Prof. irldrumdtor: [620524]

)t-J\
!
iIJ
lnl!
i
IiIlll-Iil
nllIt
I
i]
I
rl
r
it
I
rtl
IIUIJ
Prof. irldrumdtor:
Hriban FlorinSeminarulTeologicLicealortodox
,,Sf 6ntut Gh e o rghe "-R om a n
Moqrtea ;i tnvierea Mfr'ntuitonwlui Iisus
Hristos in lumin& Epfstolelor Pawline
Elev:
Ursache Nrilarian – Cfltdlin
!
tl
t
i]
itRoman
-2010-

n
nt'
tr,
n
I
f.
t,
I
I
I
I
i-li
Ttl
atll
Irt
il
I
Iir
iLil
Ir
1I. Argument
Il.Moartea Si invieres Mdntuitoniui lisus Hristos
III. Reatitatea norlii Si tnvierii Domnului rtpstru lisus: Hrist'os'
IV. Raportul dintre moartea Si invierea Mdntuitoruluti'
V. Urmdrite morlii gi trwirii lui lisus Hrisfios'
W. insemnitatea tnvierii pentnt via{a creStind
rtrr n.z t. t\I/II. UIDTTgTAJrc
Wn. Anexe

Argument
slava invierii Domnului, carre umpre sf*anta Biserica de bucuria triumfului asupra
mo4ii constituie comoara, ideatur qi izvorur viefii spiritual,o cregtine. cdci credinfa in
inviere re>prezintinu numai unrrl din adev[rurile fundamentale ale cregtinismului care
pune in eviden!6 valoarea deplinS a viefii li a omului, ci 9i calea spre via{a vegnic6'
convinge rea cdnu moarte a areultimul cuv6rrt, ci viala gi fericirea', congtiinla
prezenfei Mantuitorului, incredlerea 9i biruin{a binelui 9i credinciogia fa!6 de menirea
vegnica a sufletului.
pentru Smfful Maxim Mdrlurisitorul, spre exemplu, intreagaz:,idire tinde spre
inviere, rinvierea fiind semnul r;uprem al tuturor desdvdrqirilor. in gdndirea lui, faptul
invierii r;onstituie nu numai o rovidenld carepoate forma obiectul unei cercet6ri in
sine, ci qi o transfonnare totalii, o transfigurare a lumii.
Fdr6lumina invierii gi Naqterea 9i Notezul qi Crucificarea ins5qi, deqi esenliale
operei riiscumpdr dtoare,ar rdmdne simple episoade izolate;partioulare 9i locale,
lipsite de tainica semnificafiei pe care le-o incredinlase fiecdreia dintre erle, in opera
de rdscuLmpilrare, Pronia divin[.
Siguranfa invierii lui tlristos avea sd transforme conqtiiLnle, avea sd fac[ din
Apostoli ingrozili,entuziagti pdnd la moarte, propovdduitori ai Eirangheliei, 9i din
prigonitori (cum e cazttllui Saul), martiri. invierea e specificul 9i piatra de temelie a
intregului edificiu al cregtinisrnului; fdrd irviere, creqtinisrnul ar .fi un sistem oarecare;
fre el cortat ca oricdt de superior, dar nimic mai mult. Teolrogul rafionalist, D. Strauss,
spgne la vremea sa, refesitor la aceasti problemd: ,, Daci ram fi reuqit sp respingem
bazaist,oricd a tuturor minunil.or evanghelice gi am fi nevoili sd o, recunoagtem doar
pe a acestui eveniment, nimic n-am fr fdcu incd pentru stiin{6, inlrucAt invierea lui
Flristos constituie central centrului ( Mittelpunkt des Mittelpunkts), inima adev6rat6 a
cre gtinirsmului contemporan".

Moartea;iinviereauantuitorutuitisusHri;w;.
Cregtinismul r6s6ritean a acordat intotdeauna o importanlii deosebitb atAt rnorlii pe
cruce a Mdntuitorului, cdt gi invir:rii Sale 1'
Al6turi de ceilalfi Apostoli, ilfAntul Apostol Pavel a rdspdndit cu mare zel 9i cu
multd enelgie aceste adevdruri rle credinjd atdt in cadrul acliunilor de catehizate a
credincioqi.lor, c6t qi in incercdrile sale de a comb ate erezrile qi indoielile referitoare la
vremurile de pe urmd, ce se iveau uneori in comunitdlile creqtine (I Cor. XV, 12; II
Tim. II, 1gi; Fapte, XVII 18). SArnt tema centrald a predicii qi scopull viefii 9i activitalii
sale. ,,Eu \/-am invdlat inainte de toate, ceea ce am primit" – spune SfAntul Pavel – cd
Iisus a murit pentru pdcatele noa.stre qi a inviat pentru indreptarea noastr6.
prin ciiderea in pdcat, protopdrinlii nogtri au pierdurt com'uniunea harici cu
Dumnezeg , iar aceastd stare i-a. instrdinat din ce in ce mai :mult de Creator. Propriile
lor puteri erau insuficiente perLtru ca sd se ridice la starea din r;are au c[zut. Dar
Dumnezeu nu a voit sd se distrugd ,, lucru m6inilor Sale", d,e aceea., a hoi[rA[ ca Firrl
SIu sd se dispeze, pentru ca noi sd fim m6ntuili (Efes. II,4-!i; Tit IlI, 4-5)"
intruparea Fiului lui Dumnezeu a avut loc la ,,plinirea l'remii" (Gal. IV, 4), aciicd
atunci c6rLd lumea eruptegdtitd pentru primirea Sa.
La ,,plinirea vremii" s-a reahzat planul divin de mAntu:ire a nrlastrd, conceput de
Dumnezeu, care in virtutea pregtiinlei Sale, previzuse clderea 1in pdcat a primilor
oameni (Iifes. I,9).
Acesl plan divin are, deci, un inceput in vegnicie, o, realizarc in timp qi este
mereu actual prin impdrtdgireer fiecdrui credincios de roa.dele jertfei N4Anrtuitorului
Flristos (Itom, X, 9). Aceasta esite ideea prepondetatd a gAndirii paruline.
I CreqtirLismul occidental, spre deosebire de cel rdsdritean separl moartea de irviere, ca doua evenimente succesive
frr[ o leg[tu1a interioard directa intre ele. Pr:in moarte ]Iristos a terminat opera de nrAntuire. Invierea nu estP pentru ei
decdt o r6splatd exterioarf, dati lui Hristos de Dumnezeu tatdl pentru sacrificiul meritoriu aduLs de Fiul pe crllce pentril
satisfacearea onoarei ofensate a lui Dumnezeu datorit[ plcatelor noastre. Cf. Pr. Prof. Dumitru Stf,niloaie, Crucea ttt
teologia Si cultul Bisericii Ortodoxe, itr,,Onlodoxia", XXVII (1975), nr.3, p. 405.

