Prof. Dragomir Ilie [310188]
[anonimizat] o formă aparte de turism caracterizată prin dorința de cunoaștere a oamenilor, [anonimizat] a [anonimizat].[anonimizat],spre locuri sfinte în speranța regăsirii de sine, a căutărilor liniștii sufletești, a împăcării cu eul propriu și cu realitatea.Gândurile, neliniștile,[anonimizat] o [anonimizat].Căutarea liniștei sufletești și a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], rugăciune,contemplație, meditație, interiorizare, conștientizarea asupra binelui și răului din fiecare individ. [anonimizat], uneori plină speranță rânduielilor și canoanelor indicate de slujitorii lăcașelor de cult.
[anonimizat] a României din ultimii douăzeci de ani s-a produs pe fondul crizei morale,a [anonimizat].Îmbunătățirea nivelului de trai al populației a diverselor categorii sociale,a [anonimizat], astfel s-a intensificat circulația turistică.
[anonimizat] a provocat șomaj și scădetea nivelului de trai pentru unele categorii sociale.Astfel că unele segmente de piață sau orientat către spre locuri sfinte în speranța împăcării cu realitatea.
În ultimii 10-20 [anonimizat], o adevărată industrie a [anonimizat] a reușit să atragă în sfera sa de acțiune un număr din ce în ce mai mare de turiști în cât mai multe spații geografice.
[anonimizat], culturale,recreative,[anonimizat], [anonimizat].
Autorul
Referințe
Lucrarea ”[anonimizat]” este o sinteză a [anonimizat] ,[anonimizat]-o perspectivă nouă studiul geografic de factură tematică al orizontului local și apropiat.
[anonimizat] o [anonimizat]-religios.Tema abordată de domnul profesor este utilă tuturor celor care doresc să cunoască potențialul turistic de pe valea Trotușului sau să întreprindă o călătorie la locurile sfinte/cultural-istorice.
[anonimizat]: [anonimizat], informarea publicului,scoaterea în evidență a potențialului turistic cultural-religios trotușan și originalitate.
Lucrarea profesorului Ioan-Virgil Șorgot ne oferă,cu metodele specifice geografiei,o cheie de lectură și informare asupra bazinului hidrografic trotușan,în care obiectivele turistice cultural-religioase sunt studiate diacronic,relațional și spațial, într-o manieră exemplară.
Surprusul informațional actual, pertinent și actualizat, este util pentru cei interesați de această formă de turism-turiști băcăuani, turiștii vizitatori ai meleagurilor băcăuane și pentru orice cetățean europeam interesat de cunoașterea și căutarea liniștei sufletești și a divinității prin excursii organizate în grupuri sau deplasări individuale pe meleagurile trotușene.
Ne aflăm în fața unei prezentări deosebite, lucrarea are multe elemente de originalitate – un exemplu de reușită,un instrument de informare cu valoare educațională, morală și științifică,o pledoarie pentru cunoașterea și valorificarea patrimoniului natural și cultural –religios din spațiul geografic al râului Trotuș.
Prof. Dragomir Ilie
2. Localizarea geografică a bazinului hidrografic al râului Trotuș
Bazinul hidrografic al râului Trotuș (Fig. 1) se desfășoară pe o suprafață de 15 642 km2(6,56% din suprafața României). Acest areal geografic are o populație de 1 983.871 locuitori și o densitate de 127 loc/km2 (mai mare decât densitatea națională ,93,6 loc/km2). Din punct de vedere al mediilor de viață, ponderea populației urbane a zonei (45,4%) este mai mică decât ponderea la nivel național (56,4%).
Fig.1-Bazinul hidrografic al râului
Fig.1a-Harta hipsometrică a bazinului Trotuș (localizare și limite)
hidrografic al râului Trotuș
Hipsometric, bazinul Trotușului prezintă culmile cele mai înalte în partea sa vestică, iar cele mai reduse în partea de sud-est-la confluența cu Siretul. Urmărind harta hipsometrică a bazinului (fig. nr. 1a), se poate observa dispunerea reliefului în trepte cu diferite altitudini, care coboară de pe principalele culmi montane spre văile care le separă și apoi spre exteriorul Carpaților și Subcarpaților.
Capitolul I. Turismul cultural – religios trotușan în contextul factorilor geografici locali
Potențialul turistic cultural-religios reprezintă totalitatea obiectivelor și manifestărilor de natură religioasă,existente în teritoriul analizat, care prezintă interes pentru un număr cât mai mare de vizitatori.
I.1.Relieful din bazinul hidrografic al râului Trotuș-factor în dezvoltarea turismului cultural religios
Relieful constituie un element important în structura și dezoltarea turistică din bazinul hidrografic al Trotușului deoarece pe fondul asocierii elementelor atractive (inedit,peisaj geomorfologic ,cromatică,atractivitate) ale acestuia cu motivația care stă la baza deplasării turiștilor (în scop turistic cultural-religios sau pentru recreere) poate să determine un flux de turiști mai mare și constant în decursul unui an.
Sub aspect turistic formele de relief din bazinul hidrografic al Trotușului cu rol în generarea atractivității turistice sunt date de următoarele elemente geografice:vârfuri,abrupturi și creste montane, puncte de belvedere,forme de relief rezultate prin procesul de dezagregare a rocilor (babe,stânci,turnuri), repezișuri și cascade, chei(cheile Cașinului,cheile Dofteanei) și defilee (defileul Trotușului de la Cireșoaia).
Valențele atractive ale reliefului în care este poziționat un obiectiv religios sau de alt tip, îl impun tranșant atenției turistului.Cadrul natural în care este amplasat obiectivul turistic este foarte important deoarece el stârneaște interesul turiștilor, fie că vorbim de pelerini, sau doar de vizitatori aflați în căutare de variante de turism pentru odihnă, recreere sau chiar și cu scop educativ și curativ. Între aceste valențe, cele mai frecvent întâlnite sunt: dispunerea treptelor de relief ( treptelor hipsometrice), prezența formelor de relief cu aspect aparte, accesibilitatea ,estetica și adâncimea fragmentarii reliefului,gradul de concentrare al obiectivelor turistice într-o unitate/subunitate de relief.
Pentru o valorificare superioară a reliefului în scop turistic trebuie să se țină cont de valoarea peisajului, știut fiind faptul că relieful se impune prin caracteristicile sale estetice în cadrul acestuia (fizionomie, unicitate, masivitate, bogăția formelor de relief,cromatică).
Elementele cadrului natural în asociere cu unicitatea și vechimea obiectivului turistic, renumele ctitorului, elementele de arhitectură, patrimonial mobil și imobil, atracții complementare asociate acestuia determină potențialul turistic cultural-religios al regiunii trotușene.
Este bine știut faptul că unicitatea unui obiectiv turistic fie el religios sau nu, contribuie în mod semnificativ la decizia unui turist de a-l vizita.
În acest context prezentarea, cunoașterea caracteristicilor geografice ale arealului touristic și punerea în valoare a acestora pentru orice formă de turism are o mare importanță.
Din punct de vedere geologic, arealul bazinului Trotușului se suprapune unității de orogen din Carpații Orientali.Aceste spații geografice corespund flișului cretacic (intern), zonei flișului paleogen (marginal) și zonei neogene subcarpatice.
a. Zona montană (Carpații Orientali)
Partea vestică și centrală a bazinului hidrografic a râului Trotuș este ocupată de unitatea montană carpatică care oferă turistului o atractivitate și motivație mai mare(prin inedit,cromatică și aspect) pentru vizitarea obiectivelor turistice.
Din punct de vedere altitudinal relieful montan din bazinul Trotușului se încadrează în categoria munților joși și mijlocii (cea mai mare altitudine se atinge în Munții Tarcăului, pe vârful Grindușul-Tărbăuș – 1662 m).În componența reliefului montan intră Munții Tarcău (Vf.Grinduș, 1664), Munții Goșmanu, Munții Nemira (1646 m), Munții Ciuc (1553 m), Munții Berzunți (998 m) și Munții Vrancei (fig.4).
Munții Tarcău
Valea Bicazului desparte Munții Tarcău de Munții Ceahlău iar cea a Tazlăului de Munții Stânișoarei.
Șaua Moineștilor cu altitudinea de 480 m îi desparte de Culmea Berzunți.Spre sud și sud-vest,văile Trotușului și cele ale pârăului Oremiș îi despart de Munții Nemira.
Munții Tarcăului sunt formați din depuneri de roci sedimentare de vârstă cretacică și paleogenă ale flișului intern și extern.Din punct de vedere tectonic apar sub forma unor pânze de șariaj dispuse sub forma flișului intern (pânzele Ceahlău,Teleajen și Audia) în care predomină marne,șisturi negre și șisturi grezoase, calcare,gresii de Cotumba) și cel extern de vârstă paleogenă ,reprezentat din rocile pânzei de Tarcău în care predomină gresiile de Tarcău și cele ale pânzei de Vrancea (depozite de sare,șisturi bituminoase).
În culmea montană a Ciudomirului din Munții Tarcăului se înregistrează cele mai înalte vârfuri din bazinul trotușan-Grindușu (1664 m) și Ciudomiru (1649 m) despărțite de pâraiele Camenca și Tărhăuș.
În culmea Grinduș-Tarcău clădită pe gresia de Tarcău,văile sunt adânci și înguste, cu frecvente îngustări (defileul Trotușului de la Cireșoaia) mărginite pe alocuri de creste de tip hoghback-caracteristică morfografică ce determină o accesibilitate medie din punct de vedere turistic,dar o atractivitate ridicată.
Prezența ânșeuărilor transversale din zona montană a munților Tarcău-Goșmanu favorizează circulația turistică. Spre est de valea râului Tazlăul se desfășoară Munceii Uture cu înălțimi de 1065 m (Vârful Bâtca Rugilor).
În spațiul geografic al Munților Tarcău obiective turistice cultural-religioase și istorice interesante pentru turiști sunt reprezentate prin mănăstiri (Mănăstirea Stirigoi),biserici de lemn, schituri dar și numeroase edificii istorice și culturale legate de evenimente importante din istoria țării.
Spre sud de șaua Moineștilor relieful montan este reprezentat de Munții Berzunți (550-1000 m) care din punct de vedere geologic coincid cu fruntea pânzei de Tarcău.
Structura litologică a Munților Berzunți este dată de frecvența apariție a stratelor masive de gresie dispusă în bancuri metrice ( gresia dură silicioasă de Kliwa, gresia de Tarcău ,gresia de Lucăcești).Local apar intercalații de roci marnoase și argiloase, conglomerate, sare, nisipurile de Kliwa și gipsurile.
Din punct de vedere morfografic, Munții Berzunți apar sub forma unei creste principale orientate de la nord, nord-vest spre sud, sud-est, din care se desprind culmi secundare, local denumite plaiuri (Plaiul Muchea Poiana Stânii Plaiul Stogului,Plaiul Plopatu).Creasta centrală a Berzunțului prezintă frecvente ruperi de pantă, puternic fisurate în unele sectoare, unde s-au format și câteva hornuri tectonice a câror formare este datorată tracțiunilor gravitaționale ce au dus la formarea a numeroase diaclaze –în general lipsite de procese de dizolvare (hornurile tectonice din Ursoaia,Drăcoaia,Tarnița, Bulimandru,Măgura).
