Prof . univ. dr. Ciprian Marcel Pop [612492]

1

Universitatea Babeș -Bolyai
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor
Programul de studii: MARKETING

LUCRARE DE LICENȚĂ
Importanța marketingului în sfera politicului

Coordonatori științifici:
Prof . univ. dr. Ciprian Marcel Pop
Lect. univ . dr. Mircea Andrei Scridon Absolvent: [anonimizat]2017 –
Cluj -Napoca

2
Cuprins
Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2
Capitolul 1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 6
1.1 Situația politică actuală din România ………………………….. ………………………….. ……………….. 6
1.1.1 Principalele partide politice ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.1.2 Principalii actori politici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 7
1.2 Evoluția market ingului politic în România ………………………….. ………………………….. ……….. 7
1.3 Motivația, scopul și obiectivele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………… 8
Capitolul 2 Recenzia literaturii de specialitate în domeniul ma rketingului politic …………………… 9
2.1 Definirea marketingului politic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 9
2.2 Încadrarea marketingului politic în sfera marketingului serviciilor ………………………….. …. 11
2.1 Particularitățile mixului de marketing politic ………………………….. ………………………….. …… 12
2.1.1 Mixul de produs ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
2.3.2 Mixul de preț ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
2.3.3 Mixul de distribuție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.3.4 Mixul de promovare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 17
2.3.5 Mixul de personal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
2.3.6 Mixul de procese ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 24
2.3.7 Mixul de premise fizice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
2.3.8 Clientul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
2.4 Marketing politic tradițional vs marketing politic modern ………………………….. …………….. 30
Capitolul 3 Metodologia de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
Capitolul 4 Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ……………… 36
4.1 Analiza univariate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 36
Capitolul 5 Concluzii și recoma ndări ………………………….. ………………………….. ……………………… 61
5.1 Rezumat al rezultatelor cercetării ………………………….. ………………………….. …………………… 61
5.2 Implicații manageriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 62
5.3 Limitele studiului și modali tăți de îmbunătățire a acestuia ………………………….. …………….. 62
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 64
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 66

3
Lista tabelelor :
Tabel 1 Produs , obiective și piața unui partid ………………………….. ………………………….. …………… 14
Tabel 2 Modelul de campanie al secolului XX și al secolului XXI ………………………….. ………….. 34

4
Lista figurilor:
Figura 1 Interesul respondeților cu privire la situația politică a României ………………………….. … 36
Figura 2 Necesitatea comunicării între clasa politică – popor ………………………….. …………………. 37
Figura 3 Partidele politice comu nică cu poporul doar în perioada campanie i electorale …………. 38
Figura 4 Comunicarea prin bannere ………………………….. ………………………….. ………………………… 39
Figura 5 Grafic comunicarea prin bannere ………………………….. ………………………….. ………………. 40
Figura 6 Promovarea prin F acebook ………………………….. ………………………….. ……………………….. 40
Figura 7 Comunicarea prin Facebook ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
Figura 8 Comunicarea prin televiziune ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
Figura 9 Promovarea prin radio ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 42
Figura 10 Comunicarea prin presa scrisă ………………………….. ………………………….. …………………. 43
Figura 11 Comunicarea prin presa scrisă ………………………….. ………………………….. …………………. 44
Figura 12 Comunicarea prin presa online ………………………….. ………………………….. ………………… 44
Figura 13 Com unicarea prin presa online ………………………….. ………………………….. ………………… 45
Figura 14 Apariția la TV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 46
Figura 15 Apariția la radio ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 46
Figura 16 Aparitia î n presa scrisă ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 47
Figura 17 Apariția î n presa online ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
Figura 18 Apariția la emisiuni d e profil ………………………….. ………………………….. …………………… 48
Figura 19 Comunicarea prin anunturi sponsorizate pe Facebook ………………………….. …………….. 49
Figura 20 Comunicare a prin inte rmediul paginilor ofici ale de Facebook ………………………….. …. 50
Figura 21 Comunicarea prin intermediul youtube -ului ………………………….. ………………………….. 50
Figura 22 Promovarea unui candidat de altă etnie ………………………….. ………………………….. …….. 51
Figura 23 Promovarea unui candidat de altă religie ………………………….. ………………………….. ….. 51
Figura 24 Intervalul de vârstă al candidatului ideal ………………………….. ………………………….. …… 52
Figura 25 Votul în funcție de sexul candidatului ………………………….. ………………………….. ………. 52
Figura 26 Gradul de î ncredere oferit de un candidat independent ………………………….. ……………. 53
Figura 27 Persoana potrivită din clasa politică ………………………….. ………………………….. …………. 54
Figura 28 Persoana potrivită pentru funcția de preș edinte din afara clasei politice ………………… 54
Figura 29 Sexul respon denților ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 55
Figura 30 Vârsta respondenților ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 56

5
Figura 31 Media de vârstă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 56
Figura 32 Venitul respondentului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 57
Figura 33 Studii absolvite ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 57
Figura 34 Grafic studii absolvite ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 58
Figura 35 Domici liul respondenților ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58
Figura 36 Crosstab între sexul candidatului si intervalul de vârstă ………………………….. ………….. 59
Figura 37 Testul Hi Patrat pentru prima legătură ………………………….. ………………………….. ……… 59
Figura 38 Crosstab între încredera î ntr-un candidat independent și importanța realizărilor …….. 60
Figura 39 Testul H i Pătr at pentru a doua legătură ………………………….. ………………………….. …….. 60

6
Capitolul 1 Introducere

1.1 Situația politică actuală din România
Situația politică din România actuală, deși promovată că fiind una democrată, cu o putere
împărțită între parlament, guvern și președinție, nu este la fel de prosperă precum s -a înrădăcinat
în alte țări ale vechiului bloc comunist (ex. Cehia).
Tranziția de la comunism la democrație a reprezentat o gură de aer proaspăt pentru poporul
României, o nouă speranță pentru cev a mai bun, pentru un viitor prosper. Cel puțin, acestea au
fost așteptările. Iată -ne însă aici, la 28 de ani de la căderea comunismului, într -o situație de
declin în România, reprezentată prin numeroase crize politice, bătăliile marilor partide de stânga
și de dreapta (în pofida nevoilor populației), ori numeroase conflicte în interiorul partidelor ori a
instituțiilor statului, ghidate desigur de interese ascunse, sete de putere și avuție, principii adânc
înrădăcinate în modul de conducere a țării post -decembriste.
Cei 20 de ani de după revoluție, au fost îndeajunși pentru ca românii să se sature de așteptare.
După 20 de ani, cetățenii româniei au început să -și schimbe mentalitatea. Au început să fie
sensibili la neregulile care se întâmplă în societate, la batjocură făcută de clasa politică, la
incompetența și corupția care se întâlnea la tot pasul.
1.1.1 Principalele partide politice
1) Partidul Social Democrat – Cel mai mare partid din România, principalul reprezentant al
politicii de stânga, și actual c onducător al guvernului, PSD reușește încă să coopteze un număr
convârșitor de voturi în toate alegerile, având un electorat stabil de aproximativ 3 -3,2 mil. de
votanți la nivel național, fapt care -i atribuie succesul în majoritatea alegerilor. Cu o istori e nu
tocmai plăcută, constituindu -se din fostul FSN (Frontul salvării naționale), organizația care a
condus România imediat după revoluție. Actorii politici ai PSD, precum Ion Iliescu și Adrian
Năstase au fost oameni care încă lasă un gust amar în trecutul românilor. Cu toate acestea,
datorită politicilor de stânga, fac că acest partid să -și asume încă, un loc fruntaș în sondaje și
alegeri.
2) Partidul Național Liberal – Format acum din fostul PNL și PDL, este principalul partid de
dreapta din România. Uni rea celor două partide nu a înregistrat succesul scontat, întru -cât
rezultatele ultimelor două alegeri au fost mult sub așteptările acestora. Principalul actor politic al
PNL este președintele Klaus Iohannis, un președinte tot mai apreciat în rândul români lor, dar
care, însă, nu poate aduce același succes și partidului pe care -l reprezintă.
3) Uniunea democrat maghiară din România – Partid reprezentat al minorității maghiare din
România, se remarcă prin cooperarea cu orice partid e la putere, pentru a pute a avea o mai mare
influență în deciziile luate.

7
4) Uniunea Salvați România – Partid nou înființat, format îndată după succesul alegerilor din
capitală, unde a candidat ca Uniunea Salvați Bucureștiul. Este condusă de Nicușor Dan, iar
acesta consideră că pa rtidul nu este nici de stânga, nici de dreapta. Conform însă atitudii lor vis –
a-vis de problematicile de până acum, consider a fi un partid de centru -dreapta.
5) Partidul alianța liberalilor și democraților – Este un partid desprins din PNL, odată ce aces ta
s-a unit cu PDL. Este condus de Călin Popescu Tăriceanu, și actualmente se află la guvernare
alături de PSD.
6) Partidul Mișcarea Populară – Partid desprins din PDL, și condus (mai mult sau mai puțin
direct) de către Traian Băsescu – fost președinte al României – și Elena Udrea – fost ministru al
turismului.
1.1.2 Principalii actori politici
• Klaus Iohannis – Fost primar al Sibiului, apoi conducător al PNL, și din 2014 până în prezent,
președinte al României, ales de către un număr mai mare de 6 mil. de votanți.
• Liviu Dragnea – Președinte PSD, președinte al camerei deputaților, însă este un actor politic
controversat datorită unor condamnări penale, și mai nou datorită divergențelor din cadrul
partidului pe care -l conduce.
• Sorin Grindeanu – Actua lul prim -ministru al României, propus de către alianța de guvernare
PSD – ALDE. Actualmente în conflict cu șeful partidului, Liviu Dragnea, și scos din partid la
dată de 18.06.2017.
• Dacian Cioloș – Tehnocrat, a condus guvernul pentru un an de zile, avân d realizări notabile,
cooptând un public numeros de oameni care să -l susțină. A fost susținut de PNL și USR pentru
funcția de prim -ministru al ultimelor alegeri, însă aceste eforturi nu au fost de -ajuns pentru face o
majoritate parlamentară și a putea prop une prin -ministrul.
1.2 Evoluția marketingului politic în România
Din punct de vedere politic, în România au apărut schimbări majore de comportament, atitudine,
implicare și interes, începând cu anul 2014, sau chiar mai repede. Unul dintre cei mai importa nți
factori a fost reprezentat de popularizarea rețelelor sociale, loc unde nu numai tinerii activau, ci
și din ce în ce mai mulți oameni ajunși la „a două tinerețe”. Din acest motiv, Facebook a devenit
unul dintre cele mai bune canale de comunicare, promo vare ori transmitere a informațiilor, acest
dialog funcționând în ambele sensuri, și către un număr foarte numeros de cetățeni.
Forța de a acționa, de a porni mitinguri, proteste ori simple ieșiri în stradă a fost declanșată în
mediile de socializare, fiin d canalul propice de a descoperii oameni cu interese comune, care au
aceleași obiective și vor să acționeze identic pentru atingerea acestora.

8
Înaintea începerii erei internetului, mass -media era un factor important de influență a populației.
Televiziunea era principala sursă de informații, însă acestea erau ușor de manipulat, existând tot
felul de posturi de televiziune „deținute” de diferiți actori politici ori partide ale acestora.
Până și campaniile electorale s -au mutat în online, punându -se accentul cu precădere pe site -urile
de socializare, unde s -a investit puternic pentru a susține echipe de PR, anunțuri sponsorizate ori
spații de publicitate. Televiziunea a trecut pe locul secund, rămânând totuși, principala sursă de
informare a oamenilor vârstni ci ori din mediile rurale.
De asemenea, Youtube a devenit un mijloc bun de comunicare cu publicul, odată cu
popularizarea tot mai mare a video -blogging -ului în România. Internauții găsesc acum pe această
platforma majoritatea clip -urilor difuzate la telev izor, însă putând fi mult mai ușor filtrate, și de
asemenea, văzute din mai multe perspective. De altfel, în acest mediu apar și numeroase clipuri,
menite să stimuleze pro -activitatea, participarea la vot ori „îndemnul” spre a lua decizia corectă
de aleger e, din punctul de vedere al realizatorilui, desigur. Oricum, informația e mai ușor de
verificat și reverificat, întru -cât pe inte rnet, sursele sunt nelimitate!
1.3 Motivația, scopul și obiectivele cercetării:
Motivația pentru care am ales abordarea acestei teme este de a îmbina cunoștințele acumulate pe
parcursul celor trei ani de facultate din domeniul marketingului, cu dorința de implicare activă în
viață politică, în procesul de dezvoltare a României. Am ales această specializare, întocmai
pentru a -mi pu tea dezvolta capabilitățile de marketing, iar mai apoi să le pot aplica în cariera
politică care mi -aș dori s -o urmez.