MAntuirea obiectiv6 a fost infbptuita pentru toli prin rds,cumpirarea sdvdrqitd de
MAntuitorul Iisus Flristos pe cruce. Ideea de mdntuire este leSlatd ontologic de
eliberarea tuturor din ,,robia pdcatului" $i a mortii'.
pentru a inf5liqa cit mai clarr aceste realitdli, Sfantul I'avel a recurs deseori la
analogii diverse. Aqa, de pild6, descrie antitetic deosebireil esen!:ial6 dintre opera
primului om, Adam qi opera lui Adam cel nou, Flristos (I, C)or' X\r,22,45; Rom' V,
14-15). Priimul ne aduce pdcatul, condamnarea, durerea qi rnoartea (Rom. V, 14), al
doilea ne clSruieqte, prin inviere posibilitatea indreptdrii, harul 9i viala (Rom' lll,24-
27;lY ,25::,Y , 15-21).
Cu Ad3m, protopdrintele nostru dupd trup (I Cor. XV, '+7-49) suntern solidari in
pdcat qi ciidere, cu M6ntuitorul Flristos suntem solidari in rlctul irrvierii Salo (I Cor.
XV.2I-22:.). Solidaritatea cu Adam line de legdtura noastrd lin trupul sdu tainic. ,,Cdci
precum in Adam toli mor, aqa gi in Fkistos toli vor invia" (I tCor. XV,22)'
Prin descendenld naturald Adam ne-a asociat pe toli mortii iar prin descenden![
haricS, Flr:istos ne asociazd pe toli invierii Sale (II Cor. IV, 10-11)3.
Moarte:a pe cruce a Mdntuitorului Flristos ne-a ridicat din,,impdr6!ia intunericului"
(Col. I, 13) gi ne-a adus lumina, via[a qi nemurirea (II l'im. I,10) ,,Paqtile nosfir.t
Flristos s-a jertfit pentru noi", spune Apostolul (I Cor. Y,',1; Efes' V,2) qi in aceastd
jertfb s-a ooncentrat iubirea suprremb a lui Dumnezeu fa!6 de noi (Gal. II,20; Efes. II,
25). Crucea este momentul culminant al iubirii gi al ddruirii totale.
2in secolul IV, Sfdntul Grigore de Nissa susline teoria rdscumpdr6rii de la diava,lul lansatri de Sfdntul h'ineu, Origen
gi profesatd de Sfdntul Ambrozie in Apus.
Conform aceste teorii – dupd cum spune Sfdntul Irineu – diavolul trebuia invins, 9i de acer:a s-ar fi inlrupat Frul lui
Dumnezeu gi s-a rdstignit ca sd ne elibereze de la diavol. Moartea MAntuitorului ar h preful de rdscurnpf,rarp pldtit lui
Satan pentru toli cei c[zu{i in p[cat. Sfdntul lSrigore de Nissa susline cd noi toli erarn supugi dliavolului prin pdcat pdn[
la venirea Mdntuitorului. Bun6tatea divin[ fatd de noi tn actul mdntuirii se impletegte cu dreptateafalA de diavol.
Sfantul Cirigore de Nazians are meritul <le afi combdtut in mod expres teoria rdscumpardrii de la diavol. Mdntuitorul
s-a oferit jertfa latalui pentru ca noi toli sd 1|rm sfinfili gi elibera]i de sub puterea pdcatului gi a rdului. ingerii cdzuli –
demoni- nu au nici o putere in fala Creatorului. Sfdntul Pavel spune cd Mintuitorul ,,a dezbrd.cat domniile gi puterile ;i
le-a dat pe fald cu hotdrdre, biruind asupra lo,r prin cruce" (Col. lI, l5). Nici la Sfdntul Pavel n,u g6sim terte din care si
rezulte c[ diavolul ar avea vreun drept asupra noastrd.
Teoria rdscumpdrarii de la diavol nu arebaze scripturistice. Conform, Prof. Nicolae Chilescu, Risctinip[rarea ih
SfAnta Scripturi gi in scrierile Sfinlilot Pirinfi, Bucuregti 1937,p.56 qi l2l.
3 Diac.Prof N.Nicol6escu, Actualitatea epistole intdi cdtre Corinteni a Sfintului Apot;tol Pmetl, in,,Siuiji tc<llogice" Ill,
( I 95 1 ), nr 3-4-. p.206. {

prin
'crartea pe cruce qi prirr inviere Iisus tlristos este cu ade,vdrat Meqia. este
Mantuitorul nostru. Crucea luminatd de inviere il aseazdin adevdrata Sa strdlucirea'
Flristos s-a rdstignit qi a murit in locul celor vinovali qi neprutincioqi dat a inviat in
putere gi marire risipind intunericul qi groaza mor,tii (col. I, 13; II T'im. I, 10; F'vrei II,
14).
Deosebit de sugestive sunt spusele Sf0ntului Apostol Pavel prin care descoperd
frlipenilor taina intrupSrii, moriii qi invierii Mantuitorului. Degi era ,,in chipul lui
Dumnezeu", Hristos s-a deqertat pe Sine a luat chip de rob 9i s-a fbcut asemenea
noud pAnii qi la infdliqare (II,6-7). Aceastd deqertare (cher:Lozd) este calea aleasd de
Dumnezeu pentru a se releva pre Sine pe masura capacitalii noastre de primire 5i
inlelegere a divinului5.
,,Fiul lui Dumn ezerrs-a smer:it pe sine gi s-a fdcut ascultdtor pAnb la moartp, 9i irro[
moarte pe cruce" (II, 8). ,,Chen<>za apare drept expresie ma.rimd a iubirii 9i d ddnririi
lui Dumngzeu prin smerenie".6 Concomitent se mai descoperd qi faptul cd smerenia
nu-i un r;implu atribut moral aI firii omenegti, o atituLdine a creaturii in fala
atotputemiciei Creatorului 7. Smerenia este mai intdi dumnezeiascd 9i de origine
.,8olvlna.
Smerernia qi ascultarea pAnd la moarte a Fiului lui Dumnezeu c8 olrl a iqtrupat in
timp, a desfiinlat neascultarea qi mAndria protopdrinli1,or ,,Cdci prequm prin
ascultarea. unui om s-au f5cut pdcdtogi cei mulli , tot aga prin ascultarea unqia se vor
face drepfi cei multi" (Rom . V,19). Numai ascultarea q1i smerenia M€intuitorului
Flristos pgtem ridica pe cel cdz"utinpdcat.,,Degi era Fiu, ainv6[a1. ascultarea din cele
ce a pltimit. $i s-a fbcut tuturor celor ce-L ascultd, pricind de mAntuire veqnic6"
(Evrei. V, 8-9). ,,E1 a venit la noi nu pentru a ne strivi suLb slava Sa, ci pentru a ne
indl\a"e.
a prof. Teodclr M. Popescu, Moartea Si invie:rea Mdntuitorului tn credinlavechilor crestini, in ,,Ottcdt'xia'i, YII,
(1955), nr. 1-2, p.109.j pr.Constantin baleriu, Jertfu Si Rdscumpd',are (tezdde doctorat), i n ,,Clasul Bisericii", XXXII (1973)' n1. l-2'p.109.
6 Ibidem.p. I l0
T Ibidem, p. llll.
* Ibidem.t lbidem.

