PROF EXAMINATOR : DR. ALINA ZAHARIA MASTERAND : DOGARU ADRIAN RADEL Comportamentul pasiv -agresiv poate fi recunoscut prin efectele emotionale pe… [603705]

REFERAT:

AGRESIVITATEA PASIVA

PROF EXAMINATOR : DR. ALINA ZAHARIA

MASTERAND: [anonimizat]: disconfortul si ostilitatea pe care le resimtim
dupa interactiunea cu o persoana ce functioneaza astfel, in ciuda faptului ca,
aparent, are un comportament doci l.
Agresivitatea pasiva este un semn al maniei latente, mania care nu este
manifestata direct, ci subtil, camuflata.
De exemplu: utilizarea sarcasmului in mod curent, „tratamentul tace rii“
atunci cand cineva se inchide, te ignora, nu vorbeste, nu recunoaste ca l -ar
deranja ceva, nu te ataca in mod direct, dar, in schimb, te face sa ii simti furia
prin frustrarea si iritarea pe care ti le creeaza; evitarea, uitarea sau
amanarea constanta a anumitor lucruri care au fost promise, sau ar fi de
folos cuiva; omiterea voita a unor informatii care ar fi putut ajuta pe cineva;
negarea propriilor sentimente de manie, nesinceritatea cu privire la
adevaratele emotii.
Ceea ce nu realizeaza persoanele care sufera de ostilitate mascata, este
ca nu au cum sa ascunda atat de bine – nici fata de ceilalti, nici fata de ele
insele – starea pe care o simt in mod real.
Ele au doar impresia ca pacalesc. Comportamentul pasiv -agresiv se
refera, pe scurt, la inabilitatea de a gestiona si exprima agresivitatea intr -o
maniera sanatoasa.
Cine sunt pasiv -agre sivii
Au trecut prin foarte multe frustrari emotionale in perioada de formare,
nu au fost vazuti cu adevarat, auziti si intelesi de parintii poate prea absorbiti
de propria lor viata si probleme, au adunat multa durere sufleteasca din
cauza neglijarii nevo ilor lor afective, nu li s -a permis sa exprime ce simt cu
adevarat, in niciun caz supararea. Poate ca au trait intr -un mediu incarcat
de ostilitate si conflicte, imposibil de gestionat prin capacitatile lor de
copii.

Rolul maniei
Relatia pe care am invatat sa o avem cu agresivitatea este perpetuata
prin modelul social clasic: reprimare, negare, ignorare, iar cand e prea multa,
descarcare, de obicei – exploziva.
Insa ceea ce nu realizam, este ca, fiind atat d e grabiti sa scapam de ea,
fara sa o intelegem, o lasam, de fapt, sa faca ravagii in interiorul nostru si in
relatiile interpersonale.
Rolul agresivitatii inca nu este destul de bine cunoscut, de aceea suntem
atrasi de tot felul de tehnici care promit sa n e elibereze de ea, sa o tina in
frau, sa o elimine sau sa o transforme intr -o cu totul alta stare.
Aceste atitudini fata de emotiile noastre, precum si simpla lor
etichetare drept „pozitive“ sau „negative“, le anuleaza sensul.
Fara sa aflam despre ce este vorba atunci cand simtim o stare
deranjanta, nu putem lua masurile necesare ca sa reglementam situatia.
Mania semnalizeaza un blocaj in circulatia energiei noastre psihice.
Este ca si cand obstructionezi, printr -un baraj, curgerea unui rau. Se
produce o ac umulare a apei, care pune o presiune din ce in ce mai mare
asupra barajului.
Aceasta este tensiunea pe care o simtim cand apare agresivitatea. Ceva
ne obstructioneaza exprimarea, fie ca suntem respinsi, ignorati afectiv, ca ni
se incalca limitele, ori sunt em opriti sau deturnati de la propriul drum – toate
actiunile care au ca efect diminuarea sau impiedicarea manifestarii
autenticitatii si unicitatii, creeaza stari de agresivitate.
De ce sa le negam, sa le anulam, cand ele ne semnaleaza ca ne aflam intr –
un dezechilibru, ca ceva ne face rau si ne blocheaza?

Ne speriem de manie fiindca este extrem de neplacuta si, de multe
ori, ascunde o durere interioara puternica, pe care avem mai degraba
tendinta sa o evitam, decat sa o reparam, mai ales pentru ca ii
perce pem intensitatea cu potential distructiv .
Astfel, suntem invatati ca agresivitatea nu e buna si este inadmisibil sa
o simtim si sa o manifestam, chiar si in forme adaptate. Mai bine o ignoram.
Riscul pentru echilibrul nostru psihic devine evident, nu putem ignora la
nesfarsit ceea ce simtim, chiar daca ne mutam atentia in alta parte.
Starea de tensiune pe care vrem sa o evitam, continua sa existe si sa
produca noi acumulari in interior, pana in momentul in care izbucneste in
comportamente nedorite. Sau se d escarca treptat, pe nesimtite, in
comportamente disimulante, cum sunt cele pasiv -agresive, dar care au tot
un caracter disfunctional.

Cum sa ne purtam cu pasiv -agresivii
In general, pasiv -agresivii nu sunt constienti ca simt multa agresivitate si
frustrare , care se afla la baza comportamentelor cu care ii deranjeaza pe cei
din jur.
Fuga de constientizarea adevaratelor emotii ii face sa nu isi asume
responsabilitatea pentru manifestarile lor, considerand ca sunt animati de
cele mai bune intentii.
Exista, des igur, si persoane care folosesc comportamentele pasiv –
agresive in mod constient, manipulator, pentru a obtine control si
putere fata de altii sau pentru a se razbuna si a pedepsi.