Alegerea acestei teme n -a fost una întâmplătoare, ci mai degrabă bazată pe dorința de implicare,
apartenența la un grup politic și spri jin în procesul de dezvoltare a politicilor de marketing la
nivelul partidului și a candidaților acestuia.
Scopul acestei lucrări este de a descoperi cele mai bune metode/acțiuni de marketing politic, în
vederea încercării de a implementa o strategie care să se țină cont de rezultatele studiului, în
limita concentrării sale. Îmi doresc ca acest studiu să fie un prim pas în drumul meu spre a
ajunge să conduc o campanie electorală, mai întâi la nivel local, mai apoi la nivel național.

Un prim obiectiv al l ucrării este de a scoate la iveală tehnicile și mecanismele de marketing care
încă dau randament, care asigură o comunicare cât mai fructuoasă între clasa politică și electorat,
pentru a putea ajuta în contruirea unei strategii de marketing politic. Un alt obietiv este de a
promova ideea cercetării de piață, de a descoperi nevoile cetățenilor, dar și metodele prin care
reușim să îi îndreptăm înspre un anumit partid politic. Proactivitatea este un obiectiv în sine, unul
de natură morală, care face atât respo ndentul să -și dea interesul în vederea construirii unei
politici demne de un stat democrat, dar și a unei clase politice capabile să aducă o dezvoltare
sustenabilă țării pe care -o reprezintă.

9
Capitolul 2 Recenzia literaturii de specialitate în domeniul m arketingului
politic

2.1 Definirea marketingului politic
Deși, la prima vedere , pare ușor de intuit sensul marketingului în domeniul politic , definirea
acestuia presupune un efort explicativ mai amplu. În cărțile de specialitate nu există un acord
colecti v privitor la o definire unică a acestui termen , însă găsim mai degrabă o multitudine de
înțelegeri care pun accent pe diferite ramuri ale marketingului politic.
Înainte de a defini marketingul politic trebuie să începem prin a înțelege conceptul de marke ting.
Acesta este descris de către Asociația Amaricană de Marketing drept “Activitatea , setul de
instituții și procese pentru crearea , comunicarea , livrarea și schimbul de oferte care au valoare
pentru clienți , parteneri și societate în general” (aprobat î n Iulie 2013).
Pornind de la aceasta , marketingul politic face referire , conform unei minime baze de logică , la
folosirea conceptelor și strategiilor de marketing în politică. Marketingul politic se ocupă cu
studiul relației dintre “produsul sau serviciul” organizațiilor politice (partide sau candidați) și
cererile pieței (electoratul).
Conform unei definiții mai generale , marketingul politic este “procesul managerial de
identificare , anticipare și satisfacere a actorilor pieței politice”(Ion Boboc , 2004 – Managementul
organizațiilor non -guvernamentale , p.172)
Abordarea tot din punct de vedere managerial este confirmată și de teoria și practica relațiilor
dintre partidele politice , cât și în cercetarea acestui proces (Jennifer Lees -Marshment , 2003 –
Politica l Marketing aș Party Management: Thatcher în 1979 and Blair în 1997 , p.2)
Luând în calcul obiectivele marketingului politic , acesta poate fi definit , din punct de vedere
operațional , ca metodologie de eficientizare a unei campanii electorale ori a imaginii unei
organizații politice sau persoane din sfera politicii ( Ion Boboc , 2006 – Marketing politic și
consultanță guvernamentală , p.9).
Viziunile asupra marketingului politic pot fi destul de diferențiate. Jennifer Lees -Marshment
consideră marketingul polit ic că fiind un soi de mariaj , în care rezultă un domeniu complet

10
independent , cu caracteristici aparte și care presupune o acțiune mai amplă decât simplul transfer
al caracteristicilor marketingului înspre politică (Jennifer Lees -Marshment , Political Marke ting.
Principles and Applications <<London and New York: Routledge , 2009>> , pp. 26 -27.) Pe când
Kavanagh , vede marketingul politic precum un set de instrumente și strategii pentru a studia și
identifica opinia electoratului înainte și pe parcusul campaniei electorale , un soi de consultare a
opiniei publice , pentru a consolida campanii de comunicare și de evaluare a impactului acestora
(Ioannis Kolovos și Phil Harris , op.cît , p. 2).
Există însă specialiști care consideră marketingul politic că fiind o știin ță, dar și o „artă a
vânzării” unor cauze politice.
Philip Kotler prezintă unele argumente în acest sens: „Un partid politic își va <<vinde>> cu
frenezie propriul candidat , prezentându -l alegătorilor că fiind persoana cea mai potrivită pentru
postul respe ctiv. Candidatul trece de la o circumscripție electorală la alta , strângând mâini ,
sărutând bebeluși , făcând donații , ținând discursuri pline de vervă. O mulțime de bani sunt
cheltuiți pe publicitate la radio și televiziune , pe tipărirea de afișe electoral e etc. Punctele slabe
ale candidatului sunt ascunse cu grijă , scopul fiind acela de a <<vinde>> , satisfacția ulterioară a
<<clienților>> interesând mai puțin. După alegerea sa , noua oficialitate își păstrează stilul
comercial în raporturile sale cu elector atul. Se acordă mai puțină importanță dorințelor reale ale
cetățeanului și se fac mari presiuni pentru a -l convinge pe acesta să accepte măsurile preconizate
de către politician sau partidul sau.” (Kotler , 2001 p.48).
Pe de altă parte , avem și specialiști care consideră marketingul precum o artă , cu atât mai mult
cel politic , regăsind argumentele acestora în opere precum „Dictionnaire methodologique du
marketing , p.11 – Guy Serat , 1985 ; Campaign Craft: The Strategies , Tactics , and Art of Political
Campaign Management – Daniel M. Sheâ , 1996; PoliticART: Abecedaire des secrets de la
communication politique – Emmanuel Voguet , Lilian Soubranne , 2004.”
„Opinia noastră este că marketingul politic e concomitent știință și artă în măsura în care sunt
îmbinate cunoș tiințele științifice (aportul fundamental al profesioniștilor) cu aspectele de
iscusință intuitivă (aportul specific al candidaților și organizațiilor politice)” (Ion Boboc 2006 –
Marketingul politic și consultanță guvernamentală).

11
Din punctul meu de veder e, marketingul politic este o ramură importantă a domeniului de bază ,
având cu precădere aspecte specifice marketigului de piață , însă convertibile și aplicabile în
domeniul politic , atât în marketingul electoral , cât și în general , prin strategiile de com unicare
dintre clasa politică și electorat.
2.2 Încadrarea marketingului politic în sfera marketingului serviciilor
Conform lui Andrei Stoicu „marketingul politic este axat poate și mai mult decât marketingul
serviciilor pe elemente de psihologie socială , pentru că serviciul pe care -l promovează este
abstract , imaginar și depărtat de realitatea vieții cotidiene” (Andrei Stoicu , 2000 – Op. Cît. , p.
39).
La fel precum în cazul cumpărării unui serviciu , clientul nu primește ceva tangibil. Asemenea , se
întâmpl ă și în cazul marketingului politic , deoarece rezultatele unei anumite alegeri nu e
tangibilă , și nu se vede imediat. Efectele acestei alegeri se văd doar într -un univers mare de
timp… timp în care , spre deosebire de serviciu , pe care poți să -l schimbi o ricând , în cazul
alegerilor politice , acestea sunt de durata mare , fiind nevoie să aștepți încheierea mandatului ,
pentru a -ți putea schimba alegerea.
Deși similitudinile sunt evidente , există unele diferențe notabile. Iar unul dintre acestea are
legătură c u prețul. Altfel , în cazul unui serviciu , știm bine valoarea acestuia , exprimată în
termeni financiari. Însă pentru alegător nu există un preț atașat exprimării de vot. Totuși , în
funcție de rezultatul alegerilor , acesta poate considera că fiind o posibilă pierdere sau câștig , într-
o perfectivă pe termen lung.
Încadrarea marketingului politic în sfera marketingului serviciilor se face fără dubii , din pricina
intangibilității și imposibilității de a relua acțiunea sub aceeași formă. Precum un serviciu , care
de cele mai multe ori este intangibil , imposibil de realizat exact la fel pentru a 2 -a oară , însă de
cele mai multe ori , cu efecte abia în timp , este și cazul unei hotărâri de vot politic. De asemenea ,
nici acesta nu este tangibilă , este imposibil de disi mulat același context și aceleași condiții de
exprimare a votului , și cel mai important aspect care leagă cele două tipuri de marketing ,
imposibilitatea de a vedea imediat după exprimarea votului , schimbări în administrație , clasa
politică ori în contextul internațional. Totuși , într-un decurs de timp , pe baza alegerii democratice
și majoritare , schimbările pot apărea.

12
Radu Cocean gasește pe baza studiilor cinci aspecte specifice ale serviciilor, care se aplică și în
cadrul marketingului politic:
1) Intangibil itatea produsului – rezultatul acesta era imaterial, abstract si intangibil, fapt
pentru care e si imposibil de verificat inaintea achiziției lor
2) Inseparabilitatea produsului – Producția și consumul au loc simultan
3) Perisabilitatea – Factorii de producție n u pot fi stocați, în vederea unui consum ulterior
4) Variabilitatea – Se referă la imposibilitatea repetarii unui serviciu în mod absolut identic
5) Lipsa proprietății asupra rezultatului final al prestarii – Rezultatul obținut poate lua forma
doar a unor aminti ri sau satisfacții imateriale.
Din punctul meu de vedere , deși marketingul politic se poate încadra în sfera marketingului
serviciilor , consider a fi un lucru separat , o ramură complexă și amplă , cu o abordare complet
diferită a publicului țintă , cu un rez ultat așteptat nemonetar , însă cu o încărcătură de
responsabilitate mult mai mare , întru -cât supui nevoilor unui public mult mai numeros , pe care
nu-l poți selecta , și care per total , ca și colectiv , trebuie să -l satisfaci , să-i oferi încrederea și să -i
arăți avantajele pentru care ți -ar oferi votul.
2.1 Particularitățile mixului de marketing politic

2.1.1 Mixul de produs
„Produsul” politic nu este un termen des întâlnit în studiul marketingului politic. Totuși , există
anumite opinii cu privire la detalie rea acestui termen , care, în mod concis , spun că acesta face
referire la un ansamblu de componente , care împreună totalizează „produsul” , componente
importante din mix -ul de marketing politic.
„Din perspectiva orientării la piață , politicienii sunt nevoiți să cunoască „consumatorii” pentru a
știi cum să -și prezinte , comunice și „vândă” oferta. În termeni politici , „produsul” se referă la
modul în care un partid se comportă în termeni de trecut și prezent , dar și de promisiunile

13
viitoare. Produsul este perma nent oferit , nu doar în perioadele electorale , și la toate nivelurile
unui partid. ( Curs de marketing politic 2012 – Dr. Dan Mihalace , p.20).
Conform însă specialiștilor precum Patrick Butler și Neil Collins , consideră că „produsul” politic
este un ansamb lu din 3 părți: componentele ofertei (partid , ideologie , persoană); gradul de
loialitate implicat și faptul că este mutabil , adică se poate schimba sau transforma în funcție de
contextul politic (Apud Wojciech Cwalina , Andrzej Falkowski , and Bruce I. Newma n, p. 71.).
În aceeași notă continuăm și cu Jennifer Lees -Marshment , care consideră produsul politic ca
fiind un ansamblu alcătuit din 8 elemente , divizate mai apoi un subansamble ale acestora.
1) Leadership – imagine , putere , suport , personalitate , relați a cu media , relația cu partidul.
2)Parlamentari – existenți sau candidați – profilul acestora , relația cu alegătorii din
circumscripție.
3) Membri de partid – recrutare , puteri , profil (ideologie , loialitate , activitate , comportament ,
raportarea la lider).
4) Staff – specialiști , consultanți , cercetători – rolul lor , relația cu alte componente ale partidului ,
influență.
5) Simboluri – nume , culori , slogan , imn.
6) Statut – reguli scrise după care se conduce partidul.
7) Activități – întruniri , adunări de p artid, conferințe.
8) Politici – planuri propuse pentru guvernarea și exercitarea puterii.
Pe de altă parte , Bruce Newman vine cu o abordare diferită , potrivit căreia „produsul politic”
este defapt platforma de campanie , care ilustrează un număr mai mare d e elemente , precum
programul pentru alegeri , bazat pe direcțiile economice , politice și administrative ale partidului
căruia -i aparține candidatul; opinia sa cu privire la problematicile ce se ivesc în timpul

14
campaniei; imaginea acestuia; aspecte referitoa re la grupurile de votanți ai acestuia ( sindicate ,
asociații , etc) sau autoritățile. O platforma de acest fel este una flexibilă , poate superi modificări
ori schimbări totale de direcție și evoluează odată cu campania electorală (Apud Wojciech
Cwalina , Andrzej Falkowski , and Bruce I. Newman , p. 71.).