A fost prigonit gi a fost negat., dar El i-a iubit pe prigonitori Ei pe negSt'rri' pe tolr
acegtia rdscumpdrAndu-i cu preful sdngelui Sdu (Efes.I,7; Ilvr. lX., 12; Tirn' Itr, 6)'
pentru c6 ,.s6ngele lui Flristos care S-a adus lui Dumnezeu pe Sirre jertfi prin Duhul
cel veqnic10, vo curdli cugetul nositru de faptele celor moarte". (Evr. IX,14).
in iconomia mAntuirii Jertfa ire un rol fundamental. in \/echiul Testamenl. Dupd
Lege toate se cur6lau cu sange giL fbrd vdrsare de sAnge nu se) da nirndnui iertare (Evr'
IX,22). inLtre multiplele spdlari rituale 9i jertfe de fiecare:zi (Evr'. x, lt;YII,27),
SfAntul pavel aminteqte in Epistola cdtre Evrei gi marele sacrificiur anual de ispdqire
(IX, 7 si 21i).
in fiecare zi qi arhiereul intra in Sfhnta Sfintelor gi aducerl jertfb singeroa$[ pentru
sine qi pentru gregelile PoPorului.
Aceste jertfe sAngeroase aveau numai o semnificalie extelrioard 9i nu puteau curdli
conqtiinlele (Evr.X ,9;3). Lipsa de eficacitate a acestor sacrificii se observd din faptul
c6 nu fdce,au altceva decAt sd reaminteascd pdcatele fdrd sd le 9tearg6. De aoeea erau
reinnoite continuu (Evr. X, 1-4),
in mijl.oc, intre Vechiul gi )\loul Testament, se plaseazd actul morlii qi inviorea
M6ntuitorului tt. Fkisos, preotull adevdrat gi veqnic, vine s6 aducd run singur sacrificiu
in care r6sicumpararea se sdvdrgegte prin propriul Sdu s6nge. SAngele acesttti sacrificiu
ddruiegte tururor iertareapdcdtelor gi impdcarea cu Dumneileu (Efes. I, 7; Col. I' 14).
Harul divin izvordt din acest sa,crificiu coboari p6nd la ,,cele mai de jos" ale fdpturii
noastre si ne ridic d pdnd la dreapta Tatdlti"r2. Ceea ce dd va.loare acestui saqrificiu
este frr6 indoial6 persoana pr:eotului. ,, Cd preot desdvArqit Iis'us Hristos aduce o
jertfb desdv6rqit6"13.in Eistola cdtre Evrei, Sfdntul Pilvel ne infrligeazd pe
Mdntuitorrul Flristos in calitatea Sa de Arhietate, fard de patd, deosiebit de cei pdcdtoqi
qi fiind mai presus decdt cerurile"(Evt. 7 ,26).
to Al6turi de Mdntuitorul la opera de rlscumLpdrare a noasffi participd gi celelalte pc)rsoane alo Sfintei'l'reimi' ,,
Dumnezeul pr6cii prin sdngele unui testamerLt vegnic a sculat din mo(i pe P[storul Cel Mare al oilor, pe Domnul Iisus
Hristos', 6vr.. xtti, 20 ; Gal.I,1). Dumnezeu Cuvdntul inviazdprin Duhul lui Dumnezeu (Rom. VIII, 1 1). Frin Cuvrint
gi in Duhul Sfdnt se rena$te in noi ,,Chipul'1' cf. Pr. Constantin Galeriu, op. cit., p. 178.
ir pr.prof.Dumitru popescu, Eccleziologia lomqno-catoticd dupd documentele celui de al doilea Conciliu Qe la Vatica
si ecourile ei in teolofia contemporanri, in ,,ortodoxia", XXIV (1972),nt.3,p.342.
12 Pr. Prof. C. Galeriu, op. cit., p. 152.
't Ibidem, p. 153.
1

r
-]
Il1
i1
rOriginea Sa divind, sfinlenia vielii acestui fuhiereu a dirt valo:lre infini
Sale pe cruce. ), Jertfa Domnului, moarte Lui ca Jertlt[ rcprezintA m
perfecfiunii totale"la. Jertfa lui Flristos este unici qi nerepetatrild.
Aceastd jertfb conferd crealiei o altd ordine de existenjs. Fkistos ne
in veacul invieriils.
Moartea gi invierea Mdntuitorului au pentru Sfdntul Pavel imprlrtanfa 9i
de fapte providenliale, necesare qi fireqti r6ndUielii dumn'ezeieqtli. La
doud acte dumnezeiegti std iubirea gi bundtatea lui Dumne:zeu (Etfes. II,7).
M6ntuitorului biruitd de inviere, l-a convins pe Apostolul rreamurilor de i
acestor doud acte gi de realitatea mesianit5tii lui Iisus Flristos. Drama de
este actul dumnezeiesc al m6ntuirii noastre, iar tnvierea lui Flristos este
adeverirea Lui.
tn rbidem, p. 155.tt lbidem.morli
nentu
cu
:le
t–r
't

Realitatea morlii sti,-tnvierii Domnului nostru lisu|s Hristos
pentru creqtini, moartea gi invierea lui Flristos sunt fapte mari presus de orice
indoial6. ,, Fkistos a murit pentru pdcatele noastre…, a fost inLgropat 9i a inviat atrea\a
zi fiipdscripturi". (I Cor. XV, 3i-4). MAntuitorul a fost ingropat dupd ce a r4urit qi a
fost pus in mormant unde a stat trei z\le. Moartea a fost rcald. Realitatea morlii
Mdntuitonrlui este de neconstestat qi Apostolul Pavel nu revine asuprea aceste
probleme decdt pentru a aminli cregtinilor roadele ei satr pentru ca s-o pund in
leg6turd cu invierea. ,,Iisus Flristos a murit gi a inviat ca s[ stdp6neascd pepte vii 9i
peste morli ,, (Rom. XIV, 9; VI[, 9; Tes.IV, t4; Cot.II,2; II Tim' II, 8)'
invierea Mantuitorului Flristos constituie pentru noi r:regtinii dovada cea mai
puternicd a dumnezeirii lui gi a originii dumnezeiegti a crr:gtinisrnului. Iisu$ Flristos
a fost dat morfii, dar s-a legitinat ca Mdntuitor gi fiu al lui Dumnezeu prin invierea
Sa (Efes. ll,20 -21; IV, 10; Col. III, I; I Tes.I, 10; Evr. XII' 2)'
Drama morlii qi triumful inv'ierii lui Flristos, au impresi,rnat pe Sfin1ii Apostoli 9i
pe credinr;iogi gi |e-au intdrit convingerea in putere gi divinitateer Lui (Rotttt. X, 9).
Aceastd convingere a fost mdrturisitd de Apostoli chiar dirr primar zi a propovdduirii
lor in fala mullimii de iudei care se aflau la Ierusalim in zitn Cin<:izecimii (pap.Il, 5,
34, 36). ,,Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus Cdruia noi toli sur$em rrrartpti", zice
Sf0ntul Apostol Petru (FaP. II,:12).
Sfdntul Apostol Pavel prigonea qi ucidea pe ucenicii MAntuitorului ilrainte de
convertirea sa minunatd pe drumul Damascului, fiind convins cd-qi serveqtp legea 9i
neamul (lFap. VI[, 3; XXII, 4). Toate convingerile sale itu fost ndruite dp aparilia
Celui inviat (Fap. IX, 3) ,,Eu sunt Iisus pe care tu il prigonegti", i-a spus MAntuitoml
(Fap. IX, 5), iar Sfhntul Pavel, convins de realitatea invierii lui Hristos a dqvenit din
prigonitor, Apostol (Gal. IV, I4). ,, M-am rdstignit impreund cu Hristog – spune
Apostolul qi nu mai trdiesc eu, ci Fkistos trdiegte in mine. $i viala mea de acum, in
I

