, aranjamentele de lucru cu presa în condi ții de
conflict, asediu sau r ăzboi.
Direc ția Rela ții Publice a Ministerului Ap ărării Na ționale a editat un ghid de
supravie țuire pentru jurnali ști sub titlul “Înainte de a pleca în teatrul de ope ra ții“ care con ține
informa ții pre țioase pentru coresponden ții de pres ă care î și desf ăș oar ă activitatea într-o zon ă de
conflict.
Oricât de utile ar fi aceste m ăsuri, profesia de corespondent de r ăzboi r ămâne una dintre
cele mai periculoase. Statisticile arat ă c ă, cu cât este facilitat accesul jurnali știlor în zonele de
război, cu atât mai multe decese sunt înregistrare în rândul acestora.
Întreprinderile din sectorul media pot atenua cu c ertitudine pericolul printr-o buna
preg ătire a lucr ătorilor lor.

5.2. Obiectivitate, echidistan ță sau persuasiune?

Reflectarea mediatic ă a r ăzboiului din Irak a cunoscut multe dezacorduri într e alia ții
occidentali, în special între Statele Unite și ță rile din Europa de Vest, care de mai bine de o
jum ătate de secol, au format o alian ță strâns ă. Iat ă cum mitul Bond s-a alterat din cauza
schimb ării accelerate a evenimentelor în Irak din ultimii doi ani, conducând la împ ărțire
transatlantic ă.
În 2003, Paul Krugman afirma în International Herald Tribune că mass-media de
raportare, înainte de r ăzboi, a fost responsabil ă pentru diferite moduri în care europenii și
americanii percep r ăzboiul, "avem puncte de vedere diferite în parte pe ntru c ă vom vedea știri
diferite". Aceast ă explica ție pare plauzibil ă pentru c ălătorii transatlantici, savan ți și

86 interna ționali ști, care s-au reg ăsit într-un puternic climat ros de divergente de op inie ori de câte
ori au traversat Atlanticul.
Publicul a perceput în mod diferit r ăzboiul din Irak, ca o consecin ță a rapoartelor
divergente ale mass mediei sau a diferitelor cultur i politice, reflectând o schimbare de paradigm ă
de lung ă durat ă din cadrul alian ței de Vest. Edificator în acest sens este exemplul Germaniei
care, în ciuda diferen ței de limb ă, este o țar ă european ă cu leg ături istorice și culturale în SUA.
Astfel, Climate Policy-Media din Germania ofer ă un contrast evident și direct cu viziunea
SUA, de și atât guvernul, cât și popula ția, în mare parte, a sprijinit r ăzboiul împotriva Irakului. În
timpul crizelor interna ționale, mass-media în majoritatea ță rilor, de obicei, opereaz ă în sfera unui
consens na țional în vigoare. Jurnali știi, precum și cet ățenii, sunt mai pu țin susceptibili de a
critica conducerea lor guvernamental ă în perioadele de amenin ță ri la adresa securit ății na ționale.
Ei tind s ă "cread ă" în liderii lor și, în consecin ță , guvernele sunt mai capabile de a controla
mediul politic decât în perioade de pace.
Lance W. Bennett sus ține c ă în perioadele de r ăzboi mass-media devin un index la gama
de puncte de vedere exprimate de c ătre elitele guvernamentale, dac ă exist ă o dezbatere în
interiorul guvernului sau între diferite organisme guvernamentale, perspective critice, acestea
apar în pres ă. Dac ă o politic ă pare s ă aib ă suport bipartizan, se va remarca o frecven ță sc ăzut ă a
opiniilor critice.
Al ți anali ști au sus ținut c ă un pre ședinte popular este, de obicei, în pozi ția de a exercita o
influen ță considerabil ă asupra știrii în vremuri de criz ă, ca în cazul Libiei (1986) și Panama
(1989), când pre ședin ții Reagan și Bush au fost capabili s ă instaureze ideea c ă interven țiile lor au
fost în fapt circumscrise unei lupte împotriva nebu nilor și criminalilor.
Politica de certitudine cu privire la r ăzboiul din Irak a existat în Statele Unite de la
jum ătatea lunii octombrie 2002, dup ă ce Congresul a adoptat o rezolu ție care autoriza folosirea
for ței militare împotriva Irakului. Dezbaterea din Cong res nu a fost aproape la fel de
fundamentat ă precum cea din iarna 1990-1991 asupra utiliz ării for ței în R ăzboiul din Golf.
În Germania, politica de certitudine a existat pân ă în august 2002. În urma alegerilor,
Gerhard Schroeder a promis cet ățenilor non-participarea la o interven ție militar ă în Irak,
certitudine men ținut ă pe toat ă perioalkda de dinaintea r ăzboiului, contestat ă îns ă de mass media.
Dac ă a existat un asemenea grad ridicat de sprijin pent ru r ăzboi, se pune întrebarea de ce
administra ția Bush a mers la Consiliul de Securitate în toamna anului 2002. R ăspunsul cinic ar fi
că a fost doar o manevr ă pentru a câ știga timp pentru finalizarea preg ătirilor de r ăzboi.
Organiza ția Na țiunilor Unite au devenit un instrument simbolic pen tru a ob ține sprijin
interna țional pentru o interven ție predeterminat ă a SUA în Irak.
În anii ulteriori r ăzboiului din Irak, la Universitatea Harvard au avut loc numeroase
dezbateri referitoare la modul de percepere a r ăzboiului din Irak în ceea ce prive ște diferen țele
dintre Statele Unite și Europa. Dac ă Michael Ignatieff s-a declarat partizanul ideii c ă Europa a
adoptat o pozi ție pre-9/11, Robert Kagan a descris europenii ca av ând o pozi ție selenar ă, un mod
de "a tr ăi în paradis", ambele comentarii reprezentând un r ăspuns la amenin țarea terorist ă.
Ororile de pe 9/11, vizionate la televizor de între aga omenire, au fost percepute diferit pe cele

87 dou ă continente.
Dac ă restul lumii s-a declarat de partea Americii, ca r ăspuns la 9 / 11, mass-media
europene nu s-au schimbat fundamental în linia lor de raportare. Publicul european r ămâne într-
un tipar “post-1945”, care se caracterizeaz ă printr-o aversiune fa ță de r ăzboi. Reunificarea
pa șnic ă a Germaniei în 1989 pare s ă fi confirmat convingerea c ă st ările conflictuale ar trebui s ă
fie rezolvate pe cale de pace. O credin ță a mass mediei europene este c ă Europa nu ar trebui s ă
joace un rol major, chiar dac ă r ăzboiul nu mai poate fi prevenit.
Aceast ă perspectiv ă a fost oarecum sl ăbit ă ca urmare a dizolv ării violente din fosta
Iugoslavie, când capacitatea Uniunii Europene de pr evenire a conflictelor a e șuat, și limitele de
men ținere a p ăcii consensual au fost dezv ăluite. Ca o consecin ță , Germania și Fran ța au început
să participe activ în punerea în aplicare a p ăcii militare, dar aproape întotdeauna sub mandat
ONU. R ăzboiul din Kosovo a fost o turnur ă în care interven ția NATO și atacurile aeriene asupra
Serbiei nu au fost autorizate de c ătre Consiliul de Securitate ONU. Apoi, ca și în Irak, SUA a
condus o coali ție fondat ă pe convingerea potrivit c ăreia Consiliul de Securitate ar fi în
imposibilitatea de a ac ționa eficient. Puterile europene adopt ă o pozi ție tradi țional ă respectiv
aceea c ă for ța armat ă ar trebui s ă fie utilizat ă doar ca o ultim ă instan ță , și atunci doar prin
autorizarea Observatorilor ONU.
Percep ția unicit ății istorice a Americii, exprimat ă de Henry Kissinger prin afirma ția "c ă
America este posedat ă de un caracter excep țional, considerându-se f ără rival și putere de
neegalat", perspectiv ă agravat ă de convingerea c ă este o for ță cvasi-imperial ă, reprezint ă o
ambivalen ță care a contribuit la dezvoltarea unei forme de izo la ționism neo-conservator.
Pe de alt ă parte, experien țele recente au consolidat scepticismul american cu privire la
organiza țiile interna ționale și tratate, atacurile din 11 septembrie spulberând, de asemenea,
sentimentul de invulnerabilitate din continentul am erican.
Referitor la diferen țele de raportare și de opinie între Statele Unite și statele europene,
vom compara o selec ție de evenimente critice și puncte de decizie, descriind modul în care
acestea au fost prezentate evenimentele în timpul c elor șase luni înainte de r ăzboiul din Irak.
Am supus studiului, inclusiv prin surse secundare, dou ă ziare centrale și dou ă canale de
televiziune din SUA și Germania. Este vorba de ziarele The New York Times și Frankfurter
Allgemeine Zeitung și programele de știri ale canalelor TV Nightly NBC News și Die Tagesschau
care au avut cel mai mare num ăr de spectatori în cele dou ă ță ri în momentul r ăzboiului.
Nou ă evenimente critice sau evolu ții au fost selectate pentru semnifica ția lor, conexate la
problema existen ței unor arme de distrugere în mas ă, conform inspec țiilor ONU în Irak.
Inspec țiile au fost, f ără doar și poate, un factor important pentru declan șarea ac țiunilor militare în
Irak:
a. 16 septembrie 2002: Irakul accept ă revenirea inspectorilor, f ără condi ții;
b. 3 octombrie, 2002: discu țiile de la Viena privind returnarea inspectorilor și dezbaterea
Congresului SUA privind autorizarea folosirii for ței în Irak;
c. 8 noiembrie 2002: Consiliul de Securitate al ONU adopt ă în unanimitate rezolu ția
1441;

88 d. 18 noiembrie 2002: revenirea inspectorilor în Ir ak;
e. 7 decembrie 2002: Irakul ofer ă un dosar de 12000 pagini spre consultare, inspecto rilor;
f. 3 martie 2003: consult ări în Consiliul de Securitate care au condus la ret ragerea
inspectorilor.
Analiza comparativ ă relev ă c ă în data de 8 septembrie 2002 New York Times a publicat o
evaluare aprofundat ă a capacit ăților irakiene, "Sadam Hussein intensific ă preg ătirile pentru
construirea armelor de distrugere în mas ă".
În aceea și perioad ă, în presa german ă dominantele articolelor erau neparticiparea
Germaniei la ac țiuni militare în Irak, într-o perioad ă de alegeri parlamentare. Gerhard Schroeder
a afirmat clar c ă Germania nu se va implica militar, angajament dezb ătut, pe larg, de mass-media
german ă și comentatori. În data de 7 septembrie 2002, Frankfurter Allgemeine Zeitung comenta
într-un articol despre reuniunea Bush-Blair de la C amp David și disponibilitatea celor doi
pre ședin ți de a merge la r ăzboi, pentru a trage un semnal de alarm ă irakienilor ca s ă accepte
inspectorii ONU. La rândul lui, programul de știri de televiziune Die Tagesschau , cita declara ția
lui Bush despre "suficiente dovezi" împotriva Iraku lui.
Pe 12 septembrie 2003 pre ședintele Bush s-a adresat Adun ării Generale a ONU în cadrul
discursului s ău anual, con ținutul acestuia, în exprimarea Secretarului General Kofi Annan,
"galvanizând comunitatea interna țional ă."
Elementul surpriz ă îns ă a fost c ă Irak-ul s-a declarat de acord cu întoarcerea inspe ctorilor
în c ăutare de probe referitoare la existen ța armelor de distrugere în mas ă. În data de 16
septembrie 2002, ministrul de externe al Irakului a anun țat, într-o scrisoare adresat ă lui Kofi
Annan, c ă va accepta revenirea inspectorilor f ără condi ții.
Julia Preston a descris sugestiv acest eveniment î n New York Times : Secretarul General
Kofi Annan a zâmbit larg atunci când a p ăș it la microfoane, luni dup ă-amiaz ă, pentru a raporta
că Irakul va permite inspectorilor Na țiunilor Unite s ă revin ă. Dar aceast ă veste a declan șat
ostilitate în rândul oficialilor Statelor Unite. Pe fond, secretarul de stat Colin L. Powell a
întrerupt întâlnirea cu ministrul de externe al Egi ptului, derulat ă la Hotelul Waldorf Astoria,
pentru a citi oferta irakian ă, la recomandarea lui Kofi Annan.
The New York Times a sugerat în relatarea sa din 17 septembrie 2002 c ă mutarea
irakienilor a fost pur și simplu "o tactic ă" și a citat remarcile sceptice ale oficialilor ameri cani cu
privire la succesul inspec țiilor, având în vedere experien țele din trecut. Pe 18 septembrie 2002,
Judith Miller de la Times a afirmat c ă "verificarea afirma țiilor Irakului, care ar fi abandonat
armele de distrugere în mas ă … nu poate fi posibil ă".
Frankfurter Allgemeine , încadrat ă acestei noi evolu ții, publica în data de 18 septembrie
2002, în context electoral, un editorial pe prima p agin ă, prin care erau ataca ți oficialii de la
Berlin, califica ți ca fiind "naivi" și un alt editorial prin care se exprima scepticismu l cu privire la
inten țiile Irakului. Televiziunea german ă, ca r ăspuns la anun țul irakian, a reac ționat mai pozitiv,
considerând c ă Irakul a "confirmat" deschiderea spre controlul in spectorilor. Cancelarul
Schroeder a oferit inspectori germani ONU, ini țiativ ă descris ă de ministrul de externe Fischer ca
fiind o șans ă de a preveni r ăzboiul.

89 În ultima s ăpt ămân ă din septembrie 2002 Casa Alb ă a prezentat proiectul de rezolu ție în
cadrul Congresului american, care ar da mân ă liber ă pentru o ac țiune militar ă în Irak. Aceast ă
mi șcare s-a ciocnit de rezerve puternice din partea se natorilor democra ți. Deliber ările
Congresului au coincis cu negocierile privind proie ctul de rezolu ție în Consiliul de Securitate al
ONU la New York, care ar face ca mandatul inspector ilor ONU în Irak s ă fie mult mai agresiv
decât în trecut.
Între timp, la Viena au început negocierile la 30 s eptembrie 2002, între Hans Blix și
Mohamed El Baradei, pe de o parte, și o delega ție irakian ă condus ă de Amir Al Sadi, pe de alt ă
parte. Discu țiile de la Viena s-au încheiat la 1 octombrie 2002 cu o conferin ță de pres ă în cadrul
căreia Blix și El Baradei au confirmat faptul c ă în prezent este posibil "f ără restric ții, f ără
inhibi ții, accesul necondi ționat la toate sit-urile din Irak", cu excep ția sit-urilor preziden țiale, care
au fost acoperite printr-un acord separat cu Con siliul de Securitate.
În The New York Times din data de 2 octombrie 2002 Hans Blix sublinia c ă exist ă “o
dorin ță de a accepta inspec ții care nu au existat înainte", dar, de asemenea, a sugerat c ă Irakul
respect ă acest demers doar pentru a preveni o nou ă rezolu ție a Consiliului de Securitate. The
Times a ridicat, de asemenea, problema extinderii americ anilor și a taxelor britanice, precum și a
faptului c ă Irakul a ascuns în palatele preziden țiale compu și pentru programele de arme chimice,
nucleare și biologice.
În Frankfurter Allgemeine discu țiile de la Viena nu au fost tratate ca subiecte de prim ă
pagin ă decât în data de 1 octombrie 2002, printr-un artic ol în care se raporta c ă inspectorii ar
avea acces liber în Irak, citându-l pe negociatorul irakian Amir Al Sadi și comentând concesiile
făcute de Irak.
Televiziunea german ă a relatat discu țiile de la Viena în tonuri pozitive, de și povestea
despre negocieri a venit dup ă patru segmente de știri interne. Problema palatelor preziden țiale a
fost observat ă, dar f ără comentarii critice, a șa cum au f ăcut mass-media americane.
Ruptura dintre Fran ța și Statele Unite a început s ă se arate în mod clar, și Rusia, de
asemenea, a obiectat fa ță de proiectul rezolu ției 18 . Discu țiile interminabile au generat întârzieri
în expedierea de inspectori în armamente. În cea ma i mare din octombrie și începutul lunii
noiembrie 2002, UNMOVIC a început sesiunile de form are pentru inspectori noi în trei grupuri:
"biologic", "chimic" și "rachete".
Nici aceast ă etap ă de selec ție a inspectorilor UNMOVIC nu a beneficiat de aten ție sporit ă
în Germania, a șa cum s-a întâmplat în SUA. În data de 21 octombri e 2002, New York Times
explica ra ționamentul lui Hans Blix: ”Biroul domnului Blixsele c ționeaz ă un grup superior
echipei anterioare, deoarece include membri dintr-o gam ă mai larg ă de ță ri, în special est-
europenii și ru și cu expertiz ă în arme nucleare, biologice și chimice”. Mai mult, un consilier al
lui Blix a sus ținut c ă ace ști exper ți ar avea avantajul de a fi func ționari interna ționali, mai
degrab ă decât cet ățeni ai ță rilor lor, și, prin urmare, mai susceptibili de a fi accepta ți de c ătre
irakieni.
La data de 8 noiembrie 2002 Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ția 1441 prin vot
unanim. Acesta a declarat c ă, de și Irakul a înc ălcat rezolu țiile anterioare, are o ultim ă

90 oportunitate. Irakul a fost solicitat s ă ofere cooperare imediat ă, necondi ționat ă și activ ă pentru
inspectori. Rezolu ția a precizat, de asemenea, c ă orice “înc ălcare material ă” ar putea conduce la
ac țiuni armate, f ără a se preciza exact ce presupune aceast ă sintagm ă.
Într-un editorial din New York Times se apreciaz ă: "consiliul unificat maximizeaz ă
posibilitatea, desigur sub țire, c ă Irakul poate fi dezarmat f ără r ăzboi."
The New York Times a realizat mai multe articole despre perspectivele de viitor. Steven
Weisman a comentat, pe 9 noiembrie 2002, c ă Saddam Hussein ar trebui acum s ă fac ă o
"m ărturisire" despre "proiectele de arme a c ăror existen ță a fost negat ă și pe care oficialii
administra ției au spus c ă au fost ascunse în bunc ăre secrete, pe șteri subterane și laboratoare
mobile."
Acest subiect al inspec țiilor a fost tratat de mass media germane ca o șans ă de evitare a
războiului, calificând rezolu ția ca o ultim ă șans ă pentru dezarmare: “Secretarul General al ONU,
Annan a demonstrat c ă acesta a fost un bun prim pas și c ă Irakul ar fi acum capabil s ă coopereze
cu Blix”. De asemenea, a fost difuzat ă în termeni pozitivi declara ția pre ședintelui Bush la
ac țiunea Consiliului, urmat ă de avertismentul s ău c ă Statele Unite nu ar fi fost preg ătite s ă
ac ționeze militar doar prin decizia administra ției SUA. La 9 noiembrie 2002, FAZ raporta esen ța
rezolu ției și acceptul Bagdadului de a fi reluat controlul.
Iat ă cum acoperirea mediatic ă în timpul conflictelor cu poten țial de pericol devine
necesar ă pentru a organiza concepte vitale stabilirii unei agende publice. Mass-media în r ăzboi
devin o problem ă controversat ă și complex ă care trebuie s ă – și îndeplineasc ă rolul de
transmi ță tor obiectiv și corect al informa țiilor și, în plus, trebuie s ă ia în considerare partea lor ca
o institu ție social ă responsabil ă de public.
Termeni precum propaganda sau știri p ărtinitoare intr ă instantaneu în joc atunci când se
reanalizeaz ă ac țiunile militare recente, de exemplu, interven ția condus ă de SUA în Irak 2003.
Rareori a fost un r ăzboi atât de ambivalent înc ă de la început. Mass-media și institu țiile sale sunt,
în esen ță , surse de producere și difuzare de cuno știn țe. Acele imagini de evenimente sociale
comune, cum ar fi conflictele interna ționale și de r ăzboi, pentru cei mai mul ți oameni sunt
principala surs ă de con știentizare (McQuail 1999:267).
Mass-media, în general, sunt un observator care of er ă linia de contact cu institu ții ale
societ ății, oamenii folosesc mass-media pentru a reduce inc ertitudinea, judec ătorul, o situa ție
specific ă, și ca o consecin ță , regleaz ă comportamentul de a comunica în mod corespunz ător cu
mediul lor proxim.
Mass-media au un poten țial mare de putere prin atragerea și direc ționarea aten ției
publice, influen țând comportamente.
Deoarece conflictele, de cele mai multe ori nu pot fi percepute în mod direct, mass-media
sprijin ă pentru a se confirma, neglija sau decide o anumit ă ac țiune sau eveniment. Tot mai mult,
presa devine un forum na țional și global public – un record pentru evenimente. Grup uri de
interese politice influen țeaz ă în mod direct sau indirect, știri.
În acest context, r ăzboiul ca "extra-eveniment" (Ruhrmann, 1993:86) def ine ște sarcini
speciale în elaborarea materialelor de informare.

91 Știrile au o pozi ție-cheie în procesul de comunicare, concentrând ate n ția și sensibilitatea
publicului pe evenimente speciale. Mass-media este un catalizator puternic pentru procesele
politice implicate in aceste evenimente.
Un num ăr estimat la 3.000 jurnali ști a analizat conflictul din Irak, f ăcându-l unul dintre
cele mai bune din istoria r ăzboaielor acoperite. Acest num ăr include mai mult de 800 de
jurnali ști din teatrele de opera țiuni al ături de for țele de coali ție.
Domeniul cercet ării de comunicare în mas ă trebuie s ă orienteze aceste discu ții și s ă ofere
instrumente utile pentru a examina probleme similar e cu mai mult ă precizie.
Diferen țele culturale influen țeaz ă modul de construire al știrilor, de la caracteristici
formale, alegerea limbii de comunicare (utilizarea de termeni stereotipe, etc.) se dezv ăluie nu
numai spoturi na ționale, ci chiar noi perspective inter-culturale a conflictele globale.
Mass-media și procesele sale nu sunt neutre, ele prezentând fel ii de construit o realitate
care servesc interesele unor subsisteme implicate și a unor jucători. Fiecare na țiune are moduri
diferite de a selecta și de a evalua evenimente interna ționale, de punere în aplicare a unor modele
unice formale și lingvistice. Media urmeaz ă astfel de coduri culturale pentru a distinge ceea ce
este de consecin ță , ceea ce este legitim și care are statutul de a spune ceea ce poate fi
tranzac ționat ca adev ărat.
De și mass-media ocup ă un rol independent în crearea de agende, ele serve sc sub form ă
de capsule culturale care ofer ă o privire scurt ă în principal simbolurilor politice, mituri și pove ști
care sunt populare la un anumit timp și spa țiu.
În timpul perioadelor de prezentare a unor evenimen te de r ăzboi, mijloacele mediatice
sunt interconectate pentru a servi "raliul în jurul steagului". Pre ședintele Bush, de exemplu în
pledoaria sa pentru r ăzboiul din Irak folose ște cuvinte de polarizare "noi si ei" sau "bine vers us
rău", o fraz ă care poate fi explicat ă de mândria na țional ă adânc înr ădăcinat ă și de etnocentrismul
SUA. Sensibilizat de propria sa istorie și de apelurile publice pentru o solu ție pa șnic ă, la nivel
interna țional acceptate, guvernul german, manifest ă rezerve fa ță de r ăzboiul din Irak.
Profesioni știi din pres ă încearc ă s ă g ăseasc ă o potrivire narativ ă între informa țiile primite
și cadrele culturale familiare, organizarea optim ă a știrilor pentru în țelegere facil ă.
Formatul jurnalistic și prezentarea de fotografii pot dezv ălui perspective de baz ă în ceea
ce prive ște diferen țele culturale și afinit ățile na ționale:
1. Ziarele germane au acoperit r ăzboiului din Irak, cu o varietate tematic ă mai mare decât
ziarele americane. O dovad ă o face faptul c ă, pe plan interna țional, sunt mai des utilizate
informa țiile din ziarele germane na ționale.
2. Articole din ziarele din SUA introduc mai multe argumente care de multe ori tind s ă
explice motiva țiile cheie pentru r ăzboiul din Irak.
3. Prezent ări pozitive / negative ale pre ședintelui Bush și liderul irakian Hussein joace un
rol mai important în articole americane în timpul r ăzboiului.
4. Rapoartele americane despre r ăzboiul din Irak folosesc termeni stereotipi într-o m ăsur ă
mai mare decât articole germane.
O analiz ă de con ținut cantitativ ă, instrument de cercetare multifunc țional ă și non-reactiv ă

92 folosit ă pentru a determina prezen ța anumitor cuvinte sau concepte în seturi de texte, cuprinde
caracteristici adecvate pentru a executa un studiu empiric.
Prezentarea r ăzboiului din Irak, martie – aprilie 2003, este tra tat ă diferit în patru ziare de
calitate: The New York Times (NYT) și Washington Post (WP), în Statele Unite și Sueddeutsche
Zeitung (SZ) și Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) în Germania. Analiza con ține principalele
bătălii ale r ăzboiului din Irak, și se termin ă dup ă ofensivele principale. De și jurnali știi germani
(Germania nefiind implicat ă active în lupte) nu au contribuit substan țial la acest subiect, totu și
toate cele patru ziare accentueaz ă gradul lor de acoperire și implicare cu sec țiuni de completare
și rapoarte speciale.
Acoperirea în ziare este foarte dens ă, o medie de 40 de articole pe ziar / zi, au fost s upuse
analizei 600 de articole în acest studio pilot.
“The codebook”este o baz ă fundamental ă a oric ărei analize de con ținut, se compune din
toate variabilele și categoriile necesare pentru a scana proba într-un mod adecvat, define ște toate
caracteristicile textuale pentru a reduce deciziile ambigue în cadrul procesului de codare.
Examinarea formatelor jurnalistice utilizate în ref lectarea r ăzboiului din Irak poate
dezv ălui unele intui ții despre modul în care sunt prezentate știrile pentru a cre ște interesul în
rândul cititorilor.
Ziarele de calitate cu o re țea dezvoltat ă de reporteri (ziare din SUA acoper ă evenimentul
cu un num ăr mare de jurnali ști) ar trebui s ă livreze un num ăr mai mare de rapoarte de
corespondent și articole proprii, și nu doar câteva comunicate de pres ă. Amenin ță rile globale
trebuie s ă fie analizate, prezentate și reconstruite în toate detaliile sale pentru citit orii interesa ți.
O alt ă discrepan ță între presa german ă și cea american ă este vizibil ă la categoria
“reportaj”, jurnali știi germani folosind aceast ă categorie de articol mai rar decât omologii lor di n
SUA datorit ă faptului c ă paginile ziarelor europene nu de țin sec țiuni mari de politic ă în format
de “bulevard sau presa de scandal”. Num ărul de pove ști emo ționale în presa american ă este net
superioar ă celor din presa german ă (34 – 8 pentru intervalul analizat).
Mass-media depinde, de asemenea, de imagini pentru stimularea emo țional ă si medierea
de evenimente (Meckel, 2001:26). Fotografiile – cu cea mai mare parte a liderilor politici
implica ți, ilustra ții de ac țiuni militare și aspecte umanitare, sunt instrumente eficiente pen tru a
articula mesajele care corespund cu ideile singular e și interesele ță rii respective.
Ziarele germane na ționale au tendin ța de a apela la fotografii mult mai pu țin decât
ziarele din SUA. Num ărul sc ăzut al fotografiilor publicate în FAZ poate fi expl icat prin politica
jurnalistic ă specific ă, în care prima pagin ă este dens ă de informa ție și minimizat ă ca ilustra ție.
Cu toate acestea, diferen ța este aparent ă, și poate fi o dovad ă pentru tendin ța de a populariza
povesti de actualitate, în principal prin rapoartel e emo ționale sau personale.
Rapoartele WP includ mai multe imagini negative (23 ,9% în compara ție cu NYT cu
20,3%), în timp ce NYT utilizeaz ă o cantitate mai mare de imagini pozitive pentru a efectua
povestiri legate de solda ții americani (29,2% în contrast cu 21,2%). ZS r ămâne în top cu
prezentarea imaginilor negative (34,4%).

93 5.3. Influen țele dispersiei musulmanilor în Europa

Cea de-a doua religie islamic ă a lumii, dup ă Cre știnism este reprezentat ă printr-o
comunitate musulman ă semnificativ ă care totalizeaz ă 1,6 miliarde (21% din popula ția planetei).
Peste 1 miliard de musulmani tr ăiesc în Asia și peste 410 milioane în Africa, existând majorit ăți
musulmane (ce variaz ă între 100% și 51%) în 38 de ță ri de pe 3 continente, iar în ță rile arabe
fiind concentra ți circa 20% din musulmanii din întreaga lume.
La nivelul anului 2006, ță rile cu majoritate musulman ă aveau o rat ă medie anual ă de
cre ștere a popula ției de 1,8% (fa ță de 1,12% media mondial ă), în timp ce în Uniunea European ă
popula ția musulman ă cre ște cu 1 milion pe an, iar pân ă în 2025 va dep ăș i 40 milioane.
Pentru o în țelegere aprofundat ă a dispersiei musulmanilor în Europa, trebuie men ționate
statele de provenien ță a acestei religii: Afghanistan, Arabia Saudit ă, Bahrein, Brunei, Iran,
Mauritania, Oman, Pakistan, Yemen, Algeria, Banglad esh, Egipt, Irak, Kuweit, Libia, Malaiezia,
Maldive, Maroc, Qatar, Tunisia, Emiratele Arabe Uni te, unde este religie de stat, apoi, Albania,
Azerbaidjan, Bosnia și Her țegovina, Burkina Faso, Ciad, Djibouti, Gambia, Guin eea, Indonezia,
Kazahstan, Kirghistan, Kosovo, Mali, Senegal, Tadji kistan, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan,
ca state seculare, și Comore, Eritreea, Iordania, Nigeria, Niger, Sierr a Leone, Siria, Somalia,
Sudan, unde aceast ă religie nu este declarat ă.
În Europa, o statistic ă recent ă ne arat ă c ă în Balcani exist ă 6.012.709 (9,7%) de
popula ție musulman ă, în Balcani, în Europa Central ă, 521.284 (0,7%), în Europa de Est,
21.826.829 (10,3%), iar în Europa de Vest – 13.57 7.116 (3,6%).
În intervalul 1990 și 2005, asist ăm la un fenomen de dublare a popula ției musulmane în
Europa, estimându-se c ă aceast ă cre ștere se va intensifica datorit ă migra ției musulmanilor din
Pakistan, Bangladesh, Turcia, Algeria, Maroc și Irak.
Musulmanii din Europa se confrunt ă, în prezent, cu un profund deficit de imagine, în
rela ția cu popula ția majoritar ă, cu probleme de discriminare social ă, etnic ă, profesional ă,
asociere cu terori știi. Pe fond, se confrunt ă cu libertatea de exprimare, exemplificativ fiind
scandalul provocat de caricaturile profetului Moham ed publicate în cotidianul danez “Jutland
Post”, îmbr ăcămintea tradi țional ă feminin ă, controversele provocate de interzicere prin lege a
portului v ălului în școli, extinse ulterior la drepturile femeii în gene ral, solicitarea aplic ării legii
islamice – Sharia în probleme legate de mo ștenire, c ăsătorie, divor ț în unele state europene
(Suedia, Marea Britanie), condi țiile de trai din marile aglomer ări urbane (în contextul violen țelor
din Fran ța), terorismul (atentatele din Istanbul – 2003, Mad rid – 2004, Londra – 2005).
Dispersia musulmanilor în Europa, în termeni procen tuali este urm ătoarea:

94 Europa de Vest
Cipru 143.413 (18%)
Fran ța 4.804.334 (7,5%)
Olanda 994.237 (6%)
Elve ția 326.922 (4,3%)
Austria 344.832 (4,2%)
Belgia 415.689 (4%)
Germania 3.046.201 (3,7%)
Suedia 270.933 (3%)
Marea Britanie 1.650.057 (2,7%)
Spania 933.239 (2,3%)
Danemarca 110.110 (2%)
Norvegia 83.889 (1,8%)

Europa de Est, Central ă și Balcani

Turcia 70.800.000 (99%)
Kosovo
1.914.037 (90%)
2.457.617 (70%)
Bosnia și Her țegovina 1.845.366 (40%)
Macedonia 688.217 (33,3%)
Muntenegru 118.976 (17,7%)
Federa ția Rus ă 19.792.885 (14%)
Bulgaria 878.972 (12,2%)
Serbia 256.754 (3,2%)
Slovenia 48.222 (2,4 %)
Croa ția 58.362 (1,3%)
Ucraina 500.000 (1,1%)

Interesele musulmanilor europeni sunt reprezentate și de o organiza ție interna țional ă cu
delega ție permanent ă la Na țiunile Unite, în care se reg ăsesc 57 de state membre, din Orientul
Mijlociu, Africa, Asia Central ă, Caucaz, Balcani, Asia de Sud-Est, Asia de Sud și America de
Sud, cu limbi oficiale, araba, engleza, franceza, c artierul general: Jeddah (Arabia Saudit ă).
Summit-ul Islamic – reune ște la interval de 3 ani regii, șefii de stat și de guvern din statele
membre.
Pe de alt ă parte, se remarc ă efortul statelor europene de a integra mai bine po pula țiile lor
musulmane, în comunit ățile na ționale, pe fondul recentelor atentate teroriste din Europa
efectuate de c ătre musulmani europenii.
Revoltele și violen țele care au izbucnit la sfâr șitul lunii octombrie 2005, în toat ă Fran ța,
ca reac ție la uciderea a doi tinerii musulmani a eviden țiat, de asemenea, nevoia musulmanilor de
a atrage aten ția guvernelor europene asupra modului de abordare d iscriminatoriu.
Prezen ța musulmanilor în Europa este legat ă, adesea de domina ția colonial ă de c ătre
guvernele continentale. Marea Britanie și Fran ța au experimentat fenomenul imigra ției
musulmane mari dup ă pr ăbu șirea imperiilor lor. Mul ți musulmani au venit în anii 1950 și 1960
în Marea Britanie, Fran ța și Germania pentru a acoperi necesarul de for ță de munc ă.
De și Spania are o rela ție strâns ă de sorginte istoric ă cu musulmanii din Africa de Nord,
fenomenul de migra ție a ap ărut pe scar ă larg ă doar dup ă c ăderea lui Franco în anii 1970. Printre
al ți factori ce au contribuit la cre șterea popula ției musulmane în multe ță ri europene se reg ăse ște
gradul ridicat de natalitate.
În ță rile europene au fost lansate strategii politice de integrare a acestora, de la acceptarea
"multiculturalismul", pân ă la asimilarea complet ă. Marea Britanie a manifestat o receptivitate
sporit ă în acest proces de acceptare a "multiculturalismul ui", pân ă de curând. Bombardamentele
teroriste din Londra din iulie 2005 au declan șat o dezbatere viguroas ă pe politici pentru a

95 încuraja o integrare mai rapid ă.
Pân ă de curând, Germania și Spania nu au fost interesate foarte mult de integ rarea
minorit ăților musulmane.
În Germania, ob ținerea cet ățeniei s-a bazat numai pe originea etnic ă, prin legea cet ățeniei
adoptate în 2000, în tandem cu o lege nou ă pentru imigra ție, care a permis migrarea bazat ă, în
primul rând, pe abilit ăți, ceea ce a deschis u șa cet ățeniei pentru musulmani.
Fran ța, în schimb, pentru mul ți ani a oferit cet ățenie musulmanilor, descurajând îns ă
“multiculturalismul", insistând ca cet ățenii și reziden ții s ă îmbr ățișeze limba francez ă și normele
franceze, conform imperativelor guvernului de la Pa ris.
Educa ția joac ă un rol central în procesul de integrare. Unele sta te, cum ar fi Germania și
Spania, organizeaz ă module educa ționale specifice pentru musulmani, într-un efort de a
satisface nevoile acestora de a- și conserva cultura, religia, pân ă la tradi țiile vestimentare și
culinare.
Fran ța, în schimb, insist ă asupra unei ideal secular și interzice activitatea religioas ă și
purtarea vestimenta ției religioase in școlile publice.
Tratamentul de stat al institu țiilor religioase este, de asemenea, parte a procesu lui de
integrare.
Toate cele patru ță ri au avut moschei și școli islamice cu imami și profesori
care au venit din str ăin ătate, de obicei, cu cuno știn țe minime despre limba și cultura ță rii în care
au fost introduse.
Obiectivul imamilor a fost, de cele mai multe ori, acela de a preda islamul de baz ă,
promovat în țara lor de origine. În timp, guvernele au început s ă manifeste îngrijorare fa ță de
existen ța unor situa ții în care prin aceste instrumente de catifea, de e duca ție religioas ă, s ă nu fie
promovate concepte de radicalizare și autoradicalizare, s ă nu fie derulate activit ăți circumscrise
activismului militant, prozelitismului religios, mo tiv pentru care au început s ă apeleze la
serviciile de educa ție religioas ă oferite de imami locali.
Exemplificativ în acest sens este cazul Fran ței care a solicitat o astfel de practic ă
începând cu anii 1990, în ultima vreme și Germania începând s ă agreeze aceast ă idee. De fapt,
fiecare dintre cele patru guverne î și promoveaz ă politici de integrare a musulmanilor ca o nevoie
social ă dincolo de combaterea terorismului, actele de ter orism recente stimulând acest proces cu
ac țiuni suplimentare ale autorit ăților de stat.
Incidentul de la metroul parizian din 1995, exploz ia unei bombe, a atras aten ția
guvernan ților spre tratarea aprofundat ă a problematicii minorit ății musulmane, spre necesitatea
de a urm ării mai îndeaproape evolu țiile din comunitatea islamic ă.
Niciunul din guvernele acestor ță ri nu crede c ă majoritatea popula ției musulmane ar fi
angajat ă în activit ăți radicale, diversitatea în cadrul fiec ărei popula ții musulmane împiedicând
dezvoltarea unor tendin țe extremiste.
Popula țiile musulmane din fiecare țar ă difer ă în mod considerabil, cu o preponderen ță , de
sud – asiatici în Marea Britanie, nord-africani în Fran ța, și turcii în Germania, dar fiecare țar ă are,
de asemenea, o serie de grupuri etnice și limbi reprezentate în popula ția global ă musulman ă.

96 Aceste popula ții au diferite medii istorice și culturale, se pot ghida dup ă diferite tulpini
ale Islamului, sau, la fel ca în Germania, pot fi, în mare parte, seculare.
Posibil ca aceast ă pozi ție relaxat ă fa ță de radicalism s ă fie pus ă în leg ătur ă cu faptul c ă
tinerii musulmani s-au integrat întrutotul societ ăților europene, înstr ăinându-se de atitudinile
tradi ționale din ță rile de origine ale familiilor lor.
Pe de alt ă parte, Uniunea European ă joac ă un rol mai pu țin important în integrarea
musulmanilor în societ ățile europene. Guvernele na ționale sunt cele care de țin cheia
responsabilit ăților, model ării prin puterea legii și practicilor care urm ăresc realizarea procesului
de asimilare a imigran ților într-o popula ție european ă existent ă.
Cu toate acestea, rolul UE este departe de a fi ne glijabil, politica în materie de azil fiind
dezb ătut ă și decis ă la nivelul UE. Acordul Schengen este un plan al UE , precum și multe politici
antidiscriminare, recente acorduri privind cooperar ea de aplicare a legii, în schimbul de
informa ții secrete, în acordarea mandatelor de arestare în frontierele na ționale, jucând un rol
important inclusiv în urm ărirea și capturarea terori știlor.
Musulmanii sunt supu și unei supravegheri atente printr-un set de legi ca re prev ăd
restric ții mai mari pentru unele libert ăți civile (Marea Britanie, dup ă atentatele din Londra din
vara anului 2005).
Germania, dup ă perioada nazist ă, protejeaz ă de zeci de ani libert ățile civile, cu mare
aten ție, exemplificative în acest sens fiind dezbaterile guvernului referitoare la supravegherea
vie ții religioase din cadrul moscheilor.
Și în Spania, dup ă perioada lui Franco, s-au protejat asiduu libert ățile civile, fiind atent
monitorizate eventuale tendin țe de manifestare a unui discurs radical, f ără a fi compromis ă libera
exprimare.
Estim ările referitoare la num ărul total de musulmani în 25 de ță ri ale UE variaz ă pe scar ă
larg ă, în func ție de metodologia și defini țiile utilizate. Cercet ătorii estimeaz ă ca mai mult de 15
la 20 milioane de musulmani tr ăiesc în UE, musulmanii reprezentând cele mai mari g rup ări
religioase minoritare în Europa, și Islamul devenind religia cu cea mai spectaculoas ă cre ștere.
Luând în considerare fenomenul continuu de imigrare și ratele ridicate de natalitate, SUA
National Intelligence proiecteaz ă c ă popula ția Europei musulmane se va dubla pân ă în 2025, mai
ales în Fran ța, Germania, Regatul Unit, Spania, Italia, Ță rile de Jos, și Belgia, majoritatea ță rilor
nordice si central europene având comunit ăți musulmane mai mici.
Multe comunit ăți musulmane î și au r ădăcinile în Vest, lipsa for ței de munc ă europene și
politicile de imigrare din anii 1950 și 1960, mo ștenirile coloniale și leg ăturile istorice alimentând
acest proces de cre ștere a num ărului de musulmani în spa țiul comunitar.
În ultimii ani, s-au remarcat afluxuri de migran ți musulmani și refugia ți politici din alte
regiuni și ță ri, inclusiv din Balcani, Irak, Somalia, precum și Cisiordania și Fâ șia Gaza.
Ță rile UE s-au luptat s ă î și integreze popula țiile musulmane, în continu ă cre ștere, cu toate
acestea un num ăr dispropor ționat de mare de musulmani din Europa sunt s ăraci, șomeri, sau
închi și, mul ți dezvolt ă un sentiment de alienare cultural ă și de discriminare.
În istoria recent ă, Germania și Austria priveau imigran ții musulmani ca "muncitori

97 sezonieri", dar, în timp, prin stabilirea în aceste ță ri, guvernele au început s ă gestioneze
problematica de integrare. Marea Britanie și Olanda au îmbr ățișat no țiunea de multiculturalism –
integrarea în acela și timp, men ținerea identit ății – ca modalitate de a gestiona popula țiile lor de
imigran ți.
În practic ă, îns ă, și acest concept a ajutat la fortificarea discret ă a comunit ăților
musulmane, care func ționeaz ă în multe cazuri, în afara culturii ță rii gazd ă. Politica
integra ționist ă fa ță de imigran ți care încurajeaz ă asimilarea, traiul modest al musulmanilor, în
cartiere periferice exclusiv musulmane, num ărul mare de șomeri, problemele de discriminare
genereaz ă nemul țumiri pân ă la apari ția unor situa ții conflictuale cu poten țial violent, a șa cum s-a
întâmplat în Fran ța în luna octombrie 2005.
De și marea majoritate a musulmanilor din Europa nu sun t implica ți în activit ăți radicale,
arareori se agreeaz ă în aceste medii ac țiunile extremi știlor, exponen ților unor celulele teroriste.
Cu toate acestea, se afirm ă c ă e șecul guvernelor europene de a integra pe deplin în
comunit ățile musulmane este o vulnerabilitate care ar putea deschide u șa unor ideologii
extremiste. Unii exper ți spun c ă tineri musulmani din Europa cu provenien ță din familii, la a
doua, a treia genera ție, stabilite în ță ri occidentale, se simt defavoriza ți într-o societate care nu
pare s ă-i accepte pe deplin, întorcându-se la Islam ca la un simbol necesar al identit ății. Pe acest
fond de vulnerabilitate, ei ar putea deveni mai per meabili la radicalizare de c ătre clericii
musulmani sau grupuri de tineret fundamentaliste.
Sunt voci care sus țin c ă recentele r ăzboaie din Afganistan și Irak au radicalizat
musulmanii din Europa și au declan șat eforturi teroriste de recrutare. Mul ți tineri musulmani v ăd
în "r ăzboiul împotriva terorismului", un r ăzboi asupra Islamului, și sus țin cauza comun ă cu fra ții
afla ți în suferin ță în teritoriile israeliano-palestiniene ocupate, Ir ak sau Cecenia.
Poate chiar mai mult decât atacurile din septembri e 2001 sau din martie 2004
atentatele cu bomb ă de la Madrid, uciderea regizorului olandez Theovan Gogh a adus problema
extremismului islamist în Europa, problem ă care a devenit o prioritate în agenda dezbaterilor
politice europene.
Van Gogh, critic vehement la adresa unor femei din unele comunit ăți musulmane, a fost
ucis de c ătre un cet ățean olandez de 27 de ani de origine marocan ă, adept al islamismului radical.
De la uciderea sa, o gam ă larg ă de oficiali europeni și comentatori sociali au proclamat c ă
experimentele europene de implementare a multicultu ralismului au e șuat, îndemnând la
conversia spre integrare a musulmanilor și a altor imigran ți în societatea european ă.
În iulie 2005, atentatele de la Londra – și revela ția c ă mai multe dintre persoanele
responsabile au fost n ăscute în Marea Britanie, a consolidat imperativ în multe ță ri europene și la
nivelul UE, necesitatea unei politici solide de int egrare și abordarea cauzelor extremismului
islamist. Preocup ările referitoare la integrare sunt generate și de recunoa șterea faptului c ă
stoparea sau restric ționarea sever ă a imigra ției nu este o op țiune, având în vedere îmb ătrânirea
popula ției Europei și rata natalit ății în sc ădere.
De și UE a solicitat, ulterior atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, consolidarea
aplic ării legisla ției sale și capabilit ății de securitate împotriva terorismului, Uniunea se afl ă înc ă

98 în stadii incipiente de st ăpânire a r ăspândirii unor tendin țe radicale ale islamismului. Nu exist ă
nici un temei juridic în tratatele UE pentru ca Uni unea s ă ac ționeze în politica de integrare sau
direct, ci punerea în aplicare a legii este de comp eten ța statelor membre.
UE ofer ă un forum util pentru membrii s ăi pentru a discuta provoc ări comune și a elabora
strategii de cooperare.
Politicile UE subliniaz ă faptul c ă eforturile în domeniul integr ării sunt destinate aplic ării
tuturor imigran ților legali din ță rile din afara statelor membre UE, cunoscute sub nu mele de " ță ri
ter țe", în terminologia UE – și nu sunt destinate în mod specific musulmanilor. U E este, de
asemenea, dornic ă s ă men țin ă politicile sale de integrare separate de cele dezv oltate pentru a
combate recrut ările efectuate de c ătre terori ști spre radicalizare, sus ținând c ă integrarea
imigran ților în societatea european ă este o preocupare mai mare din punct de vedere eco nomic.
Integrarea imigran ților prezentat ă de Comisia European ă sub numele de "Raportul
european, 13 noiembrie 2004”, are ramifica ții sociale și culturale pentru UE care merg dincolo
de necesitatea de a preveni radicalizarea și recrutarea terorist ă. În plus, mul ți dintre oficialii UE
și din statele membre manifest ă îngrijorare asupra faptului c ă direc ționarea musulmanilor în
cadrul ini țiativelor sale destinate promov ării integr ării sau combaterii extremismului ar putea fi
contraproductive în cazul în care se men țin atitudinile unor musulmani care manifest ă în
continuare sentimente de excluziune și discriminare.
Criticii sus țin, totu și, c ă rolul UE este de a evita, în esen ță , problema specific ă a
musulmanilor, pentru a- și men ține pozi ția obiectiv ă și de neutralitate în deciziile politice ale
fiec ărei na țiuni în parte.
În acest sens, UE se afl ă în incapacitatea de a solu ționa dificult ățile de integrare cu care
se confrunt ă unii musulmani în Europa.
Unele ță ri UE fac eforturi de promovare a integr ării cu succes a imigran ților și a
minorit ăților înc ă dinaintea uciderii lui Van Gogh, din 2004 și a atentatelor cu bomb ă de la
Londra din iulie 2005, dar la nivelul forurilor UE ini țiativele în acest domeniu sunt relativ noi.
În octombrie 2002, liderii UE au decis s ă se înfiin țeze puncte de contact na ționale
privind integrarea, pentru a facilita schimbul de i nforma ții cu privire la provoc ări și bune
practici între statele membre.
Primul raport anual privind migra ția și integrarea, care analizeaz ă implicarea statelor
membre în identificarea principalele obstacole în c alea integr ării s-a realizat în noiembrie 2004,
când UE a publicat un manual privind integrarea pen tru factorii de decizie politic ă, în care se
reg ăsesc sugestii în integrarea musulmanilor în via ța civic ă european ă, politic ă, social ă și
cultural ă.
Liderii UE au adoptat 11 principii de baz ă comune pentru imigran ți referitoare la
integrarea politic ă. Aceste principii comune de baz ă subliniaz ă c ă integrarea este un proces în
dou ă sensuri de “cazare” reciproc ă din partea tuturor imigran ților și a reziden ților din statele
membre, și implic ă respectul pentru valorile de baz ă ale UE.
Printre alte m ăsuri, principii comune, se identific ă urm ătoarele ca fiind esen țiale pentru
succesul integr ării: accesul la ocuparea for ței de munc ă, educa ție și servicii publice; de protec ție

99 împotriva discrimin ării; cuno știn țe de baz ă ale societ ății gazd ă de limba, istorie, și institu ții și
participarea imigran ților la procesele democratice.
UE de ține deja capacitatea de a aborda unii dintre ace ști factori vitali pentru integrarea
prin intermediul legilor UE existente cu privire la diferen țele rasiale și religioase.
În septembrie 2005, Comisia European ă – executiv al UE – a propus o "Agenda Comun ă
pentru Integrare", care con ține ac țiunile pentru punerea în practic ă a principiilor de baz ă. Aceasta
sugereaz ă depunerea eforturilor pentru a fi implementate m ăsuri la nivel na țional și UE, pentru
cre șterea particip ării femeilor imigrante la locul de munc ă, promovarea dialogului inter-
confesional și cre șterea particip ării cet ățenilor non-UE la alegerile locale.
Liderii UE au subliniat, totu și, c ă atât principiile comune privind integrarea, cât și ordinea
de zi nou propuse pentru punerea în aplicare a aces tor m ăsuri reprezint ă sugestii și linii
directoare pentru statele membre UE, ele nefiind ni ci obligatorii, nici exhaustive.
În plus, UE inten ționeaz ă s ă creeze un forum de integrare european ă în cazul în care
părțile interesate vor s ă se consulte reciproc, un site care s ă sprijine schimbul de experien ță și
informa ții. Comisia European ă a propus, de asemenea, un fond de integrare a UE p entru
sprijinirea la nivel na țional și la nivelul Uniunii Europene a unor proiecte de in tegrare, în
conformitate cu principiile comune de baz ă. UE a participat la finan țarea unor proiecte pilot
privind integrarea din 2002, cu un buget de aproxim ativ 5 milioane dolari anual. Pentru noul
fond de integrare în UE, Comisia propune un nivel de finan țare de 1.8 miliarde dolari pentru
perioada 2007-2013 din bugetul UE, ini țiativ ă care urmeaz ă s ă fie aprobat ă de statele membre.
Unii lideri UE au sugerat, de asemenea, ca imigran ții s ă fac ă o declara ție prin care se
angajeaz ă s ă respecte legile na ționale și Carta drepturilor fundamentale a UE, considerat ă de
mul ți ca reprezentând valorile de baz ă ale UE și ale statelor sale.
În scopul prevenirii fenomenului de recrutare de c ătre terori ști și de radicalizare, în
noiembrie 2004, UE a stabilit ca la sfâr șitul anului 2005 ca termen limit ă, s ă se elaboreze o
strategie pe termen lung pentru a aborda factorii care contribuie la radicalizare și recrutare
pentru activit ăți terorism
În septembrie 2005, Comisia European ă a emis un document "Recrutarea de c ătre
terori ști”, are a fost dezb ătut de c ătre liderii UE în formularea strategiei lor din dec embrie 2005.
De și Comisia recunoa ște c ă principala amenin țare terorist ă în prezent, provine dintr-o
"interpretare abuziv ă a Islamului", se subliniaz ă faptul c ă propunerile vizeaz ă, de asemenea și
abordarea altor amenin ță ri extremiste, cum ar fi cele generate de mi șcările skinheads sau grupuri
indigene violente, cum ar fi organiza ția terorist ă basc ă ETA, care a fost activ ă în Spania și în
Fran ța timp de decenii.
Strategiile politice ale Comisiei stabilesc modali t ăți de abordare a radicaliz ării și
recrut ării teroriste pe diverse domenii de activitate, inc lusiv stoparea r ăspândirii propagandei
teroriste prin intermediul mass-media și Internet; promovarea educ ării, angajamentul tinerilor,
dialogul inter-confesional și european, consolidarea politicilor de integrare; intensificarea
cooper ării între membrii UE, a legii și serviciile de securitate, precum și îmbun ătățirea
dialogului, colaborarea cu ță rile ter țe pentru a descuraja elementele teroriste.

