Prof. seminar : Maria Micle Studentă : Erika Iszlai Timișoara 2020 2 Abstract Culegerea de informații reprezintă o componentă esențială în… [614797]

Universitatea de V est din Timișoara

Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării

Jurnalism

METODE ȘI TEHNICI DE
COLECTARE A INFORMAȚIILOR

Prof. seminar : Maria Micle Studentă : Erika Iszlai

Timișoara
2020

2 Abstract

Culegerea de informații reprezintă o componentă esențială în comunicare. Colectarea
de informații sau documentarea, așa cum este cunoscută în mass -media, reprezintă o activitate
specifică, realizată mai ales la începutul procesului de comunicare profesională. Acest proces
se desfășoară pe tot parcursul schimbului de informații.

Sursele joacă un rol important în această etapă. Sursele se referă la persoanele care dețin
informații ori la elementele documentare care le conțin. Persoana care culege informații în mod
organizat (jurnaliști, relaționiști, bibliotecari) trebuie să aibă anumite calități în acest proces
elaborat specific domeniului științelor comunicării

Documentarea se realizează prin intermediul unor metode și tehnici. Pentru că
activitatea de colectare a informațiilor în științele comunicării se realizează ca proces, metoda
poate fi înțelea să ca ansamblul acțiunilor derulate pentru aflarea, preluarea, fixarea și
valorificare a informației. Tehnicile sunt subsidiare metodei. Toate aceste lucruri se fac în
etape. Astfel, vorbim despre: predocumentare, documentare și postdocumentare.

Cuvinte cheie : documentare, surse, metode, tehnici.

3 Sursele

Sursele sunt împărțite în două mari categorii: sursele umane și sursele documentare.
Sursele umane sunt reprezentate de persoanele fizice, individuale, și cele colective, organizații,
instituții, societăți comersiale, cunoscute ca persoane juridice. Sursele documentare pot fi
materiale (cu existență fizică) sau virtuale (baze de date electronice). Distingem între sursele
cu care lucrează specialistul în comunicar e (jurnalist ori relaționist) și sursele de informații
pentru public (audiență).
Tratarea surselor în comunicare este de o mare diversitate, nu toți specialiștii operând
cu rigoare. Predomină abordările practice, mai ales în domeniul jurnalismului. Sursele sunt pur
și simplu numite, fără încercări de clasificare prea sofisticate. Există situații când trimiterile la
surse sunt generice, pentru un domeniu atât de vast și dificil cum este televiziunea. Jonathan
Bignell1 și Jeremy Orlebar2 prezintă toate funcți ile din cadrul unei organizații media de acest
tip, însă sunt lăsați la o parte reporterii și sursele.3
Cristian Grosu4 și Liviu Avram5 au dedicat o lucrare domeniului specific al
jurnalismului de investigație, unde favorizează întelegerea domeniului surse lor prin trimitere
la tehnicile de culegere a informațiilor: „Vom acorda sursei un înțeles mult mai larg și o vom
defini drept orice mijloc prin care ziaristul află o informație”6. Cei doi autori identifică trei
categorii de surse: materiale, orale și observația personală. Prin observația personală, cei doi se
referă la locul activ al reporterului în adunarea datelor semnificative, care vede cu ochii lui,
folosind și celelalte simțuri când este necesar ( auz, miros, pipăit, gust).
Marcel Tolcea7 deosebe ște cu claritate sursele umane atunci când clasifică oamenii care
pot deveni subiect de știre și de interviu. Atunci când există informații importante de transmis
și anumite aspecte de clarificat, se apelează la:
1. persoane care dețin funcții importante,
2. persoane care au realizat ceva important,
3. persoane care sunt acuzate de fărădelegi grave,

1 Jonathan Bignell este profesor de jurnalism la Universitatea din Reading, Anglia.
2 Jeremy Orlebar a fost producător de emisiuni și scriitor.
3 Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy. Manual practic de televiziune . Iași: Polirom, 2009.
4 Cristian Grosu este jurnalist, câștigător al premiului CRP pentru expresivitate jurnalistică.
5Liviu Avram este jurnalist, șef al departamentelor politică, economie și cultură de la ziarul "Adevărul".
6 Grosu, Cristian; Avram, Liviu. Jurnalismul de investigație . Iași: Polirom, 2004.
7 Marcel Tolcea este un poet, eseist și publicist român contemporan, profesor universitar la Catedra de
filosofie și științe ale comunicării a Universităț ii de Vest din Timișoara, unde predă cursuri de jurnalism
și comunicare.