Culmea principală reprezintă totodată limita estică a Munților Berzunți, dominând depresiunea Tazlăului printr-un puternic abrupt, care doar în câteva sectoare este estompat prin fragmente de glacis de acumulare.
Din punct de vedere altitudinal, Munții Berzunți (Vf.Măgura 984 m) se încadrează între cotele altitudinale de 361,8 m (pârăul Vâlcele) și de 984 m (Vârful Măgura din partea sud-estică). Culmea principală se desfășoară pe lungimea de aproximativ 20 km și lățimea cuprinsă între 4 și 7 km. Din ulmea principală spre zona limitrofă (depresiunea Comîneși în vest,Subcarpații în vest și sud) altitudinile scad la circa 500-650 m (vârful Chiciria 502 m).
În zona montană sau de contact cu aria subcarpatică într-un peisaj de mare atractivitate au fost ridicate numeroase edificii religioase și cultural istorice de mare însemnătate turistică:schitul Sf.Ilie, Mânăstirea Vermești, Mânăstirea Prodomița etc.
Între valea Uzului și Valea Trotușului se desfășoară rama sudică a Munților Ciucului.
Din Munții Ciucului spre Valea Trotușului pornesc numeroase culmi cu aspect de pinteni montani separați de văile pâraielor Sulța și Ciobănuș (Vârful Soiu 1553 m,Vârful Cârunta 1517 m).
În zona Munților Ciucului sunt situate numeroase mânăstiri (Diaconești, Făgețel, Cotumba ),schituri ,biserici de lemn,troițe și multe alte obiective turistice de importanță cultural-istorică și geografică.
Munții Nemira
Înterfluviul dintre râurile Uz și Oituz cuprinde partea estică a Munților Nemira (Vârful Nemira, 1648 m). Munții Nemira spre sud se învecinează cu Munții Vrancei ,despărțiți prin pasul Oituz (866 m).
Limita vestică cu Munții Ciucului se realizează prin intermediul unei culmi mai joase ce se desprinde din culmea principală (din zona Vârful Capul Vitei cu altitudinea de 1472 m.Culmea principală a Munților Nemira se desfășoară pe direcția nord-sud și corespunde axului unui sinclinal al pânzei de Tarcău.
Munții Nemira aparțin flișului extern paleogen alcătuit predominant din gresia de Tarcău și flișului intern de vârstă cretacică -format din roci mai puțin dure,între care se remarcă marnele, gresiile calcaroase, șisturi negre.Din punct de vedere morfologic Munții Nemira cuprind o culme principală ce se desfășoară pe direcția nord-sud pe o lungime de circa 30-32 km. Arealul sdin partea noedică a Nemirei este mai atractiv din punct de vedere turistic deoarece aici sunt și cele mai mari altitudini iar abruturile sunt mult mai numeroase: Nemira Mare (1649 m),Șandru Mare (1640 m), Nemira Mică (1627 m),Șandru Mic (1579 m), , Farcu Mare (1496 m), Farcu Mic (1364 m). Spre valea râului Uz apare un abrupt tectonic deosebit de atractiv turistic desfășurat pe o lungime de circa 5-6 km cu o diferență de nivel de 510 metri.
Spre est Culmea înaltă a Munților Nemirei cuprinde numeroase plaiuri pitorești, unele lungi de 10-15 km, numite Plaiurile Nemirei (Plaiul Ciunget, Plaiul Prihodiștei etc).
Arealul sudic al Munților Nemira este mai domol,mai fragmentat de numeroase culmi mai proeminente,între care sub aspect turistic se remarcă: vârful Ceangău (1398 m), Dolia Mare (1328 m), Ghepar (1303 m), Baciului (1250 m), Boca (1204 m) și Mailat (1046 m).
Pe valea Trotușului în zona montană se desfășoară Depresiunea tectonică Dărmănești cu lungime de circa 26 km și lățime maximă de 12 km. Depresiunea s-a format în sarmațian prin prăbușirea unei părți a flișului median extern.Fundamentul depresiunii este alcătuit din depozite senoniene, eocene și oligocene (Geografia României vol.III). În depozitele de fundament (eocene și oligocene) cât și în cele din partea estică de origine sarmațiană și meoțiană sunt localizate resurse subsolice de hidrocarburi și cărbuni (Văsiești ,Dărmănești, Dofteana Asău, Lapoș, Sălătruc, Lăloaia, Galion).
În spațiul geografic al Munților Tarcău sunt localizate numeroase obiective religioase de interes turistic- Mânăstirea Bolovanu, Mânăstirea "Măgura Ocnei", Mânăstirea Poiana Uzului , Mânăstirea Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare – Cireșoaia, Schitul Oituz dar și edificii cultural-istorice.
La sud de Valea Oituzului până la Valea Cașinului se desfășoară extremitatea nord-estică a Munților Vrancei cu altitudinea de 1348 m în Vârful Zboina Neagră.Sunt formați din depozite eocene de gresie și oligocene de tip bituminos (în faciesul bituminos cu gresie de Kliwa). Din această culme principală, între râul Oituz și izvoarele Cașinului, se desprinde o culme secundară mai proeminentă- Măgura Cașinului cu altitudinea de 1163 m.
În zona montană, Valea Trotușului cuprinde două sectoare distincte: unul superior, în care atât Trotușul cât și afluentul său principal de aici – Valea Rece, au trasee longitudinale largi, adaptate la structură,cu aspect de uluc depresionar, și un sector inferior, în aval de Ghimeș-Făget, cu o poziție oblică față de principalele linii de relief .De-a lungul acestui sector se înscriu porțiuni de îngustare a văii în alternanță cu bazinete depresionare.Îngustările pe axa văii apar la traversarea culmilor înalte și au aspect de defileu, în timp ce sectoarele de lărgire sunt prezente mai ales la confluențele cu afluenții (la Palanca, Brusturoasa,Agăș, Asău,Dofteana, Comănești).
Agenții externi au creat forme de relief variate:cascade (Nasolea pe Uz, Buciaș și Fata moartă pe Buciaș),defile (defileul Trotușului de la Cireșoaia de 3,2 km lungime,defileul Oituzului), relief carstic pe calcare, forme de relief denudațional (ciupercile din Berzunți,stînci sculptate cu forme ciudate din Dealul Drăcoaia etc.), abrupturi și hornuri tectonice (hornul Drăcoaei din M.Berzunți),concrețiuni grezoase rezultate prin cimentări locale în masa nisipurilor (trovanții dintre valea Plopu și Păgubeni), sectoare de văi în chei pe gresii și conglomerate (cheile Cașinului)- (fig.2).
b.Zona deluroasă înaltă (Subcarpații Moldovei)
Cea de-a doua unitate morfologică de pe teritoriul bazinului hidrografic al Trotușului, și anume unitatea subcarpatică, este reprezentată de Subcarpații Tazlău – Cașin (Trotușului). Numai în extremitatea nordică pe o suprafață redusă, sunt prezenți și Subcarpații Cracău – Bistrița, care de fapt corespund versantului drept al Bistriței ce se exinde până la sud de orașul Buhuși.
Fig.2-Harta formelor de relief cu potențial turistic din bazinul hidrografic Trotuș (2017)-Șorgot I.Virgil
Relieful subcarpatic s-a format prin cutarea scoarței terestre.Formele de relief dominante sunt dealurile și depresiunile: depresiunea Tazlău-Cașin, Dealul Pietricica Bacăului, Dealul Buhoci, Dealul Perchiu, Dealul Red.Altitudinea maximă a sectorului subcarpatic este de 740 m în Culmea Pietricica Bacăului iar altitudinea cea mai joasă de 192 m se înregistrează în aria de confluență a Trotușului cu Tazlăul din zona localității Onești. Depresiunea Onești- Cașin (I.Șandru 1965-Dep.Onești-Bacău) este modelată în cea mai mare parte în depozite miocene și pliocene.Interfluviile Dealul Belci (407 m), Dealul Buhoci (436 m) și Dealul Cuciur (457 m) sunt modelate în trepte de terasă cu altitudini relative cuprinse între 30 și 180 m.
Depresiunea Tazlăului alcătuită din gresii calcaroase, gipsuri, săruri de potasiu, sare gemă și marne are relief variat, cu terase bine dezvoltate, pe alocuri apar forme carstice dezvoltate pe gipsuri, cum sunt cele din arealele Livezi-Bălăneasa și Carageaua (C.Brănduș, 1981).Partea sudică a Subcarpaților Tazlăului este ocupată de depresiunea Cașinului. Relieful depresiunii se suprapune pe două unități tectonice distincte: Pânza Pericarpatică din zona vestică și Avanfosa din partea estică.Pânza Pericarpatică este delimitată în vest de Pânza de Vrancea în lungul faliei Vrancea, iar în est este marcată de falia pericarpatică acoperită de molasa sarmațian superioară- pliocenă a avanfosei externe.
În Pânza Pericarpatică sunt prezente depozite miocen-inferioare, dezvoltate în litofacies molasic. Avanfosa se dezvoltă la est de falia Cașin-Bisoca fiind constituită din depozite cu grosime de 8000-9000 m care aparțin Badenianului superior, Sarmațianului, Pliocenului și Pleistocenului inferior (Geografia României vol.IV).
Relieful depresiunii este reprezentat prin sistemul de terase de pe valea Cașinului,prin interfluvii alungite de origine acumulativo-sculpturală și lunci. Cea mai mare parte a sectorului depresiunii subcarpatice se încadrează altitudinilor de 250-380 m.Relieful structural este reprezentat prin abrupturi tectono-erozive (Onești-Conți,Cașin-Lupești).Cașinul și afluenții lui de pe partea dreaptă (Haloșul Mic, Haloșul Mare, Haloșul Ciobotarul) sunt văi longitudinale, cu orientare aproximativ conformă cu direcția elementelor structurale.Văile transversale, cu orientare vest-est sunt puține (între Mănăstirea Cașin și Lupești și în zona Curița- cursul inferior al pârâului Curița).În cadrul depresiunii o largă dezvoltare are relieful fluvio-denudațional(alunecări de teren și surpări) și cel fluvial (terasele și lunca Cașinului).
Culmea anticlinală Pietricica (Athanasiu,1907) reprezintă o înălțare marginală a aripii interne, cutate, a avanfosei Carpaților Orientali.Culmea Pietricica se întinde de la sud de râul Trebeș până la Gura Văii–Slobozia, pe aproximativ 35 km lungime. Relieful Culmii Pietricica s-a dezvoltat pe o structură curată, este accidentat, cu înălțimi rotunjite și cu vârfuri conice. Partea centrală,înaltă și mai masivă, cu multe abrupturi și culmi secundare paralele, prezintă pe alocuri aspecte montane (Vârful Capătă,740 m).
Culmea Pietricica este masivă în sud de pârâul Negel și fragmentată în dealuri joase (350-450 m), mai mult sau mai puțin rotunjite, la nord de acesta. Are vârstă miocenă și este constituită din conglomerate burdigaliene de Pietricica (microconglomerate, gresii argiloase și calcare).În sud-est Culmea Pietricica domină Depresiunea Capăta iar în nord între văile râurilor Bistrița și Tazlău se continuă printr-o culme mai scundă.
