Prof. univ. dr. Alexandru Trifu Absolvent: Maftei Ana -Maria Iași 2 2020 CUPRINS Contents Introducere …………………………….. [620911]

UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor Coordonator:
Prof. univ. dr. Alexandru Trifu

Absolvent: [anonimizat]

2
2020
CUPRINS

Contents
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 3
I. IMM -urile – rol și metode de finanțare ………………………….. ………………………….. ………. 5
Întreprinderile mici și mijlocii – elemente conceptuale și caracteristici ……………………… 5
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 7

3

Introducere

"Categoria Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMM) este formată din
întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri
anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/ sau dețin active totale de până la 43 de
milioane de euro"1.
Întreprinderile micro, mici și mijlocii (IMM) joacă un rol extrem de important în
economia europeană. Acestea asigură două treimi din locurile de muncă din sectorul privat
și contribuie cu mai mult de jumătate din valoarea adăugată totală creată de întreprinderi.
În Uniunea Europeană există aproximativ 24 de milioane de IMM -uri care reprezintă 99%
din totalitatea întreprinderilor.
Într-o piață unică fără granițe interne, este esențial ca măsurile de încurajare a
IMM -urilor să se bazeze pe o definiție comună, în scopul îmbunătățirii consistenței și
eficacit ății lor și pentru limitarea distorsiunilor și competiției. Acest lucru este cu atât
mai necesar având în vedere interacțiunea dintre măsurile naționale și cele impuse de
Uniunea European ă pentru susținerea IMM -urilor în domenii precum dezvoltarea regională
și căutarea de fonduri.
Finanțarea reprezintă actul prin care o organizație sau o societate furnizează resurse
financiare, de cele mai multe ori sub formă de bani, cu scopul de a sprijini un program, un
proiect sau o nevoie. Potențialele surse d e finanțare a unei întreprinderi sunt:
– Capitalul propriu
– Creditul bancar
– Emiterea de acțiuni/obligațiuni
– Finanțarea din programe speciale
– Fonduri de capital de risc
– Leasingul
– Credite de la furnizori și clienți

1 Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 2003/361/CE ; Transpusă în legislația națională în OG
nr.27/2006 (MO nr.88/31.01.2006) aprobată pri n Legea nr.175/2006 (MO nr.438/22.05.2006)

4
– Credite pe efecte de comeț (factoringul si sco ntarea)
Factoringul reprezintă o formă de creditare acordată de băncile comerciale prin
compensarea creditului furnizor. Creditul se garantează cu o factură înainte de scadența
apărută în urma unui contract de vâncare -cumpărare între un furnizor și un cum părător.
Din punct de vedere juridic, factoringul reprezintă un contract încheiat între bancă
(factor) și client (aderent) prin care factorul se obligă să plătească la prezentarea
documentelor care certifică o creantă comercială o anumită sumă de bani în schimbul unui
comision reținut.
Suma de bani pe care o plătește banca la prezentarea facturilor se numește
„finanțare imediată” sau „factoring disponibil ”. Sum a de bani pe care banca o achită în
momentul încasării facturilor poartă denumirea de „finanțare la încasare ” sau „factoring
indisponibil ”.
În Româ nia factoringul are o r ăspândire redus ă, este acces ibil pentru firmele cu o
reputație deja constituită și presupune garanții importante solicitate de către bancă .

5
I. IMM -urile – rol și metode de finanțare

Întreprinderile mici și mijlocii – elemente conceptuale și caracteristici

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM -urile) sunt nucleul economiei europene.
Acestea ajută la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică și asigură stabilitatea
social ă. În anul 2017 peste 23 de milioane de IMM -uri furnizează peste 89 de milioane de
locuri de muncă și generează 3,9 miliarde EURO ca valoare agăugată în întreaga Uniune
Europeană. Nouă din zece întreprinderi sunt IMM -uri, asigurând două treimi din totalul
locurilor de muncă din sectorul privat. De asemenea, IMM -urile antrenează spiritul
antreprenorial și de inovare, prin urmare sunt de o importanță crucială pentru stimularea
competivității.
Luând în considerare influența lor pentru economia Europei, IMM -urile reprezintă
un obiectiv major al politicii UE. Comisia Europeană își propune să promoveze
antreprenoriatul și să îmbunătățească mediul de afaceri pentru IMM -uri, permițându -le
acestora să își etaleze pe deplin potențialul în economia globalizată de ast ăzi.
Recomandarea Comisiei Europene din 6 Mai 2003 ( 2003/361/CE) ne furnizează
următoarea clasificare a întreprinderilor mici și mijlocii:

Tipul de
întreprindere Număr mediu
de salariați Cifra de
afaceri sau Active totale
Micro < 10 ≤ 2 milioane € ≤ 2 milioane €
Mică < 50 ≤ 10 milioane € ≤ 10 milioane €
Mijlocie < 250 ≤ 50 milioane € ≤ 43 milioane €

Pentru a stabili dacă o întreprindere este sau nu este IMM, dimensiunea
întreprinderii (număr angajați, cifră de afaceri, active totale) nu este singurul factor care
trebuie luat în considerare. Definiția IMM -urilor face distincție între trei categorii de
întreprinderi. Fiecare categorie corespunde unui tip de relație pe care întreprinderea ar
putea sa o aibă cu o alta. Această deosebire este impet uos necesară pentru a realiza o

6
imagine clară asupra situației economice a unei întreprinderi și pentru a le exclude pe
acelea care nu sunt IMM -uri veritabile. Cele trei categorii de IMM -uri sunt următoarele:
o Autonomă : în cazul în care întreprinderea este total independentă, adică nu are
participații în alte întreprrinderi și nicio întreprindere nu deține nicio participație la
aceasta SAU deține mai puțin de 25% din capital sau din drepturile de vot în
întreprindere și/sau orice părți externe au o participa ție de mai puțin 25% din
capital sau din drepturile de vot în întreprindere;
o Parteneră : în cazul în care întreprinderea deține o participație egală sau mai mare
de 25% din capitalul sau din dreptul de vot într -o altă întreprindere și/sau o altă
întreprinde re deține o participație egală sau mai mare de 25% din capitalul sau din
dreptul de vot din întreprinderea în cauză, dar drepturile de vot ale întreprinderii
intr-o altă întreprindere (sau invers) nu trebuie să depășească 50%
o Întreprindere afiliată : în caz ul în care participațiile la alte întreprinderi depășesc
50%. Două sau mai multe întreprinderi sunt afiliate în cazul în care au oricare
dintre următoarele relații: o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale
acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi; o întreprindere are dreptul de
a numi sau revoca majoritatea membrilor ramurilor de administrare, de conducere
sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi; un contract încheiat între
întreprinderi sau o prevedere din actul cons titutiv sau din statutul uneia dintre
întreprinderi, care permite să exercite o influență dominantă asupra celeilalte; o
întreprindere poate să exercite, prin acord, controlul unic asupra majrității
drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților într-o altă întreprindere.

7
Bibliografie :
– Manualul utilizatorului pentru definiția IMM -urilor – Direcția Generală Piață
Internă, Industrie, Antreprenoria t și IMM -uri (Comisia Europeană)
– Institutul Național de Statistică