Prof. Univ. Dr. ADRIAN NĂSTASE DOCTORAND IULIANA ȘTEFĂNU Ț BUCUREȘ TI 2011 Îndrumătorului meu, Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE, cu cele mai alese… [601673]

UNIVERSITATEA DIN BU CURE ȘTI
FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA DE DREPT PUB LIC

TEZĂ DE DOCTORAT

ARBITRAJUL
CA MODALITATE DE SOL UȚIONARE
A DIFERENDELOR INTER NAȚIONALE

(REZUMAT )

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ. Dr. ADRIAN NĂSTASE

DOCTORAND: [anonimizat]
2011

Îndrumătorului meu,
Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE,

cu cele mai alese mulțumiri
și profundă recunoștință

“This Chamber is to have
all the virtues which the law lacks.
It is to be expeditious where the law is slow ,
cheap where the law is costly,
simple where the law is technical,
a peacemaker instead of a stirrer -up of strife.”

The Law Quarterly Review (1893) IX LQR 86
(about the London International Arbitration Court – LIAC)

„Această Cameră trebuie să aibă
toate virtu țile pe care legea nu le are.
Trebuie să fie expeditivă acolo unde legea este lentă,
ieftin ă acolo unde legea este costisitoare,
simplă acolo unde legea este tehnică,
să fie un înfăptuitor al păcii și nu un promotor al discordiei .”

The La w Quarterly Review (1893) IX LQR 86
(despre Curtea de Arbitraj Interna țional de la Londra – CAIL )

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

4

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. …… 9
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……………. 11
I. CAPITOLUL I – TERMINOLOGIE, DEFINI ȚII ȘI
CLASIFICĂRI ………………………….. ………………………….. ……. 41
I.1. NOȚIUNEA DE DIFEREND INTERNAȚIONAL ………………………….. ….. 41
I.1.1. CONȚINUT ………………………….. ………………………….. …………………………. 41
I.1.2. DEFINIȚII ȘI CLASIFICARE ………………………….. ………………………….. .. 45
I.2. NOȚIUNEA DE ARBI TRAJ INTERNAȚIONAL ………………………….. …… 51
I.2.1. CONȚINUT ………………………….. ………………………….. …………………………. 51
I.2.2. DEFINIȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
I.2.3. CLASIFICARE ………………………….. ………………………….. …………………….. 54
II. CAPITOLUL II – SOLUȚIONAREA PE CALE PAȘNICĂ A
DIFERENDELOR INTERNA ȚIONALE ………………………….. . 61
II.1. PRINCIPIILE FUNDAMEN TALE ALE DREPTULUI INT ERNAȚIONAL 62
II.2. PRINCIPIUL SOLUȚIONĂ RII PE CALE PAȘNICĂ A DIFERENDELOR
INTERNAȚIONALE ………………………….. ………………………….. …………. 66
II.3. MIJLOACEL E POLITICO -DIPLOMATICE ………………………….. …………. 71
II.3.1. NEGOCIERILE ………………………….. ………………………….. ……………………. 72
II.3.2. BUNELE OFICII ………………………….. ………………………….. ………………….. 75
II.3.3. MEDIEREA ………………………….. ………………………….. …………………………. 76
II.3.4. ANCHETA INTERNAȚIONALĂ ………………………….. ………………………. 78
II.3.5. CONCILIEREA INTERNAȚIONALĂ ………………………….. ……………….. 81
II.4. MIJLOACELE JURISDICȚ IONALE ………………………….. ………………….. 85
II.4.1. ARBITRAJUL INTERNAȚIONAL ………………………….. …………………….. 85
II.4.2. JUSTIȚIA INTERNAȚIONALĂ (CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE
JUSTIȚIE) ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 91
II.5. SOLUȚIONAREA DIFEREN DELOR ÎN CADRUL UNOR ORGANIZAȚII
INTERNAȚIONALE ………………………….. ………………………….. …………. 98
II.5.1. ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE (ONU) ………………………….. ….. 99
II.5.2. ORGANIZAȚIA PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN
EUROPA (OSCE) ………………………….. ………………………….. ……………….. 101
II.5.3. ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ȘI COMERȚ (GATT) ȘI
ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A COMERȚULUI (OMC) ………………. 104
II.5.3.1. GATT ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 105
II.5.3.2. OMC ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 107
II.5.4. FONDUL MONETAR INTERNAȚIONA L (FMI) ȘI BANCA
MONDIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………. 110
II.5.5. UNIUNEA EUROPEANĂ (UE) ………………………….. ……………………….. 111

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

5
III. CAPITOLUL III – APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA ARBITRAJULUI
INTERNAȚ IONAL ………………………….. ………………………… 120
III.1. ARBITRAJUL ÎN EPOCA ANTICĂ ȘI ÎN EVUL ME DIU TIMPURIU …. 120
III.1.1. GRECIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 121
III.1.1.1. Perioada veche (secolele VIII -VI î. Hr.) ………………………….. ………… 122
III.1.1.1.1. Arbitrajul în poemele homerice ………………………….. ……………….. 122
III.1.1.1.2. Natura arbitrajului în Grecia lui Homer ………………………….. …….. 124
III.1.1.1.3. Arbitrajul în opera lui Hesiod ………………………….. ………………….. 126
III.1.1.1.4. Arbitrajele interstatale ………………………….. ………………………….. … 126
III.1.1.2. Perioada clasică (secolele V -IV î. Hr.) ………………………….. ………….. 130
III.1.1.2.1. Legiferarea arbitrajului ………………………….. ………………………….. . 130
III.1.1.2.2. Clauzele arbitrale în convenții și tratate ………………………….. ……. 131
III.1.1.2.3. Exemple de arbitraje interstatale ………………………….. ………………. 133
III.1.1.3. Perioada elenistică (secolele III -I î. Hr.) ………………………….. ………… 134
III.1.2. CHINA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 136
III.1.2.1 . Confucianismul ………………………….. ………………………….. ……………… 137
III.1.2.2. Terminologia ………………………….. ………………………….. …………………. 138
III.1.2.3. Dinastiile Qin, Han și Ming ………………………….. …………………………. 139
III.1.2.4. Moralitatea, pacea socială și coexistența ………………………….. ……….. 140
III.1.2.5. Contribuții aduse la dezvoltarea dreptului internațional public ……… 142
III.1.3. TERITORIILE ISLAMICE ………………………….. ………………………….. ….. 142
III.1.3.1. Perioada pre -islamică ………………………….. ………………………….. ……… 142
III.1.3.2. Începuturi le Islamului ………………………….. ………………………….. …….. 144
III.1.3.2.1. Mahomed și arbitrajul ………………………….. ………………………….. … 144
III.1.3.2.2. Tratatul de la Medina ………………………….. ………………………….. …. 145
III.1.3.2.3. Mohamed și evreii din tribul Banu Qurayza ………………………….. . 146
III.1.3.2.4. Ali Bin Abu -Talib vs. Muawya Bin Abi -Sofian ……………………… 148
III.1.3.2.5. Câteva concluzii ………………………….. ………………………….. ………… 150
III.2. EPOCA MEDIEVALĂ ………………………….. ………………………….. ………. 151
III.2.1. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. …………………………. 151
III.2.2. ARBITRAJELE PAPALE ………………………….. ………………………….. ……. 154
III.3. EPOCA MODERNĂ (1794 -1919) ………………………….. …………………… 157
III.3.1. TRATATUL JAY – 1794 ………………………….. ………………………….. …….. 160
III.3.1.1. Contextul istoric al semnării tratatului ………………………….. …………… 160
III.3.1.2. Prevederi cu valoare de preceden t în arbitrajul internațional ………… 161
III.3.1.2.1. Elementele esențiale ale unui compromis ………………………….. ….. 162
III.3.1.2.2. Alte elemente cu valoare de precedent ………………………….. ……… 164
III.3.2. DE LA TRATATUL JAY LA TRATATUL DE LA WASHINGTON
(1794 -1871) ………………………….. ………………………….. ……………………….. 172
III.3.2.1. Diferendele supuse arbitra jului și comisiile mixte instituite prin
Tratatul Jay ………………………….. ………………………….. ………………….. 172
III.3.2.2. Tratatul de la Ghent – 1814 ………………………….. …………………………. 175
III.3.2.3. Convenția dintre Marea Britanie și Statele Unite ale Americii – 1853
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 177
III.3.3. TRATATUL DE LA WASHINGTON (1871) ………………………….. …….. 180
III.3.3.1. Cazul Alabama – starea de fapt ………………………….. ……………………. 180
III.3.3.2. Tribunalul arbitral pentru Cazul Alabama și procedura arbitrală …… 182
III.3.3.3. Alte prevederi ale Tratatului de la Washington referitoare la arbitraj
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 188
III.3.3.4. Contribuții la evoluția arbitrajului internațional ………………………….. 190

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

6
III.3.4. CONFERINȚELE DE PACE DE LA HAGA DIN ANII 1899 ȘI 1907.
CURTEA PERMANENTĂ DE ARBITRAJ ………………………….. ……….. 194
III.3.4.1. Începuturile codificării arbitrajului internațional …………………………. 194
III.3.4.2. Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga ………………………….. …….. 195
III.4. ERA CONTEMPORANĂ ………………………….. ………………………….. ….. 199
III.4.1. PERIOADA INTERBELICĂ ………………………….. ………………………….. .. 199
III.4.1.1. Pactul Societății Națiunilor ………………………….. ………………………….. 199
III.4.1.2. Curtea Permanentă de Justiție Internațională ………………………….. ….. 201
III.4.1.3. Convențiile de la Geneva ………………………….. ………………………….. … 202
III.4.1.4. Actul general pentru reglementarea pe cale pașnică a diferendelor
internaționale ………………………….. ………………………….. ……………….. 205
III.4.2. ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE ………………………….. …………… 206
III.4.2.1. Documente referitoare la arbitrajul internațional …………………………. 206
III.4.2.2. Clauzele compromisorii în Convențiile ONU ………………………….. … 208
III.4.2.3. Convenția de la New York (1958) ………………………….. ………………… 210
III.4.2.4. Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (1982) ……………. 218
III.4.3. MECANISME ARBITRALE CU CARACTER REGIONAL ……………. 229
III.4.3.1. Pactul de la Bogota (1948) ………………………….. ………………………….. . 230
III.4.3.2. Convenția europeană pentru soluționarea pe cale pașnică a diferendelor
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 233
III.4.3.3. Convenția privind concilierea și arbitrajul în cadrul OSCE ………….. 234
III.4.3.4. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice
(TCEEA) ………………………….. ………………………….. ……………………… 236
III.4.3.5. Mecanisme arbitrale în cadrul Uniunii Europene ………………………… 244
III.4.3.5.1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca tribunal arbitral ………… 244
III.4.3.5.2. Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie
2000 privit din perspectiva arbitrajului internațional ………………………….. …….. 247
IV. CAPITOLUL IV – ANALIZA CONCEPTULUI DE ARBITRAJ
INTERNAȚIONAL ………………………….. ………………………… 258
IV.1. DOMENIUL DE APLICARE ȘI CARACTERUL ARBITR AJULUI
INTERNAȚIONAL ………………………….. ………………………….. ………….. 258
IV.1.1. DOMENIUL DE APLICARE ………………………….. ………………………….. . 258
IV.1.1.1. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ……… 258
IV.1.1.2. Arbitrabilitatea diferendelor in ternaționale ………………………….. ……. 261
IV.1.1.3. „Privatizarea” arbitrajului internațional public ………………………….. .. 264
IV.1.2. CARACTERUL ………………………….. ………………………….. ………………….. 270
IV.2. CONVENȚIA DE ARBITRA J INTERNAȚIONAL ………………………….. . 274
IV.2.1. CLAUZA COMPROMISORIE ………………………….. …………………………. 275
IV.2.2. COMPROMISUL ………………………….. ………………………….. ……………….. 279
IV.2.3. TRATATUL DE ARBITRAJ PERMANENT ………………………….. …….. 281
IV.3. ARBITRII ȘI ORGANUL ARBITRAL ………………………….. ………………. 282
IV.3.1. NUMIREA ARBITRILOR ȘI CONSTITUIREA TRIBUNALULUI …. 283
IV.3.1.1. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ……… 283
IV.3.1.2. Numirea arbitrului unic ………………………….. ………………………….. …… 285
IV.3.1.3. Numirea membrilor tribunalului arbitral ………………………….. ……….. 287
IV.3.1.4. Constituirea tribunalului arbitral ………………………….. …………………… 289
IV.3.1.5. Independen ța și imparțialitatea arbitrilor ………………………….. ……….. 290
IV.3.1.6. Recuzarea și înlocuirea arbitrilor ………………………….. ………………….. 291
IV.3.2. FUNCȚIONAREA TRIBUNALULUI ARBITRAL …………………………. 293
IV.3.2.1. Competența tribunalului arbitral ………………………….. …………………… 293

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

7
IV.3.2.2. Dreptul aplicabil ………………………….. ………………………….. ……………. 294
IV.3.2.3. Locul arbitrajului și limbile de lucru ………………………….. …………….. 296
IV.3.2.4. Deliberările și hotărârile. Cvorumul ………………………….. ……………… 297
IV.4. PROCEDURA APLICABILĂ ÎN ARBITRAJUL INTERN AȚIONAL ……. 299
IV.4.1. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. …………………………. 299
IV.4.2. PROCEDURA PRELIMINARĂ ………………………….. ……………………….. 300
IV.4.3. PROCEDURA COMUNĂ ………………………….. ………………………….. …… 301
IV.4.3.1. Etapa scrisă ………………………….. ………………………….. …………………… 301
IV.4.3.2. Etapa orală ………………………….. ………………………….. ……………………. 304
IV.4.3.3. Administrarea probelor. Vizitele și anchetele ………………………….. …. 305
IV.4.4. PROCEDURA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ….. 305
IV.4.4.1. Măsurile conservatorii ………………………….. ………………………….. ……. 305
IV.4.4.2. Pretențiile auxiliare ………………………….. ………………………….. ………… 307
IV.4.4.3. Absen ța uneia dintre părți ………………………….. ………………………….. .. 308
IV.4.4.4. Întreruperea procedurii arbitrale ………………………….. …………………… 309
IV.5. SENTINȚA ARBITRALĂ I NTERNAȚIONALĂ ………………………….. ….. 310
IV.5.1. TERMENUL ȘI FORMA ………………………….. ………………………….. …….. 310
IV.5.2. CUPRINSUL ………………………….. ………………………….. ……………………… 311
IV.5.3. RECTIFICAREA Ș I COMPLETAREA ………………………….. ……………… 312
IV.5.4. INTERPRETAREA ȘI REVIZUIREA ………………………….. ………………. 313
IV.5.5. ANULAREA ………………………….. ………………………….. ……………………… 314
IV.5.6. EXECUTAREA ………………………….. ………………………….. ………………….. 316
V. CAPITOLUL V – ROLUL ARBITRAJULUI Î N
SOLUȚIONAREA UNOR DI FERENDE INTERNAȚIONA LE –
STUDII DE CAZ ………………………….. ………………………….. . 318
V.1. ARBITRAJUL INTERSTAT AL ………………………….. ……………………….. 319
V.1.1. CAZUL „FRONTIERA DE NORD -EST” (REGATUL MARII BRITANII
ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII), 1783 -1842 ………………………… 319
V.1.1.1. Evoluția evenimentelor ………………………….. ………………………….. …… 319
V.1.1.2. Analiza cazului ………………………….. ………………………….. ……………… 323
V.1.2. CAZUL „TABA” (ISRAEL V. EGIPT), 1 979-1988 ………………………… 330
V.1.2.1. Istoricul diferendului ………………………….. ………………………….. ………. 330
V.1.2.2. Analiza cazului ………………………….. ………………………….. ……………… 331
V.2. ARBITRAJUL MIXT ………………………….. ………………………….. …………. 336
V.2.1. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. …………………………. 336
V.2.2. CAZUL NOBLE VENTURES, INC. (S.U.A.) V. ROMÂNIA ………….. 339
V.2.2.1. Istoricul diferendului ………………………….. ………………………….. ………. 339
V.2.2.2. Pozițiile părților ………………………….. ………………………….. …………….. 341
V.2.2.3. Analiza cazului ………………………….. ………………………….. ……………… 345
V.2.2.4. Clauza umbrelă ………………………….. ………………………….. ……………… 346
V.2.2.5. Sentința arbitrală ………………………….. ………………………….. ……………. 349
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………….. 352
ANEXE ………………………….. ………………………….. ……………………… 394
Anexa 1 – Variante ale frontierei de nord -est dintre S.U.A. și Canada (1) …………… 394
Anexa 2 – Variante ale frontierei de nor d-est dintre S.U.A. și Canada (2) …………… 395
Anexa 3 – Nava de război „ ALABAMA ” (1862 -1864) ………………………….. ………… 396
Anexa 4 – Frontiera internațională dint re Israel și Egipt (1979) …………………………. 398
Anexa 5 – Regiunea Taba (Egipt) ………………………….. ………………………….. ………….. 399

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

8
Anexa 6 – Principalele diferende interstatale supuse arbitraju lui internațional în
perioada 1798 -2009 ………………………….. ………………………….. …………….. 400
Anexa 7 – Cauzele soluționate de Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării în
perioada 1997 -2009 ………………………….. ………………………….. …………….. 403
Anexa 8 – Evoluția numărului de solicitări de arbitraj înregistrate de unele dintre cele
mai cunoscute instituții de arbitraj internațional comercial din lume (1992 –
2010) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 404
Anexa 9 – Extras din lista de arbitraje aflate pe rol la CIRDI la data de 19.09.2011 405
Anexa 10 – Extras din lista de arbitraje încheiate la CIRDI până la data de 19.09.2011
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 407
Anexa 11 – Noble Ventures, Inc. v. România (extras din sentința arbitrală) ………… 409
REFERINȚE BIBLIOGRAF ICE ………………………….. ………………….. 410

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

9

Premisele studiului1
Potrivit unei defini ții consacrate a arbitrajului interna țional de drept public
în doctrina juridică românească, „recurgerea la arbitrajul interna țional presupune
ca două state în diferend să confere unui organ ter ț, desemnat de comun acord,
competen ța pentru a solu ționa diferendul care le opune, printr -o hotărâre pe care
ele se angajează să o respecte”2.
Originile arbitrajului interna țional însă se pierd într -un trecut foarte
îndepărtat, pe care trecerea timpului l -a „ascuns ” inevitabil în uitare, împiedicând
astfel multe dintre fapte le și realită țile acelor timpuri să ajungă până la noi. Cu
toate acestea, întemei ndu-ne pe ceea ce au reușit să conserv e izvoarele istorice
până în zilele noastre , putem afirma cu certi tudine că mijloacele de solu ționare a
diferendelor dintre două păr ți în care era chemat să intervină un al treilea –
conciliator, mediator, arbitru sau judecător – au fost utilizate de la începuturile
umanită ții, perfec ționându -se continuu odată cu evolu ția acesteia și a formelor de
organizare socială.3
Utilizate mai intens în unele epoci, par țial căzute în desuetudine în altele,
dar revenind cu și mai multă for ță mai târziu, aceste simple obiceiuri –
transformate cu vremea în cutume, iar mai aproape de zil ele noastre în norme cu
caracter facultativ sau obligatoriu – sunt de o continuitate cu care numai
mijloacele violente de „reglementare ” (adesea transformată în „acutizare ” sau
chiar război ) a diferendelor se mai pot „mândri ”.