Depresiunea Capăta corespunde cu bazinul Pârăului Mare și afluenților săi de care a fost și sculptată.Spre sud de Valea Răcăciunilor alcătuit din pietrișuri și nisipuri pliocene se întinde Piemontul Pănceștilor (Culmea Trotușului,D.Preda 1907) cu altitudini de 610-250 m . În nordul Culmii Pietricica se desfășoară sectorul subcarpatic al râului Bistrița. Acest sector aparține în cea mai mare parte Depresiunii Cracău – Bistrița (diviziune a Subcarpaților Moldovei), care se suprapune unui sinclinoriu extins pe 50 km lungime și peste 15 km lățime maximă.Contactul arealului subcarpatic cu flișul carpatic este marcat printr-o denivelare de 300 – 400 m, cu intrânduri sub formă de mici depresiuni-golfuri, pe văile mai reprezentative (exemplu-valea Nechitu).Vatra depresiunii cuprinde un relief de terase și glacisuri piemontane situate la altitudini de circa 200-350 m.
Fig.3-Localizarea dealurilor/masivelor montane cu monumente istorice (culutral-religioase) legate de confruntările din primul război mondial
Pe acest relief variat, atractiv și accesibil din punct de vedere turistic (montan sau deluros), favorabil dezvoltării activităților social-economice și a locuirii s-a clădit un bogat potențial turistic cultural-religios, marcat prin schituri, biserici,mănăstiri,cruci monument etc.
Multe dintre dealurile și masivele montane din bazinul hidrografic al Trotușului păstrază și în prezent numeroase monumente (cimitire,cruci monument) ce cinstesc sacrificiul armatei române în timpul luptelor pentru apărarea patriei:Dealul Măgura Ocnei,Dealul Coșna,Dealul Cireșoaia,Dealul Sticlăriei,Dealul Biliboc (Palanca),Delul Războiului, Culmea Măgura Cașinului,Culmea Berzunțului (fig.3).
Zona subcarpatică trotușană cuprinde numeroase edificii de cult atractive din punct de vedere turistic care merită vizitate și cunoscute –Biserica din Borzești,Mânăstirea Bogdana,Mânăstirea Caraclău, frumoase biserici de lemn,schituri etc.
Fig.4 -Harta unităților de relief din județul Bacău (Șorgot Virgil, 2017)
I.2-.Potențialul climato-turistic-factor favorabil în susținerea activității turistice
Din punct de vedere al condițiilor climatice, bazinul hidrografic al Trotușului este favorabil desfășurării unei activități turistice permanente,dar cu frecvență mai mare în intervalele iunie-septembrie și decembeie-februarie.
Temperatura medie anuală de 8,7ș C (Tg:Ocna), amplitudinea medie anuală este de 23,06șC, și precipitațiile solide (un număr mediu de 65 zile pe an în intervalul 1 noiembrie-25 martie) asigură condiții bune pentru desfășurarea activității turistice ( tabelele 1,2).
Tabelul 1-Cantitatea medie lunară de precipitații la Târgu Ocna/Adjud (1996 -2016)- sursa A.N.M.H
Tabelul 2 -Valorile medii lunare multianuale ale temperaturii aerului (șC)
la stația Tg.Ocna(1996-2016) )- sursa A.N.M.H
Temperatura medie a lunii ianuarie este -3,1șC (stația meteo. Tg.Ocna) iar temperatura medie a lunii cele mai calde, iulie, este de 19,9șC (1996-2016).
Analiza datelor climatice din ultimii 20 ani (stația Tg.Ocna), evidențiază valori ale cantităților medii anuale de precipitații de 587,7 mm/an.
În climatul de munte al bazinului hidrografic al Trotușului sunt caracteristice temperaturile mai scăzute
(-0,40 – 50 C), vânturile predominante din sectorul vestic, cu anumite canalizări în lungul văilor, nebulozitate crescută și precipitații mai bogate (800 – 1100 l/m2 ).
Maximul pluviometric anual se înregistrează la sfârșitul primăverii – începutul verii (datorat ciclonilor oceanici) și la sfârșitul toamnei (datorat ciclonilor mediteraneeni).
Minimul pluviometric anual are loc la sfârșitul iernii-începutul primăverii (februarie).
În sezonul rece se resimte influența câmpurilor anticiclonice, fapt ce determină predominarea precipitațiilor cu intensități mici și medii, în parte solide. Precipitațiile solide cel mai timpuriu se produc la începutul lunii octombrie și cel mai târziu la începutul lunii mai. Stratul de zăpadă se depune neuniform.
Cea mai mare frecvență o au vânturile de vest, nord, nord-vest și est, iar cea mai redusă frecvență o au vânturile de sud, sud-vest și sud-est. Viteza medie a vântului este de 0,9-4,8 m/s (valori mai mari primăvara și mai mici iarna).
Din punct de vedere climatic un rol important pentru practicarea turismului are și cunoașterea intervalelor cu strat de zăpadă (fig. ).
Durata medie a intervalului de an în care sunt posibile ninsori este de 140 zile iar numărul mediu efectiv de zile cu ninsoare este de 26 (decembrie-februararie =12 zile). Numărul mediu de zile cu strat de zăpadă la Tg.Ocna este de 63 zile pe an (Fig.5).
Fig5-Grosimea stratului de zăpadă la Tg.Ocna și Tulnici (1960-2010)
Din punct de vedere climatic bazinul hidrografic trotușan este favorabil în orice moment din an practicării turismului-mai ale celui cultural-religios.
I.3-Hidrografia- factor important în localizarea obiectivelor turistice cultural-religioase
Apele, indiferent de forma sub care există, au constituit mediul necesar omului și activităților sale inclusiv pentru turism.Bazinul hidrografic al Trotușului din punct de vedere hidrografic este reprezentat prin numeroase râuri,lacuri și ape minerale –elemente care au favorizat localizarea obiectivelor cultural-religioase și dezvoltarea turismului (fig.6). Majoritatea bisericilor,schiturilor și mânăstirilor au fost înființate pe văile apelor curgătoare (Trotuș,Oituz,Cașin,Tazlău, Slănic etc):Mânăstirea Cașin(valea Cașinului), Mânăstirea Cotumba(valea Trotușului),Mânăstirea Prodromița (valea pârăului Șanț), Mânăstirea Poiana Uzului (lacul Poiana Uz),Mânăstirea Bogdana( valea pârăului Bogdana) etc.
Râul Trotuș izvorăște în Culmea montană Păltiniș (jud. Harghita) și are o lungime totală de 158 km, din care 125 km în județul Bacău, între localitățile Făgetu de Sus și Slobozia.
Suprafața bazinului hidrografic a Trotușului este de 4456 km2 ( 85 % în județul Bacău). Principalii săi afluenți sunt:
– pe stânga: Asăul și Tazlăul, ambele cu izvoarele în M-ții Goșmanu , Larga,Cucuieți,Vălcele ,Păgubeni,Pârăul lui Nicoliță ( izvoare din Munții Berzunți);
pe dreapta: Sulta (izv. Vf. Ghempar), Ciobănus, (izv. Vf. Viscol), Uzul (izv. Vf. Alb jud. Harghita), Dofteana (izv. Vf. Nemira Mare și Vf. Șandru Mare), Slănicul (izv. Vf. Ghempar, Oituz (izv. Vf. Mușat).
Slănicul își adună apele de sub Vf. Șandru Mare și cale de 28 km, până la confluența cu Trotușul, la Târgu Ocna, străbate o zonă deosebit de frumoasă, cu numeroase obiective turistice. Suprafața bazinului său este de 126 km2 . Între confluența Slănicului cu Slănicelul și Pufu formează un sector de chei și cascada Slănic – 559 m altitudine.
Oituzul izvorăște din munții Vrancei, la 1400 m altitudine, dezvoltându-și albia la contactul dintre grupa centrală și cea sudică a curburii din Carpații Orientali, respectiv între munții Nemira și munții Vrancei. Râul are o lungime de 67 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 337 km2 .
Cașinul izvorăște din Munții Vrancei (Culmea Zboina Neagră) și după 45 de km se varsă în râul Trotuș la Onești în cadrul depresiunii Tazlău-Cașin. În bazinul său hidrografic intră afluenții:Bucieș, Curița, Buciumi,Haloșul Mic,Haloșul Mare,Marmora, Haloșul Ciubotaru, Zboina, Pârăul Dobrii etc.
Pe valea Cașinului se află situată frumoasa cascadă Bucieș (cădere de apă de circa 11 m).
Râul Tazlău este afluent al râului Trotuș. Pe cursul superior are doi afluenți principali: Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat.După confluența acestora, în dreptul comunei Tescani, râul poartă denumitea de Tazlău. Izvorăște din Culmea Goșmanu și până la vârsare în Trotuș are o lungime de 89 km.Bazinul hidrografic este foarte mare datorită multitudinii afluenților pe care îi primește:Geamăna,Schit,Tazlul Sărat, Solonț, Cerna,Bărsănești,Berzunți,Valea Rea ,Răchitiș etc.
Condițiile geografice variate din bazinul mijlociu al Trotușului se reflectă în varietatea și repartiția lacurilor care constituie importante componente ale potențialului touristic local.
Prin procesele de alunecare și prăbușire au luat naștere depresiuni care prin colectarea apei s-au transformat în lacuri atractive din punct de vedere touristic (L.Bălătău, L.Goioasa, Bălțile Nemirei, L.Tarnița, lacurile Sec,Asău,Strigoi etc).
L.Bălătău (denumit și Lacul Bolătău ) este un lac de baraj natural situat în Munții Nemira, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Sălătruc. Este declarat monument al naturii prin apartenența sa la Rezervația Naturală Munții Nemira, inclusă în rețeaua ecologică europeană.
S-a format în anul 1883 în urma unei alunecări pe versantul nord-vestic al Plaiului focul lui Ivan în albia râului Izvorul Negru-afluent al Uzului (I.Gh.Năstase,1949).La momentul apariției autorul aprecia că lacul avea o lungime de 1 km, lățime de 150 m și o adâncime de 40 m.
Evoluția ulterioară a lacului a fost foarte rapidă.În anul 1888 lacul avea o lungime de 770 m iar în 1906 de 500 m și o adîncime de 37. Exploarea pădurii ( în medie circa 100 m3/zi lemn) a determinat un proces de eroziune intensă a versanților și aluvionarea rapidă a lacului).
În urma accentuării procesului de colmatare s-a produs o reducere a suprafeței lacustre și a adâncimii (în anul 1985 lacul mai avea doar o lungime de 350 m,o suprafață de circa 4 ha și o adâncime de 3 m).
În perioada următoare reducerea suprafeței lacului a continuat astfel încăt în anul 2012 acesta avea dimensiuni și mai reduse (adâncimea de 2,0-1,5 m,lungimea de 320 m,suprafața de circa 3,2 ha, intens proces de eutrofizare).
L.Tarnița este situat pe versantul vestic al Muntelui Tarnița din Culmea Berzunți. Are o formă cvasicirculară cu diametru de circa 20 m.Este alimentat permanent de izvoare de pe pantă și are un emisar care în perioadele ploaiase abundente formează alte căteva lăculețe cu caracter temporar ceea ce determină ca apa să fie limpede.În prezent lacul este parțial colmatat.