Tabel 1 Produs , obiective și piața unui partid
Sursă: Curs de marketing politic 2012 – Dr. Dan Mihalache; Adaptat după Jennifer Lees –
Marshment (2009:34).
Tabelul prezentat anterior in dică elementele componente ce constituie produsul politic ,
obiectivele urmărite de către partide prin produsului lor , și de asemenea , „piața” către care se

15
adresează , adică electoratul căruia se adresează prin diferite tehnici și mecanisme de marketing
politic.
2.3.2 Mixul de preț
„Atunci când vorbim despre preț, trebuie sp punem sub semnul întrebării ideea că, în domeniul
politic, acesta e asimilabil (doar) votului. Desigur, votul este cel care consfințește schimbul între
alegători și partidele politice. E l reprezintă bunul de valoare pe care îl deține alegătorul și pe care
îl oferă în schimbul implementării proiectelor sale preferate” (Rolul marketingului în facilitarea
schimbului politic, Radu Cocean – 2009, p. 93).
Deși în literatura de specialitate nu r egăsim aspecte legate de mixul de preț , pe baza unei logici
de bază , putem ilustra diferite aspecte legate de mixul de preț , care nu este unul monetar , ci mai
degrabă unul moral (timp , energie , implicare , schimbarea atitudinii , etc).
Timpul , este unul dint re aspectele mai puțin importante ca și preț , deoarece nu este un
consumator real de timp , întru -cât necesită un efort minim implicarea oamenilor în procesul
alegerilor. Totuși , pro-activitatea poate înseamna un consumator mai mare de timp , asta ilustrând
implicarea cetățenilor în viață politică , socială , pentru a lua parte la deciziile de conducere și
reprezentare a unui electorat.
Energia , la fel ca și timpul , este o valoare direct proporțională cu nivelul de implicare , fiind un
preț scăzut pentru un elec torat care alege să se prezinte doar la urna de vot , fără a se interesa în
avans de ceea ce reprezintă și promite fiecare candidat , sau mai rău , un preț care să tindă spre
zero pentru cei care iau decizia de a nu se prezența la vot. Pe de altă parte , prețu l energiei poate
fi unul ridicat , dacă implicarea cetățeanului în procesul deciziei este una bazată pe analiză
nevoilor , promisiunilor , a gradului de încredere care -l inspiră fiecare dintre candidați , ori a
partidului pe care -l reprezintă. Astfel , implicar ea morală devine una amplă , care este un
consumator al energiei , însă este un preț asumat de către un cetățean care dorește să voteze în
cunoștință de cauză.

16
Schimbarea atitudinii este probabil , cea mai importantă latură a prețului moral , cea mai greu de
dezvoltat și asumat de către electorat. Astfel , tranziția de la „Nu -mi e de nici un folos , nu se
schimbă nimic , nu merg la vot” până la „Analizez ofertele , iau decizia , sfătuiesc oamenii din
jurul meu înspre a lua decizia corectă , particip activ la vot și s fătuiesc toți ceilalți oameni să o
facă” este cale lungă. Însă una care , puțini dintre cetățeni și -o asumă.
Desigur , în ultima vreme , suntem martori ai unor schimbări importante în România în ceea ce
înseamnă „schimbarea atitudinii” , luând în calcul inact ivitatea și nepăsarea cetățenilor din ultimii
7-8 ani, cu nivelul de activism , implicare și devotament care s -a ivit în ultima perioadă. Totuși ,
aceste schimbări s -au ivit mai degrabă în rândul populației tinere , oamenii până în 35 -40 de ani.
În vreme ce , populația bătrână continuă un nivel de așa -zis „activism” și asumare a unor drepturi
esențiale , și anume participarea la vot , în vreme ce , rămâne însă , o categorie ușor de manipulat ,
atât de Mass -media , cât și de către procesele fizice întâlnite în cotidia n.
În concluzie , prețul este unul moral , însă asumat de fiecare în parte. Acesta poate varia de la 0 ,
până infinit , rămânând la latitudinea fiecăruia , nivelul de implicare morală care vrea să -l
investească în activitatea politică.
2.3.3 Mixul de distribuț ie
În cadrul marketingului politic , distribuția unui „produs” e ceva mai simplistă , raportându -ne la
distribuția din domeniul comercial. Lucrurile se desfășoare cu totul și cu totul diferit , întru -cât
„produsul” este livrat către un public mult mai larg , acesta fiind necesar a fi înțeles că către toți
cei care primesc mesajul.
Astfel , putem spune de la bun început că factorul esențial în distribuția „produsului” este mass –
media , fiind canalul suprem , la momentul actual , prin care se realizează livrarea „pro dusului” de
la „producător” (clasa politică) către „client” (electorat).
Începând cu mijloacele Audio -Video (TV) , care odată cu apariția rețelelor de cablu în România ,
a prins un avant rapid în casele cetățenilor , astfel devenind principalul canal de comu nicare a

17
clasei politice cu electoratul. Până în ziua de astăzi , consider a fi un bun canal de livrare a
„produsului” politic , întru -cât un număr destul de mare de cetățeni , au înrădăcinat faptul că
„politicienii apar la TV”.
Totuși , radio -ul și presă scri să, cele ce odată erau principalele mijloace de comunicare , n-au
rămas nostagice societății , astfel că acestea au pierdut mare parte din „raiting” , fiind folosite tot
mai puțin că și canal de distribuție.
A apărut , totuși , odată cu internetul și folosirea acestuia într -o măsură tot mai mare , și distribuția
pe cale digitală , și anume prin presă online (tot mai răspândită , odată cu decăderea presei scrise) ,
loc în care regăsim , pe lângă deloc specialele articole din domeniu politic , și „bannere” digitale ,
adică „spațiu pe pagină” , loc de promovare a partidelor ori oamenilor politici. Problema a
început să apară la momentul în care diferiți oameni politici au început achizia diferitelor site -uri
web de profil , încercând totodată manipularea maselor , lucru care era prezent oricum , atât în
emisiunile televizate , cât și în presa scrisă.
În ultima vreme , cu mare elan a venit însă , livrarea „produsului” politic pe calea site -urilor de
socializare (cu precădere Facebook , în România) , unde partidele au pagini oficial e, unde
comunica produsul politic către „internatiune” (oamenii conectați la internet).
2.3.4 Mixul de promovare
Promovarea produsului politic – fie o personalitate politică , fie un program politic – în perioada
campaniei electorale sau în afara acesteia , pornesc de la un scop bine definit , și anume acela de a
influența atitudinea electoratului și comportamentul acestuia , sau de a -l menține , unde este cazul.
Specialiștii în marketing politic utilizează tehnicile de promovare pentru următoarele obiective:
1) A influența comportamentul maselor – Pentru a influența o masă mare de oameni , partidele
recurg la campaniile electorale , fie ele naționale ori la nivel local.

18
2) A reveni în memoria consumatorilor de politică – Este adresat cu precădere celor care sunt
afiliați doctrinei partidului , celor care cred într -un anumit program electoral , pentru a -i împiedica
să-și schimbe preferințele.
3) A furniza informații – Cu ajutorul produselor politice , a elementelor de promovare din
campanie , se realizează conversația u nilaterală dintre actorii politici și pontențialii lor alegători ,
cu privire la intențiile politice ori direcțiile de acțiune. În cazul unor noi actori pe scenă politică ,
aceste produse servesc și ca mijloc de propagandă , pentru a putea fi lansate aceste n oi
personalități.
4) A stimula cererea – Practic , se dorește o schimbare a atitudinii electoratului , prin a -i face
curioși de oferta politică , pentru ca aceștia să solicite oferta , ci nu se fie prezentată direct.
5) A diferenția produsul – Pentru ca produs ul să fie receptat ca fiind unul de succes , trebuie să
aibă acel element de inovativitate și diferențiere față de ofertele concurente. Totuși , vorbim de o
piață în care toți vor oferta maximum posibil , astfel făcând diferențierea tot mai grea. Așadar , o
prezentare a avantajelor programului , ci nu a aspectelor acestuia , ar putea reprezenta succesul
unui produs.
6) A influența persoanele cu putere de decizie – Folosirea în avantajul tău a situațiilor neplăcute
care se întâmplă în stat , prin găsirea persoanelo r de interes , care să sprijine programul politic ce
vine cu o rezolvare la problemele persis tente din interioarul statului.
A. Canalul de comunicare
„Indiferent de forma de prezentare , tehnicile de promovare oferă auditoriului un mesaj scris ,
vorbit sau subîn țeles în cadrul unor imagini vizuale. Se stabilește un canal de promovare între
sursă și auditoriu prin intermediul mesajului” (Cristina Pripp 2002 – Marketingul politic , p. 83).
„Una dintre cauzele fascinației specialiștilor pentru politică de comunicare e faptul că aici, spre
deosebire de alte elemente ale mixului, există seturi de reguli clare, bine formulate, privind
implementarea unei strategii de campanie eficiente. Iar cum majoritatea cititorilor tratatelor de

19
acest tip nu vor doar să înțeleagă, ci s ă și știe cum să aplice cenostintele dobândite, politică de
comunicare devine capitolul privilegiat, datorită multitudinii ei de instrumente testate în practică
variatelor campanii el ectorale de pe întreagă planetă ” (Rolul marketingului în facilitarea
schimbului politic, Radu Cocean – 2009, p. 112).
Sursă – Aceasta poate fi o echipă de oameni , pregătiți pentru a forma un mesaj de interes
pentru cetățeni , fiind facil de înțeles pentru o masă mare de oameni , ori poate fi făcut de un om ,
care-și schițează sing ur materialele. Mesajul poate fi prezentat sunt formă scrisă , audio , ori
audio -video , făcându -l cu atât mai bine receptat , cu cât este mai specific pentru fiecare segment
țintă în parte.
Căi de transmitere – Odată codificat mesajul , acesta poate fi transmi s prin nenumărate
modalități de promovare , de la cele generale: presă scrisă , presă online , radio, tv, bannere ,
panouri stradale , conținuturi online; până la cele tipice campaniilor , precum: căni , găleți , pixuri ,
baloane , breloguri , etc.
Auditoriul – Dacă toate celelalte etape au fost bine consemnate , auditorul va decodifica
mesajul în forma care marketerii voiau s -o înțeleagă. Însă , dacă nu , riscăm să -l facem confuz pe
client , iar acesta să rămână pasiv la mesajul nostru , ori chiar să -l determine să ia în considerare
„testarea” altor produse concurente.
B. Reclama
Tipuri de reclame politice:
1) Reclama ofertei politice – Se prezintă un ansamblu de elemente care formează produsul ,
precum candidatul , programul politic și obiectivele de viitor.
2) Reclamă organi zațională – Reclamă ce oferă o notă pozitivă organizației (partidului) ,
folosindu -se de asocierea acesteia cu diferite acțiuni umanitare ori personalități respectate din
societate.