1 Toate opiniile exprimate și asumate de autoare în cadrul studiu lui prezentat aici în rezumat au un caracter
strict personal și nu reprezintă în niciun caz pozi ția oficială a Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene sau a
vreunei alte institu ții, reprezentan țe sau agen ții a Uniunii Europene sau a oricărei alte organiza ții sau entitiă ți
naționale sau interna ționale cu care autoarea a avut sau are rela ții contractuale sau de subordonare.
2 Adrian Năstase – „Arbitrajul Internațional”, în Dumitra Popescu, Traian Chebeleu, Adrian Năstase ș.a. –
Soluționarea pașnică a diferendelor internaționale , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1983, p. 62.
3 A se vedea Derek Roebuck – „Sources for the History of Arbitration: A Bibliographical Introduction” , în
Arbitration International , 1998, articol publicat și pe site -ul KluwerArbit ration.com , la adresa
www.kluwerarbitration.com/arbitration/arb/home/ipn/default.asp?ipn=9618 (data ultimei accesări:
19.08.2011).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

10 Astfel, purtarea războaielor și construirea păcii au coexistat neîntrerupt
de-a lungul epocilor, până în prezent , în acest context institu ția arbitrajului
bucurându -se încă de la începuturile sale de o mare răspândire teritorială, a lături
de celelalte mijloace cunoscute de solu ționare pe cale pa șnică a diferendelor
interna ționale4.
Una din tre cele mai simple și mai pertinente explica ții ale acestui fenomen
rezidă în simplitatea procedurii, care presupune, în pu ține cuvinte, a chema un
al treilea (ter ț) să hotărască acolo unde doi (sau mai mul ți) nu reu șesc să se
pună de acord. O altă explica ție a fenomenului a devenit evidentă odată cu
intensificarea în antichitate a invaziilor și a cuceririlor. Popoarele supuse fără
voia lor au găsit în formula arbitrajului – în toate epocile istorice – modalitatea
„legală ” cea mai simplă de a se sustrage aplicării legilor invadatorilor,
supunându -se în continuare propriilor cutume și norme juridice. Această practică
a eludării ordinii juridice impuse de cuceritori este întâlnită în istoria timpurie a
dreptului atât la unele popoare barbare cucerite de romani, cât și la romanii
cuceri ți, spre exemplu de longobarzi.5
Pe de altă parte, arbitrajul a fost perceput, în toate timpurile, ca o
modalitate eficientă de a solu ționa divergen țele fără a pune în peric ol
solidaritatea dintre membrii unui grup social sau coexisten ța pașnică a unor
grupuri rivale, chiar dacă principiile pe care se întemeiau în trecut procesele de
arbitraj erau adesea profund diferite de cele pe care acestea se întemeiază astăzi.
Astfel, d e exemplu, p rincipiul de drept potrivit căruia fiecare trebuie să
primească ce ea ce i se cuvine conform legii, princip iu care guvernează rela țiile
sociale începând din epoca modernă, era în trecut net surclasat de necesitatea de
a men ține – uneori cu orice preț – un anumit nivel de stabilitate și de coeziune
socială, deziderat care putea fi atins numai prin asigurarea și men ținerea păcii ,

4 Acestea sunt prezentate în sub capitolele II.3 și II.4 din textul integral al lucrării .
5 A se vedea Mario Savsta – „Consulenza tecnica. Arbitrato” , articol publicat pe site -ul revistei Rassegna
Grafica , la adresa www. rassegnagrafica .it (data ultimei accesări : 19.08.2011).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

11 atât în cadrul grupurilor sociale, cât și în rela țiile acestora cu alte grupuri și
comunită ți.6
În altă ordine de idei, mai aproape de zilele noastre, dacă ar fi să dăm
crezare spuselor lui Gillis Wetter7, „avoca ții comerciali privesc arbitrajele între
state ca fiind cu totul irelevante; iar avoca ții, oficialii și profesorii de drept
interna țional public văd în arbitrajul c omercial un proces cel pu țin ciudat…”. Să
fie oare și astăzi arbitrajul interna țional atât de drastic împăr țit în public și
privat? Nu cumva această divizare excesivă este în realitate o iluzie? În ce sistem
sau sisteme juridice ar trebui încadrate arbit rajele – din ce în ce mai multe la
număr – dintre subiectele de drept public și cele de drept privat , care participă și
ele la rela țiile interna ționale? Cât de „publice” sau cât de „private” sunt aceste
arbitraje? Pornind de la aceste întrebări și de la al tele similare – unele dintre ele,
fără îndoială, cel pu țin ciudate pentru practicienii ambelor ramuri de drept
amintite – ne-am propus o analiză a arbitraj ului, văzut ca modalitate de
soluționare a diferendelor interna ționale , dintr -o perspectivă situată la limita
dintre public și privat, prin abord area atât a unor aspecte care se încadreaz ă în
problematica arbitrajului interna țional public , cât și a unora caracteristice
domeniului de aplicare al arbitrajului interna țional considerat a a vea o natură
mixtă, public -privată.
Literatura de specialitate subliniază tot mai insistent în ultimii ani
importan ța înțelegerii și recunoa șterii interferen țelor și interdependen țelor dintre
dreptul interna țional public și cel privat, care , departe de a opera izolat , s-au
dezvoltat într -un sistem de complementaritate c e devine tot mai complex și, în
acela și timp, mai eficient.8

6 A se vedea Riccardo Rusalen – „L’Educazione del giurista in Europa” , articol publicat pe site -ul Facultății
de Drept a Universității din Trento , la adresa http://www.unitn.it (data ultimei accesări: 19.0 8.2011).
7 A se vedea J. Gillis Watter – The International Arbitral Process – Public and Private , vol. 1, Oceana
Publications, New York, 1979, p. xxiv.
8 A se vedea Richard M. Buxbaum – „The role of Public International Law in International Business
Transa ctions” , în Public International Law and the Future World Order – Liber Amicorum in Honor of A.
J. Thomas, Jr. , cap. 16, editată de Joseph Jude Norton, Littleton, Colorado, 1987, p. 1 și urm.; Mark W. Janis
– „Academic Workshop: Should We Continue to Disti nguish Between Public and Private International
Law?” (moderat de Michael Cardozo) în ASIL Annual Meeting Procedures , nr. 79, 1985, p. 353 și urm.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

12 Mecanismele de solu ționare a diferendelor interna ționale, inclusiv
arbitrajul, se dezvoltă și ele în cadrul celor d ouă sisteme de drept – aparent
independente – ca răspuns la necesită țile subiectelor de drept public și privat
deopotrivă – consecin ță a interac țiunilor tot mai frecvente dintre acestea pe plan
interna țional.9 Urmarea firească a unei astfel de evolu ții est e faptul că, dincolo de
particularită țile de necontestat care le individualizează – arbitrajul interna țional
public și cel privat evoluează inevitabil împreună, influen țându -se și
completându -se reciproc.10

Justificarea alegerii temei de cercetare
Aleger ea temei de cercetare se justifică din mai multe considerente, unele
de ordin teoretic , iar altele de natură practică, pe care le prezent ăm pe scurt în
continuare:

1. În primul rând, tema este una de actualitate, intens dezbătută la
nivel global , cele mai multe dezbateri și exprimări de opinii din literatura de
specialitate vizând cu precădere arbitrajul internațional comercial, dar și
arbitrajul internațional mixt – aplicabil , printre altele, diferendelor internaționale
cu privire la investiții – precum și arbitrajul internațional public .
La nivel regional, mai exact la nivelul Uniunii Europene, actualitatea
temei se reflectă în prezent inclusiv la nivelul dezbaterilor care au loc pe
marginea unor propuneri de modificare a legislației Uniunii Europen e în sensul
includerii arbitrajului în domeniul de reglementare al Regulamentului (CE) nr.

9 Pentru detalii, a se vedea Alex Mills – „The Public -Private Dualities of International Investment Law and
Arbitration ” (February 28, 2011) , în Chester Brown și Kate Miles (ed.) – Evolution in Investment Treaty
Law and Arbitration , Cambridge University Press, 2011 , University of Cambridge Faculty of Law Research
Paper No. 11/03 , disponibilă la adresa SSRN: http://ssrn.com/abstract=1739102 (data ultimei accesări:
19.08.2011).
10 Pentru detalii despre acest fenomen, a se vedea subsecțiunea IV.1.1.3 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

13 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară,
recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială11.
În ceea ce prive ște România, interesul pentru studierea acestei ramuri a
dreptului internațional public a crescut progresiv în ultimii 20 de ani, odată cu
implicarea țării noastre, prin instituții ale statului român, în diferite procese de
arbitraj internațional mixt, având ca obiect diferende legate de investiții.12 În
acest context, considerăm că este important de mențion at faptul că în România se
înregistrează în ultimii ani o creștere constantă a interesului pentru procedurile
arbitrale și la nivelul dreptului național, materializată recent prin modificarea și
actualizarea prevederilor referitoare la arbitraj din noul Cod de procedură
civilă13.

2. În al doilea rând, considerăm că un studiu cu această temă poate
completa cu succes literatura juridică românească în domeniul arbitrajului
internațional , aducând o contribuție la îmbogățirea acesteia. Un argument
important în acest sens este faptul că în proces ul de continuă dezvoltare și
actualizare a doctrinei românești în domeniu l arbitrajului d in ultimii ani s -au
remarcat mai ales studii având ca obiect diferite aspecte privind arbitrajul
comercial internațional14, care studiază soluționarea diferendelor comerciale
internaționale intervenite între subiecte de drept internațional privat , numărul
lucrărilor științifice care tratează arbitrajul internațional public sau mixt fiind,
prin comparație, sensibil mai redus . În consecință , rămân la dispoziția
cercetătorului român o serie de teme interesante în acest domeniu , care încă nu
au fost explorate și exploatate suficient din pun ct de vedere științific în literatura

11 Pentru detalii despre aceste dezbateri și despre propunerile de mod ificare menționate, a se vedea punctul
III.4.3.5.2 din textul integral al lucrării .
12 Pentru lista arbitrajelor în care este sau a fost implicată România la CIRDI, a se vedea anexele 9 și 10 la
textul integral al lucrării .
13 Noul Cod de procedură civilă , Cartea a IV -a – Despre arbitraj , art. 340 -371.
14 A se vedea Gary B. Born – International Commercial Arbitration , Wolters Kluwer, 2009, vol. I, p. 13.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

14 română de specialitate , printre acestea numărându -se și tema de cercetare aleasă
pentru studiu l în cauză.15

3. În al treilea rând, generozitatea temei în cauză a constituit un
motiv important al alegerii, întrucât, deși a impus stabilirea unor limite stricte ale
cercetării, a oferit în același timp posibilitatea conturării unei imagini de
ansamblu, integrate și abordate critic din mai multe unghiuri, a unei instituții
foarte vechi, cu rădăcini ad ânci în dreptul internațional și în istoria umanității,
care nu încetează să surprindă prin continuitatea și prin evoluția sa.
Astfel, întrucât multitudinea de aspecte susceptibile de a fi abordate în
cadrul unui subiect atât de vast invit ă la aprofundarea cercetării în mai multe
sensuri , diversele aspecte analizate în cadrul acesteia sunt tratate la niveluri de
profunzime diferite, unele dintre ele servind , în acest context, exclusiv drept
suport pentru înțeleg erea și aprofundarea altora, a căror detaliere a fost
considerată mai importantă din perspectiva obiectivelor urmărite în cadrul
cercetării . Prin urmare , se impune constatarea că studiul în cauză deschide, prin
abordarea sa globală, numeroase posibilități de aprofundare a cercetării temei
alese , pe care intenționăm să le exploatăm în continuare în activitatea noastră
profesională și de cercetare, această deschidere constituind în sine o justificare a
alegerii temei în cauză.

4. În al patrulea rând, considerăm că tema aleasă prezintă o relevanț ă
teoretică și practică deosebită pentru domeniul dreptului internațional, atât
public, cât și privat, dar și pentru alte domenii de cercetare științifică, precum
relațiile internaționale, în cadrul cărora conflictele internaționale, managementul

15 A se vedea, de exemplu: Kaj Hobér – Extinctive prescription and applicable law in interstate arbitration ,
Iustus F örlag, Uppsala, 2001 ; J. Werner – „Inter state Political Arbitration: What Lies Next?” , în Journal of
International Arbitration , nr. 1, martie 1992, pp. 69 -78; C. G. Roelofsen – „The Jay Treaty and all that;
some remarks on the role of arbitration in European modern history and its „revival” in 19 74”, în AHA
Soons (ed.) – International Arbitration: Past and Prospects , 1990, p. 201 și urm .; Hans -Jürgen Schlochauer
– „Arbitration” , în Bernhardt (ed.), Encyclopedia of Public International Law , North -Holland Publishing
Company, Amsterdam, New York, Oxford, Instalment 1 (1981), pp. 13 -28; Abdul Hamid El -Ahdab,
Arbitration wit h the Arab Countries , The Hague/London/Boston: Kluwer Law International, Ediția a II -a,
1999 .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

15 și mijloacele de soluționare a ac estora sunt teme de maximă actualitate. Astfel, în
contextul diversificării tipurilor de diferende internaționale și a dinamicii
acestora , arbitrajul internațional a cunoscut un reviriment fără precedent în
ultimii ani, s tudiul său devenind în consecință t ot mai relevant pentru multe
discipline și domenii de cercetare , inclusiv din perspective pluridisciplinare și
interdisciplinare .

5. În al cincilea rând, alegerea temei de cercetare este justificată de
importanța practică pe care o prezintă arbitrajul inter național în contextul
relațiilor internaționale , recurgerea la acest mijloc de soluționare a diferendelor
internaționale situându -se pe un trend crescător atât la nivelul statelor, cât și la
nivelul celorlalți actori de pe scena dreptului internațional.16 Fiind în esență o
proce dură dinamică, flexibilă, eficientă, suplă și relativ puțin costisitoare,
arbitrajul internațional a reușit să se adapteze cu destulă ușurință la schimbările
impuse de procesul de globalizare, devenind un mijloc preferat din ce în ce mai
frecvent pentru soluționarea diferendelor internaționale în raport cu alte
mijloace, mai lente, mai ineficiente sau doar mai costisitoare în timp și bani.17

Obiective le, structura și con ținutul studiului
Având în vedere premisele și motivele alegerii teme i de cercetare,
prezentate anterior , precum și faptul că arbitrajul în general și arbitrajul
interna țional în special au renăscut pract ic în ultima jumătate de secol ,
principalul obiectiv al studiului este acela de a analiza arbitrajul
interna țional, în accep țiunea sa de modalitate de solu ționare a diferendelor
interna ționale, prin identificarea și detalierea acelor eleme nte pe care le
considerăm esențiale pentru conturarea unei imagini cât mai fidele a modului în
care acesta a devenit în timp instrumentul juridic complex care este astăzi și

16 A se vedea anexele 6, 7 și 8 la textul integral al lucrării .
17 Pentru detalii privind alte mijloace de soluționare a diferendelor internaționale, a se vedea capitolul II din
textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

16 pentru ilustrarea unor realit ăți actuale din domeniul arbitrajului interna țional ,
într-o abordare în esen ță evolutivă și dinamică .
Studiul con ține cinci capitole – divizate în subcapitole, sec țiuni,
subse cțiuni și puncte , după caz – fiecare dintre acestea urmărind, în subsidiar,
obiective secundare specifice, prezentate în continuare.

Capitolul I – Terminologie, defini ții și clasificări , structurat în două
subcapitole (I.1 și I.2) , cuprinde analiza no țiunilor de diferend interna țional și
respectiv de arbitraj interna țional și detaliază unele aspecte legate de con ținutul
celor două no țiuni, de defini țiile acestora și de clasificarea diferendelor
interna ționale, respectiv a arbitrajelor interna ționale în lite ratura de specialitate .
La finalul prezentării defini țiilor consacrate în doctrină pentru cele două
noțiuni18 se regăsesc propriile noastre defini ții pentru fiecare dintre acestea ,
astfel:
1. Definiția noțiunii de diferend internațional , potrivit căreia acesta
este o neînțelegere, o opoziție, un dezacord sau un conflict, intervenit între
subiecte de drept internațional, între asemenea subiecte și alte entități
participante la raporturile de drept internațional sau între entități din
categoria celor din urmă, ca urmare a adoptării unor atitudini în mod evident
divergente cu privire la una sau la mai multe probleme de fapt și/sau de drept
care fac obiectul relațiilor dintre ele, atitudini concretizate în opoziția
manifestă a uneia (sau a unora) dintre părți față d e pretenția formulată (sau
față de pretențiile formulate) de cealaltă parte (sau de celelalte părți) și care
determină o deteriorare de fapt a acestor relații.
Prin urmare, considerăm că natura predominantă (politică sau juridică) a
problemei care determin ă declanșarea diferendului nu este de esența acestuia.
Esențială în definirea noțiunii este însă schimbarea în sens negativ a stării de
fapt a relațiilor dintre părți , ca urmare a atitudinilor vădit divergente adoptate de
acestea la un moment dat față de o biectul diferendului. Această deteriorare

18 A se vedea secțiunile I.1.2 și I.2.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

17 constă în trecerea de la starea considerată a fi de normalitate – manifestată prin
lipsa acțiunii sau prin acțiuni convergente ale părților – la starea de diferend –
concretizată în omisiuni sau acțiuni ale părțilo r, destinate să ilustreze sau chiar să
impună celeilalte sau celorlalte părți pozițiile lor divergente cu privire la obiectul
diferendului.19
2. Definiția noțiunii de arbitraj internațional , potrivit căreia acesta
este un mijloc cu caracter jurisdicțional de r eglementare pașnică a
diferendelor internaționale pe care părțile au stabilit, printr -un acord formal
prealabil, să le supună judecății unei terțe părți – arbitru unic sau organ
arbitral – chemată să pronunțe o hotărâre definitivă, în urma unei proceduri
contencioase, desfășurată în conformitate cu voința anterior exprimată a
părților, cu normele și principiile imperative ale dreptului internațional și cu
echitatea .
Am considerat util ă introducerea acestui capitol la începutul studiului din
două motive:
1. pentru clarificarea principalelor no țiuni cu care operăm în continuare
în cadrul acestuia ;
2. pentru că analiza din cadrul capitol ului în discuție permite conturarea
unor răspunsuri la cel pu țin două întrebări fundamentale pentru
arbitrajul interna țional contemporan:
2.1. ce sunt diferend ele interna țional e și cum pot fi ele
identificate și clasificate ?
2.2. cum se define ște și de câte feluri este arbitrajul
interna țional?
Astfel, în continuarea definițiilor prezentate anterior, în fiecare dintre cele
două subcapitole20 menționate sunt preze ntate clasificări și criterii de clasificare
pentru fiecare dintre concepte le amintite .