trup, o trdiesc in credinld in Fiul lui Dumnezer\ care m-a iubit 9i S-a dat
insuqi pentru mine" (Gal. II, 20).
Realitatea invierii MAntuitorului este probatd de Sfdntul Apostol Pavpl qi de
infbliqarile lui Iisus inviat anumitor persoane, infbliqdri pe cire le ttlateazd i4 parte $
Sfinlii Evrmgheliqti, iar el le enumera in capitolul XV rlin Epistola intQia cdtre
Corinteni. Dintre acestea cea mai importantd din punct de v,edere doclumentar
bisericesc este ardtareaMAntuit,orului la peste cinci sute de fra1il6, Apostolufl adaugb
informalia cd la anul 56 cdnd ar scris epistola, ,,cei mai mu'l1i" dirrtre ei erap incd in
viald (I C6r. XV, 6). Ei puteau sd fie consultali oricdnd pt:ntru a confirma invierea
Domnului . ,,Dupd aceea s-a ariitat lui Iacobl', upo, tuturor apostolilor" (I Qor. XV,
g)tt.
,,Iar in urrna tuturor, ca unui ndscut inainte de vreme, mil s-a atdtat qi mi9 ,,(I Cor.
XV, 8; IX, 1; Fap.IX, 5). Este vorba de ardtarea din apropirlre de Damasc, rBlatatd 9i
de Faptele Apostolilor (IX, t-22; XXII, 6-21; XXVI, 12-'30), precum $i in cdteva
locuri din epistolele pauline (Efi:s. III, 3; Gal. I, 16; Filip. IIlt, 12).
Aceasta ardtare a Mdntuitorului inviat este reald gi il ins,;rie pe Sfdntul P{vel intre
martorii expreqi ai invierii Dornnului.Sine
Luminat qi intors cu putere rneagteptatd gi irezistibile, inlr-un rnoment ca{d nu era
dispus de fel sd cedeze unei sug5estii sau iluzii, Sfhntul Pavel S-o coltvins de lealitatea
invierii lui Iisus prin ,,putere gi autozidire", $i I vestit cu fidelitate tot ceea c]e avtzut
gi i s-a descoperit (I Cor. IX, 1). ,,N-am vdzut eu
ardtat gi ntie", exclamd Apostol'ul (I Cor. XV, 8).
M[rturiile Sfdntului Apostoll Pavel cu privire la moartea gi invierea Mdqtuitorului
sunt la fel de importante ca si qi celelalte dovez\ din Noul Testament. Pentrlu SfAntul
Apostol Pavel, certitudinea inviierii Domnului constituie
sale activitSli misionare gi pastorale.izvorul credinlei qi pl intregii
tu Sfinlii Evangheligti nu amintest aceasti n'dtate a Mdntuitorului inviat.
17 Numai Sfdntul Pavel vorbegte despre ardtlareaM6ntuitorului lui Iacov. Este vorba de Iacotr primul episc{p al
Ierusalimuluji (Gal. II, l9).
18 DacA Sfantul Pavel vorbegte special despre cele doud ar tdri ale Mdntuitorului luLi Peffu si Iacob, gdsim {xplicalia in
faptul c6 Apostolul a vorbit personal cu acegtia cdnd a mers prima datd la Ierusalim dupl convertirea sa (G41, II, l3-19),pe Iisus Domnul nostru"?|. ,,mi s'a
cf. Frederic Goget, Commentaire sur la premiere Epitre aux Corinthiens,vol lI, Paris, 1965,p,.33 I .

invierea lui Flristos ne determind sd admitem in existenlia Sa o sfinlenie Ebsolutd
(Rom. 1, ).Divinitatea Sa implir:d cu necesitate sfinlenia. El este Fiul unic al Tatdlui,
,,chipul lui DumnezeuCelui neviizut" (Col. I, XV; Filip. II, (i; II Cor.IV' +; E[t'I, 3)'
,,in El locuiegte trupegte toatdplindtatea dumnezeirii" (Col. I, 19; II 9).
invierea MAntuitorului ne descoperd in El existenla unei llorle divine, care]I- inal![
deasupra umanitdlii Sale, ca a doua persoand a Sfintei Treirn,ire. Fdr:d inviere, moartea
lu Hristos intrain seria evenimentelor obignuite. Numai inviierea drcvedegte fe deplin
divinitatea Sa. Ea rdmdne pivotul intregii invSldturi evanhelist"to. ,,Da"d Fkistos n-a
inviat, atunci zadarnicd este prropovdduirea noastr6, zadant\cd gi credinla foastr[",
spune Sf6ntul Pavel (I Cor. XV, 14).
invierea lui Fkistos este defi:nit[. El a revenit la via!6 qi nu va mai muri peoarece
,,moartea nu mai are stdpAnire asupra Lui" (Rom. VI, 10; lt Cor. ,KV, 5a). pe aceea
Apostolul il nume$te ,, Cel puLrurea viu" (Evr. X(II, 2) care este de-a drpapta lui
Dumnezeg (Rom. VI[, 34; Col.III, 1 ; Evr. I*II,2), in cetatea cea cereasca (filip. III,
20).
Sfdntulf Pavel accentueazd permanet doud realitdli dstincete- moartea- ;i invierea
lui Flristos- dar de fiecare datd scoate in eviden!6 gi legiitura ontologicd pe existd
intre ele gi le unegte in chip ned,espdrlit. Moartea lui Fkistos este inceputul in]vierii, iar
invierea n-ar fi fost posibild dacd n-ar fi fost precedatd de moarte.
't E.L. Pruvot. La Ressurection de Jesus Christ, Touluse, 1873,p.235.
'o Ibidem.
11

Raportul dintr<, moartea si tnvierea Mlntlullorului
in teologia paulind moartea. Mdntuitorului a fost pus[ An legdturd directd 9i
imediat[ cu invierea Sa (Rom. VIII, 34; XIV. 9; I Tes. IV, 1,4). intre moarte q[ inviere
nu este dilscontin:uitate2r; moartea este trecerea spre inviere (II Tim.II, [ 1). Ele
alcdtuiesc impreund un singur fapt; una cere pe cealaltS, se intrelgegte qi se explicd
prin cealaltlf2.
Dacd moartea MAntuitorului n-ar fi dost invinsd gi incunnatd" cu invierea Sa, ar fi
fost zadamicd qi fbrd sens. Nddejdea noastrd in via!6 qi mAnLtuire n-ar fi avut temei (I
Cor. XV, 14-15).
Moartea gi invierea lui Iisus realizeazd impreund mAntuirea noastrd (Rorpr. X,
Rolul lor este diferit, dar efectele celor doud acte converg spre lunnin6, spre sfinlee).
nie
gi via!6 vegnicd (Rom. YI,22; lBvr. IX, 15). Moartea lui l{ristos semnificd sfArgitul
vielii noarrtre dupd trup (II Cc,r. V, 16), \ar invierea Sa este ir:Lceputul vielii noi,
duhovnice:gti ,,Cdci dacd cineva este ,,in Ffuistos", este fdptrra noutd" (II Cor. V,I7).
De aceea rmoartea coincide cu irrviere a ca o singurd taind.,,1.n cruc,: este o putere care
produce inviere, qi in inviere este prezentd, intr-un anumit sens, in mod etern moartea
pe cruce"2'3.
Crucear are in ea insdqi o fo,45 de biruire a pdcatului gi a morlii (Col. II, 15), o
putere care inaint eazd spre invie,re qi se finalizeazdin inviertl2a.
Parado,xul acestei apropieri dintre moarte gi inviere se explicd prin cuvintele
SfAntului Apostol Pavel: ,,Om llird minte ce esti! Tu ce semeni, rru dd viald dacd nu
va h murit". (I Cor. XV, 36). Prin stricdciunea pe care o suferd bobul de gr6u, dd
" Pr. P.of. Dumitru Staniloaie, op. cit., p. 405.
22 Prof. Teodor M. Popescu, op. cit., p. 170.
23 Pr. Prof. Dumitm stdniloae, op. cit., p. 4015.
to Ibidem.
25 Acest ralionamet al Apostolului are la bazd cuvintele Mdntuitorului din Sfdnta Evanghelie dupa Ioan; ,, A@evdr zic
vouf, ca daci grduntele de grdu, cdnd cade in pimdnt, dacf, nu va muri, rdmAne singtrr, iar daci va muri aduqe multd
roadd." (XII,24).nagtere unei plante noi (I Cor. :KV, 37)25. Planta noud n-a rupt definitiv legdturile cu