Insa, in principal, prin atitudinea lor aparent pasiva, persoanele ce traies c
o agresivitate latenta si cronica, incearca, de fapt, sa produca reactii
puternice in ceilalti, ca o cerere de atentie, un semn ca sunt importanti.

Agresivitatea la copii

Agresivitatea copiilor este, în majoritatea cazurilor, rezultatul educației
precare în familie, a sărăciei și a lipsei de comunicare dintre părinte și copil.
De multe ori, copilul are tendința să imite com portamentul agresiv al
părinților.
Agresivitatea poate fi privită și ca o metodă de a ieși în evidența. Dacă
agresivitatea copilului este ignorată, acesta ar putea considera că nu face
nimic rău și se poate simți chiar încurajat să continue acest tip de
comportament.
În anumite cazuri, agresivitatea copiilor este cauzată de stadiile incipiente
ale tulburării bipolare, numită și depresie maniacală, o condiție medicală
care determină schimbări extreme de dispoziție.
De asemenea, agresivitatea se poate manif estă pe fondul unui episod de
depresie sau de frustrare. Astfel de situații sunt des întâlnite la copiii care
suferă de autism sau retard mental. Și copiii cu ADHD pot prezenta un grad
crescut de agresivitate, lipsă de înțelegere și atenție ori impulsivita te.

Agresivitatea la adulți

Comportamentul agresiv al adultului poate fi o consecință a experiențelor
neplăcute din viață (decesul unei persoane apropiate, ruperea unei relații
de cuplu) sau un simptom ce poate indică o boală psihică. În unele cazuri,
persoanele care suferă de depre sie, anxietate sau stres post -traumatic pot
dezvolta, în mod neintenționat, un comportament agresiv.

Impactul asupra familiei
Agresivitatea la locul de muncă afectează stabilitatea și pacea
căminului. Victima agresivității va avea tendința să -i rănească pe cei dragi
de-acasă — ceea ce este de neînțeles pentru membrii familiei. Mai mult
decât atât, partenerul conjugal al victimei sau un alt membru al familiei fie va
acționa cu imprudență și -și va arăta sprijinul față de ea luptându -se cu
persoana agresivă fie, dimpotrivă, va învino văți victima pentru problemele
pe care le creează în casă. Când actele agresive se perpetuează, chiar și
partenerii care oferă de obicei sprijin afectiv și moral își pierd răbdarea. Și,
pe măsură ce anii trec, este foarte probabil că familia respectivă se va
destrăma.
În unele cazuri, agresivitatea duce la ruinarea carierei și la pierderea
mijloacelor de trai, la separare și la divorț sau chiar la sinucidere. În Australia,
între jumătate și două treimi dintre victimele agresivității la locul de muncă
au men ționat efectele negative ale acesteia asupra relațiilor cu cei apropiați,
și anume cu partenerul de viață sau cu ceilalți membri ai familiei.

Prețul agresivității
Agresivitatea la locul de muncă îi costă scump și pe angajatori.
Persoana agresivă poate fi u n șef caustic sau un coleg de muncă perfid,
poate fi o femeie sau un bărbat. Asemenea persoane îi controlează în mod
exagerat pe ceilalți, sunt extrem de riguroase în modul de a -și efectua
activitățile și îi înjosesc pe alții făcând în permanență remarce n egative și
critice la adresa lor, umilindu -i deseori chiar în fața altora. Cei agresivi rareori
își recunosc lipsa de politețe sau își cer scuze pentru comportamentul lor.
Țintele lor sunt adesea angajații capabili, demni de încredere și agreați de
colegii de muncă.
Angajații care sunt tratați astfel tind să nu mai muncească la fel de eficient.
Iar randamentul colegilor de serviciu martori la actele agresive scade și el.
Agresivitatea îi poate determina pe angajați să nu le mai fie loiali în aceeași
măsură angajatorului lor și să nu mai muncească atât de conștiincios. Într –
un raport se spunea că actele agresive costă industria britanică aproximativ

trei miliarde de dolari în fiecare an. În plus, se afirmă că un asemenea
comportament este răspunzător de peste 30% din bolile cauzate de stres.
E limpede, agresivitatea are impact asupra întregii societăți. Întrebarea este:
Se poate face ceva pentru a ține sub control această problemă și pentru a o
elimina?

Pentru a elimina agresivitatea excesivă, trebuie în primul rând
identificată cauza care a dus la acest tip de comportament. Cea mai utilizată
metodă de tr atament a agresivității este psihoterapia, urmată de terapia
cognitivă comportamentală, care învață efectiv persoana în cauză să -și
controleze emoțiile și comportamentul. De asemenea, terapia centrată pe
comunicare poate ajută la înțelegerea deplină a cauz elor care duc la
agresivitate.
Toate aceste forme de terapie au ca scop principal controlarea emoțiilor,
identificarea factorilor declanșatori și a mecanismel or prin care se poate face
față situatiilor adecvate .
În lipsa tratamentului adecvat, agresivi tatea poate degenera în
comportamente antisociale, violență și delincvență.

Biblografie :
D. Cristea – Tratat de psihologie sociala
C. Paunescu – Agresivitatea si conditiia umana
Websit e