Bălțile Nemirei formate din Balta Mare și Balta Mică, sunt situate în Munții Nemira la altitudinea de 1300 m.Cele două lacuri sunt de natură tectonică formate pe o treaptă de alunecare a unei părți din abruptul Nemirei.
*Lacurile carstice sunt localizate în zona orașului Tg.Ocna pe dealul Fețele Tărgului în cuvete de tip dolină (sunt alimentate din apa de precipitații).
*Lacurile sărate sunt reprezentate de lacurile Gura Slănicului și Groapa lui Burlacu.Primul s-a format în anul 1978 prin prăbușirea unei vechi exploatații abandonate de tip clopot iar Lacul fără fund (Groapa lui Bulacu) s-a format prin procesul de prăbușire a unei exploatații de sare(în anul 1986).
*Lacurile antropice
Lacul Poiana Uzului de pe valea Uzului în Munții Nemira.Lacul are o formă alungită pe direcția V-E.Este alimentat de apa râului Uz dar și de o serie de afluenți din Munții Nemira (Groza, Izvorul Alb, Răchiți, Plopu) cât și pluvial.Acumularea Poiana Uzului a fost pusă în funcțiune în anul 1972, are o suprafață de 334 ha, o lungime de 3,7 km, adâncimea maximă de 64,7 m, înălțimea barajului de 80 m și un volum de apă de 90 mil. m3.
Folosința principală a lacului este de alimentare cu apă a orașelor Onesti, Comănești, Târgu Ocna, Dărmănesti și Bacău, iar folosința secundară este producerea de energie electrică și rol peisagistic pentru turism. Un rol important în dezvoltarea turismului din bazinul trotușan au izvoarele de ape minerale și terapeutice (fig.7) localizate la Slǎnic Moldova, Dofteana,Moinești, Tg. Ocna, Poiana Sǎratǎ,Gălean etc.
Izvoarele minerale din stațiunea Slănic-Moldova se clasifică din punct de vedere al compoziției chimice în următoarele categorii:
-Izvoare minerale clorosodice,alcaline,slab sulfuroase,bromurate (izv,1,3,6,8,10,12,13,14 și 15);
-Izvoare minerale,clorosodice,alcaline,carbogazoase,hipotone (Ciunget);
-Izvoare minerale sulfuroase,carbogazoase (Izv.Cascada);
-Izvoare minerale alcaline,slab feruginoase (Izv.Soda);
-Izvoare minerale vitriolice-feruginoase (Izv.5);
-Izvoare oligominerale (Izv.300 scări);
-Izvoare minerale feruginoase, carbogazoase (Izv.Cheșcheș).
Fig.6–Harta hidrografică a zonei montane și subcarpatice din județul Bacău (2017)
Fig. 7–Repartiția izvoarelor minerale din județul Bacău
Zona municipiului Moinești cuprinde zece izvoare minerale în Moinești și trei în Lucǎcești.
La Lucǎcești, Schela Moinești Lunca sunt localizate izvoare clorosodice iar la Moinești și Lucǎcești (versantul nordic al Dealului Osoiu)- "Parcul Bǎile Minerale "sunt localizate izvoare sulfuroase/ feruginoase
Pe Valea Oituzului (Poiana Sǎrată) se găsesc ape minerale clorosodice, slab sulfuroase, cu emanații de gaz metan, asemǎnǎtoare celor din zona orașului Slǎnic Moldova.
Izvoare de ape minerale clorosodice, slab bicarbonatate și sulfuroase se gǎsesc și în stațiunea Târgu-Ocna iar pe valea Doftenei la Ciunget și Sărărie sunt localizate izvoare minerale indicate în tratarea afecțiunilor biliare și gastrice.
I.4-Factorul biogeografic și atractivitatea turistică
Majoritatea mânăstirilor din bazinul hidrografic al Trotușului sunt amplasate într-un cadru natural aparte, ocrotite de dealuri ,culmi montane și păduri ceea ce le conferă o și mai mare atractivitate turistică (fig 7a) .
Fig. 7a–Așezarea mânăstirilor ( Cotumba și Făgețel ) în cadrul unui peisaj montan atractiv
Din totalul fondului forestier al județului Bacău un procent de 76,7 % revine statului și 15% revine proprietarilor particulari. Sub 10 % din fondul forestier al județului revine altor colectivități (cultelor religioase, spațiilor comunale etc).
Din punct de vedere al gradului de împădurire județul Bacău cu un procent de circa 42% ocupă locul 10 pe țară (la fiecare locuitor al județului revin câte 0, 37 hectare pădure).
Circa 44% din fondul forestier al județului este localizat la munte, 43% la deal și 13 % în zonele joase (lunci, dealuri joase).Aproximativ 33% din suprafața pădurilor județului este ocupată de pădurile de rășinoase iar 67 % revine celor de foioase (circa 10% stejar, 40 % fag și restul diverse specii).
Cea mai mare parte a vegetației din bazinul hidrografic al Trotușului se încadrează în domeniul forestier-ceea ce conferă activităților turistice un cadru biogeografic favorabil pentru dezvoltare.
În zonele montane vegetația este formată din etajul pădurilor de conifere și subetajul pădurilor de amestec (pădurile de foioase sunt alcătuite din fag, stejar,scoruș, paltin, pin, ulm de munte, mesteacăn, plop tremurător, salcie căprească etc) unde trăiește lupul (circa 50 exemplare) ,ursul (circa 95 exemplare),cerbul (circa 485 exemplare),cocoș de munte (circa 90 de exemplare),râsul (circa 30-35 exemplare). În componența pădurilor de conifere intră frecvent specii attractive sub aspect touristic -bradul, molidul, zada, tisa etc.
Etajul pădurilor de molid (Picea abies) ocupă două areale mai importante: în bazinul superior al Trotușului și în Munții Nemira.Suprafețe mai mici apar în bazinele Sulței, Ciobănușului și Uzului.În depresiunea intramontană Comănești, local în dispunerea vegetației, se constată o inversare în privința poziției: coniferele se află situate la poalele munților și pe văi, dar și pe versanții cu expunere nordică, iar fagul ocupă versanții însoriți de deasupra. Sub aceste păduri s-au format soluri mai puțin fertile numite podzoluri.
În sudul Culmii Berzunți pot fi admirate exemplare endemice de fag terțiar (Fagus Orientalis Lipsky) și fag de Crimeea (Fagus taurica Popl).
Pajiștile montane secundare (Festuca rubra,Agrostis tenuis și Nardus stricta) au întindere apreciabilă în extremitatea vestică a județului (bazinul superior al Trotușului) .Prin colorit și diversitate,pajiștile montane conferă peisajului în diferite momente din cadrul anului o cromatică a covorului floristic și ierbaceu deosebit de atractivă turistic.
În zona subcarpatică se găsesc gorunete care alternează cu făgetele și pajiștile secundare.O mare extindere au pădurile de amestec rășinoase-fag din zona montană la care se care se adaugă și mesteacănul, plopul tremurător, paltinul, ulmul etc.
Etajele pădurilor de fag și de stejar sunt alcătuite dintr-o diversitate de specii floristice: gorun, alun, corn, tei, paltin,arțar,carpen, jugastru etc.
În apropiere de Borzești, Dealul Perchiu din Subcarpați (în apropiere de Onești) reprezintă o insulă de silvostepă cu multe specii endemic interesante din punct de vedere turistic (capul șarpelui, plevaița, frăsinel, roșcuța).
Ecosistemele rare din bazinul hidrografic trotușan sunt conservate prin intermediul ariilor naturale protejate:
*Parcul dendrologic Dofteana datează din perioada 1908.În prezent are o suprafață de 27 ha.Pe teritoriul rezervației sunt circa 600 de specii (Picea orientalis,Picea obovata, Pinus banksiana,Juniperus virginiana, Larix decidua,Pinus nigra etc).
*Rezervația Națională Nemira are o suprafață de 3491,2 hectare și se desfășoară între altitudinea de 750 m și 1649 m.Este amplasată în Munții Nemirei (vârful Farcu Mic, Nemira Mare, Nemira, Țiganca, Șandru Mare) fiind inclusă unei forme de protecție mai largi-Parcul Național Nemira.
*Rezervația naturală Lacul Bălătău cu o suprafață de 4,8 hectare este situată la altitudinea medie de 520 m.Este amplasată pe valea pârâului Izvorul Negru, la 3 km de râul Uz.
*Rezervația naturală Măgura cu o suprafață de 120 hectare este situată pe malul drept al râului Trotuș, malul stâng al Slănicului, între șoselele Tg. Ocna-Comănești și Tg Ocna-Slănic Moldova la altitudini de 310-700 m. Habitate protejate în cadrul rezervației sunt: formațiuni ierboase și tufișuri – 45,1 ha, păduri – 112,83 ha, stâncării – 2,66 ha.
*Rezervația Naturală Buciaș cu o suprafață de 471 hectare este situată la altitudini de 540-1165 m. Habitat protejat este format din: cursul inferior al pârâului Buciaș, cu văile de tip chei și cascada Buciaș.
*Rezervația botanică Dealul Perchiu
Cele peste 600 specii de plante cu flori și numeroase elementele stepice identificate aici (colilia, capul șarpelui, plevaița, frăsinelul) în asociere cu arborii termofili (stejar pufos, tufa râioasă) și bogatul etaj arbustiv (vița de vie sălbatică,măceșul, săngerul,alunul) au impus declararea Dealului Perchiu drept rezervație naturală.Dealul Perchiu a fost declarat ca arie protejată prin H.C.J. nr. 18 / 1995.Ulterior prin H.G. nr. 2151/2004 este declarat ca arie naturală protejată (rezervație botanică) pe o suprafață de 206,47 ha.Conform Ordonantei de Urgenta nr. 57 / 2007 (ordonanță ce abrogă O.U. nr.236/2000), cu privire la specificul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, versiunea din 2011 sunt protejate următoarele specii:13 specii de mamifere,5 specii de reptile,81 specii de păsări,5 specii de amfibieni,5 specii de nevertebrate,etc.Caracterul particular al florei reiese din procentul mare de specii sud-estice (32,3%) care pe fondul florei euroasiatice (73,6%) prelevează asupra speciilor nordice și central europene (23,3%) .
*Pădurea de pini de la Moinești este o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip mixt). Are o suprafață de 15 hectare și se află la poalele Munților Tarcău, pe versantul sud-estic al Dealului Osoiu (659 m). Reprezintă o zonă împădurită de interes forestier cu rol de protecție pentru pinul negru.
I-5- Caracteristici socio-economice generale ale bazinului hidrografic trotușan
Structura potențialului turistic cultural-religios este dependentă de vechimea, amploarea și diversitatea confesională a fenomenului religios specific regiunii.
Cercetările arheologice au pus în evidență urme ale exitenței și continuității de locuire a populației pe teritoriul județului Bacău încă din paleoliticul superior (Lespezi-Gârleni), nelolitic (Vermești, Bălăneasa, Gura Văii-Onești, Bogdănești, Găiceana, Măndrișca-Valea Seacă, Poduri etc) iar cele de tip dava de la Răcătău (Tamasidava, Tisești (Utidava) datează din perioada geto-dacă (sec I).Totuși cele mai importante așezări din bazinul Trotușului au fost atestate din perioada sec.XIV-XV .