100 Instrumentele UE deja disponibile în unele dintre a ceste domenii, angajate eficient în
lupta împotriva extremismului includ Televiziunea U E f ără frontiere, care interzice incitarea la
ur ă pe motive de ras ă, sex, religie, na ționalitate, Directiva Comer țului care con ține dispozi ții care
permit statelor membre s ă ia atitudine împotriva radicaliz ării violente și a recrut ării teroriste de
pe Internet.
De asemenea, Comisia solicit ă, cercetarea și analiza aprofundat ă a cauzelor violente ce
conduc la radicalizare. Comisia pare îngrijorat ă de faptul c ă mass-media poate ignora anumite
mesaje subliminale ale terori știlor, recomandând jurnali știlor mai mult ă aten ție și profesionalism
în sortarea mesajelor comunicate popula ției.
Pe de alt ă parte, Comisia este preocupat ă de utilizarea site-urilor de pe Internet și a
camerelor de chat ca instrumente de propagand ă terorist ă, în beneficiul recrut ării, f ăcând apel la
furnizorii de servicii de internet s ă depun ă eforturi pentru inhibarea unor atitudini de incita re la
violen ță .
Unii membri ai UE pledeaz ă pentru libertatea civil ă, considerând c ă unele propuneri ar
putea împiedica libertatea de exprimare. Unii obser vatori UE au analizat incapacitatea de
integrare a unor predicatori str ăini, lipsi ți de abilit ăți lingvistice locale care au contribuit la
radicalizare.
State precum Marea Britanie, Germania și Ță rile de Jos, au luat în considerare noi
cerin țe prin care se impune cunoa șterea limbii locale. Olanda a creat chiar un sistem pentru
imami care pune în conexiune imamii str ăini cu voluntarii olandezi pentru a promova o mai b un ă
în țelegere a culturii și societ ății olandeze.

101 CAPITOLUL 6

RĂZBOIUL INFORMA ȚIONAL. FORM Ă SPECIFIC Ă A
CONFLICTELOR ÎN POSTMODERNISM

Era informa țional ă, caracterizat ă de domina ția r ăzboaielor noi, este marcat ă de un r ăzboi
care îi poart ă numele și care i se datoreaz ă, respectiv r ăzboiul informa țional, r ăzboi pentru
informa ție, prin informa ție și al contrainforma ției.
În secolul al XXI-lea, r ăzboiul se va desf ăș ura preponderent pe t ărâmul informaticii,
informa ția însemnând putere. B ăncile de date și logistica informatic ă vor constitui cel mai
reprezentativ poten țial de putere și vor face din posesorii lor un fel de caste atotpu ternice.
Superputerile informatice vor impune noi tipuri de r ăzboaie, precum: r ăzboiul informa țional,
războiul cibernetic, r ăzboiul bazat pe re țea, r ăzboiul electronic, r ăzboiul psihologic,r ăzboiul
mediatic etc. Noile tipuri de r ăzboaie se vor caracteriza prin: noi genera ții de arme (armele
inteligente) ce vor permite anihilarea și reducerea performan țelor mijloacelor clasice, lovirea
selectiv ă a obiectivelor, predeterminarea deciziei adversaru lui, transformarea lupt ătorului advers
din inamic în amic etc. Interrela ția clasic ă existent ă între beligeran ți pe câmpul de lupt ă om-
tehnic ă-om va suferi modific ări radicale, luând forma confrunt ării tehnic ă-tehnic ă, tehnic ă-om,
om-mesaj-om. R ăzboiul impus de puterile informatice, cel pu țin în faza lui ini țial ă, va putea avea
o intensitate neperceput ă de adversar. Dintre r ăzboaiele evului supremului Byt, R ăzboiul
informa țional este cel mai complex, cel mai modern și cel mai de temut. Particularitatea
războiului informa țional const ă în mediul informa țional global în care ac ționeaz ă. Este un tip de
război care agreseaz ă mediul social prin alterare și prin influen ță , prin obsesia de a ști, precum și
prin tendin ța dovedit ă de a împiedica adversarul s ă știe sau a-l obliga s ă de țin ă informa ții eronate
furnizate prin dezinformare.
Efectele comunica ționale în acest secol sunt datorate, în mare m ăsur ă, existen ței
comunic ării de mas ă (prin intermediul re țelelor mediatice). Efectele sunt mai mult decât evi dente
în mediul militar, deoarece informa ția ac ționeaz ă peste tot, iar mijloacele de comunicare în mas ă
permit diseminarea acesteia.

6.1. R ăzboiul informa țional. Caracteristici

O defini ție universal acceptat ă a r ăzboiului informa țional nu exist ă, dar se poate vorbi
despre acesta ca fiind orice ac țiune destinat ă dezinform ării, perturb ări, stric ării sau distrugerii
informa țiilor inamicului și a capabilit ăților sale func ționale, concomitent cu protejarea for țelor
proprii și/sau aliate, împotriva ac țiunilor similare executate de c ătre inamic și cu asigurarea
func ționalit ății sistemelor informa ționale proprii 141 .

141 Sorin Topor, Aspecte teoretice ale r ăzboiului informa țional contemporan, Editura UNAP, Bucure ști, p. 21.

102 Războiul informa țional, ca form ă nou ă a r ăzboiului strategic, este dependent de
vulnerabilit ățile sistemelor socio-economice, întrebarea care se ridic ă referindu-se la cum s ă ataci
sistemul inamic, concomitent cu protejarea propriul ui sistem. Însu și r ăzboiul informa țional, f ără
a depinde de alte elemente, se caracterizeaz ă ca fiind o vulnerabilitate pentru cei care îl cond uc
deoarece, prin utilizarea acestuia se creeaz ă probleme care nu se limiteaz ă, în manifestare, strict
la sfera organismelor militare, dar acoper ă întreaga infrastructur ă a securit ății.
Competi ția pentru informa ție este la fel de veche, precum și conflictul uman, fiind una
din caracteristicile umanit ății. Indivizii, corpora țiile, na țiunile au permanenta preocupare de a
ob ține și de a proteja informa țiile pentur desf ăș urarea propriilor activit ăți.
Raportarea cronologic ă a conceptului de r ăzboi informa țional, de și nu sub aceast ă form ă,
se poate face înc ă de acum 25 de secole, ținând cont de elementele de baz ă pe care le presupune.
Ne referim la scrierile filozofului chinez Sun Tzî, care f ăcea referire la viclenie ca la arta de a
în șela adversarul sau la necesitatea de a împiedica ad versarul s ă evalueze corect o anumit ă
situa ție: „întreaga art ă a r ăzboiului este bazat ă pe în șel ătorie. De aceea, dac ă e ști capabil,
simuleaz ă incapacitatea, dac ă e ști activ, simuleaz ă pasivitatea. Dac ă e ști aproape, f ă s ă se cread ă
că e ști departe și dac ă e ști departe, f ă s ă se cread ă c ă e ști aproape. Mome ște inamicul pentru a-l
prinde în capcan ă; simuleaz ă dezordinea și love ște 142 . Unele dintre idei sunt preluate și de
Machiavelli 143 , în secolul al XV-lea, în „Principele” sau în „Art a r ăzboiului”, unde insist ă asupra
calit ăților omului de stat; omul de stat, înainte de toate este un conduc ător militar care trebuie s ă
aib ă o natur ă egoist ă, calculat ă, șireat ă.
Apari ția în anul 1980 a c ărții lui Alvin Toffler „Al treilea val” 144 constituie primele
elemente ale fundament ării conceptului de r ăzboi informa țional. Autorul precizeaz ă c ă pentru a
ataca o na țiune se poate obstruc ționa fluxul informa țiilor, t ăierea leg ăturii dintre sediul societ ății
multina ționale și filialele sale din str ăin ătate, ridicarea de bariere informa ționale în jurul ei.
Vocabularul informa țional s-a îmbog ățit cu o nou ă expresie: suveranitatea informa ției, asupra
căreia autorul revine în alt ă carte numit ă “R ăzboi și antir ăzboi” 145 și care se concretizeaz ă într-o
baz ă de dezbatere a conceptului de r ăzboi informa țional de c ătre Statele Unite ale Americii, și nu
numai.
Forme ale r ăzboiului informa țional
Formele r ăzboiului informa țional, a șa cum sunt ele prezentate de Martin Libicki 146 , au la
baz ă criteriul strategiilor de atac-ap ărare construite și în func ție de armele informa ționale
utilizate. Astfel, autorul remarc ă șapte forme ale r ăzboiului informa țional.
Războiul de comand ă și control ca form ă exclusiv militar ă a r ăzboiului informa țional, are
menirea de a anihila comanda și sistemele de comand ă-control ale unui adversar prin integrarea

142 Sun Tzî, Arta r ăzboiului, Editura Samizdat, Bucure ști, 2004, p. 10.
143 Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost un filozof politic italian, cunoscut pentru concep ția sa potrivit ă c ăreia
metodele pe care trebuie s ă le utilizeze un conduc ător pentru a-și men ține și pentru a-și spori puterea, trebuie s ă fie
caracterizate de perfidie, de șiretenie, în șel ăciune, minciuni, precum și de utilizarea for ței.
144 Alvin Toffler, Al treilea val, Editura Politic ă, Bucure ști, 1983, op.cit.
145 Alvin Toffler, Război și antir ăzboi, Editura Antet, Bucure ști, 1995, op.cit.
146 Martin Libicki, What is Information Warfare?”, National Defence University Press, 1995, p 123-126.

103 opera țiilor psihologice și a securit ății opera țiilor, a inducerii în eroare, a r ăzboiului electronic și a
distrugerii fizice.
Războiul bazat pe informa ții – intelligence const ă în proiectare, protec ție și anihilare a
sistemelor care con țin suficiente cuno știn țe pentru a domina un spa țiu de conflict.
Războiul electronic utilizeaz ă tehnologie electronic ă și tehnici cripto-grafice pentru a
domina spa țiul electromagnetic.
Războiul psihologic folose ște informa ția pentru a modifica atitudinile și op țiunile
alia ților, ale p ărților neutre și ale adversarilor.
Războiul hacker-ilor se refer ă la atacuri cu software malign asupra sistemelor
informatice .
Războiul în sfera informa țiilor economice urm ăre ște blocarea sau canalizarea
informa țiilor și crearea unei imagini deformate în scopul ob ținerii suprema ției economice.
Războiul în sfera realit ății virtuale folose ște internetul ca și cutie de rezonan ță , ca arm ă
de propagand ă la nivel mondial.
Consider ăm c ă aceste forme ale r ăzboiului informa țional atrag dup ă sine o multiplicare a
raporturilor de for ță , în timp ce în plan militar exist ă o aparent ă limitare a acestora (restrângerea
puterii militare, datorit ă reducerii caracterului violent al confrunt ărilor). Între cele dou ă
perspective exist ă și puncte comune. În primul rând, un aliat poate fi în acela și timp și adversar
(de unde natura dual ă cooperare – concuren ță ). În al doilea rând, r ăzboiul informa țional
stabile ște un nou raport între realit ățile de ordin strategic, tehnic (prezen ța tot mai mare a
informaticii și a re țelelor informa ționale).
Războiul informa țional și forma sa continu ă, opera ția informa țional ă, ca form ă nou ă de
război utilizeaz ă presa pentru a- și atinge scopurile. Opera țiile psihologice, ca parte important ă a
războiului informa țional pot fi defensive sau ofensive. Acestea sunt a xate pe propagand ă,
contrapropagand ă, inducere și contrainducere în eroare. Scopul este acela de a influen ța opinia
public ă interna țional ă, for țele adversarului, popula ția proprie și a adversarului. Exemplific ăm
prin intermediul ac țiunilor coali ției interna ționale în r ăzboiul din fosta Iugoslavie și prin ac țiunile
întreprinse de trupele anglo-saxone din martie-apri lie 2003 pentru înl ăturarea regimului lui
Saddam Hussein din Irak. În r ăzboiul din fosta Iugoslavie sârbii au înv ățat din conflictele
precedente care au dus la dezmembrarea fostei Iugos lavii și cu deosebire din conflictul bosniac,
cât de important este r ăzboiul informa țional la acest sfâr șit de mileniu și cum trebuie el purtat.
Având și avantajul de a se fi familiarizat cu metodele ali a ților care au dovedit în unele situa ții o
descurajant ă lipsa de imagina ție, recurgând, în esen ță , la forme, metode si procedee cunoscute,
conducerea politic ă și militara iugoslav ă s-a dovedit a fi un adversar redutabil, ripostând prompt
la atacurile informa ționale ale inamicului. Odat ă cu începerea conflictului din Golf, la 20 martie
2003, toat ă aten ția mass-media de pretutindeni s-a concentrat asupra acestuia. Telespectatorii au
fost afecta ți din punct de vedere emo țional, în primul rând din cauza imaginilor difuzate de
televiziuni. În acest an, am beneficiat de o noua p remiera în televiziune: primul r ăzboi transmis
în direct. Pentru televiziunile din toata lumea, ac est r ăzboi a fost ca un butoi cu ap ă în mijlocul
desertului. De la CNN, BBC, Euronews si în special „canalul lui Ben Laden”, dup ă cum a fost

104 numit postul arab Al-Jazeera ce emite din Qatar, pâ n ă la posturile române ști (mai ales
RealitateaTV), aproape toate au monopolizat emisiil e cu edi ții speciale legate de luptele dintre
americani si irakieni, potolindu-si setea de audien ta si transformând un conflict armat într-un
spectacol mediatic.
Războiul psihologic, form ă a r ăzboiului informa țional, const ă în ac țiuni de descurajare a
inamicului, de crearea a unei false percep ții asupra realit ății sau de favorizare a situa țiilor de
panic ă și de nesiguran ță . Arma informa țional ă, mai ales imaginea, devine mijlocul principal de
ac țiune al r ăzboiului psihologic 147 . Am insistat asupra consonan ței r ăzboiului psihologic deoarece
una dintre c ăile prin care se realizeaz ă influen țarea psihologic ă a adversarului este mass-media,
cu prec ădere mediul audio-vizual.
În ultima perioad ă se poate observa o aten ție crescând ă din partea politicienilor, a
strategilor, a oamenilor de știin ță și a mass-media, din diverse ță ri, pentru cercetarea teoriei și
practicii r ăzboiului informa țional. În spa țiile nord-atlantic și european, acest fenomen este
evident prin intermediul frecven ței discursurilor publice, a conferin țelor, a simpozioanelor, a
cărților, a studiilor și a articolelor care abordeaz ă aspecte specifice r ăzboiului informa țional.
Dorim a preciza c ă transpunerea elementelor prezentate mai sus se fac e prin intermediul
mass-media care, pe lâng ă func ția principal ă, aceea de informare, în ultima perioad ă pune, un
accent deosebit asupra analizei fenomenului r ăzboiului informa țional, prin intermediul unor
produse mediatice cu adresabilitate c ătre un public specializat. A șadar, cea de-a doua func ție
principal ă a mass-media, cea de modelare a opiniei publice, v ine s ă accentueze rolul crescând al
mijloacelor de comunicare în mas ă și în acest spectru al r ăzboiului informa țional.
Utilizarea modalit ăților specifice r ăzboiului informa țional nu sunt la îndemâna oric ărui
stat, multe dintre m ăsuri depinzând de nivelul de dezvoltare tehnologic ă. Astfel, m ăsuri specifice
au fost folosite de irakieni în 1991 și de sârbi în 1998. Ca urmare a folosirii eficiente a țintelor
false de c ătre irakieni, for țele coali ției au consumat importante resurse pentru lovirea t ancurilor și
a tunurilor de cauciuc, for țele de elit ă ale lui Saddam r ămânând practic neatinse pân ă la
încheierea conflictului.
Lec țiile înv ățate din R ăzboiul din Golf din 1991 presupun și analizarea aspectelor
negative ale for țelor coali ției. De și acestea au avut succes în distrugerea abilit ății de procesare a
informa ților și difuzarea lor de c ătre structurile militare sau politice irakiene, au e șuat în direc ția
umplerii golului r ămas prin furnizarea unor surse alternative de infor mare pentru irakieni. Astfel,
sarcina lui Saddam a fost mult mai u șoar ă, reducând într-un mod considerabil șansa r ăsturn ării
regimului s ău.
Suntem de p ărere, din aceast ă perspectiv ă, c ă exploatarea și capturarea sferelor de
transmitere a informa țiilor, cu un accent major pe mass-media, pot deveni cel mai important
obiectiv în multe dintre conflictele militare viito are. Armata iugoslav ă a avut chiar mai mult
succes. Dup ă aproape trei luni de lovituri aeriene în care au f ost distruse multe obiective de
infrastructur ă, s-a sem ănat panic ă în rândul popula ției civile și a fost dus ă o campanie mediatic ă

147 Ioan Alexandru, Contribu ții ale presei la securizarea na țiunilor, în „Colocviu strategic”, nr. 3. 2008, p. 5

105 fără precedent de culpabilizare a sârbilor și în special a lui Milo șevici. Sistemul de conducere
militar, sistemul de ap ărare a spa țiului aerian, marile unit ăți și unit ățile sârbe au ie șit aproape f ără
pierderi. Remarc ăm aici impactul pe care l-au avut mijloacele de com unicare în mas ă.
Milenii de-a rândul, scopul r ăzboiului a fost acela de a nimici for țele inamicului și de a-l
obliga s ă se întoarc ă de la masa negocierilor pentru a-i impune condi țiile pe care le considera
inacceptabile înainte de confruntare. Scopul r ăzboiului este unul singur, mijloacele și
modalit ățile sunt diferite, informa ția reprezentând una dintre aceste modalit ăți. În consecin ță ,
războiul informa țional „se va împleti cu ac țiunile tradi ționale ale r ăzboiului electronic și
psihologic, determinând ca opera țiile și b ătăliile s ă fie purtate, probabil, f ără ca adversarul s ă afle
că a fost țint ă și c ă este doborât” 148 .
Importan ța câ știg ării r ăzboiului informa țional tinde s ă fie un principiu de baz ă al
războaielor viitoare. Studiile americane se refer ă la ac țiunile războiului informa țional ca la ni ște
ac țiuni care „vor face câmpul de lupt ă transparent pentru noi și opac pentru adversari” 149 .
Războiul informa țional este un alt tip de r ăzboi total, care însumeaz ă mai multe
războaie: electronic, psihologic, imagologic, parapsi hologic, precum și opera ții de cercetare,
dezinformare, bruiere, supraveghere, subversiune, r ecunoa ștere, blocare, dezorganizare, care
evolueaz ă într-o diagram ă a escalad ării. Aceast ă diagram ă confirm ă afirma țiile lui Clausewitz
conform c ărora r ăzboiul nu poate asculta de propriile sale legi, ci trebuie sa fie considerate ca
parte a unui alt ansamblu, politica 150 .

6.2. Rela ția dintre r ăzboiul informa țional și
re țelele mediatice

Privit ă prin prisma r ăzboiului informa țional, comunicarea de mas ă cap ătă relevan ță
major ă prin consecin țele sale culturale, în valori care exprim ă în variante noi mai vechile teorii
ale societ ății de mas ă. Aceste formule transfer ă asupra culturii mediatice sensuri inspirate de
no țiunea de societate de mas ă.
Este important acest aspect deoarece efectele comun ic ării de mas ă sunt directe, asupra
destinatarului mesajului, delicat element pentru c ă, în acest caz, receptorul face parte din dou ă
medii diferite, respectiv din cel civil și cel militar. Fiecare dintre acestea este caracter izat de
particularit ăți proprii. Actorii comunic ării de mas ă, emi ță torii și receptorii, sunt colectivit ăți, mai
curând, decât indivizi, comportamentul acestora avâ nd o natur ă colectiv ă. A șadar, comunicarea
de mas ă este complex ă și are dimensiuni mari prin unirea grupurilor organi zate ale
produc ătorilor de mesaje cu audien țele private drept colectivit ăți, chiar dac ă membrii acestora nu

148 Zeca, Constantin, Informa ția-factor de putere în r ăzboiul modern, în “Gândirea militar ă româneasc ă”, nr. 4/2002,
p. 44.
149 „Force XXI-Operations”
150 Carl von Clausewitz Despre r ăzboi , Editura Militar ă, Bucure ști, 1982, p. 612.

106 se concep ca atare. Mass-media sunt destinate repro ducerii de mas ă și comunic ării cu o mas ă de
oameni 151 .
Esen ța r ăzboiului informa țional și agresiunea împotriva sistemelor de comunicare baz ate
pe IT, presupun un management specific al informa ției, al cunoa șterii și al comunic ării, precum
și o reac ție de protec ție la manipularea informa țiilor, modificarea comportamentului uman,
precum și de practici specifice adversarilor. Informa ția, una dintre cele mai importante resurse
ale confrunt ărilor, este transmis ă, recep ționat ă, interzis ă sau sustras ă și secret ă. În opinia noastr ă,
manipulatorii de informa ții sunt manipulatori de con știin țe umane într-un r ăzboi care nu este
decât manifestarea militar ă a societ ății informa ționale, a celui de-al Treilea Val 152 .
Vizibilitatea mediatic ă, redat ă de re țelele mediatice, reprezint ă atât un atu, dar și un risc
pentru imaginea, credibilitatea și pentru legitimitatea unei entit ăți. Mass-media joac ă un rol
important în demascarea celor care manipuleaz ă, ascund, lanseaz ă informa ții; dar, în acela și
timp, mass-media are tendin ța de a exagera și de a manipula. Din acest motiv, consider ăm c ă
ac țiunile media trebuie s ă fie caracterizate cu un grad cât mai mare de obiec tivitate, la fel cum ar
trebui s ă procedeze și persoanele care activeaz ă în acest domeniu.
Războiul mediatic, ca form ă a r ăzboiului informa țional, are implica ții majore asupra
societ ății. Consider ăm globalizarea mijloacelor de comunicare în mas ă un factor favorizator al
existen ței acestuia. Dezvoltarea infrastructurii informa ționale, în curs de globalizare, în care se
includ și structurile mediatice genereaz ă posibilit ăși de comunicare din ce în ce mai sofisticate.
Acestea transmit informa țiile într-un ritm tot mai accelerat și pe distan țe tot mai mari. Condi ția
esen țial ă pentru ca aceste lucruri s ă se întâmple este ca conglomeratele comunica ționale s ă nu fie
controlate de anumite centre de decizie, care pot î ncerca s ă controleze accesul oamenilor la
resursele informa ționale.
Războiul informa țional este influen țat de dezvoltarea mijloacelor de comunicare și a
cercet ării știin țifice care face posibil ă elaborarea unor strategii de manipulare informa țional ă atât
la nivel planetar, cât și la nivel local sau chiar individual. Aceste situa ții nu sunt doar posibile, ci
prezente în realitate. Evolu ția evenimentelor ultimilor ani demonstreaz ă cu certitudine c ă asist ăm
la materializarea unui nou tip de agresiune, a unui nou tip de r ăzboi, un r ăzboi invizibil ale c ărui
caracteristici și forme de manifestare subtile și eficiente dep ăș esc cu mult pe cele tradi ționale,
clasice.
Războiul informa țional este destul de ieftin în compara ție cu alte tipuri de r ăzboaie,
permi țând statelor dezvoltate, precum și grup ărilor teroriste interesate, s ă achizi ționeze
capabilit ăți în acest domeniu și s ă le foloseasc ă potrivit scopurilor propuse. ultimele confrunt ări
armate de amploare au scos în eviden ță , în ceea ce prive ște modul de planificare, executare și
conducere a opera țiilor militare, c ă utilizarea informa ției ca arm ă confer ă acesteia rolul
primordial în luarea deciziei și asigurarea succesului, ducând totodat ă la modific ări esen țiale
asupra desf ăș ur ării opera țiilor militare. Prin urmare, principiul fundamental potrivit c ăruia

151 Dennis McQuail, Comunicarea, Editura Institutul European, Ia și, 1999, p. 173-174.
152 Alvin Toffler, Al treilea val, Editura Politic ă, Bucure ști, 1983

107 războiul informa țional este un r ăzboi permanent se impune a fi implementat în cadrul doctrinelor
de securitate și este necesar ă ridicarea unor ziduri de ap ărare electronice, pe mai multe niveluri
complementare, care s ă protejeze structurile na ționale.

6.3. R ăzboiul mediatic, parte a r ăzboiului informa țional

Războiul mediatic este un instrument important al r ăzboiului continuu, mai ales al celui
psihologic. Acest tip de r ăzboi a schimbat caracteristicile primei func ții tradi ționale a
comunic ării, respectiv a func ției de informare, transformând-o în dezinformare, i nfluen țare prin
informa ție, de control, de încurajare și de descurajare. Scopul este acela de a crea un cu rent de
opinie bine delimitat și dirijat. Media particip ă la opera țiile psihologice, fiind parte a arsenalului
folosit de strategia politic ă pentru realizarea scopurilor și a obiectivelor r ăzboiului. În spa țiul
confrunt ării a existat dintotdeauna r ăzboiul mediatic, dar ultimele decenii iau înt ărit pozi ția
datorit ă evolu ției tehnologice.
Spre exemplu, r ăzboiul din Vietnam este considerat ca fiind r ăzboiul televiziunii.
Impactul imaginilor a fost n ăucitor în acei ani de pionierat ai industriei media , participând efectiv
la deznod ământul acestui conflict. ”Presa pare s ă fie cel mai mare inamic a nostru!”. Aceasta este
afirma ția pre ședintelui Richard M. Nixon, f ăcut ă la scurt timp dup ă incursiunea american ă în
Laos (1971). Ea reflect ă sentimentele multor militari profesioni ști fa ță de mass-media. Ideea
potrivit c ăreia r ăzboiul împotriva Vietnamului a fost pierdut de SUA „pe mâna presei”, prin
intoxicarea opiniei publice și prin erodarea, astfel, a sprijinului popular, est e înc ă adânc
înr ădăcinat ă în gândirea militar ă.
Războiul din Vietnam a adus în casele celor de acas ă, pentru prima dat ă, întreaga dram ă
și teroare. Consider ăm c ă acesta a fost momentul în care utilizarea instrume ntului militar al
puterii na ționale nu mai era posibil ă f ără a lua în considerare reflectarea în mass-media. La
începutul conflictului, administra ția SUA a adoptat o politic ă de acces liber al jurnali știlor peste
tot 153 , politic ă ce reflecta nu numai viziunea tradi țional ă liberal ă american ă fa ță de libertatea
presei, dar dovedea și o modalitate de a ar ăta publicului american c ă America câ știga r ăzboiul.
Dar, acest lucru a însemnat și c ă presa putea relata despre orice se petrecea, inclu siv despre
lucruri pe care armata nu ar fi dorit s ă le face publice. E șecul trupelor americane în Vietnam a
avut ca efect imediat suspiciunea fa ță de media. Dup ă Vietnam, armata american ă a perceput
presa ca pe un element care trebuie controlat, nu s prijinit. Acest gen de abordare a marcat
politicile americane media pentru mai mul ți ani. Dar, nu putem vorbi doar de e șecul armatei
americane; vorbim și despre e șecul reporterilor, care, prin transmisiile lor agre sive și naive au
indus unei popula ții profane ideea inutilit ății strategiei de r ăzboi. Aceast ă strategie care a ignorat
sprijinul popular, ceea ce a costat America peste 5 8.000 de vie ți. Agresivitatea imaginilor s-a

153 S.L Carruthers, The media at war: Communication and Conflict in the 20 th Century, 1999, disponibil la
http://merln.ndu.edu/ (accesat la data de 7.05.2012 )

108 făcut constant prin intermediul emisiunii ”The Five O 'Clock Follies” 154 , care a adus un prejudiciu
serios credibilit ății armatei și a guvernului în rândul popula ției, prin felul în care scepticismul a
devenit contagios.
Anul 1990 a marcat o clar ă schimbare în strategia media de conflict a SUA. In vazia
irakian ă în Kuweit, în august 1990, din punct de vedere med iatic, a fost perceput ă prin prisma
opiniei c ă jurnali știi au determinat pierderea r ăzboiului din Vietnam, din cauza libert ății de
mi șcare pe care au avut-o. Astfel, la nivel decizional , politica media pentru conflictul de la
începutul anului 1991, a c ăutat s ă restric ționeze accesul presei în zona de conflict pentru a
preîntâmpina poten țialele relat ări negative. Jurnali știi care au putut relata, în num ăr de
aproximativ 120, au avut nevoie de aprob ări speciale ale autorit ăților; mi șcările, activit ățile și
accesul la mijloace de telecomunica ții prin satelit, fiind foarte atent supravegheate.
Impactul deosebit de mare, la fel ca și in cazul „r ăzboiului televiziunii”, a fost prin
intermediul mediului audio-vizual. În acest sens, c onsider ăm c ă urm ătorul exemplu este
elocvent: un sondaj de la jum ătatea anilor 1990 în SUA, când Irakul amenin ța Kuweitul, arat ă c ă
americanii erau indiferen ți. În 1991, când începe eliberarea emiratului ocupa t, aproape 90 la sut ă
dintre americani au sus ținut interven ția SUA în Irak. Un director C.I.A., J.R. Schlesinge r,
spunea: ”O singur ă imagine televizat ă are un impact mai mare decât 10.00 de cuvinte” 155 .
Napoleon Bonaparte a intuit valoarea beligen ă a cuvântului (mai ales al aceluia subordonat
dictonului str ăvechi: Verba volant, scripta manent! ), atunci când a spus c ă patru ziare sunt mai
de temut decât o mie de baionete. „Ast ăzi, noi tr ăim, mai ales prin televiziune, în simultaneitate
și cvasimultaneitate. Informa ția este transmis ă direct în creier (…). Transmi țându-se f ără încetare,
mesajele nici nu mai pretind c ă ar reproduce realitatea; ele au devenit îns ăși realitatea (…)
Televiziunea opereaz ă acel tur de for ță nemaiv ăzut de a face adev ărul s ă coincid ă imaginarului și
realului în clipa prezent ă a percep ției” 156 .
Din cauz ă c ă Irakul a alungat to ți jurnali știi str ăini din țar ă înainte de începerea
conflictului, publicul a ajuns s ă depind ă de relatările reporterului CNN Peter Arnett, invitat de
Saddam s ă r ămân ă în Bagdad pentru a face cunoscut ă varianta irakian ă a conflictului. Fa ță de
felul în care a fost reflectat, prin intermediul ma ss-media, conflictul din Vietnam (caz în care
publicul a fost expus continuu la imagini sângeroas e, cu corpuri arse și sute de victime), în
conflictul din Golf publicul a primit imaginile ste rile cu muni ția de înalt ă precizie, lovind
matematic țintele selectate. Camerele de luat vederi au fost m ontate pe bombe, (imaginile, deci,
neclare) ceea ce a f ăcut ca acest conflict s ă par ă un joc video pe calculator și nu o tragedie
uman ă. Anii 1990 și 1991, prin marile desf ăș ur ări de for țe Desert Shield/Desert Storm, au fost
marcate de multe provoc ări, una dintre acestea fiind înso țirea presei de c ătre agen ți de siguran ță
ai țării gazd ă, Arabia Saudit ă.

154 M Bilton, K. Sim, op.cit.
155 Nicolae Rotaru, Criz ă și dialog. Managementul comunic ării în structuri de tip ierarhic , Editura Rao, Bucure ști,
2003, p. 169.
156 John B. Thompson, Media și modernitatea. O teorie social ă a mass-media. , Editura Antet, Bucure ști, 2000, p.
83.

109 În final, jurnali știi s-au obi șnuit, având în vedere c ă opera ția a durat șapte luni iar mul ți
dintre ei chiar au fost integra ți în unit ăți, înainte și dup ă opera țiile terestre. Ulterior, mai mul ți
jurnali ști s-au plâns c ă nu li s-a acordat suficient ă libertate pentru a relata despre toate aspectele
conflictului. S-a considerat c ă din cauza lipsei de preg ătire pentru misiune a ziari știlor, remarcat ă
de unii dintre comandan ții din vârful ierarhiei militare, opinia public ă nu a cunoscut realiz ările
unit ăților militare. Pe de alt ă parte, al ți comandan ți, cu capacitate anticipativ ă, au permis, din
timp, accesul ziari știlor în unit ăți, ca și deplasarea acestora cu vehicule militare, pe toat ă durata
războiului terestru, urmarea fiind articole sau mater iale audio-vizuale detaliate.
Extinderea ariei de manifestare a r ăzboiului, în contextul societ ății de tip informa țional,
contureaz ă un nou tip de r ăzboi asimetric, dus în re țele, în forme complexe și nea șteptate, care se
înscriu într-un spectru foarte larg de ac țiuni și reac ții, într-un spa țiu multidimensional.
Confruntarea are loc în plan informa țional, cibernetic, psihologic, mediatic, cosmic, cu ltural,
genetic, geofizic. Aceste domenii se adaug ă celor clasice: politic, militar, economic, diploma tic.
Conflictele moderne presupun procurarea, prelucrare a, de ținerea și protejarea informa ției,
activit ăți strict necesare pentru atingerea scopurilor ac țiunilor militare. For țele militare încearc ă
să p ătrund ă pe cât posibil sistemul informa țional al adversarului și s ă blocheze fluxul
informa țional, ceea ce duce la imposibilitatea realiz ării conducerii opera țiilor de orice natur ă. Era
informa țional ă, prin viteza și frecven ța transmiterii datelor, produce o schimbare revolu ționar ă în
natura opera țiilor militare și a r ăzboiului. Informa ția se extinde dincolo de câmpul de lupt ă,
implicând atât atacarea fluxului informa țional al adversarului, precum și protejarea fluxului
informa țional propriu.
Dependen ța armatelor de informa ții precizeaz ă, evalueaz ă, modeleaz ă sau transform ă
situa ția, sensul evolu ției în contextul opera țional fizic. Ne referim aici la mediile aerian, mar itim,
terestru, electromagnetic, din contextul uman (popu la ții, grupuri, etnii), din contextul structural
(politic, administrativ, economic, militar, cultura l). Mijlocele de comunicare în mas ă sunt
manipulate de c ătre decidentul politic. Prin structuri speciale, mi litarii asigur ă doar expertiza în
domeniu.
Cunoa șterea și supravegherea re țelelor unui mediu habitual este latura principal ă a
managementului comunica țional preventiv. Informa ția p ătrunde în absolut toate mediile
prezentate mai sus, se adreseaz ă unui public eterogen, și nu numai, este accesibil ă și dorit ă. De
aceea, controlul re țelelor media, automat controlul informa ției, conduce la superioritatea celui
care de ține acest control. Era informa țional ă care influen țeaz ă r ăzboiul informa țional, în toate
formele lui, este datorat ă într-o foarte mare m ăsur ă, existen ței re țelelor mediatice.
Informa ția poate constitui ea îns ăș i într-un mediu, numit „infosfer ă”157 . Asist ăm la un
război informa țional permanent, în care cel care de ține și gestioneaz ă informa ția, de ține puterea,
prin raportarea la evolu ția strategic ă a mediului informa țional într-o ofensiv ă pe front larg, cu
ținte și cu efecte sigure. Consecin țe ale acestui tip de r ăzboi sunt efectele CNN sau EuroNews, la
care ad ăug ăm, inevitabil, internetul care d ă posibilitatea învin șilor s ă fie cobeligeran ți. Una din

157 Nicolae Rotaru, Criz ă și dialog. Managementul comunic ării de tip ierarhic. Editura Rao, 2003, p. 170

110 urm ări const ă în faptul c ă însu și publicul a devenit un actor în mediul informa țional, cu voca ție
de creare de informa ție și de difuzare de informa ție, prin organizarea de grupuri de discu ții; ne
raport ăm, a șadar, la un „actor de influen ță și de presiune” 158 . Costul este tot mai redus pentru
accesul la re țelele mediatice iar digitalizarea faciliteaz ă manipularea și trucajul, precum și
mobilitatea mijloacelor de comunicare – telemobilul , interstatul și internetul. Principala dovad ă
const ă în posibilitatea acestora de a transmite live de o riunde, în orice moment. Toate acestea fac
din infosfer ă, un teatru de opera ții al tuturor, nu doar al sferei militare.
În anul 1991, la terminarea R ăzboiului Rece, a fost f ăcut ă o analiz ă a celor aproximativ o
sut ă de conflicte armate majore desf ăș urate pe parcursul perioadei amintite. Concluzia a fost c ă
tendin ța de demilitarizare a r ăzboiului se va accentua, zona confrunt ării va fi mai mult în mediul
socio-spiritual, cultural și psihologic, motiva țional și afectiv, lupta se va duce pentru câ știgarea
min ții și a sufletului popula ției adversarului, nu numai a lupt ătorilor, prin manipularea
informa țiilor, a imaginilor, prin manipulare cultural ă, a tradi țiilor a mentalit ăților, a intereselor, a
trebuin țelor și a a ștept ărilor. În timp se va apela nu numai la modalit ăți mai subtile 159 , dar și mai
ieftine pentru realizarea obiectivelor urm ărite precum penetrarea centrelor de putere politic ă,
social ă, mass-media, subminarea și aservirea economiei na ționale, implementarea unor sisteme
de valori, schimbarea op țiunilor popula ției, unui regim politic sau a conduc ătorilor, realizarea
unor contradic ții și rupturi între ace știa și popula ție.
Ne permitem s ă complet ăm aceast ă analiz ă, ad ăugând c ă re țele mediatice sunt un pion
deosebit de important în aceast ă zon ă a confrunt ării. Mijloacele de comunicare în mas ă, cu
prec ădere televiziunea, au creat o a șa-numit ă video-politic ă, un fel de dependen ță de drog.
Controlul spa țiului inform ării depinde într-o mare m ăsur ă de impactul pe care re țelele mediatice
îl au asupra publicului. Ne raport ăm la acest aspect și din punctul de vedere al instrumentului de
propagand ă pe care îl reprezint ă re țeaua mediatic ă, al agresiunii psihologice care o
caracterizeaz ă. Mass-media au devenit atât o cauz ă, cât și o surs ă a crizelor, poten țând r ăzboiul
psihologic din sistemul r ăzboiului cibernetic prin intermediul exclusivit ăților și a dezv ăluirilor
mai mult sau mai pu țin reale, mai mult sau mai pu țin credibile.
Este adev ărat c ă latura psihologic ă a r ăzboiului informa țional nu este una de e șalon doi.
Dimpotriv ă, apreciem c ă î și va poten ța importan ța în viitor. De exemplu, Statele Unite ale
Americii pun accent pe asemenea structuri specializ ate, mai ales în domeniul 3D – dezinformare,
diversiune, destabilizare – prin asumarea de misiun i de distrugere a suportului mass-media al
adversarului, dar și prin transmiterea live a cea ce se întâmpl ă în teatrul de opera ții 160 .
Pentru a continua argumentarea noastr ă, amintim c ă în SUA, pentru r ăzboiul psihologic
existau, la un moment dat, patru grupuri, zece bata lioane și 20 de companii specializate 161 . În

158 Mircea Șuteu, Războiul informa țional în conflictele armate moderne, în „Gândirea militar ă româneasc ă”, nr.
2/2002, p. 100-107.
159 Gheorghe Ar ădăvoaice, Valentin Stan, Războaie de azi și mâine. Agresiuni neconven ționale , Editura Militar ă,
Bucure ști, 1999, p. 13-14.
160 Călin Hentea, Armata și presa , în „Spirit militar modern”, nr. 3/1999, p. 32-34.
161 Mircea Andrievici, Armata și audiovizualul , în „Spirit militar modern”, nr. 1/1993, p. 22

111 principal, înzestrarea acestora includea: sta ții mobile de televiziune, de radiodifuziune pe unde
medii, scurte și ultrascurte, centre mobile de radio-recep ție, studiouri mobile de televiziune și de
radiodifuziune, care de reportaj radio și tv.
Este cunoscut faptul c ă zvonurile, falsurile, insinu ările, comunicatele de pres ă
adnotate, exager ările, amenin ță rile, anumite metode de intoxicare, dezbinare, prop agand ă,
dezorientare, dezinformare, completate de sabotaje, crime, asasinate politice, r ăpiri etc.
reprezint ă preg ătirea de foc a r ăzboiului informa țional care ne aminte ște de ceea ce afirma
McLuhan: „noua interdependen ță electronic ă recreeaz ă lumea dup ă chipul unui sat global” 162 .
Continuând în aceast ă idee și argumentând afirma ția autorului, contemporaneitatea ne
demonstreaz ă c ă re țelele mediatice au, într-adev ăr, capacitatea de a amplifica efectele unui
conflict, sau invers. Au posibilitatea de a-i conti nua existen ța sau de a i-o reteza din fa șă .
Exemplificând, aducem în aten ție r ăzboiul pe internet purtat între guverne sau actori non-statali
care demonstreaz ă c ă ne afl ăm în al treilea r ăzboi mondial caracterizat de noi forme de lupt ă –
propaganda, subversiunea cultural ă, înfiltrarea observatorilor, sprijinirea diziden ților, ac țiunile
comunicatorilor profesioni ști sau spionilor, duc la o adev ărat ă ritualizare a conflictelor,
între ținut ă de c ătre re țelele media: ex. telerevolu ția român ă sau r ăzboiul CNN din Golf.
Așadar, mass-media, cu prec ădere mediul audio-vizual, devine un mijloc de servi cii
deosebit de important în vreme de criz ă sau de conflict. Îndr ăznim s ă contrazicem afirma ția lui
McLuhan „oamenii nu accept ă r ăzboiul la televizor. În filme, da. Și în ziare. Nimeni nu accept ă
războiul la televizor. E prea aproape” 163 . Dimpotriv ă, prezentul ne demonstreaz ă dorin ța
publicului de senza ționalism, de violen ță , de sânge. Ori, re țeaua media poate oferi toate acestea,
prin diferite mijloace: pres ă scris ă, audio-vizual ă, internet. De ce? Pentru c ă indicatorul
comunica țional cel mai gr ăitor pentru mass-media este reprezentat de audien ță , de rating.
Audien ța subiectelor de natur ă militar ă este mai mare în media civile, care sunt dornice d e
senza ționalizare, spre deosebire de presa militar ă care este caracterizata de un mai mare grad de
obiectivitate
Mijloacele de comunicare în mas ă se pot constitui foarte u șor în mijloace de
dezinformare în mas ă, cu efecte la nivel global. Gestionarea precar ă a informa țiilor care sunt
vehiculate de canalele media influen țeaz ă aspecte ale r ăzboiului informa țional, a șadar
influen țeaz ă comportamentul p ărților aflate în conflict. Desigur c ă nu doar pe informa țiile
furnizate de media se bazeaz ă reac ția protagoni știlor r ăzboiului informa țional, dar nici nu pot fi
evitate. Mai mult decât atât, re țelele mediatice sunt folosite pentru a fi afectat ă gestionarea
informa țiilor și luarea deciziilor în tab ăra advers ă.
Consider ăm c ă mijloacele de comunicare în mas ă nu sunt și nici nu pot fi sut ă la sut ă
sigure, neputând garanta veridicitatea unei informa ții. R ăzboiul informa țional se bazeaz ă tocmai
pe acest aspect, în momentul în care apeleaz ă la modalit ățile sale de manifestare.