ll3li
I
ti
ll
)sdmdnla din care s-a ndscut. Tot aga gi invierea utmeazdmorrfii in mod firesc.
s-a autoanihilat ldsdnd loc vielii (Efes. II, 5; Rom. VIIlt, n)'u,'
in moartea lui Iisus se cuprinde in mod virtual invierea Lui, qi in invi
continud sd fie prezentdputerea biruitoare de mparte a cruciii27. inrrierea
din momenful mor,tii lui Iisus2t. De aceea moartea Donrnului este mi
inviere, a$a cum se intAmpld cu grduntele vechi g[ planta nou62e.
Aceasta apropiere dintre moartea gi invierea lpi Fkistos o dezvolttb Sfhntul
cAnd vorbeqte despre moartea gi invierea credinpiogilor in cadrul im
rdscumpdrdtoare a Mdntuitorului.
Orice credincios gtie cd m6ntuirea fiecdruia depinde de insugirrea prin
roadelor intrup6rii, patimilor, morfii gi invierii Fitului lui Durnnezeu.
26 Pr. Prof. Dumitru Stiniloae, op.cit., p.406.
" Ibidem.tt Pr. Prof. Dumitru St[niloae, Legdtura intimd dintre moarte Si invlere,in,, Studii lleologice" VIII (1956),
276.t'rbidem.r Lfi
chia[
rp.f
. 5-6, p.

(Jrmdrile nWLIL;iJWierii lui lisus Hristcts
Dar moartea qi invierea M6ntuitorului nu sunt fapte izolate, ci au legdturd intimd
cu viala ei pe care o pdtrund gi transfigureazd. Umanitatea lui Iisus Hristos devine
focarul din care iradiazdin formd accesibild noud infinitatea vie:fii divine30, devine
un mijloc de comuni care al, en,ergiilor dumnezeieqti spre noi3l. I\4oartea 9i invierea
Mdntuitorului devin fapte ale vi,elii noastre religios-morale, prin pa.rticiparea fiecSruia
dintre noi |a moartea gi invierea lui llristos. Aveste doud acte clevin izvorul vielii
noastre veqnice. ,, Dacd am murit impreund cu Flristos, credem cd vom 9i vielui
impreund cu El" (Rom. VI, 8).
Biruinlfa vielii asupra morfii este oferitd in dar tuturor crllor ce cred in El de cdtre
Mfintuitorul Flristos (I Cor. XV, 57). invierea Sa este certiludinea invierii noastre (I
Cor. XV, 20,25; I Tes. IV, 14), deoarece a fost cAgtigatb de El iin numele nostru al
tuturor, pr:ntru ca toli cei ce credem gi trdim dupd voia Lui, sd ne bucurdm pe cleplin
de darul invierii qi at viefii (I Cor. XV, 55-56). ,, De vei mdrturisi cu gura ta cd Iisus
este Dum nezerr gi vei crede inL inima ta cd Dumnezeu L-a inviat din mortli, te vei
mAntui", spune Sfdntul Pavel (Rom. X, 9). Rdspunziind prin credinla iubirii
nemdrginite a lui Dumnezet care qi-a dat pe propriul Fiu spre moarte pentru noi
(Rom. VIII, 32), ne apropiem de Dumnezeu (Efes. II, 13) qi primirrd Botezul devenim
membre erle trupului tainic al D,omnului.
Dupd spusele Sf6ntului Apostol Pavel, intre cel ce se boLeazd qJi Flristos se produce
o comunicare tainicd de suferirr!6. ,, Nu gtifi cd toli cAli ne-am botezat, intru moarte
Lui ne-arn botezat?" (Rom. VI, 3). Iisus ne-a asociat tainic la jertfa Sa. Prin aceastd
asociere sublimd la moartea lia, Iisus anihileazd pdcatul gi inlluenfa sa negativd.
,,Pdcatul nu mai are stdpdnire asupra voastrd, fiind nu mai sdnteJi siub lege, ci sub har"
(Rom. VI, 14). Flristos nu ne cuprinde tainic numai itr moattea Sa. Prin botez
30 Prof. Nicolae Chi{escu, Pr. I. Todoran, Pr. I. Petreufd, Teologia Dogmaticd Si Sintbolicd, v,ol. lI, Bucuregti, 1958, p.
63 8.
3r lbidem, p.639.
t4

credinciog1i participa qi la invier,ea Mdntuitorului. ,,Cdci dacii am crescut impreund cu
El, prin asem6narea morlii Lui, atunci vom fi pdrtagi gi ai irwierii l-ui" (Rom. VI, 5).
Asociindu-ne la inviere gi viald , MAntuitorul distruge gernrenii morlii gi ne conferd
privilegiul unei vielii fbrd sfbrqit,viataharului, qi viala mdririi32.,,Nfe-am ingropat cu
El in moarte, prin Botez,pentru cd precum Flristos a inviat din morrli , prin slava
Tat6lui, aqa sd umbldm gi noi intru innoirea vielii" (R,om. Vl:, 4). L,a Botez, in
fiinla credinciosului se produce o inviere la viala nou5, o renaqtere fapticd (Tit III, 5),
care-l situ,eazd pe cel botezat in comuniune cu Flristos cel irviat. Renagterea sdvArqiti
IaBotezeste numai inceputul procesului de innoire33. Cregtinii poartd de acum in trup
,,omorArea lui Flristos", pentru ca gi viala lui Fkistos sd se arate irr trupul tor (II Cor.
IV, 1o).
Aceastd ,,pdtimire cu Flristor;" (Rom. VI[, 17) este luminatd alpoi bucuria invierii
9i a vielii noi (Col. lI,12; Efes. II, 1-5).
Taina tui Flristos, taina crucii gi invierii devine taind a firecdrui creqtin3a, pentru cd
Mdntuitorul a gustat moartea pentru toli (Evr. II, 9).
implinite odinioard, aceste acte rdmAn intr-o eternd aclualitatr: gi sunt accesibile
tuturor celor ce cautd m6ntuirea". Timpul dintre invierea lui Flristos si parusia Sa este
timp al mdntuirii'u. Flranu spiritualS care menline pe credlinciogi in comnniune cu
Fkistos ini acest ,, timp al m6ntrnirii" este Sfdnta Euharistie, Euharistia dd chip deplin
intrupdrii., j ertfei qi invierii3T.
in esenla sa, jertfa euharisti,cd este aceeagi cu jertfa de pe cru,,"" Mdntuitorul s-a
adus pe Siine jerftd gi a murit, pe cAnd in Sfdnta Euharistie se jertfeqte El, pnin preot,
in chip nes6ngeros, in forma pliinii qi a vinului, tainic, fbrd sd mo,ard.3e Prin jertfa de
pe cruce Flristos a adus lumii mAntuirea obiectivd, inpdc6:nd-o cu Dumnezeu (Rom.
32 F. Prat, La Theologie de Saint Paul, vol. I, Paris, 1927 , p.265.
33 Prof. Grigore T. Marcu ,, Omul cel nou", tn conceplia antropologicd a Sfdntului Apostol P'avel,in,, Studii
Teologice", I 95 l, nr. 7 -8, p.422-423.
ta Pr. Prof. C. Galeriu, op. cit., p. 194.
35 F. Durwell , La Resurection de Jesus myst,ere du salut,Paris, 1963, p.270.
'u Ibidem.
37 Pr. Prof. C. Galeriu, op. cit., p. 183.
38 Prof. N. Chifescu…, op. cit., p. 861.
'n Ibidem.
15