Din secolul XIV-lea se vorbește despre o activitate monastică de pe Valea Trotușului prin existența unor sihăstrii premergătoare ctitoririi bisericii din Borzești de către Ștefan cel Mare (1493).
În perioada secolului XIV-lea în aceste ținuturi bine împădurite s-au așezat primii călugări (perioada descălecatului voivodului maramureșean Bogdan care a venit pe meleagurile moldovene să întemeieze Țara Moldovei).Pe aceste locuri,călugării au construit chilii ,iar cu prilejul sărbătorilor religioase participau la slujbe ținute în biserica de lemn construită de câtre aceștia.
În secolul XVII sihastria Bogdana ajunsese cunoscută în toata Țara Moldovei. Marele logofat Solomon Bârladeanu a transformat la 1660 sihastria în mânăstire.
Sub rama Munților Berzunți se găsesc așezămintele de la Buda, Dragomir și Berzunți. Ultimul este foarte important prin ctitoria construită în anii 1556-1562, păstrând o sculptură de lemn de tei foarte veche și valoroasă și o pictură interesantă ce datează din 1836. Pe clopotniță se păstrează elemente decorative din secolul XVII.
Despre sihăstrii vechi (sec.XIV) se vorbește și în zona intefluviului dintre râurile Tazlău și Trotuș (sihăstria de la izvoarele Tazlăului,sihăstria din zona Mânăstirii Strigoi).
Pe marginea Munților Berzunți întâlnim biserica din lemn de la Poduri, construită în 1614 iar în regiunile mai joase din Depresiunea Tazlău, sunt atestate o serie de biserici vechi, majoritatea din lemn, construite în stil moldovenesc, cum sunt cele din satele Brătila(1806), Gura Văii (1750), Slobozia (1801), Berești-Tazlău(1819), Scorțeni (1799) etc.
Depresiunile,trecătorile și văile râurilor Trotuș,Oituz și Cașin prin trăsăturile naturale deosebit de avantajoase au favorizat apariția arealelor foarte vechi de locuire și formarea a multor edificii de cult.
Multe așezări s-au dezvoltat într-o favorabilă poziție economico-geografică din partea centrală a ulucului depresionar subcarpatic, într-un punct de convergență a căilor de comunicație și a apelor (prin acest spațiu trecea drumul Brașovului sau „ drumul Oituzului” și cel ce lega Carpații Orientali și Transilvania prin pasul Ghimeș cu Moldova-elemente ce au asigurat o bună valorificare a produselor locale și regionale).
Dinamica numerică și pe medii a populației din bazinul Trotușului de-a lungul timpului a fost variată.După anul 2000 în mediul urban s-a înregistrat o scădere mai accentuată a populației, în medie de 18,41% (-60 278 persoane) iar în localitățile rurale scăderea numărului populației a fost mai moderată, fiind de 8,47% (-32305 persoane). Cea mai mare scădere relativă în cadrul localităților urbane a fost înregistrată în orașele Onești (-23, 8%, respectiv -12.509 persoane) și Comănești (-17,8%, respectiv -4288 persoane)-tabel 3.
Tab. nr. 3 – Evoluția a populației din bazinul Trotușului în perioada 1956-2011 (sursa: INS)
Evoluția demografică din spațiul geografic trotușan s-a datorat valorilor natalității reduse pe fondul lipsei locurilor de muncă pentru familii tinere în corelație cu migrația externă sau internă, dar și dificultăților economice cu care se confruntă industria zonală și locală-elemente socio-economice ce au evoluat și evoluează, pe fondul crizei morale,a modificărilor valorilor și mentalităților populației actuale.
Localizarea geografică a obiectivelor religioase din bazinul hidrografic trotușan este în corelație cu râspăndirea confesiunilor religioase și a diferitelor etnii.
Prezența naționalităților și a religiilor diferite la scara întregului teritoriu al județului Bacău este o moștenire istorică dar și o consecință a schimbărilor economico-politice ce au avut lor după anul 1990. Structura etnolingvistică a populației după anul 1990 a evoluat în corelație pe de o parte cu modificările survenite în mișcarea naturală a populației țării ca urmare a nașterilor, deceselor, căsătoriilor iar pe de altă parte a intensificării migrației și schimbărilor intervenite în economia țării.
Principala minoritate etnică din județul Bacău constituie rromii (15.284 persoane) reprezentând 2,48% din populația județului și 2,43 % din totalul etnicilor de rromi din România.Localitățile rurale cu cel mai mare număr de rromi din bazinul Trotușului sunt: Buciumi (23,2%), Coțofănești (21,4%) și Ștefan cel Mare (18,9%). În mediul urban orașele Dărmănești (7,7%) și Moinești (5,1%) dețin cel mai mare număr de etnici rromi din populația totală.Un număr important de personae de această etnie este de confesiune penticostală.
Ceangăii reprezintă o populație de grai românesc și maghiar din Moldova, de religie catolică, emigrată aici, din sud-estul Transilvaniei.
Misionarul secui Petru Zold scria “Toți vorbesc și cunosc la fel de bine românește și ungurește”-„Omnes linguam moldavicam sive valachicam aeque ae hungaricam et callent, et laqintus”, deci erau bilingvi. Bilingvismul ceangăilor nu a luat naștere în Moldova, el vine din Transilvania, ca rezultatul secuizării românilor.Relatările misionarilor italieni clarifică și originea graiului matern al ceangăilor”non si usa altra lingua che la moldave” (Mărtinaș D.,1985).Limba lor de predilecție era română, în care ascultau predica, în care cântau și se rugau,în care vorbeau între ei și în relațiile cu ceilalți locuitori ai țării.
Geneza denumirii de ceangău este următoarea: csangani – a se corci; csango beszed-vorbire corcită; csangomagyar, magiar – chircit, adică cel care vorbește o limbă amestecată6.
Tab. nr. 4 – Structura etnică a populației județului Bacău în anul 2011 (sursa: INS)
În componența elementului “ceangău” se contopiseră trei etnii: românii transilvăneni – locuitorii de baștină, secuii și ungurii. După așezarea lor în satele moldovenești, de pe văile Siretului, Bistriței, Moldovei și Trotușului, ceangăii au continuat să trăiască respectând coordonatele etnice din așezările transilvănene de unde au venit: limba română supusă unui proces avansat de maghiarizare, portul popular românesc specific ardelenesc, obiceiurile și tradițiile și modul de viață specific etniei românești de unde au plecat. În prezent ceangăii dețin doar 0,13% din totalul populației județului Bacău, însă peste 50% (53,97%) din totalul acestei etnii din țara noastră. Comune cu cele mai mari procente ale acestei etnii sunt: Pârjol – 122, Răcăciuni – 175, Cleja – 148, Faraoani – 61, Balcani – 101, Ghimeș-Făget – 48, Agăș – 22, Gârleni – 28, Găiceana – 13, Bacău – 24 și Nicolae Bălcescu – 56. Doar 32 persoane ale acestei etnii trăiesc în mediul urban, dintre care 24 persoane în municipiul Bacău.
Pe teritoriul județului Bacău, în anul 2011 etnicii maghiari reprezentau 0,68% (adică 4.208 persoane) din populația județului, ceea ce reprezenta 3,42 % din totalul acestei etnii din țara noastră. Comunele cu cel mai mare număr de etnici maghiari din bazinul trotușan sunt: Ghimeș-Făget – 2578 persoane ,Agăș – 233 persoane, Sănduleni – 13 persoane, Palanca – 21 persoane, Pârgărești – 10 persoane, Oituz – 9 persoane, Găiceana – 20 persoane, Dofteana – 6 persoane, Brusturoasa – 7 persoane, Comănești – 31 persoane, Onești – 55 persoane, Dărmănești – 10 persoane, Târgu Ocna – 18 persoane, Moinești – 29 persoane, Slănic Moldova – 8 persoane.
În perioada 2002 – 2011 etniile care au înregistrat creșteri privind numărul populației pe teritoriul județului Bacău sunt rromii, lipovenii, ungurii pe baza sporului natural, iar italienii, chinezii și turcii pe baza sporului migratoriu (tabel 4).
Scăderi privind numărul populației după anul 2002 s-au înregistrat la etnicii greci, evrei și germani ca urmare a intensificării migrației externe și a valorilor negative ale sporului natural.
Structura etnolingvistică a fost influențată și de sporul natural care s-a menținut mai ridicat la unele grupuri etnice (rromi 6%0) ceea ce a dus la o dinamică a populației destul de ridicată a acestei etnii (44,6%0). La nivelul localităților din județ există o corelație directă între structura etnică și limba vorbită. În localitățile cu un număr mare de etnici maghiari și rromi, numărul populației ce vorbește limba maghiară sau rromani este mai ridicat.
Tabel nr. 5- Structura populației județului Bacău în funcție de limba maternă în anul 2011 (sursa: INS)
Comunele din bazinul Trotușului cu populație numeroasă ce vorbește limba rromani sunt Buciumi 23,16%, Ștefan cel Mare 18,6 și Gura Văii 6,8 %. Majoritatea populației de limba maghiară din județul Bacău locuiește în mediul rural (1,35%) iar în mediul urban trăiește circa 0,11%. Localitățile cu cea mai numerosă populație ce vorbește limba maghiară sunt: Ghimeș- Făget (59,36%), Agăș (5%), Pârjol (4,9%) .
Tabel nr. 6 – Structura confesională a populației din județul Bacău (sursa datelor: INS)
Comparativ cu anul 2002, în anul 2011 structura populației pe religii a județului Bacău nu a suferit modificări însemnate,ea a evoluat din punct de vedere numeric în corelație cu sporul natural și cel migratoriu-dar și în strânsă dependență de etnie (tab. nr.6).
Cea mai răspândită religie în rândul populației din județul Bacău este cea ortodoxă(tabel 6), urmată de cea romano-catolică (tabel 6).
Monahismul ortodox s-a dezvoltat în Moldova,probabil din secolul X-XI-lea (vatra sihastrică din zona subcarpatică a Buzăului) dar a înregistrat o dezvoltare foarte mare în perioada sec.XIV-XIX.
În această perioadă au fost ridicate foarte multe sihăstrii,biserici și mânăstiri.
Romano-catolicii au cea mai mare răspândire în mediul rural (73.395 pers.)-tabel 6.Localizarea lor este în corelație și cu râspăndirea etnicilor maghiari și ciangăi.
Primele dovezi ale prezenței pe teritoriul țării noastre a catolicismului provin din secolul al XI-lea și se datorează unor misionari (călugări dominicani și benedictini) angajați în răspândirea creștinismului roman. În, Moldova, constituită ca stat în sec. al XIV-lea, călugării catolici veniți din Polonia și Transilvania au înființat episcopii la Milcov, Siret și Baia.
Populația de religie reformată a județului Bacău totaliza în anul 2011 un număr de 116 persoane, din care 75 persoane erau din mediul urban (50 în municipiul Bacău). În mediul rural această religie este practicată de un număr mai restrâns de populație (41 pers.). Populația de religie reformată este mai răspândită în comunele Pârgărești și Ghimeș-Făget.