162 Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Editura Politic ă, Bucure ști, 1975, p. 68.
163 Marshall McLuhan, Mass-media și mediul invizibil, Editura Nemira, Bucure ști, 1997, p. 285

112 Concluzii
În gestiunea evenimentelor din dinamica r ăzboiului informa țional, liderii militari sunt
datori de a lua în calcul și evolu ția efectelor comunica ționale. Mesajele clandestine specifice
dezinform ării și intoxic ării, precum și cele dezirabile, de informare, pentru a-i atinge scopul
trebuie s ă fie interesante, s ă seduc ă, s ă șocheze, s ă sperie, s ă atrag ă, cu alte cuvinte s ă determine
publicul s ă rezoneze. Teoreticienii și practicienii domeniul r ăzboiului informa țional sunt de
acord c ă aceste tipuri de mesaje sunt preponderent vizuale, deoarece fotografia, filmul, micul
ecran dau o mai mare credibilitate mesajului, inocu lând convingeri.
Războiul prin imagine este paralel cu cel real, uneor i la fel de victorios, deoarece în ziua
de azi este practic imposibil s ă ne mai imagin ăm producerea de r ăzboaie f ără a fi televizate în
direct. Actualitatea din Egipt, Libia sau din Siria , din ultimele luni, ne demonstreaz ă acest lucru
și pune în eviden ță impactul pe care re țelele mediatice îl au asupra r ăzboiului (nu numai asupra
celui informa țional, desigur).
De la stratagema de intimidare, de inducere în eroa re a inamicului, de diversiune din
timpul lui Alexandru Macedon, de la trucurile de a preface p ădurile în solda ți echipa ți, gata de
atac și pân ă la propaganda modern ă bazat ă pe low-tech – manifeste, emisiuni radio și tv, site-uri
pe internet – sau pe high-tech – șosele din folie de plastic, tancuri gonflabile, pod uri din carton și
alte elemente de butaforie prezente în teatre de op era ții din Golf sau din Kosovo – toate aceste
elemente specifice r ăzboiului informa țional, pliate pe manipularea informa țiilor, tind s ă devin ă
elementul caracteristic al noii etape a confrunt ărilor informa ționale.
Presa scris ă, audio-vizual ă, internetul se materializeaz ă în instrumente care ne dirijeaz ă
con știin ța dincolo de limitele propriilor vie ți și sim țuri; devenim dependen ți de re țelele mediatice
pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmpl ă la nivel global, consecin ța imediat ă fiind aceea c ă ne
baz ăm, într-o mare m ăsur ă, pe credibilitatea și pe integritatea mediului de informare; aceast ă
dependen ță reprezint ă, chiar dac ă nu ne convine, o ocazie de manipulare a informa țiilor, automat
a destinatarilor mesajului mediatic, a oamenilor.

113 CAPITOLUL 7

MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE ÎN LUMEA GLOBALIZAT Ă. O
REALITATE, DOU Ă VIZIUNI

7.1. „Efectul CNN”
Societatea informa țional ă care s-a dezvoltat în zilele noastre se bazeaz ă pe necesitatea de
a transmite informa ția în direct, de a ști totul imediat. Importan ța mass-media este sus ținut ă de
M. Spinner 164 : „ Media au devenit chiar o component ă esen țial ă a strategiei militare. În crizele
moderne uneori este mai important s ă câ știgi lupta în domeniul comunic ării de mas ă“.
La ora actual ă Statele Unite ale Americii domin ă lumea în plan geopolitic.
IgnacioRamonet 165 sus ținea c ă SUA de țin suprema ția în cinci domenii: politic, economic, militar,
tehnologic și cultural. Totu și, fa țada poate în șela, afirma acela și autor. Armata SUA nu poate
ocupa Irak-ul sau Somalia, iar din punct de vedere mediatic nu este vorba de o victorie total ă.
Dar mass-media s-a dovedit a fi un actor de prim ă mân ă pe scena conflictelor. Madeline
Albright, fostul Secretar de Stat al SUA, a admis c ă „ CNN reprezint ă al 16-lea membru al
Consiliului de Securitate al Na țiunilor Unite “.
Postul de știri CNN a revolu ționat televiziunea prin reportajele transmise în to at ă lumea
în 1989 din pia ța Tienanmen din Beijing 166 . Folosind re țelele de calculatoare, transmisiunile prin
satelit și sistemul de telefonie mobil ă, reporterii pot s ă transmit ă extrem de rapid știri despre
centrele de criz ă din toat ă lumea. De asemenea, televiziunea a jucat un rol im portant în alegerile
preziden țiale. De la celebrul duel dintre Kennedy și Nixon, din 1960, pân ă în 1981, când Ronald
Reagan a ob ținut cote extrem de înalte de popularitate pentru c ă și-a jucat rolul de pre ședinte mai
conving ător decât o f ăcea pe marele ecran.
Discursurile lui Reaganerau perfect regizate. De l a p ărul fluid pe decorul distins, albastru
închis al fundalului, la mimica afi șat ă, pân ă la telepromter și la exprimarea de bun sim ț –
întreaga pre ședin ție a lui Reagan nu a fost decât un lung metraj demn de un Oscar. Punctul forte
al discursului s ău a fost retorica dozat ă cu exactitate. Vocea sa a trezit euforia milioanel or de
americani, care- și doreau un pre ședinte modern, dinamic și autoritar. Aceast ă teleretoric ă nu se
baza pe argumente ob ținute dintr-o analiz ă obiectiv ă. Ea apela mai degrab ă la emo țiile
spectatorilor, folosind opinii și simplific ări. De altfel, teleretorica lui Reagan a fost de mu lte ori
confundat ă cu politica oficial ă a guvernului american.

164 Spinner, M., Le plastron médiatique (“Plato șa mediatic ă”) în „Arméed'aujourd'hui”, nr. 241, 1999, pp. 86- 87.
165 Ramonet, Ignacio, Celelalte r ăzboaie , în „Le Monde Diplomatique“ (traducere de Odette H anganu în Lumea
Magazin, nr. 5/1999, pp. 42-43).
166 Hennes, M., DerCNN-Faktor. Wie das Fernsehen die Aussenpolitikk olonisiert (“Factorul CNN. Colonizarea
politicii externe prin televiziune”) în „Europäisch eSicherheit”, an 43, nr. 12, dec. 1994, pp. 618, 62 3-625.

114 Revenind la puterea de influen țare a televiziunii, și în mod special a CNN-ului, revolta
din pia ța Tienanmen a trezit reac ția opiniei publice fa ță de aceast ă baie de sânge în care au fost
îneca ți demonstran ții. De asemenea, a afectat imaginea Chinei în Occid ent. Nici o vizit ă oficial ă
la nivel de stat, nici o în țelegere comercial ă cu Beijing-ul nu se putea desf ăș ura la Washington,
Londra, Paris sau Bonn f ără a aminti de masacru. Imaginea tân ărului care oprea o coloan ă de
tancuri a f ăcut înconjurul lumii.
Politica extern ă a marilor puteri ține seama acum de imaginea creat ă de mass-media
asupra unui stat. De exemplu, opera țiunea RestoreHope („Redarea Speran ței”) din Somalia a fost
ini țiat ă datorit ă apari ției unor articole în pres ă despre jefuirea unor ajutoare livrate de ONU și
Crucea Ro șie, precum și a imaginilor prezentate la televiziune care relat au despre mizeria de
neînchipuit și terorismul bandelor africane. George Bush a ordon at, fiind mandatat de ONU,
debarcarea a 22.000 de militari în Somalia. Flash-u rile cu care au fost primi ți militarii ONU pe
plajele unde debarcau nu proveneau de la armele lup t ătorilor somalezi, ci de la blitz-urile
fotoreporterilor. Mass-media debarcase înaintea lor .
Uneori efectele show-urilor mediatice pot fi dezastroase: pâng ărirea cadavrelor a doi
militari ai for țelor de men ținere a păcii pe str ăzile din Mogadishu, eveniment larg dezb ătut de
CNN, a dat lovitura de gra ție C ăș tilor Albastre și eficien ței lor în ac țiunile de criz ă. Ordinele
primite de militari dup ă aceast ă întâmplare se refereau strict la neimplicarea lor în ac țiuni ce
necesitau for ță .
Bogdan Ficeac a prezentat urm ătoarea situa ție de manipulare în cartea sa, “Tehnici de
manipulare” 167 :
“Dup ă p ărerea lui Y. Ramati, mediatizarea interna țional ă a r ăzboiului civil din
Iugoslavia a înf ățișat enormele pierderi și suferin țe înregistrate de toate p ărțile în conflict, dar
cu diferen țieri semnificative. Astfel, suferin țele musulmanilor erau prezentate, de regul ă, cu cele
mai multe detalii, în timp ce suferin țele croa ților erau abia men ționate, iar cele ale sârbilor nici
măcar nu erau amintite. […] De regul ă, în presa scris ă sau la televiziune ap ăreau femei, copii
ori b ătrâni din Sarajevo – dar numai în cartierele musulm ane – răni ți sângerând abundent, pe
fundalul sonor al r ăpăitului de mitraliere și al bubuitului de tun. Niciodat ă îns ă, nu erau
prezenta ți copii, femei sau b ătrâni, în exact aceea și situa ție, din partea sârb ă a Bosniei. Nici
rănile femeilor, nici ale copiilor croa ți nu-și g ăseau, de regul ă, spa țiu, daca acestea erau
rezultatul bombardamentelor sau tirurilor musulmane ”.
Un alt moment în care CNN-ul și-a dovedit puterea de a manipula opinia public ă a fost
criza din Irak și Kuweit. Televiziunea american ă CNN a transmis în direct în timpul
bombardamentelor asupra Bagdad-ului. Milioane de oa meni din fa ța micilor ecrane au v ăzut
dârele luminoase ale antiaerienei irakiene, lic ărirea bombelor și rachetelor la locul impactului,
cl ădiri înv ăluite în cea ța verzuie a film ărilor în infraro șu. Nu am v ăzut îns ă exploziile, victimele
mutilate sau cadavrele, disperarea ori lacrimile ce lor care tr ăiau acolo. Totul a fost asemeni unui
film science-fiction, un r ăzboi estetic în care opinia public ă interna țional ă a fost convins ă de

167 Bogdan, Ficeac, Tehnici de manipulare , Editura Nemira, Bucure ști, 2004, p. 121.

115 acele imagini transmise de camera video a unei rach ete ce cobora imperial peste o cl ădire în care
nimeni nu știe nici acum ce se afla în ăuntru. Întreg r ăzboiul a sem ănat cu un joc pe calculator de
proast ă calitate, în care nu trebuie decât s ă stai pe fotoliu și s ă ape și pe butonul telecomenzii ca
țintele inamice s ă fie f ăcute una cu p ământul. Nu s-a dorit ca spectatorii din întreaga lu me și, în
special cei americani, s ă fie șoca ți de imaginile inestetice ale cl ădirilor distruse sau s ă vad ă vreo
mam ă țipând neartistic lâng ă copilul ucis. A fost un r ăzboi f ără imagini de r ăzboi, un r ăzboi care
a adormit con știin țele oamenilor.
Referindu-se la mediatizarea R ăzboiului din Golf, Gerald de Selys aprecia c ă, asemenea
altor moment din istorie, presa “ și-a dep ăș it rolul pe care și-l asumase ”168 : cel de a informa
obiectiv opinia public ă. Dac ă în ajunul și în timpul celor dou ă r ăzboaie mondiale presa
contribuise activ la efortul r ăzboiului, cu ocazia crizei din Golf a fost pentru p rima dat ă când ea a
devansat dorin țele lumii politice și când a servit nu unui scop politic, ci unuia pur economic:
“ap ărarea barilului de petrol subpl ătit ”169 .
Într-o transmisie din 1991, spre exemplu, inclus ă în manual de profil prin mijloace de
manipulare, recunoscute ulterior, prin ecranare și post procesare de sunet, o tân ără refugiat ă din
calvarul vie ții din Bagdad, care povestea despre groz ăviile trupelor lui Saddam asupra civililor și
în mod deosebit a femeilor și copiilor din maternit ăți, s-a dovedit a fi fiica ambasadorului
Kuweitului la Washington.
Factorul CNN este prezent și într-o alt ă regiune fierbinte a planetei – Orientul Mijlociu.
Războiul mediatic din Gaza are o miz ă la fel de mare ca și r ăzboiul propriu-zis, de pe teren.
Presa interna țional ă a acuzat la începutul anului 2009 CNN și televiziunea britanic ă Channel 4
de manipulare în cazul conflictului din Gaza, prin prezentarea unor imagini trucate de Hamas și
de activi ști de extrem ă stânga drept imagini autentice ale atrocit ăților armatei israeliene.
Pe 4 ianuarie, Channel 4 din Marea Britanie prezenta o știre conform c ăreia solda ții
israelieni ar fi împu șcat doi copii în Gaza, în timp ce se jucau pe acope ri ș. Scenele au fost filmate
de Ashraf Mashhrawi, despre care Channel 4 anun ța c ă este un colaborator independent al s ău și,
întâmpl ător, fratele uneia dintre victime, Mahmoud, de 12 a ni, cel ălalt copil fiind v ărul sau.
În știrea filmat ă se ar ăta cum Mahmoud a fost dus la spital, s-a încercat f ără succes
resuscitarea, iar apoi copilul a fost transportat s pre cimitir.
Pe 8 ianuarie postul CNN difuza acelea și imagini, dar, de aceasta data, Ashhrawi a fost
prezentat ca un cameraman amator care filma bombard amentele israeliene și a fost chemat acas ă
prin telefon, fiind anun țat c ă fratele s ău a murit. Spre deosebire de Channel 4 , în știrea CNN se
spunea c ă cei doi copii se jucau pe acoperi ș și ar fi fost omorâ ți de o bomb ă lansat ă de un avion
fără pilot, iar Mahmoud avea 14 ani in loc de 12.
Într-o alt ă surs ă, ziarul israelian de stânga Haaretz , se spunea c ă bomba a c ăzut pe casa
unde locuiau 21 persoane și ar ucis, de fapt, dou ă b ătrâne și trei copii.

168 Gerald, De Selys, Minciuni mass-media, Editura Scripta, Bucure ști, 1992, p. 34.
169 Ibidem, p. 46.

116 Ulterior, operatorul AshrafMashhrawi, care potrivi t CNN și-a filmat fratele în agonie, a
fost identificat ca activist Hamas și proprietar al unei firme de Internet care g ăzduie ște website-
urile Hamas, printre care și web-ul postului de radio al Hamas, “Vocea Al Aqsa ”. Medicii care
au vizionat imaginile CNN cu resuscitarea au declar at c ă manevrele doctorilor nu aveau nicio
leg ătur ă cu actul medical, fiind pur și simplu o maimu ță real ă. Pata de sânge era mic ă și mai
degrab ă portocalie. Doctorul din imagini, care arata teatr al spre monitorul ce constata pulsul
oprit al copilului, s-a dovedit a fi excentricul no rvegian Mads Gilbert, un marxist, membru al
Partidului Socialist Revolu ționar Norvegian și sus ținător al Hamas, vehement contestat în SUA
dup ă ce a justificat atacurile din 11 septembrie 2001 d e la World Trade Center și terorismul, în
general, drept „o lupt ă de eliberare”.
CNN a refuzat s ă fac ă orice comentariu, dar a scos de pe site-ul s ău știrea despre
presupusa moarte a lui Mahmoud Mashhrawi. Paul Mart in, patronul “World News&Features”,
firma ce vinde imagini altor televiziuni, a declara t c ă operatorul AshrafMashhrawi este de fapt
salariatul s ău și garanteaz ă pentru el, întrucât nu ar g ăzdui site-uri Hamas, ci doar ar fi înregistrat
domeniul .ps, pentru a g ăzdui orice site palestinian.
Puterea televiziunii este ast ăzi mai mare ca niciodat ă. „Factorul CNN“ a dus la
transformarea realit ății mass-media într-o realitate credibil ă, devenind și efect: „ crede și
nu cerceta “ este motto-ul noilor media.

7.2. Principalul competitor: „CNN-ul arab”

Evenimentele de dup ă 11 septembrie 2001 au adus consacrarea interna țional ă a postului
de televiziune Al-Jazeera . Modul în care a relatat evolu ția r ăzboaielor din Afganistan și Irak, dar
mai ales imaginile în exclusivitate cu bin Laden și mesajele acestuia au transformat televiziunea
qatariot ă într-un adev ărat fenomen mediatic. În 2005, postul de televiziun e arab se clasa pe locul
cinci în topul m ărcilor cu cel mai mare impact pe plan mondial, potr ivit unui clasament realizat
de revista electronic ă specializat ă Brandchannel.com.
Postul de televiziune Al-Jazeera (în traducere – „Insula” sau „Peninsula”), cu sediu l în
Doha, capitala emiratului Qatar, a fost lansat la l noiembrie 1996. Este primul canal TV de limb ă
arab ă specializat în știri și programe de informare care emite în flux continuu , având câte un
buletin informativ la fiecare or ă. Numit ă deseori „ CNN -ul lumii arabe”, Al-Jazeera are la origine
un proiect din 1994 al serviciului BBC în limba arab ă. BBC ArabicTelevision , televiziune în
sistem pay-per-view, a fost înfiin țat ă cu finan țarea grupului saudit Mawarid, printr-una din
filialele sale, Orbit Communications Corporation. O biectivul urm ărit de BBC Arabic era
acoperirea Orientului Mijlociu și a nordului continentului african, dup ă care ar fi urmat
extinderea în Europa și Statele Unite. Canalul a rezistat aproape doi ani pentru ca, pe 21 aprilie
1996, emisia acestuia s ă fie întrerupt ă brusc, din decizia finan țatorului saudit, dup ă o serie de
neîn țelegeri legate de modul de abordare a subiectelor l ocale. Câteva luni mai târziu, emirul
Qatarului, Hamad bin Khalifaal-Thani, un lider cons iderat moderat în lumea arab ă, a preluat
acest proiect, a angajat majoritatea personalului s erviciului BBC Arabic pentru a forma nucleul

117 Al-Jazeera și a finan țat postul cu 150 de milioane de dolari pentru primi i cinci ani de
activitate 170 .
În unele medii se apreciaz ă c ă singura televiziune independent ă care emite în Orientul
Mijlociu, Al-Jazeera , a fost finan țat ă de c ătre emirul Qatarului și continu ă s ă fie dependent ă
financiar de acesta.
Conform proiectului ini țial, Al-Jazeera ar fi trebuit s ă se auto-sus țin ă din 2001, dar
emirul a continuat s ă finan țeze postul, acoperindu-i costurile anuale de peste 30 de milioane de
dolari, deoarece îl consider ă important pentru planurile sale de liberalizare po litic ă. Nu se poate
vorbi, în aceste condi ții, despre independen ță financiar ă decât ca aspira ție sau ca tendin ță . Alte
surse de finan țare, în afar ă de sponsorizarea statului Qatar, sunt publicitatea , vânzarea de produse
video altor canale TV și transmisiile firmelor de cablu, inclusiv sistemul de difuzare pay-tv.
Exist ă o mul țime de firme care ar dori s ă î și fac ă publicitate prin intermediul Al-Jazeera ,
îns ă se tem c ă și-ar pierde, astfel, anumi ți clien ți din lumea arab ă, nemulțumi ți de linia editorial ă
a televiziunii din Doha. Directorul postului TV sus ține c ă în Arabia Saudit ă – care de ține aproape
60% din pia ța publicitar ă a regiunii Golfului – exist ă o interdic ție neoficial ă de acordare a
spa țiului de publicitate canalului Al-Jazeera2 . Unilever și BMW se num ără printre pu ținele firme
care î și fac publicitate pe acest post. Reprezentan ții Al-Jazeera declar ă c ă postul ob ține câ știguri
de pe urma vânz ării reportajelor c ătre alte canale de știri de televiziune, având în țelegeri cu CNN ,
CBS , Fox News și alte câteva canale europene. Conform unor materia le ap ărute în presa
occidental ă și în cea rus ă, tariful perceput de Al-Jazeera pentru un minut de înregistrare cu
Osama bin Laden ar fi de 20.000 de dolari. În 2003, în timpul r ăzboiului din Irak, televiziunile
occidentale au pl ătit chiar câte 250.000 de dolari pentru a cump ăra mesajele transmise de liderul
Al-Qaeda.
Aceste venituri sunt totu și fluctuante, în func ție de evenimente și de interesul fa ță de
Orientul Mijlociu. Mai mult, Al-Jazeera se afl ă în competi ție cu Abu Dhabi TV , Al-Arabiya și
alte televiziuni arabe, în ceea ce prive ște vinderea reportajelor.
Conducerea executiv ă a grupului media Al-Jazeera este exercitat ă de un consiliu director
format din șapte membri, prezidat (CEO) de șeicul Hamad bin Thameral-Thani, un v ăr îndep ărtat
al emirului Qatarului. Managementul curent este asi gurat de un consiliu editorial, coordonat de
directorul postului.
Din octombrie 2003, aceast ă func ție este îndeplinit ă de Waddah Khanfar, fost șef al
biroului din Bagdad. El este secondat de redactorul -șef Ahmed Sheikh, de redactorul- șef adjunct
AmenJaballah și de un num ăr de senior-editori.
Al-Jazeera are o re țea extins ă de coresponden ți: 40 de birouri, în întreaga lume. În
Europa, postul TV arab și-a deschis birouri la Paris, Londra, Bruxelles, Sa rajevo și Moscova și a
semnat acorduri de colaborare cu posturi na ționale precum ZDF din Germania, ITN din Marea
Britanie, Rai din Italia, France Télévisions și TF 1 din Fran ța. În februarie 2005, televiziunea

170 Gary C. Gambill, Qatar's Al-Jazeera TV: The Power of Free Speecch, in „MiddleEast Intelligence Bulletin”, Vol.
2, No. 5, June 2000

118 qatariot ă și-a deschis un birou la Ankara. Directorul postului a precizat c ă Al-Jazeera încearc ă s ă
se constituie într-o punte de leg ătur ă între comunit ățile turc ă și arab ă.
Dorin ța de extindere pe toate continentele este recunoscu t ă de conducerea postului de
televiziune arab. În mai 2005, Waddah Khanfar a efe ctuat o vizit ă în China, unde a avut o
întrevedere cu ministrul chinez de externe, Li Zhao xing. Khanfar a semnat un acord de cooperare
cu postul na țional de televiziune China Central Television (CCTV) , care prevede schimbul
constant de informa ții. Conform agen ției de pres ă Xinhua (China Nou ă), Al-Jazeera și-a anun țat
inten ția de a deschide alte șase reprezentan țe în Asia, Africa și America Latin ă.
Corespondentul Al-Jazeera pentru „zona Balcanilor” este Samir Hassan. Egiptea n din
Alexandria, el lucreaz ă de 10 ani la Sarajevo, acoperind redac țional ță rile din sud-estul european.
Samir Hassan a fost corespondent de r ăzboi în Bosnia, Irak și Kosovo.
Difuzate prin sateli ții PAS2, PAS8, Telkom 1 (Telkom Vision), EutelsatSe sat, Eurobird 1
(Ski Digital), Arabsat 2C, Arabsat 3A, Arabsat 2D, Astra 1E, Hot Bird 3, Eutelsat W1, Amos 2
(Yes), Nilesat 101, NSS 7 și Intelsat 907 (Trend TV), emisiunile Al-Jazeera pot fi recep ționate
doar codificat pe toate continentele, cu excep ția Europei, unde se transmit necodificat.
Al-Jazeera este canalul prin satelit cel mai urm ărit și cel mai popular în lumea arab ă,
unde de ține peste 50% din audien ța de știri. Aceast ă suprema ție i-a determinat pe anali știi media
ai cotidianului Financial Times să aprecieze c ă „a te adresa canalului Al-Jazeera înseamn ă a te
adresa lumii arabe”. În februarie 2005, audien ța Al-Jazeera dep ăș ea 50 de milioane de persoane,
ceea ce plasa postul pe locul cinci în clasamentul mondial al celor mai influente institu ții mass-
media.
În SUA, țar ă cu 6-8 milioane de musulmani, Al-Jazeera este transmis prin re țeaua de
sateli ți DISH. În 2001 existau 125.000 de abona ți, iar în 2002, num ărul lor crescuse la 175.000.
Din acela și an, emisiunile postului sunt dublate în limba eng lez ă. În 2004, și guvernul canadian a
aprobat accesul Al-Jazeera în sistemul na țional de transmisie prin cablu.
Al-Jazeera evit ă s ă se intereseze îndeaproape de afacerile familiei em irului sau s ă fie prea
provocator fa ță de Arabia Saudit ă; în rest, ziari știi au „mân ă liber ă”.
Emisiunile îi deranjeaz ă pe numero și lideri arabi întrucât abordeaz ă subiecte politice și
sociale considerate tabu, cum ar fi precaritatea in stitu țiilor democratice sau persecu ția la care
sunt supu și disiden ții politici, oferind, totodat ă, spa țiu de propagand ă și islami știlor integri ști.
Regimul din Algeria întrerupea curentul în provinci i atunci când se transmiteau reportaje despre
sângerosul r ăzboi civil. În Arabia Saudit ă, liderii spirituali musulmani au emis chiar o „fat wa-
media” pentru a-i ține departe pe credincio și de mesajul „eretic” al televiziunii prin satelit
qatariote.
În prim ăvara lui 2001, palestinienii au închis biroul Al-Jazeera , deoarece un reporter
inten ționa s ă investigheze acuza ția de corup ție din jurul lui Yasser Arafat. În acela și an, Libia,
Tunisia și Maroc și-au retras, în semn de protest, ambasadorii din Qa tar. În noiembrie 2002,
autorit ățile din Kuweit au ordonat închiderea birourilor di n aceast ă țar ă ale Al-Jazeera .
Conducerea Al-Jazeera afirm ă c ă alte ță ri arabe, printre care Arabia Saudit ă și Bahreinul,
împiedic ă acreditarea jurnali știlor s ăi, privând-o s ă acopere actualitatea în direct din aceste ță ri.

119 Sute de plângeri oficiale au fost înaintate împotri va canalului din Qatar. Postul de televiziune a
anun țat chiar, la un moment dat, c ă echipa sa din Beirut a primit un apel telefonic an onim care
amenin ța cu aruncarea în aer a biroului, din cauza modului în care a relatat despre atentatul
comis într-un cartier cre știn.
În aprilie 2005, guvernul iranian a decis s ă închid ă temporar filiala de la Teheran a
postului de televiziune Al-Jazeera , acuzat de „ac țiuni subversive”, în urma unor confrunt ări
etnice care s-au soldat cu trei mor ți. Dou ă luni mai târziu, organiza ția Al-Qaeda din Irak acuza
postul qatariot de televiziune c ă este purt ătorul de cuvânt al for țelor americane din Irak și c ă „a
colaborat prea mult cu crucia ții și cu liderii” șii ți irakieni.
Pe parcursul opera țiunilor „Enduring Freedom” (din Afganistan) și „Iraqi Freedom”,
oficialii americani au repro șat televiziunilor arabe c ă „deformeaz ă faptele” sau le prezint ă „în
mod incendiar” și, în general, c ă dau dovad ă de lips ă de obiectivitate în prezentarea
evenimentelor, datorit ă difuz ării mesajelor unor grup ări teroriste și a unor imagini sinistre, ca și
prezent ării agresive a coali ției. Aceea și optic ă transpare și în concluziile anali știlor apropia ți de
institu țiile militare americane: „Linia politic ă a canalului Al-Jazeera o reflect ă pe cea Fr ăției
Musulmane din Qatar – ea înt ăre ște stereotipurile ( și modelele narative) referitoare la
victimizarea arab ă, care figureaz ă pe agenda radicalilor 171 ”.

7.3. Implicarea televiziunilor de știri în acoperirea mediatic ă a
războiului din Irak

„În timp de r ăzboi, adev ărul este atât de pre țios, încât ar trebui s ă fie întotdeauna înso țit
de o gard ă de corp format ă din minciuni.” Aceast ă maxim ă atribuit ă premierului britanic
Winston Churchill exprim ă plastic func ția pragmatic ă a r ăzboiului informa țional. Combaterea
ideologiilor radicale ale urii și violen ței, precum ideologia Al-Qaeda, implic ă desf ăș urarea unor
confrunt ări la nivel discursiv, aproape la fel de importante ca și r ăzboiul efectiv. La nivel
strategic, mijloacele „propagandistice” (indiferent de eticheta sub care sunt vehiculate) se al ătur ă
unei multitudini de modalit ăți de influen țare a opiniilor, în cadrul unei „comunic ări integrate” (ce
nu se reduce la a șa zisul „mix comunica țional”), care include ac țiuni de rela ții publice,
comunicare media, opera țiuni psihologice și diploma ție public ă. „ Dac ă orice comunicare este
suficient definit ă ca o c ălătorie printre zgomote, trebuie precizat c ă zgomotele sunt informa țiile
altora. Nu exist ă zgomot pur și simplu și nici informa ție universal ă, valabil ă sau interesant ă
pentru toate spiritele. (…) comunicarea reprezint ă, poate, mai pu țin o iradiere liber ă, cât o lupt ă
darwinian ă împotriva undelor și mesajelor adverse. Orice comunicare este polemic ă și trebuie
să-ți croie ști prin for ță sau viclenie calea proprie într-un mediu deja aglo merat ”172 .

171 The Muslim World after 9/11 , RAND Corporation, 2004
172 Daniel Bougnoux, La communication par la bande. Introduction aux sci ences de l'information et de la
communication, Édition La Decouverte, 1991, p. 16

120 Din acest punct de vedere, transmisiunile de pe pos tul de televiziune Al-Jazeera în
perioada premerg ătoare și în timpul opera țiunii „Iraqi Freedom” pot fi considerate ca parte a
„r ăzboiului propagandei” care s-a desf ăș urat o dat ă cu cel militar. Declara ții precum cele privind
civili irakieni mor ți și r ăni ți, „majoritatea femei și copii”, dintre care unii ar fi fost „uci și în
bombardamentele asupra unor zone reziden țiale” din Bagdad au fost auzite în întreaga lume
arab ă. Chiar dac ă au depus toate eforturile s ă evite victimele din rândul civililor irakieni, for țele
armate americane se reg ăseau prezentate ca un grup de uciga și de copii, în singurul r ăzboi
urm ărit de toat ă lumea – războiul televizat. Cel pu țin în ță rile musulmane ale lumii, SUA au
pierdut astfel „efectul CNN ” de la începutul deceniului trecut și, implicit, b ătălia pentru imagine
ce a înso țit conflictul. Astfel, concluzia unor jurnali ști, preluat ă și devenit ă loc comun, este c ă
Al-Jazeera a reprezentat pentru r ăzboiul din Irak ceea ce a fost CNN -ul pentru r ăzboiul din
Golf din 1991 – principala surs ă de informa ții .
Succesul Al-Jazeera const ă într-o combina ție 'letal ă': tehnologia de ultim ă or ă, de tip
CNN, cu relat ări în spiritul tradi ției și culturii arabe, de neîn țeles în presa occidental ă, care
explic ă atât prezentarea punctelor de vedere ale unuia ca bin Laden, cât și imaginile șocante cu
prizonieri de r ăzboi americani și cu irakieni uci și de bombe. Rezultatul este previzibil:
consecin țele macabre ale r ăzboiului sunt mult mai impresionante decât 'ecranel e verzi' ale CNN
și, ca atare, mânia lumii arabe poate îngropa tentat ivele coali ției r ăzboiului de a învinge în
războiul mediatic, de care depinde nu numai evolu ția pe teren, ci și soarta Irakului post –
Saddam” 173 .
Strategia american ă de comunicare a eviden țiat, în schimb, controlul informa țiilor și
apelul la autocenzur ă. Pentagonul a exercitat în zonele militare un cont rol riguros al imaginilor,
iar în lipsa unor echipe independente la fa ța locului, mass-media occidentale s-au limitat la
imagini foto și video furnizate de Departamentul Ap ărării. Autorit ățile americane și-au justificat
discre ția prin natura noului r ăzboi împotriva terorismului și prin grija legitim ă de a proteja
secretul opera țiunilor for țelor speciale.
Un lucru excep țional într-o țar ă atât de ata șat ă de libertatea presei, Casa Alb ă a cerut
responsabililor de re țele s ă nu difuzeze in extenso declara țiile lui bin Laden. În timpul unei
conferin țe telefonice cu patronii a șase mari re țele de televiziune americane, Condoleezza Rice,
consilierul pe probleme de securitate al pre ședintelui Bush, a 'sugerat' responsabililor s ă imprime
și s ă vizioneze toate casetele video cu bin Laden proven ite de la Al-Jazeera , înainte de a le
difuza, deoarece 'este posibil ca acestea s ă serveasc ă pentru a transmite mesaje terori știlor'.
Rezultatul concret al interven ției Casei Albe a fost c ă imaginile și cuvintele lui bin Laden
au disp ărut practic de pe canalele de informare publice.
Alt element de strategie informa țional ă a SUA și Marii Britanii a fost trimiterea
jurnali știlor pe front, al ături de unit ățile combatante . Pentagonul a permis reporterilor –
inclusiv coresponden ților arabi – să fie ata șați trupelor („ embeded ”). Acest sistem ingenios, pe
care atât militarii, cât și presa, l-au apreciat ca perfec ționat în mod sim țitor fa ță de r ăzboiul din

173 Extrase din analiza realizat ă de Multimedia Political Communication, publicat ă în Cotidianul , 28.03.2003, p. 10

121 Golf din 1991, a fost interpretat îns ă, ca și „disciplina mesajului” impus ă de Washington, drept o
politic ă de dezinformare.
„Comentariile privind situa ția din Irak trebuie s ă țin ă seama în primul rând de faptul c ă
nu știm nimic ”, aprecia cotidianul austriac „Der Standard”. „ Vedem imagini în leg ătur ă cu care
nu ne putem exprima. Auzim știri care nu știm dac ă sunt adev ărate. Și chiar dac ă am ști acest
lucru, nu le putem încadra în contextul general ”174 . Și alte publica ții occidentale au criticat
haosul informa țional și credibilitatea îndoielnic ă a reportajelor din Irak, constatând faptul c ă
opinia public ă nu are șansa de a cunoa ște realitatea de pe frontul de lupt ă prin intermediul media.
„Din transmisiunile CNN, dar și din alte știri lipse ște orice sim ț al realit ății. Afirma ții,
dezmin țiri, confirm ări, iar ăș i dezmin țiri. Fluxul informa țional real str ăbate cu greu prin marea
de dezinform ări și opera țiuni psihologice.
Imaginile prezentate la televizor sunt oare actuale ? Prizonierii prezenta ți de televiziunea
arab ă Al-Jazeera provin din acest r ăzboi? De ce CNN nu a prezentat aceste imagini? (… ) Sigur
este doar faptul c ă au loc trei r ăzboaie, plus realitatea în sine: primul – oficial, în concep ția
armatei americane și CNN, al doilea transmis de posturile de televiziu ne arabe, r ăzboiul în sine
și realitatea tr ăit ă de militarii și locuitorii din Irak (…)” 175 .
Nu este un lucru neobi șnuit ca dou ă tabere s ă vad ă acela și r ăzboi în mod diferit. Dar în
1991, publicul occidental, arab sau musulman s-a fo losit de interesele sale majore pentru a filtra
aceea și surs ă: televiziunea american ă. De aceast ă dat ă, publicul arab și musulman din afara
Orientului Mijlociu a dispus de re țele de televiziune care s ă îi reflecte propria perspectiv ă și,
uneori, p ărtinirea: Al-Jazeera , Al-Arabiya , Abu Dhabi TV și altele.
„În acest r ăzboi, puternicii dar milo șii alia ți țintesc bombele cu precizie și îngrijesc
răni ții inamicului. În cel ălalt r ăzboi, alia ții ucid femei și copii. În acest r ăzboi, Irakul amân ă o
înfrângere sigur ă în șelând, omorând civili și folosind scuturi umane. În cel ălalt r ăzboi, o na țiune
slab ă se ap ără cu fermitate folosind singurele mijloace eficiente de care dispune. Acest r ăzboi,
la televiziunea american ă, este numit alternativ 'r ăzboiul din Irak' sau 'Opera țiunea libertate
pentru Irak'. Cel ălalt r ăzboi, cel difuzat de media lumii arabe și musulmane, este numit 'Invazia'.
(…) mass-media occidentale și cele arabe sunt conduse de acelea și interese – să potoleasc ă setea
de informa ție a publicului. Aceast ă nevoie se adreseaz ă îns ă unui public diferit. La posturile
americane predomin ă conferin țele de pres ă cu solda ți care au r ăni la mâini și la picioare și
interviuri cu familiile prizonierilor de r ăzboi, îns ă prea pu țin sânge.
La posturile arabe și musulmane predomin ă cadavrele și bocetele ”176 . Evenimentele și
conflictele care s-au succedat au scos în eviden ță discrepan ța relat ărilor jurnalistice între
televiziunile occidentale și cele arabe. Relat ări despre modul în care trupele americane au
bombardat și ucis credincio și musulmani afla ți la ora rug ăciunii, difuzarea de imagini șocante cu
copii irakieni care acuz ă pe solda ții americani c ă au tras deliberat în ambulan țe. Astfel de relat ări

174 Der Standard , 22.03.2003
175 Bernhard Baumgartner, „Relat ările CNN: Paie pe focul r ăzboiului”, Die Presse , 21.03.2003
176 James Poniewozik, „R ăzboiul televizat al ambelor p ărți”, în „Time ”, 02.07.04.2003, pp. 62-63

122 și imagini difuzate de canalele prin satelit arabe a u fost vehement criticate de oficialii americani,
care le-au calificat drept minciuni și propagand ă. Atât Al-Jazeera , cât și Al-Arabiya , au transmis
interviuri cu irakieni care acuzau trupele american e c ă atac ă în mod deliberat civili și comparau
ocupa ția american ă în Irak cu prezen ța Israelului în teritoriile palestiniene 177 .
În contextul r ăzboiului mediatic care a premers și a înso țit permanent campania din Irak,
pot fi detectate și ac țiuni de ripost ă non-discursive, precum cea care s-a manifestat pri n
„dezv ăluirile” privind infiltrarea unor agen ți ai serviciilor de informa ții irakiene în cadrul
postului de televiziune Al-Jazeera , în perioada august 1999 – noiembrie 2002. Informa țiile
ap ărute în Sunday Times pe 11 mai 2003 și neconfirmate din surse independente au dus, în ce le
din urm ă, la demisia directorului executiv al postului qata riot, Mohammed Jassem al-Ali. Acest
episod prezint ă indicii caracteristice unei opera țiuni speciale menite s ă delegitimizeze Al-Jazeera
ca institu ție media, prin afectarea credibilit ății sale.
O alt ă ac țiune „punitiv ă” a fost amenin țarea cu închiderea birourilor din Bagdad ale
coresponden ților televiziunilor arabe la Bagdad, Al-Jazeera , Al-Arabiya , Al-Manar și Al-Alam –
„canale TV ce incit ă la violen ță și se opun intereselor de securitate și stabilitate ale irakienilor” –
și încetarea transmisiunilor postului TV Al-Jazeera , care „s-a dovedit a fi infiltrat de grupuri
teroriste, astfel încât nu mai este posibil ă tolerarea acestei acoperiri” 178 , conform ministrului
irakian de externe.
Succesul ob ținut de armata american ă în b ătălia de la Fallujah, din noiembrie-decembrie
2004, încheiat ă cu eliminarea a 2.100 de insurgen ți și arestarea altor 20.000, a ajuns s ă constituie
obiect de studiu în bazele militare. Pentagonul con sider ă c ă aceast ă b ătălie a marcat un moment
crucial în doctrina r ăzboiului urban. Analizarea în acela și timp a unor precedente de gheril ă
urban ă și a unor informa ții disponibile privindu-i pe insurgen ții irakieni a condus la apari ția
„doctrinei Fallujah” care poate fi rezumat ă într-un principiu: „Pu țini sunt interesa ți de fapte,
ceea ce conteaz ă sunt percep țiile” 179 .
Rezultatul b ătăliei este legat de dou ă tipuri de „percep ții”: cea a popula ției care tr ăie ște în
interiorul ora șului și cea a celor care stau acas ă și privesc la televizor. Sarcina militarilor nu este
de a elimina sau a captura un num ăr cât mai mare de insurgen ți, ci de a r ăspândi astfel de
percep ții încât s ă neutralizeze arma cea mai eficient ă a insurgen ților: mobilizarea în avantaj
propriu a civililor și a opiniei publice. Al doilea front al r ăzboiului percep țiilor i-a implicat pe cei
care se aflau acas ă în fa ța televizorului. Prin faptul c ă înregistr ările operatorilor de la fa ța locului
ajungeau în redac ții cu prea mare întârziere pentru a fi considerate actuale a fost evitat ă
prezentarea unor imagini în direct, în cadrul jurna lelor de știri arabe și occidentale. La aceast ă
frân ă pus ă activit ății televiziunilor s-a ad ăugat și gestionarea jurnali știlor „ata șați” pe lâng ă
trupe, condu și s ă urm ăreasc ă luptele în momente și locuri distante de fazele cele mai sângeroase

177 Livia Cimpoeru, „R ăzboiul catodic, marca Al-Jazeera”, în „Evenimentul zilei”, nr. 3703, 16.04.2004, p. 11
178 Profile: Tariq Aziz , http://english.aljazeera.net/focus/2009/03/200931 193545554775.html (data acces ării: 2
aprilie 2011).
179 Maurizio Molinari, Falluja, i fatti non contano , în „La Stampa”, 06.06.2005, p. 10

123 ale b ătăliei. Rezultatul a fost acela c ă publicul aflat în fa ța televizoarelor, atât arab cât și
occidental, nu a beneficiat de transmisii în direct de la cea mai mare b ătălie urban ă desf ăș urat ă
de la începutul opera țiunii „IraqiFreedom”.

