Prof. Univ. Dr. Adrian Liviu Ivan Absolvent Dr. Augusta Bora Raluca Andrea Bujor Cluj Napoca 2017 DECLARAȚIE de asumare a conținutului lucrării de… [626725]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOSOFIE
SPECIALIZAREA
STUDII DE SECURITATE

LUCRAREA DE LICENȚĂ
LUAREA DE MITĂ ÎN RANDUL
MAGISTRAȚILOR

Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Adrian Liviu Ivan Absolvent: [anonimizat]. Augusta Bora Raluca Andrea Bujor

Cluj Napoca
2017

DECLARAȚIE
de asumare a conținutului lucrării de LICENȚĂ

Subsemnata, Bujor Raluca Andrea, studentă la Facultatea de Istorie și
Filosofie, nivel licență la specializarea Studii de Securitate în anul III, declar pe
propria răspundere, conștientă fiind de e fectele legii nr. 8 din 1996 privind
drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările ulterioare, sub
sancțiunea anulării Diplomei de Licență, că lucrarea de licență cu titlu l
LUAREA DE MITĂ ÎN RÂNDUL MAGISTRAȚILOR realizată sub
îndrumarea Prof.un iv.dr. Adrian Liviu Ivan și Dr. Augusta Bora , este realizată
în totalitate de mine. Toate sursele utilizate au fost citate corespunzător în
textul lucrării și sunt trecute în bibliografia finală a acesteia.
Nicio parte a lucrării nu a fost copiată din su rse tipărite sau electronice.
Lucrarea nu a mai fost susținută public la nicio instituție de învățământ
superior din țară sau străinătate.

Cluj Napoca, 28. 06. 2017

Absolvent: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. Adrian Liviu Ivan
Dr. Augusta Bora

Cuprins
Introducere
Capitolul 1. Noțiuni introductive
1.1. Accepțiunile noțiunii de corupție
1.2. Factori care generează și favori zează corupție
Capitolul 2. Corupția -Risc actual la adresa securității naționale
2.1. Stadiul actual al corupției în România
2.2.Interesele de securitate națională ale României. Riscuri și
vulnerabilități. Noțiunea de amenințare la adresa siguranței nați onale.
Capitolul 3 . Aspecte privind infracțiunea luării de mită
3.1. Considerații generale
3.2. Structura infracțiunii de luare de mită
3.3. Sfera de manifestare, formele, variantele infracțiunii de luare de
mită
Capitolul 4. Delimitarea infracțiunii de l uare de mită de alte
infracțiuni
4.1. Delimitarea de infracțiunile de dare de mită
4.2. Delimitarea de infracțiunile de trafic de influență
4.3 Delimitarea de infracțiunile de abuz
Capitolul 5. Luarea de mită în lumea magistraților
5.1. Statutul și atribuț iile magistraților pe scurt.
5.2.Reforma sistemului judiciar

Capitolul 6. Prevenirea și combaterea corupției
6.1. Realizarea activității de prevenire și control a corupției
6.2.Planurile naționale și strategiile de luptă împotriva fenomenului
corupției
Capitolul 7. Studiu de caz privind luare de mită în rândul
magistraților
Considerații Finale
Bibliografie

Introducere:
În general, fenomenul corupției există și este cunoscut de marea majoritate a
cetățenilor, aceasta având diverse f orme și regâsindu -se de la cel mai jos nivel
până la cel mai înalt. Este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai grave
comportamente și în același timp cele mai raspândite în randul funcționarilor
publici.
Fenomenul corupției, faptele vizate de acesta, mod ul de manifestare a
persoanelor care săvârșesc acte de corupție au fost înmănunchiate în această
lucrare, reprezentând rodul unui travaliu îndelungat al unor investigații făcute
pe o durată a peste 3 ani.
Lucrarea este, totodată, o încercare de triere, i erarhizare, ordonare, expunere și
sintetizare a unui amplu și imens material, extras dintr -o serie de publicații,
stenograme, lucrări documentare, monografii, memorii ale unor șefi de state,
politicieni, diplomați, oameni de știință.
Din multitudinea de e venimente, din noianul de lucrări consultate, am încercat
să selectăm ceea ce a fost semnificativ prin consecințele lor, să ilustrăm ceea ce
a fost determinant în cadrul societății de -a lungul timpului, de la apariția
acestui fenomen al corupției până în z ilele noastre.
Dintre infracțiunile de corupție prevăzute de legislația actuală a României face
parte și infracțiunea luării de mită, care constituie obiectul lucrării de față.
Astfel, în prezent, infracțiunea de luare de mită, își găsește cadrul legal î n art.
289 din Codul Penal, din care rezultă că fapta funcționarului care, direct sau
indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge , în scopul de a nu
îndeplini or i a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește
cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi1.

1 L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completările ult erioare.

În cazul în care această fap tă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de
control, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi. În cazul infracțiunii de luare de mită, banii, valorile sau orice alte
bunuri care au făcut obiectul mit ei se confiscă iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Abordarea fenomenului corupției și mai exact al in fracțiunii prevăzută de art.
289 Cod Penal, pe parcursul acestei lucrări de licență va fi realiza tă din două
perspective, pe de o parte a securității și siguranței naționale, iar pe de altă
parte, analizarea din punct de vedere a laturii penale.
„Platon considera că democrația începe să fie coruptă atunci când cei
guvernați se comportă ca niste guver nanți, iar guvernanții ca niște guvernați,
atunci când cetățenii pierd obiceiul de a se supune și nu mai țin cont de
disciplină, atunci când guvernanții par preocupați numai de a obține aplauzele
celor guvernați. Un regim corupt nu este neaparat pe punctul de a fi distrus. El
poate dura o vreme îndelungată.”2
Referitor la securitatea și stabilitatea unui stat, una dintre definițiile care ne -au
atras atenția este cea dată de Jozef Balazj3: „ Securitatea internațională este
determinată în fond de securitatea internă și externă a diferitelor sisteme
sociale, de măsura în care, în general, identitatea statului depinde de
circumstanțele externe. Experții definesc în general securitatea socială ca pe
securitatea internă. Funcția ei esențială este aceea de a asigu ra puterea politică
și economică a clasei conducătoare date sau supraviețuirea sistemului social și
un grad adecvat de securitate publică.”
În lucrarea prezentată am încercat să schițăm o prezentare generală a acestei
infracțiuni de corupție, cu precădere teoretică, fără pretenția unei soluții.
Pentru că, în general, nu există obiectivitate absolută, paginile care urmează nu
încearcă nici să idealizeze, dar nici să denigreze persoane sau națiuni, ci numai
să expună actele generatoare de corupție, așa cum s-au petrecut, să zugrăvească
veridic tabloul societății din ultimii 3 ani.

2 A. Raymond, Democrație și totalitarism , Ed. All Educational, București, 2001.
3 Apud. B.Buzan , Popoarele, statele și teama , Ed. Cartier, Chișinău, 2000.

Ne-am străduit, în limita posibilităților, să prezentăm judicios, fapte și date, să
expunem evenimente, fără însă a face excesiv de multe aprecieri și comentarii.
Am recurs la de clarațiile unor persoane avizate în acest sens. Acolo unde se
impunea am prezentat și părți din textele unor legi, tratate, convenții sau
acorduri.
Scopul principal al lucrării de față, pe care o supunem atenției cititorului, este
de a prezenta o schiță g enerală a acestei amenintări generatoare de insecuritate
, de a contribui la lărgirea cunoștințelor asupra celor mai importante cauze ale
corupției și a formelor în care aceasta se prezintă, dar și de a stimula dorința
celor care vor să știe mai mult despr e acestea.
Am ales această temă în primul rând pentru importanța acesteia în randul
societății contemporane, pentru că observăm că faptele de corupție sunt extrem
de dăunătoare societății nostre, dar și nivelului de trai cu atât mai mult cu cât
au loc la nivelul sistemului juridic deoarece, buna înfăptuire a justiției este ceea
ce ar putea menține un echilibru în interiorul statului , în aceleași considerente
rolul justiției fiind unul de o importanță socială primordială . Făcând parte din
infracțiunile de c orupție și luarea de mită va fi considerată o amenințare la
adresa securității naționale , ceea ce implică totodată și informarea cetățenilor
privind acest fapt îngrijorător și unirea forțelor tuturor pentru a putea diminua
și reduce total acest fenomen dis trugător. În susidiar, am ales această temă
deoarece sunt studentă și în cadrul Facultății de Drep t a Universității Babeș –
Bolyai și dorindu -mi să urmez o carieră ca magistrat doresc să mă implic cât
mai mult în cunoașterea a ceea ce înseamnă magistrat și c orecta îndeplinire a
atribuțiilor acestuia. Prin intermediul acestui studiu am vrut să evidențiez faptul
că este de -a dreptul alarmantă existența unor magistrați care săvârșesc acte de
corupție prin intermediul luării de mită astfel afectând buna funcțion are a
sistemului judiciar și în același timp cauzând instabilitate în cadrul societății.
Lucrarea este structurată pe 6 capitole relevante pentru partea teoretică a
acestei lucrări și relevă : cauzele fenomenului corupției, stadiul actual al
corupției în România, impactul actelor de corupție asupra securității naționale
și asupra cetățenilor, dar și urmările produse de aceste acte de corupție, un

studiu de caz reprezentând partea practică a lucrării, considerațiile finale și
bibliografia aferentă.
Carac terul novator al lucrării constă în det erminarea coraportului infracțiunii
de luare de mită și a magistratului prin aprecierea statutară a acestor fenomene
și interacțiunea reciprocă dintre ele, orientată spre eficientizarea lor.
În realizarea acestei luc rări de diploma am folosit metoda cercetării calitative
având în vedere că timpul de colectare a informațiilor a fost mai lung, dat fiind
că volumul lor este mai mare.
Această cercetare va cuprinde un studiu de caz și analiza unor documentelor.
De asemene a cercetarea calitativă se bazează mai mult pe interpretarea
textuală , fără a folosi prea multe grafice sau date statistice
În concluzie, având în vedere toate cele prezentate pe parcursul lucrării,
îmbinând fondul theoretic cu o latură practică, și având ca bază o bogată
bibliografie în domeniu, atât română, cât și străină, sperăm că am format o
imagine cât mai complete asupra unu subiect care se află acum mai mult ca
oricând în atenția opiniei publi ce, dar și a organelor statului.

Capitolul 1. Noțiuni introductive
1.1. Accepțiunile noțiunii de corupție
Pentru a putea înțelege mecanismele prin care corupția a devenit un fenomen
și o practică, nu doar la nivel național, ci și la un nivel mondial, este necesara o
definire, o prezentare succintă a accepțiunilor acestui termen cunoscut și
folosit, de altfel, de orice ființă umană, fără a cunoaște importanța și
periculozitatea adusă de acesta.
„În sens larg, corupție este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea
discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau
ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup4”.
Corupția este privită ca fenomen social, îns ă această imagine asupra
fenomenului nu este una actuală sau singulară, corupția fiind omniprezentă
încă din antichitate în state diferite din punct de vedere ideologic, al
dezvoltării sociale sau economic.
Cuvântul „corupție” vine de la termenul latin „coruptio”, caracterizând o
anumită comportare a funcționarului care își comercializează, își vinde
atributele funcției și încrederea acordată de societate, primind în schimb bani
sau alte foloase5.
Fenomenul corupției nu are o singură definiție, întrucât aceasta este de mult o
problemă națională și internațională cu multe forme de manifestare și
accepțiuni, iar E. Nirsch Balm afirmă că acest fenomen se manifestă pe diferite
căi „ fiind conceput ca cea mai populară accepție a cuvântului folosire abuzivă
a puterii în propriul avantaj”6
În acest context, fenomenul corupției include toate faptele și actele unor
subiecți de drept care, profitând de funcția sau poziția socială pe care o ocupă,
acționează pentru obținerea unor avantaje personale, prin mijloace i licite,

4 http://www.pna.ro/fapta_coruptie.xhtml .
5G. Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea Specială , Ed. All Beck, București, 2002 ; G.Nistoreanu, A.
Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pasacu, V. Lazăr, Drept Penal. Partea Specială , Ed. Europa Nova,
București, 1999, p.345.
6A. Bantuș, „ The Impact of Romania ’s Integration in the European Union over the Local Public
Administration” , www.bulletin.upgploiesti.ro .

renunțând la respectul față de lege și morală, ca o reflectare a stării de decădere
a societății7
O dată cu amploarea pe care o capătă corupția pe întreg globul și cu
dezvoltarea publică puternică a efectelor acesteia, corupția devine o problemă
tot mai vizibilă și mai preocupantă. Actele de corupție au sporit considerabil,
implicând funcționari din toate domeniile vieții economice și sociale, iar
pericolul social concret al acestor fapte s -a localizat în cuantificarea unor
prejudicii patrimoniale enorme, produse patrimoniului public, uneori cu
consecințe deosebit de grave la nivelul întregii structuri economice,
ireparabilesau imposibil de evaluat8.
Datorită consecințelor negative și distructive produse asupra structurii și
stabilității grupurilor și organizațiilor sociale și efectelor demoralizatoare la
nivelul indivizilor, corupția definește, până la un anumit punct, starea de
dezechilibru normativ și moral a acelor societăți aflate în criză sau tranziție,
întrucât ea perturba grav desfașurarea r elațiilor sociale șa nivel instituțional și
interpersonal, determinând scăderea prestigiului și autoritătii unor instituții
publice și private, precum și a unor instanțe specializate de control și prevenire
socială datorită implicării în diferite afaceri a unor persoane cu funcții de
decizie din domeniu politicului, legislativului, executivului, justiției și
administrației 9.
Corupția a penetrat de -a lungul timpului toate orânduirile sociale:
sclavagismul, feudalismul, capitalismul și socialismul și s-a răspândit în toată
lumea, aspecte pentru care va fi considerata o funcție de timp și spațiu.
Prima atestare scrisă a unui caz de corupție a fost descoperită pe o tăbliță de
lut sumeriană, veche de patru mii de ani, descifrată de sumerologul Veysel
Donbaz ș i intitulată: Orele unuei școli sumeriene. Tăblița relatează povestea
unui elev slab la învățătură ai cărui părinți doreau mult ca el să promoveze
clasele. Pentru aceasta părinții elevului codaș l -au invitat pe profesorul clasei la
cină, l -au răsfățat într eaga seară cu mâncăruri și băuturi alese și i -au dăruit

7 Consiliul Național de Acțiune Împotriva Corupției , Cartea albă a crimei organizate și a corupției , Vol.
I, și Crimei Organizate, 1998, p. 20.
8 S. Sârbu , Infracțiuni de corupție , Editura Niculescu, București, 2013, p. 10.
9 I. Chiș, C. Popa, T. Ștefan, Corupția – fenomen și infracțiune , Vol. I, Ed. Academiei Naționale de
Informații “Mihai Vit eazul”, București, 2009, p. 47.

cadouri scumpe. Urmarea a fost că elevul în cauză, prost și leneș, a devenit
printre primii din clasă la note datorită actului de corupție10.
Pentru ca un act de corupție să aibă loc este nevoie de un corupător, de un
corupt și de o motivație relațională benefică pentru ambele părți. Corupătorul
este persoana care oferă mită în schimbul unor avantaje ilicite convenite, în
pagub a firmei sau instituției în care lucrează11.
Viața a demonstrat că fenomenul corupției este prezent la cote destul de înalte
și în țările bogate care nu au cunoscut comunismul, cum sunt: SUA., Germania,
Franța, Japonia etc. Funcția publică utilizată abuziv, indiferent de meridianul
sau paralela geografică produce fapte de corupție și imoralitate, care apar,
îndeosebi, la intersecția sectorului public cu cel privat, iar actele individuale de
corupție se petrec, de obicei, la întalnirea ocaziei cu disponibilitatea celor
predispușo la fapte de corupție12.
Corupția a rămas multă vreme a scunsă de ochii lumii, deși ea exista, dar a
devenit mediatizată la scară largă cu ocazia afacerilor politico -financiare din
anii ’80, apărând ca un simbol al funcționării deficitare a statului.
După revoluția din 1989, corupția în România a constituit un ul din riscurilee
ce au îngreunat progresul de dezvoltare economică și politică. În procesul de
tranziție spre economia de piață, în contextul unor noi factori favorabili și
riscanți, corupția a devenit fenomen structurat și instituționalizat, fiind
preze ntă în toate domeniile vieții econimice, sociale și politice13.
Fiind o acțiune umană și în același timp, un fenomen asociat instituțiilor
statului acesta va avea ființă și aplicabilitate în randul sociețății atata timp cât
va exista statul ca formă de org anizare socială si ființa umană ca valoare social
protejată.