4 4. persoane care cunosc ceva sau pe cineva important,
5. persoane cărora li s -a întâmplat ceva important.8

Metode și tehnici

Metodele fac parte din bagajul cultural și științific aflat la dispoziția utilizatorului, fiind
dobândite în procesul de instruire și exersate în diferite activități specifice. În culegerea de
informații sunt folosite două metode: observația și experimentul.
Experimentul este o metodă mai puțin în tâlnită în domeniul comunicării, deoarece este
caracteristică cercetării științifice avansate în domeniile ingineriei, în fizică, biologie sau
chimie. Experimentul presupune cunoștințe specializate.
Observația este o metodă cu diverse utilizări. Se fundamentează pe patru tehnici:
1. observația propriu -zisă sau simplă.
2. analiza documentelor
3. interviul
4. ancheta și sondajul de opinie9
Observația propriu -zisă a unor fenomene prezente se referă la culegătorul de informații
care este de față.
Analiza documentelo r este o metodă clasică pentru analiza oricărui text sau articol de
presă.
Interviul presupune un set de întrebări și răspunsuri. Informațiile sunt obținute prin
interrelaționarea dintre persoana care întreabă și cel întrebat, care poate furniza date date de
interes.
Când ne referim la anchetă și interviu ca tehnici de colectare a informațiilor, nu trebuiesc
confundate cu genurile jurnalistice cu aceeași denumire. Scopul anchetei și sondajului de opinie
este de a aduna elemente semnificative, relevante. Însă, ancheta jurnalistică are rolul de a
demasca și sondajul necesită un plan al cercetării și culegerii de informații, care începe cu
stabilirea eșantionului, continuă cu aplicarea chestionarelor și cu stabilirea și interpretarea
rezultatelor.

8 Tolcea, Marcel. Interviul (pp 71 -72). În Mihai Coman. Manual de jurnalism . Iași: Polirom, 1997 .
9 Szabo, Lucian – Vasile. Tehnici de colectare a informațiilor . Timișoara: Editura Universității de Vest,
2017.

5 Etapele culegerii de informații

Culegerea informațiilor se face în etape. Prima etapă este cea a predocumentării, în
care comunicator află despre existența unei întâmplări semnificative, demnă de relatat.
Evenimentele importante se impun de la sine ca subiect: atentate, explozii. Aces tea fiind incluse
în agenda zilei. Documentarea, cea de -a doua etapă presupune culegerea tuturor informațiilor
relevante despre subiect. Ultima etapă, postocumentarea, numită și „etapă de control”,
reprezintă completarea datelor lipsă și verificarea inform ațiilor. Această etapă se realizează, de
obicei, în momentul redactării și editării unui produs de comunicare, când sunt sesizate
eventuale lacune.

Calitățile comunicatorului

În practică, va exista o permanentă negociere cu sursele, ceea ce impune anumite cadre
de abordare. Astfel, există posibilitatea ca unele informații să fie obținute mai ușor, în timp ce
altele chiar vor fi ocolite. În acest context, comunicatorul se vede pus în situația de a insista,
de a identifica scurgeri de informații, atun ci când o instituție oferă prea puțin.
Încercarea jurnalistului de a afla mai mult este necesară pentru a face știrea mai exactă,
mai interesantă și cât se poate de completă.10
În afară de pregătirea de specialitate și de experiență, a căror importanță nu trebuie
supraestimată, sunt însă li câteva calități necesare. Yves Agnès11 notează calități precum: o
bună cunoaștere a limbii, înțelegerea rapidă, capacitatea de a munci repede și mult, spiritul de
analiză și sinteză, lipsa de aroganță, creativitatea și adaptabilitatea.12 Un alt atribut îl reprezintă
curiozitatea. Specialistul în comunicare este un spirit iscoditor, scormonitor și receptiv la
informații.

10 Zvi, Reich. Different Practices, Similar Logic – Comparing News Reporting across Political,
Financial, and Territorial Beats . În The International Journal of Press/Politics . Nr. 1, 2012, pp 76-99.
11 Yves Agnès este un jurnalist retras, autorul a numeroase cărți de jurnalism și media.
12 Yves, Agnès. Introducere în jurnalism . Iași: Polirom, 2011.

6 Bibliografie

1. Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy. Manual practic de televiziune . Iași: Polirom,
2009.
2. Grosu, Cristian; Avram, Liviu . Jurnalismul de investigație . Iași: Polirom, 2004.
3. Szabo, Lucian – Vasile. Tehnici de colectare a informațiilor . Timișoara: Editura
Universității de Vest, 2017.
4. Tolcea, Marcel. Interviul ( pp 71 -72). În Mihai Coman. Manual de jurnalism . Iași:
Polirom, 1997.
5. Yves, Agnès. Introducere în jurnalism , Iași: Polirom, 2011.
6. Zvi, Reich. Differen t Practices, Similar Logic – Comparing News Reporting across
Political, Financial, and Territorial Beats . În The International Journal of
Press/Politics . Nr. 1, 2012, pp 76-99.