124 CAPITOLUL 8

ROLUL STRUCTURILOR MEDIATICE ÎN
PROMOVAREA SECURIT ĂȚ II

Rela ția dintre r ăzboi și mass-media este o caracteristic ă a istoriei secolului al XX-lea.
Exploatarea media pentru promovarea și pentru propaganda r ăzboiului este una dintre
consecin țele evidente ale acestei rela ții. Asocierea strâns ă dintre media și violen ță este specific ă
fiec ărui conflict pe parcursului ultimului deceniu. Ca o rice alt ă profesie, profesia de jurnalist este
supus ă unor reguli specifice, care sunt înc ălcate deseori. Impactul mass-media este mult mai
mare decât în cazul exercit ării altor profesii.
Vocile mass-media ne fac s ă auzim și s ă vedem situa ții, lumea în ansamblul ei, la fel cum
poate s ă ascund ă sau s ă pun ă între paranteze aspecte esen țiale 180 . Exist ă o serie de analize care au
studiat rolul media în incitarea la violen ță . Pe parcursului ultimilor cincizeci de ani, în
majoritatea conflictelor, au existat rela ții strânse între media și violen ță 181 . Aceste studii ne ofer ă
o parte din cadrul teoretic de care avem nevoie pen tru a caracteriza ceea ce noi am numit
jurnalismul de prevenire a conflictului, de a încadra teoretic aceast ă sintagm ă, dar și de a aduce
argumente în favoarea existen ței activit ății preventive a media, raportat ă la conflict.
Problemele presei în context social și politic pot fi în țelese prin analiza func țion ării
mijloacelor de informare și a informa ției. Diversele forme de comunicare nu mai pot fi di sociate
– dup ă o tradi ție încet ățenit ă în școlile de ziaristic ă – în: pres ă scris ă, radio și televiziune. De
acum înainte, acestea se întâlnesc și se înl ănțuiesc unele de altele, func ționând în cerc, respectiv
sistemul multimedia. Situa ția paradoxal ă perfect valabil ă este c ă mijloacele de informare repet ă
ce spun mijloacele de informare și imit ă mijloacele de informare.
Aprecierea dup ă care presa este a patra putere în stat sufer ă o serie de comentarii, în
contextul noii repartiz ări a puterii în satul global. Ierarhia axiologic ă tradi țional ă propus ă de
Montesquieu – autonomia puterilor legislativ ă, executiv ă și judiciar ă – cade în fa ța evidentei
prelu ări a pozi ției de prim ă putere de c ătre for ța financiar ă. A doua, a c ărei suprapunere par țial ă
cu ce dintâi este ast ăzi evident ă, este puterea mediatic ă. Puterea mediatic ă are trei componente
esen țiale: capacitate de influen ță , capacitate de ac țiune, factor de decizie.

180 Nicoleta, Anne-Marie, Munteanu, Exigen țe ale libert ății de exprimare în mass-media, Editura Burg, Sibiu, p. 4.
181 Monroe Price and Mark Thompson, Forging Peace: Intervention, Human Rights and the M anagement of Media
Space , Indiana University Press, Bloomington, 2002, p. 2 4.

125 8.1. Comunicarea de mas ă în situa ții de criz ă și de conflict

Ac țiunile în planul comunic ării în situa ții de criz ă și de conflict, într-un stat democratic,
sunt raportate la principii și valori cu recunoa ștere larg ă în spectrul interna țional, precum:
principiul libert ății de gândire și expresie, principiul respect ării adev ărului, principiul
credibilit ății ac țiunii pentru toate p ărțile aflate în conflict, principiul echidistan ței fa ță de
scopurile promovate de p ărțile aflate în conflict și al adapt ării și la situa ția din teren. Respectarea
acestora conduce la evitarea bruiajelor în procesul de comunicare.
În situa țiile de criz ă și conflict, o comunicare de mas ă eficient ă și eficace este în bun ă
măsur ă dependent ă de precizia și de acurate țea mesajului. Mesajul emis trebuie s ă fie cât mai
apropiat de cel inten ționat de surs ă, iar ceea ce recep ționeaz ă destinatarul trebuie s ă fie de
asemenea, cât mai aproape de inten ția sursei. Este un deziderat care depinde în bun ă m ăsur ă de
mecanica comunic ării: codificarea și decodificarea mesajelor, zgomotul, filtrele și barierele
(perturba țiile) din comunicare, mediul, canalele și limbajele folosite. Mesajele în sine, izolate de
sursa lor, nu sunt complete, semnifica ția mesajului se afl ă în emitentul acestuia, în tot ceea ce se
poate sau nu se poate observa din comunicarea lui, având mereu în aten ție elementele procesului
comunic ării.
În situa țiile de criz ă și de conflict, pentru mesaj mai sunt importante anu mite elemente,
precum: sensibilitatea receptorului fa ță de mesaj, latura sentimental ă, ce trebuie acoperit ă printr-
o comunicare precis ă și suportiv ă, interesul deosebit al publicului, ceea ce ne impu ne s ă trecem
direct în ideea de baz ă, situa țiile controversate, care ne oblig ă s ă l ăsăm loc de compromis,
autoritatea și credibilitatea emi ță torului.
Implica țiile mediului și a canalelor de comunicare în ceea ce prive ște strategia
comunica țional ă, în situa țiile de criz ă și conflict, ne trimit la cerin țele rezultate în urma analizei
condi țion ărilor legate de receptor – mesaj. Caracteristicile canalelor de comunicare apar ținând
mediilor de comunicare, scris, oral, audio-vizual p ot fi analizate în perioadele de criz ă ți de
conflict, în func ție de o serie de criterii: timp, cost, precizie, lo c, detaliu, rela ție, nevoia de
înscris etc. Urm ătorii factori sunt deosebi ți de importan ți în procesul comunic ării de mas ă în
perioade de criz ă și de conflict: timp, precizie, loc și rela ție. Din punctul nostru de vedere,
pericolul asupra securit ății umane, în perioade de criz ă sau de conflict, determin ă reevaluarea
acestor criterii, deoarece aspecte precum cost, pre cizie, detaliu, rela ții r ămân pe locul doi, în
favoarea aspectului timp. Aceasta se întâmpl ă deoarece, de cele mai multe ori, evolu ția situa ției
este contra-cronometru. Un alt element asupra c ăruia trebuie insistat este cel legat de precizie,
pentru ca zvonurile s ă fie comb ătute. Consider ăm c ă în situa ții de criz ă și de conflict, când este
afectat ă securitatea individului, comunicarea cu mass-media este deosebit de important ă, din mai
multe perspective: informarea publicului într-un ti mp scurt, pe distan țe foarte mari, posibilitatea
de combatere a zvonurilor și realizarea unei rela ții cu factorii implica ți, posibilitatea
intermedierii transmiterii informa ției direct de la persoane autorizate, posibilitatea ob ținerii unui
feed-back prompt.

126 Comunicarea în situa ții de criz ă și conflict afecteaz ă modul în care masele gândesc și
ac ționeaz ă, influen țând comportamentul publicului, atât negativ cât si pozitiv. Nevoia de
senza ționalism a presei face ca uneori distorsionarea rea lit ății s ă fie f ăcut ă cu inten ție.
Argument ăm prin oferirea unui exemplu mai mult decât elocven t, picant și gr ăitor în acela și
timp: un ziarist trimis în Cuba s ă relateze despre atrocit ățile r ăzboiului din insul ă, telegrafiaz ă
șefului: „Totul e lini știt. Nu e nicio problem ă aici. Nu va fi r ăzboi. Inten ționez s ă m ă întorc”.
Editorul șef i-a r ăspuns: „Te rog s ă r ămâi. Furnizeaz ă imagini. Eu voi furniza r ăzboi” 182 .
În situa ții de criz ă sau de conflict, filosofia libert ății presei nu este nici simpl ă, nici
ușoar ă, existând argumente pro și contra. În aceast ă situa ție ne putem pune aceea și întrebare,
precum un adagio al unui cavaler din 1753, citat de John Keane, conform c ăruia: „oamenii se
întreab ă dac ă libertatea presei aduce foloase sau prejudicii sta tului” 183 .

8.2. Gestionarea comunic ării în situa ții de criz ă și de conflict

Utilizarea termenului de „criz ă”, în practica rela țiilor interna ționale, desemneaz ă fazele
cele mai acute care caracterizeaz ă aceste rela ții. Sunt calificate drept „crize” momentele de
tensiune dintre state. Barry Buzan în lucrarea „Pop oarele, statele și teama” consider ă c ă o criz ă
este strâns legat ă de un sistem de referin ță . Ea este a unui individ (cu implica ții efective asupra
securit ății umane), a unui grup social, a unei organiza ții, a societ ății sau a statului.
Protejarea oamenilor reprezint ă cheia principal ă a securit ății umane, a șa cum principalele
cauze ale insecurit ății umane le constituie crizele și conflictele, ca amenin ță ri la adresa securit ății
umane. Date fiind particularit ățile fiec ărei crize și ale fiec ărui conflict, este dificil de stabilit un
model general valabil acceptat de gestionare a aces tora, cu atât mai mult cu cât aceast ă
particularizare și specificitate se complic ă și cap ătă noi valen țe prin procesul globaliz ării. Din
acest motiv este necesar ă, în faza incipient ă de delimitare a unor concepte teoretice, cunoa șterea
situa ției de fapt, practic studierea „ariei”, din toate p unctele de vedere, începând cu aspecte care
țin de caracteristicile geografice și ajungând pân ă la elemente care reflect ă nivelul de trai.
Securitatea uman ă vizeaz ă în mod direct individul. Reac ția individului de tip general-
uman nu este con ținut ă în individ într-o form ă definitivat, ci se na ște din interac țiunile vie ții
colective, din interiorizarea comunic ării interpersonale, automat din digerarea informa țiilor
primite prin intermediul presei. Comunicarea se def ine ște ca performan ța de a descifra sensul,
semnifica ția, conota ția și denota ția leg ăturilor sociale, organizate sau dezorganizate, cu a jutorul
simbolurilor, semnelor, reprezent ărilor și altor modalit ăți de modelare informa țional ă, în scopul
declan șă rii, ob ținerii stabilit ății, amplific ării, diminu ării, amân ării sau stop ării unor
comportamente (conduite) individuale sau de grup 184 . Din consultarea mai multor dic ționare sau
lucr ări, rezult ă c ă a comunica înseamn ă a face cunoscut, a da de știre, a spune, a informa, a fi

182 David Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Ia și, 1998, p. 22
183 John Keane, Mass-media și democra ția, Editura Institutul European, Ia și, 2000, p. 27.
184 Vasile Tran, Teoria comunic ării, SNSPA, Bucure ști, 2003, p. 2

127 în leg ătur ă cu, a duce la, a în știin ța, a vorbi cu, a împ ărt ăș i ceva, a face comun ceva, a uni
etc. 185 . Ori de câte ori comunic ăm, încerc ăm s ă convingem, s ă influen ță m, s ă educ ăm etc.,
urm ărind întotdeauna patru scopuri principale: s ă fim recepta ți, s ă fim în țele și, s ă fim accepta ți,
să provoc ăm o reac ție (o schimbare de comportament sau atitudine).
No țiunea de criz ă are defini ții diverse și uneori contradictorii, unii autori punând în
eviden ță gravitatea situa ției de criz ă, al ții caracterul s ău imprevizibil, subit și excep țional.
Conceptul de criz ă îmbrac ă forme variabile care subliniaz ă una din principale sale caracteristici
și anume derogarea de la norma stabilit ă.
Criza este definit ă de Vasile Tran ca „o perioad ă în dinamica unui sistem caracterizat ă
prin acumularea accentuat ă a dificult ăților, izbucnirea conflictual ă a tensiunilor, fapt ce face
dificil ă func ționarea sa normal ă, declan șându-se puternice presiuni spre schimbare” 186 . Criza îi
ofer ă unui sistem posibilitatea de a- și demonstra capacitatea de a dep ăș i obstacolul, de a gestiona
rapid ruptura într-o situa ție de destabilizare, cu condi ția de a lua deciziile bune la momentul
adecvat și s ă fac ă acest lucru cunoscut.
Criza reprezint ă un eveniment sau o serie de evenimente care afecte az ă integritatea
produsului, reputa ția sau stabilitatea organiza ției, s ănătatea ori bun ăstarea oamenilor privi ți ca
elemente componente ale ansamblului comunitar. Criz ele sunt, în unele situa ții, de natur ă
exploziv ă, apari ția și evolu ția lor fiind date de m ăsura gradului de anormalitate existent la nivelul
conducerii și func țion ării societ ății sau subansamblurilor acesteia. Printre cele mai evidente
caracteristici ale crizelor enumer ăm: insuficien ța informa țiilor (când nimeni nu cunoa ște cu
exactitate natura problemei cu care se confrunt ă) și deteriorarea calit ății inform ării prin apari ția
nedoritelor zvonuri Atunci când au loc scurgerii de informa ții, realitatea este interpretat ă și
deformat ă. Panica, amplificat ă de surpriz ă și de lipsa unui plan de ac țiune are efecte
devastatoare, mai ales la nivelul personalului.
Consider ăm necesar a cunoa ște etapele unei crize, începând cu caracteristicile primei,
respectiv a st ării de normalitate, apoi pe rând a st ărilor de anormalitate, precriz ă, criz ă, r ăzboi
(conflict violent), refacere și reabilitare post-criz ă (post-război sau post-conflict), reconstruc ție,
normalizare și revenirea la starea de normalitate (Anexa 1).
Procesul comunica țional, dificil chiar și în cele mai bune momente, este pus la încercare
în cazul situa țiilor de criz ă, când exist ă un înalt grad de incertitudine, când informa țiile
verificabile, care confirm ă sau sprijin ă evenimentele în curs de desf ăș urare, ar putea s ă lipseasc ă.
Frecvent, comunicarea de criz ă nu decurge normal pentru c ă emitentul neglijeaz ă
aspectele de ordin psihologic implicate în receptar ea și acceptarea mesajului. Starea fizic ă
neadecvat ă a receptorilor (grad ridicat de oboseal ă, incapacitate de concentrare a aten ției în
condi țiile date, presiunea unor motiva ții nesatisf ăcute la vreme, etc.) cre ște gradul de deteriorare
a comunic ării în situa ții de criz ă și de conflict. În unele situa ții, care din nefericire pot fi
frecvente, comunicarea intraorganiza țional ă poate fi afectat ă negativ de c ătre comunicator prin:

185 Ioan Dr ăgan, Comunicarea. Paradigme și teorii, Editura Rao, Bucure ști, 2007, p. 15
186 Vasile Tran, Irina St ănciugelu, Teoria comunic ării, Editura Comunicare.ro, Bucure ști, 2003, p. 233.

128 caracterul neinteresant al expunerii mesajului, lun gimea excesiv ă, monotonia, sprijinul exclusiv
pe cuvânt, limbajul s ărac, argotic, neexpresiv, autoritarismul exagerat, îngâmfarea emitentului,
jignirea, desconsiderarea auditoriului, dezacordul materialului prezentat cu realitatea perceput ă
de receptor, absen ța pauzelor. Un alt aspect de ordin psihologic este ignorarea particularit ăților
individuale ale persoanelor implicate, ceea ce duce la utilizarea neadecvat ă a cuvântului, a vocii,
a mimicii și gesticii etc.
Receptarea defectuoas ă a mesajului se produce și în situa ția când acesta este prea detaliat,
vrând s ă explice totul, cu lux de am ănunte, inclusiv no țiunile banale, de larg ă circula ție.
Temându-se ca nu cumva vreunul din auditori s ă r ămân ă cu ceva neclar, vorbitorul o ia mereu
lateral, pe orice ramifica ție care se ive ște, f ăcând tot timpul paranteze la paranteze pân ă ce atât
el, cât și ascult ătorii pierd firul expunerii.
Organiza țiile, indiferent de tipul lor și nivelul la care func ționeaz ă nu se afirm ă numai
prin tr ăsăturile lor specifice, ci și prin imaginea lor social ă de parteneri viabili și credibili în
rela țiile cu alte organiza ții și institu ții. În aceast ă situa ție, un rol esen țial revine imaginii
sedimentate în mentalul colectiv, imagini caracteri zate de continuitate și elocven ță .
Componentele organiza ționale, produsele și serviciile acesteia trebuie s ă r ăspund ă
aștept ărilor diferitelor categorii de public, organiza țiilor cu care coopereaz ă și conlucreaz ă. În
aceste condi ții, organiza ția trebuie s ă dialogheze și s ă comunice cu to ți beneficiarii, prin
intermediul structurilor specializate. Strategiile de gestionare a imaginii trebuie concepute ca
părți componente ale managementului organiza țional. Acestea au scopul de a face posibile
ac țiuni preventive menite a înl ătur ă sau a diminua pericolul ca organiza țiile s ă genereze situa ții
care pot induce imagini de natur ă s ă împiedice realizarea propriilor interese.
Dac ă pentru construirea unei imagini credibile este nev oie de mult timp, pentru a se
ajunge în situația unei crize de imagine nu este nevoie decât de ig norarea unor semnale.
Criza de imagine nu apare niciodat ă brusc, ea ap ărând ca un rezultat cumulativ al mai
multor factori. Din acest motiv, criza de imagine e ste și mai greu de identificat decât alte tipuri
de crize. Aceasta poate fi u șor confundat ă cu o criz ă de comunicare sau cu o criz ă
organiza țional ă. În ceea ce prive ște efectele sale, acestea se manifest ă pe o durat ă mult mai
îndelungat ă decât în cazul oric ărui alt tip de criz ă și afecteaz ă cu precădere elemente de baz ă ale
culturii organiza ționale precum credibilitatea, legitimitatea și misiunea strategic ă a organiza ției
în percep ția publicului.
Criza de imagine este rezultatul incapacit ății organiza ției de a comunica și de a se
comunica, de a- și crea și gestiona o identitate puternic ă, relevant ă atât în interior, cât și în cadrul
extraorganiza țional. O alt ă situa ție foarte asem ănătoare, este cea în care conducerea nu este deloc
preocupat ă s ă promoveze și s ă gestioneze o imagine coerent ă. În acest fel „organiza ția emite o
serie de mesaje discordante și î și creeaz ă o imagine lipsit ă de coeren ță , credibilitate și stabilitate
prin incompatibilitatea mesajelor” 187 .

187 Dona Tudor, Manipularea opiniei publice în conflictele armate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 17.

129 Securitatea uman ă, caracterizat ă de armonia deplin ă între individul uman și mediul s ău
natural și social de via ță , este un drept fundamental al omului. Securitatea uman ă este
fundamentul pentru dezvoltarea uman ă durabil ă. În mod tradi țional, guvernele au rolul
predominant în protejarea și promovarea p ăcii, securit ății și stabilit ății. Cu toate acestea, în era
evolu ției tehnologice, mass-media joac ă un rol cheie în conturarea despre riscuri, pericol e,
amenin ță ri, și agresiuni, putând poten ța sau diminua efectele crizei sau ale conflictului.
Având în vedere acest lucru, este fireasc ă tendin ța din ce în ce mai accentuat ă a
guvernelor, a organiza țiilor guvernamentale și/sau nonguvernamentale, a actorilor na ționali,
regionali și mondiali de toate tipurile, din sfera securit ății, de a utiliza în varii forme comunicarea
de mas ă pentru influen țarea gestion ării crizelor și conflictelor.
Chiar și în absen ța acestei tendin țe, mass-media, în mod natural în statele de drept, joac ă
un rol esen țial în acest domeniu prin faptul cp asigur ă existen ța unui forum pentru dialog și
reconciliere între componentele socialului na țional și mondial, între to ți cei care coopereaz ă
pentru asigurarea unui mediu de via ță sigur, normal. Previzibil, programabil, dar și între cei care
se g ăsesc în stare de dezacord cu tendin țe de degenerare c ătre crize și conflicte.
Indivizii umani trebuie s ă-și asigure și s ă li se asigure elementele de baz ă ale existen ței
(accesul la hran ă, ap ă, locuin ță , îmbr ăcăminte, protec ție în fa ța bolilor, a stilurilor nes ănătoase de
via ță , a deterior ării mediului, a dezastrelor naturale, etc.), dar și ocrotirea în raport cu violen ța
fizic ă, oricare ar fi sursa acesteia, protec ția în ceea ce prive ște degradarea rela țiilor și valorilor
tradi ționale, a violen ței etnice și religioase, pentru a fi siguri c ă au un mediu de via ță bazat pe
respectarea în societate a drepturilor omului. Toat e aceste elemente sunt vehiculate zilnic prin
intermediul mijloacelor de comunicare în mas ă.
Toate aspectele prezentate anterior sunt preluate d e diferite genuri publicistice, cu
adresabilitate atât unui public eterogen, cât și unui public țint ă, subsumându-se în opinia noastr ă
primei func ții a comunic ării de mas ă, cea de informare A șadar, informa ția este pus ă la dispozi ția
individului. Modul de gestionare a acestei depinde doar de receptorul mesajului. Presa și-a f ăcut
datoria (în contextul acestei prime func ții) de a transmite mesajul. Securitatea individului este
filtrat ă de mijloacele de comunicare în mas ă, dar liberul arbitru consider ăm c ă este cel care
determin ă modul de ac țiune al celui care prime ște mesajul.
Apreciem c ă toate aspectele relevate anterior constituie, în p erioadele de normalitate și de
preciz ă, elementele prin care se manifest ă func ția educativ ă a mass-media în societate. Mai mult
decât atât, consider ăm c ă informa țiile cu rol educativ din domeniul securit ății pot determina în
mod esen țial prevenirea crizelor și conflictelor.
Mass-media ca forum pentru dialog și conciliere poate p ărea o utopie, mai ales în zilele
noastre, în care senza ționalismul este cel care tinde s ă ia locul adev ăratului scop al existen ței
presei, respectiv acela de a transmite informa ții de interes public. Suntem de p ărere, îns ă, c ă
realitatea mediatic ă nu este caracterizat ă doar de existen ța produselor care se vând bine, ci și de
existen ța acelor produse care vin s ă ne aten ționeze, s ă ne înve țe și s ă ne educe c ă avem dreptul s ă
alegem ceea ce dorim s ă citim, s ă vedem sau s ă auzim.

130 Suntem de p ărere c ă existen ța cotidian ă, tradus ă în cerin țe de securitate în domeniile
economic, social, politic, militar, ecologic aflate permanent sub amenin țare, ne dovede ște c ă, de
fapt, existen ța uman ă este caracterizat ă de starea de insecuritate uman ă. Ori, toate acestea sunt
omniprezente în presa scris ă, audio-vizual ă, internet sub forma știrilor, a comentariilor sau sub
forma altor genuri jurnalistice. Informa ția prezentat ă de mass-media reprezint ă modalitatea care
ofer ă un feed-back factorilor de decizie în stabilirea s trategiei de asigurare a securit ății umane în
situa ții de criz ă și de conflict, al ături, bineîn țeles, de multe alte elemente care concur ă la stabilirea
acestei strategii.
Comunicarea de mas ă este considerat ă ca fiind cel mai puternic instrument folosit de
către clasa conduc ătoare pentru a manipula masele. În cazul conflictel or exis ă situa ții în care
guvernele sau p ărțile aflate în conflict utilizeaz ă mass-media pentru a- și atinge interesele în
contradic ție cu interesele p ărții adverse. În acest caz, mass-media este un instru ment folosit de una
dintre tabere având scopul de a manipula opinia pub lic ă. Spre exemplu, mediatizarea
interna țional ă a r ăzboiului civil din Iugoslavia a înf ățișat enormele pierderi și suferin țe înregistrate
de toate p ărțile implicate în conflict, dar cu diferen țieri semnificative. Astfel suferin țele
musulmanilor erau prezentate, de regul ă, cu cele mai multe detalii, în timp ce suferin țele croa ților
erau abia men ționate, iar cele ale sârbilor nici m ăcar nu erau amintite. În mass-media occidental ă,
în cea din ță rile islamice, ca și în Israel ap ărea o puternic ă tendin ță de „injectare a urii” prin
manipularea propagandistic ă a mass-media. De regul ă, în presa scris ă sau la televiziune ap ăreau
femei, copii ori b ătrâni din Sarajevo, dar numai din cartierele musulm ane, r ăni ți, sângerând
abundent, pe fundalul sonor al r ăpăitului de mitraliere și al bubuiturilor de tun. Niciodat ă însă nu
erau prezenta ți copii, femei sau b ătrâni, în exact aceea și situa ție, din partea sârb ă a Bosniei. Nici
rănile femeilor, nici ale copiilor croa ți nu-și g ăseau, de regul ă, spa țiu, dac ă acestea erau rezultatul
bombardamentelor sau tirurilor musulmane.
Atitudinea trusturilor de pres ă fa ță de conflicte are la baz ă anumite mecanisme mediatice,
dou ă resorturi sociologice. Primul este deformarea mora lizant ă a informa ției care are tendin ța de a
găsi personajul r ău și bun, indiferent de complexitatea situa ției. Punerea unui produs mediatic în
aceast ă ecua ție are trei rezultate: în țelegerea unei situa ții considerat ă complicat ă și transformarea
jurnalistului în justi țiar, un agent al binelui. Este o situa ție specific ă mediului din teatrele de
opera ții din care transmite corespondentul de r ăzboi. Prezentarea în alb și negru a unei situa ții
atrage aten ția publicului. Al doilea mecanism mediatic se refer ă la tratamentul special de care
beneficiaz ă jurnali știi, precum: servicii de pres ă, coresponden ți acredita ți, hoteluri rezervate nu
departe de front, conferin țe de pres ă. Aceste elemente creeaz ă traiul în comun al jurnali știlor.
Astfel, noului venit i se va transmite care sunt pe rsonaje negative și cele pozitive, formându- și (în
lipsa unei document ări) o p ărere preconceput ă.
Consider ăm c ă în timpul unui conflict mass-media este împ ărțit ă în func ție de actorii
afla ți în conflict, gradul de independen ță fiind foarte sc ăzut, dac ă nu inexistent. Ambele tabere
conflictuale folosesc media pentru a- și transmite mesajul prin: accesul diferen țiat la mijloace de
informa ție interna țional ă, manipularea informa țional ă prin acapararea de structuri informa ționale
din interiorul unui stat, paralizia voit ă sau accidental ă a mijloacelor de comunicare, agresiuni

131 informa ționale. Scopul este acela de a men ține atât în interiorul, cât și în exteriorul unui stat a unei
imagini. In func ție de interese, aceste informa ții se pot referi la situa ția economico-social ă, la
competen ța puterii, la situa ția minorit ăților și altele. Folosirea mass-media de p ărțile aflate în
conflict, pentru urm ărirea intereselor proprii se face prin presiuni psi hologice. Acestea pot fi
realizate prin crearea premeditat ă în opinia public ă a unor trebuin țe false sau exagerate, pe care
una dintre p ărțile aflate în conflict nu le poate satisface sau pr in prezentarea ostentativ ă a unor
st ări ireale. Acestea au scopul de a alimenta nemul țumirea popula ției, de a contribui la
radicalizarea unor grupuri socio-profesionale li la incitarea lor de a nu se supune autorit ăților
statele, administrative, politice și militare. Folosirea presei presupune existen ța unor agresiuni
psihologice, precum: dezv ăluiri senza ționale, r ăst ălm ăciri, difuzare de informa ții false pentru a
descuraja popula ția, for țele de ordine public ă și ale armatei, de a le reduce capacitatea de
rezisten ță psihologic ă și de ac țiune. Mass-media este folosit ă pentru dezvoltarea crizei și a
conflictului prin transmiterea unor mesaje care au ca scop instaurarea st ării de nesiguran ță și
confuzie în societate, subminarea autorit ății statului și, în consecin ță manipularea opiniei publice
interna ționale.

8.3. Strategii de comunicare specifice
crizei și conflictului

Termenul de „strategie” este preluat din armat ă, extins ast ăzi nu numai la ac țiuni
întreprinse de o putere guvernamental ă, ci pân ă și în lingvistic ă sub forma de strategii ale
comunic ării. Sensul de baz ă se refer ă la arta de a dirija un ansamblu de dispozitive, de a le
combina cu scopul victoriei. Strategia este modalit atea prin care realiz ăm planul de ac țiune
„strategia se construie ște, se deconstruie ște, se reconstruie ște în func ție de evenimentele,
întâmpl ările, constrângerile, reac ții care perturbeaz ă ac țiunea performant ă. Strategia presupune
apoi aptitudinea de a întreprinde o ac țiune în condi ții de incertitudine și de a integra
incertitudinea în conduita ac țiunii. Aceasta înseamn ă c ă strategia necesit ă competen ță și
ini țiativ ă”188 .
Strategia de comunicare în situa ții de criz ă și conflict este parte a strategiei asigur ării
securit ății umane în gestionarea situa țiilor de conflict și criz ă. În strategia de comunicare
global ă trebuie s ă ne raport ăm la cinci întreb ări majore care ne vor ajuta s ă definim strategia de
comunicare:
Care este mesajul dorit a fi comunicat?
Care este publicul țint ă c ăruia ne adres ăm?
Care sunt comportamentele pe care trebuie s ă le promov ăm în rândul publicului țint ă?
Ce concepte vom promova raportat la noul comportame nt?
Ce canale de comunicare vor ajunge la publicul țint ă într-un mod rapid și accesibil?

188 Corneliu Shashana Helena, Știin ța rezolv ării conflictelor, Editura Știin țific ă și Tehnic ă, Bucure ști, 1996, p. 40-
48.

132 Dup ă ce sunt stabilite r ăspunsurile la aceste întreb ări, trebuie luat în calcul faptul c ă
procesul comunic ării trebuie s ă fie întotdeauna orientat la nivel de mijloc, adic ă s ă se creeze un
echilibru al limbajului mediatic (nici prea simplu, nici prea tehnic) deoarece, a șa cum precizam
mai sus, adresabilitatea se face c ătre un public eterogen.
Odat ă ce con ținutul comunic ării este stabilit, precum și instrumentele acesteia sunt alese,
se trece la urm ătoarea etap ă, aceea a derul ării procesului comunic ării. Practic, acest lucru
înseamn ă: cine va comunica, prin intermediul c ăror instrumente, cui, când și cu ce efect, a șadar,
prin extrapolare putem face o compara ție cu întreb ările de baz ă ale unei știri.
Răspunsurile la aceste întreb ări țin cont de dou ă elemente: momentul în care debuteaz ă
comunicarea și rezultatul a șteptat. Referitor la cel de-al doilea element, prec iz ăm c ă sunt mai
multe nuan țe ale unui rezultat: de sensibilizare a publicului țint ă, de informare, de schimbare a
comportamentului. În func ție de aceste nuan țe trebuie privit impactul comunic ării și f ăcut ă
măsurarea acestuia. Pe parcursul punerii în practic ă a strategiei de comunicare, monitorizarea și
evaluarea ajut ă la restructurarea mesajului trimis. Atunci când v or fi sesizate lacune, specifice de
altfel procesului comunic ării, în termeni de con ținut, instrumente, emitere a mesajului, emi ță torul
trebuie s ă fie preg ătit s ă fac ă ajust ări, s ă corecteze, s ă-și însu șeasc ă lec țiile înv ățate și s ă le aplice
în ac țiunile viitoare. Comunicarea este, a șadar, un proces constant și inovativ, iar procesul
comunic ării și cel al evalu ării nu pot fi f ăcute în mod separat.
Departamentele specializate de comunicare au strate gii preg ătite pentru prevenirea și
gestionarea unei crize sau a unui conflict. În cadr ul acestora, rolul specialistului în rela ții publice
este deosebit de important, cu atât mai mult cu cât ne raport ăm la aspecte care țin de securitatea
uman ă, precum și colaborarea dintre aceste departamente și mass-media. Institutul de
Management al Crizelor, într-un studiu realizat pe mai mult de 50.000 de știri eviden țiaz ă c ă
doar 14% din crize apar cu adev ărat brusc, sunt accidentale și nea șteptate. Restul de 86% erau
mai mult sau mai pu țin previzibile, fiind rezultate ale sl ăbiciunilor opera ționale sau
organizatorice, al practicilor gre șite și al altor bombe gata s ă explodeze 189 .
Pentru orice institu ție media gestionarea situa țiilor care pot duce la conflicte ce pot afecta
ordinea constitu țional ă este o activitate complex ă, orientat ă și sus ținut ă în plan politic, economic,
religios în scopul diminu ării și men ținerii sub control a efectelor negative ale unor ev enimente ce
pot degenera. Scopul principal al acesteia îl const ituie reac ția prompt ă și eficient ă a for țelor de
ordine în situa ția apari ției unor evenimente ce afecteaz ă în mod direct și unilateral ordinea
constitu țional ă. Pentru gestionarea direct ă și eficient ă a situa țiilor ce pot degenera în tulbur ări ale
ordinii constitu ționale sunt necesare m ăsuri și ac țiuni specifice luate de c ătre organele legale
abilitate. Necesarul de informa ții în vederea elabor ării deciziei este principala cerin ță a acestei
activit ăți. Stabilirea cauzelor care determin ă apari ția unei st ări de criz ă „ofer ă decidentului
oportunitatea de a alege cea mai bun ă solu ție pentru rezolvarea acesteia. Având detalii sufici ente

189 Doug Newson, Judy Turk VanSlyke, Dean Kruckeberg, Totul despre rela țiile publice , Editura Polirom, Ia și
2003, p. 628

133 despre dimensiunea exact ă a crizei, re țelele mediatice pot poate recurge în cuno știn ță de cauz ă și
cu șanse reale de succes la solu ția utiliz ării for ței” 190 .
Într-un stat de drept, rolul presei este acela de a pune la dispozi ția publicului informa ții
care s ă nu pericliteze ordinea public ă. În situa ții în care presa îndeamn ă la nesupunere civic ă,
aceast ă atitudine trebuie amendat ă. Rolul ei este de informare a cet ățenilor cu privire la formele
și cazurile de nesupunere civic ă deja practicate ca reac ție la felurite nedrept ăți și/sau derapaje
democratice, în diferite contexte culturale.
Strategiile de comunicare sunt orientate spre un re zultat dinainte stabilit, spre un anumit
proces sau spre o anumit ă structur ă. In func ție de aceste trei elemente, identific ăm o serie de
activit ăți, pe diferite niveluri de ac țiune 191 , specifice organiza țiilor guvernamentale și/sau
nnonguvernamentale.
Strategia de comunicare orientat ă spre rezultat presupune: consult ări informale, bune
oficii, trimi și speciali, activitate de mediere, misiuni de stabi lire a faptelor. În acest caz, nivelul
de ac țiune este caracterizat de leadership la nivel înalt .
Strategia de comunicare orientat ă spre proces cuprinde activit ăți de: mediere,
reconciliere, facilit ăți de consultare prin ateliere specifice de rezolvar e, m ăsuri pentru cre șterea
încrederii reciproce; nivelul de ac țiune este leadership la nivel de mijloc.
Strategia de comunicare orientat ă spre structur ă are ca principali actori lideri locali, ai
organiza țiilor nonguvernamentale autohtone, activi ști în domeniul dezvolt ării comunitare,
autorit ăți locale. Activit ățile specifice acestui nivel sunt: asisten ță psihosocial ă post-conflict,
formare la nivelul cel mai afectat de post-conflict , m ăsuri de reducere a prejudec ăților și de
îmbun ătățire a comunic ării, m ăsuri pentru cre șterea încrederii reciproce a emi ță torilor și a
receptorilor.
Strategiile de comunicare în timpul crizei și a conflictului se realizeaz ă prin orientarea
controlului emi ță torului prin strategii de informare. A șadar, inten ția emi ță torului este de a pune
la dispozi ția receptorului informa țiile necesare pentru ca acesta s ă afle derularea evenimentelor.
Din aceast ă perspectiv ă, este indicat ă implicarea într-o m ăsur ă foarte mic ă a destinatarului
mesajului, eventual implicarea acestuia doar prin s curte întreb ări cu scop de clarificare.
Strategia de convingere presupune dorin ța emi ță torului de a ob ține reac ție din partea
receptorului mesajului, adic ă acesta s ă ac ționeze strategic, în func ție de caracteristicile perioadei
de criz ă sau de conflict și se constituie într-o solu ție pa șnic ă de rezolvare.
În func ție de modul de derulare a ac țiunii, în situa țiile de criz ă și de conflict, emi ță torul
poate utiliza o serie de strategii precum: strategia pas cu pas pe care o consider ăm foarte
necesar ă pentru a ține situa ția sub control și care se reg ăse ște în planul preg ătit pentru criz ă,
scopul fiind acela de a asigura informa țiile destinate mass-media; strategii de inversare a

190 Jean-Noel Kapfer, Căile persuasiunii. Modul de influen țare a comportamentelor prin mass-media și publicitate,
Editura Comunicare, Bucure ști, 2002, p. 10-16.
191 Nicolae Rotaru, Criză și dialog, Managementul comunicării în struct uri de tip ierarhic, Editura Rao, București,
2003, p. 224-231

134 caracterului unor indicatori de imagine, de asemene a deosebit de importante, deoarece emi ță torul
trebuie s ă fie capabil de contraargumentare.
Strategiile de r ăsturnare de imagine sunt considerate ca fiind cele mai spectaculoase, dar
și foarte necesare mai ales dac ă efectele crizei și ale conflictului au l ăsat urme adânci în
interiorul organiza ției, dar și dac ă arma de baz ă pentru p ărțile aflate în conflict o constituie
imaginea.
Orice strategie presupune existen ța unui plan de comunicare . Cu prec ădere în cazul crizei
mediatice, acesta cuprinde pa șii care trebuie urma ți, resursa uman ă implicat ă, factorii de
răspundere și termene (Anexa 2). Primul pas se concretizeaz ă în desemnarea personalului care se
va ocupa de gestionarea crizei, urmat de stabilirea loca ției aferent ă centrului de pres ă. Acesta
trebuie s ă fie dotat cu telefon, fax, xerox, calculator cu ac ces la internet. Activitatea de
centralizare a materialelor de pres ă și din pres ă este gestionat ă de persoana desemnat ă cu
gestionarea situa ției de criz ă: purt ătorul de cuvânt/ofi țerul de rela ții publice.
Planul de comunicare presupune o analiz ă permanent ă a diferitelor situa ții prezentate de
pres ă, a impactului acestor informa ții, precum și previzionarea evolu ției și consecin țelor
mediatice. În afara persoanelor de semnate cu activ itatea de gestionare a crizelor de imagine, în
func ție de caracteristicile momentului, pot fi desemnate și alte persoane care particip ă la aceast ă
activitate. În afar ă de briefing-uri sau conferin țe de pres ă organizate, sunt folosite și alte
instrumente ale activit ății de rela ții publice, precum dosarele de pres ă și comunicatele de pres ă.
Activit ățile din planul de comunicare în situa ții de criz ă necesit ă o centralizare și o
analiz ă minu țioase, pentru a se putea lua, din timp, m ăsuri de corectare a disfunc ționalit ăților
înregistrate. Aceast ă bază de date se devine dosarul de criz ă ce poate fi utilizat ulterior în
gestionarea unor situa ții asem ănătoare.
Pentru exemplificare, prezent ăm câteva aspecte de baz ă ale organiz ării activit ății de
rela ții publice dintr-o organiza ție, respectiv la nivelul Ministerului Ap ărării Na ționale. Sistemul
de informare și rela ții publice din Ministerul Ap ărării Na ționale 192 este alc ătuit din: Direc ția de
informare și rela ții publice, put ătorul de cuvânt al Ministerului ap ărării Na ționale, structurile de
informare, structurile de informare și rela ții publice de la diferite niveluri ale armatei – se c ții,
birouri, compartimente, personalul de informare și rela ții publice încadrat pe func ții distinct,
personalul care desf ăș oar ă activitatea de informare și rela ții publice prin cumul de func ții, numit
prin ordin de zi pe unitate, mass-media militar ă.
Activitatea de informare și rela ții publice reprezint ă o component ă distinct ă a conducerii
militare și const ă în stabilirea, men ținerea și dezvoltarea unor rela ții de încredere între Ministerul
Ap ărării Na ționale și persoanele interesate de activitatea acestuia, pe ntru promovarea scopurilor

192 Ordinul nr.12 din 2009 al ministrului ap ărării na ționale pentru aprobarea Instruc țiunilor privind activitatea de
informare și rela ții publice în Ministerul Ap ărării Na ționale, publicat în M.Of. nr. 71 din 6.02.2009, dis ponibil la
http://www.cautalege.ro/ordin-12-2009-al-ministrulu i-apararii-nationale-aprobarea-instructiunilor-acti vitatea-
informare-relatii-publice-ministerul-apararii-natio nale-%28E5B750FBDA704581%29.jsp (accesat la data de
03.06.2012).

135 și obiectivelor institu ției militare și cre șterea gradului de informare și a nivelului de în țelegere a
problematicii asociate domeniului militar. Misiunea sistemului de informare și rela ții publice este
de a contribui la promovarea imaginii Ministerului Ap ărării Na ționale prin informarea
personalului propriu, a cet ățenilor, a institu țiilor și organiza țiilor legal constituite privind
activitatea armatei.
Activitatea de informare și rela ții publice în Ministerul Ap ărării Na ționale se desf ăș oar ă
pe baza urm ătoarelor principii: aplicarea prevederilor Constitu ției României referitoare la dreptul
la informa ție al persoanei; comunicarea informa țiilor publice se va realiza oportun, corect,
complet și nediscriminatoriu, asigurarea unui flux continuu de informa ții publice pentru
personalul armatei, cadrele militare în rezerv ă și în retragere, veteranii de r ăzboi și membrii
familiilor acestora, exceptarea de la liberul acces la informa ții se face în condi țiile stabilite de
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa țiile de interes public, cu modific ările și
complet ările ulterioare, activitatea de informare și rela ții publice respect ă imperativul
echidistan ței politice; politica de informare public ă exclude propaganda de orice fel.
În afar ă de ordinul amintit, baza legal ă a activit ății de rela ții publice în armata
român ă193 este constituit ă din Ordinul nr. M.25 din 18 februarie 2010, pentr u modificarea
instruc țiunilor privind activitatea de informare și rela ții publice în Ministerul Ap ărării Na ționale,
aprobate prin Ordinul ministrului ap ărării na ționale nr. M 12/2009 din Legea nr. 544/2001,
privind liberul acces la informa țiile de interes public, cu modific ările și complet ările ulterioare,
Hot ărârea Guvernului nr. 123/2002, pentru aprobarea Nor melor metodologice de aplicare a Legii
544/2001.

8.4. Structurile mediatice și conflictele

Deoarece „media” este un termen cu în țelesuri largi, ne este de ajutor în aceast ă cercetare
să ne ax ăm pe o defini ție universal ă. În întrebuin țarea general ă, termenul se refer ă doar la
„grupuri de colectivit ăți, la entit ăți, la jurnali ști sau la elemente care se substituie industriei și
profesiei din domeniul comunica țiilor” 194 . Defini ția include ambele caracteristici ale acestei
industrii: știri și spectacol. Un alt termen des folosit, mai ales în momentul raport ării la conflict,
este „news media” 195 .
News media include doar industria știrilor. Termenul este des folosit cu sensul de „pr es ă”
sau grupuri de persoane care scriu și comunic ă știrile. Peisajul media în ță rile afectate de conflict
este unul variat, incluzând 196 : media interna țional ă, precum Associated Press, Reuters sau CNN,
care caut ă știri pentru o audien ță globală; media local ă ce acoper ă evenimentele locale și
na ționale; organiza țiile nonguvernamentale cu diferite scopuri (drept i nterna țional, protec ția

193 http://www.mapn.ro/structuri/dirp/baza_legala.php (accesat la data de 03.06.2012).
194 Ioan Dr ăgan, Comunicarea. Paradigme și teorii , Editura Rao, Bucure ști, 2007, p. 286.
195 Idem.
196 Ronald Koven, An Antidote to Hate Speech: Journalism, Pure and Si mple , in Media Conflict Prevention and
Reconstruction , The United Nations Educational, Scientific and Cu ltural Organization, Paris, 2004, p. 17.

136 drepturilor omului, etc.), unele dintre aceste spri jinind media local ă prin intermediul unor
training-uri tehnice; posturi locale de radio și de televiziune, precum și alte organiza ții media
care de țin leg ături strânse cu comunit ățile locale și care ac ționeaz ă precum un câine de paz ă fa ță
de guvernare; organiza ții interna ționale precum Organiza ția Na țiunilor Unite, direct responsabile
pentru asigurarea transmiterii informa ției prin intermediul media locale.
Media gestioneaz ă ceea ce noi vedem și auzim despre conflicte. Istoria recent ă ne-a ar ătat
că media poate incita oamenii la violen ță , de exemplu, Hitler a folosit media pentru a crea o stare
de ur ă împotriva evreilor, a homosexualilor și a altor grupuri minoritare 197 . Alte exemple sunt în
cazul posturilor de radio care au fost interzise în Rwanda 198 sau atunci când posturile na ționale
de televiziune din Bosnia au fost întrerupte 199 . Este logic s ă analiz ăm situa ția pentru perspectiva
invers ă – dac ă media a jucat un rol important în cre șterea violen ței, ar trebui s ă existe media
pozitiv ă care s ă previn ă violen ța sau s ă pun ă cap ăt violen ței, precum și s ă contribuie la procesul
de construire a p ăcii. Cu alte cuvinte, dac ă media sunt deseori g ăsite ca sprijinind for țele care duc
la conflicte violente, atunci ar trebui s ă aib ă și puterea s ă sprijine for țele pentru pace.
Majoritatea cuno știn țelor existente despre conflicte, despre caracterist icile și despre
victimele acestora sunt ob ținute prin intermediul media. Societatea interna țional ă î și construie ște
cuno știn țele despre pacea modern ă și despre r ăzboi bazându-se pe mesajul pe care media îl ofer ă
în fiecare zi. De la aceast ă regul ă exist ă câteva excep ții: actorii politici și organiza țiile
nonguvernamentale cu activit ăți relevante în domeniu sau activit ățile academice care produc
cercetare 200 . Aceasta situa ție ofer ă jurnalismului și media o mare putere.
Obiectivele majore ale proiectelor media pentru pre venirea conflictelor sunt de a reduce
violen ța și de a promova reconcilierea. Pentru ob ținerea acestui lucru, este important s ă admitem
orientarea media c ătre conflict. Opiniem c ă exist ă dou ă perspective pentru a explica acest sens de
dezvoltare a media. Prima se refer ă la opinia și la credin ța jurnali știlor bazate pe propriile
experien țe, iar ce-a de a doua la de țin ătorii media care au interese economice, dorind vânz area
știrilor și a programelor. Un principiu specific lumii media actuale „if it bleeds, it leads”; ne d ă
de în țeles c ă un conflict violent va fi știre de prima pagin ă datorit ă impactului asupra
receptorilor. Acest tip de mesaj are un impact mult mai mare comparativ cu știrile despre
dialogul cultural, de exemplu. Realitatea ne arat ă c ă, de cele mai multe ori, media acoper ă
subiectele legate de conflicte, nu pe cele referito are la procesul de construire a p ăcii. Mul ți
oameni consider ă conflictul ca fiind permanent, iar pacea ca fiind o „stare relativ ă”, tocmai din

197 Adolf, Hitler, Mein Kampf , Editura Pacifica, Ia și, 1993, p. 409.
198 Jamie Metzl, Information Intervention: When Switching Channels I sn’t Enough, in Foreign Affairs , Nov/Dec.
1997,http://www.foreignaffairs.com/articles/53575/j amie-f-metzl/information-intervention-when-switchin g-
channels-isnt-enough (disponibil la 8 iulie 2010).
199 Allan Thompson, The Media and The Rwanda Genocide, Pluto Press, London, 2007, p. 121.