V, 10, 11, 16), iar jertfa euharisticS, se aduce cu scotrrul insugirii personale a
bucuriilor crucii, adicd pentru mdntuirea subiectivdao. Spre deosebire de jertfa de pe
cruce care s-a adus o singurd dzttd, cea euharisticS, fdrd sd fie o attd jertfS, se aduce
mereu pdnd la sfArqitul veacurilorar.
Taina Sifintei Euharistii, pe de o altd parte ant\cipeazd profetic Parusia Domnuluia2,
iar pe de altd parte actualizeazd permanent jertfa de pe Golgot.a (I Cor. XI, 26).
Aceastd aslntalizare exprimd faptic prin impdrtdqirea credinciogilor cu trupul 9i
sflngele lui Fkistos (I Cor. X, 16; XI,24,25). Din aceastd irnpdrtdgire se nagte, cregte
,,omul cel nou" (Efes. II, 15)43, <>el zidit dupd chipul lui Dunrnezeu (Efes. LY,24; Col.
II, 16). ,,in strdlucirea originald a crealiei"44. Ca fiin!6 morald ,,omutl nou" estp egal cu
omul din rai, este fdcut ca qi acela ,,intru dreptatea gi sfinlerria ade'"r6ru1ui" ( Efes. IV,
24)ot. Oricine fird deosebire poate deveni ,,om nou". Pritr moartea gi invierea Sa,
MAntuitorul a dat credinciogilor posibilitatea ca prin efort permanet sd ajpngd ,,la
starea bdrlbatului desdv6rqit", la mdsura vdrstei deplindtdlii lui Flrirstos (Efes. IV, 13).
,,ins[gi starea de cregtin este in sine o stare de desdvArgire"a6. Modelul vegnic valabil
pentru ,,ornul cel nou" este Mdrrtuitorul Flristos. Dupd acest model divin credinciogii
se innoiesc permanent.
,,Omul cel vechi" a fost rdslignit impreund cu Fkistos ca sd sel nimiceascd trupul
pdcatului (Rom. VI, 10). Firea noastrd cea alteratd de pdcat este: innoitd pufin cAte
pulin gi din invierea Mdntuitorului se naqte fdptura cea noud (Rom. VI, 5). ,,Deci,
dacd cineva este in Flristos, este frpturi noud; cele vechi au trecut, iatd,, toate s-au
fdcut noi" (II Cor. V,17).
SfAntul Pavel sfdtuiegte deseori pe credinciogi sd pdrdseascd definitiv vie,tuirea de
mai inainte care aparline ,,omului vechi" qi sd se inoiascii in ,,duhul cugetului 1or"
oo Ibidem
nt lbidem
a2 Pr. c. Gale:riu, op. cit., p.194.
43 A-djectivul nou apare in epistolele pauline de noui ori, iar ca atribut pe l6ngd,,om" numai de dou[ ori (Efgs, II, l5;
lV,24). Necunoscuti in limbajul grecesc lai,o, inexistent[ in iudaism gi cregtinism piin5 la SfAntul Pavel, pa[ernitatea
paulin[ a exp.resiei ,,om nou" este neindoielnicd . Cf. Prof. Grigore T. Marcu, op. citl., p.422.
aa F. Durwell, op.cit., p.276.
a5 Prof. Gr. T, Marcu, op. cit., p.423.
nu Ibidem, p.,t26.
l6

(Efes. IV, 22-23). Viala ,,dupd Duh", ,,via!a in Fkistos" inLtroduce pe credincios in
raporturi fi,liale fali de Dumnezeu-Tat[1.
Credinciosul dobdndegte caliLtatea de fiu al lui Dumnez:eu prin na$terea la viala
duhovniceascd qi prin participare tainicd la patimile lui Flristos.
Dupd ,,,naqterea din nou" (Tit III, 5), li infiere ,,Duhttl DomLnului mirturisegte
impreund ,cu duhul nostru c6 suntem fii ai lui Dumnezen" qi imprerund mogtenitori ai
morlii, invierii qi preamdririi lui Fkistos (Rom. VIII, 14-19).
,,Cei ce sunt ai lui Fkistos g1-au rdstignit trupul impreurrd cu patimile gi poftele"
(GaI.Y ,24').
Viala cea noud este insolitd de congtiinld noud in care locuie;ite Flristos, mort gi
inviat (Filiip. III, 10).
invierea noastrd se afli in strdnsd dependenld de invierea lui F{ristos. ,,Flristos a
inviat din morli gi s-a fbcut incepdturd a invierii celor adornrili" (l Cor. XV, 20). ,, El
este capul Trupului, adicd al Bir;ericii, Cel ce este inceputul, intdiul ndscut din morli,
ca sb fie El, Cel dintAi intru toate (Col. I, 18; Efes. I,22; IV, 15).
invierea Domnului precede qri invedereazdinvierea credinciogilcr. invierea Sa este
premisa gi garanlia invierii morlilor, ,,Dacd nu este invierea morfilor, nici Flristos n-a
inviat (I Cor. XV, 13,16).,, Dumnezet care L-a inviat pe Domrurl ne va invia $i pe
noi prin puterea Sa" (I Cor.VI, 14; Rom. VI, 5; II Cor. IV, 14; II Tes. IV, 14).
inviere,a lui Flristos este inceputul unei noi etape in via!:a credinciogilor. Naqterea
Ia viatd in Flristos gi progresul in aceastd viatd, – in teologia paulin6- este numitd
indreptare. SfAntul Pavel spune cd indreptarea noastrd este o uffnar,e directd a morlii gi
invierii M.Antuitorului (Rom. V, 9). ,,Iisus Flristos s-a dat pr:ntru trtdcatele noastre gi a
inviat pentru indreptarea noastrd (Rom. IV, 25). indreptarea credinciogilor este o
consecinlii a rdscumpdrdrii. De aceea cel indreptat dobAndegte iertarea pdcatelor, iar
in frinla sa se produce o transformare lSuntricd radical5, care este condi{ie gi ternei al
mAntuirii.
Moartea qi invierea lui Iisus Flristos ddruiegte tuturor harului divin care curdleqte gi
sfinleqte pre credinciogi intdrindu-i pe caile mdntuirii (Rom. I, 5; IJ[I, 24;YI.14-15; II
T'I