10 E. Baciu, Corupția Românească un pericol național , Ed. Universității din Pitești, 2003, p. 6.
11 Ibidem, p. 5.
12 E. N. Rotărescu, Corupția – Risc Major Pentru Democrație , Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu,
2013, p. 1 3-14.
13 N. Ciobanu, Corupția – risc actual la adresa securității naționale , Publicat în Buletin documentar, nr. 3
/ 2003, al P.N.A. / D.N.A. .

Definiția conceptului de corupție o întâlnim în România și în ultimul raport al
Transparency International, potrivit căruia14: „Corupția, în sens larg, reprezintă
folosirea abuzivă a puterii înc redințate, fie în sectorul public, fie în cel privat,
în scopul satisfacerii unor interese pesonale sau de grup”
O altă accepțiune a corupției este prezentată de documentul adoptat de către
guvernul României în anul 2005, numit Strategia Națională Anticor upție15prin
care se înțelege: devierea sistematică de la principiile de imparțialitate și
echitate care trebuie să stea la baza funcționării administrației publice, și care
presupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil și
egal și, substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi
sau grupuri a unei părți disproporționate a bunurilor publice în raport cu
contribuția lor” .
Potrivit accepțiunilor prezentate mai sus, se poate afirma cu tărie faptul că
acest fenomen al corupției s -a transmis din generație în generație în diferi te
domenii și la diferite nivele , însă nu se poate trece peste faptul că această
„moștenire” a fenomenului a provocat mari pagube statului.
În prezent, domeniul economic este cel ma i afectat de corupție, deoarece
interesele mercantile sunt extraordinar de mari, constatându -se existența unor
grupuri econimice care corup aproape orice funcționar sau om politic care se
află pe poziții ce pot determina obținerea unor avantaje substanțial e pentru
membrii grupului în cauză. Este vorba despre privatizări, concesionări, achiziții
publice16.
În concluzie, fenomenul corupției este și trebuie considerat un fenomen
antisocial deoarece aceste acte de corupție, idiferent de forma lor, vor dăuna
dezvoltării armonioase a unei societăți umane deoarece prin crearea unui
avantaj ilegal sau imoral de care va beneficia o anumită persoană automat se va
crea un dezavataj celorlalte persoane.

14 Transparency International, Ghid anticorupție .
15 Guvernul României, Strategia Națională Anticorupție , 2005 -2007, www.guv.ro .
16 M. Murea, Luarea de mită și primirea de foloase necuvenite – infracțiuni de corupție , Ed. Wolters
Kluwer, București, 2009, p. 17.

Legislația actuală17 prevede și sancționează aceste fapte de corupț ie la art.
288- 294 Cod Penal ceea ce semnalează că aceste acte de corupție sunt privite
ca fapte care aduc atingere valorilor sociale protejate de stat.
Așadar, definirea corupției în sens larg, acceptat de majoritatea specialiștilor,
constă în folosire a abuzvă a puterii publice în vederea obținerii de profituri
personale de către reprezentații unor instituții ale statului, din diverse
domenii18. Conchidem că acest fenomen al corupției are o existență istorică în
viața comunităților omenești și este speci fică fiecărui popor, fiind prezentă și
cunoscută în forme variate și cu terminologii variate, cele prezentate mai sus
fiind doar câteva din accepțiunile pertinente date acestui termen.
Aceste acte de corupție au la bază cauze și factori generatori care atrag atenția
și la nivel național, încercându -se o continuă limitare a acestor acte pentru
reducerea pagubelor si ilegalităților create. Așadar voi prezenta în continuare
factorii care generează și favorizează apariția acestui fenomen distrugător.
1.2. Facto ri care ge nerează și favorizează corupția
Vechimea corupției, evoluția societății omenești și complexitatea vieții
economice si sociale au determinat apariția unei game bogate de factori care
generează și favorizează corupția. Acești factori s -au dezvolt at continuu de la
cei mai simpli, caracteristici antichității și evului mediu la cei sofisticați din
zilele noastre. Corupția se manifestă atât în sectorul public cât și în sectorul
privat, afectând cele trei puteri în stat, cultura, învățământul, sănătate a,
econimia, justiția, ordinea publică și siguranța națională.
Complexitatea fenomenului corupției este exprimată printre altele și de
multitudinea și variația factorilor criminogeni, de natură obiectivă și subiectivă,
care stau la originea acestuia. Anal izarea cauzelor care determină și a
condițiilor care favorizează corupția, ar trebui realizată tinându -se cont de
factori obiectivi de natură socială, economică, politică, care explică fenomenul

17 L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completările ulteri oare.
18 E. N. Rotărescu , op.cit ., Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2013, p. 27.

la nivel social și subiectiv, care pot răspunde la întrebarea de ce numai unii
indivizi, în condiții similare, comit acte de corupție și alții nu19.
Corupția este generată atât de factori de ordin subiectiv cât și de factori de
ordin obiectiv.
Când avem în vedere factorii de ordin subiectiv, ne referim, de exemplu , la
existența unor persoane care datorită unui nivel insuficient al instrucției nu
conștientizează importanța seviciului public și a funcției publice, dar în această
categorie pot fi incluși și cei care deținând o funcție publică au o atitudine
absolut co ndamnabilă, având impresia că totul le este permis.
Cu referire la factorii de ordin obiecti, aceștia sunt multiplii, însă cei mai
reprezentativi ar fi în primul rând existența unei legislații stufoase și
contradictorii care datorită acestei împrejurări d evine permisivă pentru multiple
interpretări și discuții, ajungându -se în finaș ca aprecierea să o facă un
funcționar sau altul, sau altul în funcție de cum este „stimulat”, apoi, acest
factor obiectiv este urmat de clasica birocrație care, pe măsura ampli ficării
activității statale, se amplifică și ea, obligându -l pe cetățean să parcurgă multe
și întortocheate cărări pentru rezolvarea uneori a unei simple cereri și, nu în
ultimul rând ca importanță, trebuie avută în vedere și starea materială
necorespunzăt oare a funcționarilor publici rezultată din posibilitățile moderate
de salarizare de care dispune, de regulă, statul20
Din categoria factorilor generatori de corupție fac parte și cei de natură
juridică. Deși aceștia contribuie la limitarea actelor de coru pție prin
incriminarea și sancționarea aspră a acestora sunt generatori ai corupției din
lipsa de stabilitate legislativă, constând în modificări relativ frecvente ale
legislației din materia prevenirii și combaterii corupției precum precizam și mai
sus. Corupția poate fi generată și de organizarea necorespunzătoare a
sistemului judiciar21.

19 E. Cherciu, Corupția caracteristici și particularități în România , Ed.Lumina Lex, București, 2004, p.
32.
20 C. Butiuc, Funcționarul public și corupția , Ed. Universit ății „ Lucian Blaga”, Sibiu, 2002, p.3.
21 M. Murea, op.cit., Ed. Wolters Kluwer, București, 2009, p. 32.

În ciuda câtorva încercări de unificăre a jurisprudenței, justiția română este
încă inconsecventă, adopând hotărâri impredictibile și interpretări variate ale
legii î n diferite instanțe de judecată și uneori chiar în cadrul aceleași instanțe
În analiza etiologiei corupției nu trebuie pierduți din vedere factorii de natură
socială, deoarece oamenii care funcționează în puterile statului provin din
societate.
În doctrin ă, se consideră că principalul factor social al corupției este
inegalitatea socială22.
La fel ca în toate celelalte societăți, și în România de azi, corupția este un
fenomen social pentru că nivelul de trai este inegal, iar egalitatea șanselor este
în mult e cazuri inexistentă. Așa cum s -a observat, serviciile sociale nu oferă
garanții împotriva corupției, în special din cauza procesului de dezvoltare care
este caracterizat de anomie și dezordine23.
Orice disfuncționalitate a sistemului social este sursă d e corupție, deoarece
indivizii sunt tentați, chiar instictual, să depășească orice problemă cu care se
confruntă, iar unul dintre mijloacele prin care dificultățile pot fi depășite este
accesul ilegal la favoruri din partea funcționarilor coruptibili. Coru pția produce
un cerc vicios, deoarece sistemul corupt nu permite accesul la facilități și la
drepturi decât prin corupție24.
Un alt factor generator de instabilitate și corupție conform Asociației pentru
Democrație Participativă sunt factorii economici car e rezidă în costul ridicat al
vieții cu o tendință de creșteere continuă, degradarea economiei și în
consecință, pauperizarea populației, salariile joase și neplătite la timp ale
funcționarilor publici, un buget de stat nevibil și suprareglementarea sector ului
privat25.
Corupția este considerată a fi omniprezentă în activitatea economică pentru că,
se cunoaște faptul că cele mai numeroase și importante acte săvârșite au

22 I. Burlacu, Legislația penală anticorupție și integrarea europeană , Teză de doctorat, București, 2008,
p.48.
23 D. Ioan, D. Banciu, S.M. Rădulescu , Corup ția în România. Actualitate și percepție socială , Ed. Lumina
Lex, București, 2005, p. 11 .
24 Marius Murea, op. cit., Ed. Wolters Kluwer, București, 2009, p.40.
25 http://e -democracy.md .

legătură cu actele și faptele economice. Bineînțeles, ar fi de preferat ca această
activitate de corupere în domeniul economic să nu fie una formal organizată,
însă neglijența efectelor prodese de acesta ar putea conduce în final la o
activitate sistematică și curentă.
Un exemplu de factor econimic care favorizează incidența corupției poat e fi
considerat existența monopolurilor , lipsa unei concurențe loiale va face ca
sectoare întregi ale economiei să fie la discreția unor grupuri monopoliste care
vor fi dispuse la orice ilegalitate doar pentru a -și păstra privilegiile, fapt ce va
influența în mod direct funcționarea sănătoasă a economiei statului.
Fără îndoială că principalii factor ii care determină și amplifică fenomenul
corupției se află în zona politicului generând , la fel ca ceilalți factori prezentați
mai sus insecuritate, instabilit ate statală, nesiguranță în rândul cetățenilor și
bineînteles deficitara funcționare a instituțiilor statului.
Acești factori politici sunt reprezentați de amestecul cercurilor politice în
afaceri oneroase, direct sau prin intermediari, în scopul obținer ii de fonduri
secrete necesare campaniilor electorale ori destinate îmbogățirii unor lideri, de
aici si binecunoscuta sintagmă „ bani pentru partid” , de accesul la putere al
unor partide prin fraudarea alegerilor, urmată de recompensarea complicilor,
dar p oate face parte din factorii politici generatori de corupție și încălcarea
principiului separației puterilor în stat și implicarea factorilor politici în
activitatea jurisdicțională deoarece este cunoscut faptul că marii infractori fac
parte din clientela politică și sunt protejați de „patronii” lor, inclusiv prin
influențarea justiției26.
Fenomenul de corupție este privit astăzi ca o „maladie” a unui organism social
bolnav, măcinat de conflicte endemice și dominat de o puternică tendință de
dereglare în to ate planurile și la toate nivelele27
Considerăm că aceștia sunt principalii factori care generează și favorizează
corupția, dar la aceștia se adaugă o concepție mercantilă privind reușita în viață

26 I.Chiș, C. Popa, T. Ștefan, op.cit., Vol. II, Ed. Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”,
București, 2009, p.134.
27 D. Banciu, S. Rădulescu, Corupția și crima organizată în România , Ed. „ Continent XXI”, București,
1994, p.112.

potrivit căreia puterea, banii, poziția socială și competiț ia orgoliilor joacă un
rol primordial, toate în detrimentul moralei și al culturii adevărate28.
Capitolul 2. Corupția -Risc actual la adresa securității naționale
2.1. Stadiul actual al corupției în România
Având în vedere amploare și diversificarea fenome nului corupției, autoritățile
române au adoptat o strategie națională anticorupție materializată în Programul
național de prevenire a corupției și Planul național de acțiune împotriva
corupției, adoptate pr in Hotărârea Guvernului nr. 583/2016 .
Evaluările internaționale au subliniat în mod constant utilitatea documentului
strategic anticorupție, iar cel mai recent raport privind progresele înregistrate
de România în cadrul MCV consideră că: „ strategia națională anticorupție este
instrumentul de bază prin c are se încurajează acordarea de prioritate măsurilor
preventive adoptate de către administrația publică, atât la nivel național, cât și
la nivel local. Proiectele concrete de prevenire a corupției din cadrul
ministerelor, unele finanțate din fonduri ale UE și de organizații
neguvernamentale, vor continua să contribuie în mod util la lupta împotriva
corupției în cadrul administrației.”29
Pentru a atinge efectele scontate SNA se corelează și completează cu strategii
sectoriale precum precum Strategia de reform ă a funcției publice, Strategia
pentru consolidarea administrației publice, Strategia pentru dezvoltarea justiției
ca serviciu public, Strategia națională pentru achiziții publice sau Strategia
națională pentru competitivitate, Strategia națională privind agenda digitală
pentru România 2020.
Fenomenul corupției din România este prezentat și sub forma unor cercetări,
statistici, sondaje naționale și internaționale, așadar, în ceea ce privește analiza
comparativă între momentul 2012 când a fost lansată Stra tegia Națională
Anticorupție 2012 -2015 și datele cele mai recente, respectiv din ultimul
Barometru Global al Corupției din 2013, situație este prezentată astfel:

28 I. Chiș, C. Popa, T. Ștefan, op. cit., Ed. Aca demiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, București,
2009, p.135.
29 Guvernul României, Strategia Națională Anticorupție, 2016 -2020.