Un număr importat de persoane din județul Bacău practică religia penticostală (5.492 pers.) și religia advensistă de ziua a șaptea (2.168 pers.).
Penticostalismul este o continuare a mișcării de „redeșteptare” a credinței, care a avut loc în secolul trecut. În jurul anului 1900, predicatorul american Charles F. Parham a început să susțină că asupra celor credincioși coboară Duhul Sfânt, aceștia căpătând darul vorbirii în limbi neînvățate. Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a cincizecea zi se traduce în limba greacă prin „penticosta”, adepții noii mișcări religioase au adoptat denumirea de penticostali.
Majoritatea populației adventiste de ziua a șaptea la nivelul județului Bacvău este localizată în mediul rural (1.253 persoane).Cel mai mare număr de populație de religie advenstistă din bazinul Trotușului se înregistrează la nivelul comunelor Oituz (139 persoane), Gura Văii (90 persoane), Livezi (84 persoane), Berești-Tazlău (79 persoane) și Poduri (66 persoane).
Biserica adventistă de ziua a șaptea „Adventus” înseamnă „revenire”, „a doua venire”; adventiștii readuc în atenție textele scripturistice care vorbesc de întoarcerea lui Iisus pentru întemeierea împărăției sale. Această idee a fost susținută de americanul William Miller (1782-1849), care a și stabilit pentru anii 1843-1844 data celei de a doua veniri, profeție care nu s-a adeverit. Mai târziu, Hiram Edson și în special soții James și Ellen White au răspândit această credință.
Dintre elemente doctrinare specifice Bisericii Adventiste putem aminti: Domnul Isus Hristos este singurul preot și mijlocitor între Dumnezeu și om; a doua venire a lui Isus este singura soluție pentru problemele omenirii;Sabatul zilei a șaptea este semnul distinctiv al unui Dumnezeu-Creator etc.
În mediul urban numărul persoanelor de această confesiune este de 915. Populația de religie adventistă este în număr mai mare în orașele Onești (174 persoane) și Comănești (111 persoane).
Și majoritatea populației de confesiune greco-catolică este localizată în mediul urban (119 persoane din 161 persoane) iar în mediul rural doar 42 persoane sunt de această confesiune.
Numărul populației ce practică religia creștină de rit vechi la nivelul anului 2011 se ridica la un total de 1.567 persoane (jud.Bacău), majoritatea fiind localizată în mediul rural (1.147 persoane ). Populația cu religia creștină de rit vechi în cadrului bazinului hidrografic al Trotușului are răspândire mai mare în mediul rural (Asău -219 persoane , Mânăstirea Cașin 80 persoane etc.).
În bazinul hidrografic al Trotușului sunt localizate 7 orașe și 37 de comune, în total 44 unități administrative (39 dintre ele în județul Bacău.Pe teritoriul bazinului se află 2 dintre cele 3 municipii ale județului Bacău: Onești și Moinești și un număr de cca 340.000 locuitori (circa 80 % din totalul populației bazinului hidrografic este situată pe teritoriul județului Bacău).
Municipiul Onești
Localitatea Onești este situată în Subcarpații Moldovei în cadrul depresiunii Tazlău-Cașin (pe valea Trotușului) la altitudini de 197 – 209 m (altitudinea medie de 210 m). Municipiul Onești are o populație de 39172 locuitori (2011) iar suprafața administrativă este de 52,5 km2 (fig. nr.8).
Localitatea a fost atestată documentar la 14 decembrie 1458 printr-un act emis de Ștefan Cel Mare. A devenit oraș din anul 1956 și municipiu din anul 1968 (între anii 1965-1990 avea denumirea de Gheorghe Gheorghiu Dej). În prezent orașul are funcții mixte (servicii și industriale).
Obiective turistice :Dealul Perchiu,Biserica Borzești etc.
Fig. nr.8. – Schița geografică a municipiului Onești
Municipiul Moinești
Moineștiul este situat în bazinul mijlociu al râului Tazlău la contactul dintre Carpații Orientali și Subcarpații la altitudinea de 425 m. Are o populație de 21787 locuitori (2011) și o suprafață administrativă de 4604 ha (fig. nr.9).
A fost menționat ca târg în anul 1832 și atestat documentar din anul 1437.
Localitatea Moinești din anul 1921 devine oraș (iar din anul 2001 devine municipiu).
Fig. nr.9 – Schița geografică a municipiului Moinești, a orașelor
Comănești și Dărmănești
Orașul Dărmănești.
Orașul Dărmănești este situat pe Valea Trotușului în Carpații Orientali (Depresiunea Comănești) la altitudinea de 380 m. Are o populație de 12247 locuitori (2011) și o suprafață administrativă de 270,73 km2. A devenit oraș în anul 1989.
Orașul Comănești
Orașul Comînești este situat în depresiunea Comănești pe valea Trotușului la altitudinea medie de 400 m.În anul 2011 avea o populație de 19568 locuitori iar suprafața administrativă era de 63,9 km2. Localitatea a fost menționată documentar în anul 1409. Din anul 1952 Comăneștiul devine oraș.
Obiective turistice: Parcul Zăvoi și Palatul Ghica.
Orașul Tg.Ocna
Tg.Ocna este situat pe Valea Trotușului la confluență cu Slănicul (în Subcarpații Moldovei la altitudinea de 225 – 280 m. Populația în anul 2011 era de 11300 locuitori. Suprafața administrativă: 48,9 km2 (fig. nr. 10).
A fost atestat documentar din anul 1580 iar din anul 1846 devine oraș.În prezent orașul Tg.Ocna are funcții de servicii. Obiective turistice interesante : Salina Tg.Ocna,mânăstirile din zona orașului, monumente istorice,rezervația Măgura.
Fig. nr.10 – Schița geografică a orașului Tg.Ocna
Orașul Slănic Moldova
Orașul este situat pe Valea Slănicului în SE Munților Nemira la altitudinea de 490 – 530 m. Are o populație de 4198 locuitori (2011) și o suprafață administrativă de 114,6 km2 (fig. nr.11). Obiective de vizitat: Parcul stațiunii, Izvoarele minerale, Păstrăvăria, Rezervația Naturală Muntele Dobrii.
Fig. nr.11 – Schița geografică a orașului Slănic Moldova
Bazinul hidrografic al văii Trotușului a fost organizat în două mari microregiuni cu caracteristici geografice distincte:
Microregiunea Valea Trotușului ( suprafață de 1304,2 km2 ,populație de circa 111 632 loc. în anul 2011) include municipiul Onești și 16 comune de pe cursul inferior al Trotușului și al Tazlăului. În cadrul microregiunii cea mai populată comună este Oituz (8152 locuitori) iar cea mai întinsă este Mănăstirea Cașin (suprafață de 243,3 km2).
Densitatea mai scăzută a populației ( 85,6 loc/ km2 ) și a așezărilor se datorează în mare parte reliefului.Cele mai importante resurse din microregiunea Valea Trotușului sunt terenurile arabile, resursele de apă și resursele turistice (rezervații,cascade,chei și defilee,lacuri naturale, mănăstiri,s chituri,monumente istorice etc.).
Microregiunea Valea Muntelui (suprafață de 2288,6 km2 ,populație de circa 152 000 loc. în anul 2011) este cea mai întinsă dintre microregiunile județului Bacău. În cadrul microregiunii cea mai populată comună este Dofteana (9346 locuitori) iar cea mai întinsă este Asău (suprafață de 307,5 km2).
Microregiunea Valea Muntelui este situată în aria carpatică și subcarpatică .Peste o treime din locuitori trăiesc în municipiul Moinești și în cele 4 orașe ale microregiunii (Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova,Târgu-Ocna), care împreună cu 19 comune determină o densitate medie a populaíei de 66.1 loc/ km2 .
Microregiunea se remarcă prin resurse forestiere,resurse de petrol,sare,roci de construcție,ape minerale, pășuni,fănețe și potențial turistic cultural-turistic și natural atractiv.
Capitolul II .Potențialul turistic cultural-religios din bazinul hidrografic al râului Trotuș
În Romania sunt circa 630 de mânăstiri, în care trăiesc peste 3500 călugări și 5000 de măicuțe confom recensământului din 2002. Din totalul populației țării, 18 817975 sunt creștini ortodocși.România are peste 18300 biserici (sursa:INS).
În bazinul hidrografic al râului Trotuș cele mai importante edificii de cult sunt: mânăstirile (14), catedralele (2), schiturile,bisericile a diferitelor etnii și religii (peste 200 ortodoxe, circa 50 romano-catolice, circa 20 adventiste, în jur de 10 ortodoxe de rit vechi, dar și biserici baptiste, evanghelice, armeano-georgiană, penticostale etc).
II.1-Edificiile de cult
II.1.1- Catedrale
Catedralele se impun interesului turistic prin o serie de caracteristici, cum ar fi: dimensiune, arhitectură, dotări, pictură,funcții ecleziastice îndeplinite etc. Ele se caracterizează printr-o arhitectură complexă și sunt specifice mai ales spațiului în care creștinismul este preponderent. Arhitectura este principalul punct de atracție turistică al catedralelor, fără a minimaliza însă interesul generat de funcția istorică și cultural-socială a unora dintre ele.
În bazinul hidrografic al Trotușului începând cu anul 1990 s-au demarat lucrările construcției Catedralei ortodoxe”Pogărârea Sf.Duh” din Onești și a complexului religios-educativ „Fericitul Ieremia Valahul”–seminarul teologic Capucini (Onești).
Singura catedrală autentică ortodoxă (dimensiune și funcții ecleziastice îndeplinite) din bazinul hidrografic al Trotușului este Catedrala ortodoxă ”Pogărârea Sf.Duh” din Onești.
Catedrala este biserica principală a unei eparhii/dieceze. Fiecare eparhie are deci, oficial, o singură biserică cu funcție de catedrală, restul fiind doar biserici.
Datorită faptului că în creștinismul originar fiecare urbe avea episcopul său, uneori biserica principală dintr-un oraș mare/mijlociu este numită "catedrală", chiar dacă ea nu are această funcție, orașul respectiv nefiind centrul eparhiei în care se află (exemplu: Biserica Precista , Tg.Ocna ,BisericaSf. Împ. Constantin și Elena", Dărmăneșt,Biserica Împ. Constantin și Elena", Comănești).
Catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt” (fig.11 a) a cărei construcție a început imediat după data de
2 iunie 1990 -dată la care s-a sfințit locul de amplasare a catedralei de către Prea Sfințitul Episcop Eftimie al Romanului și Hușilor.
Catedrala “Pogorârea Duhului Sfânt” este situată în zona centrală a municipiului Onești și are următoarele dimensiuni: lungimea de 52,10 m,lătimea de 36,20 m, înăltimea de 48,00 m.
Fig.11 (a) -Catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt” (Onești)
Catedrala este structurată pe mai multe nivele astfel:
– Nivel 1( -4,50 – subsolul catedralei II, adăpost A.L.A. cu tunele de evacuare);
– Nivel 2 ±0,00 – parterul aflat la 1,75 pete nivelul terenului cuprinde: naos, pronaos și altar;
– Nivel 3 +5,50 – etaj , construită peste zona de intrare în legătură (balcoane) cu cele două scări aflate în cele 4 turnuri; etaj peste cele două abside, acestea fiind structurate în final în sistem gladene;
– Nivel 4( +9,00 m – etaj aflat peste zona de intrare, etaj în care va funcționa corul catedralei).