200 Mariano Aguire, Francisco, Ferrandiz, Jose, Manuel , Pureza, Before Emergency: Conflict Prevention and the
Media , HumanitarianNet, Bilbao, 2003, p. 13.

137 cauza tendin ței media de a acoperi subiecte legate de conflict, nu pe cele referitoare la procesul
de construire a p ăcii 201 .
Consider ăm c ă media joac ă, deseori, un rol distructiv în încercarea de a sp rijini procesul
de pace, din cauza contradic țiilor dintre natura unui proces de pace și valorile știrilor. Gadi
Wolfsfeld 202 crede c ă cei care conduc institu țiile media au tendin ța de a favoriza patru valori ale
știrilor: urgen ță , dram ă, simplitate și etnocentrism. Raportându-se la aceste patru eleme nte,
autorul crede c ă este dificil a se folosi media pentru procesul de pace și c ă media este, de fapt,
condus ă ca o afacere care are nevoie s ă creeze un produs care s ă se vând ă clien ților care
împ ărt ăș esc aceste valori.
În acest context, ne întreb ăm: ar trebui ca misiunea unui jurnalist s ă fie aceea de a
promova pacea, democra ția și dezvoltarea? Comitetul World Press Freedom, prin Ronald
Koven 203 aduce argumente împotriva împov ărării media cu responsabilit ăți care nu se încadreaz ă
primei lor func ții: aceea de informare. Conform lui Koven, libertat ea presei înseamn ă pentru
media stabilirea propriei agende. În aceast ă accep țiune, media vor putea s ă î și desf ăș oare
activitatea în condi țiile în care au libertatea de a difuza dezbateri, a face cunoscute tensiunile și
contradic țiile din societate.
Pentru practicienii din domeniul prevenirii conflic tului, aceste elemente sunt deosebit de
importante, precum și dinamica lu ării deciziei de c ătre media în acoperirea subiectelor legate de
procesul de pace, dar și cele legate dn domeniul entertainment. Este impor tant recunoa șterea
diversit ății activit ății media, pe care îl consider ăm un prim pas în analizarea celui mai eficient
mod de prevenire a conflictelor prin intermediul me dia.
„Jurnalismul trebuie s ă se încadreze în anumite limite; aceasta nu înseamn ă c ă jurnali știi
nu beneficiaz ă de autonomie profesional ă, adic ă de libertatea de a- și exercita profesia a șa cum
consider ă ei c ă este bine, dar trebuie s ă știe s ă î și asume responsabilit ățile care decurg din acest
exerci țiu” 204 . Datoria principal ă a jurnalistului este aceea de a sluji adev ărul 205 .
Rolul media trebuie cunoscut înainte de începerea u nui conflict, în timpul uni conflict și
dup ă terminarea conflictului. Consider ăm c ă, pentru prevenirea anumitor situa ții, toate
informa țiile trebuie s ă fie gestionate. Agen ția Canadian ă pentru Dezvoltarea Interna țional ă a
solicitat Institutului pentru Politici Media și Societate Civil ă un studiu referitor la interferen ța
dintre mass-media și procesul de construire a p ăcii. Acesta a elucidat diferite func ții 206 ale media
înainte, în timpul și dup ă un conflict (Anexa 9). Consider ăm c ă acest model are un caracter
euristic; fiecare situa ție trebui analizat ă prin prisma dovezilor empirice.

201 Gadi Wolfsfeld, Media and the Path to Peace , Cambridge University Press, New York, 2004, p. 6 .
202 Ibidem, p. 15.
203 Barry Hames,Ronald Koven, New Media: The Press Freedom Dimension , World Press Freedom Committee,
2007, p. 25.
204 Nicoleta Anne-Marie, Munteanu, Exigen țe ale libert ății de exprimare în mass-media , Editura Burg, Sibiu 2009,
p. 118.
205 Miruna, Runcan, Introducere în etica și legisla ția presei, Editura All Educational, Bucure ști, 1998, p. 87.
206 Jorg Becker, Contribution by the Media to Crisis Prevention and Conflict Settlement, in Conflict&Education,
vol.3, no.1/, 2004, p.3.

138 Media pot influen ța orice proces al schimb ării sociale în dou ă direc ții 207 : fie prin ajustarea
schimb ărilor sociale pentru sprijinirea for țelor în direc ția dorit ă, fie prin opunere la acest lucru.

Concluzii
Func ția primordial ă a presei este aceea de a informa, prin mijloacele caracteristice.
Informa ția furnizat ă trebuie s ă fie de interes public, cunoscut fiind c ă mass-media este un factor
care contribuie la educarea popula ției. Mesajele care țin de sfera securit ății au un efect puternic
asupra popula ției, fiind de interes public. Mesajele din sfera se curit ății pot veni din surse
guvernamentale, de la organiza ții interguvernamentale, de la organiza ții nonguvernamentale
na ționale, regionale sau globale, de la organiza ții economice, financiare sau de orice alt tip, care
au preocup ări în unul din domeniile circumscrise securit ății, sau de la un trust de pres ă, dar și de
la simpli cet ățeni sau grupuri de cet ățeni care se confrunt ă cu realitatea insecurit ății sau care
percep aceast ă amenin țare la adresa existen ței lor.
Preluarea, prelucrare, multiplicarea și diseminarea acestor mesaje revine în lumea
modern ă mass-media c ăreia i se atribuie și î și asum ă responsabilitatea gestion ării mediatice
pozitive, sau nu, a crizelor și a conflictelor.
Numai identificând elementele insecurit ății, personalizându-le la specificul situa ției,
gestionând pozitiv m ăsurile necesare îndep ărta ții cauzelor și diminu ării efectelor negative și
gestionând corect mediatic toate acest elemente, po t fi create condi țiile cre șterii gradului de
securitate al indivizilor, grupurilor, na țiunilor, regiunilor și mapamondului.
Un alt aspect pe care îl consider ăm deosebit de important este asocierea dreptului
umanitar preocup ărilor de securitate. Apreciem c ă în lumea postmodern ă, în care dreptul
umanitar interna țional primeaz ă dreptului conflictelor, conexarea primului la dome niile
securit ății și tratarea mediatic ă a crizelor și conflictelor din aceast ă perspectiv ă este nu numai o
stare de normalitate, ci o necesitate. Și în acest context preciz ăm rolul mesajelor transmise prin
mijloacele de informare în mas ă, atât din punctul de vedere al inform ării, dar și din punctul de
vedere form ării opiniei publice.
Termenii de operare ai conceptului de securitate u man ă permit examinarea cauzelor
st ărilor insecurizante interne și constituie un sistem de referin ță pentru identificarea, prioritizarea
și rezolvarea unor probleme transna ționale, elementele responsabilit ății de a proteja referitoare
la: responsabilitatea de a preveni, pe cea de a rea c ționa și cea de a recl ădi.
Conceptul de securitate uman ă, încadrat în caracteristicile actualului mediu de securitate
și pliat pe specificitatea acestuia, atât spa țial, cât și temporal consider ăm c ă va c ăpăta o tot mai
mare importan ță în gestionarea situa țiilor de criz ă și de conflict.
Strategiile de comunicare aferente planului de com unicare în situa ții de criz ă și de
conflict, din punctul nostru de vedere, trebuie s ă aib ă un înalt grad de personalizare pe „situa ția

207 Lewin, Kurt, Group Decision and Social Change, in Readings, in Social Psychology, Holt, Rinehart and Winston,
New York, 2004, p. 459.

139 din teren”. Abordarea teoretic ă este, bineîn țeles, important ă, dar f ără pliere pe necesit ățile și
cerin țele situa ției, nu va fi viabil ă.
Concluzion ăm c ă gestionarea mediatic ă a crizelor și a conflictelor trebuie s ă aib ă la baz ă
nu doar personalizarea aspectelor teoretice care țin de domeniul comunic ării. Acestea sunt
necesare, dar insuficiente. Cunoa șterea mediului în care se desf ăș oar ă procesul comunic ării este
un fundament deosebit de important al procesului de gestionare mediatic ă a crizelor și a
conflictelor.

140 CAPITOLUL 9

METODE DE PREVENIRE A ESCALAD ĂRII CRIZELOR ȘI A
CONFLICTELOR SPECIFICE RE ȚELELOR MEDIATICE

Analiza metodelor de prevenire se bazeaz ă pe abord ările asupra media din anii `40, care
au pus bazele curentelor empiric și critic în studiul comunic ării de mas ă208 .
Curentul empiric este caracterizat de dou ă tr ăsături: folosirea metodelor empirice de
cercetare a comunic ării de mas ă, la vremea aceea, cu prec ădere presa scris ă și radioul. Cercetarea
se face sub aspectul audien ței și al impactului asupra societ ății și indivizilor. Scopul este acela de
a oferi comunicatorilor o surs ă de idei pentru îmbun ătățirea procesului comunic ării, respectiv
cre șterea performan țelor în difuzarea și receptarea mesajelor. Publicarea în anul 1940 a
Raportului Seminarului Funda ției Rockfeller 209 asupra comunic ării de mas ă reprezint ă și ast ăzi
un pilon deosebit de important. Acesta eviden țiaz ă reciprocitatea rela țiilor comunica ționale
dintre autorit ățile guvernamentale, armat ă și popula ție, ca o condi ție a prezerv ării democra ției în
perioada critic ă a r ăzboiului. De asemenea, este remarcat rolul importan t care revine cercet ării în
universit ăți pentru dezvoltarea studiilor aplicate în domeniul comunic ării de mas ă și a
persuasiunii.
Proiectul Funda ției Rockfeller cuprindea speciali ști de forma ții diferite, dar interesa ți de
probleme comunic ării și a pus bazele abord ării știin țifice a procesului comunica țional în situa ții
de criz ă și de conflict. Apreciem c ă acesta a fost primul moment important în care se r ecuno ștea
importan ța interdisciplinarit ății în cercetarea comunica țional ă, în studierea metodelor de
gestionare a crizelor și a conflictelor.
Curentul critic promoveaz ă o viziune critic ă atât asupra societ ății, cât și asupra cercet ării
empirice. Obiectivul școlii empirice, cunoscut ă ca Școala de la Frankfurt, are un caracter teoretic
și demistificator. Este o abordare filosofic ă și politic ă asupra societ ății contemporane și asupra
rolului comunic ării în societate.
Combina ția acestor dou ă curente, din punctul nostru de vedere, constituie instrumente de
lucru pentru determinarea metodelor de prevenire a escalad ării crizelor și a conflictelor din
perspectiva comunic ării medice. Unul din argumente const ă în posibilitatea punerii în echilibru a
caracteristicilor celor dou ă curente. A șadar. Curentul empiric încearc ă prin investiga ții concrete a
media s ă demistifice credin ța conform c ăreia mijloacele de comunicare în mas ă au o capacitate
aproape nelimitat ă de a influen ța comportamentele oamenilor, în calitate de consuma tori de
media. Curentul critic are ca punct de pornire refl ec țiile asupra societ ății și culturii de mas ă,

208 Ioan Dr ăgan, Comunicarea. Paradigme și teorii . Vol. I, Editura Rao, Bucure ști, 2007, p. 497-499
209 Seminarul Funda ției Rockfeller organizat la New York în perioada se ptembrie 1939-iunie 1940 a fost destinat
definirii unui cadru teoretic și a unor criterii pentru subven ționarea de proiecte, seminar care reunea figuri mar cante
ale noului câmp de cercet ări, precum: H.Cantril, Llozd A, Free,Harold Laswell , P. Lazarfeld.

141 dezvoltând un cadru de analize teoretice cu caracte r critic asupra form ării societ ăților de mas ă și
a comunic ării de mas ă.
Aceste dou ă abord ări cumulate cu informa ții din sfera sociologiei jurnalistului și a
rela țiilor publice ne vor ajuta s ă prezent ăm metodele de prevenire a escalad ării crizelor și a
conflictelor specifice re țelelor mediatice.

9.1. Conceptul de prevenire a conflictului prin int ermediul
re țelelor mediatice

În anul 1992, Boutros Boutros Ghali, Secretar Gene ral al Na țiunilor Unite (1992-1996) a
descris și a împ ărțit opera țiunile de pace ONU 210 astfel: prevenirea conflictului, realizarea p ăcii,
men ținerea p ăcii, impunerea p ăcii, construc ția p ăcii, asisten ță umanitar ă. Diploma ția preventiv ă
și chiar desf ăș urarea preventiv ă de trupe exist ă înainte de apari ția violen țelor, în timp ce
opera țiunile de men ținere a p ăcii, construc ție a p ăcii, realizare a p ăcii se practic ă dup ă dispari ția
violen ței, adic ă dup ă consumarea for țat ă a fazei de vârf, prin impunerea p ăcii 211 . O opera țiune de
construc ție a p ăcii, ce include și procesul de realizare a p ăcii, datorit ă practic ării ei dup ă
epuizarea fazei violente a conflictului, are un sco p dublu, unul curativ, dar și de prevenire a unui
nou conflict, prin abordarea unor strategii de comu nicare specifice.
Apreciem c ă, pân ă în acest moment, rela ția dintre prevenirea conflictelor și mass-media a
fost sumar cercetat ă. Este știut faptul c ă un jurnalism precar poate promova violen ța, dar credem
că înc ă nu se cunoa ște suficient modul în care jurnalismul de calitate poate avea o influen ță și un
impact pozitive asupra prevenirii conflictelor. Est e necesar ă, din punctul nostru de vedere,
analizarea modului în care mijloacele de comunicare interne și interna ționale ac ționeaz ă în
anumite cazuri, prin compara ție, precum și raportarea acestora la guverne sau la organiza ții
interna ționale.
Majoritatea informa țiilor despre crize sau despre conflicte, despre dau ne materiale, despre
victime, ne sunt furnizate prin intermediul mass-m edia. Cu excep ția actorilor politici și a
organiza țiilor nonguvernamentale cu activit ăți relevante în situa ții de criz ă sau de conflict,
societatea interna țional ă î și construie ște baza de informa ții despre pace sau despre r ăzboi prin
mesajele furnizate zi de zi de pres ă. Acest lucru ofer ă media, implicit jurnali știlor o mare putere
asupra vie ții și mor ții a milioane de oameni. Spre exemplu, în cazul unu i conflict armat, dac ă o
televiziune arat ă situa ția dramatic ă a unui grup social defavorizat, influen țând factorii de
răspundere s ă ia atitudine, atunci acele victime au mult mai mul te șanse de a fi protejate de
comunitatea interna țional ă. Pe de alt ă parte, dac ă presa nu î și asum ă rolul critic în societate,
anumite guverne pot fabrica scenarii pentru un conf lict injust sau, pur și simplu s ă nu ia atitudine
în gestionarea acestuia.

210 Boutros Boutros Ghali ,Building Peace and Development, United Nation (New York, 1994), 11-25
211 Teodor Frunzeti, Solu ționarea crizelor interna ționale, (Ia și, Institutul European, 2006), 238-250.

142 În domeniul prevenirii conflictului, mass-media poa te juca un rol deosebit de important
prin reabilitarea și credibilizarea informa ției, dar și prin alertarea societ ății și a factorilor de
decizie despre situa țiile periculoase.
Prevenirea conflictului are ca scop stoparea tensiu nilor și a escalad ării acestora c ătre
violen ță . Teoretic, cu cât sunt mai eficiente ac țiunile de prevenire și cu cât sunt mai reduse
tensiunile, cu atât exist ă o distan ță mai mare fa ță de ac țiunile violente.
În opinia noastr ă, un alt mod de a aborda aceast ă problematic ă, îl reprezint ă cunoa șterea
ciclicit ății conflictelor și a mecanismelor derul ării acestora, precum și abordarea pozitiv ă a
pârghiilor de depistare a cauzelor și condi țiilor de autodezvoltare, de c ătre actorii implica ți,
inclusiv de c ătre reprezentan ții presei. Acest lucru poate facilita o abordare po zitiv ă de c ătre
media a evenimentelor. În perioada de prevenire a u nui conflict, una dintre cele mai mari urgen țe
const ă în eficientizarea sistemelor de alert ă rapid ă, care se bazeaz ă pe disponibilitatea și pe
calitatea informa țiilor.
Din punctul de vedere al comunic ării, consider ăm c ă rolul preventiv al media trebuie
abordat cu cea mai mare responsabilitate. În acest context, cooperarea interna țional ă este o
condi ție sine qua non, care trebuie s ă aib ă ca finalitate prevenirea conflictului, gestionarea
corect ă a acestuia, precum și consolidarea zonei post-conflict. În acest efort intervin agen ții
interna ționale, guvernamentale și neguvernamentale
Prevenirea conflictului a devenit un element import ant pe agenda interna țional ă pe
parcursul ultimului deceniu, a șadar rolul comunit ății interna ționale în inventarierea conflictelor
violente a crescut, cu scopul de a construi un cadr u normativ propice. În acest context, este
important ă dispozi ția Secretarului General Kofi Annan prin care punea accent pe deplasarea
Na țiunilor Unite de la o cultur ă de reac ție la o cultur ă de prevenire. Pentru reducerea unui gol
inacceptabil dintre retoric ă și realitate 212 , exist ă o provocare colosal ă pentru prevenire, de la
conceptualizare la implementarea practic ă.
Prevenirea conflictului reprezint ă lucruri diferite pentru oameni diferi ți, neexistând o
singur ă defini ție universal acceptat ă. Pe parcursului R ăzboiului Rece, mul ți practicieni și oameni
de știin ță s-au raportat la ac țiunile preventive ca fiind sinonime cu loviturile p reventive 213 .
Defini țiile conceptului difer ă în func ție de obiectivul prevenirii, de la reducerea violen ței la
rezolvarea incompatibilit ăților, în func ție de perspectiva temporal ă – folosind o viziune pe
termen scurt sau pe termen lung 214 .
Scopul prevenirii conflictului este de a stopa tens iunile de la escaladare spre violen ță . Cu
cât sunt mai eficiente ac țiunile preventive, cu atât tensiunile se vor diminu a și va fi îndep ărtat ă
violen ța. Prevenirea include diploma ția coercitiv ă constând în embargoul asupra armelor,

212 Alice Ackerman, The Idea and Practice of Conflict Prevention, in Journal of Peace Research, Vol. 40, No. 3,
May 2003, p. 340.
213 Peter Wallensteen, Preventing Violent Conflicts. Past Record and Future Challenges , Uppsala University,
Upsala, 1998, p. 46.
214 Peter Wallensteen and Frida Moller, Conflict Prevention. Methodology for Knowing the Un known Uppsala
University, Upsala ,2003, p. 4.

143 ini țiative institu ționale prin cooperare în sprijinul p ăci, management cooperativ și transform ări
sistematice avînd ca scop punerea bazelor unui sist em legal. Conform lui Michael Lund 215 ,
prevenirea include: ac țiuni, politici sau institu ții care sunt folosite pentru evitarea unor escalad ări
constante și semnificative ale violen ței. Autorul consider ă eficient ă promovarea activit ăților care
au tangen ță cu reconcilierea nonviolent ă a intereselor în disput ă. Aceast ă reconciliere include
ajutor pentru prevenirea conflictului. The Carnegie Commission of Preventing Deadly
Conflicts 216 a studiat modul în care se pot evita cre șterile pe vertical ă și pe orizontal ă a
conflictelor, precum și modul de prevenire a reînceperii violen ței și a conflictului care se
încheiase.
Concluziile studiului au ar ătat c ă strategiile pentru prevenire sunt centrate pe trei
principii: ac țiune rapid ă la apari ția primelor semne ale problemei – acest lucru impli c ă existen ța
unor informa ții prealabile despre aspecte etnice, lingvistice și socio-economice, dar și despre
rădăcinile na ționale și religioase ale conflictului. Al doilea principiu presupune ac țiune din
exterior, prin folosirea m ăsurilor politice, economice, sociale și militare care s ă arate presiunea
care a generat violen ța. Principiul al treilea militeaz ă pentru activarea politicilor care s ă rezolve
problemele de baz ă care stau la baza violen ței.
O politic ă sistematic ă de prevenire a conflictului necesit ă mecanisme rafinate care s ă
îmbun ătățeasc ă cooperarea, însemnând identificarea celor mai efic iente metode pentru ob ținerea
scopurilor, reconciliere și pacificarea societ ății.

9.2.. Jurnalismul de prevenire a conflictului

Media trebuie s ă gestioneze o serie de situa ții specifice, pentru a participa eficient la
prevenirea conflictului 217 .
Una dintre situa țiile la care se refer ă autorul este lipsa unui cadru legal adecvat, care
aduce impedimente dezvolt ării unei prese libere și corect ă, capabil ă s ă ac ționeze neutru și s ă î și
asume rolul de câine de paz ă. Exist ă situa ții în care se subestimeaz ă importan ța media ca factor
preventiv, ca factor de stabilitate și democratizare. O posibil ă cauz ă este importan ța sc ăzut ă
acordat ă promov ării informa țiilor despre prevenirea conflictelor. Orice gen jur nalistic existent, în
presa scris ă, audio-vizual ă și noile media, necesit ă anumite resurse pentru a intermedia
transmiterea de informa ții. Aceste resurse sunt de natur ă financiar ă, materiale și uman ă.
Subiectele despre prevenire a conflictului nu aduc audien ță – în mediul audio-vizual, nu vând
ziarul – în presa scris ă și nu determin ă acces ări ale paginilor de internet – în noile media. Dori m a

215 Michael Lund, Preventing Violent Conflicts. A Strategy for Preven tive Diplomacy , Institute of Peace Press,
Washington D.C, 1996, p. 21.
216 Carnegie Commission on Preventing Deadly Conflict, Preventing Deadly Conflict: Final Report, Carnegie
Corporation of New York, Washington D.C.1997), 24. rship, www.communicationforsocialchange.org (accesat la
data de 12.09.2011).
217 Bernardo Monzani, Media in Conflict Prevention and Peace Building: An Oportunity for E.U. Leadership,
www.communicationforsocialchange.org (accesat la data de 8 iulie 2011).

144 preciza c ă, în general, genurile jurnalistice care abordeaz ă subiecte referitoare la prevenire, nu
atrag publicul. Și din acest motiv exist ă o insuficient ă capacitate a organiza țiilor media de a reu și
instruirea comunit ăților.
O alt ă situa ție este slaba coordonare între actorii implica ți în activitatea media, deseori
existând confuzie între activit ățile de rela ții publice și ceea ce este difuzat de media.
Comunicatul de pres ă, de exemplu, este un instrument pe care oamenii d e rela ții publice îl
folosesc pentru a transmite public anumite informa ții prin intermediul media. De obicei, acestea
nu sunt difuzate în forma ini țial ă, ci sunt modificate, în func ție de anumite criterii. Dar, pentru ca
aceste comunicate s ă fie f ăcute publice, trebuie s ă con țin ă informa ții care s ă incite publicul, în
așa fel încât s ă fie transformat într-o știre. Editorii de știri vor alege doar acele comunicate de
pres ă sau vor merge doar la aceea conferin țe de pres ă care se anun ță a deveni știri cu impact
asupra publicului. Din aceste motive, campaniile de prevenire, indiferent la care domeniu de
activitate ne referim, trebuie s ă adopte strategii menite a atrage media.
În privin ța rolului media în prevenirea conflictului, exist ă insuficiente analize. Unele
dintre studii alimenteaz ă temeri la adresa activit ății media, precum c ă acestea, în general, incit ă
la conflict în loc s ă contribuie la procesul de pace. Într-adev ăr, un conflict transmis în direct va
avea o mai mare audien ță și va vinde mai bine un ziar, decât prezentarea unor m ăsuri care au ca
scop prevenirea unor posibile conflicte.
În special într-o situa ție de prevenire a conflictului, codurile de etic ă profesional ă pentru
jurnali ști trebuie respectate. Obiectivitatea în scrierea știrilor este un țel prin care sunt
recunoscu ți jurnali știi profesioni ști; este un standard de performan ță 218 . Insist ăm asupra
respect ării deontologiei profesionale deoarece tenta ția pentru prezentarea senza ționalismului este
foarte mare, de și utilitatea difuz ării acelei informa ții public ă este redus ă. O astfel de abordare va
avea ca rezultat reconcilierea și pacea. O alt ă soluție const ă în modul în care media ar trebuie s ă
prezinte p ărțile situa ției conflictuale. Media pot s ă contribuie la reconstruirea unor reprezent ări
corecte a diferitelor ță ri, culturi și oameni, în loc s ă creeze descrieri narative a unei dintre p ărțile
conflictului ca pe o amenin țare, în mod fanatic sau ira țional. Exemple sugestive sunt cele din
Afganistan și Irak, unde construc ția masiv ă a inamicului periculos din Vest a șters orice posibil ă
cale pentru prevenirea conflictului.
Jurnali știi pot asigura informa ții pentru implementarea unor politici de prevenire și pot
contribui cu indica ții și cuno știn țe despre situa ția respectiv ă, actori sau armament. De asemenea,
media pot s ă ajute la promovarea actorilor care sunt activi în politicile de pace. Presa poate
participa la procesul de prevenire a conflictelor p rin explicarea contextului interna țional al
conflictelor. Publicul trebuie s ă fie informat despre re țelele legale sau ilegale, despre corpora țiile
multina ționale și despre institu țiile financiare interna ționale din spatele acestora.

218 Nicoleta Anne-Marie Munteanu, Exigen țe ale libert ății de exprimare în mass-media, Editura Burg, Sibiu, 2009,
p. 118.

145 Presa nu are doar func ția de informare, dar și de modelare a opiniei publice 219 . În acest
context, jurnali știi pot explica și pot comenta leg ăturile dintre dou ă domenii aparent diferite:
dezvoltare și conflict. Reportajele lor pot prezenta situa ții în care s ărăcia, inechitatea și
exploatarea sunt r ădăcini ale conflictului armat și social. Este doar una dintre perspectivele
asupra c ăreia se poate insista în prezentarea posibilit ăților de prevenire a conflictelor. Impactul
asupra securit ății umane poate fi dezb ătut, ca element important cu efecte directe asupra
individului. Indiferent de natura unei crize sau a unui conflict, securitatea uman ă este afectat ă.
Din aceast ă perspectiv ă, activitatea de prevenire pe care o desf ăș oar ă mass-media se poate axa pe
prezentarea unor situa ții concrete ce pot afecta individul. Ne referim la situa ții în care un posibil
conflict ar putea avea efecte negative asupra secur it ății alimentare, sanitare, ecologice, intrinsec
asupra calit ății vie ții.
Alte aspecte ale activit ății jurnalistice ar trebui avute în vedere, pentru c a media s ă
participe eficient la prevenirea conflictului sunt acurate țea, impar țialitatea, obiectivitatea,
credibilitatea, aprecierea fa ță de public, buna-credin ță .
Re țelele mediatice, ca orice organiza ție, au un sistem propriu de reglementare a
aspectelor care se refer ă la buna organizare și la buna desf ăș urare a activit ății. În contextul
analizei noastre, am considerat deosebit de importa nt a prezenta resursa uman ă aferent ă unei
astfel de organiza ții, respectiv jurnalistul.
Aspectele pe care le vom prezenta contribuie la de limitarea unui cadru teoretic care s ă
permit ă aflarea principalelor metode de prevenire ale criz ei și ale conflictelor pe care le pot uzita
re țelele mediatice. Cu alte cuvinte, vom prezenta bune practici și propuneri, ale c ăror
caracteristici, odat ă respectate vor cre ște substan țial gradul preventiv al activit ății media.
Analizarea unor aspecte precum preg ătirea profesional ă a jurnalistului, etica profesional ă,
dar mai ales cele referitoare la caracterul omului de pres ă în contextul caracterului preventiv al
presei, reprezint ă o noutate, motiv pentru care bibliografia este s ărac ă în informa ții, cel pu țin nu
în aceast ă asociere. Coabitarea acestor elemente, din punctul nostru de vedere, poate fi un prim
pas în delimitarea unui nou domeniu de studiu, acel a al caracterului de preven ție la activit ății
re țelelor mediatice, numit de noi „jurnalismul de prev enire a conflictului”. Din punctul nostru de
vedere, metodele de prevenire pot fi structurate în dou segmente: particular și general. Ne referim
la particular atunci când aceste metode fac trimite re la jurnalist și la general atunci când ne
referim la re țeua mediatic ă.
9.3. Metode de prevenire a conflictelor specifice j urnalistului
9.3.1. Preg ătirea profesional ă a jurnalistului
Calitatea actului jurnalistic scade sim țitor din cauza lipsei preg ătirii profesionale. Este
recunoscut c ă exist ă jurnali ști profesioni ști, chiar dac ă nu sunt absolven ți ai unor facult ăți de
specialitate, dar care au reu șit, prin intermediul aspectelor practice, s ă-și însu șeasc ă elementele
de ordin teoretic. Din p ăcate, aceste persoane nu sunt decât excep ții de la regul ă. Un alt fenomen,

219 Ibidem, p. 124-128.

146 e adev ărat mai des întâlnit la începutul anilor `90, este cel al muncii la negru. Afirma Miruna
Runcan în „Introducere în etica și legisla ția presei” c ă poate nic ăieri în lume nu a existat o
asemenea „abunden ță a muncii la negru ca în jurnalismul românesc la în ceputul anilor `90” 220 .
Folosind-o, patronii nu aveau preten ții mari de la angaja ți. De și, de multe ori se spune c ă teoria
ca teoria, dar practica ne omoar ă, trebuie s ă preciz ăm c ă în jurnalism, f ără ca teoria s ă constituie
piatra de temelie, nu se poate. Peste aceast ă piatr ă de temelie se adaug ă celelalte caracteristici
indispensabile unui bun jurnalist, dintre care amin tim: talentul, spiritul de observa ție,
obiectivitatea.
De la „ știrea citit ă” pân ă la „ știrea pe care am scris-o”, este cale lung ă e trebuie s ă
cuprind ă anumite ingrediente. Dac ă pe plan na țional, situa ția a suferit schimb ări pozitive, gradul
de profesionalism al institu țiilor media crescând vizibil, pe plan local nu s-au observat schimb ări
reale. Se vehiculeaz ă sintagma de specializare la locul de munc ă. Cel pu țin pe plan local, acest
lucru este imposibil, deoarece specializarea presup une existen ța unor persoane competente care
să poat ă împ ărt ăși din cuno știn țele lor, persoane care, practic nu prea exist ă (mai ales in mediul
audio-vizual). Și totu și, specializarea la locul de munc ă a constituit începutul presei audio-
vizuale pe plan local.
Preg ătirea profesional ă se poate face prin dou ă modalit ăți. Fiind un autodidact, deci
folosindu-și de propriile-i puteri, sau prin absolvirea unei f acult ăți de specialitate, ambele aspecte
fiind dublate de experien ța câ știgat ă în timp.
Consider ăm c ă indiferent dac ă a fost sau nu absolvit ă o facultate, un bun jurnalist trebuie
să fie în permanen ță un autodidact. Bagajul teoretic conduce la practic area în cuno știn ță de cauz ă
a jurnalismului.
Jurnalismul este organizat în jurul unui corp siste matic de teorii privind cuno știn țele și
deprinderile de specialitate. Profesia de jurnalist dezvolt ă o cultur ă profesional ă, adic ă un
ansamblu de valori, simboluri și norme comune care se transmit noilor membri prin procesul de
socializare, în actul deprinderii activit ăților specific, fie la locul de munc ă, fir prin institu ții de
înv ățământ de profil. Pe baza valorilor proprii, profesia are tendin ța de a se autoguverna și de a
controla selec ția (integrarea, evolu ția și excluderea) membrilor ei, producând, în acest sco p,
norme specifice.
Am ar ătat mai sus c ă jurnalismul trebuie s ă se încadreze între anumite limite. Aceasta nu
înseamn ă c ă jurnali știi nu beneficiaz ă de autonomie profesional ă, adic ă de libertatea de a- și
exercita profesia a șa cum consider ă ei c ă este mai bine, dar, trebuie s ă știe s ă î și asume
responsabilit ățile care decurg din acest exerci țiu. În oricare profesie se dore ște și se tinde spre
profesionalism, trecându-se de la ocupa ții sau îndeletniciri, la meserii și profesii, traversând un
adev ărat proces de profesionalizare. Cu prec ădere în jurnalism, pentru îndeplinirea acestui
deziderat, este nevoie de o temeinic ă preg ătire profesional ă.
Cultura jurnalistic ă este o în țelepciune profesional ă care evolueaz ă sau degenereaz ă în
permanen ță, fiind ca un secret de breasl ă, transmis de la maestru la înv ățăcel. Aceasta dicteaz ă

220 Miruna Runcan, Introducere în etica și legisla ția presei, Editura All Educational, , Bucure ști, 1998, p. 112.

147 atitudinea moral ă a unui ziar si are o influen ță deosebit de mare. Al ături de preg ătirea
profesional ă, cultura jurnalistic ă îi confer ă gazetarului un atu în plus ce contribuie la preven irea
calomnierii prin pres ă.
9.3.2. Etica jurnalistic ă
În aproape toate societ ățile democratice, jurnali știi au fost printre primii care au avut
coduri de conduit ă etic ă și profesional ă. Aceste coduri sunt documente neoficiale, care exp rim ă
limitele morale și regulile de baz ă ale profesiei lor. Au fost elaborate coduri diferi te pentru presa
scris ă și cea audiovizual ă, produse fie de sindicatele din breasl ă, fie de asocia ții profesionale, fie
de comitete oficiale. Nu cu mult timp în urm ă „codurile referitoare la presa scris ă predominau
asupra celor privind audiovizualul, chiar dac ă diferen ța dintre cele dou ă mijloace de comunicare
este minim ă”221 .
Totu și situa ția este în plin ă schimbare, în primul rând din cauza noilor problem e etice
ridicate în fa ța profesiunii de jurnalist de evolu ția spectaculoas ă a tehnologiilor moderne de
comunicare, ce permit transmisii de televiziune liv e, și care adesea nu pot evita teribilele imagini
de violen ță , cruzime sau pornografie, aceste tehnici asigurând diseminarea în timp real a oric ărei
știri. În ceea ce prive ște pe corespondentul trimis la locul de desf ăș urare al unui conflict
(corespondentul de r ăzboi) și pe editorul acestuia, marea lor întrebare de ordi n etic și moral
prive ște atitudinea concret ă a acestora în momentele de conflict, atunci când p r ăpastia dintre
teorie și practic ă cere o reac ție rapid ă și prompt ă.
Conform teoriilor lui Kevin William, exist ă câteva probleme majore de ordin etic și
profesional c ărora trebuie s ă le fac ă fa ță jurnalistul aflat pe teren în timpul unui conflict : a spune
adev ărul, înseamn ă pentru un jurnalist a avea puterea de a nu ascunde sau a nu omite din
reportajele sale ceea ce se întâmpl ă în realitate pe câmpul de lupt ă, chiar dac ă aceast ă realitate
este dureroas ă pentru na țiunea c ăruia îi apar ține și care se lupt ă pentru obiective de interes
na țional. Elocvent este cazul ziaristului britanic Hop kinson, care a acceptat în 1940, în numele
interesului na țional, s ă nu transmit ă adev ărul despre dezastruoasa retragere de la Dankerque, dar
care a refuzat s ă ascund ă realitatea dur ă a r ăzboiului din Coreea din 1952. Victoria na țiunii în
război este exemplificat ă prin R ăzboiul din Vietnam care a pus aceast ă problem ă, în timpul
acelui conflict presa a fost divizat ă în sprijinirea sau respingerea r ăzboiului și a avut un rol
important în retragerea trupelor americane din Asia . Dreptul publicului de a fi informat este cel
mai des invocat argument al jurnali știlor în disputa lor cu cenzura oficial ă. Într-un sondaj, pe
timpul r ăzboiului din Golf , cea mai mare parte a americanil or au fost de acord cu cenzura și
restric țiile militare ale Pentagonului aplicate jurnali știlor. Cenzura militar ă în regimurile
democratice, reflect ă faptul c ă orice jurnalist ra țional accept ă un anumit nivel de cenzur ă în
domeniul militar, cu atât mai mult în timpul unui c onflict. Istoria cenzurii arat ă c ă aceasta a fost
folosit ă adesea cu orice pre ț sau scrupule atât pentru men ținerea moralului na țiunii și al trupelor
combatante, cât și pentru camuflarea sau mu șamalizarea unor erori, înfrângeri, atrocit ăți.

221 Ioan Stavre, Reconstruc ția societ ății române ști prin audiovizual , Editura Nemira, Bucure ști, p. 112-116.

148 Autocenzura nu are nici o leg ătur ă cu vreo ac țiune oficial ă a puterii, dar este frecvent
întâlnit ă în rândul ziari știlor din orice țar ă. Explica ția acestui fapt presupune mai multe motiva ții
subcon știente sau nu: temerea jurnalistului de a fi cenzur at, influen ța deciziei editorului asupra a
ceea ce serve ște sau nu interesului na țional sau organului de pres ă în cauz ă, con știin ța personal ă
a ziaristului, ata șamentul sau loialitatea ziaristului fa ță de persoanele în mijlocul c ărora a tr ăit,
care i-au asigurat și protejat existen ța în timpul conflictului; comoditatea sau sl ăbiciunile
individuale ale jurnalistului.
Marile performan țe tehnologice au sporit viteza și capacitatea de transmitere a știrilor,
astfel c ă orice jurnalist lucreaz ă sub enorma presiune a difuz ării știrilor în timp real. Aceasta este
una din cauzele pentru care nu întotdeauna ziari știi au timpul fizic necesar pentru a verifica și
analiza știrea înainte de a o transmite în întreaga lume. As tfel apare pericolul manipul ării
acestuia de c ătre orice putere interesat ă, un pericol autentic al ziaristului modern. Nu num ai în
timpul unei crize, dar și în perioada imediat urm ătoare, este dificil de a fi precizat ă grani ța dintre
adev ărul și minciuna faptelor, dintre manipulare și sensul real al evenimentelor. Chiar dac ă
marele jurnalist Hopkinson credea c ă este posibil ă trasarea unei linii consistente de demarca ție
între adev ărul faptelor și responsabilitatea fa ță de țara de origine, adesea decizia final ă privind
pozi ția presei asupra unui anumit eveniment conflictual r ămâne pe masa guvernului aflat la
putere în țara respectiv ă; iar presa și opinia public ă accept ă situa ția ca atare.
Pentru unii gazetari, etica reprezint ă un cod de principii la care întreaga pres ă este
obligat ă s ă adere, sau cel pu țin s ă aib ă sentimentul de vinov ăție c ă nu a f ăcut-o. Pentru al ții, de
regul ă pentru cei care î și desf ășoar ă activitatea în circumstan țe mai pu țin riguroase, principiile
deontologice sunt irelevante, un fel de disput ă pentru profesorii de jurnalism. Aceste principii
reprezint ă fie codificarea comportamentului și culturii dominante, fie trimeteri irelevante la
standarde comportamentale condamnate a nu fi respec tate.
Opiniile jurnali știlor sunt foarte diferite, reu șind s ă acopere un spectru care pleac ă de la
acceptarea entuziast ă, trece prin infinitatea micilor sau marilor noastr e filtre de percep ție și
ajunge la contestarea pe fa ță și declarat ă. Miruna Runcan ajunge la concluzia c ă jurnali știi de
pretutindeni, formal sau cu participare ra țional ă și afectiv ă, au investit și continu ă s ă investeasc ă
încrederea și respectul lor în codurile deontologice, v ăzând la ele nu atât „alternativa propriu-zis ă
la legea statal ă, cât o form ă de coagulare a oamenilor de pres ă în jurul unor valori esen țiale, nu
numai pentru buna desf ășurare profesiei lor, ci chiar pentru comunicarea î ntre oamenii de
pretutindeni” 222 .
Consider ăm c ă, practic, aceste coduri deontologice, neavând meto de coercitive reprezint ă
doar o încadrare etic ă și moral ă, o caracterizare ideal ă a meseriei de gazetar. Opiniem c ă
apartenen ța la valorile expuse în aceste coduri țin mai mult de principiile individuale, și nu de o
încadrare institu țional ă. Realitatea demonstreaz ă c ă doar institu țiile legal constituite pentru
supravegherea activit ății de pres ă, prin activit ăți coercitive, ac ționeaz ă în scopul asigur ării

222 Miruna Runcan, Introducere în etica și legisla ția presei, Editura All Educational, , Bucure ști, 1998, p. 87.

149 respect ării normelor privind informarea corect ă, via ța privat ă, demnitatea uman ă și protec ția
minorilor.
În Carta pentru o pres ă liber ă, care prezint ă prevederile aprobate de ziari ști din 34 de țări,
se accentueaz ă c ă o pres ă liber ă înseamn ă un popor liber și c ă principiile cuprinse sunt
indispensabile asigur ării unei circula ții libere a informa ției în interiorul frontierelor na ționale și
în afara lor. Unul dintre cele mai cunoscute coduri deontologice este cel adoptat de Societatea
ziari știlor profesioni ști, Sigma Deltha Chi. Aici se precizeaz ă c ă datoria jurnalistului este, în
primul rând, de a sluji adev ărul. Referindu-se la precizie și la obiectivitate, se arat ă c ă buna
credin ță fa ță de public reprezint ă fundamentul jurnalismului adev ărat de valoare, scopul final
fiind prezentarea realit ății de fapt.
Obiectivitatea în relatarea știrilor este un țel prin care se recunosc profesioni știi, un
standard de performan ță spre care ar trebui s ă tind ă to ți jurnali știi. Este o regul ă elementar ă și
deloc de neglijat, f ără posibilitatea de negociere, c ă orice articol trebuie s ă fie o scriere neafectat ă
de prejudec ăți în aflarea a ceea ce s-a întâmplat cu adev ărat. Indiferent de o anumit ă doz ă de
incomoditate pe care ar presupune-o publicarea sau difuzarea unei informa ții, indiferent de o
posibil ă nepotrivire cu p ărerile, concep țiile și credin țele unei p ărți a publicului, jurnalistul are,
mai înainte de toate, datoria de a prezenta adev ărul. A șadar, reporterii nu au voie s ă accepte
misiunea de a sprijini un anumit punct de vedere sa u s ă scrie articole care î și propun s ă sus țin ă
idei preconcepute.
Am putea afirma c ă aspectele prezentate anterior sunt atât de evident e, încât nu este
nevoie s ă fie punctate sau repetate. Realitatea scris ă și audio-vizual ă, din p ăcate, ne
demonstreaz ă c ă aceste elemente nu sunt respectate (poate și din cauz ă c ă nu sunt cunoscute…).
Anumite articole ajusteaz ă sau amplific ă faptele, pentru ca acestea s ă se potriveasc ă unei anumite
teze. Un exemplu este ziarul The Sun. Din ra țiuni doar de editorul de la acea vreme știute, acesta
a fost convins c ă SIDA este o maladie care se transmite doar depende n ților de droguri și
homosexualilor. De câteva ori, statisticile guverna mentale au fost falsificate cu bun ă știin ță,
pentru a sprijini aceast ă teorie. Cea mai revolt ătoare situa ție a constat în publicarea unui articol al
cărui titlu era: „prin raporturi sexuale normale, nu pute ți lua SIDA – informa ție oficial ă”. În
articol se mai ar ăta c ă șansele contamin ării cu virusul HIV, prin raporturi heterosexuale, s unt
„invizibile din punct de vedere statistic. Orice al tceva vi se spune, este numai propagand ă
homosexual ă.” 223 În cele din urm ă, num ărul mare de proteste la adresa acestor articole a d us la
publicarea unei scuze – în josul paginii 28 a ziaru lui. Un exemplu elocvent de cum nu trebuie s ă
ac ționeze o institu ție media.
Trebuie s ă men țion ăm c ă, pe lâng ă drepturile pe care le are presa, exist ă și o serie de
responsabilit ăți și îndatoriri care, respectate, conduc la cre șterea gradului de prevenire a
escalad ării crizelor și a conflictelor.
Scopul fundamental al culegerii și disemin ării știrilor, informa țiilor și opiniilor este de a
servi binele public prin informarea cet ățenilor, permi țându-le s ă formuleze judec ăți asupra

223 Michel Friedman, Libert ăți ale ziari știlor și autorilor, Editura Humanitas, Bucure ști, 1991, p. 74.

150 evenimentelor cotidiene. Ziari știi care abuzeaz ă, din motive personale sau având scopuri
necinstite, de puterea conferit ă de meseria pe care o practic ă, nu fac altceva decât s ă în șele
încrederea publicului. Anumite aspecte precum: trat ament preferen țial sau privilegii, cadouri,
călătorii gratuite, nu fac altceva decât s ă-i compromit ă pe jurnali ști.
Trebuie evitate activit ăți care s ă interfereze negativ cu meseria de jurnalist. De as emenea,
implicarea politic ă, de ținerea de func ții în aparatul de stat sau în serviciul unei organi za ții, sunt
de evitat, dac ă afecteaz ă integritatea ziari știlor și a patronilor. Via ța personal ă trebuie organizat ă
într-un mod care s ă ii fereasc ă de conflicte. Responsabilit ățile lor fa ță de public sunt absolute,
aceasta fiind, de fapt, natura profesiei lor. Presu pusele informa ții din surse particulare nu
trebuiesc publicate sau difuzate f ără o confirmare a valorii de știre. Am insistat asupra acestui
aspect în subcapitolul
Responsabilitatea ajut ă jurnalistul s ă analizeze coerent cauzele și consecin țele
fenomenelor. Responsabilitatea înseamn ă în jurnalism, și nu numai, a începe și a sfâr și prin a
sluji unui interes care e mai presus de al jurnalis tului. Este și motivul pentru care, în cele din
urm ă, responsabilit ăților noastre general recunoscute, le ad ăug ăm o ultim ă obliga ție, pe cât de
greu de asigurat, pe atât de greu de dus la îndepli nire: datoria de a prospecta în universul
înconjur ător realit ățile, cu respectarea unei condi ții esen țial ă: respectarea adev ărului în relatarea
evenimentelor.
Exactitate și adev ăr. Un jurnalism de calitate se bazeaz ă pe buna-credin ță fa ță de public.
Niciun efort nu este prea mare pentru a asigura exa ctitatea, corectitudinea și nepărtinirea în
prezentarea informa țiilor. Editorialele, articolele sau emisiunile de a naliz ă, comentariile trebuie
să respecte acelea și standarde. Erorile semnificative, fie ele de inte rpretare, fie goluri în
informa ție, trebuie s ă fie prompt și vizibil corectate. „Jurnalistul profesionist are ca reguli
principale scrupulul și grija fa ță de adev ăr și dreptate”. 224
Re țelele mediatice trebuie s ă fie cu mare b ăgare de seam ă în publicarea sau difuzarea
materialelor inexacte, care ar putea induce în eroa re opinia public ă. O prim ă condi ție pentru ca
un material s ă fie caracterizat de acurate țe, este ca reporterul s ă fie sceptic în privin ța
informa țiilor. Totul trebuie s ă fie verificat din trei surse. În redac țiile americane, se obi șnuie ște a
se spune: „chiar dac ă mama ți-a spus ceva, ai grij ă s ă verifici!” 225 . În al doilea rând, trebuie
stabilit un sistem logic de redactare care s ă asigure posibilitatea verific ării și confrunt ării. Ori de
câte ori se descoper ă c ă o informa ție inexact ă, o declara ție eronat ă sau o relatare deformat ă au
fost publicate, acestea trebuiesc imediat corectate , cu caractere cât mai vizibile.
Atât în presa scris ă, cât și în audio-vizual, relat ările trebuiesc f ăcute într-un mod onest, cu
exactitate. Consecin țele unei ac țiuni judec ătore ști, în cazul unei calomnieri depind, în mare
măsur ă de existen ța acestor elemente. Este foarte important ca citare a s ă fie f ăcut ă cu acurate țe,
fiind o condi ție vital ă, deoarece, orice libertate, cât de mic ă, poate schimba accentul și în țelesul.