19 Pentru mai multe detalii leg ate de acest aspect, a se vedea secțiunea I.1.2 din textul integral al lucrării și
bibliografia citată în notele de subsol din secțiune a respectivă .
20 Este vorba despre subcapitolele I.1 și I.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

18 În privința clasificării diferendelor internaționale , este analizată în principal
clasificarea acestora în diferende juridice și politice21 sau „justi țiabile” și
„nejust ițiabile”22. În acest sens arătăm că, î n opinia noastră , o astfel de diferen țiere
se poate face numai din punct de vedere teoretic, aplicarea ei practică fiind
zădărnicită de caracterul prin excelen ță bivalent – politic și juridic – al rela țiilor
dintre sub iectele de drept interna țional , relațiile dintre actorii de pe scena
interna țională fiind în marea lor majoritate relații de natură politică desfă șurate
într-un cadru juridic , compus din ansamblul principiilor și normelor de drept
interna țional. De asemene a, apreciem că o astfel de distinc ție nu se justifică, din
moment c e părțile la un diferend interna țional sunt libere să aleagă mijloc ul de
soluționare pa șnică a acestuia exclusiv în func ție de voin ța lor , respectiv să ia sau să
nu ia în considerare și alte aspecte cu privire la diferendul în cauză.23
În ceea ce privește clasificarea arbitrajelor internaționale , aceasta este
abordată din perspectiva mai multor criterii de clasificare, astfel:
1. Potrivit formelor de organizare , arbitrajul internațional poate fi ad-
hoc sau instituțional . Arbitrajul internațional ad-hoc se desfășoară potrivit regulilor
stabilite de părți prin reprezentanții lor, fără intervenția vreunei instituții specializate
în domeniu. În cazul arbitrajului internațional instituțional , procesul este încredințat
unui centru de arbitraj sau unui alt organism internațional cu competențe în acest
domeniu și se desfășoară potrivit normelor procedurale stabilite de acesta – norme
anterior acceptate de părțile la diferend, pe care acestea din urmă le p ot modifica și
completa în anumite limite.24

21 A se vedea Dumi tra Popescu, Adrian Năstase – Sistemul Principiilor Dreptului Internațional , Ed.
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, pp. 65 -66; Alexandru Bolintineanu, Adrian
Năstase, Bogdan Aurescu – Drept Internațional Contemporan , Ediția a 2 -a, Ed. ALL BECK , 2000 , pp. 184,
191-192; A. Năstase – Drept Internațional Econ omic , vol. II – Soluționarea diferendelor în cadrul
organizațiilor economice internaționale , Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 1996 , pp. 56 -57.
22 A se vedea Grigore Geamănu – Principiile fundamentale ale dreptului internațional contemporan , Ed.
Didactică și Pedagogic ă, București, 1967, pp. 266 -269; G. Geamănu – Drept Interna țional Public , Editura
Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 1981, vol. I , pp. 227 -228; Ian Brownl ie – The Justiciability of Disputes
and Issues in International Relations , în British Yearbook of International Law , 1967, p. 123. Pentru detalii
privind diferendele interna ționale arbitrabile și nerabitrabile, a se vedea subsec țiunea IV.1.1.2 din textul
integral al lucrării .
23 Pentru observații cu privire la libertatea statelor de a alege mijloacele de soluționare a diferendelor dintre
ele, a se vedea D. Popescu, A. N ăstase, op. cit. , pp. 65 -66; G. Geamănu – Drept… , vol. I, op. cit. , pp. 227 –
228; G. Geamănu – Principiile… , op. cit. , pp. 261 -262, 265 -266.
24 Pentru regulile de procedură arbitrală ale celor mai renumite institutii de arbitraj internațional, a se vedea
„ASIL Guide to Electronic Resources for International Law” , pe site -ul Societății Americane de Drept

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

19 2. Din perspectiva identității părților la diferend , arbitrajul
internațional poate fi:
2.1. (de drept) public – aplicabil diferendelor dintre subiecte originare și
derivate ale dreptului internațional public – state și organizații
internaționale interguvernamentale.25 În variantele sale simple, un
astfel de diferend poate opune: două state, două organizații
internaționale interguvernamentale; un stat și o organizație
internațională interguvernamentală.
2.2. mixt26 – aplicabil d iferendelor dintre subiecte de drept internațional
public, pe de o parte, și alte entități27 care participă la raporturile de
drept internațional (inclusiv subiecte de drept internațional privat), pe
de altă parte.28
2.3. (de drept) privat29 – aplicabil diferendel or dintre subiecte între care se
stabilesc raporturi de drept internațional privat30, în principal de natură
come rcială, dar nu numai .31

Internațional (ASIL) , la adresa http://www.asil.org/resource/arb1.htm#Institutional%20vs.%20 Ad%20Hoc
(data ultimei accesări: 19.08.2011).
25 Pentru detalii cu privire la personalitat ea juridică a organizațiilor internaționale a se vedea Raluca Miga –
Beșteliu – Organizații internaționale interguvernamentale , Ed. ALL BECK, București, 2000, pp. 30 -51.
26 Dintre instituțiile internaționale recunoscute cu competențe în acest tip de arbitraj, Centrul Internațional
pentru Reglementarea Diferendelor cu privire la Investiții (CIRDI) se ocupă în mod special de arbitrarea
diferendelor dintre state și investitorii străini. Până la 1 iunie 2011, Convenția cu privire la soluționarea
diferendelor legat e de investiții dintre state și resortisanții altor state a fost semnată de 157 de țări și
ratificată de 147. Textul Convenției și regulile de procedură aplicabile arbitrajului elaborate de CIRDI sunt
disponibile pe site -ul instituției, la adresa http://icsid.worldbank.org/ICSID/ICSID/RulesMain.jsp (data
ultimei accesări: 19.08.2011). A se vedea, de asemenea, Stephen J. Toope – Mixed International
Arbitration: Studies in Arbitration betwe en States and Private Persons , Cambridge, Grotius Publications,
1990, p. 8 și urm., precum și subcapitolul V.2 din textul integral al lucrării .
27 Dintre acestea amintim, cu titlu de exemplu, organizațiile internaționale neguvernamentale (ONG),
societățile transnaționale (STN), pop oarele și mișcările de eliberare națională, Vaticanul, Ordinul Suveran
Militar de Malta și, în anumite situații, persoanele fizice.
28 Pentru detalii cu privire la capacitatea juridică a subiectelor dreptului internațional public și la statutul altor
partic ipanți la raporturile juridice internaționale, a se vedea Adrian Năstase, Bogdan Aur escu, Cristian Jura –
Drept Internațional Public – Sinteze pentru examen , Ediția a III -a, Editura ALL BECK , 2002, pp. 66 -71,
88-92, 105-109; A. Bolintineanu, A. Năstas e, B. Aurescu, op. cit. , pp. 73 -143; R aluca Miga -Beșteliu – Drept
internațional. Introducere în dreptul internațional pu blic, Ediția a III -a, Ed. ALL BECK , 2003, pp. 83 -84;
Marian Mihăilă – Elemente de drept internațional public și privat , Ed. ALL BECK , București, 2001, pp. 36 –
37.
29 Organismele competente în soluționarea diferendelor internaționale (cu precădere de natură comercială, dar
nu numai) prin intermediul arbitrajului internațional privat sunt foarte numeroase, marea majoritate a s tatelor
cu o economie de piață dispunând de cel puțin un astfel de organism. Lista celor mai importante centre,
organizații și instituții cu competențe în arbitrajul internațional privat poate fi consultată pe site -ul Juris
International , la adresa http://www.jurisint.org/en/ctr/index.html (data ultimei accesări: 19.08.2011) sau pe
site-ul World Wide Web Virtual Library: Arbitration Database , la adresa http://interarb.com/vl/p014039671
(data ultimei accesări: 19.08.2011).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

20 După cum am precizat anterior, dat fiind obiectul studiu lui, analiza
conceptului de arbitraj internațional în diferendele internaționale din cadrul acestuia
se axează, cu foarte puține excepții , pe primele două dintre cele trei forme de
arbitraj mai sus amintite, cea de a treia (arbitrajul internațional privat ) rămânând în
afara ariei de cercetare.32
3. În funcție de obiect (ratione materiae) , respectiv în funcție de natura
diferendului care urmează a fi soluționat prin intermediul arbitrajului internațional ,
putem distinge, din punct de vedere teoretic , între arbitrajul internațional având ca
obiect soluționarea diferendelor cu caracter preponderent juridic și cel având ca
obiect soluționarea diferendelor cu caracter preponderent politic .33
4. Din p erspectiva principiilor generale care stau la baza soluționării
diferendelor prin arbitraj internațional, acesta se poate desfășura prin aplicarea de
către tribunalul arbitral a normelor și a principiilor dreptului internațional ( arbitraj
în drept ) sau potrivit principiului echității ( arbitraj în echitate sau ex aequo et

30 Denumite adesea și raporturi juridice cu elemente de extraneitate , acestea pot fi civile, comerciale, de
muncă sau de altă natură și implică de regulă mai multe sisteme de drept sau legi aparținând unor state
diferite.
31 Pentru criteriile folosite la stabilirea caracterului internațional al unui arbitraj privat, a se vedea Okezie
Chukwumerije – Choice of Law in International Commercial Arbitration, Quorum Books, 1994, pp. 3 -6.
32 Cel mai adesea, organismele cu competențe în domeniul arbitrajului internațional privat sunt curți, camere
sau centre de arbitraj care funcționează pe lângă camerele naționale de comerț și industrie ale statelor.
Competențele acestor organisme vizează în princ ipal diferende de drept internațional privat care implică
sistemul de drept sau legislația statului în care funcționează. În România, cel mai important organism de acest
fel este Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și In dustrie a României
(http://arbitration.ccir.ro ) (data ultimei accesări: 19.08.2011) înființată în anul 1953, în vederea soluționării
litigiilor de comerț exterior. În anul 2007, prin Legea nr. 335/03.12.2007, ace asta a fost reorganizată ca
instituție permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, pe lângă Camera de Comerț și Industrie a
României , competențele sale vizând în prezent administrarea arbitrajului pentru soluționarea diferendelor
interne și intern aționale. O altă categorie de organisme care administrează arbitrajul internațional privat, mai
puține la număr, o reprezintă organizațiile și asociațiile internaționale fără scop lucrativ (ONG -uri). Dacă în
cazul curților de arbitraj constituite pe lângă camerele naționale de comerț și industrie vorbim cel mai adesea
de litigii în care cel puțin o parte are naționalitatea statului în care funcționează curtea și/sau operează pe
teritoriul acestuia, în cazul ONG -urilor internaționale, de multe ori părțile ca re aleg să supună diferendele
dintre ele arbitrajului prin intermediul acestora nu au nicio legătură cu statele pe teritoriul cărora își au sediile
principale respectivele ONG -uri. În aceste cazuri, preferința părților pentru desfășurarea arbitrajului în c adrul
unui astfel de organism se întemeiază pe criterii legate exclusiv de competența, expertiza și experiența
respectivului organism în domeniul de care aparține diferendul care urmează să fie supus soluționării prin
arbitraj. Două dintre cele mai cunoscu te organisme de acest fel sunt Camera de Arbitraj de la Paris
(http://www.arbitrage.org ) (data ultimei accesări: 19.08.2011) și Centrul Internațional pentru Soluționarea
Diferendelor al Asociației Americane de Arbi traj (http://www.adr.org ) (data ultimei accesări: 19.08.2011).
33 Pentru discuții cu privire la natura juridică, respectiv politică a diferendelor internaționale, a se vedea D.
Popescu, A. Năstase, op. cit. , pp. 65 -66; A . Bolintineanu, A. Năstase, B. Aurescu, op. cit. , pp. 184, 191 -192;
G. Geamănu – Drept… , vol. I, pp. 227 -228; Rosalyn Higgins – Policy considerations and the i nternational
judicial process , în International and Cooperative Law Quarterly , 1968, nr. 17, p. 58 . A se vedea, de
asemenea , secțiunea I.1.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

21 bono ). În acest din urmă caz, tribunalul se poate pronunța exclusiv în temeiul
principiului echității, făcând abstracție de principiile și de normele de drept
acceptate de părți, condiția pe care trebuie să o respecte fiind aceea de a nu încălca
normele imperative ale dreptului internațional general (ius cogens) .34
5. În sfârșit , ultimul criteriu de clasificare a arbitrajelor internaționale
abordat în capitolul I este componența organului arbitral . În funcție de aceasta,
arbitrajul internațional se poate prezenta în una dintre următoarele forme analizate
în cadrul studiului:
5.1. Arbitraj prin arbitru unic35 – mai puțin practicat în prezent, întrucât
nu este de natură să satisfacă dorința părților de a fi „reprezentate
direct” în procesul arbitral, prin numirea de către fiecare parte a unuia
sau mai multor arbitri.
5.2. Arbitraj prin comisi e mixtă36 – formă a arbitraj ului internațional
apărută la sfârșitul secolului al XVIII -lea, care presupunea
încredințarea judecății unei comisii formate din politicieni, diplomați,
tehnocrați ori experți în drept și/sau în domeniul de care aparținea
diferen dul supus arbitrajului. Primele comisii mixte de arbitraj erau
compuse din numai doi membri, de obicei diplomați, câte unul numit
de fiecare parte la diferend. În timp, acestea au evoluat spre o formulă
mai complexă, în care arbitrii numiți de părți ( unul sau doi pentru
fiecare parte ) aleg un supraarbitru, numărul membrilor comisiei
devenind astfel impar și hotărârile fiind adopt ate cu unanimitate de
voturi.37

34 A. Năstase – Drept internațional economic , vol. II – Soluționarea …, op. cit. , p. 106.
35 În Evul Mediu , arbitrul unic chemat să se pronunțe cu privire la unele diferende internaționale era în cele
mai multe cazuri un șef de stat, motiv pentru care această formă de arbitraj mai este cunoscută și sub
denumirea de „arbitr aj prin șef de stat”.
36 A se vedea A. Năstase – Drept internațional economic , vol. II – Soluționarea… , op. cit. , p. 106.
37 Pentru mai multe detalii cu privire la componența și funcționarea comisiilor mixte de arbitraj constituite
prin Tratatul Jay , a se vedea art. V -VII din textul acestui document în Hunter Miller – Treaties and Other
International Acts of the United States of America , vol. 2, documentele 1 -40: 1776 -1818, Government
Printing Office, Washington, 1931 sau pe site -ul Yale University , la adre sa
http://avalon.law.yale.edu/18th_century/jay.asp (data ultimei accesări: 19.08.2011). A se vedea, de asemenea,
Bassett Moore (ed.) – International Adjudications – Ancient and Modern History and Documents together
with Mediatorial Reports, Advisory Opinions and Decisions of Domestic Commissions , Oxford University
Press, New York, 1929 -1931, vol. I-IV. Pentru detalii cu privire la alte comisii arbitrale mixte, a se vedea și
următoarele documen te: Tratatul de pace și prietenie dintre Maiestatea Sa Britanică și Statele Unite ale

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

22 5.3. Arbitraj prin tribunal arbitra l – formă de arbitraj internațional
utilizată cel mai frecvent în pre zent, inspirată din arbitrajul prin
comisie mixtă . Astfel, tribunalele arbitrale actuale au o componență
similară cu cea a comisiilor mixte de arbitraj, fiind alcătuite de obicei
din trei arbitri (mai rar cinci), câte unul numit de fiecare parte la
diferend și un supraarbitru. Spre deosebire însă de comisiile arbitrale
mixte din secolele XVIII -XIX, tribunalele arbitrale actuale statuează
de regulă pe baza normelor dreptului internațional, urmând o
procedură jurisdicțională și pronunțând sentințe definitive și
motivate.38 În contextul analizării acestei forme de arbitraj, sunt
abordate în capitolul I și tribunalele arbitrale mixte înființate prin
Tratatele de pace încheiate la finele Primului Război Mondial
(Sistemul de la Versailles). Modul de constituire și de funcționare a
acestora este descris în Secțiunea a VI -a a Tratatului de pace de la
Paris (art. 304 -305 și anexa la art. 304), intitulată „Tribunalul Arbitral
Mixt”.39

Capitolul II – Solu ționarea pe cale pa șnică a diferendelor
interna ționale , structurat în cinci subcapitole (II.1 -II.5) constituie capitolul
premisă al studiu lui propriu -zis, întrucât conturează contextul juridic
interna țional în care arbitrajul interna țional se încadrează în mod firesc.
Astfel, în primul subcapitol (II.1) sunt prezentate pe s curt principiile
fundamentale ale dreptului interna țional40, așa cum au fost acestea codificate de-

Americii , Ghent, 1814, în H. Miller – Treaties and Other International Acts… , op. cit. , vol. 2, documentele
1-40: 1776 -1818, sau pe site -ul Yale University , la adresa http://avalon.law.yale.edu/19th_century/ghent.asp
(data ultimei accesări: 19.08.2011). Tratatul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale
Americii , Washington, 1871, pe site -ul LEXUM al Centrului de Cercetare în Drept Public al Facultății de
Drept din cadrul Universității din Montreal, la adresa http://www.lexum.org/ca_us/en/cus.1871.37.en.html
(data ultimei acce sări: 19.08.2011) .
38 A se vedea Ionel Cloșcă (coord.), E. Glaser, N. Cosma, M. Niciu, G. Elian, M. Antal – Dicționar de Drept
Internațional Public , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 299.
39 Textul în limba englez ă al Tratatului de pace semnat la 28 iunie 1919 la Versailles este disponibil pe site –
ul Brigham Young University (Harold B. Lee Library) , la adresa http://net.lib.byu.edu/~rdh7/wwi/
versaill es.html (data ultimei accesări: 19.08.2011).
40 A se vedea Adrian Năstase – „Noțiunea de principiu în dreptul internațional” în Revista română de studii
internaționale , nr. 5(79)/1995, p. 358 .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

23 a lungul timpului în Carta Organiza ției Na țiunilor Unite și în alte documente cu
caracter universal, devenind în timp „un sistem coerent, ce guvernează întrea ga
materie a rela țiilor interstatale reglementate prin norme de drept”41.
În continuare, în subcapitolul II.2, este analizat unul dintre aceste
principii, respectiv principiul solu ționării pe cale pa șnică a diferendelor
interna ționale42, întrucât arbitrajul interna țional întră în domeniul de aplicare al
acestuia. Astfel, sunt analizate în acest context, printre altele, trăsăturile esențiale
ale principiului soluționării pe cale pașnică a diferendelor internaționale:
obligativitatea – principiul este obligator iu pentru toate statele, universalitatea –
toate diferendele internaționale dintre state trebuie soluționate prin recurgerea la
mijloace pașnice, indiferent de natura acestora (economică, politică, militară,
juridică etc.) și de etapa în care s -ar afla – și flexibilitatea mijloacelor și a
procedurilor de soluționare a diferendelor.43 Este de asemenea analizat
conținutul principiului menționat , care constă, pe de o parte într -o obligație
generală a statelor de a soluționa pe cale pașnică toate diferendele internaționale
intervenite între ele, iar pe de altă parte într -un drept al statelor de a alege în
mod liber mijloacele de soluționare a acestor diferende.
Subcapitolul II.3 este consacrat analizei mijloacelor politico -diplomatice
de solu ționare pe cale p așnică a diferendelor interna ționale, în cadrul acestuia
fiind prezentate și analizate con ținutul și reglementările la nivel interna țional cu
privire la cele mai cunoscute astfel de mijloace, și anume: negocierile, bunele
oficii, medierea, ancheta interna țională și concilierea interna țională44.

41 A se vedea Adrian Năstase – „Interdependen ța sistemică a prin cipiilor” , în Dumitra Popescu, Adrian
Năstase – Sistemul Principiilor Dreptului Internațional , Ed. Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1986, p. 30.
42 Pentru o abordare a acestui principiu din perspectiva cooperării în relațiile internaționa le, a se vedea Anne
Peters – „International Dispute Settelement: A Network of Cooperational Duties ”, în European Journal of
International Law , 2003, vol. 14, nr. 1, pp. 1 -34, disponibil online pe site -ul Oxford Journals , la adresa
http://ejil.oxfordjournals.org/content/14/1/1.full.pdf .
43 A se vedea D. Popescu, T. Chebeleu – „Introducere”, în D. Popescu, T. Chebeleu, A. Năstase ș.a. –
Soluționarea … , op. cit., p. 18; R. Miga -Beșteliu – Drept internațional. Introducere… , op. cit. , pp. 331 -332.
44 Pentru definiții ale acestor termeni, a se vedea Glossary of Terms for Conflict Management and
Peacebuilding , pe site -ul United States Institute of Peace , la adresa http://glossary.usip.org (data ultimei
accesări: 19.08.2011 ).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

24 Am considerat utilă prezentarea și analizarea mijloacelor politico –
diplomatice în acest context, întrucât acestea sunt cele mai utilizate modalități de
soluționare a diferendelor internaționale, fapt care se datorează convingerii
existente la nivelul comunității internaționale potrivit căreia suveranitatea
statelor este mai bine apărată atunci când toate părțile la un diferend internațional
sunt implicate în mod activ și direct în identificarea unei soluții, în condiți i de
confidențialitate. De asemenea, în cazul recurgerii la intervenția unui terț, părțile
pot să accepte sau să refuze eventualele soluții propuse de acesta, păstrând astfel
în permanență controlul asupra evoluției procesului de soluționare a diferendului ,
lucru care nu este posibil în cazul recurgerii la un mijloc jurisdicțional de
soluționare a diferendelor.45
O altă justificare pentru includerea unei analize a mijloacelor politico –
diplomatice în cadrul studiu lui în cauză este faptul că arbitrajul internațion al
funcționează adesea în strânsă legătură, uneori în complementaritate sau chiar în
interdependență cu unul sau cu mai multe astfel de mijloace.
Subcapitolul II.4 tratează principalele caracteristici ale arbitrajul ui
interna țional și ale justiției interna ționale, încadrându -le în contextul mai larg al
aplicării principiului soluționării pe cale pa șnică a diferendelor interna ționale.
Având în vedere că arbitrajul interna țional constituie chiar obiectul studiu lui și
este, prin urmare, analizat pe larg în capito lele următoare, în sec țiunea II.4.1 sunt
abordate doar câteva aspecte teoretice generale privind principalele caracteristici,
temeiul juridic și principalele reguli de procedură aplicabile a cestuia . În
secțiunea II.4.2 sunt analizate structura, temeiul jur idic și modul de func ționare
al singurei instan țe interna ționale permanente care are o competen ță generală
recunoscută de aproape toate statele lumii – Curtea Interna țională de Justi ție, în
contextul mai larg al sistemului complex al justi ției interna ționale, care include și
alte instan țe interna ționale cu caracter permanent, men ționate în sec țiunea
amintită.