Tabel 2.1. Percepția nivelului de corupție în România
Indicator Strategia 2012 -2015
Stadiu ac tual

Indicele de
percepție a
Corupției RO UE RO UE
Aproximativ trei
sferturi dintre țările
cărora li se aplică acest
index au un scor
inferior valorii de 5 (pe
o scara de la 0 -nivel
ridicat de corupție, la
10- nivel ridicat de
integritate)
România a re un scor
de 3.6. 6.37 media
UE România are un scor
de 46 (0 nivel ridicat
de corupție și 100
nivel de integritate) Media este
65.36

Barometrul
Global a
Corupției 87% dintre
respondenții români
consideră că nivelul
corupției din România
a cresc ut în ultimii 3
ani 73% media
UE

43% dintre
respondenții români
consideră că nivelul
corupției din România
a crescut mult în
ultimii 2 ani și 21% că
a crescut puțin 28.5% dintre
europeni
apreciază că
nivelul corupției
a crescut mult și
24.18% ca a
cresc ut puțin
Partidele politice și
parlamentul sunt
considerate instituțiile
cele mai afectate de
corupție (cu un scor de
4.5), urmate
îndeaproape de justiție
(4), poliție (3.9) și
funcționari publici
(3.8).
Media UE
4.4 (partide
politice)
3.5
(parlament)
3.4 (justiție)
3.1 (poliție)
3.5
(funcționari
publici) Partidele politice și
parlamentul rămân
instituțiile considerate
instituțiile cele mai
afectate de corupție (cu
un scor de 76%,
respectiv 68%), urmate
de justiție (58%),
poliție (54%) și
funcționari pub lici
(50%). Media UE
69.6% (partide
politice)
57.7 %
(parlament)
45.5 % (justiție)
41 % (poliție)
50.6 %
(funcționari
publici)

Numai 7% dintre
respondenți apreciază
ca eficiente eforturile
curente ale Guvernului
de a lupta împotriva
corupției 26% – media
UE 2% dintre respondenți
apreciază ca foarte
eficiente eforturile
Guvernului de a lupta
împotriva corupției și
11% ca eficiente 1.27% dintre
europeni
apreciază ca
foarte eficiente
eforturile
Guvernului de a
lupta împotriva
corupției și
10.81% ca
eficiente
Raportul
Națiuni în
Tranziție 4.00 3.27 – media
UE pentru
anul 2010. 3.46 2.63 – media UE
pentru anul
2015
Sondaj al
Băncii
Mondiale
asupra
Mediului de
Afaceri și
Performanțelor
Investiționale
2005 -200830 Mediul de afaceri din Romania
consideră corupția ca o problemă
majoră în a face afaceri ( a treia ca
importanță din 14) 44% din mediul de afaceri din România
percepe ca fiind mai redusă corupția din
administrația publică decât cea de acum 2
ani31

Strategia Națională Anticorupție, 2016 -2020, pag. 9.
Un studiu referitor la libertatea economică relevă că în Romania este mai
dificil de dezvoltat o afacere decât în țările vecine din UE, Bulgaria și Ungaria,
dar mai ușor decât în Franța sau Italia. Astfel, Indexul Libertății Economice
2016, realizat de Herit age Foundation32, plasează Romania pe locul 61 în lume,
dintr -un total de 178 de țări evaluate. Țara noastră pierde astfel 4 locuri în
clasamentul mondial al libertății economice față de indexul realizat în anul
2015. Clasamentul pe 2016 acordă României o m edie de 65,5 puncte (din 100
posibile).

30 Studiul Trends in Corruption and Regulatory Burden in Eastern Europe and Central Asia a fost dat
publicității în anul 2011 și oferă date comparative pentru anii 2005 și 2008 .
31 http://ccir.ro/wp -content/uploads/2016/05/Studiu -CCIR -2016.pdf .
32 http://media.hotnews.ro/media_server1/document -2016 -02-3-20771152 -0-romania.pdf .

Rămânând în zona de afaceri, în ultimul Eurobarometru33 din 2015 cu privire
la atitudinea privind corupția în UE țara noastră se află peste media europeană,
fapt care nu face decât să îngreuneze dezvoltarea acestui s ector.

Fig. 2.1. Modalități de manife stare a corupției
Strategia Națională Anticorupție, 2016 -2020, pag.10.
Referitor la modalitățile de manifestare a corupției, u nul din patru cetățeni ai
UE consideră că este acceptabil să oferi un ca dou (23%) sau să faci o favoare
(26%), iar aproape unul din șase respondenți (16%) apreciază că este acceptabil
să oferi bani pentru a obține ceva de la administrația publică sau de l a sistemul
de servicii publice.
Este interesant de remarcat faptul că pe toate cele trei dimensiuni evaluate
(oferirea de favoruri, cadouri sau bani), românii manifestă o reticență foarte
mare de a formula un punct de vedere. Unul din zece români (11%, în timp ce
media europeană este 2%) se feresc să spună că ar face o favoare pentru a
obține ceva de la administrația publică, mai mult de două treimi (69%, media
europeană 72%) dezaprobă o asemenea conduită, iar unul din cinci (20%,
media europeană 26%) aprobă acest demers34.
În luna martie 2016, în cadrul conferinței „Monitoriza rea Guvernului:
Măsurarea Riscurilor de Corupție în Datele privind Achizițiile Publice”
organizată de către Societatea Academică din România, împreună cu Institutul
pentru Transparență Guvernamentală (Budapesta), Consiliul Concurenței și

33http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/F
LASH/surveyKy/2084 .
34 Guvernul României , Strategia Națională Anticorupție , 2016 -2020, pag. 10.
0 20 40 60 80 100Relațiile prea apropiate între afaceri și
politică, în țara noastră, conduc la …În țara noastră, favoritismul și
corupția împiedică competiția în …Mita și relațiile reprezintă adesea cea
mai ușoară cale de a obține servicii …În țara noastră, singurul mod de a
reuși în afaceri este să ai relații …
79686444
89797648
RO
EU

ANAP, a fost preze ntată metodologia de elaborare a Indicelui Riscului de
Corupție (IRC) care este aplicat contractelor publicate în Tenders Electronic
Daily (TED). IRC poate fi folosit pentru a estima riscul de corupție la nivel de
contract în fiecare Stat Membru. Principal ele concluzii referitoare la situația
corupției în achizițiile publice s -au referit la faptul că România este pe primul
loc în UE în ceea ce privește volumul și calitatea informațiilor oferite per
contract publicat în TED . Aceste date nu sunt neapărat și c orecte în fiecare
caz, dar spre deosebire de țările cu cele mai puține date disponibile (Finlanda,
Spania și Suedia), care au o rată medie de eroare administrativă între
aproximativ 32% și 40%, România are o rată de numai 0.2%. România se află
la mijlocul clasamentului în ceea ce privește frecvența atribuirii
contractelor de achiziții unui singur ofertant (22% din cazuri) . Situația este
mai bună decât în țări precum Lituania, Grecia și Italia, dar mai rea decât în
Slovenia, Bulgaria, Letonia și chiar decât media instituțiilor UE (acestea pot
atribui contracte la fel ca Statele Membre). România este pe primul loc în UE
în ceea ce privește costul corupției în achizițiile publice. Din cauza riscului
mărit de corupție, măsurat prin IRC, care, în cazul României î nregistrează
prezența mai multor indicatori de risc, prețul mediu per contract este mai
mare cu aproximativ 33% decât în restul țărilor europene35.
2.2. Interesele de securitate națională ale României. Riscuri și
vulnerabilități. Noțiunea de amenințare la a dresa siguranței naționale.
Securitatea națională poate fi caracterizată prin starea în care ar trebui să se
regăsească statul român pentru a se putea dezvolta liber, pentru a putea acționa
nefiind îngrădit și împiedicat în promovarea intereselor fundamen tale ale
României. În primul rând amintim că securitatea națională se bazează pe
respectarea prevederilor constituționale și a legilor țării, a căror aplicare
corectă și justă va exclude pertinent fenomenul corupției.
În urma studierii subcapitolului ante rior, am evidențiat că fenomenul corupției
este unu actual și de mare amploare în statul nostru, afectând cvasitotalitatea
domeniilor în care este implicată securitatea națională (economia, apărarea,
administrația, ordinea publică, echilibrul social, educa ția, sănătatea, etc.) dar

35http://sar.org.ro/sar -a-co-organizat -conferinta -monitorizarea -guvernului -masurarea -riscurilor -de-
coruptie -in-datele -privind -achizitiile -publice/ .

afectând și cetățenii acestui stat de la ale cărui drepturi și interese fundamentale
pornește însuși conceput de securitate națională.
Prin intensificarea fenomenului corupției care odată cu prezența sa va conduce
la periclitare a îndeplinirii obiectivelor naționale și va afecta în special
funcționarea sistemului politico -instituțional, eficiența și continuitatea
procesului de reformă economico -structurală, extinderea și consolidarea
realațiilor cu statele democratice occidentale și cu instituțiile economico –
financiare paneuropene , perfecționarea componentei militare a securității
naționale, va conduce în același timp și la neîndeplinirea scopului securității
naționale care este legitimat inclusiv prin promovarea și apărarea intere selor
fundamentale ale României.
Corupția reprezintă și un factor de risc la adresa securității naționale.
Factorii de risc la adresa securității României constau în acele elemente,
situații sau condiții, interne sau externe, care pot afecta prin natur a lor
securitatea țării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre
fundamentale36.
„Dintr -o altă perpectivă, riscurile sunt definite a fi probabilitatea de
manifestare a unui eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra
secur ității naționale”37
Corupția repsrezintă un factor de injustețe socială care întreține și amplifică
sărăcia, afectând, în ultimă instanță dezvoltarea economică aceasta fiind cea
mai credibilă și temeinică sursă de securitate. Sumele de bani și foloasele ca re
fac obiectul mitei sau a altor infracțiuni de corupție sunt scoase din circuitul
economic normal și capătă o destinație ocultă, reprezentând venituri ilicite38.
Pe de altă parte, corupția reprezintă un factor de subminare a potențialului
economic națion al favorizând dezvoltarea economiei subterane, iar

36 M. Riz ea, M. Dobra, Corupția amenințare la adresa siguranței naționale , Ed. A.N.I., București, 2005,
pag.98.
37 Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 -2019 , O Românie puternică în Europa și
în lume, Administrație Prezidențială, București, 2015 , pag.15.
38 I. Chiș, C. Popa, T. Ștefan, op.cit., Vol. 1, Ed. Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”,
București, 2009, pag.171.

amplificarea și generalizarea acestui fenomen constituie o cauză importantă a
stării precare a componentelor econimice ale securității naționale39.
De-a lungul timpului, formele de manifestare a riscului c orupției vor avea
consecințe negative la adresa securității naționale, printre acestea numărându –
se și următoarele40:
 Dezorganizarea sistemelor de conducere si de execuție și dereglarea
mecanismelor administrative, juridice, economice;
 Eșecul procesului de reformă, în special de natură economică și
instituțională;
 Sporirea costurilor sociale, scăderea accentuată a nivelului de trai și
sărăcirea populației ;
 Scăderea moralului populației și erodarea încrederii în factorii de
conducere, în justiție și administr ație;
 Perturbarea funcționării sistemelor de furnizare a serviciilor edilitare
esențiale ;
La nivel național se conștientizează faptul că România nu se află și nu se va
afla în viitorul foarte apropiat în fața vreunei amenințări majore, de ti p militar
clasic, în consecință, deși în mod tradițional, amenințările, riscurile,
vulnerabilitățile la adresa apărării și securității naționale sunt evaluate prin
prisma unor concepte militare, mediul actual de securitate necesită o abordare
extinsă în care să se regăs ească, pe lângă elementele de natură securitară și cele
de natură economică, socială, politică, tehnologică și de mediu, această
extindere fiind regăsită în Strategia de Apărare a Țării la capitolul „
Amenințări, riscuri și vulnerabilități”.
Din acest pun ct de vedere, cu relevanță pentru tema abordată în acestă lucrare
sunt41: accentuarea fenomenelor de corupție și de administrare deficitară a
resurselor publice, care produce adâncirea instabilităților sociale și proliferarea
economiei subterane ; reacțiile ineficiente ale instituțiilor statului în fața
acutizării fenomenului de criminalitate economică și de perturbare a ordinii

39 Ibidem.
40 I. Chiș, C. Popa, T. Ștefan, op.cit ., Vol I, Ed. Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”,
București, 2009, pag.172.
41 M. Rizea, M. Dobra, op.cit ., Ed. A.N.I., București, 2005, pag.99.

publice și siguranței cetățeanului, fenomene care duc la efecte negative tot mai
evidente asupra coeziunii și solidarității sociale, asupra calității vieții
cetățenilor ;scăderea nivelului de încredere a cetățenilor în instituțiile statului,
ca urmare a indolenței și a birocrației excesive în administrație.
Având în vedere problemele cauzate securității naționale de acest fenomen al
corupției și implicațiile acestuia în viața cetățenilor ar fi de dorit o implicare
serioasă la nivel național pentru combaterea și stoparea acestui fenomen
îngrijorător deoarece oricum privești lucrurile din această perspectivă crearea
unor favoruri unei per soane va fi automat în defavoarea unei alte persoane sau
mai grav în dauna societății.
Capitolul 3 . Aspecte privind infracțiunea luării de mită
3.1. Considerații generale
Incriminarea faptelor de corupție nu este o noutate a societății actuale sau a
celei românești, în particular. Aceste infracțiuni de corupție, incriminate de
legislație statului nostru, în orice sistem social ar exista, ar putea fi identificate
și calificate ca atare. Cea mai reprezentativă infracțiune de corupție a fost și
continuă să f ie infracțiunea de luare de mită42.
Valoarea socială protejată este onestitatea funcționarilor statului, care nu
trebuie să solicite sau să primească niciun beneficiu suplimentar pentru
exercițiul funcției publice și nici nu trebuie să vândă beneficiul sta tutului lor
celor care sunt interesați de o anume conduită în exercițiul funcției lor43.
În actualul Cod penal, infracțiunea de luare de mită es te prevăzută în art. 289,
artico lul fiind împărțit în două variante tip, prezentate astefel44:
 Prima variantă tip , [art. 289 alin. (1) C. pen. ], „infracțiunea de luare de
mită constă în fapta funcționarului public care, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase,
în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgenta rea ori întârzierea

42 S. Bogdan, D. A. Șerban, G. Zlati, Noul cod penal, partea specială, analize, explicații, comentarii , Ed.
Universul Juridic, 2014, București, pag. 413.
43 Ibidem, p ag. 418.
44 D. Dinuică, M. K. Guiu, Revista Universul Juridic , nr. 6, iunie 2015, pag. 45.

îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în
legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ”45.
 „A doua varintă tip [art. 289 alin. (2) C. pen. ] , infracțiunea de luare de
mită constă în fapta prev ăzută la alin. (1), săvârșită de una dintre
persoanele prevăzute în art. 175 (2), constituie infracțiune numai când
este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui
act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectua rea unui
act contrar acestor îndatoriri”46.
Fapta a fost incriminată și sub vechea reglementare în să, infracțiunile de
corupție ( luarea și darea de mită, traficul de influență, primirea de foloase
necuvenite) erau incluse în grupul infracțiunilor de servi ciu sau în legătură cu
serviciul, așadar, nu formau un gr up distinct.
Sub vechea reglementarea fapta era incriminată la art. 254, într -o singură
variantă tip [alin. (1)] și o variant agravată la alin. (2).
Incriminarea actuală a adus modificări asupra a cestei infracțiuni printre care se
remarcă introducerea celei de -a doua variante tip și mutarea varian tei agravate
în legea special ( art. 7 din Legea nr. 78/ 2000), introducerea în art. 308 C. pen.
a unei variante attenuate comună tuturor infracțiunilor de corupție și de
serviciu, renunțarea la una dintre modalitățile alternative de comitere a faptei,
aceea constând în nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase, precum și
introducerea sintagmei pentru sine sau pentru altul , prin care s -a extins sfer a
beneficiarilor mitei47.
Chiar dacă noul cod penal aduce o reformulare a textului de luare de mită, în
încercarea de a “stimula” lupta împotriva corupției, aparenta nerespectare a
obligațiilor asumate față de Uniunea Europeană cu privire la reducerea
corupției și la combaterea ei, nu era generată de lipsa textelor de incriminare.
Forma textelor de incriminare a infracțiunilor de corupție, cu precădere a

45 Alin. (1) al art. 289 a fost modificat prin Legea nr. 187/2012. Textul modificat a fost publicat și pe site –
ul: http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=Wpo7d56II %2FQ% 3D&tabid=2604, însoțit de unele
adnotări ale Ministerului Justiției.
46 Alin. (2) al articolului 289 C. pen., actualizat prin Legea 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficia l 757/2012.
47 V. Dabu, A.M. Gușanu , Latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită în noul Cod penal, în „Revista
de Drept Penal”, nr. 1/2014, p.27.

infracțiunii de luare de mită, nu poate ea însăși “impulsiona” sau “compromite”
eficiența luptei împ otriva corupției48.
3.2. Structura infracțiunii de luare de mită
Pentru o corectă înțelegere a d omeniului de aplicare se impune prezentarea
condițiilor preexistente ale acestei infrațiuni și clarificare a termenilor incidenți,
după cum urmează:
Din struct ura infracțiunii de luare de mită fac parte obiectul juridic, obiectul
material, subiectul activ și pasiv, conținutul constitutiv , sancțiunea .
Obiectul juridic al infracțiunii constă în relațiile sociale care asigură
îndeplinirea de către funcționari a a tribuțiilor de serviciu conform legii, cu
onestitate, imparțialitate și obiectivitate. Fiind definită ca o “retribuție
necuvenită” este suficient de limpede că faptele de luare de mită contravin
dreptului la egalitate în remunerarea muncii, ca și obligație i statului de a
promova bunăstarea generală într -o societate democratică49.
Privind obiectul material al acestei infracțiuni au existat de -a lungul timpului
controverse privind existența sau inexistența acestuia.
Unele opinii, actualmente dominante, argu mentează în sensul neexistenței
obiectului material în cazul infracțiunilor de corupție și implicit infracțiunea de
luare de mită, considerându -se că banii sau bunurile primite de funcționar
constituie bunuri dobândite prin săvârșirea faptei, iar nu obiect ul ei material50.
Într-o altă opinie, și în concordanță cu asemănarea unei “retribuții necuvenite”
cu mita, se consideră că obiectul material al infracțiunii de luare de mită îl
constituie “mita” propriu -zisă, adică banii sau alte foloase pretinse ori prim ite
de către funcționar51.
În acest sens, trebuie precizat că prin “bani” din perspectiva infracțiunilor de
corupție și a mitei în principal, se înțelege , în mod exclusiv , monedele cu
putere circulatorie, indiferent dacă este vorba de monedă națională sau străină.

48 S. Bogdan, D. A. Șerban, G. Zlati, op. cit .,Ed. Universul Juridic, 2014, București, pag. 413.
49 D. Dinu ică, M. K. Guiu ,op.cit. , pag. 46.
50 I. Pascu, V. Lazăr, Dreptul penal. Partea specială , Ed. Lumina Lex, București, p.347.
51 I. Vasiu, Drept penal român, Partea specială , vol.II, Ed. Albastră, Cluj -Napoca, 1997, p.347.

Banii ieșiți din uz nu vor constitui “bani” în sensul art. 289 C. pen52. Prin “alte
foloase” se întelege orice avantaj sau beneficiu, altul decât acela constând în
bani. Pot fi incluse în noțiunea de “alte foloase” atât cele material
(patrimoniale ) cât si foloasele morale (nepatrimoniale), în sprijinul acestei
afirmații având ca exemplu acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar,
etc53. Aceste exemple amintite anterior vor presupune existența anumitor
aptitudini personale, dar și prestare a unei munci considerabiele, de ani de zile,
de aceea, în caz că asemenea avataje ar fi create în beneficiul unei persoane ar
fi acordate nelegal, putând fi definite ca o “retribuție necuvenită”.
Subiectul activ al acestei infracțiuni este special, respe ctiv funcționarul public,
persoanele asimilate funcționarului public sau persoanele prevăzute de art. 308
C. pen54 “dispozițiile art. 289 -292, 295, 297 -304 privitoare la funcționarii
publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în
legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevăzute la art. 175 alin (2) ori în cadrul oricărei persoane
juridice”55.
Referitor la subiectul pasiv al infracțiunii de luare de mită acesta va fi
reprezentat de persoana juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea
funcționarul corupt după cum se poate deduce și din raportarea la valoarea
social ăprotejată, onestitatea funcționaril or statului, care nu trebuie să solicite
sau să primească niciun beneficiu suplimentar pentru exercitarea funcției
publice și nici nu trebuie să vândă beneficiul statutului lor celor care sunt
interesați de o anume conduit în exercițiul funcției lor56.
Aminteam în debutul acestui capitol faptul că infracțiunea luării de mită se
compune din două variante tip , așadar, în ambele variante tip, elementul
material se realizează în trei modalități alternative, și anume: pretinderea,
primirea sau acceptarea promisi unii de bani sau alte foloase57.

52 D. Dinuică, M. K. Guiu ,op.cit. , pag. 47.
53 P. Pastion, M. Papadopolu, Codul penal adnotat , București, 1922, p.273.
54 Noul Cod Penal, Noul Cod de procedură penală, art. 308 C.pen., Ed. Hamagiu, București, 2015.
55 S. Bogdan, D. A. Șerban, G. Zlati, op. cit.,Ed. Universul Juridic, 2014, Bucu rești, pag. 418.
56 Ibidem, pag. 418.
57 D.Dinuică, M. K. Guiu ,op.cit. , pag. 48.

A pretinde înseamnă a formula o cerere, în acest caz de bani sau alte foloase,
inițiativa aparținând funcționarului care, prin orice modalitate, fie ea directă,
aluzivă sau de orice altă natură solicit mita. În concret nu e ste necesar ca cel
căruia i se solicit să înțeleagă semnificația gesturilor funcționarului, să fie de
accord sau să adopte o anumită poziție cu privire la cererea funcționarului58.
S-a susținut, în doctrină, că fapta se comite în această modalitate în mome ntul
perfectării înțelegerii dintre mituit și mituitor, poziția destinatarului fiind lipsită
de importanță, fapta fiind considerată consumată la momentul pretinderii
mitei59.
A primi înseamnă a lua în posesie, în stăpânire bani sau alte foloase. Agentul
primește efectiv mita prin remiterea bunurilor ce alcătuiesc mita sau prin
obținerea folosului. Fapta se consumă în momentul primirii sau obținerii
folosului, restituirea ulterioară a folosului primit nu va înlătura tipicitatea
faptei60.
Se consideră că fapt a este tipică și în ipoteza unor daruri de valoare mică,
atunci când darurile se fac în legărură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,
mai ales că, de regulă, tocmai acest lucru îl urmărește cel care oferă daruri
chiar mici și ocazionale61.
Cu titlu de exemplu în acest sens poate fi oferirea unui cadou de către o
societate producătoare de vinuri unui funcționar străin aflat în vizită la acea
societate, dar este ilegal ca un funcționar de la finanțe să primească același tip
de cadou sau alte asemenea “at enții simbolice” de la firmele pe care le
controlează.
A accepta promisiunea înseamnă exprimarea acordului cu privire la
promisiunea făcută de mituitor. Inițiativa aparține întotdeauna mituitorului, iar
agentul acceptă oferta care i se face. Fapta se cons ideră consumată în
momentul aceeptării ofertei, fără a avea importanță dacă, ulterior, mituitorul își

58 S. Bogdan, Drept penal, partea specială , Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 328.
59 A. Grigorovici, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, Ed. Științ ifică și Pedagogică,
București, 1976, p. 91.
60 S. Bogdan, op.cit., Ed. Universul Juridic, 2009, București, pag. 328.
61 V. Dobrinoiu , Corupția în dreptul penal român , Ed. Atlas Lex, București, 1995, p. 132.

respectă sau nu promisiunea. Renunțarea ulterioară la folosul acceptat nu
înlătură existența infracțiunii62.
Așa cum am mai precizat pe parcursul acestui subcapitol, infracțiunea de luare
de mită este incriminată de legislația în vigoare și sancționată ca atare, așadar
sancțiunea este prevăzută de Codul penal, pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani
și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârșită fapta63.
Aparent, tentativa de luare de mită nu se pedepsește. În realitate, însă,
infracțiunea de luare de mită este una de consumare anticipate, ceea ce
înseamnă că tentative este asimilată formei consumate, așa cum stabileam și
anterior, există infracțiune consumată chiar dacă funcționarul nu a primit
nimic, ci s -a limitat să pretindă ori să accepte promisiunea de bani sau alte
foloase64.
Potrivit art. 289 alin (3) C . pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite
sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune
confiscarea prin echivalent65.
3.3. Sfera de manifestare, formele, variantele infracțiunii de luare de
mită
În prezentul subcapitol am propus prezentarea câtorva exemple rapoarte și
spețe considerate a fi reprezentative pentru determinarea sferei de manifestare,
a formelor si variantelor infracțiunii de luare de mită.
Exemplul 1: Să presupunem că o persoană X are un proces în insta nța de
judecată pentru un litigiu imobiliar. Persoana X dă o sumă de bani, unuia/unora
dintre membrii completului de judec coruptia la adresa securitatii nationale ată,
sumă care este acceptată. Dacă după finalizarea procesului, persoana X câștigă,
iar parte a adversă face recurs iar hotărârea instanței este invalidată de instanța
de recurs pe motive de drept, suntem în prezența unui fapt de corupție unde
acceptarea banilor a fost urmată de o sentință neintgră în prima fază, iar dacă

62 S. Bogdan, op. cit., Ed. Universul Juridic, 2009, București,pag. 329.
63 Noul Cod Penal, Noul Cod de procedură penală, art. 289 C.pen., Ed. Hamagiu, București, 2015.
64 D. Dinuică, M. K. Guiu ,op.cit. , pag. 51.
65 L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completările ulterioare.

instanța de recurs validea ză sentința primei instanțe pentru că ea era corectă în
drept suntem tot în prezența unui fapt de corupție săvârșit în prima instanță66.
Exemplul 2: Vi se solicită o sumă de bani de către un funcționar de la arhivă
sau un grefier pentru eliberarea unei ade verințe/ certificat pe care era obligat de
atribuțiile funcției sale să o/îl eliberze. Și în această situație ne aflăm în fața
unei fapte de corupție67.
Rezumând putem spune că ne aflăm în fața unui fapt de corupție atâta timp cât
un magistrat, personal a uxiliar sau funcționar, profitând de poziția sa, obține
alte beneficii personale, pentru sine sau pentru altul, în afara celor la care este
îndreptățit prin lege.
În unele comunicate oficiale ale CSM, în declarații ale președintelui țării și
ale ministru lui justiției se vorbește despre corupția judiciară ca despre un
fenomen.
„CSM înțelege să -și întărească și pentru viitor rolul de consiliu disciplinar,
fiind conștient de responsabilitățile care îi revin. CSM reafirmă voința de a
sancționa manifestările neconforme profesiei de magistrat și să ia măsuri
potrivit competențelor sale, pentru eradicarea fenomenului corupției din cadrul
sisitemului judiciar românesc .”68
„Am auzit de judecători corupți, am auzit de procurori corupți, i -am văzut cu
ochii mei. I -am văzut și în fața instanțelor, i -am văzut și în achete – acolo nu i –
am văzut, dar i -am văzut public. Și aceste realități mi -au întărit convingerea că
un judecător este atât de independent și atât de liber cât vrea el.”69
„Justiția în România va începe să funcționeze normal în clipa în care
activitatea Parchetelor se va reflecta și în hotărârile instanței (…) E vorba aici
atât de calitatea dosarelor instrumentate, dar și cât de liber este judecătorul în

66 V. Alistar, G. Moinescu, I. Stănescu, Ghid anticorupție în justiție pentru cetățeni și oameni de afaceri,
Ed. Afir, București, 2006, pag. 5.
67 Ibidem
68 Comunicatul CSM din 9 decembrie 2008, pe www.csm1909.ro .
69 Discursul Președintelu i României, Traian Băsescu, la întâlnirea cu tinerii magistrați absolvenți ai
Institutului Național al Magistraturii de la Palatul Cotroceni, 29 ianuarie 2009, pe www.presidency.ro .

decizia pe care o ia. Din păcate însă, în justiție î ncă avem un nivel ridicat de
corupție.”70
„Trebuie să facem o declarație de război pentru toate rețelele profesionale care
parazitează sistemul judiciar. Și aici mă refer la avocați, notari, magistrați,
chiar și informaticieni din instanțe.”71
Luând în con siderare sistemul judiciar în sens larg, adică având în vedere
instanțele de judecată, procurorii, poliția judiciară și celelalte organe care
participă la infăptuirea actului de justiție, la menținerea ordinii publice și la
contracararea unor comportament e antisociale, se poate afirma că actele de
corupție sunt prezente la nivelul fiecărui organ implicat în activitatea de
aplicare a legilor în vigoare72.
Oricum, idiferent de cât de extinsă ar fi corupția în sistemul juridic, ea este
inacceptabilă. Făcând p arte din sistemul conceput tocmai pentru a combate
corupția din societate, magistrații, polițiștii și toți ceilalți trebuie să dea dovadă
de o integritate neștirbită73.
Atunci când corupția implică cel puțin două persoane, contactul dintre ele se
poate pro duce în două modalități74:
 Direct: ceea ce fie necesită o mare încredere între cei implicați,
de regulă bazată pe relații de prietenie sau contacte precedente,
ori pe recomandarea din partea unei alte persoane în care
agentul public are încredere; fie presu pune un mijloc de
presiune, rezultat din relații de autoritate sau chiar în urma
șantajului.
 Indirect: în această modalitate se apelează la intermediari,
aceștia pot fi actuali sau foști colegi, membrii familiei, sau
persoane cu care oficialul intră des î n contact, cum ar fi