224 Hedley Burrel, O pres ă neîngr ădit ă, US Information Agency, 1994, p. 45.
225 Spencer Crump, Fundamentals of Journalism, Journalism Department Orange Coast College, Chicag o, 1994, p.
56.

151 Se folosesc diverse scuze, cea mai frecvent folosit ă fiind: „asta au vrut, de fapt, s ă spun ă”. Dar
cum se poate știi acest lucru? Dac ă sursa s-a exprimat într-un mod stângaci, este indi cat a se
folosi citatul indirect. Este de evitat cizelarea c uvintelor, pentru c ă aceasta ar însemna, în primul
rând citare incorect ă; ceea ce spune reporterul c ă a spus intervievatul, nu coincide cu ceea ce a
spus intervievatul; este o interpretare, deci, nu e ste o citare. Aceasta se poate constitui într-un
posibil motiv al acuzei de calomniere. Cu atât mai mult este delicat ă activitatea de prevenire a
re țelelor mediatice atunci când prezint ă situa ții de criz ă sau conflictuale.
Impar țialitatea . Acest aspect nu presupune ab ținerea de la prezentarea unor comentarii
sau a editorialelor, cum gre șit se în țelege, uneori. În practic ă se cere o distinc ție clar ă între știrile
și opiniile jurnalistului. Articolele sau emisiunile care con țin opinii, interpret ări sau analize, se
vor delimita în mod evident. Este necesar, din aces t punct de vedere, a fi cunoscut ă și respectat ă
de c ătre jurnalist departajarea foarte clar ă, teoretic ă și practic ă, dintre știre și opinie. Un material
poate fi bazat pe fapte reale, dar, în acela și timp, poate s ă fie lipsit de impar țialitate, cauzele fiind
de natur ă subiectiv ă, uman ă; se prezint ă o imagine denaturat ă sau, în cazul unei anchete, se
prezint ă doar p ărerea uneia din p ărțile implicate.
Reporterii și redactorii trebuie s ă se conformeze a fi adep ții jocului cinstit; de aceea este
indicat ă evitarea materialelor care au doar o singur ă surs ă, deoarece, a șa cum am mai precizat,
este obligatorie redarea ambelor aspecte ale proble mei, sau, chiar mai multe. Impar țialitatea ar
mai putea fi numit ă și neutralitate, jurnalistul fiind „condamnat” de a nu ține cu nicio parte, ci
doar cu publicul al c ărui exponent, este. Jurnalistul are datoria de a nu confunda profesiunea sa
cu cea de propagand ă sau de publicitate.
Obiectivitatea. Este foarte dificil a fi prezentate tr ăsăturile acestui element din etica
jurnalistic ă, deoarece este în strâns ă leg ătur ă cu ceea ce am prezentat anterior, respectiv
impar țialitatea, delimitarea strict ă neexistând. Carta drepturilor și îndatoririlor jurnali știlor din
Fran ța arat ă c ă ”(…) jurnalistul revendic ă dreptul de a publica în mod onest informa țiile pe care
le de ține, evitând comentariile și rela ționarea f ără suport precis al faptelor”. 226 Obiectivitatea este
un nivel de performan ță c ătre care tinde orice jurnalist. Un exemplu elocvent în acest sens este
cel oferit de Daily Iteme din Sudbury, Pennsylvania. Printre știrile zilnice de la poli ție, în unul
din numere s-a aflat un raport necenzurat privind c apetele de acuzare formulate împotriva unui
locuitor al ora șului, pentru conducere sub influen ța alcoolului și cu o vitez ă peste limita legal ă.
Articolul con ținea și numele persoanei respective, vârsta, adresa și ocupa ția – redactor la acel
ziar 227 .
Opiniem c ă obiectivitatea, de și o caracteristic ă a eticii jurnalistice, nu poate exist ă în
form ă pur ă, deoarece fiecare gazetar este o combina ție de op țiuni, preop țiuni. Dorin ța
jurnalistului de a fi obiectiv se love ște de preferin țele acestuia, care distorsioneaz ă imaginea,
chiar dac ă nu inten ționat, dac ă nu prin omiterea unor detalii, atunci prin alegere a unora dintre

226 Cristian Popescu, Mic dic ționar de jurnalism, Funda ția Rompres, Bucure ști, 1998, p. 21.
227 The Associated Press, Style book an Libel Manual , Addison-Wesley Publishing Company Inc., New York, 1990,
p. 203.

152 acestea. Op țiunile și preop țiunile eman ă din experien ță , din calit ățile înn ăscute și din calit ățile
dobândite ale fiec ărui individ.
Credibilitatea . Aceast ă caracteristic ă este o sum ă a respect ării condi țiilor prezentate mai
sus, ob ținut ă prin stabilirea unui standard ridicat de comportar e etic ă și profesional ă, astfel încât
redactorii s ă nu fie suspecta ți în privin ța motivelor pentru care public ă ceva. Se adaug ă
certitudinea c ă relat ările zilnice sunt complete, impar țiale și incontestabil exacte. Cunoa ștem
foarte bine c ă puterea presei const ă în îns ăși credibilitatea ei. Atunci, pare de la sine în țeles c ă un
element esen țial în men ținerea acestei caracteristici îl constituie respons abilitatea fiec ărui
jurnalist fa ță de adev ărul scris sau rostit.
Consider ăm c ă, în pres ă, cu cât este jurnalistul mai responsabil, cu atât gre șelile vor fi
mai rare. Institu țiile media î și construiesc doza de credibilitate în func ție de rata erorilor, la fel
cum pot s ă î și știrbeasc ă semnificativ credibilitatea.
Considera ția fa ță de public. Un aspect foarte important, indispensabil existen ței eticii
jurnalistice rezid ă în consecin țele produselor de pres ă asupra cititorilor, caracterizate de trei
elemente esen țiale: judecata corect ă, bunul sim ț și considera ția. Felul în care se comport ă un
reporter sau un redactor se r ăsfrânge asupra institu ției media, în mod pozitiv sau în mod negativ,
ceea ce îi acord ă caracteristica de demn de încredere, sau nu. Insol en ța nu are scuz ă, deoarece
creeaz ă st ări conflictuale, inutile și îi poate face pe oameni s ă cread ă c ă reporterul sau ziarul nu-i
va informa în mod obiectiv.
Buna credin ță și amabilitatea. Aceste calit ăți trebuie s ă caracterizeze întâlnirile și
convorbirile telefonice. Niciun articol nu face nic i doi bani, dac ă nu este citit. Este ca și cum
reporterul ar fi murmurat ceva, singur acas ă, în întuneric. Articolul va fi citit doar dac ă publicul
va fi luat în considerare în momentul redact ării, dar mai ales pe parcursul document ării. Ce vrea
publicul s ă știe? Ce anume trebuie s ă fie explicat? Sunt întreb ări pe care orice jurnalist trebuie s ă
le aib ă în vedere. Trebuie ar ătat în ce m ăsur ă evenimentul despre care se scrie poate influen ța
via ța receptorului. Un material bine f ăcut, atât în presa scris ă cât și în audio-vizual, las ă impresia
că a fost realizat de o fiin ță uman ă, pentru alte fiin țe umane.
Orice jurnalist, din orice col ț al lumii, care cu d ăruire practic ă aceast ă meserie, va fi de
acord, mai devreme sau mai târziu, c ă responsabilitatea sa fundamental ă fa ță de public este aceea
de a spune adev ărul. Principiul, odat ă admis, implic ă și faptul c ă el va refuza s ă mint ă sau va
recunoa ște c ă este dezinformat, atunci când, f ără voia lui, a dat publicit ății o informa ție fals ă.
Aceste norme etice contribuie la îndep ărtarea riscului comiterii infrac țiunii de calomnie. În
concluzie, absolut to ți membrii redac ției sunt obliga ți s ă respecte cele mai înalte standarde de
etica profesional ă.

9.3.3. Caracterul jurnalistului
Este dovedit c ă puterea presei st ă în îns ăși credibilitatea ei. Atunci, pare de la sine în țeles
că singurul element constant care poate între ține credibilitatea const ă în responsabilitatea fiec ărui
jurnalist fa ță de adev ăr. F ăcând o analogie între omul-jurnalist și jurnalistul-om, vom g ăsi o serie

153 de elemente care ne arat ă c ă, în primul rând, este necesar ă condi ția de om , pentru ca un jurnalist
să fie responsabil.
Cei din afara jurnalismului (iar printre ace știa se reg ăsesc mul ți dintre patronii de ziare, ai
posturilor de radio sau de televiziune) cred c ă abilitatea de a scrie este ceea ce conteaz ă pentru un
jurnalist. De fapt, abilitatea literar ă este doar una dintre calit ățile care îi sunt necesare unui
jurnalist și, adesea, nu cea mai important ă. Calit ățile esen țiale ale reporterilor sunt acelea care îi
ajut ă s ă aduc ă în fa ța publicului informa ții obiective. F ără acestea nu ar exist ă nimic despre care
ar merita s ă se scrie, oricât de stila ți și de elocven ți ar fi. Un bun gazetar întrune ște o serie de
însu șiri, care îi permit s ă descopere fapte și s ă le înregistreze în mod corespunz ător, ceva
echipament tehnic și un bogat echipament mental. În plus, trebuie s ă aib ă un caracter pe m ăsur ă.
Referindu-ne la însu șiri și echipament mental, nu ne-am gândit la calit ățile unui bun jurnalist a șa
cum sunt ele descrise în mai toate c ărțile de specialitate sau în codurile deontologice, și nici la
preg ătire profesional ă sau la cultura jurnalistic ă. Aceste elemente sunt foarte u șor de înv ățat din
manuale, apoi completate cu date din c ărți de specialitate. Întrebarea care se pune este alt a: este
oare suficient? Aminteam de acele calit ăți ale reporterului care îl ajut ă s ă scoat ă la lumin ă cea
mai autentic ă versiune a adev ărului, celelalte fiind doar o completare.
Un aspect primordial, din punctul nostru de vedere , este bunul-sim ț. Un gazetar care în
via ța particular ă se dovede ște lipsit de scrupule, demagog, foarte rar poate s ă devin ă alt ă
persoan ă la locul de munc ă. Omul din el, caracterul lui va sta la baza muncii sale. Am ar ătat c ă
pentru un organ depres ă credibilitatea este cel mai important lucru. Un zi ar, un post de radio sau
de televiziune se fac credibile și respectate prin respectabilitatea și responsabilitatea angaja ților
săi, implicit a articolelor sau a emisiunilor. Dac ă un redactor este cunoscut ca fiind un mincinos,
atr ăgându-și dup ă sine dezaprobarea, automat va fi privit în acela și fel și ca jurnalist.
Credibilitatea în mass-media depinde de verticalita tea și moralitatea jurnali știlor. De multe ori ne
întreb ăm de ce se aduc injurii sau se spun lucruri neadev ărate la adresa cuiva, de c ătre un
jurnalist. Motivele sunt multiple.
Înainte de a insista asupra acestor motive, este n ecesar s ă observ ăm de ce minciunile
mediatice , pentru c ă despre ele este vorba, au un a șa de mare efect asupra societ ății. Referindu-se
la minciunile din pres ă, Nietzsche afirma: „avem nevoie de minciuni pentru a birui aceast ă
realitate, acest adev ăr, avem nevoie de minciuni pentru a tr ăi”. În alt ă ordine de idei, Constantin
Cuco ș, în cartea sa Minciun ă, contrafacere, simulare , consider ă c ă, din punct de vedere cognitiv,
minciuna patologic ă este întâlnit ă la subiec ții cu dezechilibru mintal, fiind urmarea unor tulbu r ări
de personalitate sau rezultatul unor st ări nevrotice. Scopul este de a ie și în eviden ță sau de a
atrage aten ția celor din jur. Aceast ă situa ție, nerecunoscut ă, dar agravant ă, este întâlnit ă și in
jurnalism, soldându-se, de cele mai multe ori, cu p rocese penale 228 . Titluri senza ționale precum
„Fiica primarului din localitatea Odorhei este repe tent ă”, „ Șeful G ărzii Financiare din Alba Iulia

228 Constantin Cuco ș, Minciun ă, contrafacere, simulare, Editura Polirom, Ia și, 1997, p. 67.

154 are opt firme pirat” 229 s-au dovedit afirma ții mincinoase, nefundamentate. Procesele intentate au
fost pierdute de jurnali ști.
Atât presa scris ă cât și cea audio-vizual ă predispun la un alt mod de organizare și
difuziune a experien ței perceptive și cognitive acumulate de omenire. Odat ă cu dep ășirea
oralit ății, specific ă societ ăților arhaice și cu instaurarea textului tip ărit, diapazonul experien țelor
spirituale s-a modificat și s-a complicat. Vocile mass-media ne fac s ă auzim și s ă vedem altfel
lumea și lucrurile, dup ă cum, la fel de bine, ele pot ascunde sau pune într e paranteze aspecte
esen țiale ale acestora.
Deoarece este contestat ă vehement, mai ales în ultimii ani, ne sim țim datori s ă aducem
argumente suplimentare care s ă sus țin ă credibilitatea mass-media, intrinsec a jurnalistul ui. În
primul rând, „detribalizarea” individului, realizat ă prin scrierea alfabetic ă, va impune o
redimensionare a ponderii sim țurilor în perceperea realit ății. În acela și timp, va facilita apari ția
unor noi tipuri de rela țion ări între oameni: cuvântul rostit adun ă laolalt ă, predispune la
comuniune. În al doilea rând, pentru c ă pe m ăsur ă ce trece de la func ția didactic ă la cea estetic ă,
un text vrea s ă îi lase cititorului ini țiativa interpret ării chiar dac ă, de obicei, dore ște s ă fie
interpretat cu o garan ție suficient ă de univocitate. Un text vrea ca cineva s ă îl ajute s ă
func ționeze.
Constat ăm c ă în spatele configura țiilor estetice pe care le prezint ă, presa scris ă și audio-
vizual ă este o lume nou ă, fantastic ă, imaginar ă, o alternativ ă ideal ă, dar, în acela și timp real ă,
prin func ționalitate. Lucian Blaga spunea c ă mai verosimil decât adev ărul este câteodat ă un vis.
Aceast ă alternativ ă oblig ă resemnificarea inser ției noastre în lume. Galaxia Guttenberg a deplasat
accentul asupra v ăzului, în detrimentul auditivului și tactilului, iar apari ția noilor tehnologii a
restructurat rela țiile dintre sim țuri, repliind facilit ățile psihicului pe traiectoria unor
comandamente de organizare complex ă.
Limbajul mass-media este o subspecie a limbajului s ocial ce dobânde ște cel pu țin patru
tr ăsături: relativul anonimat și depersonalizarea locutorului, personajele care ni se adreseaz ă fiind
secven țiale și lipsite de realitate, aglomerarea și caracterul redundant al mesajelor, pentru a avea
impact, fiind nevoie de supraaglomerare a mesajului . Virtuozitatea actului de emisie prin
ingerin țe surprinz ătoare ale tehnicului, ingineria transmiterii mesaju lui devine ea îns ăși o art ă ce
afecteaz ă acurate țea sau profunzimea mesajului.
Strategiile de transmisie pot eluda, accentua sau p ot compromite secven țele mesajului sau
chiar mesajul în întregime; la limit ă, se poate ajunge ca, prin intermediul mijloacelor sau a
strategiilor subtile, acela și mesaj s ă îng ăduie interpret ări diferite sau contrastante. Realul ajunge
să fie lecturat și valorizat prin cli șee și prin injonc țiuni ale mass-media. Tehnicile audio-vizuale
actuale sunt profilate nu numai pe transmisia și reproducerea mesajului, ci și pe elaborarea lui și
interven ția propriu-zis ă în aparatul nostru volitiv. De multe ori, interven ția respectiv ă
denatureaz ă mesajul, încât acesta nu mai este în țeles sau este decriptat într-un sens cu totul
schimbat. „Nu-i u șor s ă recuno ști c ă, uneori, te pui la dispozi ția unor comandamente mai pu țin

229 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucure ști, 1998, p. 59

155 onorabile. Nu accep ți ideea c ă prestezi o meserie vecin ă cu cea actorului. Nu recuno ști c ă e ști
arhitectul unui imaginar care poate deveni desuet s au periculos pentru tinerii în formare. Nu- ți
vine s ă crezi c ă în loc s ă formezi, deformezi, inoculezi, îndoctrinezi, cu sa u f ără știin ță”230 .
Am apelat la aceast ă pledoarie pentru a pune în eviden ță c ă în spatele a tot ceea ce
înseamn ă mass-media de calitate, este caracterul jurnalistu lui. Evitarea aspectelor prezentate,
diminuarea minciunii în pres ă și credibilitatea jurnalistului se bazeaz ă pe acelea și element –
gazetarul, înainte de toate trebuie s ă fie om. Analizând la rece aceast ă situa ție, ajungem la
concluzia c ă o persoan ă care în via ța privat ă dore ște s ă ias ă în eviden ță, s ă se mândreasc ă cu
situa ția material ă, cu copii, cu so ția, de și copii sunt vagabonzi, so ția are un amant, iar situa ția
financiar ă las ă de dorit, la fel va face și în via ța profesional ă. Baza este aceea și: minciuna.
Efectul este îns ă diferit.
Un alt element care ar trebui s ă caracterizeze un gazetar este onestitatea , și aceasta, în
strâns ă leg ătur ă cu profilul s ău. În Codul deontologic al ziari știlor profesioni ști se arat ă: „…
cadouri, înlesniri, c ălătorii gratuite, tratament preferen țial sau privilegii, pot s ă-i compromit ă pe
ziari ști sau pe patronii lor. Ei nu trebuie s ă accepte. Un alt serviciu, implicarea politic ă, de ținerea
de func ții publice în aparatul de stat trebuiesc evitate”. Aceste aspecte etice pot fi aplicate doar
dac ă sunt dublate de con știin ța gazetarului. Chiar și unii dintre cei mai destoinici reprezentan ți ai
jurnalismului au c ăzut în plasa banului.
Rațiunea fiec ăruia dintre noi este un amplu angrenaj în care sist emele de reac ție se pun în
mi șcare tocmai prin atitudinea critic ă. Ra țiunea este o condi ție a jurnalismului profesionist și
implicit o însu șire a gazetarului, care s ă produc ă sau s ă stopeze r ăspândirea minciunii prin mass-
media. În primul caz se va provoca dezinformarea. D up ă unii speciali ști, dezinformarea s-ar
defini ca un ansamblu de procedee dialectice puse î n joc, inten ționat, pentru a se ajunge la
„manipularea perfid ă a persoanelor, grupurilor sau chiar a le subjuga” 231 .

9.4. Modalit ăți de prevenire a conflictelor prin re țele mediatice

Din punctul nostru de vedere exist ă patru motive pentru care este important ă analiza
activit ății de prevenire a conflictelor prin intermediul re țelelor mediatice, ce are ca rezultate
găsirea metodelor concrete, a instrumente specifice.
a. Respingerea unei confrunt ări rigide a dou ă tabare dup ă sfâr șitul R ăzboiului Rece a
permis dreptului interna țional s ă se dezvolte, în sensul c ă în zilele noastre se d ă o tot mai mare
importan ță drepturilor omului. Este mai u șor ca elemente legale de drept interna țional s ă fie
aplicate în avans, preventiv, într-un mod anticipat iv într-un stat;
b. Deplasarea continu ă de la o lume a statelor la o lume societate (în se nsul de o lume
fără state, o lume doar cu oameni) a furnizat noi actor i politici cu legitimitate pentru actele care
le întreprind. Acest lucru se aplic ă numeroaselor organiza ții nonguvernamentale ale societ ății

230 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucure ști, 1998, p. 123.
231 Karl Popper, Logica cercet ării, Editura Știin țific ă și Enciclopedic ă, Bucure ști, 1998, p, 49.

156 civile. Acestea sunt recunoscute, printre altele, p entru modalitatea de gestionare a interac țiunii cu
mass-media;
c. R ăzboiul din Golf (1990-1991), primul și al doilea r ăzboi din Cecenia (1994-1996 și
1999-2000), r ăzboiul din Bosnia (1992-1995) și r ăzboiul din Kosovo (1999) au eviden țiat rolul
enorm jucat de re țelele mediatice, fie prin intermediul efectului CNN , fie prin intermediul
conceptului de r ăzboi informa țional. Datorit ă acestor experien țe, presa și-a consolidat rolul în
prevenirea crizelor și a conflictelor;
d. Ca rezultat al noilor tehnologii de informare și de comunica ții, cu prec ădere a
internetului, implica țiile globale ale comunica țiilor și ale mass-media s-au intensificat. Acest
lucru se aplic ă și poten țialului re țelelor mediatice de a- și aduce o contribu ție pozitiv ă la procesul
de prevenire a crizelor și conflictelor.
Consider ăm c ă prevenirea conflictelor prin intermediul re țelelor mediatice, pe baza
motivelor prezentate anterior, poate fi f ăcut ă din dou ă perspective: prevenire direct ă și prevenire
structural ă. Prevenirea direct ă se refer ă la m ăsurile care au ca scop prevenirea pe termen scurt
escaladarea unui conflict poten țial. În acest caz, mass-media renun ță la transmiterea unor
informa ții care accentueaz ă diferen țele de opinii dintre p ărțile implicate, aceast ă ac țiune nefiind
o limitare a libert ății de exprimare, cu atât mai mult cu cât scopul est e acela de a preveni
izbucnirea unui poten țial conflict cu efecte negative (posibile victime și/sau pagube materiale).
Acest tip de activitate este sus ținut ă de mesajele transmise de un mediator sau de retrag erea
for țelor (dup ă caz). Prevenirea structural ă se concentreaz ă pe luarea unor m ăsuri pe termen
lung, având ca baz ă cercetarea cauzelor unui poten țial conflict, a factorilor poten țiali de
declan șare și de escaladare. În aceast ă situa ție, re țelele mediatice pot folosi ca instrument
campaniile de informare, care se suprapun peste asi sten ța pentru dezvoltarea economic ă sau
politic ă (activitate specific ă organelor administrative).
Opiniem c ă aceste m ăsuri sunt personalizate in func ție de mijloacele de comunicare
folosite, cunoscut ă fiind importan ța noilor tehnologii de comunicare și management al crizelor.
Asist ăm la o continu ă evolu ție a tehnologiilor de comunicare, cea mai important ă caracteristic ă
fiind transmiterea în timp real a unei imense și variate cantit ăți de mesaje. De asemenea,
costurile transmiterii informa ției continu ă s ă se reduc ă. Revolu ția informa țional ă reprezint ă atât
un instrument, dar și o amenin țare pentru managementul crizelor. Avantajele și dezavantajele
acestei revolu ții presupun o regândire a modalit ăților de abordare a crizelor. Utilizarea email-ului
faciliteaz ă interactivitatea crescut ă și rapid ă a comunic ării, atât in interiorul unei organiza ții, cât
și in exteriorul acesteia. Zilnic sunt transmise pes te 175 miliarde de mesaje prin po șta
electronic ă232 . Mesajele de tip instant Messenger permit comunic area instantanee, între doi sau
mai mul ți interlocutori care sunt simultan online. Revolu ția tehnologic ă la care ne refeream
permite, prin intermediul acestor servicii, transmi tere de mesaje vocale și video. Mai mult decât
atât, anumite telefoane mobile dispun de astfel de servicii de comunicare. Un alt instrument
specific erei tehnologice este reprezentat de blogg ing, prin ținerea unor jurnale care analizeaz ă

232 http://www.worldometers.info/ (accesat la data de 15.06.2012)

157 diferite subiecte sau evenimente. Este considerat o solu ție eficient ă în comunicarea intern ă pe
timpul crizei, deoarece men ținerea încrederii angaja ților este un țel important al comunic ării de
criz ă233 . Al ături de bloguri, re țelele de socializare beneficiaz ă de un interes crescut. Aceste
instrumente trebuie luate în considerare în momentu l stabilirii unui plan de comunicare în situa ții
de criz ă. În aceast ă categorie mai reg ăsim: newsletter-urile, forumurile, comunicatele de pres ă
multimedia, comunica țiile mobile, site-urile.
Noile medii de comunicare influen țeaz ă g ăsirea și folosirea de c ătre re țelele mediatice a
instrumentelor pentru prevenirea conflictelor. Este important ă cunoa șterea de c ătre actorii
implica ți în prevenirea conflictului atât a avantajelor, câ t și a dezavantajelor folosirii noilor tipuri
de media, a c ăror relevan ță în cre ștere prezint ă o oportunitate pentru o mai bun ă comunicare,
cooperare și conducere.
Provoc ări la care sunt expuse re țelele mediatice în activitatea de prevenire a confl ictelor
Presa nu are capabilitatea de a preveni ea îns ăș i, de una singur ă, un conflict. Dac ă mesajul
mediatic este corect conceput și corect în țeles, presa poate constitui un instrument cheie în
sprijinirea acestor activit ăți derulate de anumite institu ții. Din aceast ă perspectiv ă, suntem de
părere c ă re țelele mediatice, în ță ri posibil afectate de conflicte, sunt puse în fa ța unor provoc ări
precum:
a. lipsa unui cadru juridic care s ă faciliteze dezvoltarea unei mass-media libere, cap abile a
ac ționa ca un gardian neutru;
b. subestimarea de c ătre guvernan ți a importan ței mass-media pentru stabilitate și
democra ție, inclusiv prin alocarea unor fonduri insuficient e care s ă permit ă o bun ă colaborare cu
mass-media;
c. capacitatea insuficient ă a organiza țiilor mass-media locale de a desf ăș ura activit ăți
caracteristici și nivelul sc ăzut de educa ție media a comunit ăților locale;
d. slaba coordonare dintre diferi ți actori implica ți în activit ăți de pres ă, deseori agravat ă
de confuzia creat ă între activit ățile de rela ții publice și sprijinirea mass-media locale;
e. analiza insuficient ă a impactului și a rolului mass-media în prevenirea conflictelor, care
las ă loc ideii conform c ăreia presa va incita la escaladarea conflictului, c omparativ cu prevenirea
acestuia.
Condi ții necesare pentru re țelele mediatice în activitatea de prevenire a confl ictelor
Pentru ca rolul mass-media în difuzarea informa țiilor impar țiale, exacte și verificabile s ă
fie unul viabil în prevenirea conflictelor, activit atea re țelelor mediatice este condi ționat ă de
existen ța unor elemente:
a. viziune impar țial ă, exact ă și verificabil ă asupra evenimentelor în situa ții care preced un
poten țial conflict;
b. adoptarea unui cod de conduit ă voluntar ă sau a unor linii directoare adecvate privind
modul de prezentare a situa țiilor de prevenire a conflictului;

233 Ion Chiciudea, George David, Managementul comunic ării în situa ții de criz ă, SNSPA, p. 146

158 c. libertatea de informare trebuie exercitat ă cu respectarea cea mai strict ă a demnit ății
umane a persoanelor prezentate în materialele de știri;
d. condamnarea difuz ării imaginilor foarte violente;
e. verificarea atent ă a surselor când se confrunt ă cu informa ții neconfirmate legate de un
poten țial conflict;
f. nedifuzarea declara țiilor f ăcute de p ărțile aflate în situa ția de a escalada un conflict în
scop publicitar și de incitare;
g. contribu ția la consolidarea p ăcii, punând în valoare toate elementele care contri buie la
realizarea acesteia, promovând reconcilierea, evide n țiind valorile toleran ței și non-violen ței și
făcând apel la comunit ățile umane s ă convie țuiasc ă. În acest scop re țelele mediatice pot realiza
emisiuni inovatoare care s ă permit ă publicului s ă se exprime și care s ă creeze un spa țiu de dialog
în care s ă se pun ă accentul pe respectul reciproc, colaborare și reconciliere;
h. pentru a permite societ ății s ă înfrunte problemele care creeaz ă un cadru propice unui
conflict, mass-media ar trebui s ă faciliteze dezbateri și discu ții deschise, acestea reprezentând
elemente fundamentale ale democra ției;
i. trebuie promovate programe educative, care s ă vizeze în special tinerii, menite s ă
permit ă o receptare critic ă a con ținutului mass-media referitor la prevenirea conflic telor;
j. invitarea reprezentan ților guvernului, a parlamentului și a institu țiilor abilitate (în
func ție de natura conflictului) la transmiterea de mesaj e care s ă descurajeze escaladarea
conflictului.
Ajungem la concluzia c ă pu țini vor fi cei care vor afirma c ă presa î ți îndepline ște func ția
cu mereu aceea și responsabilitate. Pu țini, atât din partea publicului, cât și din partea presei.
Gazetarii aspir ă la obiectivitate, dar știrile sunt inevitabil filtrate prin p ărerile și sensibilit ățile
individuale și cele ale companiile pentru care se lucreaz ă. Astfel, știrile pot fi senza ționale,
superficiale, indiscrete, inexacte sau incitante. S olu ția nu este emiterea unor legi care s ă
defineasc ă în vreun mod arbitrar no țiunea de responsabilitatea, ci o l ărgire a posibilit ăților de
dezbatere public ă, astfel încât cet ățenii s ă poat ă a discerne mai adev ărul.

Concluzii
Nu trece nicio zi în care cuvântul „conflict” s ă nu apar ă în mass-media, și nu doar din
dorin ța de senza țional a presei. Din p ăcate, zi de zi, presa prezint ă adeseori imagini distorsionate
ale conflictelor. De exemplu, mass-media electronic e au la dispozi ție doar câteva minute pentru a
prezenta subiecte complexe. Prezent ările inadecvate sunt cauzate, atât de timpul redus de anten ă
acordat unui subiect, dar și din faptul c ă nu este încadrat în context acel conflict. Este pr ezentat
doar evenimentul, f ără a fi explicat ă conjunctura și ansamblul elementelor constitutive ale
acestuia, spa țial și temporal.
Mass-media contureaz ă ceea ce noi vedem și auzim despre conflicte. Jurnali știi au opinii
bazate pe experien ță . Proprietarii de re țele mediatice au interese economice, dorind s ă vând ă
produsul mediatic unui public ce dore ște s ă urm ăreasc ă un program audio-vizual sau care dore ște
să cumpere un produs al presei scrise. Cre șterea controlului corporatist a media în anumite ță ri

159 joac ă un rol important în controlul formei, con ținutului și perspectivei care sunt date unui produs
mediatic. Proprietarii de media și jurnali știi sunt cei care decid ce dore ște publicul, implicit
publicul țint ă, ceea ce dore ște s ă vad ă sau s ă aud ă.
Din punctul nostru de vedere, presa are aplecare m ai mare asupra acoperirii unor subiecte
legate de conflictul în sine, comparativ cu subiect e care se refer ă la prevenirea acestora. Aceast ă
tendin ță de a prezenta subiecte referitoare la conflict sau la violen ță distorsioneaz ă realitatea și
influen țeaz ă publicul în formarea opiniei c ă pacea este o situa ție anormal ă, iar conflictul o
situa ție fireasc ă. Impactul media în timpul conflictelor este mai ma re decât în prevenirea
conflictului sau în perioada de construire a p ăcii. Exist ă o contradic ție fundamental ă între natura
procesului de pace și valoarea știrilor, presa jucând deseori un rol distructiv în încerc ările de
realizare a p ăcii.
Consider ăm c ă cei care conduc institu țiile media au tendin ța de a favoriza patru valori:
imediatul, drama, simplitatea și etnocentrismul. Aceste valori fac dificile folosi rea media in
prevenirea conflictelor. Presa folose ște cele patru valori pentru a decide ce anume s ă acopere din
categoria știrilor sau din categoria divertismentului. Folosir ea acestor valori poate fi în direct ă
rela ție cu valorile publicului larg. Media func ționeaz ă ca o afacere, a șadar trebuie s ă produc ă un
produs care va fi vândut consumatorilor care împ ărt ăș esc acelea și valori.
Pe plan mediatic, în condi ții de criz ă și de conflict, comunicarea apare atât ca o
necesitate, dar și ca o dificultate, unul dintre factorii cei mai de stabilizan ți fiind datorat ruperii
echilibrului mediatic. Acesta este cauzat de viteza inform ării și de deteriorarea calit ății
inform ării, pe fondul acceler ării evenimentelor și pe fondul modului în care sunt tratate. A șadar,
asigurarea securit ății umane în perioade de criz ă și de conflict presupune urm ărirea de c ătre
procesul comunic ării a urm ătoarelor obiective: încadrarea ac țiunii în timp, prevalarea versiunii
proprii despre fapte contra celor care i-ar putea f i defavorabile, eviden țierea faptului c ă
emi ță torul mesajului ține cont de criticile care îi sunt adresate și face eforturi pentru a remedia
lucrurile.
Pentru ca efectele comunic ării de mas ă s ă fie unele pozitive asupra securit ății umane,
structura care emite mesajul trebuie s ă dispun ă de anumite resurse care depind de capacitatea ei
de anticipare și de mobilizare, de natura și de gravitatea crizei și a conflictului, dar și de
capacitatea de reac ție la o situa ție schimb ătoare, de maxim ă incertitudine.
Din perspectiva securit ății umane și plecând de la elementele teoretice ale comunic ării în
situa ții de criz ă și de conflict, exist ă mai multe forme de realizare eficient ă a acesteia: informarea
institu țiilor media, dar în paralel și a comunit ății interne, a organiza țiilor, institu țiilor cu
responsabilit ăți în domeniile aferente componentelor securit ății umane, a mediului interna țional;
crearea unor evenimente cu adresabilitate c ătre mass-media în a șa fel încât s ă fie puse la
dispozi ția publicului informa ții cât mai detaliate legate de securitatea alimenta r ă, securitatea
sanitar ă etc.
Suntem de p ărere c ă procesul comunic ării în perioade de criz ă și de conflict este o
transmitere de informa ții bazat ă pe o comunicare transparent ă sau pe o comunicare transparent ă
negociat ă, deoarece difuzarea unor informa ții poate fi amânat ă. Rareori negarea unei crize se

160 dovede ște rentabil ă, gestionarea ei, prin prevalarea propriei variante despre evenimente, în fa ța
valului dezordonat de informa ții, deseori contradictorii,vehiculate inclusiv de m ass-media, prin
neabandonarea terenului în fa ța gazetarilor, cu atât mai mult cu cât este cunoscu t faptul c ă
interesul acestora fa ță de informa țiile legate de criz ă va fi cu atât mai mare cu cât eforturile de a
păstra secretul cu privire la originile și la consecin țele ei vor fi mai mari.
Pe parcursul unei crize sau a unui conflict, nevoia de comunicare cre ște, toate elementele
securit ății umane fiind vizate. Dar, în acela și timp cre ște și cantitatea de zvonistic ă. Publicul nu
poate fi împiedicat s ă comunice, s ă cread ă, s ă reac ționeze. Din aceast ă perspectiv ă. Consider ăm
că este necesar ă descurajarea prolifer ării zvonurilor, prin anumite metode, obiective care trebuie
avute în vedere: men ținerea încrederii publicului pentru mediile de info rmare oficiale, referindu-
ne aici la canalele specifice comunic ării de mas ă, pentru eliminarea tenta ției altor surse; p ăstrarea
ne știrbit ă a încrederii publicului în conduc ătorii s ăi, în autorit ăți, transmiterea într-un timp cât
mai scurt a unui maximum de informa ție, asigurarea recep țion ării în condi ții optime de toat ă
lumea, prin eliminarea zonelor de necunoa ștere, luarea de m ăsuri în a șa fel încât popula ția s ă fie
într-o permanent ă inter-rela ție. Complexitatea crizei și a conflictului dovede ște c ă actul
comunica țional este indispensabil, vital chiar în asemenea s t ări de anormalitate, team ă,
nesiguran ță , pericole deoarece, în situa ții de pericol, are loc o cre ștere puternic ă a fenomenului
comunica țional.
Caracterizarea parcursului pe care mass-media îl ar e în traversarea unei crize importante a
dus la producerea unui traseu, a unui ciclu în patr u stadii. La începutul crizei, presa atrage aten ția
asupra rolului important în a men ține echilibrul democratic, prin intermedierea emit erii
informa ției și prin contribu ția lor la în țelegerea crizei. Orice restric ție a circula ției libere a
informa ției se concretizeaz ă în obiectul unor contesta ții dure (ex. evenimentele în cazul
conflictelor din insulele Falkland, din Panama și Grenada). Pe parcursul derul ării evenimentelor,
în a doua etap ă, când ac țiunile actorilor crizei nu mai pot fi considerate f oarte puternice, media
încep s ă caracterizeze și s ă analizeze propriul rol jucat în contextul crizei. Principalele întreb ări
la care trebuie s ă r ăspund ă sunt cele legate de posibila transformare a media în obiecte ale
manipul ării sau dac ă într-adev ăr informa țiile prezentate, mai ales cele electronice, au acop erit, cu
adev ărat, realitatea. Cu alte cuvinte, este analizat gra dul de obiectivitate al jurnalistului. aceste
elemente se încadreaz ă în cel de-al doilea stadiu. A treia etap ă se refer ă la comportamentul media
pe parcursul acoperirii crizei sau a conflictului d in perspectiva cercurile politice. În acest
moment exist ă posibilitatea ca jurnali știi s ă recunoasc ă existen ța unor gre șeli, sub apanajul
discursurilor referitoare la rolul presei în men ținerea sistemului democratic prin distribuirea
liber ă a informa ției. Al patrulea stadiu, care închide ciclul, e car acterizat de existen ța unui dublu
dialog paralel: acela al politicienilor și al anali știlor politice care interpreteaz ă apari țiile lor în
pres ă pe parcursul crizei sau a conflictului, paralel cu cel al jurnali știlor care î și ap ără propriile
atitudini adoptate în timpul crizei. Aceste stadii sunt importante și trebuie cunoscute pentru
stabilirea strategiei media în cadrul strategiei ge nerale de asigurare a securit ății umane în
gestionarea situa țiilor de criz ă și de conflict.

161 Managementul crizelor și conflictelor din perspectiva comunic ării mediatice constituie o
activitate în timp real, ca r ăspuns la o posibil ă stare de pericol ap ărut ă la nivel na țional, regional
și global. Pentru g ăsirea metodelor folosite de re țelele mediatice în activitatea de prevenire a
conflictului este important ă cunoa șterea motivelor pentru care activitatea media contr ibuie la
prevenirea conflictelor. De asemenea sunt esen țiale provoc ările la care sunt expuse re țelele
mediatice, în func ție de care se stabilesc metodele ce constituie, în concep ția noastr ă, instrumente
folositoare în procesul de transmitere a produselor mediatice cu con ținut de prevenirea a
conflictului. Metodele propuse ofer ă un cadru propice desf ăș ur ării activit ății re țelelor mediatice,
care se personalizeaz ă în func ție de caracteristicile situa ției.
Consider ăm c ă o nou ă paradigm ă jurnalistic ă este necesar ă pentru a contribui eficient la
prevenirea conflictului. Am numit-o în acest capito l jurnalismul de prevenire a conflictului.
Indiferent de modul în care s-ar numi practicarea j urnalismului în situa ții de prevenire a
conflictului, media trebuie s ă arate o flexibilitate reînnoit ă pentru a administra situa țiile
schimb ătoare, pentru a prezenta noi informa ții și pentru a disemina strategii care s ă previn ă scurt
circuitele unei reportaj conven țional. Pentru aceasta, este necesar ă o anumit ă cultur ă a prevenirii
conflictului, precum și cercetarea unor mecanisme pentru ca aspecte legat e de prevenirea
conflictului s ă merite s ă fie difuzate de c ătre mijloacele de comunicare în mas ă.
Media nu poate nici s ă ini țieze un r ăzboi, nici s ă îl stopeze. Dar mijloacele de comunicare
în masă pot s ă intervin ă într-un mod pozitiv în procesul comunic ării sociale și a schimb ărilor
sociale; impactul lor este multicazual și pe termen lung. În prevenirea conflictului, impac tul
media solicit ă securitate institu țional ă pentru controverse, pentru posibilitatea de divers itate și
pluralism; într-un stat bazat pe reguli de drept, d reptul media se constituie ca un cadru în care
codurile etice pentru jurnali ști promoveaz ă responsabilitatea ac țiunilor la nivel individual.
Părerea noastr ă este c ă media nu poate preveni conflictele de una singur ă: promovarea
presei na ționale și a noilor strategii media ar trebui s ă se plieze pe bunele practici ale Uniunii
Europene, ajustate pe cerin țele locale și incluzând sprijin specific pentru dezvoltarea med ia
locale, în așa fel încât s ă fie dezvoltate efecte rapide din perspectiva preve nirii conflictului;
așadar, media de ține o importan ță imens ă in rezolu ția conflictului, fiind prima surs ă de
informare. Dac ă o situa ție nu produce știri, atunci pur și simplu nu exist ă pentru oameni. Când
op țiunile pentru pace, precum negocierea și alte tehnici de rezolvare a conflictelor nu sunt
acoperite în realitate, sau succesul acestora nu es te f ăcut public, acestea devin invizibile și nu
sunt luate în considerare și nici în țelese ca op țiuni în prevenirea conflictelor.
Jurnalismul de prevenire a conflictului este, din p unctul nostru de vedere într-o perioad ă
de pionierat. Studiile existente se axeaz ă, cu prec ădere, pe aspecte legate de rolul mass-media în
conflict din punctul de vedere al modului în care a numite faze ale conflictului sunt expuse și
difuzate de media. Consider ăm c ă du șmanul cel mai mare al jurnalismul de prevenire a
conflictului este senza ționalismul, c ăutat de media și care are o pondere foarte redus ă în
activitatea de prevenire (nu doar referitor la conf licte).

162 9.5. Protec ția jurnalistului în zonele de conflict

Una dintre regulile de baz ă ale Agen ției Reuters este c ă nici un reportaj nu valoreaz ă cât o
via ță . Protec ția jurnalistului în zone de conflict se încadreaz ă în aria de manifestare a dreptului
interna țional umanitar, pe fondul apartenen ței civile a jurnali știlor. Dreptul interna țional
umanitar este o disciplin ă distinct ă în interiorul dreptului interna țional public, începând din anul
1864, prin adnotarea primei conven ții a dreptului umanitar. Asocierea justi ției cu r ăzboiul
presupune existen ța a dou ă realit ăți contrare: urgen țele din domeniului militar și legile dreptului
umanitar. Aceste dou ă perspective despre r ăzboi au luat na ștere în interiorul jus ad bellum ,
condi țiile în care folosirea for ței militare este justificat ă sau dreptul de a recurge la r ăzboi și jus
în bello , dreptul r ăzboiului, care define ște comportamentul beligeran ților dup ă începerea
războiului. Dreptul interna țional umanitar se aplic ă pe timpul conflictului armat, prin prevederile
Conven țiilor de la Geneva, dreptul umanitar fiind numit și „Dreptul de la Geneva”.