45 A se vedea D. Popescu, A. Năstase, op. cit. , p. 65; R. Miga -Beșteliu – Drept internațional. Introducere… ,
op. cit. , p. 334.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

25 Subcapitolul II.5 este consacrat problemei solu ționării diferendelor în
cadrul unor organiza ții interna ționale , fără de care prezentarea modalită ților de
aplicare a principiului solu ționării pe cale pa șnică a diferendelor interna ționale
nu ar fi completă. În acest subcapitol sunt tratate principalele aspecte legate de
soluționarea diferendelor în cadrul Organiza ției Na țiunilor Unite (ONU)46, în
cadrul un or organiza ții interna ționale regionale – Organiza ția pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE)47 și Uniunea Europeană (UE) – precum și în cadrul
unor organiza ții interna ționale economice și financiare – Acordul General pentru
Tarife și Comer ț (GATT – General Agreement on Tariffs and Trade )48,
Organiza ția Mondială a Comer țului (OMC)49, Fondul Monetar Interna țional
(FMI)50 și Banca Mondială51.
Problema soluționării diferendelor în cadrul unor organizații
internaționale prezintă un interes deosebit din persp ectiva particularităților celor
mai frecvente tipuri de diferende care pot interveni în cadrul acestora. Astfel de
diferende au în general ca obiect raporturile dintre statele membre ale
organizației și pot avea un caracter bilateral sau multilateral. Ele pot interveni în
legătură cu interpretarea sau cu aplicarea actului constitutiv al organizației în
cauză, precum și în legătură cu interpretarea sau cu aplicarea unui tratat sau a
unui alt document încheiat în cadrul organizației. De asemenea, pot apărea
diferende între un stat membru și organizația din care acesta face parte, între
diferitele organe ale unei organizații cu privire la competențele acestora, între
diferite organizații internaționale cu profil similar, între organizații internaționale
și func ționarii acestora sau între organizații internaționale și particulari, acest
ultim tip de diferende internaționale fiind specific organizațiilor de integrare.52

46 Secțiunea II.5.1 din textul integral al lucrării .
47 Secțiunea II.5.2 din textul integral al lucrării .
48 Subsecțiunea I I.5.3.1 din textul integral al lucrării .
49 Subsecțiunea II.5.3.2 din textul integral al lucrării .
50 Secțiunea II.5.4 din textul integral al lucrării .
51 Secțiunea II.5.5 din textul integral al lucrării .
52 A se vedea R. Miga -Beșteliu – Drept internațional. Introducere… , op. cit. , p. 364; Adrian Năstase,
Bogdan Aurescu – Drept Internațional Contemporan , Ediția a 2 -a, Ed. ALL BECK , 2000, p. 321.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

26 Utilitatea introducerii acestui capitol în studiu l în cauză este dată de mai
multe considerente , dintre care aminti m aici doar faptul că arbitrajul
interna țional nu a existat și nu poate exista complet separat de celelalte mijloace
de solu ționare pe cal e pa șnică a diferendelor interna ționale prezentate în
capitolul menționat, cu care interac ționează const ant și în raport cu care este
adesea complementar într -o măsură mai mare sau mai mică.53 Din această
perspectivă, considerăm că , în contextul studierii arbitrajului interna țional, este
esențială cunoa șterea principalelor aspecte legate de reglementarea și de
aplicarea celorlalte mijloace de solu ționare pe cale pa șnică a diferendelor
interna țional e, indiferent de natura acestora .54

Capitolul III – Apari ția și evolu ția arbitrajului interna țional este
structurat în patru subcapitole (III.1 -III.4) și constituie partea centrală a lucrării .
Abordarea în esen ță cronologică a acestui capitol este impus ă de o parte a
obiectivului principal al studiului , respectiv ace ea de a contura o imagine cât mai
fidelă a modului în care arbitrajul interna țional a devenit în timp instrumentul
juridic complex care este astăzi.
Astfel, capitolul în cauză respectă în principiu periodizarea clasică, pe
epoci istorice, excep țiile de la această regulă fiind pu ține și datorate necesită ții
prezentării logice a evolu ției unui eveniment, a u nui proces sau a unei institu ții,
după caz. Expunerea se concentrează pe aspectul evolutiv al institu ției
arbitrajului interna țional, integrând prezentarea, explicarea și analiza
principalelor aspecte de fapt și de drept necesare pentru o bună în țelegere a
fenomenului.
În subcapitolul III.1 , consacrat arbitrajului în Antichitate și în Evul mediu
timpuriu , se regăse ște o prezentare a principalelor izvoare istorice care atestă
existen ța arbitrajului din timpuri străvechi și o analiză a evolu ției arbitrajului
interna țional în câteva arii geografice care prezintă un interes deosebit atât prin

53 A se vedea A. Năstase – „Interdependen ța sistemică a principiilor” , în D. Popescu, A . Năstase – Sistemul
Principiilor Dreptului Internațional , op. cit. , p. 30.
54 A se vedea în acest sens K . Hobér , op. cit. , p. 20.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

27 contribu ția pe care au adus -o popula țiile care au vie țuit pe aceste teritorii la
dezvoltarea dreptului interna țional în general și a arbitrajului interna țional în
special, cât și prin culturile diferite ale acestor popula ții. Este vorba despre
Grecia a ntică – patria arbitrajului interna țional în că din Antichitate , despre China
– teritoriu în care s-a dezvoltat o doctrină aparte a arbitrajului, și despre
teritoriile islamice din Orientul Apropiat – speciale prin legătura profundă dintre
religie și dezvoltarea procedurilor arbitrale.
În subcapitolul III.2 sunt analizate pe scurt evolu țiile înregistrate în
domeniul arbitrajului interna țional în Evul mediu, epocă marcată de apari ția
institu ției statale și de începuturile manifestării autorită ții acesteia, care in tră în
conflict cu autoritatea c lerului, acesta din urmă trecând la constituirea unor
tribunale proprii, care func ționau adesea după regulile arbitrajului, diferite de
cele juridice, ale statului. Un alt aspect analizat în acest context, deosebit de
relevant pentru evolu ția arbitrajului interna țional în Evul mediu, îl constituie
arbitrajele papale.
Subcapitolul III.3, consacrat arbitrajului interna țional în Epoca modern ă,
conține o analiză detaliată a principalelor evenimente care au marcat evolu ția
acestuia de la sfâr șitul secolului al XVIII -lea până în prim ele două decenii ale
secolului XX și au determinat periodizarea acest ui interval de timp , din acest
punct de vedere, a stfel:
1. Perioada cuprinsă între anii 1794 (Tratatul Jay) și 1871 (Tratatul de la
Washington );
2. Perioada cuprinsă între anii 1872 (Tratatul de la Washington) și 1899
(Conferin ța de pace de la Haga din anul 1899) ;
3. Perioada cuprinsă între anii 1899 (Conferin ța de pace de la Haga din
anul 1899) și 1920 (Tratatele de pace încheiate î n anii 1919 -1920 ).
În sec țiunea III.3.1 sunt analizate pe larg aspectele relevante din punct de
vedere juridic pentru studiul în cauză legate de Tratatul Jay (1794) , tratat cu

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

28 privire l a care doctrina interna țională este aproape unanimă55 în a admite că
reprezintă evenimentul care marchează începutul istoriei moderne a arbitrajului
interna țional56. Astfel, prezentarea contextului istoric al semnării tratatului57 este
urmată de analiza unor prevederi ale acestuia care au valoare de precedent în
arbitrajul interna țional, cum sunt, de exemplu, cele referitoare la elementele
esențiale ale unui compromis58, la independen ța și impar țialitatea arbitrilor, la
competen țele arbitrilor, la procedura arb itrală sau la dreptul aplicabil59.
În secțiunea III.3.2 , care vizează perioada cuprinsă între anii 1794
(Tratatul Jay) și 1871 (Tratatul de la Washington) , sunt analizate (1) diferendele
supuse arbitrajului prin Tratatul Jay și prevederile acestui tratat re ferito are la
constituirea și func ționarea comisiilor arbitrale mixte instituite pentru
soluționarea diferendelor în cauză60, (2) prevederile relevante ale Tratatului de la
Ghent (1814)61 și (3) cele ale Conven ției dintre Marea Britanie și Statele Unite
ale A mericii (1853)62. Ultimele două documente au fost alese pentru elementele
speciale sau de noutate pe care le con țin în ceea ce prive ște constituirea,
organizarea și func ționarea tribunalelor arbitrale .
În sec țiunea III.3.3 sunt analizate prevederile Tratatu lui de la Washington
(1871) , tratat care marchează intrarea arbitrajului interna țional în cea de a doua
etapă importantă de dezvoltare din epoca modernă, cuprinsă între anii 1872 și
1899, după cum am arătat anterior. Întrucât acest tratat vizează solu ționarea mai
multor diferende, stabilind pentru fiecare în parte modul de constituire a
tribunalului arbitral considerat adecvat de către păr ți și regulile de procedură , am
ales pentru o analiză detaliată în cadrul studiu lui Cazul Alabama63, cel mai

55 Pentru opinii ale unor autori care contestă rolul atribuit Tratatului Jay în dezvoltarea arbi trajului
interna țional, a se vedea Kaj Hobér – Extinctive prescription… , op. cit. , p. 36 și C. G. Roelofsen – „The Jay
Treaty and all that; some remarks on the role of arbitration in European modern history and its „revival” in
1974”, în AHA Soons (ed.) – International Arbitration: Past and Prospects , 1990, p. 201 și urm.
56 G. B. Born , op. cit. , 2009, vol. I, p. 13.
57 Subsecțiunea III.3.1.1 din textul integral al lucrării .
58 Puctul III.3.1.2.1 din textul integral al lucrării .
59 Puctul III.3.1.2.2 din textul integral al lucrării .
60 Subsecțiunea III.3.2.1 din textul integral al lucrării .
61 Subsecțiunea III.3.2.2 din textul integral al lucrării .
62 Subsecțiunea III.3.2 .3 din textul integral al lucrării .
63 Subsecțiunile III.3.3.1 și III.3.3.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

29 cunoscu t dintre diferendele men ționate. Prevederile Tratatului de la Washington
referitoare la celelalte diferende care fac obiectul acestuia , precum și
contribu țiile aduse la evolu ția arbitrajului interna țional sunt prezentate și
analizate pe scurt în două subse cțiuni separate (III.3.3.3 și III.3.3.4 ).
Conferin țele de pace de la Haga din anii 1899 și 1907 fac obiectul
secțiunii III.3.4 , prima dintre cele două conferin țe fiind cea dintâi încercare
reușită de codificare a arbitrajului interna țional . Astfel, în cadrul acestei sec țiuni
sunt analizate începuturile codificării arbitrajului interna țional, precum și
constituirea și modul de func ționare al Cur ții Permanente de Arbitraj de la Haga,
care ar fi trebuit să constituie primul mecanism arbitral g lobal de solu ționare a
diferendelor dintre state, lucru care nu s -a întâmplat însă până în prezent.64
Subcapitolul III.4 urmăre ște evolu ția arbitrajului interna țional în Era
contemporană și este structurat în trei sec țiuni, dintre care prima tratează în
ordine cronologică, la fel ca sec țiunile din subcapitolele anterioare, cele mai
importante evenimente, institu ții, documente și evolu ții din domeniul arbitrajului
interna țional în perioada interbelică, de la Pactul Societă ții Na țiunilor65, la
Curtea Permanentă de Justi ție Interna țională66, Conven țiile de la Geneva67 și
Actul general pentru reglementarea pe cale pa șnică a diferendelor
interna ționale68.
Cea de a doua sec țiune (III.4.2) din subcapitolul III.4 este consacrată
prezentării și anali zei documentelor de codificare a arbitrajului interna țional
elaborate în cadrul s au sub auspiciile Organiza ției Națiunilor Unite începând din
anul 194969 și a clauzelor compromisorii în conven țiile ONU70. Având în vedere

64 A se vedea Eric Posner și John Yoo, „Judicial Independance in International Tribunals” , în California
Law Review , 2005, vol. 93, nr. 1, pp. 1 -74 și replica la acest articol, Laurence R. Helfer și Anne -Marie
Slaughter, „Why States Create International Tribunals: A Response to Professors Posner and Yoo” , în
California Law Review , 2005, vol. 93, pp. 899 -956.
65 Subsecțiunea III.4.1.1 din textul integral al lucrării .
66 Subsecțiunea III.4.1.2 din textul integral al lucrării .
67 Este vorba despre Protocolul cu privire la clauzele ar bitrale , semnat la Geneva la 24 septembrie 1923 și
despre Convenția cu privire la executarea sentințelor arbitrale străine , semnată la Geneva la 26 septembrie
1927. A se vedea subsecțiunea III.4.1.3 din textul integral al lucrării .
68 Subsecțiunea III.4.1.4 din textul integral al lucrării .
69 Subsecțiunea III.4.2. 1 din textul integral al lucrării .
70 Subsecțiunea III.4.2.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

30 importan ța acestora în evolu ția și de zvoltarea arbitrajului interna țional
contemporan, Conven ția pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor
arbitrale străine , semnată la New York la 10 iunie 1958, și Conven ția Na țiunilor
Unite asupra dreptului mării , adoptată la 10 decembrie 1982 la Monte go Bay
(Jamaica) sunt analizate separat, în subsec țiunile III.4.2.3 și respectiv III.4.2.4.
Ultima sec țiune (III.4.3) din subcapitolul III.4, referitoare la mecanismele
arbitrale cu caracter regional, este și cea mai complexă. Întrucât aceste
mecanisme sun t foarte numeroase, am ales pentru analiz ă câteva dintre cele mai
relevante pentru țările membre ale Uniunii Europene și implicit pentru România.
Astfel, în afară de Pactul de la Bogota71, toate documentele de instituire a unor
meca nisme arbitrale analizate în cadrul acestei sec țiuni se referă la sau au
legătură în principal cu continentul european . Astfel, sunt analizate prevederile
relevante ale Conven ției europene pentru solu ționarea pe cale pa șnică a
diferendelor72 și cele ale Convenției privind concilierea și arbitrajul în cadrul
OSCE73, această ultimă conven ție fiind documentul prin care s -a instituit Curtea
Europeană de Conciliere și Arbitraj cu sediul la Geneva74.
În subsec țiunea I II.4.3.4 ne -am oprit asupra unui mecanism arbitra l mai
puțin analizat în literatura de specialitate, reglementat prin Tratatul de instituire
a Comunită ții Europene a Energiei Atomice75, care vizează diferendele având ca
obiect acordarea de licen țe neexclusive privind modul de utilizare a brevetelor, a
titlurilor de protec ție tranzitorie, a modelelor de utilitate sau a cererilor de
brevete care protejează cuno ștințele utile în vederea realizării obiectivelor
Comunită ții Europene în domeniul nuclear.

71 Este vorba despre Tratatul american cu privire la soluționarea pe cale pașnică a diferendelor , semnat la
30 aprilie 1948 la Bogota (Columbia) de 21 de state din cele două Americi. A se vedea subsecțiunea III.4.3.1
din textul integral al lucrării .
72 Subsec țiunea III.4.3.2 din textul integral al lucrării .
73 Subsec țiunea III.4.3.3 din textul integral al lucrării .
74 Modul de organizare și func ționare, precum și competen țele acestei Cur ți sunt de asemenea analizate în
subsec țiunea III.4.3.3 din textul integral al lucrării .
75 Versiunea consolidată a Tratatului de instituire a Comunității Europene a En ergiei Atomice a fost
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 84 din 30 martie 2010, p. 1 și este disponibil ă online , pe
site-ul Eur-Lex, la adresa http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:084:0001:
0112:RO:PDF (data ultimei accesări: 19.08.2011).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

31 Ultima subsec țiune (III.4.3.5) este consacrată unor aspect e referitoare la
arbitrajul interna țional care prezintă o relevan ță deosebită în rela țiile dintre
statele membre ale Uniunii Europene, dar și în rela țiile interna ționale
extracomunitare ale acestora . Astfel, în cadrul acestei subsec țiuni, este pusă în
discuție și analizată calitatea de instan ță arbitrală a Curții de Justi ție a Uniunii
Europene în cazurile în care competen ța acesteia se întemeiază pe o clauză
compromisorie sau pe un compromis76. Sunt de asemenea prezentate și
analizate77, din perspectiva arbit rajului interna țional, prevederile relevante ale
Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 , precum
și acțiunile întreprinse și propunerile prezentate de Comisi a Europ eană în
vederea modificării acestor prevederi ca urmare a dezba terilor generate în jurul
regulamentului men ționat de precedentul creat de Curtea de Justi ție a Uniunii
Europene prin pronun țarea, la 10 februarie 2009, a Hotărârii în cauza C -185/07,
cunoscută sub denumirea de „Cauza West Tankers”78.