70 Declarația Președintelui Românie i, din 20 februarie 2006, la prezentarea bilanțului de activitate al
procurorilor, preluat de agenția de presă HotNews, pe www.hotnews.ro .
71 Declarația ministrului justiției, Cătălin Predoiu, la ședința plenului CSM di n 8 ianuarie 2009, pe
www.realitaea.net .
72 Extras din Raportul privind activitățile desfășurate și rezultatele obținute de DGA în 2008, pe
www.mai -dga.ro .
73 C. Dănileț , Corupț ia și anticorupția în sistemul juridic , Ed. C.H. Beck, București, 2009, pag. 17 -19.
74 Ibidem, pag. 50 -52.

personalul auxiliar sau avocații în cazul magistraților, ori chiar
vecinii acestui.
Se poate cere -oferi mită pentru a distorsiona procedura judiciară sau a exercita
atribuții administrative în vedera obținerii unui act ilegal.
Pentru a întelege modul de comitere a acestor infracțiuni voi prezenta câteva
spețe reprezentative în acest sens:
Așadar s -a reținut prin sentința penală nr.52 din 28 martie 2008 a Curții de
Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2391 din 1 iuli e 2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpata B.A. a fost condamnată la 4 ani de
închisoare cu executare în regim de detenție, în baza art. 254 alin. (1) și (2)
C.pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
Pen., iar incupatul B.S. a fost condamnat la 3 ani de închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, în baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) și
(2) C. Pen.
Instanța a reținut că, în perioada iulie 2003 – aprilie 2006, inculpata B.A., în
calitate de prim -procuror la Parchetul de pe lângă judecătorie, a primit de la 8
persoane, prin intermediul inculpatului B.S., suma de 3.900 euro și 350 lire
sterline, pentru a dispune soluții de netrimiterea în judecată a unor persoane.
*
Prin senti nța penală nr. 200 din 1.10.2007 a Curții de Apel București,
inculpata B.R. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani de închisoare
cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru comiterea a 4 infracțiuni
de luare de mită, în forma prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. Pen., raportat
la art 6 si 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000. S -a reținut că inculpata B.R., în
calitate de prim -procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria PT a pretins și
a primit, în mod repetat, de la diferite persoa ne față de care se efectuau
cercetări pentru comiterea de infracțiuni, sume de bani (500 de euro, împrumut
de bani), servicii (renovarea de denuțător a imobilului proprietatea sa), bunuri (
whisky, cafea, șampanie, ciocolată, alte produse alimentare) pentr u a adopta
soluții favorabile acestora. În unele situații, aceeași inculpată, ulterior adoptării
unei soluții, a primit de la persoana față de care a fost confirmată propunerea

de neîncepere a urmăririi penale diferite bunuri , în acest mod persoana vizată
de o astfel de soluție exprimandu -și recunoștința. Într -o situație, inculpata a
acceptat înlocuirea unei fișe de cazier cu una falsă, cu scopul de a da
apartenență de legalitate soluției de scoatere de sub urmărirea penală a
persoanei cercetate.
Capitolul 4. Delimitarea infracțiunii de luare de mită de alte
infracțiuni
4.1. Delimitarea de infracțiunile de dare de mită
Pentru evitarea unor puncte de vedere diferite, se impune analizarea criteriilor
pe baza cărora se poate realiza delimitarea infracțiunii de luare de mită de alte
infracțiuni. Prima infracțiune în raport de care dorim să expunem elementele
diferențiate este aceea a dării de mită.
Infracțiunea de luare de mită, denumită în literatura juridică corupție pasivă
are o strânsă legătură cu infracți unea de dare de mită, prevăzută de art.290 C.
Pen., denumită în literatura juridică drept corupție activă.
În sistemul Codului Penal român, corupția activă și corupția pasivă constituie
infracțiuni distincte; corupătorul, adică mituitorul nu este sancțion at ca
participant la infracțiunea de luare de mită în calitate de instigator sau
complice, ci ca autor al unei infracțiuni de sine stătătoare75.
4.2. Delimitarea de infracțiunile de trafic de influență
Anumite legături are luarea de mită și cu infracțiune a de trafic de influență ,
prevăzută de art. 291 C. Pen., a ceastă infracțiune se consumă în momentul în
care o persoană primește ori pretinde bani sau alte foloase ori acceptă
promisiunea unor astfel de daruri, în scopul intervenției sale asupra unui
funcți onar pentru a -l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în
atribuțiile sale de serviciu76.

75 R. Glodeanu , Luarea și darea de mită , Ed. Hamagiu, București, 2009, pag. 106 -107.
76 L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completă rile ulterioare.

Dacă făptuitorul cumpără favoarea funcționarului, răspunderea sa penală se
stabilește pentru infracțiunea de trafic de influență și pentru infracțiunea de
dare de mită77.
Din punct de vedere obiectiv, situația apare identică cu poziția intermediarului
la infracțiunea de luare de mită, a cărui răspundere se stabilește pentru
complicitate la această infracțiune. Diferențele apar în plan subiectiv:
făptuitorul a cărui faptă ilicită este calificată trafic de influență își asumă direcr
sau indirect influențarea funcționarului competent a efectua actul respectiv, în
timp ce intermediarul la luarea de mită efectuează o simplă activitate de
transmitere a banilor sau a celorlalte foloase funcționarului corupt, chiar dacă
această prestație o poate efectua și în vederea obținerii unui folos material de la
mituitor sau funcționar78.
În ipoteza comiterii infracțiunii de trafic de influență de către un funcționar
care are și el atribuții în legătură cu actul ce urmează să fie îndeplinit de
funcționarul de a cărei favoare se prevalează, există concurs de infracțiuni între
luarea de mită și trafic de influență, cu condiția ca făptuitorul să fi asigurat
persoana că va beneficia și de serviciile ce intră în competența sa79.
În practica judiciară80 s-a apreciat că faptele inculpatului, ce a îndeplinit
funcția de comisar -șef, de a -l avertiza pe martorul denunțător cu privire la
controalele ce urmau a fi efectuate la firma acestuia, î n schimbul obținerii unui
folos ( lambriurile cu care și -a amenajat locuința) întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, și nu pe cele ale infracțiunii
de luare de mită. Instanța a reținut că subiectul activ și -a folosit fu ncția în
interes propriu, dar nu a pretins folosul material în legătură cu un act concret ce
intră în competențele sale. De altfel, așa cum a reieșit din probatoriul
administrat în cauză, nu inculpatul era cel care urma a efectua controalele
respective, ci funcționari aflați în subordinea sa.

77 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca , Explicații
teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Ed. Academiei, București, 1972, pag. 131.
78 R. Glodeanu, op. cit., Ed. Hamagiu, București, 2009 , pag. 110 -111.
79 O. Loghin, T. Toader , Drept penal roman. Partea specială , Ed. Casa de editură și presă “Șansa”,
București, 1994, pag. 351.
80 I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4029 din 28 iulie 2004.

4.3 Delimitarea de infracțiunile de abuz
Discuții interesante au vizat în literatura juridică delimitarea infracțiunii de
luare de mită de cea incriminată la art. 297 C. Pen., respectiv abuzul în
serviciu, precum și stabilirea existenței sau inexistenței concursului între aceste
două infracțiuni.
Luarea de mită, ca și abuzul în serviciu, fiind infracțiune de serviciu, implică
necesar încălcarea de către funcțonar a obligațiilor de serviciu în cadrul cărora
prima este cea de cinste, corectitudine. Ea nu se poate concepe, nu se poate
săvârși fără încălcara atribuțiilor de serviciu, fără să cuprindă și activitățile
tipice infracțiunii de abuz în serviciu.
Neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii ori îndeplinirea defectu oasă a
obligațiilor de serviciu de către funcționaruș corupt, care constituie conținutul
obiectiv al infracțiunii de abuz în serviciu, se regăsește și în conținutul obiectiv
al infracțiunii de luare de mită, pe care îl definește81.
Diferențele între cele d oua infracțiuni apar însă în planul poziției subiective a
făptuitorului. Acesta, la infracțiunea de luare de mită, condiționează
îndeplinirea sau neîndeplinirea actului de primirea a banilor sau a altor foloase,
urmărind obținerea acestora cu titlul de ret ribuție și doar în secundar acceptă
posibilitatea neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a sarcinilor de
serviciu ca urmare a mituirii82.
Deși la ambele infracțiuni poate primi o sumă de bani nedatorată, anterior
îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor sale, la luarea de mită, banii sunt luați
în profitul funcționarului, în timp ce la abuzul de serviciu banii sunt luați în
profitul fond ului gestionat de funcționar83.
Un alt criteriu care delimitează cele două infracțiuni constă în faptul că, în
timp ce la infracțiunea de luare de mită banii sau foloasele sunt percepute de
funcționar în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii, întârzierii sau efectuării unu act
contrar atribuțiilor concrete ce intră în sfera competențelor sale, la infracțiunea
de abuz în serviciu traficarea funcției nu privește un act determinat, ci cuprinde

81 L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completările ulterioare.
82 R. Glodeanu, op. cit., Ed. Hamagiu, București, 2009, pag. 113.
83 V. Dongoroz și colab., op. cit., vol IV, Ed. Academiei, București, 1972 , pag. 137.

exercitarea abuzivă a îndatoririlor sale de serviciu în scopul obține rii unor
foloase ce nu i se cuvin, eventual și datorită poziției sau infuenței pe care
funcționarul o deține în cadrul serviciului respectiv84.
Atunci când făptui torul îndeplinise actul de serviciu, inclusiv procedura de
comunicare a acestuia, dar condițio nează comunicarea acestuia către solicitant,
mai înainte de a fi primit de acesta din urmă, de remiterea unui folos material,
fapta intră sub incidența de incriminare a art.297 C. Pen. privind abuzul în
serviciu. Se poate observa că, deși actul de serviciu era finalizat, fiind
îndeplinită și procedura de comunicare a acestuia, nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită, făptuitorul îndeplinind tot ceea ce
trebuia să îndeplinească în legătură cu acel act, nici elementele cons titutive ale
infracțiunii de înșelăciune, aceasta, deoarece acțiunea făptuitorului nu este aptă
prin ea însăși să producă apariția unei pagube în patrimoniul persoanei amăgite,
acesta din urmă în mod voluntar oferind funcționarului folosul material în
scopul obținerii cu celeritate a actului de serviciu efectuat de funcționar85.
Capitolul 5. Luarea de mită în lumea magistraților
5.1. Statutul și atribuțiile magistraților pe scurt.
Pentru a putea opera din punct de vedere terminologic, în cuprinsul acestui
capitol cu noțiunea de magistrat, se impune definirea acestuia.
Termenul de magistrat desemnează persoana care exercită funcții judiciare în
cadrul autorității judecători86.
Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul
înfăp tuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale
societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor87.
Judecătorii își exercită funcția în cadrul instanțelor judecătorești (Înalta Curte
de Casați e și Justiție, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate,

84 R. Glodeanu, op. cit.,Ed. Academiei, București, 1972 pag. 115.
85 Ibidem.
86 http://legeaz.net/dictionar -juridic/magistrat .
87 https://lege5.ro/Gratuit/hazdkmbr/ legea -nr-303-2004 -privind -statutul -judecatorilor -si-procurorilor .

judecătoriile și instanțele militare). Procurorii își exercită funcția în cadrul
parchetelor de pe lângă instanțe88.
Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activ itate, să asigure
supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și
egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu
tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea ace stora,
să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și să participe la
formarea profesională continuă89.
Între cele două categorii de magistrați există diferențe privind statutul acestora
însă acestea sunt mici, așa cum prevede și Codul d eontologic al judecătorilor și
procurorilor90:
 Așadar, atât judecătorii cât și procurorii sunt absolvenți ai facultății de
drept, urmează împreună curusuri la Consiliul Suprem al Magistraturii,
începându -și activitatea la același nivel, judecătorii la insta nțele
amintite mai sus, iar procurorii la Parchetele de pe lângă Judecătorie.
Pentru a scoate în evidență faptul că diferențele de statut sunt mici
amintim faptul că, la susținerea examenului de capacitate, precum și
ulterior , pe parcursul carierei, există posibilitatea ca un judecător să
devină procuror și invers, dacă acestu lucru este aprobat de către
Consiliul Suprem al Magistraturii.
 Una din diferențele de statul prevăzută de -a lungul timpului este gradul
de independență. Judecătorii vor fi independenț i în mod absolut, se vor
supune doar legii, nimeni altcineva, fie din interiorul sau din exteriorul
sistemului juridic nu le poate impune cum să judece. Procurorii sunt
subordonați conducătorului parchetului din care fac parte însă și aceștia
sunt independ enți cu privire la soluțiile pe care le adoptă, însă diferența
este că pot primi ordine de la șefii ierarhici în scris și numai motivat cu
privirea la modul de instrumentare a dosarelor, sefii având prerogativa
de a infirma soluțiile care sunt nelegale. Ev idențiem faptul că,
concluziile pe care le pune procurorul în instanță sunt libere.

88 http://www.admiterejustitie.ro/magistrat.php .
89 https://lege5.ro/Gratuit/hazdkmbr/legea -nr-303-2004 -privind -statutul -judecatorilor -si-procurorilor .
90 http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/26_09_2005__82 3_ro.pdf .

 O altă diferență privind statului magistraților poate fi reprezentată de
faptul că judecătorii pot urca în ierarhia instanțelor doar ulterior
susținerii unui concurs de pro movare în funcție de execuție, iar
procurorii pot fi delegați prin ordinul emis de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cei din urmă
dispunând si de avantajul unei recrutări după o perioadă de 6 ani de
vechime pentru a activa în cadrul unor departamente de elită precum
Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism.
În conlcuzie, conform Legii 303/2004 privind statutu l judecătorilor și
procurori lor, privind atribuțiile acestora există diferențe.
Așadar, judecătorii constituiți în complete de judecată vor înfăptui justiția,
soluționând prin hotărâri judecătoresti cauze civile, penale, comerciale, de
dreptul muncii, de contencios administrativ și altele care snt supuse judecății la
instanțele la care aceștia activează.
Potrivit standardelor internaționale și Codului Dentologic al magistraților,
judecătorii au 3 roluri91:
1. De a soluționa litigii.
2. De a garanta respectarea drepturilor și a libertățilo r fundamentale.
3. De a promova statul de drept.
În schimb, procurorii, reprezintă interesele generale ale societății și apără
ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorii, spre
deosebire de judecători au atribuții în princip al în cauze penale, efectuând
personal urmărirea penală sau supraveghind urmărirea penală efectuată de
organele de poliție judiciară sau de procurorii din subordine.
5.3. Reforma sistemului judiciar
Pentru a înțelege sensul acestui subcapitol, debutăm pr intr-o scurtă definire a
ceea ce reprezintă corupția judiciară.