20
3) Reclamă comparativă – Își face loc în momentul în care „adversarul” face o greșeală , venind
„mârșav” pentru a scoate în evidență eșecul. Totuși , uneori poate deveni o acțiune grav
contestată de societate , făcând un mai mare rău imaginii partidului „profitor” , decât a celui care –
a comis eșecul.
Campanii de publicitate:
Campani ile publiciare sunt și cele care promovează numele ofertei pe flayere , bannere
electorale , în mediul online ori mediile clasice de mass -media. Absolut toate campaniile
electorale se construiesc pe baza urmatorei metodologii:
– Stabilirea obiectivelor
– Stimularea motivării electoratului
– Stabilirea celor mai bune canale de promovare
– Codificarea mesajului
– Gestionarea feedback -ului.
Relațiile cu publicul:
„Structura politică , indiferent de conjunctură socială descrisă ca obișnuită sau critică , ori în
campanii electorale , funcționează că un organism care , pentru a putea oferi eficiență , trebuie să
fie deschis la toți stimulii sistemului socio -politic național , internațional care există.” (Cristina
Pripp 2002 – Marketingul politic , p. 95).
Crearea unor re lații de încredere , loialitate și profunzime cu diferite organisme de stat îi pot
perminte organizației o mult mai mare implicare în procesul de consultață , ori de consiliere în
procesul de decizie.
Una dintre cele mai căutate categorii de public (partener i) sunt investitorii. Odată câștigați ,
aceștia îți oferă sprijinul financiar de care ai nevoie pentru a construi un marketing productiv , o
campanie de succes , și a „sări” peste emoția alegerilor. Totuși , întreținerea unei relații de durată

21
cu investitorii nu este una ușoară , dacă managementul de partid este unul deficitar , întru -cât
aceștia își pierd încrederea , și caută să încheie parteneriate cu alte partide , mult mai stabile din
punct de vedere al conducerii. Astfel , menținerea unor parteneriate de lungă durată poate fi la fel
de grea precum încheierea de noi parteneriate.
Să nu uităm totuși , de factorul important , de sprijin , cel care deține „constrolul asupra maselor” ,
și anume mass -media. Relația cu aceștia trebuie să fie una transparentă , formală , pentru a nu
oferi ocazia de a surprinde unele gafe ori alte greșeli minore care s -ar putea agrava , odată
transmise către societate. Astfel , este de bun augur ca partidele să trimită comunicate către presă
ori de ori este nevoie , și de asemenea să invite media pentru a ține conferințe de presă , odată ce
există lucruri importante de comunicat populației.
Ieșirile în stradă a filialelor de partid poate fi una dintre cele mai importante modalități de
relaționare cu publicul , acestea petrecându -se deobicei în cadru l unor mitinguri , spectacole ,
marșuri electorale o ri diferite acțiuni caritabile.
2.3.5 Mixul de personal
Marketingul politic poate fi aplicat atât mediului extern , cât și celui intern. Prin mediu intern ,
înțelegem organizația politică în sine , de la membr ii, la simpatizanți și voluntari. O strategie de
marketing trebuie constituită și în acest mediu , pentru a „ține aproape” activiștii de partid și
pentru a fideliza voluntarii acestuia.
„Membrii de partid sunt alegători având interese și proiecte politice b ine conturate – fie că e
vorba de proiecte vizând binele comunității în general, sau de interese mai degrabă egoiste.
Consultarea membrilor de partid la elaborarea ofertei electorale a partidului asigura, astfel, nu
doar un plus de informație, ci și o mai mare implicare a acestora în comunicarea ofertei către
electorat că întreg. Dacă membrii de partid cred în proiectele propuse comunității, ei se vor
transformă în "purtători de cuvânt" ai partidului în cercurile lor de prieteni și cunoscuți, devenind
o par te integrată a personalului de contact. ” (Rolul marketingului în facilitarea schimbului
politic, Radu Cocean – 2009, p. 98).

22
Una dintre marile provocări este de a implementa orietarea de piață în interiorui partidului. Deși
aceasta este cea mai productivă și de succes metodă de abordarea a pieței , majoritatea partidelor
nu reușesc să o implementeze , fapt datorat membrilor din partide , care sunt mai degrabă legați de
cultura organizațională a acestuia , cât și depășirea ori ocolirea credințelor și idealurilor dictate de
doctrina fiecărui partid. După cum bine consemnează și Lees – Marshment (2001): „Partidele nu –
și pot șterge pur și simplu istoria. Deoarece partidele sunt diferite de firme , ele sunt nevoite să -și
ajusteze produsele pentru a răspunde și cererilo r interne , care includ ideologia și tradițiile”.
La fel ca și în cazul unei companii , resursa umană este unul dintre factorii cei mai importanți. În
cadrul partidelor , personalul e cel care mișcă lucrurile , îndeplinind toate rolurile ce revin unei
organiza ții politice:
1) Gestionează filialele locale și teritoriale
2) Asigură resurse financiare
3) Participă la dezbateri și decizii interne
4) Votează liderul partidului
5) Furnizează date din teritoriu
6) Sunt motorul campaniilor electorale
7) Asigură sociali zarea cu electoratul
De-a lungul timpului , numărul membrilor de partid , a activității acestora , și atașametul vis -a-vis
de partid a tot scăzut. Aproape , cred eu , proporțional cu număr de votanți , ce înregistrează valori
tot mai scăzute , de la an la an. Str ategia pentru marketing intern poate ajuta în a găsi soluții de
acaparare a noilor membrii , voluntari ori simpatizanți , dar și de menținere și loialitate a celor
existenți în partid.

23
Totuși , precum oamenii sunt diferiți între ei , la fel și nevoile și moti vațiile lor vor fi. Unii
cercetători au arătat faptul că motivațiile membrilor de partid s -ar putea împărții în 3 categorii
mari:
1) Apartenența la un partid politic este privită cu apreciere și aprobare
2) Calitatea de membru al unui partid politic ridic ă stima de sine
3) Apartenența la un partid poate reprezenta un mod mult mai bun de a învața despre politică
Marketingul către membri:
Conform lui Bannon (Apud Jennifer Lees -Marshment , p. 142) , există patru arii cheie în procesul
de marketing către membri:
1) Dezvoltarea relațiilor – Presupune „alinierea” ideilor , valorilor și atitudinilor membrilor și
restul membrilor din partid.
2) Ascultarea membrilor – Formulare de feedback , sugestii , opinii și păreri cu privire la
modalitățile de satisfacere a nevoilor acestora. Pentru o acuratețe mai mare , se poate încerca o
segmentare a personalului , și cercetarea lor separată.
3) Strategia de comunicare – Comunicarea trebuie să fie una productivă , îndreptată spre membri ,
pentru a atrage sprjinul și pentru a întări lo ialitatea acestora.
4) Analiză cost/beneficiu – Raportul dintre costul perceput de membru și beneficiul primit
trebuie să fie , pentru fiecare în parte , unul fructuos. Costurile fiind non -financiare , presupune
doar un cost moral , de timp ori energie.
Market ingul către simpatizanți și voluntari:
Lebel (Apud Jennifer Lees -Marshment , p. 143) consideră că sunt 3 aspecte în gestionarea
voluntarilor:
1) Planificarea

24
2) Recrutarea
3) Managementul
Cel mai important aspect , este că voluntarii trebuie să se simtă val orizați și utili! Acesta e un
aspect care nu poate fi scăpat din vedere , întru -cât ei au un rol esențial atât în campanie , cât și în
afara acesteia.
2.3.6 Mixul de procese
Metodele sunt căi de care se folosesc marketerii politici pentru a obține o eficienț ă mai mare. Din
punctul de vedere al lui Gabriel Brătucu „eficiența marketingului politic este reprezentată prin
rezultatele obținute ca urmare a folosirii metodelor de studiere a opiniei publice și a metodelor
moderne de comunicare” (Gabriel Brătucu , 1998 – Marketing electoral , p. 152).
Prin „Sondajele , cumpărarea de spațiu și publicitatea sunt asociate cu pollsters , media advisors și
campaign managers”(Jacques Gerstle , 2002 – Comunicarea politică , p. 59) , Jacques Gerstle
asociază metodele de studiere a op iniei publice cu metodele moderne de comunicare.
Francezul Jean -Philippe Maarek identifică trei tipuri de intrumente ale marketingului politic
(Jean -Philippe Maarek , 1992 – Communication et marketing de l`homme politique , p. 95 -176):
1) Modalități de acțiu ne clasice
2) Mijloace de acțiune audio -vizuală
3) Metodele marketingului direct
Sondajele de opinie referitoarele la alegeri (ori preelectorale , exit poll -uri – cele efectua te la
ieșirea de la urne , și cele postelectorale) reprezintă doar unul dintre meca nismele pe care
marketerii politici le utilizează , acestea apărând în Europa relativ recent (în Franța apar exit poll –
urile abia în 1983: Bernard Denni , Pierre Brechon , 1989 – Les Methodologies de l -analise
politique , p. 62).
Mijloacele de campanie reprezi ntă un lucru total diferit față de materialele de campanie.
Mijloacele , se referă la mașini , tehnici mass -media , etc. pe când materialele de campanie se

25
referă la diferitele emisiuni de profil , postere , fotografii , fluturași , afișe, apariții în online prin
intermediul spoturilor publicitare , dar și în cadrul site -urilor de socializare.
În trecut , campaniile electorale erau un adevărat calvar pentru partide și candidați. De cele mai
multe ori , mersul prin teritoriu se făcea cu căruțe trase de cai ori cu mași ni ale acelei vremi. Nu
existau telefoane mobile ori oameni care să ia notițe cu privire la diferite aspecte analizate în
timpul campaniei. Acum , candidații folosesc smartphone -uri, cu care sunt într -o continuă
legătură cu alegătorii prin intermediul site -urilor de socializare. Folosesc avioane charter , au
alături staff -ul de campanie , o mulțime de consilieri , forțe speciale de ordine și sprijinul poliției.
(R. L. Borthwick et al. , 1995 – Churchill to Major: The British Prime Ministership sincer 1945 ,
p. 10 ).
Filip și Neil Kotler identifică o metodă generală care se poate utiliza cu succes și în marketingul
politic , și anume Metoda complexă a „hărții de marketing politic a candidatului”( Kotler &amp;
Kotler , 1999):
Etapa 1 – Cercetarea mediului , cuprinde:
– Cunoaștere contextului (probleme , oponenți , trădători potențiali , etc.)
– Factorii de mediu care pot influența campania (starea economiei zonei , capriciile electoratului ,
problemele critice și preocupările electoratului)
– Profilul zonei electorale (ex. Re giune: județ , oraș, cartier , etc. ; în sensul de „zona de stânga ori
de dreapta”)
– Factori demografici și sociografici (vârstă , stil de viață , sex, nivelul veniturilor , educație , etc.)
Conform lui Kotler , aceasta este una dintre etapele care merită invest iții cât mai mari posibile ,
pentru a face cercetările de teren.
Etapa 2 – Analiza evaluativă a situațiilor interne și externe

26
Prin „situații interne” se înțelege profilul candidatului , cu punctele țări și punctele slabe ale
acestuia , dar și a partidului pe care-l reprezintă. Strategi a de marketing poate fi diferită și în
funcție de situația candidatului , dacă acesta se află deja la putere , sau este în opoziție. De
asemenea , lucrurile stau diferit dacă acesta este pentru prima oară candidat al acelui post , ori a
mai încercat și în alegerile anterioare.
Situația externă se referă la identificarea punctelor țări și slabe ale oponentului sau a oponenților ,
aflați la putere ori în opoziție , dar care sunt în „război direct” cu candidatul că ruia îi contruim
stategi a de marketing pentru campanie.
Evaluare a situațională poate să reprezinte și situațiile de oportunitate și exploatare a acestora ,
situații precum retragerea unui candidat cu șanse mari , declanșarea unui eveniment politic ori
oportunitatea unor parteneriat e cu diferite sindicate , patronate ori grupuri de interese.
În același context situațional putem identifica și situații periculoase ori amenințătoare pentru
candidatul nostru , precum un scandal în interiorul partidului sau lansarea unui alt candidat din
același partid , rupându -se astfel o parte din electorat în două.
Dacă prima etapă implică numeroase investiții în cercetările de teren , cea de -a doua se rezumă la
analiza amănunțită a candidaților.
Etapa 3 – Marketingul strategic
Are drept obiectiv analiza e lectoratului din fiecare zonă unde candidează partidul ori candidatul
independent pe care -l consiliem.
Există două situații bine -cunoscute deja:
1) O parte din electorat este loial unui partid , și va opta în continuare tot pentru acesta.
2) O altă parte a electoratului își schimbă des opțiunea de vot , astfel putând fi acaparată ușor de
un candidat nou , care da dovadă de carismă și are un program bun , astfel acesta putând acapara

27
chiar și o parte din electoratul de stânga , care n -ar fi fost , în mod normal , îndreptat spre social –
democrație.
Conform Kotler &amp; Kotler , este bine să analizezi segmentarea electoratului în fiecare zonă ,
inclusiv de votanți care te -au susținut și în trecut. Astfel , se poate realiza un mix de segmente și
subsegmente de votanți pe c are candidatul îi poate ținti. Dacă , spre exemplu , candidatul A ,
actualmente la conducere , are ca și segment votanții de vârstă înaintată , cu venituri peste medie ,
conservatori… La momentul lansării unui candidat , deoarece o lupta pentru acel tip de elec torat
ar fi o bătălie inutilă , este mai productiv țintirea unui electorat tânăr , creativ , cu o gândire
liberală și dornici de reformă.
Etapa 4 – Fixarea scopului și strategia de campanie
Această etapă vizează dezvolarea imaginii planului ce urmează a fi pu s în aplicare de către
candidat , plan care să fie în asentimentul electoratului , și de asemenea , mesajul transmis de către
candidat și direcția politică care vor fi folosite pe întreagă durată a campaniei electorale.
Etapa 5 – Comunicarea , distribuția și p lanul de organizare
Această etapă face referire la strategiile și macanismele de marketing politic , multe dintre
acestea fiind preluate din marketingul comercial și cel al organizațiilor non -guvernamentale.
Etapa 6 – Participanții -cheie și rezultatele
Etapa finală se concentrează pe rezultate , o analiză a acestora pe baza mesajelor ajunse către
electorat , numărul oamenilor prezenți la vot , a celor cu vot pozitiv pentru candidatul consiliat ,
etc.
2.3.7 Mixul de premise fizice
„Serviciul posedă în principal c aracteristici de observare și de credibilitate – că atare, pentru a
reduce riscul perceput la achiziționarea lor, e nevoie de furnizarea anumitor dovezi
fizice asupra performanței serviciului” (Rolul marketingului în facilitarea schimbului politic,
Radu Co cean – 2009, p. 141).