Capitolul IV – Analiz a conceptului de arbitraj interna țional este
structurat în cinci subcapitole (I V.1-IV.5). În subcapitol ul IV.1 sunt analizate pe
larg domeniul de aplicare79 și caracterul arbitrajului interna țional80 și sunt
discutate aspecte relevante legate de arbitrabilit atea diferendelor interna ționale81
și de transformările prin care a trecut în ultimele decenii arbitrajul interna țional
public, în special cel interstatal, ca urmare a interac țiunii crescânde dintre dreptul
interna țional public și cel privat82.
Conven ția de arbitraj interna țional , expresie a acordului păr ților de a
recurge la arbitraj pentru solu ționarea unuia sau a mai multor diferende
intervenite între ele, face obiectul subcapitolului IV.2, în cadrul căruia sunt

76 Punctul III.4.3.5.1 din textul integral al lucrării .
77 Punctul III.4.3.5.2 din textul integral al lucrării .
78 Hotărârea CJUE (Marea cameră) din 10 februarie 2009, pronun țată în Cauza C -185/07, Allianz SpA, fostă
Riunione Adriatica Di Sicurtà SpA, Generali Assicurazioni Generali SpA/West Tankers Inc. (Rep., p. I –
00663).
79 Secțiunea IV.1.1 din textul integral al lucrării .
80 Secțiunea IV.1.2 din textul integral al lucrării .
81 Subsec țiunea IV.1.1.2 din textul integral al lucrării .
82 Subsec țiunea IV.1.1.3 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

32 analizate formele în care poate fi exprimat acordul păr ților, cu caracter isticile și
specificită țile lor: clauza compromisorie (IV.2.1) , compromisul (IV.2.2) și
tratatul de arbitraj permanent (IV.3.3).
În cadrul subcapitolului IV.3, consacrat arbitrilor și organului arbitral, se
regăsesc două sec țiuni, divizate la rândul lor în subsec țiuni. Prima (IV.3.1) se
referă la numirea arbitrilor și la constituirea tribunalului arbitral, iar a doua
(IV.3.2) la func ționarea acestuia din urmă. În cadrul subsec țiunilor sunt abordate
și analizate atât câteva consi derații generale83, cât și aspecte specifice privind
numirea arbitrului unic sau a membrilor tribunalului arbitral84 și constituirea
acestuia din urmă85, aspecte legate de independen ța, impar țialitatea, recuzarea și
înlocuirea arbitrilor86, precum și de compe tența tribunalului arbitral87, de dreptul
aplicabil88, de locul arbitrajului și de limbile de lucru89, de deliberările
tribunalului arbitral, de hotărârile adoptate de acesta și de cvorumul necesar
pentru adoptarea lor90. Atât în cadrul subcapitolului IV.3, câ t și în cadrul
următoarelor două subcapitole (IV.4 și IV.5), analiza este una comparativă,
întemeiată în principal pe Regulile de arbitraj adoptate de trei dintre cele mai
cunoscute centre interna ționale de arbitraj din lume: Curtea Permanentă de
Arbitraj de la Haga , Centrul Interna țional pentru Reglementarea Diferendelor
cu privire la Investi ții și Centrul Na țiunilor Unite pentru Dreptul Comercial
Interna țional .
Subcapitolul IV.4 este consacrat procedurii aplicabile în arbitrajul
interna țional și con ține, pe lângă unele considera ții de ordin general (IV.4.1),
analiza procedurii preliminare (IV.4.2) , a procedur ii comun e (IV.4.3) și a celei
special e (IV.4.4), fiecare dintre acestea cu etapele și aspectele sale specifice.
Astfel, în cadrul subsec țiunilor sunt analizate comparativ prevederile Regulilor

83 Subsec țiunea IV.3.1.1 din textul integral al lucrării .
84 Subsec țiunile IV.3.1.2. și IV.3.1.3 din textul integral al lucrării .
85 Subsec țiunea IV.3.1.4 din textul integral al lucrării .
86 Subsec țiunile IV.3.1.5. și IV.3.1.6 din textul integral al lucrării .
87 Subsec țiunea IV.3.2.1 din textul integral al lucrării .
88 Subsec țiunea IV.3.2.2 din textul integral al lucrării .
89 Subsec țiunea IV.3.2.3 din textul integral al lucrării .
90 Subsec țiunea IV.3.2.4 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

33 de arbitraj adoptate de centrele de arbitraj amintite anterior referitoare la etapele
scrisă și orală ale procedurii comune91, la administrarea probelor și la
desfă șurarea vizitelor și a anchetelor în cadrul acest ei proceduri92, respectiv la
măsurile conservatorii, preten țiile auxiliare, absen ța uneia dintre păr ți și
întreruperea procedurii arbitrale , în cadrul procedurii speciale93.
În subcapitolul IV.5 sunt analiza te principalele aspecte legate d e sentin ța
arbitral ă interna țională: termenul în care aceasta trebuie pronun țată după
încheierea procedurii, forma sentin ței (IV.5.1), cuprinsul acesteia (IV.5.2),
precum și modalită țile de rectificare și completare (IV.5.3), de interpretare și
revizuire (IV.5.4), de anulare (IV.5.5) și de punere în executare a sentin ței
arbitrale (IV.5.6).
Introducerea în cadrul studiu lui în discuție a unui c apitol consacrat
analizei conceptului de arbitraj interna țional94 se justifică prin două obiective
secundare ale cercetării , respectiv (1) acela de a contura profilul juridic actual
al arbitrajului interna țional în contextul fenomenului de globalizare și (2)
acela de a oferi cititorului avizat o analiză comparativă a principalelor
aspecte ale procesului arbitral – de la adoptarea clauzei compromis orii sau
semnarea compromisului până la executarea sentin ței arbitrale – prin
prezentarea și analiza rea în paralel a prevederilor relevante cuprinse în cele
mai recente versiuni ale regulilor de procedură arbitrală adoptate de cele
trei centre interna ționale de arbitraj amintite anterior și aplicabile
arbitrajelor desfă șurate sub auspiciile acestora . Considerăm că o astfel de
analiză poate fi utilă atât practicienilor dreptului, cât și profesioni știlor care, fără
a fi juri ști, își desfă șoară activitatea pro fesională în domenii care necesită o bună
cunoa ștere atât a aspectelor teoretice ale arbitrajului interna țional, cât și a celor
tehnice și procedurale .

91 Subsec țiunile IV.4.3.1. și IV.4.3.2 din textul integral al lucrării .
92 Subsec țiunea IV.4.3.3 din textul integral al lucrării .
93 Subsec țiunile IV.4.4.1., IV.4.4.2., IV.4.4.3. și respectiv IV.4.4.4 din textul integral al lucrării .
94 Pentru detalii legate de conținutul, definirea și clasificarea acestui concept, a se vedea, de asemenea,
subcapitolul I.2 din textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

34 În Capitolul V – Rolul arbitrajului în solu ționarea unor diferende
interna ționale – studii de caz sunt prezentate, cu titlu de exemplu, trei studii de
caz alese dintre numeroasele95 procese de arbitraj interstatal și mixt care au avut
loc în ultimele trei secole, pentru valoarea lor de precedent în dreptul
interna țional sau pentru alte particularită ți releva nte din perspectiva obiectivelor
urmărite în cadrul cercetării . Deși studiul în cauză este în esen ță unul teoretic,
exemplele prezentate pe parcursul acestuia având doar un rol de exemplificare,
pentru o mai bună în țelegere a no țiunilor teoretice, am considerat totuși utilă
analiza separată, mai detaliată, a celor două cazuri de arbitraj interstatal și a
cazului de arbitraj mixt care fac obiectul capitolului V, din motivele expuse în
subcapitolele V.1 și V.2.
În încheierea studiului în discu ție sunt sintetiza te sub denumirea generic ă
de Concluzii cele mai importante aprecieri și considera ții critice din cadrul
acestuia, rezultate și formulate în urma analiz ării aspectelor prezentate în cele 5
capitole descrise anterior , cu scopul de a crea o viziune sintetică, de an samblu, a
principalelor aspecte analizate și a concluziilor cercetării .
La finalul studiului propriu -zis, înainte de referin țele bibliografi ce, re
regăsesc 11 anexe cuprinzând hărți, imagini, informa ții și date statistice, menite
să completeze infor mațiile furnizate în cadrul acestuia , pentru o mai bună
înțelegere sau exemplificare, dup ă caz, a situa țiilor analizate.
Studiul se încheie cu enumerarea referin țelor bibliografice, grupate pe
categorii și ordonate în ordine alfabetică în cadrul fiecărei c ategorii, pentru
facilitarea identificării lor .

Metodologie și documentare
Principala metodă de cercetare utilizată la elaborarea lucrării de cercetare
în discuție este analiza de con ținut – simplă sau comparativă , după caz –

95 A se vedea anexele 6, 7 și 8 la textul integral al lucrării .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

35 abordată într -o formulă adecvată cercetări i în domeniul științelor socio -umane,
respectiv în domeniul științelor juridice . Astfel, analiza menționată este în
principal calitativă (în sens larg) și mai pu țin cantitativă, câteva aspecte
statistice fiind totuși eviden țiate acolo unde ele completează firesc analiza unor
aspecte calitative.
Etapa preliminară a cercetării a constat în alegerea principalelor
documente și materiale care urmau a fi supuse analizei și în formularea
premiselor și a obiectivelor studiului . Principalele criterii utilizate în a cest scop
au fost criteriul reprezentativită ții și cel al relevan ței. La acestea s-a adăugat ,
pentru acele documente a căror analiză de con ținut urma să fie abordată dintr -o
perspectivă comparativă, criteriul omogenită ții96.
În etapa exploatării documentelo r și a materialelor alese, realizarea
cercetării propriu -zise a comportat tehnici diferite, în func ție de specificitatea
materialelor în cauză și de obiectivele urmărite97. Astfel, tehnicile de analiză au
varia t de la prezentarea și analizarea unor no țiuni teoretice până la prezentare a
și interpretarea în context a unor fapte și evenimente și la exploatarea critică –
în mod direct sau într -o abordare comparativă, după caz – a unor informa ții,
norme și reglementări juridice sau de altă natură.
După cum am ară tat anterior, lucrarea debutează cu precizarea (în sensul
definirii și clasificarii ) noțiunilor fundamentale cu care se operează în cadrul său
– diferendul interna țional și arbitrajul interna țional (capitolul I) . Pentru a
contura o imagine completă a acesto ra, o serie de elemente de drept interna țional
privat au fost de asemenea luate în discu ție în această parte introductivă , mai ales
din perspectiva asemănărilor cu cele de drept internațional public și a
deosebirilor în comparație cu acestea . În continuare însă, analiza se c oncentrează
pe arbitrajul interna țional public și mixt – tratate sub denumirea generică de
„arbitraj interna țional”, cu particularizări acolo unde acestea s -au impus și cu
exemplificări acolo unde au fost disponibile exemple adecvate . Această abord are

96 În acest c ontex, prin criteriul omogenității aplicat în procesul alegerii documentelor și materialelor
înțelegem selectarea acestora pe baza unor caracteristici comparabile.
97 Este vorba despre obiectivele studiului , prezentate anterior.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

36 se întemeiază pe aspectele comune celor două tipuri de arbitraj, dar nu neglijează
nici diferen țele dintre ele, ilustrând deopotrivă interdependen ța și
complementaritatea lor din diferite puncte de vedere.
În ceea ce prive ște capitolul consa crat solu ționări i pe cale pa șnică a
diferendelor interna ționale (capitolul II), în cadrul acestuia am ales o abordare
didactică a analizei, într -o succesiune de la gen la specie, astfel: principiile
fundamentale ale dreptului interna țional98 > principiul soluționării pe cale
pașnică a diferendelor interna ționale99 > mijloacele de solu ționare pe cale
pașnică a diferendelor interna ționale > mijloacele jurisdic ționale100 de
soluționare pe cale pa șnică a diferendelor interna ționale > arbitrajul
interna țional101.
În capitolul III abordarea este în esen ță una cronologică și respectă în
principiu periodizarea clasică, pe epoci istorice. Excep țiile de la această regulă
sunt pu ține și se justifică prin necesitatea prezentării logice a evolu ției unui
eveniment, a unui proce s sau a unei institu ții, după caz102. Acolo unde această
ordine s-a dovedit a fi adecvată, prezentările și analizele teoretice preced
exemplificările, dar există și situa ții în care ordinea este inversată, o astfel de
metodologie fiind impusă de o logică a l ucrurilor în care practica a fost aceea
care a condus la cristalizarea aspectelor teoretice și nu invers. În esen ță,
expunerea se concentrează pe aspectul evolutiv al institu ției arbitrajului, fără a
prejudicia în vreun fel prezentarea și explicarea aspect elor de fapt și de drept
concrete, necesare pentru o bună în țelegere a fenomenului , și insist ă asupra
informa țiilor susceptibile de a pune cât mai bine în eviden ță aspectele juridice
relevante ale demersului academic.

98 Subcapitolul II.1 din textul integral al lucrării .
99 Subca pitolul II.2 din textul integral al lucrării .
100 Subcapitolul II.4 din textul integral al lucrării .
101 Secțiunea II.4.1 din textul integral al lucrării .
102 Astfel de excep ții de la abordarea cronologică se regăsesc, de exemplu, în sec țiunile III.4.2 și III.4.3 din
textul integral al lucrării , în cadrul cărora analiza este structurată în principal după alte criterii (documente
adoptate în cadrul sau sub auspiciile ONU și respectiv caracterul regional al documentelor și mecanismelor
arbitrale analizate) și numai în subsidiar după criteriul cronologic.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

37 În ceea ce prive ște procedura arbitral ă, în sensul său larg – de la semnarea
acordului de arbitraj până la executarea sentin ței arbitrale (capitolul IV) –
succesiunea elementelor analizate este în principiu cea consacrată în practică.
Excep țiile de la această regulă sunt pu ține și se justifică prin necesitatea de a
surprinde anumite legături de cauzalitate dintre etapele desfă șurării arbitrajului
interna țional.
După cum am precizat anterior, studiile de caz (capitolul V) sunt alese în
scop de exemplificare și abordate ca atare, cu accent pe par ticularită țile
diferendelor care au făcut obiectul respectivelor procese de arbitraj și pe
aspectele relevante ale acestora din urmă pentru conturarea unei imagini cât mai
fidele a arbitrajului interna țional abordat dintr -o perspectivă evolutivă.
Sursele b ibliografice – documente și alte materiale – alese și utilizate în
scopul cercetării sunt atât surse primare , cât și surse secundare și terțiare.
Din prima categorie menționăm documentele cu caracter legislativ – atât
naționale (legi, coduri, decrete, ordo nanțe, hotărâri de guvern), cât și
interna ționale (conven ții, tratate, acorduri, pacte, carte, protocoale, directive,
regulamente, decizii, rezolu ții) – și jurispruden ța națională și interna țională – în
special hotărâri judec ătore ști și sentin țe arbitrale. Cele mai importante astfel de
documente utilizate în scopul redactării studiu lui în cauză sunt men ționate în
cadrul referin țelor bibliografice de la sfâr șitul acestuia , în sec țiunea Conven ții,
tratate și alte documente de drept primar și derivat și în sec țiunea Jurispruden ță.
Sursele secundare utilizate sunt de asemenea men ționate în cadrul
referin țelor bibliografi ce, în sec țiunea Cărți, tratate, manuale, cursuri, culegeri
de texte, articole, studii și alte documente în format tipărit , în sec țiunea Cărți,
tratate, manuale, cursuri, culegeri de texte, articole, studii și alte documente în
format electronic și în sec țiunea Resurse I nternet . Acestea acoperă o tipol ogie
variată, de la reproduceri și traduceri ale unor inscrip ții și scrieri antice până la
tratate , articole , monografii și studii de specialitate actuale (atât tipărite , cât și în
format electronic), materiale documentare de interes specific și general, diverse
colec ții de documente sau d e surse primare comentate , manuale, cursuri .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

38 În ceea ce prive ște su rsele ter țiare utilizate , acestea sunt în principal
dicționare, enciclopedii și alte culegeri de surse secundare, cum ar fi materialele
audio -video , și sunt men ționate în sec țiunile din referin țele bibliografi ce amintite
anterior, alături de sursele s ecund are.
În cadrul referințelor bibliografi ce de la finalul studiu lui în discuție se
regăsesc acele surse care sunt citate sau la care se face referire în mod direc t în
textul acestuia sau în notele din subsolul paginilor. Din motive obiective, în ceea
ce prive ște documentele relevante pentru studiile de caz prezentate și ana lizate ,
în special pentru cele din capitolul V, sunt men ționate în notele din subsolu l
paginilor și în referin țele bibliografi ce numai acele documente sau extrase din
documente pentru a căror publicare păr țile la diferend și-au dat în prealabil
acordul sau care fuseseră făcute publice până la momentul realizării analizei .
Dintr -o perspecti vă statistică, studiu l în cauză numără 5 capitole și 11
anexe , peste 400 de pagini și peste 12 00 de note în subsolul paginilor . Textul
integral al lucrării numără peste 1 15.000 de cuvinte, iar notele de subsol peste
35.000.
Adresele paginilor de Internet i ndicate în notele din subsolul paginilor și
în referin țele bibliografice în vederea consult ării surselor disponibile online au
fost accesate și erau valide la data de 19 august 2011 , după cum este indic at și în
notele de subsol .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

39

REFERINȚE BIBLIOGRAFI CE

CĂR ȚI, TRATATE, M ANUALE, CURSURI , CULEGERI DE TEXTE,
ARTICOLE , STUDII ȘI ALTE DOCUMENTE ÎN FORMAT TIPĂRIT

1. *** African Journal of International and Comparative Law – Revue Africaine de
Droit International et Comparé , nr. 1, 1989
2. *** Annuaire Français de Droit Internationa l, nr. 34, 1988
3. *** Arab Law Quarterly, vol. 7, nr. 2, 1992
4. *** Averea , 30.05.2005
5. *** Civil War Times , Februarie, 1998
6. *** Codul general al României , 1856 -1910, vol. II și VII
7. *** Culegerea de jurispruden ță a Cur ții Europene de Justi ție, 2007 -2010
8. *** Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Edi ția a II -a, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucure ști, 1998
9. *** Enforcing Arbitration Awards under the New York Convention – Experience
and Prospects , United Nations, New York, 1999
10. *** Gardianul , 12 februarie 2004
11. *** Guide to National Rules of Procedure for Recognition and Enforcement of
New York Convention Awards , publicat sub forma unui supliment special la
The ICC International Court of Arbitration Bulletin , ICC Publication nr.
727, ediția 2008
12. *** I.C.J. Reports , 195 0, 1962, 1969
13. *** International Law Reports , vol. 38 (1966), 50 (1968), 54 (1977), 80 (1988)
14. *** Interview with Justice Richard Goldstone , în Global Dialogue , 1998, vol. 3.2
15. *** Israel Law Review , nr. 23, 1989
16. *** Journal of International Arbitration , 1992 , 1996, 2000, 2002
17. *** Journal of World Investment & Trade , nr. 5, 2004
18. *** Military Images , Septembrie -Octombrie, 1997
19. *** Monitorul Oficial , nr. 73/1993, 707/2000, 359/2004
20. *** Nazi Conspiracy and Aggression , vol. 1, United States Government Printing
Office, Washington, 1946
21. *** Recueil des Arrêts/Collection of Judgments , CPJI, 1924, seria A, nr. 2
22. *** Revue Générale de Droit International Public , nr. 93, 1989
23. *** Săptămâna Financiară , 31 octombrie – 6 noiembrie 1005
24. *** Sources of International Water La w, în Colec ția FAO Legislative Studies , 65,
FAO Legal Office, Roma, 1998
25. *** Statutes of the United States (1789 -1875) , Volumul 10 (1851 -1855), Boston, Ed.
Little, Brown and Company, 1855
26. *** Systematic Survey of Treaties for the Pacific Settlement of Inte rnational
Disputes , 1928 -1948, Secretariatul ONU, Lake Success, 1948
27. *** The American Journal of Internationa Law , vol. 23, nr. 2, Supplement: Official
Documents, aprilie 1929
28. *** United Nations Reports of International Arbitral Awards (RIAA) , XII, 1957

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

40 29. *** Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language , Ed.
Portland House, New York, 1989
30. ALLAIN, Jean – A Century of International Adjudication, Haga, 2000.
31. ALQURASHI , Zeyad – „Arbitration Under the Islamic Sharia” în Transnational
Disput e Management , vol. 1, februarie 2004.
32. AL-WAQIDI – Kitab al -maghazi , Ed. M. Jones, Londra, 1966, vol. II.
33. AMERASINGHE, C. F. – Principles of the institutional law of international
organizations , Edi ția a doua revizuită, Cambridge University Press, 2005.
34. ANKLI, Robert E. – „The reciprocity treaty of 1854” , în Canadian Journal of
Economics/Revue canadienne d’Economique , vol. 4, nr. 1, februarie 1971,
pp. 1 -20.
35. ARAFAT, W. N . – „New Light on the Story of Banu Qurayza and the Jews of
Medina” în Journal of the Ro yal Asiatic Society of Great Britain and
Ireland , 1976.
36. ARANGIO -RUIZ , Gaetano – „Arbitrato” , în Enciclopedia del Diritto , Ed. Giuffré,
Milano, 1997 -2004, vol. 2 (1998).
37. ARISTOTEL – Constitu ția Atenei (scrisă în 350 î. Hr.).
38. AURESCU, Bogdan – Avanscena si culisele procesului de la Haga – memoriile
unui tânăr diplomat , Editura Monitorul Oficial, Bucure ști, 2009.
39. BALCH , Thomas Willing – The Alabama Arbitration , Allen Lane & Scott,
Philadelphia, 1900 .
40. BANCROFT DAVIS , John Chandler – Geneva Arbitration în Cyclo pædia of
Political Science, Political Economy, and the Political History of the
United States by the Best American and European Writers , Ed. John Joseph
Lalor, New York: Maynard, Merrill, and Co., 1899 .
41. BASSETT MOORE , John (ed.) – International Adjudicatio ns – Ancient and
Modern History and Documents together with Mediatorial Reports,
Advisory Opinions and Decisions of Domestic Commissions , Oxford
University Press, New York, 1929 -1931, vol. I -IV.
42. JARRETT , Bede – „Papal Arbitration” , în The Original Catholic Encyclopedia ,
Robert Appleton Company, New York, 1907, vol. XI, p. 452 -456.
43. BIKERMAN , Elie – „La trêve de 423 a. J.C. entre Athènes et Sparte” în RIDA , nr. 1,
1952.
44. BINDSCHEDLER, Rudolf L. – „Conciliation and Mediation” și „Good Offices” în
Bernhardt (ed. ), Encyclopedia of Public International Law , North -Holland
Publishing Company, Amsterdam, New York, Oxford, Instalment 1 (1981),
pp. 47 -51.
45. BOIVIN, Richard – „International Arbitration with States: An Overview of the Risks”
în Journal of International Arbi tration , 2002, la KluwerArbitration.com
46. BOLINTINEANU , Alexandru; MALI ȚA, Mircea – Carta ONU – document al erei
noastre , Bucure ști, Editura Politică, 1970.
47. BOLINTINEANU , Alexandru; NĂSTASE , Adrian; AURESCU , Bogdan – Drept
interna țional contemporan , Edi ția a 2-a, Editura ALL BECK, Bucure ști,
2000 .
48. BONNER , Robert Johnson și SMITH, Gertrude – The Adminstration of Justice from
Homer to Aristotle , University of Chicago Press, 1938, vol. I.
49. BORN, Gary B. – International Commercial Arbitration , Wolters Kluwer, 2009 , vol.
I și II.
50. BOURNE, Edward Gaylord – „The Demarcation Line of Pope Alexander VI”, în
Essays in Historical Criticism , 1901, cap. VII, pp. 193 -220.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