tiMoartea gi invierea MAntuitorului au refiout legdtura dinhe cer giCor. IX, 1a). Sfinfenia este fiinfa indreptdrii, este starea de comunicare
credincioqilor cu Dumnezeu. Comuniunea cu Drrmnezev cronfine acel ,,infl
care menjine pe credincio$i pe cdile sfinfeniei $i pe cdile innoirii. Ei
nddejdea vielii vegnice, se elibereazdprogresiv dre pdcat gi de moarte (Rom.
impdcat pe om cu Dumnezeu. Nddejdea credinciogilor in viaJi qi in
izvorul in realitatea morttii MAntuitorului Iisus Fkistos, invierea
inlSturd moartea ca sfArgit al vielii credinciogilor, deschizAndu-le
eternitdtiio' . ,,Vialainvierii este viala plin[tdfii g[ a luminii"af8
in aceastd ancorare a vielii noaste de pe p[mdnt, in viafa
mdretia vietuirii crestine.ae
ot Pr. Prof. Dumtru St2iniloae, Pastele, sdrbdtoarea luminii in Ortodoxie,in ,,Studii teologice",, XXVII 1975
350.48Ibidem, p.354.
ut Prof. L Gh. Savin, Iconomia si roadele irwierii Domnului ,ln,,Sfildii teologice", l:IV 1962, w. 5-6, p.28p.
l8nr.5'6,I

insemndtet'eq invierii pentru viala crefuq
Intreagrl viali, a MAntuitorului, incepAnd cu nagterea gi termin6rrd cu invierea, se
inscrie in iconomia mdntuirii neamului omenesc; dar, dintre momentele vie,tii
pdmAntegti a Fiului lui Dumneze\intrupat, indeosebi jertfa de pe c:ruce qi invierea, se
Ieagd de ftnalizar ea mdntuirii.
Mdntuirea inseamnd izbdvirea omului de sub povara pdcatului gi inzestrarea
acestuia cu harul vielii qi al crerlterii duhovnicegti. Aceasta se reallizeazdinjertfa de
pe Golgota gi in Invierea Domnurlui.
Crucea gi invierea se presupun reciproc; jertfa fdrd inviene ar fi fost fbrd rost, iar
invierea fErrd jertfr ar fi fost improsibild. ,,in cruce este o putere care produce invierea
gi in invie:re este prezerftatd, infi-un anumit sens, in mod etrtrn, cnlcea. Crucea are qi
ea insdgi o fo4a biruitoare a pdcifului gi a morfii, o putere care inainteazd sprg inviere
gi se finahizeazd in inviere… io, cruce sau moartea lui Fkistos se cuprindearr virtual
invierea Lui gi invierea Lui corrtinud sd fie prezentS puterea biruitoare de rrnoarte a
crucii. Nu s-a ajuns la inviere ldrd cruce. De aceea, invierr:a, in siensul cregtin, nu-i
lipsita de puterea lui Flristos cire s-a manifestat in acceptarea gi suportarea crucii,
suportare care este prin ea insiigi gi biruire a morfii. Invierea eltte ardtarea deplin
acttalizatai, manifestatd de Flristrcs in suportarea crucii"50.
f . invierea Domnului este piatra de temelie a credinlei cr:eqtine. ,,Dacd Fkistos n-a
inviat, spune Sf. Apostol Pavel, Corintenilor, – zadarnicd, erste prolpovdduirea noastrd
gi zadarnicd este credinla voastrii… pentru cd dacd n-a inviat Flristos… voi sunteli incd
in pdcatele voastre" (I Cor. XV, 14, 17). invierea M6ntuitorului prezisi de El insugi
in mai muLlte rAnduri Apostolilo,r Sdi (Matei XVI, 18-19) este semnul veridicitd{ii;ri
superioriteilii invdtdturii Sale.
50 Pr. Prof. Dumtru Stdniloae, Crucea in teolofia si cultul Bisericii Ortodoxe, in rev. Ortodoxia XVII 1975 nr.3, p.405-
406. Ignatie Tr:oforul Epistola cf,tre Smireni,7,2,P.G. 78: ,, Sd ludm aminte 1a… Evunghelie, i)n care ni s-a ardtat
patima si Ortodoxia s-a realizat invierea". Hipolit, Refutatio haeresium, P. G. 40, 390 – 391 ,. l'a Ps.8,7,p.G. 55,ll1-.
I9

Siguranfa invierii lui Hristos avea sI transforme con$tiinfe, a'vea sd fao[ din
Apostolii I.ngrozili, entuziagti pdnd la moarte, propov[duitori ai ev'angheliei 9i din
prigonitori, cum este caztl rabiinului Saul, martiriisr tnvierea este specificul 9i
sufletul cregtinului; f[r[ inviere, cregtinismul este un sistem oarecare, fie el cotat ca
oricAt de r;uperior, dar nimic mai mult. Teologul ra(ionalist D. Strauss spunea la
vremea sa, referitor la aceastl problem[: ,,Dac[ am fi reugit si respingem baza
istoric[ a luturor minunilor evanghelice gi am fi nevoili s[ o recunoagtem doar pe a
acestui eveniment, nimic n-am fi fbcut incd pentru stiin{[, intmcAt invieriea lui
Hristos constituie centrul centrului , inima adevdratd a creptiniismului contemponan 9i
iatd de ce asupra lui de mult se indreapt[ loviturile hot[rAtoare ale ad'r,ersarilors2.
2.Jertfa de pe Golgota gi invierrea Domnului inseamndizbdvirea din robia morfii 9i
renagterea la o noud via!d'.
Odatd cu pdcatul strdmogesc, in firea uman[ a intrat stric[ciunea ;i moartea. Firea
uman[ menit[ a fi st[pdna firii crreate gi a ajunge asemeanea cu Durnnezeu, s-a aflat
,,moartd in gregeli gi p[cate" (Elfes. II, 1; Rom. lII, 12,23.1. Nu rnai putea fealiza
binele pe care ochii congtiin{ei ei bolnave, totugi, ilintrezdreau (Rom. VII, 15-24).
Pentru iegirea din acest imp,4s, pentru ca omul s[-gi realizez:,e chemaroa, era
nevoie de jertf[, de jertfa care salisflcea dreptatea divin[.
Aceast[ jertfr a adus-o in numele inregii omeniri Fiul ]iui Durnnezeu, Care s-a
f[cut om.
Pe cruce, intocmai ca pe un altar, a fost pironit pIcatul (Col. II, 14) gi a fost
nimicit cel ce avea puterea morlii (Evr. II, 14); pe cruce s-a descoperit belgugul iubirii
lui Dumnr>zeufallde om, care intrece orice cunoagtere (Efes. III, 19). gi s-au unit cele
de sus cu cele de jos. Omul s-a fbcut pdrta$ firilor celor netrupegti, Fiiul Unuia N6scut
gi Duhul, gi s-a invrednicit s[ stea pe scaunul slavei (I Cor. I, 9; X, 16; II Cor. XIII ,
13; Evr. ttl, 14; Vi,4)s3.
st Sf. Ioan Guud de Aur, Panegiric in amintirea martirului Ignatie 4.P. G. 50, 587; Omjlia l, 5 la Fapte 9; Omilia 89, I la
Matei.
s3 Sf. loan Grurd de Aur, Omilia 2,6 Despre trddarea lui luda, P, G. 40, 390-391 ; la JPs. 8, 7, P,G. 55. 117.
20