28
Premisele fizice reprezintă unul dintre factorii cei mai importanți , în domeniul marketingului
serviciilor. Și , după cum spuneam undeva , mai sus , datorită asemănării marketingului serviciilor
cu cel politic , pornind de la ideea intang ibilității produsului , ajungem la concluzia că premisele
fizice sunt deosebit de importante în stabilirea unui plan de marketing care să aducă succes.
În ultimul deceniu , strategia campaniilor s -a schimbat covărșitor , marketerii politici mulâ ndu-se
după co mportamentul de consum al cetățenilor , pentru a putea trasă strategii compatibile cu
electoratul. După cum bine vedem și în ziua de azi , premisele fizice convenționale n -au dispărut ,
și e destul de puțin probabil că asta să se întâmple. Însă , pe lângă acestea , an de an , au apărut tot
mai multe premise fizice moderne , care au asigurat o legătură tot mai strânsă cu electoratul.
Mulți își vor pune întrebarea „De ce până acum , în 2017 , într-o revoluție a internetului , și într -o
criză de mediu , se taie în continuare copaci pentru a se face putea împărți flyre?”. Simplu. Pentru
că încă , au impact. Pentru că , chiar și acum , pentru oamenii în vârstă , acel flyer e o dovadă a
promisiunilor făcute de un anumit candidat. Încă , oamenii în vârstă țin flyere și materiale de
campanie primite, în casă , ani la rând. Flyerele încă , au impact: oferă o informație , îți aduce
aminte de acel candidat , până și în ziua în care mergi la urnă de vot , îți e o dovadă a faptului că
acel om , chiar candidează. Ai dovada , în mâ nă!
De ajuns cu teoria , haideți să trecem în revista și câteva exemple. Vom clasifică aceste premise
fizice în funcție de ordinea apariției lor în marketingul campaniilor electorale.
Dinaintea ultimului deceniu: Flyere (fără prea mari modificări estetice) , afișe (încă relativ
identice , deci fără modificări majore în ziua de astăzi) , materiale de campanie (căni , brichete ,
calendare , baloane , găleți , breloguri , etc.), bannere (după abuzarea acestei metode de
promovare , a primit ulterior reglementări) , scrisor i de campanie (încă folosită , însă doar de
partidele politice mari , întru -cât devine destul de costisitor , dacă vrei să ajungi la un public larg) ,
articole scrise (acum cu un impact mult mai redus) , întregistră ri audio -mobile (cele care
„survolau” orașele în jurul anilor 2004 , acum aproape inexistente) , înregistrați audio -video

29
(emisiuni televizate , cele care aveau unul dintre cele mai mari impacturi asupra electoratului ,
până prin anul 2006 , odată cu apariția în masă a internetului) , plan de conducere (maj oritatea
oamenilor , numesc asta doar „promisiuni”) , ieșiri în teren (metodă care va rămâne , mult timp de –
acum încolo , poate pentru tot -deauna , cea mai bună premisă fizică).
Premise fizice moderne: Articole online (cu un puternic impact , mai ales datorită d istribuirii
acestora cu ajutorul site -urilor de socializare) , postări online (tot mai mulți candidați , în general
cei de la nivel național , încearcă o legătură cât mai strânsă cu alegătorii prin ținerea la curent cu
informații , folosindu -se, încă odată , de site-urile de socializare) , spațiu publicitar online (de cele
mai multe ori este , acolo, doar pentru a -ți aduce aminte că e campanie , și candidează și el , și el,
și ea… deoarece , de cele mai multe ori , sunt ignorate) , youtube content (odată cu explozia
youtube -ului, multe mesaje sunt transmis e de către clasa politică către electorat direct pe calea
youtube -ului, fie direct de către partide , fie prin prisma unor alți oameni , creatori de content
youtube).
Pentru că o strategie de marketing politic să fie u n succes , este nevoie că întotdeauna , premisele
fizice să fie asociate „trend -urilor” , noilor modalități de comunicare , de afiliere ori cooperare cu
cetățenii. Astfel , nu putem spune că acestea se află într -o continuă schimbare , însă putem
constata că este și va fi nevoie întotdeauna de o adăugire , pentru a putea crea o tot mai strânsă
legătură cu electoratul , legătură pe care aceștia , cu siguranță și -o doresc.
2.3.8 Clientul
În contextul actual al pieței politice , cetățenii se comportă tot mai similar cons umatorilor.
Apariția consumerismului , mai întâi în mediul de business , iar apoi în mediul public , a cuprins la
un moment dat și sfera publică , de unde și termenul de „consumatori politici”.Acest concep t nu
se referă la oameni doar ca la niște votanți , ci la natura atitudinii de consumatori , la cerințele lor ,
implicarea ori reacția acestora când nu le este furnizat un „serviciu” de calitate.
Consumerismul aduce cu sine o serie de consecințe asupra politicii (Jennifer Lees -Marshment , p.
10):

30
– Votanții doresc „tangibile” mai degrabă decât retorice
– Votanții vor satisfacerea cererii în mod clar și prompt
– Alegă torii preferă realizările c oncrete aspirațiilor și eficienț ă pragmatică principiilor morale
– Partidele și politicienii trebuie să -și demonstreze capac itatea de guvernare
– Promisiunile politice trebuie să fie calculate și realiste
Conform lui Jennifer Lees -Marshment , „consumatorul politic” este pra ctic o combinație între
consumator și cetățean. Totuși , sfătuiește actorii politici să nu trateze votanții că pe niște simplii
consumatori , ci mai degrabă prin prisma calității atât de consumatori , cât și de cetățeni.
În lucra rea „Citizen Consumers: towards a new marketing of politics? (Londol School of
Economics) – Margaret Scammell” , această povestește despre o dublă evoluție cauzată de
„criză” de implicare civică (ca și îndepărtare a cetățenilor de vechile instituții ale democrației ,
însă de apropriere vis -a-vis de politică) , care ne aduce în fața unei duble evoluții: pe de -o parte , o
schimbare a comportament ului cetățenilor , care îi face să se comporte tot mai mult precum niște
consumatori , iar pe de altă parte o modificare a comportamentului și atitudinii din partea
actorilor politici ca răspuns la noile tendințe.
Cristina Pripp vorbește despre factorii endo geni și exogeni , două categorii de factori care
influen țează comportamentul consumatoru lui politic. Factorii endogeni se referă la motivații ,
percepții , preferințe , convingeri , personalitate și alte elemente ce țin de subiectivitatea
individului , iar facto rii exogeni fac referire la mediul economic , social și cultural , apartenența
etnică și religioasă , statutul social și alte elemente exterioare individului. Toate aceste elemente
sunt menite să influențeze alegerea pe care cetățeanul o face pentru un produs sau altul
(Marketing politic – Cristina Pripp 2002 , p. 189 -190).
2.4 Marketing politic tradițional vs marketing politic modern
Modul în care campaniile electorale sunt gândite și concepute , modul în care acestea se
desfășoară și își fac simțită prezența s -a schimbat radical , de la începuturi și până în zilele

31
noastre. Chiar dacă , multe dintre instrumentele tradiționale de campanie se regăsesc până în ziua
de azi , acestea având încă o importanț ă majoră în formarea opiniei publice , ultima decadă a
contribuit semnificativ la creșterea importanței mediului online în conceperea și promovarea
campaniei electorale. Dezvoltarea tot mai accentuată a tehnologiei și mediilor de comunicare
afectează simțitor tacticile de concepere a campaniilor , dar și o comunicare mai bine conturată
între partide/candidați și electorat.
Deși, campaniile electorale au început cu mijloace rudimentare (amintite mai sus) , precum
parcursul distanțelor lungi cu ajutorul cailor , diferența majoră întâlnită în literatură de specilitate
este des pre două modele de campanie: Campania secolului XX și cea a secolului XXI. Între cele
două modele există , fără dar și poate , multe elemente comune , care și -au menținut importanța în
timp, printr -un proces evolutiv , adaptat nevoilor electoratului. Ca reper major de graniț ă între
cele două modele este considerată dezbaterea finală din cadrul campaniei prezi dențiale a Statelor
Unite din 1996 , unde -i aveam că protagoniști pe democratul Bill Clinton (președinte în funcție la
acea vreme) și pe republicanul Bob Do le.
Bob Dole a făcut la acea vreme un anunț care urma să schimbe modul de concepere a campaniei
electorale. Acesta i -a îndemnat pe alegător i să-i acceseze site -ul web: „Vă cer sprijinul. Vă cer
ajutorul. Și dacă vreți cu adevărat să vă implicați , doar acee sați pagina mea de internet ,
www.DoleKemp96org. Vă mulțumesc. Dumnezeu să binecuvânteze America”.
Cuvintele acestuia au reprezentat o premieră în lumea politică americană , iar rezultatele n -au
întârziat să apară , fapt pentru care 2 milioane de utilizatori ai internetului au accesat site -ul
candidatului republican în următoarea zi.
Pentru o lungă perioadă de timp , campaniile în lumea democratică occidentală au fost
concentrate în jurul partidelor politice , fiind într -un raport direct cu modul în care aceste a își
desfășurau activitatea. Mai apoi , concentrarea campaniilor s -a mutat asupra candidaților , mai
ales acolo unde sistemul electoral a considerat a fi mai favorabil acest lucru. Candidații au
început să fie cei care angajau echipe de consultanță , devin r esponsabili cu strângerea de fonduri

32
sau relația cu media , conexiunile cu partidele fiind mai strânse , sau dinpotrivă , mai laxe , datorită
perspectivei marketingului politic.
„Modelul secolului XX” poate fi caracterizat prin câteva aspecte esențiale: mai în tâi, trebuie
menționată creșterea importanței consultanților politici , care acum au un rol important ori chiar
decisiv în conturarea strategiei și mesajelor de campanie. Deși candidații sunt practic , factorul
decisiv în luarea deciziilor , aceștia își încre dințau de cele mai mult ori deciziile către consultanți ,
datorită experienței și gândirii strategice a acestora.
O altă caracteristică majoră a acestui „model” este tipul de comun icare promovat de către
consultanți , și anume „de sus în jos” , fapt care se v a schimba în următorii ani , datorită unor
neajunsuri , date de lipsa implicării votanților individuali și a activiștilor în deciziile de campanie ,
dar și în conceperea materialelor de comunicare , precum sloganul , mesajele și materialele de
publicitate ale c andidatului.
Televiziunea reprezintă , la acel moment , cel mai important mediu de comunicare , iar întreaga
campanie se concentrează pe aceasta . Desigur , acesteia i se adaugă și materiale din sfera
marketingului direct – afișe, spoturi , bannere , flyere , etc.
Dată fiind metod a lentă de transmitere a informațiilor , campaniile urmau o anumită cadență , care
ghida ritmul de transmitere a informațiilor , a reacțiilor , dar care de asemenea , permiteau și
tratarea mult mai complexă a mesajelor , conturarea unor opinii care să răspundă t emei din acea
zi, dar și un timp de răspuns la atacurile adversarilor.
Intuiția , experiența și insti nctul reprezentau o mare parte din strategia de campanie. Deși existau
sondaje de opinie ori diferite mecanisme de consultare a publicului , acesteau erau men ite să
descopere chestiuni generale , ci nu aspecte de detaliu.
Finanțarea campaniilor era în mare parte asigurată de marii donatori , spre care era îndreptată și
atenția candidaților/partidelor. În cadrul alegerilor , votanții erau simpli spectatori , sarcina