41 51. BOYKIN , Edward – Ghost Ship of the Confederacy: The Story of the Alabama and
Her Captain, Raphael Semmes, New York, NY, Funk & Wagnalls, 1957 .
52. BOYLE, Alan E. – „Dispute Settlement and the Law of the Sea Convention: Problems
of Fragmentation and Jurisdiction ”, în International and Comparative Law
Quarterly , 1997, vol. 46.
53. BROGGINI , Gerardo – Iudex arbiterve , Köln-Graz, 1957.
54. BROWNLIE , Ian – Principles of Public International Law, Ediția a 6 -a, Oxford,
2003.
55. BROWNLIE , Ian – The Justiciability of Disputes and Issues in International
Relations , în British Yearbook of International Law , 1967.
56. BURDEAU , Geneviève – L'épilogue de l’affaire de Taba: La sentence arbitrale du 29
septembre 1988 entre Israel et l’Egypte în Annuaire Français de Droit
International nr. 34, 1988.
57. BUXBAUM , Richard M. – „The role of Public International Law in International
Business Transactions” , în Public International Law and the Future
World Order – Liber Amicorum in Honor of A. J. Thomas, Jr. , cap. 16,
editată de Joseph Jude Norton, Littleton, Colorado, 1987.
58. CALABI , Ida – „Il sinedrio della lega di Corinto e le sue atribuyioni giurisdizionali ”
în RFIC , 1950, nr. 28.
59. CALABI , Ida – Ricerche sui rapporti tra le poleis , Ed. La Nuova Italia, Firenze,
1953.
60. CARLSTON, Kenneth Smith, The Process of International Arbitration , Columbia
University Press, 1946.
61. CARON , David D. – „The Nature of the Iran -United States Claims Tribunal and the
Evolving Structure of International Dispute Resolution” , în American
Journal of International Law , vol. 84, 1990.
62. CHACKO , J. C. – „India’s contribution to the field of international law concepts” , în
RCADI , Haga, vol. 93 (1958 -I).
63. CHUKWUMERIJE , Okezie – Choice of Law in International Commercial
Arbitration, Quorum Books, 1994.
64. CHURCHILL, Robin – „Trends in Dispute Settlement in the Law of the Sea: Towards
the Increasing Availability of Compulsory Means” , în Duncan French,
Matthew Saul și Nigel D. White – International Law and Dispute
Settlement. New Problems and Techniques , Hart Publishing, Oxford and
Portland, Oregon, 2010 , pp. 143 -173.
65. CLO ȘCĂ, Ionel (coord.); GLASER , Edwin; COSMA , Neagu; NICIU , Mar țian;
ELIAN , George, ANTAL , Miklo ș – Dicționar de Drept Interna țional
Public , Editura Științifică și Enciclopedică, Bucure ști, 1982 .
66. CONDLIFFE , John B. – Problems of the Pacific, 1929: Proceedings of the Third
Conference of the Institute of Pacific Relations, Nara and Kyoto, Jap an,
October 23 to November 9, 1929, University of Chicago Press, 1930 .
67. CORY , Helen May – Compulsory Arbitration of International Disputes , Columbia
University Press, 1932 .
68. DALZELL , George W. – The Flight from the Flag; the Continuing Effect of the
Civil Wa r upon the American Carrying Trade , Chapel Hill, University of
North Carolina Press, 1940 .
69. DE VISSCHER , Charles – De l’équité dans le règlement arbitral et judiciaire des
litiges de droit international public , Paris, Pedone, 1972 .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

42 70. DECAUX , Emmanuel – La sen tence du tribunal arbitral dans le différend frontalier
concernant 1’enclave de Taba (Egypte -Israel, 29 septembre 1988) , în Revue
Générale de Droit International Public , nr. 93, 1989.
71. DINH , Nguyen Quoc, DAILLIER , Patrick, PELLET , Alain – Droit Internationa l
Public , Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Ediția a 3 -a, Paris,
1987.
72. EAGLETON , Clyde – International Government , Ronald Press Co., 1948.
73. ECOBESCU, Nicolae, DUCULESCU, Victor, Drepturile și obliga țiile fundamentale
ale statelor , Editura Po litică, Bucure ști, 1976.
74. EL-AHDAB , Abdul Hamid – Arbitration with the Arab Countries , The
Hague/London/Boston: Kluwer Law International, Edi ția a II -a, 1999.
75. EYMA , Jean – La Cour de justice Centre Américaine , Paris, 1928.
76. FATHY , H. M. – „Arbitration Accord ing to Islamic Law (Sharia)” în Arab
Arbitration Journal , 2000, nr. 1.
77. FLEISCHAUER, Carl August – „Negotiation” în Bernhardt (ed.), Encyclopedia of
Public International Law , North -Holland Publishing Company, Amsterdam,
New York, Oxford, Instalment 1 (1981) , p. 153 și urm.
78. FOUSTOUCOS , Anghelos C. – L’arbitrage – interne et international – en droit
privé hellénique , Ed. Librairies Techniques, Paris, 1976.
79. FOX , Hazel – „States and the Undertaking to Arbitrate” , în International and
ComparativeLaw Quarterly , vol. 37, 1988 .
80. FRASER , Henry Salmon – „A Sketch of the History of International Arbitration”, în
The Cornell Law Quarterly , vol. XI, nr. 22, februarie 1926, pp.179 -208.
81. FRENCH, Duncan, SAUL, Matthew și WHITE, Nigel D. (ed.) – International Law
and Dispute Se ttlement. New Problems and Techniques , Hart Publishing,
Oxford and Portland, Oregon, 2010.
82. FUEREA, Augustin, Manualul Uniunii Europene , Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2008.
83. GAILLARD , Emmanuel – „Dallas Workshop 2001: Commentary on International
Arbitration and Sovereignty” , în Arbitration International , 2000, articol
publicat și pe site -ul KluwerArbitration.com .
84. GEAMĂNU , Grigore – Drept Interna țional Public , Editura Didactică și Pedagogică,
Bucure ști, 1981, vol. I .
85. GEAMĂNU , Grigore – Principiile fund amentale ale dreptului interna țional
contemporan , Ed. Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 1967 .
86. GEORGE , Alexander L.; DEDRING , Juergen – International Conflict Resolution
after the Cold War , Editată de Paul C. Stern și Daniel Druckman, National
Academy Pre ss, Washington D.C., 2000 .
87. GLASER , Edwin – „Tratatul sublim” , în Magazin Istoric , nr. 6, 1967.
88. GOLSONG, Heribert – „International Bank for Reconstruction and Development”, în
Bernhardt (ed.), Encyclopedia of Public International Law , pp. 58 -64.
89. GOLSONG, He ribert – „International Development Association” , în Bernhardt (ed.),
Encyclopedia of Public International Law , pp. 75 -77.
90. GOLSONG, Heribert – „International Finance Corporation” , în Bernhardt (ed.),
Encyclopedia of Public International Law , p. 83 și urm .
91. GRAHAM , A. John – Colony and Mother City in Ancient Greece , Manchester
University Press, 1964.
92. GROTIUS, Hugo – Mare Liberum , 1609.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

43 93. HACKETT , Frank Warren – Reminiscences of the Geneva Tribunal of Arbitration
1872. The Alabama Claims , Boston & New Yor k: Houghton Mifflin Co.,
1911 .
94. HAMMOND , Nicholas G. L. – „Arbitration in Ancient Greece” în Arbitration
International , 1996 .
95. HAMMOND , Nicholas G. L. – A History of Greece to 322 B.C. , Edi ția a II -a, Ed.
Clarendon Press, Oxford, 1967.
96. HASCHER, Dominique T. – „Arbitration and national courts: conflict and
cooperation: injunctions in favor of and against arbitration” , in The
American Review of International Arbitration , vol. 21, Hans Smit and Juris
Publishing, Inc., 2010.
97. HELFER, Laurence R. și SLAUGHTER, Ann e-Marie, „Why States Create
International Tribunals: A Response to Professors Posner and Yoo” , în
California Law Review , 2005, vol. 93, pp. 899 -956.
98. HESIOD – Munci și zile.
99. HIGGINS , Rosalyn – Policy Considerations and the international judicial process , în
International and Cooperative Law Quarterly , 1968, nr. 17.
100. HITTI , Philip K. – History of the Arabs , Edi ția a 10 -a, Ed. Macmillan, Londra, 1970.
101. HOBÉR, Kaj – Extinctive prescription and applicable law in interstate arbitration ,
Iustus F örlag, Uppsala, 2001 , p. 36.
102. HOMER – Iliada , Cartea a XVIII -a.
103. HOMER – Odiseea , Cartea a XII -a.
104. HOPKINS , J. Castell (ed.) – The Empire Club of Canada Speeches 1909 -1910 ,
Toronto, Canada, The Empire Club of Canada, 1910 .
105. HUDSON, Manley Ottmer – The Permanent Court of Intern ational Justice, 1920 –
1942 , Edi ția a II -a, New York, 1943.
106. ILLMER, Martin – Brussels I and Arbitration Revisited – The European
Commission’s Proposal COM(2010) 748 final , Max Plank Institute for
Comparative and International Private Law, 2011.
107. IRIYE , Keish ire – „The Principles of International Law in the Sight of Confucius
Doctrine” , în RCADI , 1967, vol. 120.
108. ISHAQ , Ibn, HISHAM , Ibn – Sirat (Muhammad) Rasul Allah , Ed. Wustenfeld,
Gottingen, 1860 și Ed. Saqqa et al., Cairo, 1955.
109. JAENICKE, G ünther – „Genera l Agreement on Tariffs and Trade” în Bernhardt (ed.),
Encyclopedia of Public International Law , North -Holland Publishing
Company, Amsterdam, New York, Oxford, Instalment 5 (1983).
110. JANIS , Mark W. – „Academic Workshop: Should We Continue to Distinguish
Betwe en Public and Private International Law?” (moderat de Michael
Cardozo) în ASIL Annual Meeting Procedures , nr. 79, 1985.
111. JIANXIN , Ren – „Mediation, Conciliation, Arbitration and Litigation in the People’s
Republic of China” în International Business Lawyer , octombrie 1987.
112. JINFAN , Zhang – A Survey of Legal History , în chineză Fa Shi Jian Lue , Mass
Publishing House, Beijing, China, 1987.
113. JOHNSON , Robert U., BUELL , Clarence C. (editori) – Battles & Leaders of the
Civil War , New York, The Century Company, 1887 -1888, vol. I -IV.
114. JOHNSTON , Alexander – Alabama Claims în Cyclopædia of Political Science,
Political Economy, and the Political History of the United States by the
Best American and European Writers , Ed. John Joseph Lalor, New York:
Maynard, Merrill, and Co ., 1899.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

44 115. JURA , Cristian – Rolul organiza țiilor nonguvernamentale pe plan interna țional ,
Editura ALL BECK, Bucure ști, 2003.
116. KAGAN, Donald – The Outbreak of the Peloponnesian War , Ed. Cornell University
Press, Ithaca -Londra, 1969.
117. KELL , John Mcintosh – Cruis e and Combats of the „Alabama” , în Battles &
Leaders of the Civil War , Editată de Robert U. Johnson și Clarence C.
Buell, New York: The Century Company, 1887 -1888, vol. IV, pp. 600 -624.
118. KESSEDJIAN, Catherine – „Le Règlement 44/2001 et l’arbitrage” , în Revu e de
l’arbitrage , nr. 4, 2009, p. 699 și urm.
119. KLEIN, Natalie – Dispute Settlement in the UN Convention on the Law of the Sea ,
Cambridge University Press, 2005.
120. KWIATKOWSKA , Barbara – Decisions of the World Court Relevant to the UN
Convention on the Law of the Sea (A Reference Guide) , Ediția a doua
revizuită, Martinus Nijhoff Publishers, Leiden, Boston, 2010.
121. LAGERGREN , Gunnar – The Taba Tribunal , în African Journal of International
and Comparative Law – Revue Africaine de Droit International et
Comparé , nr. 1, 1989.
122. LALOR , John Joseph (ed.) – Cyclopædia of Political Science, Political Economy,
and the Political History of the United States by the Best American and
European Writers , New York: Maynard, Merrill, and Co., 1899 (publicată
pentru prima oară în 1881 ).
123. LEAHY , Edward R.; BIANCHI , Carlos J. – The Changing Face of International
Arbitration , în Journal of International Arbitration , 2000.
124. LÉCRIVAIN , Charles – „L'arbitrage international dans la Grèce classique” , în
Mémoires de l'Académie des Sciences, Inscr iptions et Belles -Lettres de
Toulouse , 1915, seria 11, vol. 3.
125. LEGUM, Barton – „Federalism, NAFTA Chapter Eleven and the Jay Treaty of
1794”, în News from ICSID , Centrul Interna țional pentru Solu ționarea
Disputelor privind Investi țiile – ICSID, vol. 18, nr . 1, 2001.
126. LIPPMAN , Thomas W. – Understanding Islam: An Introduction to the Muslim
World , Edi ția a III -a, Ed. Plume Books, New York, 1995.
127. LOQUIN, Eric – L'Amiable composition en droit comparé et international:
contribution a l'étude du non -droit dans l'a rbitrage commercial , Librairies
techniques, Paris, 1980.
128. MALANCZUK , Peter – Akehurst's Modern Introduction to International Law,
Ediția a șaptea, Routledge, 1997.
129. MALI ȚA, Mircea, „ Teoria și practica negocierilor ”, Editura Politică, Bucure ști,
1972.
130. MANNING , William R. (ed.) – Arbitration Treaties Among the American Nations ,
Oxford University Press, New York, 1924.
131. MARKUS, Alexander R., GIROUDA, Sandrine – „Swiss Perspective on West
Tankers and Its Aftermath” , în ASA Bulletin , publicat de Association Suisse
de l’Arbitrage în cooperare cu Kluwer Law International , Olanda, vol. 28,
nr. 2, 2010, pp. 230 -252.
132. MARSHALL BROWN , Philip – „The Classification of International Disputes” , în
University of Pennsylvania Law Review and American Law Register , vol.
73, nr. 3, martie 1925, pp. 269 -279.
133. MARTIN , Victor – La vie internationale dans la Grèce des cités (VIe -IVe siècles a.
J.C.) , Libraire du Recueil Sirey, Paris, 1940.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

45 134. MARVEL , William – The Alabama & the Kearsarge: The Sailor's Civil War ,
University of North Carolina Press, Chapel Hill, NC, 1996.
135. MERRILLS, J. G. – International dispute settlement , Cambridge University Press,
Ediția a 5 -a, 2011.
136. MIGA -BEȘTELIU, Raluca – Drept interna țional. Introducere în dreptul
interna țional public , Editura ALL BECK , Bucure ști, 2003.
137. MIGA -BEȘTELIU, Raluca – Organiza ții interna ționale interguvernamentale ,
Editura ALL BECK , Bucure ști, 2000 .
138. MIHĂILĂ , Marian – Elemente de drept interna țional public și privat , Editura ALL
BECK , Bucure ști, 2001 .
139. MILLER, David Hunter – The Drafting of the Cov enant , New York, 1928, vol. 1 și
2.
140. MILLER , Hunter (ed.) – Treaties and Other International Acts of the United States
of America , Government Printing Office, Washington, vol. 2 (1931), vol. 4
(1934) .
141. MODELSKI , George – „Kautylia: Foreign Policy and Interna tional System in the
Ancient Hindu World” , în APSR , 1964, vol. 58, nr. 3.
142. MORGAN , Murray Cromwell – Dixie raider: The saga of the C. S. S. Shenandoah ,
E.P. Dutton, New York, 1948 .
143. MUIR , William – The Life of Mahomet, Smith, Elder & Co., Londra, 1861, vol. III.
144. NĂSTASE , Adrian – „Arbitrajul Interna țional” , în Dumitra Popescu, Traian
Chebeleu, Adrian Năstase ș.a. – Solu ționarea pa șnică a diferendelor
interna ționale , Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ști,
1983.
145. NĂSTASE , Adrian – „Interdep enden ța sistemică a principiilor” , în Dumitra
Popescu, Adrian Năstase – Sistemul Principiilor Dreptului Interna țional ,
Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ști, 1986.
146. NĂSTASE, Adrian – „Noțiunea de principiu în dreptul interna țional” , în Revista
română de studii interna ționale , nr. 5(79)/1995, p. 358.
147. NĂSTASE , Adrian – Acorduri interna ționale încheiate de România sau la care
România a devenit parte , Editura Actami, Bucure ști, 1995.
148. NĂSTASE , Adrian – Documente fundamentale ale dreptului interna țional
contemporan și ale rela țiilor interna ționale , Seria Documenta universales ,
vol. 1 și 2, Asocia ția Română pentru Educa ție Democratică, Bucure ști, 1997.
149. NĂSTASE, Adrian – Drept interna țional contemporan – Texte esen țiale, Ediția a II –
a, Editura Univer sul Juridic , Bucure ști, 20 07.
150. NĂSTASE, Adrian – Drept interna țional economic , vol. II – Solu ționarea
diferendelor în cadrul organiza țiilor economice interna ționale , Regia
Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucure ști, 1996.
151. NĂSTASE , Adrian – Drepturile persoanel or apar ținând minorită ților na ționale ,
Seria Documenta universales , vol. 1 -4, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”,
Bucure ști, 1998.
152. NĂSTASE, Adrian – Fundamantele organizării interna ționale , Editura Uranus ,
Bucure ști, 2008 .
153. NĂSTASE, Adrian, AURESCU, Bogdan – Drept Interna țional Public – Sinteze ,
Ediția a 6 -a revăzută și adăugită, Editura C.H. BECK , Bucure ști, 2011.
154. NĂSTASE, Adrian, JURA , Cristian, AURESCU , Bogdan – Drept Interna țional
Public – Sinteze pentru examen, Ediția a III -a, Editura ALL BECK ,
Bucure ști, 2002.
155. NICIU , Mar țian I. – Drept Interna țional Public , Editura Servo -Sat, Arad, 1997 .