Cuget6nd la cele intAmplate pe dealul Golgotei, Sf. Ioan Gurd de Aur, pe bund
dreptate sprune: ,,Dacd md intreabd cineva: ce lucru minunal a fdcut Hristos? Eu voi
ldsa cerul, pdmdntul, marea, inrrierea multor morli qi alte minuni qi voi ardla doar
crucea, care este mai sldvitd decdt toate. Crucea este vrerrea Tatiilui, slava (Fiului)
Unuia Ndscut, desfrtarea SfbnLtului Duh, podoaba ingerilor, siiguranla Bisericii, i
mAndria lui Pavel"5a.
Crucea., insd, n-ar fi adus izbdvirea, dacd viala n-ar fi triumfett asupra rinorfii. ), ,
Dacd Flristos, murind, n-ar fi in'',riat, nici pScatul nu s-ar fi qters, nici moartea nu s-ar
fi nimicit, nici blestemul nu s-ar fi ridicat… moartea s-ar fi perpetuat in veci"55.
3. invierea Domnului este garanlia invierii noastre. Lulind firea umand, Fiul lui
Dumnezeu s-a fdcut Fiu al omrnlui, intru toate asemenea ttoud, a.fard de pdcat. S-a
fbcut ,,unul dintre noi"56, ,,intdiul ndscut intre mul1i fra\i- (R-om. VI[, 29; Evr.II, I 1-
I4)t', capul celor ce impreund a,lcdtuiesc trupul sdu tainic, Ilisericil (I Cor. XII, 12 gi
27;Efes.IV, 15- 16;V,23 qi 30; Col. II, 19).
Firea Sa, lipsitd de pdcat, s-a frcut ,,aluatul" sfinleniei pentru intreaga omenire58,
,,pdrgd a invierii qi garanlia invierii noastre (I Cor. XV, 20), Pentnt c6,dacd, tofi mor
in Adam, tot aqa, toli vor invia irr Flristos; fiecare la rAndul cetei lui.
F{ristos este cel dintdi rod; (pe El il vor urma), la veniretr Lui, cei ce sunt ai Sdi ( I
Cor. XV, 22-23 ). invierea Domnului este izvorul gi inceputul vielii celei noi gi
veqnice5e.
invieri au avut loc Ai in periioada Vechiului Testament, dar acestea au sf6rgit tot
prin moarrle gi n-au influenlat in vreun fel soarta oamenilor60. insd linvierea lui Fkistos
,,s-a frcut inceputul vielii celei clesdvdrgite gi nesupuse mor1i,i"6l.
ta Idem. Despre cruce,2,P.G. 49, 396-397.tt omilia 39,',Llal Cor., P.G. 61,334-335.t6 Sf.Atanasie,Explicarepsalm. l5,incol. llibliotecaPdrinlilorGreci,Atena,1962,vol.32,col.55.tt Sf. Ioan Gurd de Aur, Omil. 38, I la I Cor., P.G.61,322tt Idem Omilia 24,2lal Cor., P. G.61,201; Sf. Ignatie Teoforul, Cdtre Magnezien.r, 10,2 in col. Biblioteca Pdrintilor
Greci, vol. 2,'270.
tn Sf. Ioan Gurd de Aur, Omil. 43,llal Cor., P.G. 61, 368; Idem, La Galateni 1,2,1>.G.61, 615. Sf. Atanasie cel Mare,
Trei cuvAntf,ri tmpotriva arienilor, P.G.26, 100 C; Sf. Iustin Martirul, Questiones christiane ad Graecos, P.G. 6, 1477 C;
Sf. Grigorie d,e Nisa, CuvAnt catehetic, 16, P.G. 45,1260 A.
uo Origen, Contra lui Cels, P.G. 12,882 A; Iilem, Omilia 10, 3 la Ieremia, P.G. 13, l36l A.
"' Sf. Ioan Damaschin, Expunerea credinlei ortodoxe IV,27,P.G.94, 1224.
) l

n
it
iintr-un cuvAnt, invierea Domnului are o irfrportanfa fundamrmtald al
hinfarea cregtinismului, cdt gi pentru m6ntuir{. Pentru fiinfarea religiei
pentru cd adeveregte incd o datd dumnezeirea infemeietorului ei, iar pentru n
pentru cd a adus biruinfd vie{ii asupra morlii, bin{infa luminii asupra intuneric
invierea Domnului este garantjainvierii noas$e, motiv de speranfi gi optir

Bibliogra.fie
1. Biblia sau Sfdnta Scripurl
2. Prof. Chi,tescu Nicolae, Pr. I. Todoran, Pr.
Simboli.cd. vol. II, Bucuregti, 1.958I. Petreuf[, Teologia Dogmaticfi ;i
3. Pr. Cialeriu Constantin, Jerqfa Si Rdscumpdrare (tezdde rloctorat), i n ,,Gl4sul
Biseric:ii". XXXII L97 3
4. Prof. Marcu Grigore T. ,, (lmul cel nou", in conceplia antropotlogicd a
Sfdntului Apostol Pavel, in ,, Sltudii Teologice", 1951
5. Pr.Pr:of. Popescu Dumitru, t\ccleziologia romano-catolic:d dupd' documentple
celui de al doilea Conciliu de laVatica gi ecourile ei tn teolofia contemporapd, in
,,Ortod,oxia", XXIV (I97 2)
6. Prof. Popescu Teodor M, Il[oartea ;i invierea Mdntuitot'ului tn credinla
vechilo,r cre;tini, tn ,,Ortodoxia", VII, (1955)
7. Pruvot E.L., La Ressurectia,n de Jesus Christ, Touluse, 1873
8. Prof. Savin I. Gh., Iconomi,a ;i roadele tnvierii Domnului, in ,,lStudii teolqgice",
XIV 1962, nr. 5-6
9. Pr. lProf. Stdniloae Dumitm , Crucea ?n teolofia Si cultul Bisericii OrtodQxe,in
rev. Ortodoxia XVII 1975 nr.,3
10.Pr. Prof. Stdniloae Dumitnu , Pastele, sdrbd,toarea lumi,nii in C)rtodoxie,\n
,,studiiiteologice", XXVII 79'75, nr. 5-6
23

i. .::::r:: :aat::a
"::., ,a , :;:-t ,
:i 1: :t-.. ..- : ra..:ii: . … . r.!"'': –:i;'' .aii-:
..

it
'-iI :+t*ia,r -'iir lll.a*g.!
;iiiEi*,'' rt#1rfl
e' fi;.,ti;., F4i.*UU*t"''-'''l+*sr*t!i:rl!7*r.:l!"'',lri "t*'!"
ilE tfr
6S
ill
,'. !'r:il5 ii'e8:r+ b *i;s4ii{qr!iii' t:*iiijE.#r4i fu*n ,' ;i+.i "iii3#;ffi{#ir#iFiliiu:*i. .., , 1-:.i i h ji;, ,.:,:;';t f, xrii jr*lqi:q rr:R;ii'jlEi lFSili: j ::Fr::1if::FtP: :L)! r;1q+