33
acestora fiind doar de se prezența la urne în ziua votării. Puțini dintre ei contribuiau cu bani ori
erau implicați în acțiuni ale campaniei electorale.
Tranziția la „Modelul secolului XXI” a fost reprezentată prin așa -zisa „revoluție o nline” , această
revoluție făcând referire la tot ceea ce noi numim astăzi internet: E -mail, site-uri, youtube ,
bloguri , rețele sociale , etc. Acestea s -au transformat mai nou în intrumente decisive în procesul
de campanie.
Pe fondul acestei schimbări major e, specialiștii în domeniu consideră că acest model pă strează
caracteristicile și mijl oacele modelului anterior , însă introduce și altele noi , care surclasează
importanța celor tradițional e, mutând accentul pe cele contemporane.
Importanța consultaților po litici continuă să domine , ba chiar să capete o capacitate mai ridicată
de a gestiona o campanie , de a coordona numărul ma re de voci implicate în aceasta , pentru a
putea conduce o campanie conform obiect ivelor și strategiei construite . Ceea ce s -a schimbat
însă, este concentrarea mediulu i online în campania electorală: „Pe măsură ce componenta online
a campaniei a început să se consolideze , campaniile au realizat importanța de a avea un
administrator de rețea , un specialist în bloguri , un director de rețele sociale , un grup de
publicitate online , un staff p entru mediul online cu importanț ă strategică echivalentă cu a oricărei
componente a campaniei” Dennis W. Johnson , Campaigning în the Twenty -First Century. A
Whole New Ballgame? (New York and London: Routle dge, 2011) p.8 .
Schimbări majore s -au întâmplat în planul comunicării. Televiziunea rămâne fără îndoială un
important in strument de comunicare în campanie , însă explozia vine datorită abundenței de
metode de comunicare prin care candidații ajung în contac t cu electoratul. Presa liberă , dominată
anterior de ziare , radio și televiziune , găsește acum un sens important pentru youtube sau alte
site-uri. Potențialii alegători sunt bombardați acum cu informații din toate părțile , prin prisma
rețelelor de socializ are, a blogurilor , site-urilor interactive , feed-uri RSS , publicitate online , e-
mail sau chiar SMS -uri.

34
Acum , campania se desfășoară non -stop, ritmul acestora crescând simțit or. Își păstrează rolul
crucial, intuiția și experiența , însă sunt completate acum de cercetarea , măsurarea și colectarea
datelor.
În fine , și cea mai importantă caracteristică adusă de mediul online în cadrul campaniei ține de
partic iparea publicului țintă la viața politică , prin mobilizarea acestora , contribuția lor cu timp și
energie în cadrul campaniei , întru -cât mediul online permite efectiv participarea în campanie.

Tabel 2 Modelul de campanie al secolului XX și al secolului XXI
Sursă; Dennis W. Johnson (2011: 9)

Capitolul 3 Metodologia de ce rcetare
În ceea ce privește scopul acestei lucrări , acesta este de a determina măsura în care acțiunile de
marketing ale clasei politice influențează consumatorul , care în acest context devine alegător.
Ipoteza acestei cercetări este aceea că alegătorul este influența t în mare măsură de acțiunile de
marketing pe care clasa politică le aplică atât în perioada campaniei electorale , dar și în afara
acesteia. De asemenea , una din ipotezele cercetării este că există o legătură între votul în funcție

35
de sexul candidatului și intervalul de vârstă ideal al candidatului; altă ipoteză este că există
legătură între gradul de încredere pe care -l exprimă un candidat independent și importanța a ceea
ce a realizat până în momentul actual.
Obiectivele secundare ale cercetării se concr etizează în:
 Interesul prezentat de respondent față de situația politică din România
 Comunicarea partidelor politice cu poporul
 Posibilitatea de schimbare a comportamentului unui prieten/cunoștințe în ceea ce
privește votul (influența canalului de promova re asupra votului)
 Utilitatea canalelor de promovare în perioada campaniilor electorale
 Influența religiei sau a etniei candidatului asupra alegătorului
 Influența sexului candidatului asupra alegătorului
Lista informațiilor dorite a fi obținute (LIDO) se poate enumera astfel:
 Interesul respondenților față de situația politică
 Canalele de promovare preferate de alegători
 Profilul alegătorului
 Profilul candidatului
Pentru ca această cercetare să fie aplicată , intrumentul care a fost utilizat pentru culegere a datelor
este chestionar ul (Anexa 1). Acesta includ e întrebări multihotomice , întrebări cu răspunsuri în
scală și întrebări de tip Osgood , întrebări deschise. Acest instrument oferă posibilitatea , cu
ajutorul unor programe speciale de analiză statistică , de a realiza anumite evaluări și interpretare
a datelor. La toate întrebările conținute de chestionar respondeții au avut posibilitatea de a alege
o singură variantă de răspuns. Limbajul folosit a fost unul simplu , uzual și fără termeni de
specialitate , pentru a simplifica comunicarea scrisă între respondent și cel care a aplicat
chestionarul.
Pentru a put ea ajunge la cât mai mulți respondeți și a suprinde toate categoriile de vârstă peste 16
ani, chestionarul a fost aplicat în mediul online pe un site s pecializat de sondaje. În ceea ce
privește metoda prin care chestionarul a ajuns la respondeți , acesta a fost distribuit în mediul
online , pe platforma Facebook , în diverse grupuri.

36

Din punct de vedere al metodei de eșantionare , metoda aleasă a fost eșant ionarea prin
conveniență , metodă care presupune alegerea subiecților care intră în eșantion într -un mod
rezonabil pentru cercetător.
Acest studiu a fost realizat pe un eșantion de 100 de persoane , dintre care 60 persoane de sex
feminin și 43 de sex mascul in. Perioada aplicării chestionarului a fost 05.05.2017 -15.06.2017 , pe
un eșantion format din 100 persoane , acestea având domiciului în România și vârsta de peste 16
ani.
Pentru a codifica , analiza și interpreta datele , a fost utilizat programul SPSS Sta tistics 17.0.
această etapă co nstă în editarea , codificarea și tabularea datelor obținute în urma aplicării
chestionarului.
Capitolul 4 Analiza și interpretarea datelor

4.1 Analiza univariate

Interesul respondenților față de situația politcă a României
În primul rând , respondenții au fost rugați să -și exprime nivelul de interes în legătură cu situația
politică din România.

Figura 1 Interesul respondeților cu privire la situația politică a României

37

În acest sens , 47,6 % di n respondenți s -au declarat ca fiind interesați de situația politică a
României. Totodată , 28,2% dintre aceștia s -au declarat ca fiind nici interesați nici neinteresați ,
11,7% au declarat că sunt foarte interesanți , 8,7% s -au declarat că sunt dezinteresați , iar restul de
3,9% spun că sunt total dezinteresați de situația politică a României.
 Comunicarea dintre clasa politică și popor
În cele ce urmează , respondenți au fost întrebați dacă , după părerea lor , consideră că sunt
necesare anumite schimbări la niv elul comunicării între clasa politică și poporul roman.

Figura 2 Necesitatea comunicării între clasa politică – popor

Se poate vedea că majoritatea respondenților , adică 63 ,1% consideră că aceste schimbări la
nivelul comunic ării între clasa politică și popor sunt foarte necesare , iar 31 ,1% le consider
necesare. 4,9% dintre respondenți nu le consideră nici necesare nici necesare , iar un singur
respondent le consider ă puțin necesare.
 Partidele politice caută să comunice cu pop orul numai în perioada campaniilor
electorale
În continuare , respondenții a u fost rugați să -ți exprime acor dul sau dezacordul cu privire la
următoarea afirmație ” Partidele politice caută să comunice cu poporul numai în perioada
campaniilor electorale”.

38

Figura 3 Partidele politice comu nică cu poporul doar în perioada de campanie
electorală

O parte considerabilă dintre persoanele care au răspuns chestionarului , adică 47 ,6% sunt în acor d
total cu acestă afirmație , iar 36 ,9% di ntre respondenț i sunt în ac ord cu afirmția. În ceea ce
privește cealaltă extremă , 5,8% dintre respondenți sunt în dezacord total , 2,9% sunt în dezacord ,
iar restul de 6 ,8% nu sunt nici în acord nic i în dezacord.
 Comunicarea candidatului prin diferite cana le
În cele ce urmează , respondenții au fost întrebați în ce măsură aceștia consideră că promovarea
candidatului în perioada campaniilor electorale pot influența sau schimba comportamentul de vot
al unui prieten sau cunoștință.
S-a ales această abordare d eoarece este considerat că este mai simplu și mai veritabil ca un
respondent să nu fie nevoit să se pună pe el însuși în situația prezentată , ceea ce înseamnă că
răspunsul lui va fi mai real dacă nu este nevoit să admită că el ar aborda situația astfel.

39

 Comunicarea prin bannere

Figura 4 Comunicarea prin bannere

În ceea ce privește promovarea prin bannere , 36,9% dintre respondenți consideră că acest mod
de promovare influențează într -o măsură mică schimbarea comportamentu lui de vot al unui
prieten , în timp ce 25 ,2% consider ă că influenț ează într -o foarte mică măsură , iar un procent de
18,4% consideră că nu influențează deloc comportamentul de vot. Totodată , 13,6% consider ă că
acest mod de promovare influențează schimbarea comportamentului de vot într -o mare măsură ,
iar 5,9% consider ă că influențează într -o foarte mare măsură.

40

Figura 5 Grafic comunicarea prin bannere

 Comunicarea prin facebook
Figura 6 Promovarea prin fac ebook

În ceea ce privește influențarea schimbării comportamentului de vot al unui prieten de către
promovarea pe facebook a candidatului , 40,8 % dintre respondenți au considerat că acesta este
Nu influențează
deloc
comportamentul
de vot , 18.40%
Influențează în
foarte mică
măsură ,
25.20%Influențează în
mică măsură ,
36.90%Influențează în
mare măsură ,
13.60%Influențează în
foarte mare
măsură , 5.90%

41

influențat într -o mare măsură , iar 27 ,2% consideră că este inf luențat într -o mică măsură.
Totodată , cu un procent egal de 11 ,7%, respondenții consideră că schimbarea comportamentului
este inf luențată într -o foarte mică măsură , respectiv într -o foarte mare măsură. Restul de 8.7%
susțin că această modalitate de promova re a unui candidat nu ar influența deloc comportamentul
de vot al unui prieten.

Figura 7 Comunicarea prin Facebook

 Comunicarea prin televiziune

Figura 8 Comunicarea prin televiziune

În ceea ce p rivește următorul canal de promovare care ar putea influența comportamentul de vot
al unui prieten , 42,7% dintre respondeți consideră că promovarea în campanie electorală prin
televiziune a candidatului influențează comportamentul de vot într -o mare măsură , iar 31 ,1%
Nu influențează deloc comportamentul de vot
Influențează într -o foarte mică măsură
Influențează într -o mică măsură
Influențează într -o mare măsură
Influențează într -o moarte mare măsură

42

dintre persoanele chestionat e sunt de părere că acesta este influențat într -o mică măsură. Cu
procente egale de 8.7% , oamenii intervievați consideră că acest canal de promovare nu
influențează comportamentul de vot deloc , într-o foarte mică măs ură, respecitiv , la cealaltă
extremă , într-o foarte mare măsură.
 Comunicarea prin radio
Figura 9 Promovarea prin radio

În ceea ce privește următo rul canal de promovare , adică radioul , 45,6% dintre persoanele
chestionate conside ră că acest canal poate influența schimbarea comportamentului de vot al unui
prieten într -o mică măsură , în timp ce 23 ,3% dintre aceștia consideră că are o foarte mică
influență. 15 ,5% dintre respondenți sunt de părere că nu influențează deloc comportament ul, iar
13,6% cred că este influențat într -o mare măsură.
Un procent mic dintre respondenți , adică 1 ,9% consideră că acest canal de comunicare cu
alegătorii poate influența schimbarea de comportament al unui prieten într -o foarte mare măsură.

43

 Comunicar ea prin presa scrisă
Figura 10 Comunicarea prin presa scrisă

37,9% dintre persoanele care au răspuns c hestionarului sunt de părere că comunicarea prin presa
scrisă influențează schimbarea comportamentului unui prieten într -o mică măsură , în timp de
23,3% dintre aceștia susțin că îl influențează într -o mare măsură.
Un procent de 19 ,4% dintre respondenți cred că acest mod de comunicare influențează
schimbarea comportamentului într -o foarte mică măsură , iar 14 ,6% consideră că nu îl
înfluențează deloc.
Totuși , 4,9% din respondenți cred că acest canal de comunicare are o foarte mare influență
asupra schimbării comportamentului.