91 http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/26_09_2005__823_ro.pdf .

Prin corupție judiciară desemnăm orice act de influențare negativă a
persoanelor care îșli desfășoară activitatea în sistemul juridic, prin care este
afectată imparțialitatea procedurilor jud iciare în scopul de a obține un beneficiu
nelegitim de către ele sau pentru părți92.
În practică au fost întâlnite numeroase tipuri de comiterea a coruției judiciare
însă printre cele mai semnificative se numără tipul care privește influențele
nepotrivite prin care se afectează independența justiției ca sistem sau
independența judecătorilor ca indivizi.
Căteva exemple semnificative în acest sens ar fi implicarea politicului în
modalitatea de recrutare și numirea în funcție a magistraților, influențarea
modului de repartizare a dosarelor ori a desemnării judecătorilor în complete.
Un alt tip de influențe nepotrivite asupra corectitudinii procedurilor judiciare
se referă la încălcarea conduitei etice de către agenții din sectorul juridic ori a
cumpărării b unăvoinței lor.
Printre obiectivele Programului Național de prevenire a Corupției se numără și
crearea unui sistem judiciar independent , integru și eficient. Crearea acestui
obiectiv și concretizarea acestuia la nivel național ar fi capabil să diminueze
mult fenomenul distrugător și generator de insecuritate al corupției.
Exercițiul independent și imparțial al actului de justiție este ceea ce se dorește,
constituind un deziderat spre care Guvernul României ar trebui să își îndrepte
mult atenția și să îș i concentreze eforturile, deoarece aceasta constituie premisa
unei bune administrări a justiției. Dacă aceasta ar fi prima premisă, a doua face
referire la existența unei magistraturi de elită care ar putea fi realizată prin
intermediul unui sistem de recr utare, formare și perfecționare profesională bine
fundamentat, în care numirea și promovarea în funcție se vor realiza numai pe
baza competenței și a eticii profesionale93.
Ca regulă, o bună organizare și funcționare a justiției va presupune exisența
unei legislații, însă nu o legislație la voia întâmplării și în beneficiul unor
persoane care pot influența la rândul lor tot sistemul judiciar, ci discutăm

92 C. Dănileț, op.cit., Ed. C.H. Beck, București, 2009, pag.11.
93 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .

despre o legislație clară, coerentă și în permanență armonizată cu acquis -ul
comunitar.
Reprezentanți statului nu sunt majoritatea societății, principalul scop al
acestora nu ar trebuie să fie legat de legiferarea în beneficiul lor și detrimentul
cetățenilor, nu sunt singurii deținători de drepturi în cadrul statului nostru,
aceștia sunt doar aleșii cet ățenilor, iar înainte de toate, aceștia au obligațua de a
crea un mediu sigur pentru cetățeni conform cu nevoile și dorințele acestora.
În acest sens, Programul Național de Prevenire a Corupției prevede câteva
obiective referitoare la reforma sistemului judiciar94:
• Sporirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de selecție,
promovare și eliberare din funcție a magistraților precum și în implementarea
codului deontologic pentru magistrați;
• Creșterea responsabilității magistraților prin crearea unor sisteme de
monitorizare a comportamentului și a profesionalismului;
• Adoptarea unui Plan de Acțiune sectorial de prevenire a corupției și creștere
a integrității în sistemul judiciar, în colaborare cu Centrul ONU de Prevenire a
Crimi nalității Internaționale;
• Institutul Național al Magistraturii și facultățile cu profil juridic își vor
adapta programele de învățământ în sensul aprofundării studiului fenomenului
criminalității și a formelor sale de manifestare: corupție, criminalit ate
organizată, spălarea banilor, trafic de ființe, trafic și consum de droguri;
• Dezvoltarea programelor de management al instanței/parchetului și
creșterea transparenței în sistemul judiciar prin introducerea unor metode
moderne de repartizare a ca uzelor precum și verificarea soluționării cu
celeritate a acestora;
• Informatizarea sistemului judiciar, prin crearea unei rețele computerizate
la nivel național.

94 http://sna .just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .

Capitolul 6. Prevenirea și combaterea corupției
6.1. Realizarea activității de preven ire și control a corupției
Perioada care a urmat în România, după evenimentele din 1989, a fost una
complexă și delicată, majoritatea populației a sperat într -o schimbare rapidă și
pozitivă la nivel individual și al societății. Realitatea celor 24 de ani
postdecembriști a fost cu totul alta, nu binelui public ci intereselor personale
sau de grup a anumitor categorii de cetățeni, care ajungând în conducerea
forurilor naționale de stat și politice, au pus pe prim plan puterea și câștigurile
facile, în care lăcomia și abuzul s -au evidențiat cu pregnanță95.
Astfel democrația și guvernarea s -au ascuns în spatele unor promisiuni și
lozinci umanitare, multe dintre acesta rămânând doar vorbe goale. Aceste
realități, nu sunt fapte și comportamente democratice, ci antidemocratice. Din
acest punct de vedere, atât guvernarea, cât și democrația sunt, încă fragile în
România, iar corupția destul de mare.
Sistemul de administrare a justiției, în demersurile sale de prevenire și
combatere a actelor de corupție, întâmpină probleme mari și uneori,
insurmontabile, de natură politică, legală sau operațională96.
Experiența românească, din ultimul deceniu, ca și a altor țări din Europa
Centrală și de Est, demonstrează că majoritatea acțiunilor anticorupție s -au
concretizat, în principal, în măsuri de combatere, punitive, al căror efect nu a
fost, nici pe departe, cel scontat. Civilizația mileniului trei este pusă, și în acest
domeniu, într -o dilemă: să continue o politică a controlului social represivă sau
să amplifice practicil e consensuale și multisectoriale de prevenire a corupției.
Aria tot mai largă, complexitatea și continua diversificare a formelor de
manifestare a acestui fenomen, împreună cu tendințele de globalizare, impun
conceperea și elaborarea unor strategii adecva te, care să abordeze științific și
sistematic sursele criminogene și efectele criminalității și să ofere
instrumentele eficiente pentru prevenire și control social97.

95 E.N. Rotărescu, op. cit. , Ed. Universității „ Lucian Blaga”, Sibiu, 2013, pag. 202 -204.
96 P. Abraham , Corupția cauze, mecanisme, efecte, soluții , Ed. Detectiv, București, 2005, pag. 352.
97 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .

Guvernul României are înscrisă printre prioritățile programului de guvernare,
combaterea corupției prin măsuri radicale, care să determine o reducere
efectivă a ariei de manifestare a acestui fenomen. Această voință politică clară
susține necesitatea declanșării unei ofensive pe frontul prevenirii corupției și
urmărește reducerea oportunitățil or de comitere a faptelor de corupție și oprirea
evoluției extrem de riscante a corupției spre formele sale cele mai grave prin
care persoane, grupuri de persoane, entități publice sau private ar putea
influența, prin acte de corupție, procesele de guverna re și de adoptare a
legislației în scopul obținerii unor profituri ilicite98.
Politica globală anticorupție se exprimă, în modul cel mai eficient, printr -un
program național de prevenire a corupției, articulat în strategii sectoriale de
prevenire orientate spre cele mai vulnerabile ținte: politica, administrația și
justiția.
Marea corupție, asociată atât funcțiilor de nivel înalt și factorilor de decizie
majoră cât și formelor grave de fraude, extorcări de fonduri, mergând până la
criminalitatea organizată , constituie o problemă și în țările superdezvoltate.
Controlul social al acestei forme este în primul rând unul represiv -punitiv.
Aplicarea cu fermitate a legii penale, descoperirea și pedepsirea infracțiunilor
de corupție sunt obiectivele principale al e autorităților publice care au atribuții
în domeniul aplicării legii. Ministerul Public, prin structura înființată prin
Legea numărul 78/2000, va coordona întreaga activitate de descoperire și
anchetare a infracțiunilor de corupție99.
Prin punerea în prac tică a unui program de prevenire a corupției, se urmărește
lărgirea preocupărilor pentru limitarea acestui fenomen, ceea ce nu va afecta
politica penală represivă în domeniu.
Controlul corupției prin prevenție produce efectele scontate atacând în primul
rând baza piramidei fenomenului, faptele din categoria corupției mici, care au
cel mai puternic nivel de impact pentru percepția publică. O importantă parte a
resurselor alocate programului anticorupție va avea țintele în acest sector,
urmărind să limiteze răspândirea fenomenului, să refacă încrederea cetățenilor

98 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .
99 Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în M. OF.
Pe 18 mai 2 000.

în eforturile Guvernului pentru controlul fenomenului corupției și să
promoveze un parteneriat cu societatea civilă100.
Controlul corupției în România implică adoptarea de măsuri preventive care să
vizeze factorii criminogeni și înlăturarea punctelor de vulnerabilitate la
corupție101:

Fig. 6.2. Sistem eficient de prevenire a corupției
Program națioal de prevenire a corupției, pag.25

100 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .
101 Ibidem. Constrângeri instituționale:
-Sistem judiciar independent și
eficient ;
-Supraveghere legislativă
-Parchete independente și aplicarea
independentă a justiției. Responsabilitatea politică :
-Competiție politică, partide politice credibile;
-Transparenț a finanțării politice;
-Exprimarea deschisă a votului parlamentar;
-Declarara averii, reglementarea drastică a
conflictului de interese;
Anticorupție
Participarea societății civile:
-Libertatea de informare;
-Prezentarea publică a proiectelor
de lege;
-Rolul mediilor de informare/
ONG -uri Sector privat competitiv:
-Reforma politicilor economice;
-Restructurarea monopolurilor pe baze
concuren te;
-Simplificarea reglementărilor pentru
noile firme;
-Transparența în conducerea colectivă;
-Asociații patronale
a
Administrarea sectorului public :
-Servicii civile pe bază de merit, plătite corespunzător;
-Administrarea bugetului (acoperire, rezerve, achiziții, control
financiar)
-Impozite și taxe vamale;
-Servicii sectoriale ( sănătate, învățământ, energie)
-Desc entralizare și responsabilizare;

Pentru o eficiență sporită a măsurilor si strategiilor adoptate de statul nostru în
lupta contra corupției, se impune o educare a tuturor cetățenilor în spiritul
respectării acestora.
6.2. Planurile naționale și strategiile de luptă împotriva fenomenului
corupției
Performanțele instituțiilor ch emate să prevină și să combată fenomenul
corupției depind, în mare parte de consolidarea capacității efective de acțiune,
prin măsuri concrete ce vizează102:
• statutul reprezentanților instituțiilor cu atribuții în domeniul prevenirii și
controlului social al corupției;
• deontologia și pregătirea profesională;
• reglementarea unor tehnici de investigare moderne;
• asigurarea dotărilor necesare aplicării acestora;
• promovarea cooperării și coordonării eforturilor instituționale.
În arhitect ura politicilor publice naționale de luptă împotriva fenomenulul
corupției, un rol foarte important îl are Strategia Naționala Anticorupție 2016 –
2020.
Scopul acesteia este reprezentat de promovarea integrității, prin aplicarea
riguroasă a cadrului normat ive și institutional în vederea prevenirii corupției în
România103.
Documentul are un caracter multidisciplinar și este adresat tuturor instituțiilor
publice reprezentând puterea executivă, legislativă și judecătorească,
autorităților publice locale, mediu lui de afaceri și societății civile104.
O altă strategie care identifică în mod direct corupția ca pe un risc si o
vulnerabilitate importantă este Strategia Națională de Aparare a Țării 2015 –
2019. SNApT confirm evaluare a internă a SNA legată de capacitatea redusă a

102 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .
103 Guvernul României, Strategia Națională Anticorupție, pag.16.
104 Ibidem.

administrației centrale și locale de a implementa politicile naționale și
europene, asumat de asemenea ca vulnerabilitate.
SNApT prevede105:
– “nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de
persistența dificultăților econom ice, proliferarea economiei subterane și a
corupției , evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar și de factori
externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul UE și
gradul scăzut de rezistență față de turbulențele majore de pe pie țele externe,
mai ales pe zona financiar‐bancară”;
– „corupția vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei și
afectează potențialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în
folosul cetățenilor și comunităților, precum și încrederea în a ctul de justiție
și în instituțiile statului. În plan extern, persistența corupției are impact
negativ asupra credibilității și imaginii țării noastre”.
Pentru a atinge efectele scontate, SNA se completează și corelează cu strategii
sectoriale precum Stra tegia de reformă a funcției publice, Strategia pentru
consolidarea administrației publice, Strategia pentru dezvoltarea justiției ca
serviciu public, Strategia națională pentru achiziții publice sau Strategia
națională pentru competitivitate, Strategia na țională privind agenda digitală
pentru România 2020106.
Alături de strategiile prezentate mai sus, în lupta împotriva corupției se alătură
și Comitetul Național de Prevenire a Criminalității care a luat ființă prin
Hotărârea de Guvern nr. 763 din 26 iulie 2 001, care avea rolul de elaborare,
integrare, corelare și monitorizare a politicii Guvernului de prevenire a
criminalității la nivel national. În cadrul acestui Comitet, funcționează Grupul
Central de Analiză și de Coordonare a Activităților de Prevenire a Corupție
care va asigura implementarea și monitorizarea Progamului Național de
Prevenire a Corupției, precum și a Planului Național de Acțiune împotriva
Corupției107.
Toate aceste strategii și planuri de combaterea a corupției prezentate anterior
doresc dim inuarea în prim pas a fenomenului corupției și mai apoi dispariția lui
din cadrul instituțiilor statului pentru o mai bună funcționare a întregului sistem
national.

105 Strategia Națională de Apărare a Țării pen tru perioada 2015 -2019 , O Românie puternică în Europa și
în lume, Administrație Prezidențială, București, 2015.
106 Guvernul României, Strategia Națională Anticorupție , pag.8.
107 http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national -coruptie.pdf .