II.1.2 -Mânăstirile
Mânăstirile sunt ansambluri arhitecturale cu atribuții religioase și de habitat, dar și cu numeroase valențe atractive derivate din vechimea edificiilor, stilurile constructive, faima bisericilor omniprezente, incintele fortificate, funcția culturală etc.
Viața monahală desfășurată în interiorul lor a fost însoțită de o permanentă preocupare de natură culturală concretizată în elaborarea și tipărirea unor opere incluse în patrimoniul spiritual al poporului român.Fiecare mânăstire – de călugări sau de maici – își îndeplinește de la întemeierea sa, două funcții primordiale:cea religioasă și cea socială.
Fig.12-Repartiția schiturilor și mânăstirilor din bazinul hidrografic al râului Trotuș
Mânăstirea Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare – Cireșoaia (Tg.Ocna)
Este singura mânăstire din Mitropolia Moldovei și Bucovinei închinată acestui Sfânt.
Mânăstirea a fost construită în anul 2000 la punctul numit Cireșoaia, în partea de vest a cartierului Poieni, la o altitudine de 524 metri , înscriindu-se în aceeași curbă de nivel cu Mânăstirea Măgura Ocnei.
Scopul pentru care a fost ridicată a fost acela de a omagia și a întreține cultul eroilor în zona Cireșoaia.
Fig.13-Mânăstirea Cireșoaia( localizare și acces)- Sursa: manastiriortodoxe.ro
Mânăstirea Nașterii Maicii Domnului (Mânăstirea Cașin )
Mânăstirea Cașin este situată la circa 1,5 km de centrul satului cu vedere spre dealurile Comânac și Piscul Înalt (fig.14).
Mânăstirea Cașin a fost ridicată în 1655 de voievodul Gheorghe Ștefan. Este asemeni bisericii Golia din Iași ca plan și dimensiuni, dar formele sunt simplificate.
Clădirea era înconjurată de case domnești și de un zid de piatră cu turnuri ca de cetate,cu elemente baroce a fost concepută ca loc de apărare.Construcția actuală a bisericii a început din anul 1990 și a fost terminată în anul 1998.Mânăstirea este locuită de maici (este mânăstire de rit ortodox pe stil vechi).
Fig.14-Mânăstirea Cașin ( localizare și acces)
În cadrul Mânăstirii Cașin există următoarele monumente turistice:
Monumente istorice Datare (vechimea)
1.Fosta Mânăstire Cașin 1656-1657
2.Biserica Sf.Voivozi 1655-1657
3.Ruinele casei domnești lui Gheorhe Ștefan sec.XVII
4.Ruine școala domnească sec.XIX
5.Ruine chilii 1657
6.Turn clopotniță 1657
7.Zid de incintă 1657-refăcut în 1820-1830
Fig.15- Mânăstirea Cașin
Vizitatorii Văii Cașinului se pot reculege și închina în cadrul a numeroase lăcașe de cult: Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavril" (fostă mânăstire, monument istoric de interes național), Biserica "Sf. Simeon Noul Teolog", Biserica "Cuvioasa Paraschiva", Biserica pe stil vechi "Buna Vestire".
Din zona mânăstirii se pot face drumeții pe valea Cașinului pentru vizitarea a numeroase obiective turistice :cascada Buciaș schitul Buciaș,cheile Cașinului,păstrăvăria,monumentul Mioriței (vezi schitul Buciaș (pag. 36).
Mânăstirea “Acoperamântul Maicii Domnului” (Valea Budului)
Fig.16 Mânăstirea “Acoperamântul Maicii Domnului”-2003 (Valea Budului)
Așezământul își începe existența în data de 1 iunie 2003, când, pentru nevoile pastoral- misionare din zonă, a fost înființată Parohia Valea Budului și a fost dată binecuvântarea pentru zidirea unui nou lăcaș de închinare.Pentru nevoile spirituale imediate ale credincioșilor a fost improvizat un paraclis cu hramul „Sf. Împ. Constantin și Elena”.
Din anul 2013 așezământul de la Valea Budului a fost transformat în mânăstire (fig.16).
Mânăstirea Diaconești
Fig.17-Mânăstirea Diaconești( localizare și acces)
Situată la altitudinea de 624 m pe Valea Trotușului, între Munții Ciucului și Tarcăului-Muntele Cărunta,1516 m (comuna Agăș), Mânăstirea Diaconești a fost înființată în anul 1998.
Accesul se poate face din localitatea Comănești spre Miercurea Ciuc, pe drumul național 12A, cale de 16 kilometri, apoi se face stânga, în localitatea Preluci, cale de doi kilometri (fig.17).
Specificul mânăstirii este unul misionar (rânduiala de rugăciune și slujbe, cântăre bisericească și iconografie, povedanie).
Pe lângă ascultările clasice unei mânăstiri, monahiile din Mânăstirea Diaconești au și preocupări editoriale legate de sfinții închisorilor comuniste, pictură și muzică bizantină.
Mânăstirea Înălțarea Domnului Zemeș/Strigoi)
Mânăstirea Stirigoi este o mânăstire ortodoxă cu hramul Înălțarea Domnului, situată în comuna Zemeș pe platoul Muntelui Chiliilor, ce aparține culmii Runcul Stânelor din Munții Tarcău.
Este așezată la altitudinea de 1192,4 m.Accesul se face din localitatea Zemeș (fig.18).
Tradiția orală consemnează că în secolul al XVII-lea aici au viețuit câțiva pustnici, ce locuiau în chilii construite fiecare pe câte o colină, de unde și denumirea de Muntele Chiliilor. Vârful acestui munte se numește Stirigoi după o plantă otrăvitoare care se găsește în această zonă – numită stirigoaie și, care a influențat toponimia locurilor.
În anul 1936 – în contextul prigoanei instituite împotriva susținătorilor calendarului iulian, autoritățile civile și ecleziastice ortodoxe au distrus fizic așezământul ce aparținea de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, au alungat călugărițele și au dat bunurile bisericești rămase parohiei Tazlău
Fig.18-Mânăstirea Strigoi/Zemeș ( localizare și acces)
În anul 1937 cu susținerea financiară a sondorilor de la schelele petroliere din zonă, se reînființează aici un schit de maici Acesta a fost distrus de un incendiu în 1956 și reconstruit un an mai târziu cu contribuția populației locale. Doi ani mai târziu, în urma Decretului 410 printre mânăstirile desființate de autoritățile comuniste, s-a numărat și cea din Zemeș.
În zona mânăstirii pot fi vizitate:
-chilii(la o distanță de trei ore de mers pe coasta muntelui se găsesc 4 chilii săpate în pământ, actual părăsite);
-lacuri (lângă complexul mânăstiresc se află un complex de 3 lacuri formate pe trepte de alunecare);
-orașul Moinești cu izvoarele de ape minerale din Parcul Băi, rezervația Pădurea de pini și monumentul artistic „Dada”;
-micile cascade și săritori de pe pârâul Lespezilor, lacurile Goioasa și Asău, cascada Apa Asău;
-stâncile de la Stogul de Piatră și Lacul Boiereasca (Dealul Modârzău cu altitudinea de 560 m).
Un traseu turistic posibil se poate face plecând din valea râului Tazlăul Sărat (satul Zemeș) spre vârful Runcul Stânelor (1.269 m) apoi spre vest pe valea pârâului Lespezi și a pârâul Izvorul Alb (localitatea Păltiniș.Din localitatea Păltiniș drumul continuă spre nord spre Muntele Strigoiu (1239 m) unde se află situată și Mănăstirea Stirigoi (1192 m)-fig.18.
Mânăstirea Cotumba
Este situată în Sud – Vestul Depresiunii Brusturoasa – Agăș, pe cursul superior al râului Trotuș, la 2 km NV de satul Agăș (localitatea Cotumba, com. Agăș) la altitudinea de 728 m -fig.19,20.
Schitul Cotumba, cu Biserica „Sf. Treime”, a fost construită în sec. XVIII, din lemn. Pe acest loc în anul 1766, a fost ridicată o ală biserică de câtre vornicul Grigorie Crupenschi. După anul 1864, schitul a fost desființat, iar în perioada primului război mondial, Cotumba a funcționat ca post de graniță. Fosta biserica a fost distrusă și reclădită în anul 1929. În acel an se schimbă și hramul bisericii din„Sf. Treime” în „Pogorârea Sf. Duh”. Începând cu anul 1948 schitul Cotumba primește titulatura de mânăstire.
Fig.19-Mânăstirea Cotumba
În zona mânăstirii pot fi vizitate interesante obiective turistice :
-muzeul satului la Antal Maria – satul Ghimeș;
-muzeul obiecte de meșteșuguri și artizanat de la școala I-IV Sulța;
-cabana "Bârlogul Ursului" Sulța;
-pensiunea agroturistică Sulța;
– Vf Cârunta 1517 m (Munții Ciucului);
- monumente istorice, tradițiile și obiceiurile populare , gastronomia specifică și nu în ultimul rând ospitalitatea locuitorilor.
Fig.20-Mânăstirea Cotumba
( localizare și acces)
Mânăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt /Bolovanu (Slănic Moldova)
.
Fig.21- Mânăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt
(Slănic Moldova)
Mânăstirea este situată la o altitudine de 709 metri în apropiere de muntele Bolovanu, la aproximativ 10 kilometri de stațiunea Slănic Moldova (fig.21).
Din Cerdac, mergând spre Slănic, există un indicator care ne informează că drumul forestier pe care intrăm duce după 6 km în muntele Bolovanu, loc unde este construit așezământul monahal (fig.22).
Inițiatorii și susținătorii principali ai construcției au fost doi cetățeni americani, de origine română, Vasile și Catinca Gavrilă (Sursa: manastiriortodoxe.ro)
Fig.22- Mânăstirea Ștefan cel Mare și Sfânt (Slănic Moldova)- localizare și acces
Episcopia Romanului a dat binecuvântarea pentru înființarea mănăstirii cu obște de călugări și a întocmit formele necesare în anul 2000, când s-a deschis șantierul pentru începerea lucrărilor (hramul mănăstirii este pe data de 2 iulie-ziua Sfântului Ștefan cel Mare).O drumeție interesantă pentru relaxare se poate face spre ferma „Stâna dacilor” (4 km) de pe Muntele Bolovanu (se poate vizita domeniul fermei Dacilor-adăpostul de animale, lacul din apropiere, se pot face plimbări cu trăsura, echitație,pescuit, cățăre pe panoul de climbing, plimbări cu poneii iar în luna octombrie participare la festivalul “Răvășitul oilor”) .
Mânăstirea "Măgura Ocnei"
Fig.23 -Mânăstirea Măgura Ocnei(localizare și acces)
Geografic este situată pe muntele Măgura (720 m) la altitudinea de circa 505 m.Accesul se face din DN 12 A la ieșirea din orașul Tg.Ocna în direcția Slănic- Moldova (fig.23).