44

Figura 11 Comunicarea prin presa scrisă

 Comunicarea prin presa online
Figura 12 Comunicarea prin presa online

În ceea ce privește comunicarea în perioadă electorală prin presa online și influența acesteia
asupra modificării comportamentului de vot al unui prieten , 42.7% dintre respondenți consideră
Nu influențează
deloc
comportamentul
14,6%
Influențează
într-o foarte
mică măsură
19,4%
Influențează într -o
mică măsură
37,9%Influențează într -o
mare măsură
23,3%Influențează într -o
foarte mare
măsură
4,9%Comunicare prin presă scrisă

45
că aceast a îl influențează într -o mare măsură , iar 9,7% consideră că îl influențează într -o foarte
mare măsură.
29, 1% dintre respondenți consideră că influența este prezentă doar într -o mică măsură , iar
12,6% consideră că influența este prezentă într -o foarte mic ă măsură. Între timp , 5,8% consideră
că comportamentul nu este influențat deloc.

Figura 13 Comunicarea prin presa online

 Apariția candidaților la TV
În continuare , responde nții au fost întrebați dacă aceștia consideră că apari ția pe diferite canale
(TV, Facebook , etc) a candidaților înaintea perioadei electorale duce la o implicare mai mare
pentru binele societății. Nu influențează
deloc
comportamentul de
vot
5,8%
Influențează într -o
foarte mică măsură
12,6%
Influențează într -o
mică măsură
29,1%Influențează într -o
mare măsură
42,7%Influențează
într-o foarte
mare măsură
9,7%Comunicrea prin presa online

46

Figura 14 Apariția pe TV

În ceea ce privește primul instrument de comunicare , TV-ul, 35,9% dintre respondenți consideră
că acest lucru nu înseamnă implicarea mai mare a candidatului pentru binele societății . 35 %
dintre aceștia au o părere neutră , iau 20 , 4 % consideră că aceștia se implică mai mult pentru
binele societății. 7 ,8% au răspuns cu ”Clar nu” la această afirmație , iar doar un singur respondent
cu ”Clar da”.
 Apariția la radio

Figura 15 Apariția la radio

47

În ceea ce privește apariția la radio, un procent de 39 ,8% dintre respondenți consideră c ă acest
lucru nu înseamnă că poli ticianul se implică mai mult în binele societății , iar un procent de
36,9% au avut un răspuns neutru. 13 ,6% au răspuns cu ”Da” la această întrebare , iar 9,7% au
spus ”Clar nu”.
 Apariția în presa scrisă
Figura 16 Apariția î n presa scrisă

În ceea ce privește presa scrisă , 38,8% dintre respondenți consideră că acest lucru nu arată o
implicare mai mare în binele societății , iar 36 ,9% au avut un răspuns neutru. 13 ,6% consideră
pozitivă această afirmație , iar 9,7% au răspuns ”Clar nu”. Un singur respondent crede că această
acțiune înseamnă clar o implicare mai mare în binele societății.

 Apariția în presa online

48

Figura 17 Apariția î n presa online

În ceea ce privește presa online , 35% dintre respondenți consideră că apariția în online nu
înseamnă o implicare mai mare pentru binele societății , iar 32 % au avut un răspuns neutru.
22,3% consideră că este o implicare mai mare , iar 8,7% au răspuns întrebării cu ”Clar nu”.
 Apariț ia candidaților la emisiuni de profil
În continuare , respondenții au fost întrebați cum consideră a fi pariticiparea candidaților la
emisiuni de profil , în perioada campaniilor electorale.

Figura 18 Apariția la emisiuni de profil

49

49,5% dintre respondenți consideră acestă acțiune ca fiind folositoare , în timp de un procent egal
de 17 ,5% o consideră nici folositoare nici nefolositoare , respectiv nefolositoare. 9 ,7% dintre
persoanele chestionate o consideră o acțiune foarte fol ositoare , iar restul de 5.8% o consideră
complet nefolositoare.
 Metode de expunere în mediul online
În următoarea parte a chestionarului , respondenții au fost întrebați dacă consideră ca fiind
flositoare sau nu aparițile în mediul online prin diferite me tode.
Figura 19 Comunicarea prin anunțu ri sponsorizate pe Facebook

În ceea ce privește anunțurile sponsorizate pe Facebook , 36,9 % dintre respondenți le consideră
ca fiind folositoare , iar 7,8 % le consideră ca fiind foarte folos itoare. 23 ,3 % dintre aceștia au
avut un răspuns neutru , adică le consideră ca fiind nici folositoare , nici nefolositoare. Pe de altă
parte, 19,4 % dintre persoanele chestionate le consideră puțin folositoare , iar 12,6% le consideră
foarte puțin folositoar e.

50

Figura 20 Comunicare prin inte rmediul paginilor oficiale de Facebook

În legătură cu următoarea modalitate de a comunica re, adică prin paginile oficiale de Facebook ,
45,6 % consideră că această modalitate este folositoare , iar 11,7% o consideră foarte folositoare.
Dintre respondenți , 18,4 % o consideră nici folositoare , nici nefolositoare , 11,7% o consideră ca
fiind puțin folositoare , iar restul de 12 ,6% o consideră foarte puțin folositoare.

Figura 21 Comunicarea prin intermediul youtube -ului

Având în vedere comunicare a prin intermediul canalul ui de youtube , 28,2 % dintre respondenți o
consideră ca fiind o modalitate folositoare de comunicare , iar 3,9% ca fiind foarte folositoare.
Totuși , 33 % dintre aceștia o consideră nici folositoare , nici nefolositoare , iar 22 ,3% o consideră
puțin folositoare. Restul de 12 ,6% o consideră foarte puțin folositoare.

51

 Profilul candidatului
În continuare , vom analiza setul de întrebări care se referă la preferinț ele oamenilor pentru
candidați.
În primul rând , respondenții au fost întrebați dacă etnia candidatului reprezintă un avantaj sau un
dezavantaj pentru acesta.

Figura 22 Promovarea unui candidat de altă etnie
Majoritatea respond enților , adică 71 ,8 % au răspuns că nu este nici un avantaj nici un dezavantaj
dacă candidatul are o altă etnie decât cea română. 16 ,5% consideră acest lucru ca fiind un
dezavantaj , 5,8% îl văd ca pe un avantaj , iar 4,9% ca pe un dezavantaj clar.
Un sing ur respondent consideră acest l ucru ca fiind un avantaj clar.

Figura 23 Promovarea unui candidat de altă religie

52

În ceea ce privește promovarea unui candidat de altă religie decât cea majoritară în România ,
majoritatea , adică 51 ,5% o consideră ca fiind un dezavantaj clar , iar 35% o consideră ca fiind un
dezavantaj. 11 ,7% nu consideră că aceast lucru este un dezavantaj sau un avantaj , iar 1 ,9% o
consideră un avantaj.

Figura 24 Intervalul de vâr stă al candidatului ideal

Din punct de vedere al vârstei id eale al candidatului din punctu l de vedere al respondenților ,
45,6% dintre aceștia consideră că intervalul de vârstă pentru candidatul ideal este între 35 și 45
de ani , iar 43 ,7% consideră că int ervalul de vârstă ideal este de 46 -56 de ani , iar restul de 10 ,7%
consideră intervalul ideal ca fiind peste 56 de ani.

Figura 25 Votul în funcție de sexul candidatului

53

În ceea ce privește sexul candidatului , majoritatea res pondenților doresc un candidat de sex
masculin (56 ,3%), iar 40 ,8% prefer ă un candidat de sex masculine. Doar un singur respondent ar
vota pentru o persoană de sex feminin.
Figura 26 Gradul de î ncredere oferit de un candidat indepen dent

În ceea ce privește felul candidatului , acesta poate aparține de un partid politic sau să fie
independent. Respondenții au fost întrebați ce grad de încredere le oferă un candidat
independent. 37 ,9 % dintre aceștia au răspuns că le oferă un grad mare de încredere , în timp ce
18,4 % au spus că le oferă un grad foarte mare de încredere. 28 ,2% dintre respondenți consideră
că un astfel de candidat le oferă un grad mediu de încredere , 12,6 % le oferă un grad mic de
încredere , iar restul de 2 ,9 % le oferă u n grad foarte mic de încredere.

54

Figura 27 Persoana potrivită din clasa politică

În cele ce urmează , respondenții a u fost puși să aleagă o persoană din clasa politică pe ca re
aceștia ar dori -o pentru func ția de președinte. Această întrebare a fost una de tip deschis pentru a
nu influența în nici un fel alegerea făcută de respondent.
Cele mai multe personae , adică 36 ,9 % au răspuns Kaus Iohannis , 18,4 % au răspuns Dacian
Cioloș , iar 32 % au răspuns nici unul.
Figura 28 Persoana potrivită pentru funcția de preș edinte din afara clasei politice

55

Următoarea întrebare a avut același subiect , doar că de data aceasta respondeții au fost rugați să
aleagă o persoană care nu face parte din clasa politică. Deoarece a fost o întrebare deschisă și
răspunsurile au fost variate , codarea răspunsurilor s -a făcut pe categorii de persoane.
37,9 % dintre respondenți au răspuns că o persoană publică ar fi potrivită pentru această poziție
(cele mai multe răspunsuri au fost Tudor Chirilă) , 29,1% au răspuns că un om din popor ar fi cel
mai potrivit , iar 22 ,3% consideră că cea mai potrivită persoană pentru funcția de președinte ar fi
o persoană tehnocrată. Restul de 10 ,7% au ales să nu răspundă.
 Profilul alegătorului (consumatorulu i)â

 Sex
În ceea ce privește sexul respondenților , majoritatea sunt persoane de sex feminin (58 ,3%), iar
restul de 41 ,7 % sunt de sex masculin.

Figura 29 Sexul respondenț ilor

56

 Vârsta
Figura 30 Vârs ta respondenților

Media de vârstă a persoanelor chestionate se află în intervalul 21 -30 de ani , majoritatea
respondenților având vârste cuprinse în același interval.

Figura 31 Media de vâ rstă

57

 Venitul
În ceea ce pr ivește venitul , majoritatea persoanelor chestionate fac un venit lunar cuprins în
intervalul 800 -1200 lei , în timp de 30 ,1% dintre aceștia se încadrează în intervalul 1601 -2000 lei.

Figura 32 Venitul respondentului

 Studiile absolvite
Având în vedere ultimul grad de studiu absolvit , majoritatea persoanelor respondente , adică
61,2% sunt absolvente de liceu , iar 19 ,4% au absolvit studii superioare.
Figura 33 Studii absolvite

58

Figura 34 Grafic studii absolvite

 Domiciuliul
Majoritatea respondențilot fac parte din mediul urban. (68%)

Figura 35 Domiciuliu respondenților

4.1 Analiza bivariate

 Legătura dintre votul în funcție de sexul candidatului și i ntervalul de vârstă pentru
canditatul ideal
Studii absolvite
Obligatoriu (10 clase)
Liceal (12 clase)
Superioare

59

Ipoteza nulă H0 este că nu există legătură între votul în funcție de sexul candidatului și intervalul
de vârstă pentru candidatul ideal , iar H1 reprezintă ipoteza opusă care presupune că există
legătură între ce le două variabile.
Figură 36 Crosstab între sexul candidatului si intervalul de vârstă

Figura 37 Testul H i Patrat pentru prima legatur ă
În urma efectuării testului χ2 s -a dovedit că ipoteza nulă H0 nu este adevărată , ceea ce înseamnă
că se confirm ă ipoteza H1 , deci există legăt ură între cele două variabile.
 Legătura dintre gradul de încredere pe care îl inspiră un candidat independent și
importanța a ceea ce a realizat până în momentul actual

60

Ipote za nulă H0 este că nu există legătură între gradul de încredere pe care un candidat
independent îl inspiră și importanța a ceea ce a realizat până în momentul de față , iar H1
reprezintă ipoteza opusă care presupune că există legătură între cele două variab ile.
Figura 38 Crosstab între încreder ea într-un candidat independent și importanța
realizărilor

Figura 39 Testul H i Pătrat pentru a doua legătură

În urma efectuării testului χ2 s -a dovedit că ipote za nulă H0 este adevărată deoarece pragul de
semnificație 0 ,531 > 0 ,05, deci nu există legătură între cele două variabile.