Capitolul 7. Studiu de caz privind luare de mită în rândul
magistraților
1. Tipul studiulu i de caz:
În cadrul acestui capitol am hotărât să am în vedere unul din tipurile studiului
de caz, și anume, un studiu de caz care afecteaza un număr foarte mare de
persoane și întregul sistem de funcționare al societății noastre. Așadar voi
prezenta cât eva aspecte practice despre infracțiunea de luare de mită din r ândul
magistraților din România pr in intermediul prezentării câtorva spețe în care
magistrați au fost suspectați, acuzați și condamnați de către instanțele
judecătorești la săvârșirea unei pede pse ca urmare a săvărșirii infracțiunii de
luare de mită, incriminate în cadrul Codului Penal la art. 289.
Pentru realizarea acestui studiu de caz voi avea în vedere bilanțurile unor
instituții specializate în urmărirea și cercetarea infracțiunii de luare de mită
săvărșită de către magistrați din perioada 2014 -2016 inclusiv. Fac referire la
bilanțuri prezentate de Direcția Generală Anticorupție și Direcția Națională
Anticorupție.
2. Descrierea problemei
a. Tipologia problemei
Aria în care apare problema corupț iei și pe care o voi trata eu în cele ce
urmează este reprezentată de domeniul juridic. Actele de corupție, precum am
prezentat și în partea teoretică a acestei lucrări, sunt regăsite la nivelul fiecărui
domeniu din societate fie la un nivel mai ridicat, f ie la un nivel mai scăzut, însă
în permanență, indiferent de nivelul acestora vor fi cauzatoare de prejudicii cu
atât mai mult în situația în care sunt regăsite în domeniu juridic, acesta fiind
domeniul responsabil de curmarea corupției în societate. În cadru acestui studiu
de caz vom vedea nivelul la care este regăsită corupția prin infracțiunea luării de
mită în cadrul domeniului juridic.
Cu toate acestea, rapoartele pe care le voi prezenta în cele ce urmează vor arăta
faptul că, corupția este prezentă și în acest sistem care face parte din
mecanismul legal și instituțional de combatere a corupției.
b. Actori implicați

În Dreptul penal, mituirea este privită ca o infracțiune bilaterală, la săvârșiea
căreia concură două persoane, cel care dă mită și cel car e primește în scopul
îndeplinirii sau încălcării atribuțiilor de serviciu. În ipoteza în care discutăm
despre luarea de mită în rândul magistraților, unul dintre actori va fi un
magistrat iar cealaltă parte este reprezentată de o persoană care are interes în
mituirea unu magistrat spre exemplu pentru emiterea unei hotărâri favorabile
mituitorului și implicit în frauda persoanei care apelează la justiție sau pentru
emiterea unei ordonanțe de netrimitere în judecată care poate fi dispusă de
procurori. În aces t studiu de caz accentul va fi pus pe cel care ia mita, pe
magistrat deoarece existența actelor de coruție la nivelul justiției vor fi capabile
să erodeze toate valorile care constituie stâlpii unei justiții sănătoase.
c. Contextul apariției
Din perspectiva specialiștilor corupția este un fenomen complex și aproape
universal, existând asa cum am prezentat în cadrul capitolului 1 din cela mai
vechi timpuri și sub o multitudine de modalități. În cadrul acestui subpunct voi
analiza și cauza apariției actelor de corupție, prin intermediul luării de mită în
rândul magistraților.
Ca prim argument aș spune că transformările structurale care au avut loc la
nivelul Românie i de-a lungul timpului au dezvăluit o îngrijorătoare lipsă a
principiilor morale solide și a unu i redus sentiment de responsabilitate a
indivizilor. Acest fapt se datoreză, mai întâi educației și a formării spirituale
afectate fiind de intenția de depersonalizare. În fapt, aplicat în rândul
magistraților, acord vina sistemului de admitere în profesie , deoarece atât la
momentul admiterii cât și ulterior, pe parcursul carierei de magistrat se verifică
temeinic capacitatea de a memora cât mai multe noțiuni juridice și gândirea
logică, însă s -ar impune o verificare riguroasă a tăriei de caracter a viitoru lui
magistrat, verticalitatea acestuia atât în situații compromițătoare cât și în
exercitare efectivă a profesiei și nu în ultimul rând ar trebui testată și rezistența
la presiuni.
O altă parte din vină poate fi acordată sisemului deoarece în interiorul său nu
există o puternică cultură anticorupție, drept urmare, magistratul Cristian
Dănileț, ne spune într -una din lucrările sale că, „cuvântul „corupție” nu apare în
legislația internă privind organizarea judiciară și statutul judecătorilor și

procurorilor sau statutul personalului auxiliar și conex, și nici în codurile
deontologice ale acestor categorii profesionale.108”
Un exemplu în acest sens poate fi mituirea unui judecător pentru obținerea unei
hotărâri judecătorești favorabile unei persoane sau unui g rup de persoane în fața
căruia judecătorul în cauză va fi automat subordonat. Odată constatată
subordonarea unui judecător nu mai putem vorbi despre independența acestuia
sau despre independența justiției ca sistem. În momentul acceptării mitei pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale, judecător își va
pierde verticalitatea despre care aminteam cu căteva rânduri mai sus.
d. Descrierea situației
În fapt, în cuprinsul bilanțului prezentat de către Directia Generală Anticorupție
din anul 2016 se evidențiază tipologia faptelor de corupție în funcție de numărul
de persoane suspecte din același an astfel:

Fig. 7 .3. Tipologia infracțiunilor
Bilanț Direcția Generală Anticorupție, pag. 10, 2016.
Astfel, procentual, infracțiunii de luare de mită i se atribuie un procentaj mare,
de 16% aflându -se la doua poziții distanță de celelalte procente mai mari
înregistrare, și anume 22% pentru infracțiunea de dare de mită și procentul de
35% atribuit altor infracțiuni în legătură cu fapte de corup ție.

108 C. Dănileț, op.cit., Ed. C. H. Beck, București, 2009, pag. 13.

Această figură are relevanță pentru formarea unei imagini de ansamblu privind
infracțiunile de corupție din anul 2016 și pentru a prezenta poziția pe care se
alfă infracțiunea de luare de mită comparativ cu alte infracțiuni.
În cele ce urmează voi trece la prez entarea unor bilanțuri repreze ntative din aria
magistraților pe perioada 2014 -2016.
Voi începe cu prezentara bilanțului din anul 2016 în cuprinsul căreia se
regăsește un capitol intitulat „Corupția în instituțiile de aplicare a legii” unde
sunt incluși si magistrații care au săvârșit infracțiuni de corupție, mai exact
infracțiunea de luare de mită.
Conform acestui bilanț, în anul 2016 au fost trimiși în judecată un număr de 16
magistrați, după cum urmează: 7 judecători, din care 1 Președinte de Instanță și
9 procurori din care 1 Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel și 2 Prim -Procurori.
Cu toate acestea, au fost condamnați definitiv 9 magistrați dintre care 2
judecători de Curte de Apel, 5 judecători din cadrul unor Trib unale, 1 judecător
Președinte de Judecătorie și un fost judecător de Tribunal. Dintre aceștia un
judecător de Tribunal a fost condamnat în două cauze.
Infracțiunea de luare de mită pentru care aceștia au fost condamnați a fost
săvârșită și în concurs cu a lte infracțiuni, după cum urmează109:
 1 judecător de Curte de Apel a fost condamnat la executarea unei
pedepse de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită în
concurs cu alte infracțiuni.
 1 judecător de Tribunal condamnat la executarea unei pedep se de 8 ani și
6 luni închisoare pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată
în concurs cu alte infracțiuni.
 1 judecător de Tribunal condamnat în 2 dosare. În cadrul unuia dintre
dosare a fost condamnat la executarea pedepsei de 12 ani și 2 lu ni
închisoare pentru 7 infracțiuni de luare de mită, din care 3 în formă
continuată, în concurs cu alte infracțiuni.
 2 judecători de Tribunal au fost condamnați la executarea pedepsei de 4
ani și 6 luni de închisoare pentru infracștiunea de luare de mită.

109 http://www.pna.ro /bilant_activitate.xhtml?id=38 .

 1 judecător de Tribunal a fost condamnat la executarea pedepsei de 3 ani
și 4 luni închisoare pentru 2 infracțiuni de luare de mită, din care una în
formă continuată.
 1 judecător Președinte de Judecătorie a fost condamnat la executarea
pedeapsei de 3 ani închisoare pentru luare de mită.
 1 fost judecător de Tribunal a fost condamnat la executarea pedepsei de
7 ani și 6 luni închisoare pentru luare de mită în formă continuată .
 1 judecător, Președinte Judecătorie, a fost condamnat la 3 ani închiso are
cu susp endare sub supravegh ere pentru infracțiunea luării de mită.
Din cele prezentate anterior putem observa ca infracțiunea de luare de mită în
rândul magistraților pentru anul 2016 este predominantă între judecători,
nefiind nici un caz în care un procuror să fi fost condamnat pentru această
infracțiune de corupție, ma i mult decât atât, doresc să evidențiez faptul că din 9
magistrați condamnați definitiv pentru executarea unei pedepse privative de
libertate 5 dintre aceștia au fost condamnați exclusiv pentru c omiterea
infracțiunii de luare de mită în formă simplă sau continuată, alți 4 săvârșind
infracțiunea luării de mită în concurs cu alte infracțiuni. Iar , nu în ultimul rând,
dintr -un total de 10 dosare aflate pe rolul instanțelor privind infracțiuni
săvărși te de magistrați doar un singur dosar nu privește infracțiunea luării de
mită ci alte infracțiuni prevăzute de lege.
Un alt fapt ce poate fi scos în evidență este reprezentat de pedepsele aplicate
magistraților, din totalul de 9 magistrați condamnați pen tru infracțiunea luării
de mită, 8 dintre aceștia au primit pedepse privative de libertate, în funcție de
gravitatea faptelor comise si concursul de infracțiuni iar un singur magistrat a
fost condamnat la executarea unei pedeapse suspendată sub supravegher e.
Acest lucru poate fi considerat un plus în lupta împotriva corupției, prin
intermediul acestor condamnări descurajând magistrații și nu numai, să mai
comită acte de corupție.
Pentru a urmări evoluția și eficacitatea strategiilor de prevenir e și combatere a
corupției în sistemul juridic voi prezenta, cu ajutorul bilanțurilor realizate de
Direcția Națională Anticorupție și situația condamnărilol magistraților din anul
2015 si 2014.

Așadar comparativ cu anul 2016, analizat mai sus, în 2015 s-a dispus
trimite rea în judecată a 15 magistrați, număr mai mic decât cel din 2016, însă
cu toate acestea, în anul 2015 au fost condamnați definitiv 19 magistrați, din
care doar 8 pentru infracțiunea luării de mită, fie ca unică infracțiune săvârșită
fie în concurs cu alte infracțiuni.
Diferențierea apare chiar la numărul de magistrați condamnați definitiv,
deoarece în anul 2016 din 9 magistrați condamnați definitiv toți săvârșiseră și
infracțiunea luării de mită, însă în anul 2015, observăm un număr mai red us din
total celor condamnați definitiv, dintr -un total de 19 magistrați condamnați
doar 8 fiind cei care au săvârșit și infracțiunea luării de mită după cum
urmează110:
 3 procurori DIICOT condamnați la executarea unei pedepse de 3 ani și
4 luni închisoare p entru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Aceștia
au mai săvârșit și alte infracțiuni, pedeapsa de 3 ani și 4 luni fiind cea
concret aplicată pentru luare de mită.
 3 prim -procurori la Parchete de pe lângă Judecătorii condamnați la
executarea unei pes epse de 5 ani închisoare. Pe lângă această pedeapsă,
la fel ca și în situația anterioară au existat și pedepse stabilite pentru alte
infracțiuni săvârșite în concurs cu cea de luare de mită.
 1 procuror la Parchet de pe lângă Tribunal, condamnat la pedeapsa
închisorii de 3 ani suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea
luării de mită.
 1 judecător, Președinte de Judecătorie, condamnat la pedeapsa
închisorii de 2 ani suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea
luării de mită.
Diferit față de anul 201 6 este și faptul că infracțiunea luării de mită este
predominantă în rândul procurorilor, din 8 cazuri prezentate unul singur vizând
un judecător.
Un alt fapt remarcat în umra analizei făcute este că majoritatea magistraților
care au comis infracțiunea l uării de mită în anul 2015 și au fost condamnați

110 http://www.pna.ro/bilant_activitate.xhtml?id=37 .

definitiv au săvârșit fapta în concurs cu alte infracțiuni, dintr -un număr de 8
magistrați doar 2 comițând doar infracțiunea luării de mită.
Observăm că au fost dispuse de către instanțele judecătorești și doua
condamnări suspendate sub supraveghere, în anul 2016 existând un caz
singular de suspendare sub supraveghere a pedepsei magistratului.
Pentru a avea o imagine completă și evoluția fenomenului corupției prin
infracțiunea de luare de mită în rândul mag istraților voi prezenta, în continuare
și informațiile furnizate de bilanțul Direcției Naționale Anticorupție din anul
2014.
Așadar, în anul 2014 s -a dispus trimiterea în judecată a 35 de magistrați,
număr semnificativ mai mare decât în perioadele prezen tate anterior, respectiv
anul 2015 si 2016. Dintr -un număr atât de mare de trimiteri în judecată au fost
condamnați definitiv 20 de magistrați pentru comiterea diferitelor infracțiuni
prevăzute de legislația în vigoare la acea perioadă.
Din numărul de 20 de magistrați condamnați definitiv, 7 dintre aceștia au fost
condamnați pentru infracțiunea de luare de mită în concurs cu alte infracțiuni
sau ca infracțiune unică, după cum urmează111:
 2 judecători de Tribunal, condamnați la executarea pedepsei de 4 ani ș i
6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
 1 judecător de Tribunal, condamnat la executarea pedepsei de 2 ani și 6
luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.
 1 judecător de Judecătorie, condamnat la exec utarea pedepsei de 4 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
 1 prim -procuror la Parchetul de pe lângă Judecătorie, condamnat la
executarea pedeapsei de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de
mită în concurs cu alte infracț iuni.
 1 procuror la Biroul Teritorial Slobozia, din cadrul Direcției Naționale
Anticorupție, condamnat la executarea pedepsei de 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

111 http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=240 .