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

46 156. NOEL -BAKER, Philip John, The Geneva Protocol for the Pacific Settlement of
International Disputes, P. S. King & Son Ltd., Londra, 1925.
157. PARTSCH, Karl Joseph – „Fact -Finding and Inquiry” în Bernhardt (ed.),
Encyclopedia of Public International Law , North -Holland Publishing
Company, Amsterdam, New York, Oxford, Instalment 1 (1981), p. 61 și urm.
158. PICCIRILLI , Luigi – Gli Arbitrati Interstatali Greci , Edizioni Marlin Pisa, vo l. I,
1973.
159. PINSOLLE, Philippe – „Les problèmes cachés de la proposition de suppression de
l’exception d’arbitrage du Règlement 44/2001” , în Cahiers de
l’arbitrage/Paris Journal of International Arbitration , nr. 1, 2010, p. 31 și
urm.
160. PLUTARH – Nicias , 75 d. Hr.
161. POPESCU , Dumitra; CHEBELEU , Traian; NĂSTASE , Adrian ș.a. – Solu ționarea
pașnică a diferendelor interna ționale , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucure ști, 1983 .
162. POPESCU , Dumitra; NĂSTASE , Adrian – Sistemul Principiilor Dreptului
Internațional , Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ști,
1986 .
163. POSNER, Eric și YOO, John, „Judicial Independance in International Tribunals” , în
California Law Review , 2005, vol. 93, nr. 1, pp. 1 -74.
164. RAEDER , A. H. – L'arbitrage international chez les Hellénes , Institutul Nobel,
Norvegia, Kristiania, 1912, vol. I.
165. RALSTON, Jackson Harvey – International Arbitration from Athens to Locarno ,
Stanford University Psress, 1929 .
166. RANJEVA, Raymond și CADOUX , Charles – Droit International Public , Ed.
Edicef, Colec ția Universités Francophones, 1992.
167. REDSLOB , Robert – Histoire des grands principes de droit des gens depuis
l'Antiquité jusqu'à la veille de la Grande Guerre , Ed. Rousseau et Cie,
Paris, 1923.
168. REVON, Michel – L'arbitrage international, son passé, so n présent, son avenir ,
Paris, A. Rousseau, 1892 .
169. ROEBUCK , Derek – „Sources for the History of Arbitration: A Bibliographical
Introduction” în Arbitration International , 1998 .
170. ROELOFSEN, C.G. – „The Jay Treaty and all that; some remarks on the role of
arbit ration in European modern history and its „revival” in 1974”, în AHA
Soons (ed.) – International Arbitration: Past and Prospects , 1990.
171. ROSENNE, Shabtai – „Arbitrations under annex VII of the United Nations
Convention on the Law of the Sea” în Tafsir Malic k Ndiaye, Rüdiger
Wolfrum (ed.) – Law of the Sea, Environmental Law and Settlement of
Disputes Liber Amicorum Judge Thomas A. Mensah , Martinus Nijhoff
Publishers, Leiden/Boston, 2007.
172. ROTHMAN , Jay – From Confrontation to Cooperation , Newbury Park, CA: Sage
Publications, 1992.
173. ROUSSEAU , Charles – Droit International Public , Dalloz, Paris, 1973.
174. RUBINO -SAMMARTANO, Mauro – „Amiable Compositeur (joint mandate to
settle) and ex buono et equo (discretional authority to mitigate strict law) –
apparent synonyms rev isited” , în Journal of International Arbitration , vol.
9, nr. 1, Geneva, 1992, pp. 4 -16.
175. RUBINO -SAMMARTANO, Mauro – International Arbitration. Law and Practice ,
2nd Edition, Kluwer Law International, 2001.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

47 176. RUGGIERO de, Ettore – L'Arbitrato pubblico in rela zioni col privato presso i
romani , în BIDR , nr. 5, 1892.
177. RUSALEN, Riccardo – „L’Educazione del giurista in Europa” – Facultatea de Drept,
Universitatea Trento.
178. RUZIÉ , David – Droit International Public , ediția a 14 -a, Dalloz, Paris, 1999.
179. SCHLOCHAUER, Han s-Jürgen – „Arbitration” , în Bernhardt (ed.), Encyclopedia Of
Public International Law , North -Holland Publishing Company, Amsterdam,
New York, Oxford, Instalment 1 (1981), p. 13 și urm.
180. SCHLOCHAUER, Hans -Jürgen – „Bryan Treaties (1913/1914)” , în Bernhardt (ed.),
Encyclopedia Of Public International Law , North -Holland Publishing
Company, Amsterdam, New York, Oxford, Instalment 1 (1981), p. 40 și urm.
181. SCHREUER , Christopher – Travelling the BIT Route: of Waiting Periods, Umbrella
clauses and Forks in The Road , în Journal of World Investment & Trade ,
nr. 5, 2004 .
182. SCHREUER, Christopher H., MALINTOPPI, Loretta, ș.a. – The ICSID Convention:
a commentary: a commentary on the Convention on the settlement of
investment disputes between states and nationals of other st ates, Cambridge
University Press, 2009.
183. SEIFI, Jamal – „The Legality of Truncated Arbitral Tribunals (Public and Private):
An Overview in the Wake of the 1998 ICC Rules of Arbitration” în Journal
of International Arbitration , 2000 .
184. SEMMES, Raphael – Memoir s of Services Afloat during the War between the
States , Louisiana State University Press, 1996 (publicată ini țial în 1868).
185. SHAW, Malcolm N. – International Law. Sixth edition , Cambridge University Press,
2008, p. 1035.
186. SINCLAIR, Arthur – Two Years on the Alabama , Edi ția a doua, Ed. Lee and
Shepard, 1896 .
187. SINGH, Nagendra – „History of the Law of Nations – Ancient Times to World War I
– Regional Developments: South and South -East Asia” în Encyclopedia of
Public International Law , Rudolf Bernhardt (ed.), sub auspiciile
MPICPLIL , Edi ția 2003, vol. 2 (E -I).
188. SINGH, Nagendra – India and International Law, New Delhi , 1969.
189. SOFRONIE , George – Curs de Drept Interna țional Public , Sibiu, 1944.
190. STEGĂRESCU , Consuela – Combinatul Siderurgic Re șita, cură țat de datorii pentr u a
fi vândut pe un euro , în Gardianul , 12 februarie 2004.
191. STOICA , George – Oțelul de la Re șița, „topit” în cazinourile din Las Vegas , în
Săptămâna Financiară , 31 octombrie – 6 noiembrie 1005 .
192. SUBEDI, Surya P. – „The WTO Dispute Settlement Mechanism as a N ew Technique
for Settling Disputes in International Law ”, în Duncan French, Matthew Saul
and Nigel D. White (ed.) – International Law and Dispute Settlement. New
Problems and Techniques , Hart Publishing, Oxford and Portland, Oregon,
2010, pp. 173 -190.
193. TÉNÉ KIDÈS , Georges – „Droit international et communautés fédérales dans la
Grèce des cités” în RCADI, Vol. 90 (1956 -II).
194. TÉNÉKIDÈS , Georges – La Notion Juridique d’Indépendance et la Tradition
Héllenique, Atena, 1954.
195. THÜR , Gerhard – „Oaths and Dispute Settl ement in Ancient Greek Law” în Greek
Law in its Political Setting: Justifications not Justice, Ed. L. Foxhall și
A.D.E. Lewis, 1996.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

48 196. TOOPE , Stephen J. – Mixed International Arbitration: Studies in Arbitration
between States and Private Persons , Cambridge, Grotius Publications, 1990
197. TRAIN, François -Xavier – „La Commission Européenne a adopté le 14 decembre
2010 une proposition de refonte du Réglement Bruxelles I remettant
partiellement en cause l’éxclusion de l’arbitrage du domaine du réglement” ,
în Revue d e l’arbitrage , nr. 4, 2010, pp. 1010 -1013.
198. TUCIDIDE – Istoria Războiului Peloponesiac , Cărțile I, III și V.
199. UNCTAD – Bilateral Investment Treaties in the Mid -1990s , 1998 .
200. VAN DEN BERG, Albert Jan – The New York Arbitration Convention of 1958:
Towards a Uni form Judicial Interpretation , Kluwer Law and Taxation
Publishers, 1981.
201. VELISSAROPOULOS -KARAKOSTAS , Julie – „L’arbitrage dans la Grèce antique
– Epoques archaïque et classique” în Revue de l’arbitrage , 2000,
KluwerArbitration.com
202. WALDOCK , Humphrey – Gener al Course on Public International Law , în RCADI ,
vol. 106, 1962, II .
203. WANG , Guigo – „The Unification of the Dispute Resolution System in China:
Cultural, Economic and Legal Contributions” în Journal of International
Arbitration , 1996 .
204. WATHELET , Melchior, în colaborare cu WILDEMEERSCH , Jonathan –
Contentieux Europ éen, Bruxelles, Larcier, 2010.
205. WATTER , J. Gillis – The International Arbitral Process – Public and Private , 5
vol., Oceana Publications, New York, 1979.
206. WEHBERG, Hans, The outlawry of war: A series of lectures delivered before the
Academy of International Law at the Hague and in the Institut
Universitaire de Hautes Etudes Internationales at Geneva , W.S. Hein &
Co., Buffalo (N.Y.), 2000.
207. WEIL, Prosper – Some Observations on the Arbitral Award in the Tab a Case , în
Israel Law Review , nr. 23, 1989.
208. WELLENS, Karel – Remedies against international organisations , Cambridge
University Press, 2002, pp. 224 și urm.
209. WERNER , Jacques – „Interstate Political Arbitration: What Lies Next?” , în Journal
of International Arbitration , 1992, nr. 1, martie 1992, pp. 69 -78.
210. WESTERMANN , W. L. – „Interstate Arbitration In Antiquity” în The Classical
Journal , nr. 2, 1907.
211. WHITE , James – „Ashburton Treaty and Prior Negotiations ” (Discursul lui James
White, Geograful Șef al Canade i, în fa ța Clubului Imperial al Canadei,
Ottawa, 1910) în The Empire Club of Canada Speeches 1909 -1910 , editată
de J. Castell Hopkins, Toronto, Canada, The Empire Club of Canada, 1910.
212. WOLFF , H. Julius – „The Origin of Judicial Litigation among the Greeks” în
Traditio , Fordham University Press, Bronx, New York, nr. 4 (1946).
213. WONG , Bobby K.Y. – „Dispute Resolution by Officials in Traditional Chinese Legal
Culture” în Murdoch University Electronic Journal of Law , Murdoch Law
University , iunie 2003, vol. 10, n r. 2.
214. WOOSLEY, L. H., „Boundary Disputes in Latin -America” , în American Journal of
International Law , 1931, vol. 25, nr. 2, pp. 324-333.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

49

CĂR ȚI, TRATATE, MANUALE, CURSURI , CULEGERI DE TEXTE, A RTICOLE ,
STUDII ȘI ALTE DOCUMENTE ÎN FORMAT ELECTRONIC

1. *** – „The United Nations Convention on the Law of the Sea (A historical
perspective)” , pe site -ul ONU , la adresa
http://www.un.org/Depts/los/convention_agr eements/convention_historical_perspective.htm
(data ultimei accesări: 19.08.2011).
2. *** – „Agreement transferring authority over Bakassi Peninsula from Nigeria to
Cameroon” , pe site -ul ONU , la adresa
http://www.un.org/News/Press/docs/2008/sgsm11745.doc.htm (data ultimei accesări:
19.08.2011).
3. *** – „Alabama claims” și „Confederate criusers” , în The Columbia Electronic
Encyclopedia , Ed. Columbia University Press, New York, 2001 -2004, Ed iția
a 6-a, la adresele http://www.reference.com/browse/ alabama+claims (data ultimei
accesări: 19.08.2011) și respectiv http://www.reference.com/browse/confederate +cruisers
(data ultimei acc esări: 19.08.2011)
4. *** – „Battle of Siffin”, „Battle of Naharwan” și „Appointment of Arbitrators”,
colec ția „Ismaili History” , în F.I.E.L.D. al Heritage Society , la –
http://www.ismaili.net/histoire/main.html (data ultimei accesări: 19.08.2011).
5. *** – „Egyptian Gods and Religions” în Ancient Egyptian Lives , la adresa
http://www.aeliv es.com/gods.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
6. *** – Glossary of Terms for Conflict Management and Peacebuilding , pe site -ul
United States Institute of Peace , la adresa http://glossary.usip.org (data ultimei
accesări: 19.08.2011 ).
7. *** – „John Jay’s Treaty” , U.S. Department of State, la adresa
http://www.state.gov/r/pa/ho/time/nr/14318.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
8. *** – „John Jay” , la adresa http://www.u -s-history.com/pages/h455.html (data ultimei accesări:
19.08.2011).
9. *** – „Muhammad and the Jews of Medina” din seria de articole „Muhammad
and…” , publicate pe site -ul PBS la adresa http://www.pbs.org/muhammad (data
ultimei accesări: 19.08.2011).
10. *** – „Pan -Americanism” în enciclopedia.com , la adresa
http://www.encycl opedia.com/html/P/PanA1mism.asp (data ultimei accesări: 19.08.2011).
11. *** – Raportul Comitetului privind executarea sentin țelor arbitrale interna ționale ,
UN Doc.E/2764, pe siteul UNCITRAL , la adresa
http://www.uncitral.org/pdf/english/travaux/arbitration/NY -conv/e -ac/eac424r1 –
N5508097.pdf (data ultimei accesări: 19.08.2011).
12. *** – „San J uan Boundary Dispute” , pe site -ul Weider History Group , la adresa
http://www.historynet.com/san -juan-boundary -dispute.htm (data ultimei accesări:
19.08.2011).
13. *** – „Synopsis of Jay’s Treaty (1975)”, Georgetown College, Kentucky, S.U.A., la
adresa http://spider.georgetowncollege.edu/htallant/courses/his325/jays.htm (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
14. *** – „What really happened with the Banu Qurayza?” în Answering Islam – a
Christian -Muslim Dialog , la adresa http://answering –
islam.org.uk/Muhammad/Jews/BQurayza (data ultimei accesări: 19.08.2011).
15. *** – A Decade of American Foreign Policy: Basic Documents, 1941 -1949 ,
Washington, DC, Government Printing Office, 1950.

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

50 16. *** – Biblia , traducere traducere disponibilă online pe site-ul eBible.ro – Biblia
online în limba română , adresa http://www.ebible.ro/biblia/romana/ortodoxa/
deuteronomul/20/ (data ultimei accesări: 19.08.2011).
17. *** – Coranul , traducere disponibilă online pe site-ul Islam Cluj , adresa
http://www.islamcluj. ro/pdf/coran.pdf (data ultimei accesări: 19.08.2011).
18. *** – Interview with Justice Richard Goldstone , în Global Dialogue , pe site -ul
Institutului pentru Dialog Global , la adresa http://www.igd.org.za/pub/g –
dialogue/interviews/goldstone.html (data ultimei accesări: 19.08.2011).
19. *** – John Jay’s Treaty , U.S. Department of State, la adresa
http://www.state.gov/r/pa/ho /time/nr/14318.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
20. *** – Raportul privind dezvoltarea medierii și a activită ților de sus ținere a acesteia ,
prezentat Consiliului de Securitate de către Secretarul General al ONU în
anul 2009 și disponibil online , pe site-ul ONU , la adresa http://daccess -dds-
ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N09/278/78/PDF/N0927878.pdf?OpenElement (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
21. *** – Raportul anual al Tribunalului Interna țional pentru Dreptul Mării pe anul
2010 , disponibil online , pe site -ul TIDM , la adresa
http://www.itlos.org/fileadmin/itlos/documents/ annual_reports/ar__2010_f.pdf (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
22. *** – Statutes of the United States (1789 -1875), Volumul 10 (1851 -1855), Boston,
Ed. Little, Brown and Company, 1855.
23. *** – Statutes of the United States (1789 -1875) , Volumul 9 (1845 -1851) , Boston, Ed.
Little, Brown and Company, 1862
24. *** – Summary of Decisions by International Tribunals Including Arbitral Awards ,
pe site -ul FAO Corporate Document Repository , la adresa
http://www.fao.org/documents/show_cdr.asp?url_file=/DOCREP/005/W9549E/w9549e07.htm
(data ultimei accesări: 19.08.2011).
25. *** – Synopsis of Jay’s Treaty (1975), Georgetown College, Kentucky, S.U.A., la
adresa http://spider.georgetowncollege.edu/htallant/courses/his325/jays.htm (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
26. *** – The Commander of the Faithful: Ali Bin Abi Talib , Funda ția AL -BALAGH,
în Light of Islam , la adresa http://home.swipnet.se/islam/imamali.htm (data ultimei
accesări: 19.08.2011) , partea a II -a.
27. *** – Why did Israel invade Lebanon in 1982? , pe site -ul Palestine Facts , la adresa
http://www.palestinefacts.org/pf_1967to1991_lebanon_198x_backgd.php (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
28. BÉLANGER , Claude – History of the Canadian Boundaries – articol pub licat în The
Quebec History Encyclopedia , pe site -ul Marianopolis College , la adresa
http://www2.marianopolis.edu/quebechistory/encyclopedia/Can adaBoundaries –
CanadianBoundaries.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
29. BOSTOM , Andrew G. – „Muhammad, the Qurayza Massacre, and PBS ” în Front
Page Magazine , 2002 la adresa
http://www.frontpagemag.com/Articles/ReadArticle.asp?ID=5195 (data ultimei accesări:
19.08.2011).
30. CONFUCIUS – The Analects of Confucius: Concerning Government , la adresa
http://www.nationm aster.com/encyclopedia/Chinese -law (data ultimei accesări: 19.08.2011).
31. GROTIUS, Hugo – Mare liberum , pe site -ul The Online Library of Liberty , la adresa
http://oll.libertyfund.org (data ultimei accesări: 19.08.2 011).
32. JOHNSON , Robert U., BUELL , Clarence C. (editori) – Battles & Leaders of the
Civil War , New York, The Century Company, 1887 -1888, vol. I -IV, la
adresa http://ehistory.osu.ed u/uscw/library/books/battles/index.cfm (data ultimei accesări:
19.08.2011).

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

51 33. LAUCHLI , Urs Martin – „Negotiations and other ADR with the Chinese ” – articol
publicat pe site -ul personal al autorului , la adresa http://www.lauchli –
adr.com/article.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
34. MALEK , Cate – International Conflict – articol publicat pe site -ul The Conflict
Resolution Information Source , la adresa http://v4.crinfo.org/CK_Essays/
ck_international_conflict.jsp (data ultimei accesări: 19.08.2011).
35. MEDIAFAX – Profit la Combinatul Siderurgic Re șita, în Averea , 30.05.2005 sau pe
site-ul Info News la adresa http://www.infonews.ro/article6566.html (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
36. MILLS, Alex – „The Public -Private Dualities of International Investment Law and
Arbitration” (February 28, 2011), în Chester Brown și Kate Mi les (ed.) –
Evolution in Investment Treaty Law and Arbitration , Cambridge University
Press, 2011, University of Cambridge Faculty of Law Research Paper No.
11/03. disponibilă la adresa SSRN: http://ssrn.com/a bstract=1739102 (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
37. NICOLAE, Alina – „Romania: Romania Wins International Arbitration with Noble
Ventures, Inc.” , articol publicat pe site -ul Mondaq – Litigation, Mediation &
Arbitration , la adresa http://www.mondaq.com/article.asp?articleid=36066 (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
38. PARENT , Margie – „The Black Stone of Ka’bah ” PageWise Inc. , la adresa
http://www.essortment.com/in/History.Objects/index.htm (data ultimei accesări:
19.08.2011).
39. PAULSSON , Jan – „Arbitration ”, pe site -ul United Nations Institute for Training
and Research , la adresa http://www.unitar.org/dfm/Resource_Center/Document_Series/
Document1/D_Paulsson.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
40. Peters, Anne – „International Dispute Settelement: A Network of Cooperational
Duties” , în European Journal of International Law , 2003, vol. 14, nr. 1, pp.
1-34, disponibilă online pe site -ul Oxford Journals , la adresa
http://ejil.oxfordjournals.org/content/14/1/1.f ull.pdf .
41. SCURTU, Ioan, STĂNESCU -STANCIU, Theodora, SCURTU, Georgiana Margareta,
Istoria românilor între anii 1918 -1940 , pe site -ul Universită ții din
Bucure ști, la adresa http://ebooks .unibuc.ro/istorie/istorie1918 -1940/2 -3.htm (data
ultimei accesări: 19.08.2011).
42. SAVSTA , Mario – „Consulenza tecnica. Arbitrato ” în Rassegna Grafica , la
www.rassegnagrafica.it (data ultimei accesări: 19.08.201 1).
43. SKOURIS, Vassilios – Curtea de Justi ție a Uniunii Europene. Raport anual 2009 ,
site-ul Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene, la adresa
http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2010 –
05/ra09_activite_cour_final_ro.pdf (data ultimei accesări: 19.08.2011).
44. YANNACA -SMALL , Catherine – Improving the System of Investor -Stet Dispute
Settlement: An Overview (documentul al OECD ), Paris, 12 decembrie 2005,
pe site -ul OECD , la adresa http://www.oecd.org/dataoecd/0/43/35808448.pdf (data
ultimei accesări: 19.08.2011).