61
Capitolul 5 Concluzii și recoma ndări

5.1 Rezumat al rezultatelor cercetării
Conform analizei datelor statistice, reiese că aproape jumătate din total de respondenți (47,6%)
se declară interesați de situația politică din România. De asemenea, 63,1% dintre aceștia
consideră că este nevoie de schimbări la nivelul comunicării dintre clasa politică și popor. O
problemă întâmpinată de apro ape toți respondenții face referire la faptul că politicienii le acordă
interes doar în perioada campaniilor electorale.
În ceea ce privește implicarea în societate, respondenții consideră că politicienii care apar în
mass -media și în mediul online mai mu lt în perioada campaniilor electorale, sunt mai implicați în
rezolvarea problemelor din societate.
Cea mai mare parte a respondenților, o pondere de 71,8%, declară că nu este nici un avantaj, nici
un dezavantaj dacă candidatul are altă etnie decât cea rom ână.
51,5% consideră că promovarea unui candidat de altă religie decât cea majoritară în România ar
fi un dezavantaj clar.
De asemenea, conform studiului, pentru funcția de președinte al României sunt preferați
candidații de sex masculin, cu o vârstă cup rinsă între 30 -45 de ani.
Ca și modalități de promovare a candidaților în perioada campaniei, respondenții consideră că
Facebook -ul, televiziunea și presa online sunt canalele prin care pot fi influențați cel mai mult în
decizia de vot. De asemenea, consi deră că cel mai puțin influențabil ar fi bannerele.
O pondere de 60,2% dintre respondenți consideră că participarea candidaților în timpul
campaniei la emisiuni de profil televizate sunt folositoare și foarte folositoare.
Dintre modalitățile de promovare online, cea mai mare parte a respondenților consideră folositor
și foarte folositor promovarea candidaților prin pagini oficiale ale acestora pe Facebook, iar cea
mai puțin folositoare pe Youtube.
Majoritatea consideră că ieșirile în stradă a partidelor politice în perioada campaniilor este mai
relevanță pentru interacțiunea cu electoratul, decât pentru oferirea materialelor de campanie.
În ceea ce ține de experiența unui candidat la prezidențiale, respondenții spun că ar avea același
grad de încredere î ntr-un om abia intrat în politică, la fel ca într -unul cu o vechime mai mare de
15 de ani în politică.
Majoritatea respondenților consideră că, în afara campaniilor electorale, este mai importantă
promovarea persoanelor politice decât a partidelor.

62
Respo ndenții chestionarului consideră că cea mai bună metodă de comunicare între clasa politică
și electorat este Față -n față, adică în stradă, alături de oameni, urmată mai apoi de Facebook, TV,
Presă online, în vreme de codașele clasamentului sunt radio și pr esa scrisă.
Un candidat independent (fără apartenență politică), spun majoritatea respondenților că le -ar
oferi un grad mare și foarte mare de încredere.
Din actuală clasă politică, respondenții consideră că cele mai potrivite persoane pentru funcția de
președinte al statului este actualul președinte în funcție, Klaus Iohannis, iar din afară clasei
politice, cea mai bună persoană pentru a ocupă funcția de președinte al României ar fi Dacian
Cioloș.

5.2 Implicații manageriale
În primul rând, consider că schimbarea comunicării dintre clasa politică și popor este esențială,
în contextul actual al României. „Transparența” este cuvântul cheie al ultimilor ani, iar
comunicarea este calea spre această transparență. Pentru schimbarea percepției poporului privito r
la politicieni, e nevoie de schimbarea atitudinii politicienilor vis -a-vis de țară, popor și
administrație.
În al doilea rând, folosirea cu preponderență a internetului, paginilor web, site -urilor de
socializare, content video, ori presă online pentru a promovare, nu doar în campanie, produsele
politice care pot fi oferite. O relație cât mai aproapiata cu electoratul, dar și susținută în timp,
care să permită un dialog bilateral între cele două părți este crucială pentru progresul relației
clasă politică -popor. Însă, televiziunea are încă rolul ei, fapt pentru care încă, nu e de lăsat, și
trebuie fructificată în continuare, cel puțin la același nivel. Însă, o segmentare a populației poate
arăta gradul de relevanță al fiecărui canal de comunicare ori promo vare.
În cel de -al treilea rând, propun organizarea mai multor ieșiri în stradă, alături de popor, însă nu
la tot soiul de „momente artistice”, ci în zile însorite, când oamenii ies la plimbare prin oraș.
Acesta este, din punctul meu de vedere, momentul p rielnic pentru a interacționa cu poporul.
Totuși, propun învestirea unor resurse considerabile în promovare, prin mediul de socializare
Facebook, cel puțin datorită contextului actual din România, când o parte considerabilă a
populației intră cel puțin od ată pe zi pe Facebook.

5.3 Limitele studiului și modali tăți de îmbunătățire a acestuia
Ca primă schimbare, putem face referire la chestionar, care nu este îndeajuns de relevant pentru a
putea consolida o strategie de marketing pe baza rezultatelor obținu te cu ajutorul acestuia. Astfel,
un chestionar care să intre mult mai mult în detaliu, care să coopteze informații ceva mai
prețioase ar fi un prim punct -cheie.

63
Al doilea aspect important, pentru a putea extrapola rezultatele la nivel național, este de a aplica
chestionarul în funcție de zonă (județ), mediul rural/mediu urban, studii, clasă socială, vârstă și
sex. Acest studiu a fost limitat însă la zona Cluj -Sălaj, majoritatea respondenților fiind din
mediul urban, cu studii academice în curs, având vârst a medie de aproximativ 25 de ani.
O altă limitare a acestui studiu face referire la metoda de distribuire a chestionarelor, această
limitându -se doar la mediul online. Consider mai relevant, pentru a ajunge la rezultate concrete,
cu o marjă de eroare mini mă, să fie completate și scriptic, ori telefonic, altfel încât să nu ne
limităm doar la respondenții din mediul online.
Într-un studiu viitor, aș dori să urmăresc chestionarea a două tipuri de oameni, care să fie afiliați
unor partide concurente și comple t diferite, în vederea găsirii diferențelor în abordarea de
marketing care reiese a fi mai de succes în fiecare caz. În studiul prezent, abordarea se face la
modul general, aici nefiind vorba de o segmentare a publicului.
Într-cât studiul actual nu poate valida o soluție clară cu privire la construirea unei strategii de
marketing, doresc ca pe viitor să realizez un studiu bazat pe focus grup, cu obiectivul de a găsi
problemele întâlnite în procesul de marketing politic, dar și rezolvările și acțiunile care trebuie
întreprinse pentru construirea unei strategii de succes în actuală situație politică.
Dennis W. Johnson , Campaigning în the Twenty -First Century. A Whole New Ballgame? (New
York and London: Routledge , 2011) p.8

64
Bibliografie:
https://www.ama.org/AboutAMA/Pages/Definition -of-Marketing.aspx
Andrei Stoicu, 200 0
Apud Jennifer Lees -Marshment
Apud Wojciech Cwalina , Andrzej Falkowski , and Bruce I. Newman , p. 71
Bernard Denni , Pierre Brechon , 1989 – Les Methodologies de l -analise politique
Campaign Craft: The Strategies, Tactics, and Art of Political Campa ign Management – Daniel
M. Sheâ, 1996
Citizen Consumers: towards a new marketing of politics? (Londol School of Economics) –
Margaret Scammell
Cristina Pripp 2002 – Marketingul polit ic
Curs de marketing politic 2012 – Dr. Dan Mihalace
Dennis W. Johnson , Campaigning în the Twenty -First Century. A Whole New Ballgame? (New
York and London: Routledge , 2011
Dictionnaire methodologique du marketing, p.11 – Guy Serat, 1985
Gabriel Brătucu , 1998 – Marketing electoral
Ioannis Kolovos și Phil Harris, op.cît , p. 2
Ion Boboc, 2004 – Managementul organizaț iilor non -guvernamentale
Ion Boboc, 2006 – Marketing politic și c onsultanță guvernamentală
Jacques Gerstle , 2002 – Comunicarea politică
Jean-Philippe Maarek , 1992 – Communication et marketing de l`h omme politique
Jennifer Lees-Marshment, 2003 – Political Marketing aș Party Management: Thatcher în 1979
and Blair în 1997
Jennifer Lees -Marshment, Political Marketing. Principles and Applications < <London and New
York : Routledge, 2009>>

65
Kotler &amp; Kotler , 1999
Kotler, 2001
Lees – Marshment (2001)
PoliticART: Abecedaire des secrets de la communication politique – Emmanuel Voguet, Lilian
Soubranne, 2004.
R. L. Borthwick et al. , 1995 – Churchill to Major: The British Prime Ministership sincer 1945
Rolul marketingului în facilitarea schimbului pol itic, Radu Cocea n – 2009

66
Anexa 1
Chestionar

1. Sunteți interesat/ă de situația politică d in România?
Total dezinteresat/ă
Dezinteresat/ă
Nici-nici
Interesat/ă
Foarte interesat/ă

2. Considerați a fi necesare unele schimbări de comunicare dintre clasa politică și popor?
Deloc necesare
Puțin necesare
Nici-nici
Necesare
Foarte necesare

67
3. Sunteți de acord cu afirmația “Partidele politice caută să comunice cu poporul numai în
perioada campaniilor e lectorale”?
Dezacord total
Dezacord
Nici-nici
Acord
Acord t otal

4. În ce măsură considerați că promovarea candidatului în perioada campaniilor electorale prin
urmatoarele metode:
Ar putea schimba comportamentul de vo t al unui prieten de -al dvs.?
Nu influențează
deloc
comportamentul
de vot Foarte
mică
măsură Mică
măsură Mare
măsură Foarte
mare
măsură
Bannere

Facebook

Tv

Radio

Presă scrisă

Presă online

68
5. Dacă candidatul apare înainte de campanie public în mediile:
Considerați că el se implică mai m ult pentru binele comunității?
Clar Da Da Nici-nici Nu Clar Nu
Tv

Radio

Presă scrisă

Facebook

Presă online

6. În perioada campaniilor electorale, cum considerați a fi participarea candidaților la e misiuni de
profil televizate?
Foarte folositoare
Folositoare
Nici-nici
Nefolositoare
Complet nefolositoare

69
7. În perioada campaniilor electorale, cum considerați a fi apariția candidaților în mediul on line
prin următoarele metode:
Foarte
putin
folositor Putin
folositor Nici-nici Folositor Foarte
folositor
Anunțuri sponsorizate pe
facebook

Pagini oficiale de facebook

Presă online

Youtube content

8. În perioada campaniilor electorale, cum apreciați ieșirile în stradă a partidelor politice pentru:
Foarte
puțin
folositor Puțin
folositor Nici-nici Folositor Foarte
folositor
Interacțiunea cu electoratul

Oferirea materialelor de
campanie

9. În perioada ca mpaniilor electorale, co nsiderați a fi mai importantă:
1 2 3 4 5 6 7
Promovare a a ceea ce s -a
realizat

Promovarea unui plan de
acțiune

70
10. Considerați că promovarea unui candidat de etnie diferi tă decât cea română ca fiind:
Dezavantaj clar
Dezavantaj
Nici-nici
Avantaj
Avantaj clar

11. Considerați că promovarea unui candidat de altă religie d ecât cea ma joritară în România ca
fiind:
Dezavantaj clar
Dezavantaj
Nici-nici
Avantaj
Avantaj clar

12. În ce interval de vârstă considerați că ar trebui să se încadreze candidatul idea l la alegerile
prezidențiale?
35-45
46-56
>56

71
13. Ați vota mai degrabă un candidat la alegerile prezidențiale de:
1 2 3 4 5 6 7
sex masculin

Sex feminin

14. Ați avea mai degrabă încredere într -un candidat la prezide nțiale:
1 2 3 4 5 6 7
Abia intrat în
politică

Cu o vechime mai mare de 15 ani în
politică

15. În afara campaniilor electorale, considerați a fi mai importantă promovarea:
1 2 3 4 5 6 7
Partidelor politice

Persoanelor politice

16. Aranjați ierarhic cele mai bune metode de comunicare înt re clasa politică și electorat:
1- cea mai bună ; 6 – cea mai slabă
Presă online
Facebook
TV
Față-n față ( în stradă, alături de oameni)
Presă scrisă
Radio

72
17. Un candidat independent (fără apartenență politică) v -ar oferi un grad de încredere:
Foarte mare
Mare
Mediu
Mic
Foarte mic

18. Care persoană considerați a fi cea mai potrivită pentru funcția de președinte al Românie i din
actuală clasă politică?

19. Care p ersoană considerați a fi cea mai potrivită pentru funcția de președinte al Români ei din
afara clasei politice?

Informații despre dvs. :

20. Sex:
Masculin
Feminin

73
21. Vârsta dvs.:

22. Venitul (lei) dvs. net/lună:
<800
800-1200
1201 -1600
1601 -2000
2001 -3000
>3000

23. Ult imul grad de studiu absolvit:
Obligato riu (10 clase)
Liceal (12 clase)
Superior (Facultate)

24. Domiciliul dvs.:
Rural
Urban

74