 1 prim -procuror la Parchetul de pe lângă Judecătorie, condamn at la
executarea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de luare de mită.
Putem observa că anul 2014 este cel în intervalul căruia este prezentat cel mai
mic număr de magistrați condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lu are de
mită, însă semnificativ este că, din 7 cazuri prezentate, doar unul privește
infracțiunea luării de mită în concurs cu alte infracțiuni.
Acestea au fost bilanțurile furnizate de către Direcția Națională Anticorupție
privind corupția în instituțiil e de aplicare a legii pe perioada 2014 -2016.
e. Care sunt motivele pentru care o considerăm o problemă
Aflându -ne în fața unui fenomen care se extinde din ce în ce mai mult,
producând prejudicii tot mai mari, corupția trebuie considerată o problemă
actuală, de mari proporții împotriva căruia trebuie găsite metode de stopare cât
mai repede cu putință deoarece, asemenea cum am prezentat pe parcursul părții
teoretice, buna înfăptuire a actului de justiție, în pricipal, este afectată grav,
nemaiputându -se pretin de cetățenilor să aibă încredere în justiție, să apeleze
întotdeauna la justiție pentru aflarea dreptății deoarece, afectată fiind de
corupție, justiția nu poate fi una imparțială, independentă.
Încrederea pe care cetățenii si -o formează asupra instituți ilor statului se
construiește pe baza experiențelor pe care cetățeanii le -au avut cu fenomenul
corupției sau relatările din sursele externe despre corupție. Ori cum ar putea
cetățenii să nu considere corupția în justiție o problemă în momentul în care în
bilanțurile de activitate a instituțiilor specializate relatează faptul că un număr
impresionant de magistrați au fost condamnați definitiv de instanțele
judecătorești competente pe urma unor infracțiuni de corupție pe care aceștia le –
au săvârșit.
Mai mul t decât atât, corupți a este considerată o problemă la nivel național fiind
inclusă printre amenințările securității naționale și totodată printre factorii
generatori de insecuritate.
Echilibrul societății se află în mainile magistraților, așadar corupția în acest
sistem, precum și în toate celelalte domenii trebuie înlăturată.

f. Posibile riscuri
Deși se fac eforturi la nivel național pentru combaterea și prevenirea corupției
în toate domeniile, în situația în care această problemă nu va fi soluționată
definitiv, evoluția corupției este una riscantă pentru societate în sensul că există
posibilitatea ca persoane, grupuri de persoane sau chiar entități publice și private
să influențeze, prin intermediul actelor de corupție, procesele de guvernare și
adoptare a legislației în scopul obținerii unor profituri ilicite.
Nesoluționarea acestei probleme în sistemul juridic poate crea factori de risc
precum traficul de influență, influențarea cercetărilor penale, influențarea
deciziilor judiciare sau executarea hotărâ rilor judecătorești.
Ineficiența strategiilor de prevenire și combatere a acestui fenomen conduce la
sporire factorilo de risc și a dimensiunilor pericolului social prin apariția unor
fraude de mari proporții, evaziune fiscală, deturnări de fonduri și al tele.
Cel mai pertinent risc pentru societate este reprezentat de catalogarea
intereselor personale ale unor persoane, grupuri, entități posibil de a fi obținute
prin intermediul corupției mai presus decât interesele întregii societăți.
O societate dem ocratică nu își poate permite asemenea riscuri generate de
fenomenul corupției, acestea având mult prea multă amploare și producând
prejudicii prea greu de suportat.
3. Intervenția asupra problemei
a. Ce s-a făcut pentru soluționarea problemei
Pe plan naționa l, pentru soluționarea acestei probleme a fost elaborată Strategia
Națională Anticorupție pentru perioada 2016 -2020 și alte asemenea măsuri
legislative.
Asupra cazului prezentat una din măsurile care au fost luate este reprezentată de
eliminarea pensiilo r speciale în cazul în care magistrații au fost condamnați la o
pedeapsă definitivă sau au fost sancționați disciplinar. Această măsură s -a dorit a fi
una de prevenire a corupției în justiție.
Un alt fapt care tinde spre diminuarea corupției din domeniul justiției este
reprezentat de statisticile prezentate anterior, de numărul condamnărilor definitive
pentru infracțiunile săvârșite de magistrați. Cu cât aceștia vor fi sancționați conform
legislației în vigoare, sperăm ca responsabilitatea lor în profesia pe care o exercită

să crească, să nu mai existe în permanență tentația căderii în jocul corupției în
scimbul unor sume de bani sau a unor foloase.
Alte metode prin care s -a încercat combaterea fenomenului au fost prezentate în
capitolul 6.
b. Care sunt acțiu nile recomandate pentru soluționarea problemei
Analizând această problemă consider că ar exista câteva acțiune pe care le -as
propune pentru soluționarea problemei corupței din justiție.
Printre aceste acțiuni se numără elaborarea unui cod al integrități i care să cuprindă
toate prevederile legale din domeniul prevenirii corupției și asigurării integrității.
O altă acțiune propusă ar fi impunerea realizării unui plan strategic și un plan de
acțiune propriu de prevenire a corupției, printr -un proces parti cipativ, prin care să
analizeze vulnerabilitățile la corupție a activităților sale, să propună soluții, să
stabilească indicatori de succes, urmărind îndeplinirea obiectivelor strategice
prevăzute de Strategia Națională Anticorupție.
Foarte important de p recizat în cadrul acestui subpunct, existența unei
independențe reale a justiției.
Consider că un rol foarte important în lupta pentru distrugerea acestui fenomen îl și
ONG -urile acestea putând oferi ajutor prin elaborarea și derularea unor campanii
perm anente care să aducă la cunoștința opiniei publice pericolul reprezentat de
actele de corupție.
Un alt rol important de asemenea, i -l atribui mass -mediei, care trebuie să aibă
puterea de a informa corect opinia publică cu privire la fenomenul corupției ș i la
demersurile autorităților în domeniu preveniri și controlului social al corupției.
În final, cea mai importantă acțiune pe care o propun în soluționarea problemei este
reprezentată de educația civică. Educația civică, implementată în cadru sistemulu i
de învâțământ are o impornață deosebită deoarece este imperios necesar ca tinerii să
aibă cunoștință despre acest fenomen al corupției și pagubele pe care le produce
asupra societății și implicit asupra indivizilor.

Când spun educație civică mă refer ș i la programe specifice care ar putea fi derulate
în școli sau univerități, tinerii participând să poată cunoaște mai multe posibilități de
prevenire a acestui fenomen.
4. Rezultate
În cadrul acestui studiu de caz, am prezentat situația magistraților condamn ați
definitiv pentru infracțiuni de luare de mită pe perioada 2014 -2016.
Am observat că, în anul 2014 am avut un număr de 7 magistrați condamnați
definitiv, în 2015, 8 magistrați condamnați definitiv, iar în 2016, 9 magistrați au fost
condamnați definiti v pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, ca unică
infracțiune sau în concurs cu alte infracțiuni. Îngrijorător este faptul că din anul
2014 numărul cazurilor a crescut, ceea ce înseamnă că politicile, strategiile
elaborate la nivel național pentr u prevenirea și combaterea corupției în sistemul
juridic nu au putut fi considerate eficiente. Sperăm ca următoarele rapoarte să ne
prezinte o altă situație, să nu mai avem de a face cu corupția atât în sistemul juridic
cât și în celelalte domenii unde ac esta se regăsește.
Tot din cadrul statisticilor prezentate anterior, am remarcat faptul că în anul 2014
infracțiune de luare de mită era săvârșită în principal de către judecători, ulterior în
anul 2015 dintr -un număr de 8 magistrați condamnați doar unul dintrea aceștia
activa în cadrul profesiei de judecător. Trag concluzia că sancțiunile aplicate
judecătorilor care s -au facut vinovați de infracțiunea de luare de mită în anul 2014
au avut urmări eficiente în anul 2015, impunând o oarecare frică probabil și
responsabilitate mai ridicată a judecătorilor. Anul 2015 fiind anul în care din 8
condamnări definitive pentru luare de mită 7 cazuri au fost în rândul procurorilor. În
anul 2016 infracțiunea regăsindu -se, din nou, doar în rândul judecătorilor, din
numă rul de 9 magistrați condamnați, toți au fost judecători. Observăm că
responsabilitatea și frica de care aminteam mai sus nu este una de lungă durată
actele de corupție din rândul magistraților repetându -se periodic, fie de către
procurori, fie de către jud ecători.
În urma studiului realizat doresc să subliniez faptul că acest fenomen al corupției și
al luării de mită în rândul magistraților a produs, produce și în viitor va produce
mari pagube în societate, iar în același timp doresc să semnalez asemenea unei
alarme tututor cetățenilor care deși au luat contact sau au auzit din diferite surse
externe de prezența actelor de corupție că nepăsarea privind ceea ce se petrece nu

ne va ajuta în depășirea acestei perioade critice din societatea noastră. Propun c a
fiecare dintre noi să reflectăm asupra problemei, să încercăm să ne schimbăm în
mod individual prin intermediul unei corecte conduite și nu prin încercarea de a
oferi mită pentru îndeplinirea propriilor interese, să contribuim fiecare cu o parte la
buna funcționare a întregului sistem juridic.
Considerații Finale

Bibiografie
Biliografie principală
1. A. Bantuș, „ The Impact of Romania ’s Integration in the European Union over
the Local Public Administration” , www.bulletin.upgploiesti.ro .
2. A. Grigorovici, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, Ed.
Științifică și Pedagogică, București, 1976.
3. A. Raymond, Democrație și totalitarism , Ed. All Educational, București, 2001.
4. B.Buzan , Popoarele, s tatele și teama , Ed. Cartier, Chișinău, 2000.
5. C. Butiuc, Funcționarul public și corupția , Ed. Universității „ Lucian Blaga”,
Sibiu, 2002.
6. C. Dănileț , Corupția și anticorupția în sistemul juridic , Ed. C.H. Beck,
București, 2009.
7. D. Banciu, S. Rădulescu, Corupția și crima organizată în România , Ed. „
Continent XXI”, București, 1994.
8. D. Ioan, D. Banciu, S.M. Rădulescu , Corupția în România. Actualitate și
percepție socială , Ed. Lumina Lex, București, 2005.
9. E. Baciu, Corupția Românească un pericol național , Ed. Universității din
Pitești, 2003.
10. E. Cherciu, Corupția caracteristici și particularități în România , Ed. Lumina
Lex, București, 2004.
11. E. N. Rotărescu, Corupția – Risc Major Pentru Democrație , Ed. Universității
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2013.
12. G. Nistoreanu, A . Boroi, Drept penal. Partea Specială , Ed. All Beck, București,
2002 .
13. G.Nistoreanu, A. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pasacu, V. Lazăr, Drept
Penal. Partea Specială , Ed. Europa Nova, București, 1999.
14. I. Burlacu, Legislația penală anticorupție și integr area europeană , Teză de
doctorat, București, 2008.
15. I. Chiș, C. Popa, T. Ștefan, Corupția – fenomen și infracțiune , Vol. I, Ed.
Academiei Naționale de Informații “Mihai Viteazul”, București, 2009.
16. I. Pascu, V. Lazăr, Dreptul penal. Partea specială , Ed. Lumin a Lex, București.
17. I. Vasiu, Drept penal român, Partea specială , vol. II, Ed. Albastră, Cluj –
Napoca, 1997.
18. M. Murea, Luarea de mită și primirea de foloase necuvenite – infracțiuni de
corupție , Ed. Wolters Kluwer, București, 2009.
19. M. Rizea, M. Dobra, Corupția amenințare la adresa siguranței naționale , Ed.
A.N.I., București, 2005.
20. N. Ciobanu, Corupția – risc actual la adresa securității naționale , Publicat în
Buletin documentar, nr. 3 / 2003, al P.N.A. / D.N.A..
21. O. Loghin, T. Toader , Drept penal roman. Partea s pecială , Ed. Casa de editură
și presă “Șansa”, București, 1994.
22. P. Pastion, M. Papadopolu, Codul penal adnotat , București.
23. R. Glodeanu , Luarea și darea de mită , Ed. Hamagiu, București, 2009.

24. S. Bogdan, Drept penal, partea specială , Ed. Universul Juridic, B ucurești, 2009.
25. S. Bogdan, D. A. Șerban, G. Zlati, Noul cod penal, partea specială, analize,
explicații, comentarii , Ed. Universul Juridic, 2014, București.
26. S. Sârbu , Infracțiuni de corupție , Editura Niculescu, București, 2013.
27. V. Alistar, G. Moinescu, I. Stănescu, Ghid anticorupție în justiție pentru cetățeni
și oameni de afaceri, Ed. Afir, București, 2006.
28. V. Dobrinoiu , Corupția în dreptul penal român , Ed. Atlas Lex, București, 1995.
29. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. St ănoiu, V.
Roșca , Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Ed. Academiei,
București, 1972.
Bibliografie secundară
1. Alin. (1) al art. 289 a fost modificat prin Legea nr. 187/2012. Textul modificat a
fost publicat și pe site -ul:
http://www.just .ro/LinkClick.aspx?fileticket=Wpo7d56II%2FQ%
3D&tabid=2604, însoțit de unele adnotări ale Ministerului Justiției.
2. Alin. (2) al articolului 289 C. pen., actualizat prin Legea 187/2012 – pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie
2012, Monitorul Oficial 757/2012.
3. Comunicatul CSM din 9 decembrie 2008, pe www.csm1909.ro .
4. Consiliul Național de Acțiune Împotriva Corupției și Crimei Organizate Cartea
albă a crimei organizate și a corup ției, Vol. I, 1998.
5. Declarația Președintelui României, din 20 februarie 2006, la prezentarea
bilanțului de activitate al procurorilor, preluat de agenția de presă HotNews, pe
www.hotnews.ro .
6. Declarația ministrului jus tiției, Cătălin Predoiu, la ședința plenului CSM din 8
ianuarie 2009, pe www.realitaea.net .
7. D. Dinuică, M. K. Guiu, Revista Universul Juridic , nr. 6, iunie 2015.
8. Discursul Președintelui României, Traian Băsescu, la întâlnirea cu tinerii
magistrați absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii de la Palatul
Cotroceni, 29 ianuarie 2009, pe www.presidency.ro .
9. Extras din Raportul privind activitățile desfășurate și rezultat ele obținute de
DGA în 2008, pe www.mai -dga.ro .
10. Guvernul României, Strategia Națională Anticorupție , 2005 -2007, www.guv.ro .
11. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4029 din 28 iulie 2004.
12. L. Nr. 286/2009 privind Codul Penal cu modificările și completările ulterioare .
13. Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție, publicată în M. OF. Pe 18 mai 2000.
14. Noul Cod Penal, Noul Cod de procedură penală, art. 308 C.pen., Ed. Hamagiu,
București, 2015.
15. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 -2019 , O Românie
puternică în Europa și în lume, Administrație Prezidențială, București, 2015.
16. Studiul T rends in Corruption and Regulatory Burden in Eastern E urope and
Central Asia a fost dat publicității în anul 2011 și oferă date comparative pentru
anii 2005 și 2008 .
17. Transparency International, Ghid anticorupție.

Surse electronice
1. http://www.admiterejustitie.ro/magistrat.ph p.
2. http://ccir.ro/wp -content/uploads/2016/05/Studiu -CCIR -2016.pdf .
3. http://e -democracy.md .
4. http:/ /ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSur
veyDetail /instruments/FLASH/surveyKy/2084 .
5. http://legeaz.net/dictionar -juridic/magistrat .
6. https://lege5.ro/Gratuit/hazdkmbr/legea -nr-303-2004 -privind -statutul –
judecatorilor -si-procurorilor .
7. http://media.hotnews.ro/media_server1/document -2016 -02-3-20771152 -0-
romania.pdf .
8. http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/26_09_2005__823_ro.pdf .
9. http://sar.org.ro/sar -a-co-organizat -conferinta -monitorizarea -guvernul ui-masurarea –
riscurilor -de-coruptie -in-datele -privind -achizitiile -publice
10. http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national –
coruptie.pdf .
11. http://www.pna.ro/results.xhtml .