9.5.1. Jurnalistul – un civil în mijlocul r ăzboiului
Protec ția care este oferit ă jurnalistului de normele de drept interna țional umanitar const ă
în faptul c ă jurnalistul, fiind într-o misiune profesional ă într-un teatru de opera ții, este considerat
a fi un civil. Astfel, beneficiaz ă de toate drepturile aferente acestui statut. În ac este condi ții,
molestarea sau uciderea sunt considerate crime de r ăzboi.
Persoana civil ă are o imunitate absolut ă, atât timp cât nu particip ă la un act de ostilitate.
În cazul în care este capturat, jurnalistul trebuie s ă fie tratat ca un prizonier de r ăzboi, p ăstrând
statutul civil. Acest aspect este condi ționat de existen ța unui act de identificare în care s ă se
specifice calitatea de jurnalist acreditat, dat de autorit ățile militare ale țării sale. Activitatea de
jurnalist în conflicte na ționale sau interna ționale presupune întotdeauna existen ța unor riscuri.
Prin captiv de r ăzboi se în țelege orice persoan ă care a f ăcut parte din for țele armate ale unei p ărți
beligerante și care a fost capturat de for țele inamice. Agen ții și mercenari recruta ți de persoane
(în propria lor țar ă pentru a lupta într-un conflict armat, care partic ip ă în mod direct la ostilit ăți
cu scopul de a ob ține un avantaj personal), nu sunt considerate capti ve.
Conform legilor de r ăzboi terestre și vamale din 1907, prizonierii de r ăzboi sunt în
puterea guvernului inamic și nu în puterea celui care i-a capturat. Captivii t rebuie s ă fie trata ți
într-un mod uman și trebuie repatria ți. Conven țiile de la Geneva prev ăd c ă ace știa ar trebui s ă fie
proteja ți împotriva torturilor, a încerc ărilor de a atenta la via ța și la demnitatea lor. Popula ția
civil ă cuprinde toate persoanele civile, jurnali știi fiind considera ți persoane civile. În aceast ă
categorie putem include toate persoanele de pe un t eritoriu, care nu fac parte din for țele armate.
Actele de violen ță sau amenin țările care au scopul de a r ăspândi teroarea sunt interzise.
Persoanele civile nu sunt protejate atunci când par ticip ă la ostilit ăți.
Tributul pl ătit de c ătre coresponden ții de pres ă prezen ți în conflictele armat este unul într-
o continu ă cre ștere. În toate regiunile lumii caracterizate de con flicte, jurnalismul este pus la grea
încercarea, unul dintre motive fiind „degradarea st ării de securitate la nivel global și activit ățile

163 din umbra terorismului și a r ăzboiului” 234 . Conform Press Emblem Campaign (PEC), la sfâr șitul
primei luni a anului 2013 se înregistrau 11 jurnali ști uci și în timp ce î și exercitau profesia și 141
în anul 2012. PEC î și exprim ă îngrijorarea vis a vis de faptul c ă aceast ă statistic ă reprezint ă o
cre ștere alarmant ă, cu peste 30%, comparativ cu anul 2011. Conform ac elea și surse, în anul 2011
au fost uci și 107 jurnali ști, în anul 2010 și-au pierdut via ța 110 jurnali ști în timpul exercit ării
meseriei, 122 de jurnali ști în anul 2009, 91 de jurnali ști în anul 2008, 115 jurnali ști în anul 2007,
iar în anul 2006 au decedat 96 de jurnali ști. În total, din ianuarie 2006 și pân ă în ianuarie 2013,
un num ăr de 793 de jurnali ști și-au pierdut via ța în timpul exercit ării meseriei. PEC include în
aceste statistici jurnali ști, coresponden ți, freelancers, cameramani, tehnicieni, fotografi,
produc ători. Pe lâng ă num ărul acestora, statisticile înregistreaz ă și victimele colaterale, acele
persoane care fac parte din echipe precum: șoferi, g ărzi de corp, agen ți de securitate sau
translatori. Sursele de informa ții ale PEC sunt reprezentate de agen țiile de știri și de asocia țiile
na ționale de pres ă. Datele sunt actualizate lunar începând cu prima s esiune a Consiliului ONU
pentru Drepturile Omului din iunie 2006. Pe site-ul PEC sunt prezentate lunar, începând din
ianuarie 2006 numele tuturor jurnali știlor uci și, institu ția de pres ă pe care au reprezentat-o, țara
de provenien ță , data și locul decesului.
Harta de securitate a jurnali știlor independen ți care î și desf ăș oar ă activitatea în zona de
tensiune sau de conflict a fost elaborat în martie 2002 de c ătre organiza ția Reporteri f ără
Frontiere, în colaborare cu Comitetul Interna țional al Crucii Ro șii, Consiliul European, OSCE și
UNESCO. La elaborare au participat, de asemenea, si ndicatele jurnali știlor. Ea a fost difuzata în
redac ții din lumea întreaga. Aceste organiza ții au f ăcut propuneri concrete privind opt reguli
referitoare la securitatea jurnali știlor in zonele de conflict sau de tensiune: angaja rea
media, posibilit ățile jurnali știlor de a c ăuta sistematic mijloacele de m ăsurare și de limitare a
riscurilor la care sunt supu și, plecarea jurnalistului din proprie ini țiativ ă, experien ța terenului,
preg ătirea în prealabil, echipament adecvat, asigurarea medical ă, repatrierea, invaliditatea și
decesul, sus ținerea psihologic ă și protec ția juridic ă a corespondentului de r ăzboi.
O scurt ă incursiune în istoria recent ă (pe lâng ă statisticile prezentate mai sus) ne
demonstreaz ă necesitatea unei astfel de ini țiative. Anul 2003, la nivel mondial, a fost tragic,
soldat cu 1460 de jurnali ști amenin țați și agresa ți, 42 de jurnali ști uci și, circa 766 interpela ți și
peste 500 de institu ții media cenzurate. Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor (FIJ), cea mai
mare grupare de acest fel din lume, a publicat in a nul 2003 un raport detaliat asupra r ăzboiului
din Irak, conflictul cel mai exhibat la televiziune din toata istoria moderna. Intitulat Justice
Denied on the Road to Baghdad (Justi ția negat ă în drumul spre Bagdad ), raportul examineaz ă
securitatea jurnali știlor pe timpul conflictului, ajungând la concluzia ca protec ția acordata
acestora nu s-a ridicat la nivelul cerin țelor, datorita iresponsabilit ății flagrante a celor doua p ărți
beligerante acuzate, de altfel, de „crime de r ăzboi“, ca urmare a atacurilor vizând angaja ții
media, a lipsei instruc țiunilor pentru comandan ții militari si pentru solda ți de a evita luarea

234 Ripa, George, Jurnali ști împu șca ți în Georgia , în „Adev ărul”, 16.08.2008.

164 acestora drept ținte. Teoretic, exist ă reguli care ar trebui sa protejeze jurnali știi și personalul
media, dar ele nu sunt respectate.
În timpul r ăzboiului din Vietnam (1964-1975) și în luptele din Cambodgia 60 de jurnali ști
au fost uci și. R ăzboiul din Iugoslav (1990-1995) a f ăcut 94 mor ți în rândul jurnali știlor și
colaboratorilor mass-media. În R ăzboiul din Golf (1991) 4 jurnali ști au fost uci și în luptele din
perioada post-conflict. În r ăzboiul din Afganistan (2003) 8 jurnali ști au murit în numai dou ă
săpt ămâni, la un moment dat fiind înregistrate mai multe victime printre ace știa decât în rândul
for țelor armate americane 235 . La data de 3 mai 2004, 133 jurnali ști erau de ținu ți în 22 de ță ri:
Cuba-29, China-27, Iran-12, Erithreea-14 și Birmania-11. De la începutul anului 2004, 13
jurnali ști au fost uci și peste tot în lume. În primele luni ale aceluia și an, 10 jurnali ști și-au pierdut
via ța în Irak. Aceea și surs ă precizeaz ă c ă în Irak, 23 de jurnali ști au fost uci și în timpul
exercit ării profesiei, 6 colaboratori mass-media au fost uc i și; 1431 jurnali știi au fost intervieva ți,
1366 jurnali știlor au fost amenin țați sau agresa ți și 1178 mass-media au fost cenzurate.
Dreptul publicului de a cunoa ște face parte din orice societate democratic ă. În cele din
urm ă indiferent de abordarea aleas ă de corespondentul de r ăzboi pentru prezentarea
informa țiilor, trebuie s ă fie încadrat ă în legitimitate și s ă fie de interes public. Dreptul publicului
de a cunoa ște este principiul fundamental pentru raportarea on est ă și deschis ă, atât pe timp de
pace, cât și pe timp de r ăzboi. „Decizia final ă revine oamenilor, iar oamenii, atât cât pot cuprin de
cu mintea lor, trebuie s ă se raporteze la fapte, chiar și în timp de r ăzboi, sau, mai ales în timp de
război” 236 . Este afirma ția editorului unui cotidian american din timpul cel ui de-al doilea r ăzboi
mondial. Importan ța publicului și dorin ța acestuia de a cunoa ște sunt aspecte foarte importante în
cazul transmiterii coresponden țelor de pe front.
Procesul comunic ării în perioade de r ăzboi întâmpin ă multe obstacole în calea
transmiterii informa ției, de și ar trebui s ă fie subliniat faptul c ă aceste obstacole exist ă și în timp
de pace, dar sunt mai pu țin evidente. R ăzboiul nu ar trebui s ă fie v ăzut ca un caz special vis a vis
de modul în care mass-media func ționeaz ă. R ăzboiul subliniaz ă și intensific ă multe dintre
lucrurile care se întâmpl ă în timp de pace.

9.5.2. M ăsuri pentru protec ția corespondentului de r ăzboi
Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor (FIJ), al c ărei moto este „nu poate exista libertatea
presei atâta timp cât jurnali știi au condi ții de fric ă, s ărăcie și corup ție” consider ă c ă protec ția
jurnali știlor este o problem ă care necesit ă o preocupare special ă, astfel încât factorii de mass-
media ar trebui s ă fie preg ăti ți cu echipament special, atunci când astfel de even imente survin în
teatrele de opera ții, spre exemplu. Potrivit Codului Profesional cu p rivire la garantarea securit ății
exercit ării profesiei de jurnalist (realizat de marile grup uri media CNN, BBC, Reuters și
Associated Press) jurnali știi și tehnicienii media trebuie s ă beneficieze de un echipament specific

235 Badicioiu, Alexandra, Amintiri din casa presei libere , în ”Cotidianul”, din 09.10.2006.
236 Knightley, Philip, The first Casualty: The War Correspondent as Hero, Propagandist and Myth Maker, Quartet,
London, 1982, p. 253.

165 pentru toate misiunile, inclusiv o geant ă de mân ă prim ajutor, transport specific și haine de
protec ție.
Referindu-se la protec ția fizica a jurnali știlor, raportul FIJ saluta crearea Institutului
International pentru Securitate in Jurnalism – coal i ție mondial ă a grupurilor media care are ca
obiectiv ameliorarea nivelului de securitate pentru jurnali știi care au misiuni periculoase in
zonele de conflict. Raportul accentueaz ă nevoia de o mai mare protec ție a jurnali știlor liber
profesioni ști, care se afl ă printre persoanele vulnerabile în zonele de r ăzboi, cât și aten țion ări
asupra pericolelor la care sunt supu și jurnali știi incorpora ți in trupele aflate pe câmpul de lupt ă.
FIJ estimeaz ă c ă organiza țiile interna ționale cum sunt Na țiunile Unite, Crucea Ro șie, agen țiile
specializate pentru drepturile omului și grupurile de jurnali ști ar trebui sa joace un rol in
dezvoltarea termenilor, structurilor si proceduril or necesare pentru integrarea unor schimb ări în
politica globala cu scopul de a combate si a elimi na atacurile împotriva jurnali știlor și
lucr ătorilor media.
În timpul conflictelor armate, jurnali știi vor fi proteja ți la fel ca persoanele civile, cu
condi ția de a nu ini ția vreo ac țiune în contradic ție cu statutul lor și de a nu renun ța la statului
aprobat oficial de corespondent de r ăzboi. Acestea sunt precizate în art. 4 alin. (4) di n A treia
Conven ție de la Geneva (1949).Calitatea jurnalistul trebui e s ă fie certificat ă de c ătre un card de
identificare eliberat de c ătre propriul guvern sau de autorit ățile pe al c ăror teritoriu î și au
re ședin ța, atât reporterii, cât și agen ția sau compania de pres ă.
Dreptul interna țional nu poate proteja jurnalistul de consecin țele unei decizii periculoase
liber consim țite. Prin Declara ția adoptat ă în 1996, Consiliul European a reafirmat c ă to ți
jurnali știi care lucreaz ă în situa ții de conflict și de tensiune pot beneficia de toate normele de
drept interna țional prev ăzute de Conven ția Interna țional ă a Drepturilor Omului, precum și de
instrumentele interna ționale cu aplicabilitate în acest domeniu.
Intre 1949 si 1977, la Geneva, au fost adoptate pa tru conven ții și dou ă protocoale care
constituie ast ăzi documentele fundamentale privind dreptul interna țional umanitar și protec ția
victimelor de r ăzboi: militari r ăni ți, invalizi, r ăni ții într-o lupt ă maritim ă, personal medical,
captivi de r ăzboi, popula ția civil ă etc. Jurnalistul de r ăzboi aflat în deten ție beneficiaz ă de acela și
tratament ca și persoanele civile, în conformitate cu Conven ția de la Geneva.
Pentru ca jurnali știi s ă se protejeze și s ă fie proteja ți în zonele de conflict, suntem de
părere c ă este necesar ă îndeplinirea unor reguli pe timpul preg ătirii și desf ăș ur ării activit ății în
teatrele de opera ții:
Cunoa șterea zonei de conflict presupune ca jurnalistul trimis în zone de conflic t s ă se
informeze în prealabil despre aspecte politice, eco nomice, sociale, culturale, geopolitice. Acest
dosar de lucru, considerat de noi obligatoriu, îi p ermite jurnalistului s ă încadreze produsul
mediatic în proximitatea spa țial ă a desf ășur ării evenimentelor, precum și s ă îi ofere posibilitatea
de a interac ționa cu actorii locali. De asemenea, suntem de p ărere c ă acest dosar de lucru va ajuta
jurnalistul pentru crearea unei eventuale strategii de autoap ărare. Din punctul nostru de vedere,
cunoa șterea zonei de conflict presupune și cunoa șterea limbii vorbite acolo, un avantaj enorm

166 pentru jurnalist. Cu prec ădere în ță rile arabe, gazetarii îns ă apeleaz ă la translatori pentru
realizarea muncii lor.
Evaluarea poten țialelor pericole se refer ă la identificarea și evaluarea nivelului unor
poten țiale distrugeri sau posibila apari ție a acestora. Pentru fiecare dintre acele elemente
identificate trebuie avute în vedere solu ții specifice. Aceast ă regul ă este direct dependent ă de cea
prezentat ă anterior, deoarece evaluarea riscurilor are la baz ă cunoa șterea zonei în care jurnalistul
își va desf ășura activitatea.
Identificarea activit ăților într-o zon ă de conflict presupune stabilirea prealabil ă a
sarcinilor care trebuie s ă fie îndeplinite, precum și a persoanelor necesare. Pe parcursul
desf ăș ur ării activit ății jurnalistului în zone de conflict, în afar ă de sarcinile stabilite anterior și
posibil programate, pot interveni și alte evenimente care se por transforma în produs media.
Consider ăm c ă este deosebit de important ca pentru fiecare activ itate programat ă s ă se aib ă în
vedere pericolele aferente și s ă se identifice riscurile. Deoarece fiecare situa ție are elemente
specifice, și strategia pentru dep ăș irea pericolelor sau pentru evitarea riscurilor va fi una
personalizat ă. În cazul activit ății unei echipe de jurnali ști din domeniul audio-vizual identificarea
riscului are în vedere inclusiv nivelul pierderilor sau pagubelor poten țiale materiale (echipamente
tehnice)
Stabilirea unui lider porne ște de la ideea c ă profesia de jurnalist necesit ă atât abilit ăți
teoretice, practice, cât și tehnice. Este important ca echipa de jurnali ști s ă fie coordonat ă pe
timpul prezen ței într-un teatru de opera ții de o persoan ă care s ă de țin ă cuno știn țele amintite
anterior, cu atât mai mult cu cât situa țiile neprev ăzute vor necesita existen ța unui lider.
Consider ăm c ă este important ă aceast ă regul ă și datorit ă mediului din care transmit
coresponden ții de r ăzboi, deoarece comunicarea între mediul militar și jurnali ști, prin intermediul
unei singure persoane, pentru stabilirea detaliilor realiz ării unui produs media, are un grad mare
de eficacitate.
Reevaluarea situa ției presupune ca fiecare jurnalist sau membru al unei echipe care
transmit dintr-o zon ă de conflict trebuie s ă reac ționeze la evenimente în derulare. Reevaluarea
situa ției presupune determinarea noilor pericole, aprecie rea gradului de risc și felul în care pot
reac ționa. Consider ăm c ă aceast ă regul ă depinde în primul rând și într-o mare m ăsur ă de
experien ța pe care o are corespondentul de r ăzboi, dar și de respectarea condi țiilor impuse de o
astfel de deplasare, autoasumate de altfel.
Alegerea unui ghid are la baz ă faptul c ă folosirea de ghizi/translatori a devenit, în ulti mii
ani, o obi șnuin ță în lumea presei. În majoritatea regiunilor în care exist ă conflicte exist ă și re țele
sau firme de ghizi și translatori. Suntem de p ărere c ă este esen țial ă cunoa șterea de c ătre jurnalist
a limbii din țara în care se deplaseaz ă. G ăsirea unui ghid trebuie f ăcut ă cu mare aten ție și trebuie
să țin ă cont de anumite aspecte precum motivul care îl det ermin ă pe un localnic s ă î și ofere
serviciile, banii sau patriotismul. Obiectivitatea produsului mediatic, în zone de conflict, depinde
de calitatea ghidului angajat. De aceea trebuie ver ificat ă acurate țea informa țiilor date de acesta,
deoarece exist ă tendin ța de a exagera nivelul de cunoa ștere pe care îl are, pentru a demonstra c ă
își merit ă banii.

167 Consider ăm deosebit de important ă respectarea regulilor prezentate anterior și
colaborarea permanent ă cu structurile de rela ții publice, respectiv cu centrul de pres ă al
organismelor militare prezente în teatru.
Asigurarea siguran ței corespondentului de r ăzboi, pe lâng ă regulile prezentate anterior și
respectarea obliga țiilor autoasumate în interiorul organismului milita r, depinde și de existen ța
unui bagaj personal specific. Acesta se adaug ă echipamentului tehnic necesar transmiterii
produselor mediatice, pentru fiecare dintre membrii echipei. Lucrurile strict necesare
jurnalistului și membrilor echipei care transmit dintr-o zon ă de conflict sunt: Acredit ări, Pa șaport
cu vizele în ordine, Permis de conducere interna țional, carduri de credit personale sau ale
institu ției media, carnete cec, valut ă local ă, vesta anti-glon ț, casc ă, ap ărători pentru urechi,
înc ălță minte care trebuie s ă fie adaptat ă mediului, îmbr ăcăminte impermeabil ă, vaccinurile
pentru zona respectiv ă, trusa personal ă de prim ajutor, medicamente anti-alergice, vitamin e,
lo țiune protec ție anti-solar ă, spray împotriva insectelor.
Pe lâng ă aceste lucruri, fiecare membru al echipei media tr ebuie s ă aib ă o geant ă de
urgen ță , care s ă fie în permanen ță preg ătit ă. Acest rucsac trebuie s ă cuprind ă strictul necesar,
deoarece situa ția din teren se poate deteriora și poate presupune mersul pe jos într-un mediu ostil .
Mărimea acestui rucsac de urgen ță este de 25-30 de litri, fiind impermeabil. Trebuie s ă con țin ă:
sticl ă cu ap ă și pastile pentru sterilizat apa, mâncare neperisabi l ă, harta și busola, ceas, fluier,
briceag, lumân ări, lanterna cu baterii de rezerv ă, o frânghie de 20 de metri, trusa de igien ă
personal ă, crema protec ție anti-solar ă, carne țel și pix, spray împotriva insectelor, trusa de prim
ajutor, medicamente, un rând de înc ălță minte și îmbr ăcăminte, hain ă anti-vânt, m ănu și, c ăciul ă
sau p ălărie, în func ție de clim ă.
Gestionarea evenimentelor din dinamica r ăzboiului consider ăm c ă trebuie s ă cuprind ă și
evolu ția efectelor comunica ționale: destina ție, amploare, durat ă, feed-back. Consecin țele
proceselor comunica ționale în mediul militar sunt determinate de raport urile de disonan ță ori
consonan ță dintre emi țători și receptori. Conflictele fac s ă creasc ă audien ța și fac celebri
coresponden ții de r ăzboi. Capacitatea media de a dramatiza evenimentele și de a face public un
conflict de r ăsunet mondial, depinde de profesionalismul jurnalis tului.
Consider ăm important ca reprezenta ții media în teatrele de opera ții s ă î și asume
responsabilitatea ac țiunilor lor, s ă respecte etica și deontologia profesional ă. De asemenea,
consider ăm c ă preg ătirea coresponden ților de r ăzboi trebuie s ă fie o condi ție intrinsec ă a unei
astfel de misiuni.
Rela ția dintre mass-media și armat ă constituie o rela ție deosebit ă prin multitudinea de
elemente care s-ar putea constitui în ceea ce numim senza ționalism . Din acest motiv insist ăm
asupra importan ței pe care o are profesionalismul jurnalistului, ca pabil s ă dea dovad ă de
impar țialitate, echidistan ță și responsabilitate. Insist ăm, de asemenea, și asupra importan ței
preg ătirii jurnalistului-corespondent de r ăzboi. Ambele elemente puse în discu ție, atât armata, cât
și mass-media sunt piloni de baz ă ai societ ății, motiv pentru care o bun ă colaborare între acestea
dou ă este esen țial ă.

168 Atacurile asupra jurnali știlor continu ă, de și ace știa sunt proteja ți la fel ca și civilii în
timpul conflictelor armate, în conformitate cu legi sla ția interna țional ă privind drepturile omului.
Reporterii r ămân extrem de vulnerabili la un grad ridicat de vio len ță în timpul misiunii lor
profesionale în zone de conflict.
Un rol important în protec ția jurnali știlor-coresponden ți de r ăzboi poate fi jucat de
guverne și de autorit ățile guvernamentale. Acestea trebuie s ă traduc ă preocup ările lor oficiale în
leg ătur ă cu siguran ța jurnali știlor, elaborate în forurile interna ționale și pliate pe legisla ția în
vigoare, în m ăsuri concrete, cu scopul de a spori siguran ța jurnali știlor, cum ar fi: m ăsuri
legislative, administrative și judiciare.
O alt ă component ă care trebuie luat ă în considerare este responsabilitatea organiza țiilor
mass-media de a fi con știente de stresul emo țional și psihologic rezultat din activitatea de
transmitere din teatre de opera ții și de a asigura jurnali știlor sprijin. În acest scop, The
International News Safety Institute prin intermediu l Codului de Siguran ță (art. 7) prevede c ă
„angajatorii trebuie s ă ofere acces liber la consiliere confiden țial ă pentru jurnali știi implica ți în
reflectarea evenimentelor stresante. Ace știa ar trebui s ă preg ăteasc ă manageri în recunoa șterea
stresului post traumatic și s ă ofere familiilor jurnali știlor din zone de conflict sfaturi în timp util
cu privire la siguran ța celor dragi” 237 .
Consider ăm c ă un cadru legislativ interna țional menit s ă aduc ă un grad mai mare de
protec ție jurnali știlor care transmit din zone de conflict este atât responsabilitatea organiza țiilor
de media, cât și a institu țiilor interna ționale cu responsabilit ăți în acest sens.

237 http://www.newssafety.com/safety/index.htm (accesat la data de 20.09.2012)

169 Concluzii finale

Rolul media în situa ții de criz ă, ca în alte aspecte ale vie ții sociale, este din ce în ce mai
des dezb ătut și mai controversat.
Func țiile declarate ale mass-media sunt puse la încercar e în perioadele de criz ă
interna țional ă, atunci când exist ă interese care încearc ă s ă exploateze mai multe disfunc ții ale
structurilor media în scopuri care nu țin de informarea corect ă și obiectiv ă a opiniei publice.
Lista exemplelor de manipulare este inepuizabil ă. William Randolph Hearst, un cunoscut
magnatul american de pres ă, dorea, din considerente ce țineau de tiraj și de propriile op țiuni
politice, izbucnirea unui r ăzboi hispano-american în Cuba. Principalul s ău ziar, The New York
Journal , publica constant articole belicoase, care distors ionau realitatea, cu titluri senza ționaliste,
ce frizau nu odat ă absurdul: „Prizonieri da ți la rechini”, „R ăzboi cu Spania pentru americanii
asasina ți”, „Cea mai mare insult ă la adresa SUA din întreaga lor istorie”. Redactori i care nu s-au
conforma „orient ării” impuse de proprietar au avut de suferit. Cei c are s-au conformat, au trebuit
să recurg ă la imagina ție. În 1898 unul dintre redactori, Frederic Remingt on, a trimis o telegram ă
la ziar în care spunea: „ Totul este lini știt. Nu va fi r ăzboi. Inten ționez s ă m ă întorc ”. R ăspunsul
lui Hearst a intrat în istorie: „ Te rog r ămâi. Tu furnizeaz ă imagini. Eu voi furniza r ăzboi ”238 .
Rolul controversat al mass-media în ceea ce prive ște rezolvarea, men ținerea sau
amplificarea unor situa ții de criz ă este determinat de îns ăș i natura mass-media ca și institu ții
sociale, cât și de anumite leg ături fa ță de puterea de stat a oric ăror media puternice. Mai multe
teorii sociologice ale mass-media arat ă c ă situa țiile de criz ă transform ă mijloacele de
comunicare în mas ă în institu ții sociale vulnerabile .
Pe de o parte, criza înseamn ă surs ă de știri și mass-media are de câ știgat din situa ția
creat ă, iar pe de alt ă parte, criza în sine poate aplana sau elimina inde penden ța total ă a presei.
Astfel, corpora țiile media sunt suspectate c ă î și promoveaz ă interesele lor pur economice în
defavoarea transmiterii c ătre publicuri a unor imagini reale și c ă dau na ștere la un „spectacol” în
care a fost adus ă via ța public ă în societatea modern ă.
Adesea, interven țiile militare nu sunt suficiente pentru a rezolva t oate aspectele
unor situa ții conflictuale (Vietnam, fosta Iugoslavie, Golful Persic, Afganis tan, Irak). Mass-
media este angrenat ă în aceste conflicte; poate amplifica sau aplana co nflictul, pot fi folosite de
politicieni și comandan ți militari pentru atingerea unor obiective propuse de ace știa (inclusiv în
formele agresiunilor informa ționale, manipulare și dezinformare), pot activa sau dezactiva
componente ale personalit ății umane foarte importante în men ținerea sau dezamorsarea crizei.
Îns ă, în mod realist, media se confrunt ă cu multe vulnerabilit ăți de ordin etic, profesional
și economic pentru ca toate rolurile de ținute s ă fie exercitate. Senza ționalul, neverificarea
informa țiilor sau insuficienta verificare, transmiterea în timp real pentru dep ăș irea/descalificarea
concuren ței, imposibilitatea de a participa direct la evenim ente de ordin militar fac ca mass-

238 Apud Frazier, Nancy (2001). William Randolph Hearst: Modern Media Tycoon . Woodbridge, CT: Blackbirch
Press, p. 34.

170 media s ă nu poat ă s ă îndeplineasc ă în totalitate func ția de informare și de supraveghere în cazul
unor crize interna ționale de factur ă militar ă. „Fuga” dup ă informa ții și difuzarea acestora cu
rapiditate sau „în direct” elimin ă mai multe etape jurnalistice necesare de verificar e a
informa țiilor, fapt care este speculat de persoane sau grup uri interesate în manipularea mesajului
mediatic în favoarea lor. Mesajele distorsionate su nt vehiculate la nivel global prin intermediul
tehnologiei informa ționale ceea ce conduce la transferarea manipul ării de la grani ța local ă și cel
mult regional ă c ătre devenirea acesteia la dimensiune global ă.
Men ținerea unei leg ături reale între public și mass-media și evitarea unei crize de
încredere impune gestionarea responsabil ă a „jocului ob ținerii informa țiilor”, în vederea evit ării
manipul ării, propagandei și dezinform ării, care exploateaz ă dihotomiile ra țiune – sensibilitate,
luciditate – imaginar, real – imaginar, con știent – incon știent.
Concluziile men ționate sunt cu atât mai valabile în structurile med iatice profilate pe
produc ția de imagine, care exceleaz ă în persuasiune psihic ă orientat ă mai departe de ra țiune,
imaginii de film sau televizate care se adreseaz ă direct gândirii. La cinema sau televiziune,
sensibilitatea este afectat ă f ără ca facultatea de judecat ă s ă poat ă interveni direct și prompt. O
imagine selectat ă și direc ționat ă anterior intr ă în rezonan ță cu sentimentele umane pe care le
stimuleaz ă și le valorific ă în direc ția dorit ă, insinuând individului s ă ac ționeze a șa cum i se
induce subtil.
În acest context, se poate pune întrebarea: mai exe rcit ă mass-media o func ție real ă de
informare corect ă și complet ă? R ăspunsul trebuie s ă țin ă cont de faptul c ă televiziunea nu este o
ma șin ă de produs adev ăr sau informa ție, ci de reprodus evenimente. Obiectivul s ău nu este s ă ne
fac ă s ă în țelegem o situa ție, ci s ă ne fac ă s ă asist ăm la o aventur ă pl ăcut ă sau nepl ăcut ă.
Majoritatea tele-evenimentelor având în centru „zon e fierbin ți” ale Planetei (Golf, Somalia,
Rwanda, Bosnia, Kosovo, Afghanistan, Irak, Georgia) , reluate și prin celelalte mijloace mass-
media, radio, pres ă scris ă și mai nou Internet, au sfâr șit prin a debusola publicul.
Singurul mijloc pe care îl are un individ la dispoz i ție ca s ă verifice o știre dac ă este
adev ărat ă ar fi s ă-i confirme spusele în diferite mijloace de informa re. Important ă este, în acest
context, leg ătura la fa ța locului și efectul de real pe care îl produce: cel care se a fl ă acolo, ceea ce
constituie o garan ție de autenticitate. „Senza ția de real”, „martorul adev ărat” formeaz ă un sistem
care poate însemna dispari ția adev ăratului jurnalism de anchet ă, pentru c ă un „martor” devine, în
ideologia transmisiilor în direct, o valoare absolu t ă și oric ărui jurnalist i se impune aceast ă
cerin ță . El este trimis în locuri pe care nu le cunoa ște, poate nici nu a auzit de ele, a c ăror limb ă
nu o știe, nici contextul socio-economico-politic, istori a, cultura și abia sosit, canalul s ău îl
contacteaz ă și îi cere impresii. Totul trebuie s ă se petreac ă nu repede, ci foarte repede, a șa cum
indic ă sloganul celor de la CNN: „ Slow news, no news! ”.
Inventarea televiziunii, una din cele mai important e surse de informa ții a lumii
contemporane și recurgerea la manipularea prin imagine vor multip lica efectele asupra
publicului-țint ă. De la utilizarea pentru prima dat ă a unui aparat de filmat pentru transmiterea
imaginilor de la Olimpiada din 1936 din Germania au trecut pu țin peste șapte decenii. În tot acest
interval televiziunea s-a num ărat printre cele mai importante inven ții ale acestui secol, nu atât

171 prin complexitatea sa tehnic ă, cât, mai ales, prin schimb ările pe care le-a provocat în
mentalit ățile oamenilor și prin controlul indirect pe care l-a exercitat asu pra evolu ției societ ății.
„Televiziunea manipuleaz ă!” este o afirma ție larg r ăspândit ă, de a c ărei veridicitate nu se
mai îndoie ște, ast ăzi, nimeni. Și, asemenea altor „adev ăruri” asupra c ărora, odat ă formulate, nu
s-a mai revenit și axioma „televiziunea manipuleaz ă” s-a instaurat temeinic în con știin țele
oamenilor, transmis ă, evident, prin mass – media. Mult mai mic este îns ă num ărul celor care știu
exact cum și mai ales de ce manipuleaz ă televiziunea, prin ce mijloace și cu ce rezultate. Pu țini
sunt cei care recunosc – fie și în fa ța propriei con știin țe c ă au fost/sunt manipula ți, având
convingerea c ă superioritatea lor intelectual ă, datorat ă simplului fapt c ă „ știu“ c ă televiziunea
manipuleaz ă, îi pune la ad ăpost de a fi, la rândul lor, manipula ți. Pentru un telespectator cu un
anumit nivel de instruire este greu s ă accepte c ă este/poate fi manipulat de ceea ce vede.
Motivul? Distrugerea încrederii în televiziune ar c onduce, pe cale de consecin ță , la renun țarea la
aceasta și, implicit, la motiva țiile care îl determin ă s ă priveasc ă micul ecran: nevoia de siguran ță ,
de informa ții, de divertisment.
Jurnali știi și anali știi politici și militari au constatat c ă numeroase situa ții de criză
înregistrate începând cu anii 1990, în diferite col țuri ale planetei, au f ăcut obiectul unor multiple
manipul ări, în cadrul c ărora mass – media a jucat un rol important, în bene ficiul uneia sau alteia
din p ărțile implicate. Începând cu r ăzboiul din Golf și „sângeroasa destr ămare” a
Iugoslaviei, manipularea a fost considerat ă drept un instrument de ducere a r ăzboiului.
Un exemplu descris pe larg în presa interna țional ă îl constituie un incident petrecut în
data de 27 mai 1995 în Sarajevo. Urmare a unui tir de mortiere, 17 civili care se aflau la o coad ă
la pâine în pia ța central ă a ora șului și-au pierdut via ța. Pre ședin ția bosniac ă s-a gr ăbit s ă plaseze
responsabilitatea atacului for țelor sârbe, punct de vedere preluat de numeroase in stitu ții de pres ă,
în absen ța unor argumente care s ă îl sus țin ă. Investiga ții ulterioare ale jurnali știlor au reliefat o
serie de „coinciden țe” care au pus sub semnul întreb ării versiunea oficial ă cu privire la incident.
Spre exemplu, str ăzile limitrofe ale pie ței au fost blocate cu pu țin timp înainte de atac, iar la scurt
timp dup ă formarea cozii în pia ță și-au f ăcut apari ția reprezentan ți ai mass-media, care s-au
men ținut îns ă la distan ță de scena viitorului carnagiu. Mai mult, majoritate a celor uci și s-au
dovedit a fi sârbi. În aceste condi ții, versiunea regiz ării atacului de c ătre musulmanii bosniaici, în
scop propagandistic, a fost luat ă în calcul, cu efecte minime asupra opiniei publice . Efectele
mediatiz ării ini țiale produseser ă o puternic ă impresie nu doar asupra locuitorilor din spa țiul
marcat de r ăzboi, ci și asupra opiniei publice interna ționale.
Pentru a opera ționaliza aspectele teoretice ale tezei, am recurs, în capitolul intitulat
„Manipularea prin televiziunile de știri în lumea globalizat ă. O realitate dou ă viziuni: CNN
versus Al Jazeera”, la prezentarea comparativ ă a modului în care dou ă din cele mai importante
televiziuni de știri ale momentului reflect ă și, adesea filtreaz ă, principalele evenimente ale
societ ății contemporane.
Alegerea studiului de caz nu a fost întâmpl ătoare. CNN, cea a doua mare re țea de cablu
din Statele Unite ale Americii, lansat ă în 1980, a fost prima televiziune din lume care a emis 24
de ore. În prezent CNN este receptat în peste 93 de milioane de gospod ării din SUA, iar la nivel

172 global programele CNN International sunt vizionate în 212 ță ri și teritorii de pe 4 continente.
Notorietate postului, adus ă de exclusivitatea transmiterii în direct a lans ării și exploziei navetei
Challenger și ulterior a evenimentelor din Pia ța Tienanmen, a fost consolidat ă de premiera
transmiterii live a r ăzboiului din Golf, de pe acoperi șul hotelului Al-Rashid din Bagdad.
Acoperirea mediatic ă a crizelor de la începutul anilor 1990, în mod deo sebit a b ătăliei pentru
Moagadiscio, a condus la apari ția în studiile media și de știin țe politice a teoriei intitulate
„efectul CNN ”, potrivit c ăreia dezvoltarea unor canale de știri interna ționale, care emit în timp
real, 24 de ore din 24, are un impact major asupra procesului de luare a deciziilor în domeniul
politicii externe. De exemplu, opera țiunea „Redarea Speran ței” din Somalia a fost ini țiat ă
datorit ă apari ției unor articole în pres ă despre jefuirea unor ajutoare livrate de ONU și Crucea
Ro șie, precum și a imaginilor prezentate la televiziune care relat au despre mizeria de neînchipuit
și terorismul bandelor africane. Flash-urile cu care au fost primi ți militarii ONU pe plajele unde
debarcau nu proveneau de la armele lupt ătorilor somalezi, ci de la blitz-urile fotoreporter ilor.
Mass-media debarcase înaintea lor.
Ast ăzi, pia ța mondial ă a știrilor practic nu poate fi imaginat ă în absen ța CNN. Pe 11
septembrie 2001 CNN a fost primul post din lume car e a întrerupt emisia cu un buletin de știri
special, transmi țând apoi live cel de-al doilea atac asupra World Tr ade Center. Reporteri de
război sau corespoden ți ai postului transmit din toate „zonele fierbin ți” ale planetei, de la Irak și
Afghanistan, la Orientul Mijlociu iar calitatea de actor de prim ă mân ă pe scena conflictelor a
determinat calificarea sa de c ătre Madeline Albright, fostul Secretar de Stat al S UA, drept „al
16-lea membru al Consiliului de Securitate al Na țiunilor Unite “.
Cel de al doilea post de televiziune analizat, Al J azeera, este un canal interna țional de
știri cu transmisie în limba arab ă care emite 24 de ore, înfiin țat în anul 1996 în Doha, Qatar.
Denumirea postului, în traducere „Insula”, s-a dori t a eviden ția caracterul de unicitate în zon ă, Al
Jazeera auto calificându-se drept singura sta ție de televiziune independent ă din Orientul
Mijlociu.
Disponibilitatea sa prin satelit a schimbat peisaju l media al regiunii. Înainte de apari ția Al
Jazeera, majoritatea locuitorilor ță rilor din zon ă aveau acces exclusiv la sta țiile de televiziune
na ționale, cenzurate de stat. Postul qatarior a adus o libertate de exprimare inedit ă, cu accente
critice la adresa guvernelor din Arabia Saudit ă, Kuweit, Bahrein, Siria or Egipt. Ca și în cazul
CNN, notorietatea i-a fost adus ă de un r ăzboi (r ăzboiul civil din Liban) iar recunoa șterea
mondial ă s-a produs în toamna anului 2001, odat ă cu difuzarea în exclusivitate a unor mesaje ale
liderilor Al Qaida.
În 2006 Al Jazeera a lansat canalul de știri Al Jazeera English, care transmite 12 ore din
Doha și câte 4 ore din Londra, Kuala Lumpur și Washington. Audien ța global ă și influen ța în
cre ște au determinat calificarea sa drept un model de „ media alternativ ă”, aducând-o, în acela și
timp, în postura de concurent al unor canale de știri cu tradi ție, gen BBC și CNN, îndeosebi în
zonele de conflict. Canalul rivalizeaz ă din punct de vedere al audien ței cu BBC (45 milioane
telespectatori), fiind cel mai vizionat post TV din Orientul Mijlociu iar Al Jazeera English este
privit ă în aproximativ 100 milioane gospod ării. Aceast ă suprema ție i-a determinat pe anali știi

173 media ai cotidianului Financial Times să aprecieze c ă „a te adresa canalului Al-Jazeera înseamn ă
a te adresa lumii arabe”.
Politica sa editorial ă a fost descris ă drept „ obiectivitate contextual ă”, un principiu care se
refer ă la reflectarea punctelor de vedere ale tuturor p ărților implicate într-o știre, cu respectarea
valorilor, credin țelor și sentimentelor audien ței vizate.
În ultimii ani, atât CNN, cât și Al Jazeera au fost acuzate, în mod repetat, de ma nipularea,
în diverse moduri, a opiniei publice. Implicarea ac estora în acoperirea mediatic ă a evolu țiilor de
pe frontul irakian și mizele „ războiului mediatic ” la care asist ăm, adesea f ără s ă con știentiz ăm,
sunt detaliate în ultimele subcapitole ale lucr ării. Dac ă anterior lui 11 septembrie 2001 Al
Jazeera a fost apreciat ă de c ătre deciden ții americani pentru rolul de portavoce independent ă a
realit ăților Orientului Mijlociu, ulterior oficiali america ni au acuzat postul qatariot de
alimentarea sentimentelor americane, prin prezentar ea distorsionat ă a realit ății ori de propagand ă
în favoarea terori știlor Al-Qaida.
Spre deosebire de 1991, când opinia public ă a filtrat prin propriile interese o surs ă unic ă,
CNN-ul, în conflictul din Irak declan șat în martie 2003 publicul arab și musulman din afara
Orientului Mijlociu a dispus de re țele de televiziune care s ă îi reflecte propria perspectiv ă și,
uneori, p ărtinirea, Al-Jazeera fiind cel mai important dintre ele. Cel pu țin în lumea islamic ă,
SUA au pierdut „efectul CNN ” de la începutul deceniului trecut și, implicit, b ătălia pentru
imagine ce a înso țit conflictul.
Succesul Al-Jazeera– a șa cum rezult ă din studiul întreprins – const ă într-o combina ție
'letal ă': tehnologia de ultim ă or ă, de tip CNN, cu relat ări în spiritul tradi ției și culturii arabe, de
neîn țeles în presa occidental ă, care explică atât prezentarea punctelor de vedere ale unuia ca bin
Laden, cât și imaginile șocante cu prizonieri de r ăzboi americani și cu irakieni uci și de bombe.
Rezultatul: consecin țele macabre ale r ăzboiului sunt mult mai impresionante decât cele
prezentate de CNN, alimentând ostilitatea lumii ara be și subminând eforturile coali ției de a
învinge în r ăzboiul mediatic. Adev ărul este greu de g ăsit, cu atât mai mult în vremuri de r ăzboi,
când este înso țit de „o gard ă de corp de minciuni”. Dac ă afirma ția premierului Winston
Churchill se referea la al doilea r ăzboi mondial, ast ăzi este vorba de r ăzboiul mondial împotriva
terorismului care va aniversa, nu peste mult timp, 10 ani de la declan șare, f ără ca sfâr șitul s ă se
prefigureze.
Senza ționalul, neverificarea sau insuficienta verificare a informa țiilor, transmiterea în
timp real pentru dep ăș irea/descalificarea concuren ței, imposibilitatea de a participa direct la
evenimente de ordin militar, fac ca mass-media s ă nu poat ă s ă îndeplineasc ă în totalitate func ția
de informare în cazul unor crize interna ționale de factur ă militar ă. „Fuga” dup ă informa ții și
difuzarea acestora cu rapiditate sau „în direct” (u nul din sloganurile CNN fiind „slow news, no
news”) elimin ă mai multe etape jurnalistice necesare de verificar e a informa țiilor, fapt care este
speculat de persoane sau grupuri interesate în mani pularea mesajului mediatic în favoarea lor.
Mesajele distorsionate sunt vehiculate la nivel glo bal prin intermediul tehnologiei
informa ționale, ceea ce conduce la transferarea manipul ării de la grani ța local ă și cel mult
regional ă c ătre devenirea acesteia la dimensiune global ă.

174 Mass media au tratat echilibrat r ăzboiul din Irak declan șat în martie 2003, manifestând o
pozi ție de rezerv ă, adesea de reticen ță , fa ță de ra țiunile administra ției de la Washington de a
lansa aceast ă ofensiv ă. Implicarea ei s-a limitat la redarea evenimentelo r de r ăzboi, cu aten ție pe
realizarea de reportaje sau analize a evenimentelor , în detrimentul presei “bulevardiere”
promovate de Statele Unite, care este invadat ă de imagini, capt ări foto sau video care s ă
impresioneze și s ă argumenteze necesitatea r ăzboiului.
Se pare c ă Europa a în țeles mai bine ce impact are un r ăzboi, prin experien țele sale
istorice (Germania, perioada nazist ă) sau participare ca aliat, asupra umanit ății, cu efecte pe
termen lung.
Pe de alt ă parte, a în țeles c ă o pozi ție partinic ă SUA va afecta în timp rela ționarea și
integrarea minorit ății musulmane, aflat ă în continu ă cre ștere în spa țiul comunitar, situa ție de
altfel agreat ă de europeni pe fondul existen ței unei tendin țe de îmb ătrânire și sc ădere a natalit ății
a popula ției majoritare europene.
Chiar dac ă meseria de jurnalist în teatrele de opera țiuni este expus ă unor riscuri, în
Europa s-a remarcat o ținut ă obiectiv ă în maniera de relatare a evenimentelor de r ăzboi,
neexistând presiuni ale trusturilor de pres ă în ceea ce prive ște modul de concepere a materialelor.
Redarea obiectiv ă, coerent ă, plin ă de acurate țe, ignorarea fotografiilor emo ționale care incit ă la
agresivitate sau compasiune, sunt doar câteva eleme nte ce caracterizeaz ă presa european ă, cu
prec ădere cea german ă, care nu ține de modernitate, ci de clasicismul în timp confi rmat de
Germania care nu renun ță la stilul de a furniza informa ția într-un stil profesional. De altfel,
aceste diferen țe de interpretate fa ță de media de peste ocean, pot fi puse în leg ătur ă și cu
specificitatea cultural ă, social ă, chiar și lingvistic ă.