CONVEN ȚII, TRATATE ȘI ALTE DOCUMENTE DE DREPT PRIMAR SAU
DERIVAT

1. Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunită țile
Europene și statele membre, pe de altă parte, 1993

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

52 2. Actul general pentru reglementarea pe cale pa șnică a diferendelor interna ționale, 1928
3. Carta Organiza ției Na țiunilor Unite
4. Carte verde privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind
competen ța judiciară, recunoa șterea și executarea hotărârilor în materie civilă
și comercială – COM(2009) 175 final din 21 aprilie 2009
5. Constitu ția Organiza ției Națiunilor Unite pentru Educa ție, Știință și Cultură , 1945
6. Conven ția cu privire eliminarea ac țiunilor ilegale îndreptate împotriva securită ții
aviației civile , Montreal, 1971
7. Conven ția cu privire la executarea sentin țelor arbitrale străine, Geneva, 1927
8. Conven ția cu privire la Organiza ția Meteorologică Mondială, Washington, 1947
9. Conven ția cu privire la solu ționarea diferendelor legate de investi ții dintre state
și resortisan ții altor state, 1966
10. Conven ția cu privire la solu ționarea pa șnică a diferendelor interna ționale , Haga, 1889
11. Conven ția cu privire la solu ționarea pa șnică a diferendelor interna ționale, Haga, 1907
12. Conven ția cu privire la Uniunea Po ștală Universală, Paris, 1947
13. Conven ția de la Bruxelles din anul 1968 privind competen ța judiciară și execu tarea
hotărârilor în materie civilă și comercială (JO C 27 din 26 ianuarie 1998, pp.
1-27)
14. Conven ția de pace de la Haga , 1907
15. Conven ția din 1802 dintre Marea Britanie și Statele Unite ale Americii
16. Conven ția din 1853 dintre Marea Britanie și Statele Unite ale Americii
17. Conven ția Europeană pentru Reglementarea Pa șnică a Diferendelor, Strasbourg, 1957
18. Conven ția Na țiunilor Unite asupra dreptului mării, Montego Bay (Jamaica), 10
decembrie 1982
19. Conven ția pentru combaterea actelor ilicite îndreptate împotriva sec urității avia ției
civile, Montreal, 1971
20. Conven ția pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale atrăine, New York,
1958
21. Conven ția privind concilierea și arbitrajul în cadrul Conferin ței pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE), 1992
22. Conv enția privind concilierea și arbitrajul în cadrul Organiza ției pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE), 1994
23. Conven ția referitoare la infrac țiuni și la anumite alte acte săvâr șite la bordul
aeronavelor, Tokio, 1963
24. Conven ția unică privind stupefian tele, 1961
25. Decizia din 12 aprilie 1989 privind îmbunătă țirea regulilor și a procedurilor de
soluționare a diferendelor în cadrul GATT (L/6489)
26. Decretul Consiliului de Stat nr. 186 din 24 iulie 1961, publicat în Buletinul Oficial nr.
19 din 24 iulie 1961
27. Decretul Consiliului de Stat nr. 253 din 14 octombrie 1961, publicat în Buletinul
Oficial nr. 25 din 14 octombrie 1961
28. Legea nr. 110 din 10 octombrie 1996 privind ratificarea Conven ției Na țiunilor Unite
asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamai ca) la 10 decembrie
1982, și aderarea la Acordul referitor la aplicarea păr ții a XI -a a Conven ției
Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie
1994, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 300 din 21 noiembrie 1996
29. Ordona nță de Urgen ță 23 din 15 aprilie 2004 privind stabilirea unor măsuri de
reorganizare a Autorită ții pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB)
prin comasarea prin absorb ție cu Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participa țiilor Statului (APAP S), M. Of. 359 din 23 -04-2004

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

53 30. Ordonan ță de Urgen ță nr. 296 din 30 decembrie 2000 privind înfiin țarea Autorită ții
pentru Privatizare și Administrarea Participa țiilor Statului
31. Pactul Societă ții Na țiunilor, Versailles, 1919
32. Protocolul cu privire la clauzele a rbitrale, Geneva, 1923
33. Protocolul op țional privind solu ționarea obligatorie a diferendelor, Geneva, 1958,
intrat în vigoare la 30 septembrie 1962
34. Protocolul privind solu ționarea pe cale pa șnică a diferendelor interna ționale , Geneva,
1924
35. Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și
Social European privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al
Consiliului privind competen ța judiciară, recunoa șterea și executarea
hotărârilor în materie civilă și comercială – COM(2009) 174 final din 21
aprilie 2009
36. Raportul privind aderarea Republicii Elene la Conven ția din 27 septembrie 1968
privind competen ța judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și
comercială (JO 1986, C 298, p. 1)
37. Recomandarea privind interpretarea a rticolului 2 alineatul (2) și a articolului 7
alineatul (1) din Conven ția pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor
arbitrale străine, adoptată de CNUDCI la 7 iulie 2006
38. Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind
compet ența judiciară, recunoa șterea și executarea hotărârilor în materie civilă
și comercială ( JO L 12 din 16 ianuarie 2001, pp. 1 -23, Edi ția specială în
limba română, capitolul 19, volumul 03, pp. 74 -96)
39. Regulamentul Consiliului 7/63/Euratom din 3 decembrie 196 3 (JO 180, 10.12.1963,
p. 2849/63 )
40. Rezolu ția 1262 (XIII) a Adunării Generale a ONU, 1958
41. Rezolu ția 268 (III) a Adunării Generale a ONU, 1949
42. Rezolu ția nr. A/RES/61/33 a Adunării Generale a ONU, 4 decembrie 2006
43. Tratat între Guvernul Statelor Unite ale Amer icii și Guvernul României cu privire la
încurajarea r eciprocă și protec ția investi țiilor, 1992
44. Tratatul a merican cu privire la solu ționarea pe cale pa șnică (Pactul de la Bogota) ,
Bogota, 1948
45. Tratatul consular dintre România și Italia, 1881
46. Tratatul de arb itraj dintre Belgia și Germania, Locarno, 1925
47. Tratatul de arbitraj dintre Cehoslovacia și Germania, Locarno, 1925
48. Tratatul de arbitraj dintre Fran ța și Germania, Locarno, 1925
49. Tratatul de arbitraj dintre Fran ța și Marea Britanie, 1903
50. Tratatul de arbitraj dintre Fran ța și Spania, 1929
51. Tratatul de arbitraj dintre Polonia și Germania, Locarno, 1925
52. Tratatul de la Berna cu privire la înfiin țarea Uniunii Generale Po ștale, 1874
53. Tratatul de p ace de la Paris, 1783
54. Tratatul de p ace de la Versailles, 1919
55. Tratatul de pace dintre Statul Israel și Republica Arabă Egipt, Washington, 1979
56. Tratatul de p ace și prietenie dintre Maiestatea Sa Britanică și Statele Unite ale
Americii, Ghent, 1814
57. Tratatul de p rietenie, comer ț și naviga ție dintre Statele Unite ale Americii și Marea
Britanie (Tratatul Jay) Londra, 1794
58. Tratatul de reciprocitate dintre Marea Britanie și Statele Unite, Washington, 1954
59. Tratatul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii,
Washington, 1871

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

54 60. Tratatul dintre Statele Unite și Tripoli, 1796
61. Tratatul pentru stabilirea frontierelor dintre teritoriile Statelor Unite și proprietă țile
Maiestă ții Sale Britani ce din America de Nord, pentru e radicarea comer țului
cu sclavi africani și pentru predarea unor infractori ce se sustrag justiției, în
anumite cazuri (Tratatul Webster -Ashburton), Washington, 1831

JURISPRUDEN ȚĂ

1. Cazul Continental Shelf Delimitation (Marea Britanie v. Franța), în International Law
Reports (ILR) , vol. 54, 1977
2. Cazul Palena (Argentina v. Chile), în ILR, vol. 38, 196 6
3. Cazul Salini Costruttori S.p.A. v. The Hashemite Kingdom of Jordan (Cazul CIRDI
nr. ARB/02/13)
4. Cazul SGS Société Générale de Surveillance S.A. v. Islamic Republic of Pakistan
(Cazul CIRDI nr. ARB/01/13)
5. Cazul SGS Société Générale de Surveillance S.A. v. Republic of the Philippines
(Cazul CIRDI nr. ARB/02/6)
6. Cazul Taba (Egipt vs. Israel), în ILR, vol. 80, 1988
7. Concluziile avocatului general Kokott, prezentate la 4 septembrie 2008 în cauza C –
185/09, Allianz SpA, fostă Riunione Adriatica Di Sicurtà SpA, Gene rali
Assicurazioni Generali SpA/West Tanke rs Inc. (Rep., p. I -00663)
8. Hotărârea arbitrală din 12 octombrie 2005 în cazul Noble Ventures, Inc. v. România
(Cazul CIRDI nr. ARB/01/11), pe site -ul Investment Treaty Arbitration
Resource Website, la adresa http://ita.law.uvic.ca/documents/Noble.pdf (data ultimei
accesări: 19.08.2011).
9. Hotărârea arbitrală din 16 noiembrie 1957 în cazul Lac Lanoux (Fran ța v. Spania), în
RIAA , XII, 1957
10. Hotărârea arbitrală din 19 februarie 1968 în cazul Rann of Kutch (India v. Pakistan),
în ILR, vol. 50, 1968
11. Hotărârea arbitrală din 29 septembrie 1988 în cazul Taba (Egypt v. Israel) în ILR, vol.
80, 1988
12. Hotărârea arbitrală în cazul Libyan American Oil Company (LIAMCO) U.S.A . vs.
Guvernul Republicii Arabe Libia (12 aprilie 1977), în Revue de l'Arbitrage,
1980
13. Hotărârea Arbitrului Unic (William I, Regele Olandei) în cazul frontierei de nord -est
dintre S.U.A. și Canada (ianuarie 1831), pe site -ul The Upper St. John River
Valle y – http://www.upperstjohn.com/history/1831Arbitration.htm (data ultimei accesări:
19.08.2011).
14. Hotărârea CIJ din 21 decembrie 1962 în cazurile Africa de Sud -Vest (Etiopia vs.
Africa d e sud și Liberia vs. Africa d e Sud), în I.C.J. Reports, 1962
15. Hotărârea CJUE din 10 februarie 2009, pronun țată în Cauza C -185/07, Allianz SpA,
fostă Riunione Adriatica Di Sicurtà SpA, Generali Assicurazioni Generali
SpA/West Tankers Inc. (Rep., p. I -00663)
16. Hotărârea CJUE din 17 noiembrie 1998 în cauza C ‑391/95, Van Uden Maritime BV,
acționând sub numele de Van Uden Africa Line/Kommanditgesellschaft in
Firma Deco -Line și alții (Rec., p. I ‑7091)

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

55 17. Hotărârea CJUE din 25 iulie 1991 în cauza C ‑190/89, Marc Rich & C o. AG/Società
Italiana Impianti PA (Rec., p. I ‑3855)
18. Hotărârea comisarilor numi ți potrivit articolului V din Tratatul Jay (25 octombrie
1798), în Hunter Miller (ed.) – Treaties and Other International Acts of the
United States of America , Government Printi ng Office, Washington, vol. 2
(1931) sau pe site -ul Yale University , la adresa
http://avalon.law.yale.edu/18th_century/ jaycomm.asp (data ultimei accesări: 19.08.2011).
19. Hotărârea CPJI nr . 2/31.08.1924 în cazul Concesiunile Mavrommatis în Palestina
(Grecia v. Marea Britanie), în Recueil des Arrêts/Collection of Judgments ,
CPJI, 1924
20. Hotărârea Tribunalului Arbitral pentru Cazul Alabama din 14 septembrie 1972, în
Thomas Willing Balch – The A labama Arbitration , Allen Lane & Scott,
Philadelphia, 1900
21. Hotărârea Tribunalului de Primă Instan ță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007 în
cauza T -184/06, în Culegerea de jurispruden ță a Cur ții Europene de
Justi ție, 2007, p. II -00117
22. Hotărârile arbitral e (rezumate) din 15 ianuarie 1968, 12 februarie 1968 și 27
septembrie 1968 în cazul Gut Dam (Canada vs. S.U.A.), în Sources of
International Water Law , Colec ția FAO Legislative Studies , 65, FAO
Legal Office, Roma, 1998 sau pe site -ul FAO Corporate Document
Repository , la adresa http://www.fao.org/documents/show_cdr.asp?url_file
=/DOCREP/005/W9549E/w9549e07.htm (data ultimei accesări: 19.08.2011).
23. Opiniile con sultative ale I.C.J. din 30 martie 1950, respectiv 18 iulie 1950, cu privire
la interpretarea t ratatelor de p ace cu Bulgaria, Ungaria și România , în
I.C.J. Reports , 1950

RESURSE INTERNET

1. Agen ția Na țională pentru Romi – http://www.anr.gov.ro
2. American Arbitration Association – http://www.adr.org
3. Appleton&Associates International Lawyers – http://www.appletonlaw.com
4. Autoritatea pentru Val orificarea Activelor Statului – http://www.apaps.ro
5. Banca Mondială – http://www.worldbank.org
6. Brigham Young University (Harold B. Lee Library) – http://www.lib.byu.edu
7. British Columbia Open University – http://www.ubc.ca
8. Camera de Comer ț și Industrie a României – http://www.ccir.ro
9. Canada History – http://www.canadahistory.com
10. Centrul de Informare ONU pentru România – http://www.onuinfo.ro
11. CORPVS – http://www.corpvs.org
12. Court of Arbitration for Sport – http://www.tas -cas.org
13. Curtea de Arbitraj Comercial Interna țional de pe lângă Camera de Comer ț și
Industrie a României – http://arbitration.ccir.ro
14. Curtea Interna țională d e Justi ție – http://www.icj -cij.org
15. Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga – http://pca -cpa.org
16. eBible.ro – Biblia online în limba română – http://www.ebible.ro
17. eHistory (Ohio Stat e University) – http://ehistory.osu.edu
18. Encyclopaedia Britannica Online – http://www.eb.com
19. Eur-Lex – http://eur -lex.europa.eu

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

56 20. Food and Ag riculture Organization Corporate Document Repository –
http://www.fao.org/documents
21. Gardianul – http://www.gardianul.ro
22. Georgetown College – http://spider.georgetowncollege.edu
23. Global Arbitration and Mediation Service –http://www.globalarbitrationmediation.com
24. Hong Kong International Arbitration Centre – http://www.hkiac.org
25. Info News – http://www.infonews.ro/article6566.html .
26. Institute for Global Dialogue – http://www.igd.org.za/pub/g -dialogue/interviews/
goldstone.html
27. Institute of International Law – http://www.idi -iil.org
28. Institutul de Drept Interna țional – http://www.idi -iil.org
29. International Centre for Settlement of Investment Disputes (ICSID) –
http://www.worldbank.org/icsid
30. International Chamber of Commerce – http://www .iccwbo.org
31. International Court of Arbitration of the International Chamber of Commerce –
http://www.iccwbo.org/index_court.asp
32. International Court of Justice – http://www.icj -cij.org
33. Investment Treaty Arbitration Resource Website – http://ita.law.uvic.ca
34. Islam Cluj – http://www.islamcluj.ro
35. Juris International – http://www.jurisint.org
36. KluwerArbitration.com – http://www.kluwerarbitration.com
37. Legex – http://www.legex.ro
38. LEXUM (Centrul de Cercetare în Drept Public al Facultă ții de Drept din cadrul
Universită ții din Montreal) – http://www.lexum.org
39. Lillian Goldman Law Library – http://avalon.law.yale.edu
40. London Court of Internation al Arbitration – http://www.lcia.org
41. Mondaq – Litigation, Mediation & Arbitration – http://www.mondaq.com
42. Murdoch University Electronic Journal of Law – http://www.murdoch.edu.au
43. Mușat & Asocia ții – http://www.musat.ro
44. Naval Historical Center (Departament of the Navy) –
http://www.history.navy.mil/ind ex.html
45. Organisation for Economic Co -operation and Development – http://www.oecd.org
46. Organization for Security and Co -operation in Europe – www.osce.org
47. Organization of American St ates – http://www.oas.org
48. Oxford Journals – http://www.oxfordjournals.org
49. Palestine Facts – http://www.palestinefacts.org
50. Perm anent Court of Arbitration (Hague) – http://pca -cpa.org
51. Questia – The World’s Largest Online Library – http://www.questia.com
52. Reference.com – www.reference.com
53. Tennessee State Library and Archives – http://tennessee.gov/tsla/index.htm
54. The American Society of International Law – http://www.asil.org
55. The A valon Project – http://avalon.law.yale.edu
56. The Empire Club of Canada – http://www.empireclub.org
57. The Hague Justice Portal – http://www.haguejusticeportal.net
58. The History Channel – http://www.thehistorychannel.co.uk
59. The Internet Classics Archive – http://classics.mit.edu
60. The Knesset (The Israeli Parliament) – http://www.knesset.gov.il/index.html
61. The Library of Congress – http://memory.loc.gov
62. The Library of Economics and Liberty – http://www.econlib.org
63. The Online Library of Liberty – http://oll.libertyfund.org/title/552

Iuliana Ștefănuț – Arbitrajul internațional ca modalita te de soluționare a diferendelor internaț ionale
Teza de doctorat ( rezumat )

57 64. The Quebec History Encyclopedia (pe site -ul Marianopolis College) –
http://www2.marianopolis.edu/quebechistory/encyclopedia
65. The Upper St. John River Valley – http://www.upperstjohn.com
66. U.S. Department of State – http://www.state.gov
67. United Nations – http://www.un.org
68. United Nations Commission in International Trade Law (CNUDCI/ UNCITRAL)
– http://www.uncitra l.org
69. United Nations Conference on Trade and Development – http://www.unctad.org
70. United Nations Economic Commission for Europe (UNECE) – http://live.unece.org
71. United Nations In stitute for Training and Research – http://www.unitar.org
72. United Nations Treaty Series – http://untreaty.un.org și http://treaties.un.org
73. United States Institute of Peace – http://www.usip.org
74. Universitatea Bucure ști – http://www.unibuc.ro
75. Weider History Group – www.historynet.com
76. Whily, Rein & Fielding LLP – http://www.wrf.com
77. White & Case LLP – http://www.whitecase.com
78. World Intellectual Property Organizat ion Arbitration and Mediation Center –
http://www.arbiter.wipo.int/center/index.html
79. World Legal Information Institute – http://www.worldlii.org
80. World Wide Web Virtual Library: Arbitration Database – http://interarb.com
81. World’s Largest Image -based Legal Research Database – http://home.heinonline.org
82. Worldcourts.com – http://www.worldcourts.com
83. WorldTradeLaw.net – The Online Source for World Trade Law –
http://www.worldtradelaw.net
84. Yale University/Yale Law School – http://www.yale.edu

ALTE RESURS E

*** „Muhammad: Legacy of a Prophet ” – film documentar despre via ța lui Mohamed,
produs de Kikim Media & Unity Productions Foundation și difuzat pe postul de televiziune
american PBS în 2002.