175 GLOSAR DE TERMENI ȘI CONCEPTE CHEIE

A dezinforma – a informa (în mod inten ționat) gre șit; a induce în eroare cu o informa ție fals ă (<
fr. désinformer )
Sursa: DEX ′98, NODEX
Extremism – atitudine, doctrin ă a unor curente politice care, pe baza unor opinii, idei, p ăreri
exagerate, unilaterale, extreme, urm ăresc prin m ăsuri violente sau radicale s ă impun ă programul
lor; atitudine (politic ă) caracterizat ă prin idei, p ăreri exagerate, unilaterale, bazate pe ur ă și
intoleran ță (<fr. extrémisme )
Sursa: DEX ′98, NODEX
Fundamentalism – mi șcare religioas ă de origine protestant ă care dezvolt ă credin ța într-un singur
sens al c ărții fundamentale a unei biserici, propov ăduind intoleran ță fa ță de alte credin țe;
integrism (< fr. fondamentalisme )
Sursa: MDN
Fundamentalism islamic – curent al Islamului politic care predic ă reîntoarcerea la textul
Coranului și aplicarea literal ă, rigid ă, a prevederilor acestuia și ale hadith (practica și gândirea
Profetului)
Influen ță – ac țiune exercitat ă asupra unui lucru sau asupra unei finite, putând d uce la
schimbarea lor; înrâurire; spec. ac țiune pe care o persoan ă o exercit ă asupra alteia (deliberat,
pentru a-i schimba caracterul, evolu ția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, p uterea de care
se bucur ă (< fr. influence )
Sursa: DEX ′98
Integrism – atitudine a unor catolici care, pretinzând c ă men țin integritatea doctrine romane,
refuz ă s ă se adapteze la condi țiile societ ății moderne; atitudine a acelora care refuz ă s ă adapteze
o doctrin ă noilor condi ții (< fr. intégrisme )
Sursa: MDN
Islam – religie monoteist ă întemeiat ă, în secolul VII, de profetul Mahomed, bazat ă pe preceptele
Coranului și r ăspândit ă în Asia și Africa; totalitate a popoarelor musulmane și civiliza ția lor;
mahomedanism, islamism (< fr. islam )
Sursa: DEX ′98, NODEX
Islam politic – sistemul juridic, normativ și axiologic care guverneaz ă existent politic ă și social ă
a musulmanilor; include trei curente principale: fu ndamentalismul islamic, radicalismul și
Islamul liberal
Jurnalism – ziaristic ă, gazet ărie, publicistic ă; profesiunea de jurnalist; totalitate a jurnalelor
dintr-o țar ă, dintr-o localitate (< fr. journalisme )
Sursa: DEX ′98, NODEX
Liberalismul islamic – curent al Islamului politic ce militeaz ă pentru nevoia moderniz ării
Islamului prin interpretare, promovarea valorilor Sharia , existent unor formule islamice de
reprezentare democratic ă
Manipulare – a antrena, prin mijloace de influen țare psihic ă, un grup uman, o comunitate sau o
mas ă de oameni la ac țiuni al c ăror scop apar ține unei voin țe str ăine de interesele lor; a influen ța
opinia public ă prin mass-media sau prin alte metode persuasive (< fr. manipuler )
Sursa: MDN
Mass-media – totalitatea mijloacelor de informare a maselor ( radio, televiziune, pres ă etc.) (<

176 engl., fr. mass media )
Sursa: DEX ′98
Propagand ă – ac țiune de r ăspândire a unor idei care prezint ă și sus țin o teorie, o concep ție, un
partid politic etc., cu scopul de a convinge și a câ știga adep ți; r ăspândire în mase a unor idei,
concep ții sau cuno știn țe (cu un anumit scop politic) (<fr. propagande )
Sursa: DEX ′98, NODEX
Qutbism – form ă de jihadism na ționalist ini țiat ă de SayyedQutb, ideologul Fra ților Musulmani,
bazat ă pe ideea r ăzboiului sfânt împotriva necredincio șilor (jihad), îndeosebi a autocra țiilor
na ționaliste post-coloniale și a aservirii acestora fa ță de puteri externe; neo-salafism
Radicalism – ansamblu de concep ții care preconizeaz ă și practic ă metode radicale în
solu ționarea unor probleme politice, sociale, economice. (< fr. radicalism , germ. Radikalismus )
Sursa: NODEX
Radicalism islamic – curent al Islamului politic ce militeaz ă pentru suprapunerea religiosului cu
politicul, inclusiv prin metode radicale; include m ai multe forme: jihadismul nationalist sau neo-
salafismul (militantismul saudit), jihadismul balan ței de putere (revolu ția islamic ă iranian ă) și
jihadismul global contemporan
Radicalizare – ac țiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei
Sursa: DEX ′98, DN
Salafism – curent fundamentalist ap ărut la sfâr șitul secolului XIX, având la baz ă contestarea
autorit ății înv ățaților religio și pornind de la necesitarea rena șterii Islamului și a reîntoarcerii la
tradi ția înso țitorilor Profetului Muhammad
Wahabism – curent fundamentalist ap ărut în secolul XVII în Arabia Saudit ă, caracterizat prin
sus ținerea puritanismului religios și a unit ății Islamului

177 LIST Ă CU ABREVIERI

APTN – Associated Press TelevisionNews (Marea Brita nie)
BBC – British Broadcasting Corporation (Marea Brita nie)
CCT – China Central Television (China)
CNBC – ConsumerNewsand Business Channel (SUA)
CNN – CableNewsNetwork (SUA)
DT – Die Tagesschau (Germania)
FAZ – Frankfurter Allgemeine Zeitung (Germania)
FIJ – Federa ția Interna țional ă a Jurnali știlor
ITN – Independent TelevisionNetwork (Marea Britanie )
METN – MiddleEastTelevisionNetwork (SUA)
NYT – The New York Times (SUA)
RAI – Radiotelevisione Italiana (RAI)
TF1 – TélévisionFrançaise 1 (Fran ța)
ZDF – ZweitesDeutchesFernsehen (Germania)
WP – Washington Post (SUA)

178 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

Dic ționare, enciclopedii, cronologii

Crenshaw, M.; Pimlott, J. (ed.) (1996). Encyclopedia of World Terrorism . New York: Sharpe Inc.
Laquer, W. (ed.) (2004). Voices of Terror. Manifesos, Writings and Manuals o f Al Qaeda, Hamas, andother
Terrorist from Around the World and Throghout the A ges . New York: Soucerbooks Inc.
Shanty F.; Picquet,R.; Lalla, J. (2002). Encyclopedia of World Terrorism: 1996-2002 . New York: Sharpe.
ThackrahJ. R. (2004). Dictionary of Terrorism . London: Routledge.
Kushner, H. (ed.) (2003). Encyclopedia of Terrorism . California: Sage Publications Inc.

Lucr ări de autor

Albert, P.; Tudesq, A.-J. (2003). Istoria televiziunii . Bucure ști: Editura Institutul European.
Anghelescu, N. (1993). Introducere în Islam. Bucure ști: Editura Enciclopedic ă.
Andreescs,A.; Antipa, M. (2004). Terorismul, amenin țare major ă asupra democra ției secolului XXI . Bucure ști:
Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare.
Antipa, M. (2010). Triumviratul dezastrului global . Bucure ști: Regia Autonom ă Monitorul Oficial.
Ar ădăvoaice,G.; Naghi, G.; Ni ță D. L. (2002). Sfâr șitul terorismului? . Bucure ști: Editura Antet XX Press.
Atanasiu, M. (2008). Strategia de comunicare a Ministerului Ap ărării pentru promovarea valorilor securit ății și
ap ărării . Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare Carol I.
Barber, B. (2005). Imperiul fericirii – r ăzboi, terorism și democra ție . Bucure ști: Editura Incitatus.
Barna, C. (2009). Sfâr șitul terorismului și noua (dez)ordine mondial ă, Bucure ști: Editura Topform.
Barna, C. (2008). Jihad în Europa . Bucure ști: Editura Topform.
Barna, C. (2007). Cruciada Islamului . Bucure ști: Editura Topform.
Barna, C. (2007). Terorismul. Ultima solu ție? . Bucure ști: Editura Topform.
Bergen, P. (2003). Războiul Sfânt S.A. Bucure ști: Editura Allfa.
Bouzon, A. (2006). Comunicarea în situa ții de criz ă. Bucure ști: Editura Tritonic.
David, G. (2005). Managementul comunic ării în armata României . Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de
Ap ărare Carol I.
Gaborean, I.; Voinea, M.; Prun ă, M. (2001). Terorismul înainte și dup ă Ben Laden . Bucure ști: Editura Mediauno.
Frunz ă, S. (2003). Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor . Cluj- Napoca: Editura Limes.
Garcin-Marrou, I. (2004). Media vs. Terorism . Bucure ști: Editura Tritonic.
Gu țu, D. (2007). Războiul din Irak și r ăzboiul de acas ă. O campanie preziden țial ă american ă. Bucure ști: Editura
Comunicare.ro.
Hen țea, C. (2000). 150 de ani de r ăzboi mediatic. Armata și presa de r ăzboi. Bucure ști: Editura Nemira.
Jaquard, R. (2002). În numele lui Usama bin Laden . Bucure ști: Editura Allfa.
Jura, C. (2005). Terorismul interna țional . Bucure ști: Editura All Beck.
Laidi, A. (2006). Efectul de boomerang. Cum a determinat globalizarea apari ția terorismului . Bucure ști: Editura
House of Guides.
Lammens, H. (2003). Islamul: credin țe și institu ții . Bucure ști: Editura Corint.
Marret, J. – L. (2002). Tehnicile terorismului: metodele și practicile meseriei de terorist . Bucure ști: Editura Corint.
Ogden, K. (2001). Terori știi mileniului III . Bucure ști: Editura Bogdana.
Oni șor, C. (2002). Explor ări strategice. Ia și: Editura Polirom.
Pohly, M; Duran, K. (2002). Osama bin Laden și terorismul interna țional . Bucure ști: Editura Axel Springer.
Primakov, E. (2003). Lumea dup ă 11 septembrie . Bucure ști: Editura Institutului Cultural Român.
Toma, G.; Țical, G. (2006). Asimetrie și neconven țional în zorii mileniului trei. Craiova: Editura Sitech.
Troncot ă, C.; Blidaru H. (2003). Careul de a și: serviciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., R usiei și Israelului .
Bucure ști: Editura Elion.
Van de Weyer, R. (2001). Islamul și Occidentul. O nou ă ordine politic ă și religioas ă dup ă 11 septembrie . Bucure ști:
Editura Alfa.
Ahmed, N. M. (2003). Behindthe War on Terror . London: New Society Publishers.

179 Bell, M. (1998). The journalism of attachment , în Kieran Matthew (ed.), “Media Ethics”. New York : Routledge, pp.
24-47.
Bennett, L. W. (1998). The politics of illusions . New York: Longman.
Cerf, C.; Navasky V. (2008). Mission Accomplished! Or HowWe Won the War in Iraq: The Experts Speak . Simon &
Schuster.
Denton, R. (1993). The Media andthe Persian Gulf War . Westport: Praeger Publishers.
Dobkin, B. (1992). Tales of Terror. Television News and the Constructi on of the Terrorist Threat . New York:
Praeger Publishers.
Dyer, G. (2008). AfterIraq: Anarchy and Renewal in the Middle East . Thomas Dunne.
Edwards, L. (2001). Mediapolitik: How the Mass Media Have Transformed W orld Politics . London: Catholic Univ
of Amer Press.
Fritz B.; Keefer B.; Nyhan, B. (2004). All the President ′s Spin: George W. Bush, the Media, and the Truth .
Touchstone.
Hess, S.; Kalb, M. (2003). The Media and the War on Terrorism . Brookings Institution Press.
Huffman, S. (2004). Reporting from the Front: The Media and the Militar y . New York: Rowman&Littlefield
Publishers Inc.
Kamalipour, Y.; Snow N. (2004). War, Media and Propaganda: A Global Perspective . New York:
Rowman&Littlefield Publishers Inc.
Katovski, B.; Carlson, T. (2004). Embedded The Media at War in Iraq . Guilford: The Lyons Press.
Kellner, D. (1995). Television, the crisis of democracy and the Persian Gulf War , in Raboyand Dagenais, “Media
Crisis and Democracy”, London: Sage Publication, p. 44-62.
Kennedy W. (1993). The Military and the Media. Why the Press Cannot Be Trusted toCover a War . Westport:
Praeger.
Kepel, G. (2004). The War for Muslim Minds: Islam and the West . Cambridge: Belknap Press.
Kreeble, R. (1998). The myth of Saddam Hussein. New militarism and the propaganda function of the human
interest story , in Matthew Kieran (ed.), “Media Ethics”, New York : Routledge, pp. 66-81.
Laqueur, W. (2004). No End to War. Terrorism in the Twenty-first Centur y. London: Continuum International
Publishing Group.
Lang, G. E.; Lang, K. (1984). Politics and television reviewed . London: SagePublications.
Livingston, S. (1994). The Terrorism Spectacle . Boulder: Westview Press.
MacGregor, B. (1997). Live, direct and biased? Making television news in the satellite age . New York: London.
Nacos, B. (2007). M ass-Mediated Terrorism: The Central Role of the Med ia in Terrorism and Counterterrorism .
New York: Rowman &Littlefield Publishers Inc.
Parenti, M. (1993). Inventing reality. The Politics of news media . New York: St. Martin's Press.
Raboy, M.; Dagenais, B. (eds.). (1995). Media, crisis and democracy. Mass communication and the disruption of
social order . London: Sage Publications.
Rothman, S. (1992). The Mass Media in Liberal Democratic Societes . New York: Paragon House.
Schaffert, R. (1992). Media Coverageand Political Terrorists. A Quantitat ive Analysis. New York: Prager.
Smith, H. (1992). The Media and the Gulf War . Washington DC: Seven Locks Press.
Smith, J. (1999). War & Press Freedom. The Problem of Prerogative Pow er . New York: Oxford University Press.
Tuman, J. (2003). Communicating terror: The rhetorical dimensions . Thousand Oaks, CA: Sage.
Veer vad der, P.; Munshi S. (2004). Media, War, and Terrorism . London: Routledge.
Wardlaw, G. (1982). Political terrorism . London: Cambridge University Press.
Weimann, G.; Winn, C. (1994). The theater of terror: Mass media and international terrorism . New York:
Longman.
Weimann, G. (2006). Terror on the Internet . Washington DC: United States Institute of Peace.
Aguire, Mariano; Ferrandiz Francisco; Pureza Jose M anuel, Before Emergency: Conflict Prevention and the Media .
Bilbao, HumanitarianNet, 2003.
Albert, David, Uniderstanding Information Age Warfare, Library of Congress, 2001.
Alexandrescu, Grigore, Fizionomia ac țiunilor militare, Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate,
Bucure ști, 2004.
Alexandrescu, Grigore; Dolghin, Nicolae; Mo ștoflei, Constantin, Fizionomia ac țiunilor militare, Centrul de Studii
Strategice de Ap ărare și Securitate.
Andreescu, Anghel; Radu, Nicolae, Jihadul Islamic, Editura MIRA, Bucure ști, 2008.

180 Anghel Andreescu, (coord.), Terorismul interna țional – flagel al lumii contemporane , Editura MAI, Bucure ști,
2003.
Angheloiu, Ion; Oancea, Eugeniu, Informa ție și semnal, Editura Militar ă, Bucure ști, 1996.
Aradavoaice, Gheorghe, Comunicarea în mediul militar , Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucu re ști,
1997.
Ar ădăvoaice, Gheorghe; Stan, Valentin, Războaie de azi și mâine. Agresiuni neconven ționale , Editura Militar ă,
Bucure ști, 1999.
Arquilla, John, Network and Netwars. The future of Terror, Crime an d Militancy, Rand, 2001.
Babo ș, Alexandru, Udrea Flori, Rela ții civil-militare , Curs, Editura ETEA, Bucure ști, 2006.
Bacon, Francis, The Essays of Francis Bacon, Charles Scribners`s Sons, New York, 1908.
Barna, Cristian, Terorismul. Ultima solu ție? , Editura Top Form, Bucure ști, 2007.
Baudrullard, Jean, Strategiile fatale , Editura Polirom, Ia și, 1996.
Bădălan, Eugen, Sensul transform ării, Ed. Militar ă, Bucure ști, 2005.
Bădălan, Eugen; Frunzeti, Teodor, Ac țiunile militare altele decât r ăzboiul, Editura Militar ă, Bucure ști, 2001.
Bădălan, Eugen; Frunzeti, Teodor, For țe și tendin țe în mediul de securitate european , Editura Academiei For țelor
Terestre, Sibiu, 2003.
Bilton, M. și K. Sim, Vietnam war and the media, New York, 1992.
Blaud, Michael; Theaker, Alison; Weagg, David, Rela țiile eficiente cu mass-media, Editura Comunicare, Bucure ști,
2003.
Boutros Boutros Ghali , Building Peace and Development, United Nation , New York, 1994.
Burrel, Hedley, O pres ă neîngr ădit ă, US Information Agency, 1994.
Buzan, Barry, Popoarele, statele și teama , Editura Cartier, Chi șin ău, 2002.
Carl von Clausewitz, Despre r ăzboi, Editura Antet, Bucure ști, 2000.
Cathala, Henri- Pierre, Epoca dezinform ării , Editura Militar ă, Bucure ști, 1994.
Cerghit, Ioan, Mass-media și educa ția tineretului școlar, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1972.
Chelcea, Septimiu (coord.), P sihosociologia cooper ării și întrajutor ării umane , Editura Militar ă Bucure ști, 1990.
Cherry, Colin, On Human Communication. The M.I.T. Press, 1957-1966.
Chifu, Iulian, Analiza de conflict, Editura Politeea-SNSPA , Bucure ști, 2004 .
Ciocea, M ălina, Securitatea cultural ă. Dilema identit ății în lumea global ă. Editura Tritonic, Bucure ști, 2009.
Ciuperc ă, Ella Magdalena; Vl ădu țescu, Ștefan, Securitatea na țional ă și manipularea opiniei publice , Editura
Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 2010.
Clausewitz , Carl von, Despre r ăzboi , Editura Militar ă, Bucure ști, 1982.
Clifford, Christians, ș.a, Etica mass-media. Studii de caz , Editura Polirom, Bucure ști, 2001.
Clo șca, Ioan, Suceav ă, Ion, Suceav ă, Drept interna țional umanitar, Editura Șansa, Bucure ști, 1992.
Coman, Cristina, Rela țiile publice și mass-media, Edi ția a doua rev ăzut ă și ad ăugit ă, Editura Polirom, Ia și, 2000.
Coman, Cristina. Rela ții publice. Principii și strategii , Editura Polirom, Ia și, 2001.
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media , Editura Polirom, Ia și 2000.
Hlihor, Constantin; C ăpățân ă, Ecaterina, Comunicare în conflictele și crizele interna ționale (secolul al XX-lea și
începutul secolului XXI) , Editura SNSPA, Bucure ști, 2007.
Cristea, Dumitru, Tratat de psihologie social ă , Editura ProTransilvania, 2001.
Cuco ș, Constantin, Minciun ă, contrafacere, simulare, Editura Polirom, Ia și, 1997.
Cuilenburg, J. J. Van; Scholten, O.; Noomen, G. W., Știin ța comunic ării . Editura Humanitas, Bucure ști, 2004.
Culda, Lucian, Organizatiile , Editura Licorna, Bucure ști, 2000.
Dagenais, Bernard. Campania de rela ții publice, Editura Polirom, Ia și, 2003.
Dan Mircea, Managementul influen ță rii sociale în conflictele moderne , Editura Topform, Bucure ști, 2009.
De Fleur, Melvin; Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunic ării de mas ă, Editura Polirom, Ia și, 1999.
Deac, Ioan, Introducere în sistemul mass-media. Curs, Bucure ști, Editura UNAP, 2003.
Delcea, Cristian, Psihologia terorismului – Studiu psihologic asupra terori știlor , Ed. Albastr ă, Cluj Napoca, 2004.
Delumeau, Jean, Frica în Occident , vol.1, Editura Meridiane, Bucure ști, 1986.
Dinu, Mihai, Comunicarea: repere fundamentale , Editura Orizonturi, Bucure ști, 2007.
Dobrescu, Paul; Bargaoanu Alina , Mass media și societatea, Editura Comunicare.ro, 2003.
Dominick, Joseph, The dynamics of mass communication: Media in the di gital age. 7th Ed., McGraw Hill, Boston,
2002.
Dr ăgan, Ioan, Comunicarea. Paradigme și teorii, Editura Rao, Bucure ști, 2007.

181 Dr ăgan, Ioan, Paradigme ale comunic ării de mas ă, Editura Șansa, Bucure ști, 1996.
Dufor, Jean Louis, Crizele interna ționale, Editura Corint, Bucure ști, 2002.
Dulea, Gabriel, Fundamente psihologice ale luptei armate, Edi ția a 2-a, Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare,
Bucure ști, 2007.
Du țu, Petre; V ăduva, Gheorghe . Dinamica scopurilor în ac țiunile militare. Bucure ști, Editura Universit ății
Na ționale de Ap ărare, 2004.
Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare , Bucuresti, Nemira, 2004.
Ficeac, Bogdan , Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucure ști, 2004
Fiske, John, Introducere în știin țele comunic ării, Editura Polirom, Ia și, 2003.
Florin, Gh. Filip (coord), Societatea informa țional ă, societatea cunoa șterii. Concepte, solu ții și strategii pentru
România , Editura Expert, Bucure ști, 2001
Foucault, Michael, Power/Knowlwdge , Pantheon, New York, 1980.
Friedman, Michel, Libert ăți ale ziari știlor și autorilor, Editura Humanitas, Bucure ști, 1991.,
Frunzeti, Teodor, Ac țiunile militare altele decât r ăzboiul, Editura Militar ă, Bucure ști, 2001.
Frunzeti, Teodor, Securitatea na țional ă și r ăzboiul modern , Editura Militar ă, Bucure ști, 1999.
Frunzeti, Teodor, Solu ționarea crizelor interna ționale, Editura Institutul European, Ia și, 2006.
Frunzeti, Teodor; – Ac țiunile militare altele decât r ăzboiul, Editura Militar ă, Bucure ști, 2001.
Frunzeti, Teodor; Vladimir Zodian, Lumea 2009, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucu re ști, 2009.
Garcin – Marrou, Isabelle, Media vs. Terorism , Editura Tritonic, Bucure ști, 2005.
Gellner, Ernest, Condi țiile libert ății. Societatea civil ă si rivalii ei , Editura Polirom, Bucure ști, 1998.
Gerbner, Georges, Violence et terreur dans les medias , Etudes et Documents d'lnformation, UNESCO, Paris, 1989.
Giddens, Anthony, Sociologie , Editura Alfa All, Bucure ști, 2007.
Giddens, Anthony, The Consequences of Modernity, Stanford, California, 1990
Giddens, Anthony. Europa in epoca global ă, Editura Ziua, Bucure ști, 2007.
Goffman, Erving, Facon de parler, Edition de Minuit, Paris, 1987.
Goffman,Erving, Via ța cotidian ă ca spectacol, Editura Comunicare.ro, 2007.
Goldhaber, Maurice, Organizational communication, W.C. Brown, Dubuque, Iowa, 1986.
Gordon, Allport; Postman, Leo, The Psychology of Rumors , Russell&Russell, New York, 1956.
Gore, Al, Asaltul asupra ra țiunii, Editura Rao Books, Bucure ști, 2008.
Gu țu-Tudor, Dorina, New media , Editura Tritonic, Bucure ști, 2008.
Habermas, Jurgen, Communication and the Evolution of Society, Beacon Press, Boston, 1979.
Habian, Liviu; Chelaru, Mircea, Corela ția politic ă strategie, Editura A.I.S.M., Bucure ști, 1997.
Hames, Barry; Koven, Ronald. New Media: The Press Freedom Dimension . World Press Freedom Committee,
2007.
Hartley, John; O`Sullivan Tim; Saunders, Danny; Mo ntgomery, Martin; Fiske, John, Concepte fundamentale din
știin țele comunic ării și studiile culturale , Editura Polirom, Ia și, 2001.
Helena, Corneliu; Shashana Faire, Știin ța rezolv ării conflictelor, Editura Știin țific ă și Tehnic ă, Bucure ști, 1996.
Hentea, C ălin, 150 de ani de r ăzboi mediatic.Armata și presa întimp de r ăzboi , Editura Nemira, Bucure ști, 2000.
Herjeu, Radu, Oglinzi mi șcătoare. Tehnici de propagand ă, manipulare și persuasiune în televiziune , Biblioteca
Online, 2000.
Janowitz, Morris, Military Conflicts (Military Organization in Indust rial Society), Sage Publications, B.H. London,
1975.
Janowitz, Morris, The Professional Soldier, The Free Press, New York, 1960.
Jura, Cristian, Terorismul interna țional , Editura All Beck, Bucure ști, 2004.
Kapfer, Jean-Noel, Căile persuasiunii. Modul de influen țare a comportamentelor prin mass-media și publicitate,
Editura Comunicare.ro, Bucure ști, 2002.
Kapferer, Jean, Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucure ști, 1993.
Keane, John, Mass-media și democra ția , Editura Institutul European, Ia și, 2000.
Kellner, Douglas. Cultura media . Editura Institutul European, Ia și, 2001.
Klein,Claude, Statul evreilor, Editura All, Bucure ști, 2003.
Knightley, Philip, The first Casualty: The War Correspondent as Hero, Propagandist and Myth Maker, Quartet,
London, 1982.
Lochard, Guy; Henri Bozer, Comunicarea mediatic ă, Editura Institutul European, Ia și, 1998.
Macovei, Monica, Libertatea de exprimare, Editura Top Print and Paper, Bucure ști, 1996.

182 Mândru, Mircea; Manta D ănu ț, Rela țiile civili- militari-CIMIC- element central al ope ra țiilor multina ționale ,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure ști.
Marinescu, Valentina, Efectele comunic ării. O perspectiv ă sociologic ă. Editura Tritonic, Bucure ști, 2002.
Marret, Jean Luc, Tehnicile terorismului, Editura Corint, Bucure ști, 2002
Marshall, McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil , Editura Nemira, Bucure ști, 1997.
McChesney, Robert, The New Global Media . Living in the information age: A new media reader , Wadsworth
Thomson Learning, Belmont, 2005.
McChesney, Robert, The Political Economy of Media: Enduring Issues, Em erging Dilemma, Monthly Review Press,
New York, 2008.
McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg, Editura Politic ă, Bucure ști, 1975.
McLuhan, Marshall, Mass-media și mediul invizibil, Editura Nemira, Bucure ști, 1997.
McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European , Ia și, 1999.
Mehrabian, Albert, Silent messages: Implicit communication of emotions and attitudes , CA. Wadsworth, Belmont,
1981.
Miege, Bernard, Societatea cucerit ă de comunicare, Editura Polirom, Ia și, 2000.
Mihai Neag (coord,), Securitatea zonelor locuite , Editura Academiei For țelor Terestre, Sibiu, 2007.
Minulescu Mihaela, Curs de comunicare organiza țional ă, Editura USHSP, Bucure ști, 2004.
Monchablon, Alain Cartea cet ățeanului, Editura Humanitas, Bucure ști, 1997.
Moscovici, Serge; Markova, Ivana, Psihologia social ă modern ă. Istoria cre ării unei știin țe sociale interna ționale ,
Editura Polirom, Ia și, 2011.
Mucchielli, Alex, Comunicarea în institu ții și organiza ții, Editura Polirom, Bucure ști, 2008.
Munteanu, Nicoleta Anne-Marie, Exigen țe ale libert ății de exprimare în mass-media, Editura Burg, Sibiu, 2009.
Mure șan Mircea; V ăduva ,Gheorghe, Războiul vitorului. Viitorul R ăzboiului, Editura Universit ății Na ționale de
Ap ărare, Bucure ști, 2004.
Mure șan, Mircea, Curs de teoria artei militare, Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare “Carol I”, Bucure ști,
2005.
Naisbitt, John; Patricia, Aburden, Anul 2000. Megatendin țe, Editura Humanitas, Bucure ști, 1993.
Newson, Doug; Turk, VanSlyke, Judy, Kruckeberg Dean , Totul despre rela țiile publice , Editura Polirom, Ia și 2003.
Niculae, Tudorel; Gherghi ță, Ion; Gherghi ță, Diana, Comunicare organiza țional ă și managementul institu țiilor de
criz ă, Editura Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști, 2006.
Ni ță , Dan, Lauren țiu, Evolu ția fenomenului terorist de-a lungul timpului , Editura AISM, Bucure ști, 2003.
Noelle-Neumann, Elizabeth, Spirala t ăcerii. Opinia public ă – înveli șul nostru social, Editura Comunicare.ro,
Bucure ști, 2005,
Oni șor, Constantin, Explor ări strategice, Editura Polirom, Ia și, 2002.
Peter, Gasser, ”International Humanitarian Law” , Henry Dunant Institute, 1993.
Popescu, Cristian, Mic dic ționar de jurnalism, Funda ția Rompres, Bucure ști, 1998.
Popper, Karl, Logica cercet ării, Editura Știin țific ă și Enciclopedic ă, Bucure ști, 1998.
Prutianu, Ștefan, Manual de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, Bucure ști, 2000.
Pu șca ș, Vasile, Rela ții interna ționale/transna ționale , Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2005.
Rachieru, Adrian Dinu, Globalizare și cultur ă media . Editura Institutul European, Ia și, 2003.
Ramonet, Ignacio, Tirania comunic ării, Editura Doina, Bucure ști, 2000.
Randall, David, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Ia și, 1998.
Roceanu, Ion, Sisteme 4I, comand ă, control, comunica ții, computere și informa ții, Editura UNAP, 2004
Rogojinaru, Adela, Comunicare, rela ții publice și globalizare, Editura Tritonic, Bucure ști, 2007.
Rokeah, Sandra; Melvin DeFleur, Teorii ale comunic ării de mas ă, Editura Polirom, Ia și, 1999.
Romanoschi, Constantin, (coord), Asimetriile prezentului. Contraterorism versus tero rism , Editura A.N.I.,
Bucure ști, 2007.
Rotaru, Nicolae, Criz ă și dialog. Managementul comunic ării în structuri de tip ierarhic, Editura Rao, Bucure ști,
2003.
Runcan, Miruna, Introducere în etica și legisla ția presei. Editura All Educational, Bucure ști, 1998.
Rus, Flaviu C ălin, Introducere în știin ța comunic ării și a rela țiilor publice , Editura Institutul European, Ia și, 2002.
Sava, Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucure ști, 2005.
Săftoiu, Claudiu, Jurnalismul politic. Manipularea politicienilor pri n mass-media, manipularea mass-media de
către politicieni , Editura Trei, Bucure ști 2003
Sălăvăstru, Constantin, Discursul puterii, încercare de retoric ă aplicat ă, Institutul European, Ia și, 1999.

183 Scaunas, Stelian, Drept international public, Ed. 2 , Ed. C.H. Buck, Bucuresti, 2007.
Sc ăuna ș, Stelian (coord), Studii de drept interna țional public, Editura Burg, Sibiu, 2006.
Schlesinger, Philip, Media, State and Nation , Sage Publisher, London 1991.
Schmid, Alex, De Graaf, J., F., Violence as Communication: Insurgent Terrorism and the Western News Media, CA
Sage, Beverly Hills, 1982.
Schramm, Wilbur, The science uf Human Communication, Editura Routdlege, New York, 1963.
Silverstone Roger, Why Study the Media?, Sage Publications, London, 1999.
Silverstone, Roger, Televiziunea în via ța cotidian ă, Editura Polirom, Ia și, 1999.
Stan, Petrescu, Politici, strategii și institu ții de securitate, Editura A.N.I., Bucure ști, 2007.
Stavre, Ioan, Reconstruc ția societ ății române ști prin audiovizual , Bucure ști, Editura Nemira, 2004.
Stiglitz, Joseph. Globalizarea. Speran țe și deziluzii, Editura Economic ă, Bucure ști, 2005.
Stoica-Constantin, Ana, Fundamente teoretice ale conflictului, Editura Universit ății „Al.I.Cuza”, Ia și, 2008.
Stoiciu, Andrei, Comunicarea politic ă. Cum se vând idei și oameni, Editura Humanitas&Libra, Bucure ști, 2000.
Stouffer, Samuel, Studies in Social Psychology in World War II: The A merican Soldier , Princeton University Press,
Princeton, 1949.
Șincai, Ana, Informa ție și comunicare, Editura Paralela 45, Pite ști, 2000.
Taylor, James, Rethinking the theory of organizational communicati on: how to read an organization, NJ: Ablex
Publishing, Norwood, 1993.
Thompson, John, Media și modernitatea. O teorie social ă a mass-media, Editura Antet, Bucure ști, 2000.
Thompson, John, Media și modernitatea, Editura Antet, Bucure ști.
Thompson, John, Media și modernitatea, Editura Antet, Bucure ști, 2000.
Toffler, Alvin, Al treilea val, Editura Politic ă, Bucure ști, 1983.
Toffler, Alvin și Heidi, Război și antir ăzboi. Supravie țuirea în zorii secolului al XXI-lea , Editura Antet, Bucure ști,
1996.
Toffler, Alvin, Consumatorii de cultur ă, Editura Antet, Bucure ști, 1997.
Toffler, Alvin, Powershift – Puterea în mi șcare , Editura Antet, Bucure ști, 1996.
Tomlinson John, Globalization and Culture, University of Chicago, Chicago, 1999.
Topor, Sorin, Aspecte teoretice ale r ăzboiului informa țional contemporan , Editura UNAP, Bucure ști, 2001.
Tran, Vasile; St ănciugelu, Irina, Teoria comunic ării, Editura Comunicare.ro, Bucure ști, 2003.
Tudor, Dona, Manipularea opiniei publice în conflictele armate, Cluj-Napoca, Dacia, 2001.
Turianu, Corneliu; Pavel, Doru, Calomnia prin pres ă, Casa de editur ă și pres ă ” Șansa”, Bucure ști, 1996.
Tzî, Sun, Arta r ăzboiului, Editura Samizdat, Bucure ști, 2004.
Vasile, Paul, Conflictele secolului XX , Editura Militar ă, Bucure ști, 1999.
Văduva, Gheorghe; Dinu, Mihai Ștefan, Crizele politico-militare ale începutului de mileni u, Editura Universit ății
Na ționale de Ap ărare, Bucure ști, 2005.
Vlad, Monica, Drept international public, Editura Servo Sat, Arad, 2002.
Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, 1993.
Wallensteen, Peter; Moller, Frida, Conflict Prevention. Methodology for Knowing the Un know, Uppsala University,
Uppsala, 2003.
Wendy, Grant, Rezolvarea conflictelor, Editura Teora, Bucure ști, 1997.
Wieviorka Michel, The Making of Terrorism , The University of Chicago Press, Chicago, 1993
Wieviorka Michel; Wolton, Dominique, Terrorisme a la Une, Editura Gallimard. Paris, 1987 .
Wilson, G.L.; Goodall, H.L.; Waagen, C.L., Organizational communication , Harper&Row, New York, 1986.
Winseck, Dwayne; Pike, Robert. Communication and Empire: Media, Markets, and Globa lization , 1860-1930 , N.C.
Duke University Press, Durnham, 2007.
Wolfsfeld, Gadi, Media and the Path to Peace, Cambridge University Press, New York 2004.
Zemor, Pierre, Comunicarea public ă, Editura Institutul European, Ia și, 2003.
Zlate Mielu, Tratat de psihologie organiza țional-managerial ă, Editura Polirom, Iasi, 2004.
Zulean, Marian, Diferen țe culturale dintre armat ă și societatea româneasc ă, Editura Universit ății Na ționale de
Ap ărare, Bucure ști, 2005.

Articole, comunic ări știin țifice

Anderson T. (1993). „Terrorism and Censorship: The Media in Chains”, in Journal of International Affair , 47, 1,

184 127-136.
Burghelea, E. (1998). „Comunicarea și barierele sale în r ăzboiul din Cecenia”, în Buletinul Academiei de Înalte
Studii Militare , 4, 124-130.
Dan, M. (2007). „Politici și strategii media în timpul conflictelor recente”, în Spa țiul sud-est european în contextul
globaliz ării . Sesiunea de comunic ări știin țifice cu participare interna țional ă. Strategii XXI, 12-13 aprilie 2007.
Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare Carol I, 96-107.
Deac, I. (2004). „Aspecte ale campaniei de informar e strategic ă în conflictul din Irak 2003”, în Buletinul
Universit ății Na ționale de Ap ărare , 4, 11-38.
Dulgheru, N. (2007).„Consonan țe și efecte media ale r ăzboiului din Golf”, în Spa țiul sud-est european în contextul
globaliz ării . Sesiunea de comunic ări știin țifice cu participare interna țional ă. Strategii XXI, 12-13 aprilie 2007.
Sec țiunea 2, volumul 2. Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare Carol I, 91-104.
Ismael T. Y. (2003). „Racism and the North American Media Following 11 September: The Canadian Setting ” in
Arab Studies Quaterly , 25 (1-2), 101-136.
Jaron, G. (2006). „Îi putem l ăsa pe reporterii de r ăzboi s ă se strecoare în via ța noastr ă?”, în Gândirea Militar ă
Româneasc ă, 4, 37-41.
Jukes S. (2002). „Real-Time Responsability: Journal ism ′s Challenges in an Instantaneous Age” in Harvard
International Review , 24, 14-18.
Kohlmann, E. F. (2006). „The Real Online Terrorist Threat”, in Foreign Affairs , 85, 5, 115-124.
Lewis, D.; Rose, R. (2002).„The President, the Pres s, and the War-Making Power: An Analysis of Media C overage
Prior to the Persan Gule War” in Presidential Studies Quaterly , 32, 3, 559-567.
Moeller S. (2002).„Locating Accountability: The Med ia and Peacekeeping” in Journal of International Affairs , 55
(2), 369-390.
Surugiu, G. (2005). „Coresponden ții de pres ă și strategiile de supravie țuire în zone de conflict. Lec ții din spa țiul ex-
iugislav”, în Jurnalism & Comunicare , 3, 4-10.
Tapiro V. (2002). „The Media in Postmodern War and Terrorism” in International Journal of Humanities and
Peace , vol. 18.
Tifiniuc, L. (2007). „Mass-media în teatrele de ope ra ții – între realitate și risc”, în Spa țiul sud-est european în
contextul globaliz ării . Sesiunea de comunic ări știin țifice cu participare interna țional ă. Strategii XXI, 12-13 aprilie
2007. Sec țiunea 8. Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare Carol I, 150-161.
Voicu, G. (2007). „War journalistsand media influen ce”, în Sisteme informa ționale . Sesiunea de comunic ări
știin țifice, 1 februarie 2007. Bucure ști: Editura Universit ății Na ționale de Ap ărare Carol I, 571-579.

Publica ții periodice

Aldea, A. (2005). „Al Jazeera, o televiziune foarte controversat ă”, în Jurnalul Na țional , 1 aprilie.
Aligica, D. P. (2005). „Politica și jurnalism: paradoxuri și muta ții”, în Revista 22 , 11 octombrie.
Andone, C. (2004). „Irakul invadeaz ă Internetul”, în Ziarul Financiar .
Cr ăciun, M. D. (2004). „Rela ția cu mass-media în opera ția informa țional ă antiterorist ă”, în Impact Strategic, 3, 107-
113.
Cucu, I. P. (2004). „Media și r ăzboiul din Irak”, în Impact strategic , 1, 99-102.
Filipescu, N. (2003). „Propaganda și credibilitate”, în Revista 22 , 16 iunie.
Ramonet, I. (1991). La televisionloin des fronts , în “Le Monde Diplomatique”, Fevrier Kofi Annan at Press
Encounter at the U.N. Secretariat on March 17 2002.

Articole, publica ții, lucr ări de cercetare

Revista de Știin țe Militare, nr. 1 (12), anul VII, 2007.
For țele terestre , anul III, nr. 2 (10), 2011.
The Journal of Military History , nr. 59, iulie 1995.
Alarma , nr, 1 din 2012.
Buletinul UNAP , anul XIX, nr. 3 din 2009
Curentul Juridic , nr. 3, Târgu Mures, 1998
Political Science Quarterly , Vol. 91, No. 1, 1976.
Terrorism: An International Journal, 8, nr.1, 1985.
Spirit militar modern , nr. 1/1993

185 Truppenpraxis / Wehrausbildung , Germania, an 40, nr. 11/1996
Terrorism and Political Violence , Vol. 9, Nr.2, 1997
Foreign Affairs , Nov/Dec. 1997.
Gândirea militar ă româneasc ă, nr. 2/2002
Review Foreign Policy , no. 1, Nov. 2002.
Small Wars&Insurgencies , Vol. XIV, martie 2003.
Le Monde diplomatique , nr. 10, Oct. 2003.
Spirit militar modern , septembrie, 2005.
Terorismul azi , vol.III, an I, septembrie 2006.
Curierul armatei , nr.6 (217) din 30 martie 2007.
Colocviu strategic , nr. 3. 2008
Colec ția ziarului Adev ărul , perioada aug.-sept. 2008.
Infosfera , Anul I, nr. 3, 2009
Colocviu Strategic nr. 9, 2012

Resurse bibliografice pe internet

www.alhurra.com/index.aspx
www.aljazeerah.info
www.allied – media.com/Aljazeera
www.almanar.com
www.bbc.co.uk/arabic
www.comunic.ro
www.france24.com
www.people-press.org
www.presamil.ro
www.powerlineblog.com
http://cssas.unap.ro/
http://edition.cnn.com/
http://en.rsf.org/
http://en.unesco.org/
http://english.aljazeera.net/
http://hrw.org/
http://lcweb2.loc.gov/
http://merln.ndu.edu/
http://merln.ndu.edu/

Home

http://search.ebscohost.com/
http://unesdoc.unesco.org/
http://www.adevarul.ro/
http://www.antena3.ro/
http://www.brandchannel.com/
http://www.cautalege.ro/
http://www.cfr.org/

Acasa

http://www.dico-definitions.com/
http://www.dtic.mil/
http://www.eldis.org/

Home

http://www.foreignaffairs.com
http://www.freedomhouse.org/
http://www.guardian.co.uk/
http://www.haaretz.com/

186 http://www.hrw.org/
http://www.hrw.org/
http://www.humanrights.ge
http://www.ibn-rushd.org/
http://www.ifj.org/en/splash
http://www.infoplease.com/
http://www.kam.lt./
http://www.kremlin.ru/
http://www.mapn.gov.ro/
http://www.mapn.ro/
http://www.mapn.ro/
http://www.merriam-webster.com/
http://www.nato.int/
http://www.netlibrary.com/
http://www.netlibrary.com/ .
http://www.newssafety.com/
http://www.nexusmagazine.ro/
http://www.onuinfo.ro/
http://www.peace.ca/
http://www.presidency.ro/
http://www.president.gov.ge
http://www.pressemblem.ch/
http://www.protv.ro/
http://www.rsf.org/
http://www.ruderfinn.com/ http
http://www.sfgate.com/
http://www.sfgate.com/

187 ANEXE

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/File:CNN_News_b ureaus_world.png

De aici se dă ora exactă: camera știrilor „Statul Major” din Atlanta – sediul
central al CNN Rețeaua CNN :
– 36 de birouri: 10 interne, 26 internaționale
– peste 900 stații locale afiliate
– rețele regionale pe 4 continente

188

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/CNN

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/CNN
Debutul știrilor CNN – prima
televiziune din lume cu emisie de 24
de or e, 1 iunie 1980 Un dezastru transmis în direct: explozia
navetei Challenger, 28 ianuarie 1986
Prima transmisie live a unui război:
Operațiunea „Furtună în deșert”,
ianuarie 1991 Piața Tienanmen, 4 iunie 1989.
Știrile transmise în exclusivitate
vor aduce CNN “pe hartă”

189

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/CNN

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/CNN

Belgradul în flăcări, martie 1999. Suferințele
părților în conflict au fost prezentate diferențiat
de către CNN
Somalia, 1992. Imaginile șocante transmise de CNN
au contribuit la intervenția umanitară sub mandat
ONU
Statistici săptămânale ale victimelor
războaielor din Irak și Liban Transmisiile prin videofon ale
corespondenților de război ai
CNN au devenit o obișnuință

190

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/CNN

Vânătoarea pentru Bin Laden… 11 septembrie 2001, al doilea atac
asupra WTC este transmis live
Războiul din Georgia (2008) a adus CNN
acuzații de manipulare în favoarea Georgiei Știrea CNN din 8.01.2009 privind
cameramanul care a filmat sfârșitul
fratelui său de 12 ani în Gaza s-a dovedit a
fi falsă, acesta fiind un activist Hamas

191

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/File:CNN_Electi on_Express.jpg

Sursa: http://news.cnet.com Expresul Electoral al CNN – un birou de știri mobil , în care își desfășoară activitatea 20 de
persoane, combină capabilitățile unui studio, camer e de editare și facilități de producție cu
cele ale transmisiei prin satelit, fiind prezent în „punctele fierbinți” ale alegerilor
În timpul unei transmisiuni în direct din noaptea a legerilor prezidențiale din SUA, reporterul
CNN, Jessica Yellin, aflată în Chicago, a fost „pre zentă” în studioul din New York printr-o
imagine tip „hologramă”. Efectul tip “războiul stel elor” a fost unul șocant…

192

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera Sediul central al Aljazeera Rețeua posturilor Aljazeera
Logo-ul Aljazeera Promo la postul de știri în limba engleză
al Aljazeera, lansat în noiembrie 2006

193

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera
Camera știrilor – în versiunea
CNN -ului arab Transmisii live din zonele de război axate
pe efectele asupra populației civile
Postul quatariot a beneficiat de
exclusivitatea transmiterii majorității
mesajelor lui Bin Laden O fațetă a războiului din Iraq
cvasi -absentă la CNN

194

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Jazeera Administrația Bush a acuzat Aljazeera că a
subminat primul atac asupra orașului Falujah,
alimentând sentimentele anti-americane Live din Fâșia Gaza
În aprilie 2005 filiala din
Teheran a fost închisă sub acuzația
de „acțiuni subversive ” Turneul președintelui Obama din
Orientul Mijlociu a fost prezentat pe larg
de Aljazeera

195

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Muslim_world

Sursa: http://ztruth.typepad.com/ztruth/islam_in_eu rope Musulmanii în lume (ponderea populației
musulmane în totalul populației)
Structura populației musulmane pe continente și
țări

196

State islamice: Afghanistan, Arabia Saudit ă, Bahrein, Brunei, Iran,
Mauritania, Oman, Pakistan, Yemen

Religie de stat: Algeria, Bangladesh, Egipt, Irak, Kuweit, Libia, Malaezia,
Maldive, Maroc, Qatar, Tunisia, Emiratele Arabe Uni te

State seculare: Albania, Azerbaidjan, Bosnia și Her țegovina, Burkina
Faso, Ciad, Djibouti, Gambia, Guineea, Indonezia, K azahstan, Kirghistan,
Kosovo, Mali, Senegal, Tadjikistan, Turcia, Turkmen istan, Uzbekistan

Nedeclarat: Comore, Eritreea, Iordania, Nigeria, Ni ger, Sierra Leone,
Siria, Somalia, Sudan

197

Distribuția comunităților musulmane șiite și
sunite

198

Religiile în Europa

199

200

Populația musulmană în Europa Occidentală