Mânăstirea "Măgura Ocnei" este așezată pe locul unui fost schit (monaha Salomeia, fiica lui Constantin Donose din Dărmănești, își dăruiește partea ei de moștenire Schitului de la Târgu Ocna, construit din lemn în anul 1653). Totuși prima mențiune a schitului apare într-un document din 13 noiembrie 1665.
Un alt document care atestă vechimea schitului este hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviță, datat la 1 ianuarie 1757( prin care se înzestrează Spitalul Sfantul Spiridon din Iași, cu moșia de la Târgu Ocna, pe care se afla și schitul).
Schitul "Măgura Ocnei" a fost transformat în post de prim ajutor regimentar, mii de soldați răniți primind ajutor în timpul primului război mondial.
Mânăstirea a fost fondată de câtre Salomia monahia încă din 1653, aceasta dăruind partea sa de moștenire pentru construirea schitului. Biserica mânăstirii a fost demolată de către autoritățile comuniste în 1960, iar piatra rezultată a fost folosită pentru împrejmuirea iazului mănăstirii. Bucătăria și trapeza au fost transformate în restaurant, atelierul de țesătorie a devenit sală de dans, cimitirul a devenit teren de fotbal, iar chiliile au fost transformate în spații de cazare. Mănăstirea a fost restabilită începând cu anul 1990.Este o mânăstire de maici cu hramul Înălțarea Domnului. Aici se află Icoana Maicii Domnului (“Zburătoarea”).
O drumeție interesantă pentru relaxare se poate face pentru vizitarea monumentului Măgura din apropiere sau a rezervație cu același nume.
Monumentul – Muzeu Măgura Ocnei este unul dintre cele mai impresionante monumente ridicate în memoria ostașilor căzuți în primul război mondial. Este situat la altitudinea de 520 m pe dealul Măgura, la 2 km de șoseaua Târgu Ocna – Slănic Moldova. A fost construit între 1925-1928 în memoria celor peste 14.000 de ostași români căzuți în Primul Război Mondial pe fronturile de la Oituz, Coșna și Cireșoaia. Monumentul a fost ridicat din piatră cioplită și are o înălțime de 22 de metri.
Rezervația se află între altitudini de 310 si 700 metri și se întinde pe o suprafață de 210 hectare.
Rezervația a fost înființată pentru a proteja pădurile, formațiunile ierboase dar și tufișuri și stâncării.
Mânăstirea Prodromița
Fig.24- Mânăstirea Prodromița (localizare și acces)
Geografic este așezată în localitatea Palanca pe drumul național Miercurea Ciuc – Comănești, la 1,5 km de la șosea DN 12 A, pe valea pârăulul Șanț la altitudinea de circa 800 m depe Dealul Cuchiriș (1096 m).
Mânăstirea ortodoxă, de stil vechi, este relativ nouă. În anul 1995, la dorința enoriașilor, s-a luat hotarărea ridicării unei manastiri pe aceste meleaguri, pe o mai veche vatră de rugăciune. Lăcașul a fost ridicat prin munca celor 15 călugări, diaconi și preoți, care au ales să slujească la Prodromița.
Mănăstirea Prodomița
Geografic este situată la poalele Dealului Roșu (725 m) la altitudinea de circa 300 m pe teritoriul Munților Berzunți.Accesul spre mânăstire se poate face din localitatea Poduri sau Moinești (fig.25).
În zona mănăstirii în comuna Poduri se află situl arheologic de interes național de pe dealul Ghindaru, lângă fostul sat Rusăești (astăzi parte a satului Poduri), la 500 m nord-vest de biserica de lemn „Sfinții Voievozi”. Situl cuprinde urmele unei așezări neolitice aparținând culturii pre-Cucuteni, ale unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni, precum și un mormânt din epoca bronzului (cultura Costișa). În anul 1981, în situl multistratificat de la Poduri-Dealul Ghindaru a fost descoperit complexul statuar denumit ” Soborul zeițelor de la Poduri”. Tezaurul de statuete precucuteniene este format din 15 statuete mari, pictate cu roșu, 13 tronuri de lut ars, alte șase statuete mai mici nepictate (complexul statuar se află la muzeul de arheologie din Piatra Neamț).
Fig.25- Mânăstirea Prodomița(localizare și acces)
Un traseu turistic interesant: Moinești-Poduri-Bucșești-Cernu-Buda-M.rea Sfântul Sava (o zonă splendidă,cu peisaje mirifice , purificatoare , de înaltă trăire sufletească și creștinească).
Pot fi vizitate și căteva obiective cultural-istorice-religioase de mare valoare
(11 biserici și 2 mânăstiri):
-monumentul eroilor căzuți în primul razboi mondial 1916-1919;
-Biserica de lemn ,,Sfinții Voievozi" Rusaiești;
-Biserica de lemn ,,Sfintii Voievozi" Prohozești – Vale;
-versantul estic al Culmii Munților Berzunți( pădurea de tisa(tacsus bacata) și crucea voinicului în punctul numit Scutar de sub vârful Tarnița;
-situl arheologic ,,Dealul Ghindaru" Rusăiești (situl este situat la altitudinea relativă de 345 m față de albia Tazlăului și se întinde pe o suprafață de 1,5 ha).
Mânăstirea Poiana Uzului
Din punct de vedere geografic este situată în apropiere de coada lacului Poiana Uz din Obcina Lapoșului (1336 m) –Munții Nemira (fig.26).
Mânăstirea a fost înființată în anul 2002 (mănăstire de călugări).
Din zona mânăstirii se pot face drumeții spre Lacul Poiana Uzului, Lacul Bălătău și cascadele Nasolea Mare și Mică .
Din Dărmănești prin Sălătruc până la Mânâstirea Poiana Uzului sunt circa 14 km.
Fig.26- Mânăstirea Poiana Uzului(localizare și acces)
Lacul Poiana Uzului este alimentat de apa râului Uz dar și de o serie de afluenți din Munții Nemira (Groza, Izvorul Alb, Răchiți, Plopu) cât și pluvial.Acumularea Poiana Uzului a fost pusă în funcțiune în anul 1972, are o suprafață de 334 ha, o lungime de 3,7 km, adâncimea maximă de 64,7 m, înălțimea barajului de 80 m și un volum de apă de 90 mil. m3. Barajul a fost construit în 1972 în minidefileul de la Pivniceri, din ambracamente.Satul Valea Uzului a fost inundat și strămutat în orașul Dărmănești, deși câteva case au rămas la coada lacului.
Folosința principală a lacului este de alimentare cu apă a orașelor Onesti, Comănești, Târgu Ocna, Dărmănesti și Bacău, iar folosința secundară este producerea de energie electrică și rol peisagistic pentru turism.
Interesante din punct de vedere turistic sunt cascadele Nasolea Mare și Nasolea Mică de pe valea Uzului.Cascadele au câteva căderi de apă în marmitele de eroziune din gresia de Tarcău.
Din zona Poiana Uzului se poate face o drumeție pe valea pârăului Alb spre lacul Bălătău (6 km).
L.Bălătău (denumit și Lacul Bolătău ) este un lac de baraj natural situat în Munții Nemira, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Sălătruc. Este declarat monument al naturii prin apartenența sa la Rezervația Naturală Munții Nemira, inclusă în rețeaua ecologică europeană.
Lacul s-a format în anul 1883 în urma unei alunecări pe versantul nord-vestic al Plaiului Focul lui Ivan în albia râului Izvorul Negru-afluent al Uzului (I.Gh.Năstase,1949).La momentul apariției autorul aprecia că lacul avea o lungime de 1 km, lățime de 150 m și o adâncime de 40 m.
Evoluția ulterioară a lacului a fost foarte rapidă.În anul 1888 lacul avea o lungime de 770 m iar în 1906 de 500 m și o adîncime de 37. Exploarea pădurii ( în medie circa 100 m3/zi lemn) a determinat un proces de eroziune intensă a versanților și aluvionarea lacului).
În urma accentuării procesului de colmatare s-a produs o reducere a suprafeței ocupată de apă și adâncimii (în anul 1985 lacul mai avea doar o lungime de 350 m,o suprafață de circa 4 ha și o adâncime de 3 m).În perioada următoare reducerea suprafeței lacului a continuat astfel încăt în anul 2012 acesta avea dimensiuni și mai reduse (adâncimea de 2,0-1,5 m,lungimea de 320 m,suprafața de circa 3,2 ha și un intens proces de eutrofizare).
Mânăstirea Vermești (Mânăstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena)
Din punct de vedere geografic este situată în vestul Munților Berzunți (în apropiere Vf.Tarnița,892 m) la altitudinea de 380-390 m în apropiere de Vermești (în apropiere de fosta zona industrială a orașului Comănești)-fig.27. A fost construită începând cu anul 2000 și sfințită în anul 2002.
Dinstre mânăstire se pot face drumeții spre Munții Berzunți pentru vizitarea lacului Tarnița .
Lacul Tarnița este situat pe versantul vestic al Muntelui Tarnița din Culmea Berzunți.Are o formă cvasicirculară cu diametru de circa 20 m.Este alimentat permanent de izvoare de pe pantă și are un emisar care în perioadele ploaiase abundente formează alte căteva lăculețe cu caracter temporar ceea ce determină ca apa să fie limpede.
Fig.27- Mânăstirea Vermești (localizare și acces)
Mânăstirea Caraclău
Fig.28- Mânăstirea Caraclău (localizare și acces)
Din punct de vedere geografic mânăstirea Caraclău situată în apropiere de Dealul Brătila (400 m) din Subcarpații Tazlăului (2 km de localitatea Caraclău).Accesul se face din localitatea Caraclău (fig.28).
Este o mănăstire de maici cu hramul Nașterii Maicii Domnului.
Un traseu turistic interesant este spre Dealul Perchiu sau Dealul Baba Ghigea.
Dealul Perchiu reprezintă un hogback (deal cu versanți abruți și asimetrici).Are 397,7 m altitudine absolută și 200 m altitudine relativă. Aspectul de hogback este rezultatul acțiunii combinate a eroziunii fluviale realizate de râul Trotuș la baza dealului și a ridicărilor neotectonice în asociere cu procesele de denudație sub efectul eroziunii diferențiale realizate pe rocile slab cimentate de pe versantului sudic (șiroire pe versant și supare).Din loc în loc apar “klippe” de gresii,calcare și gipsuri calcaroase de vârsă helvețiană.
Cele peste 600 specii de plante cu flori și numeroase elementele stepice identificate pe teritoriul rezervației (colilia, capul șarpelui, plevaița,frăsinelul) în asociere cu arborii termofil (stejar pufos, tufa râioasă) și bogatului etaj arbustiv (vița de vie sălbatică,măceșul, săngerul,alunul) au impus declararea Dealului Perchiu drept rezervație naturală.
Mânăstirea Sfântul Sava
Geografic este situată la altitudinea de 500 m în estul M.Berzunți, în apropierea localității Buda. Accesul se face din comuna Berzunți (satul Buda)-fig.29.
Fig.29- Mănăstirea Sfântu Sava (localizare și acces)- Sursa: manastiriortodoxe.ro
Lăcașul a fost zidit în anul 1766 de Varnava Ieroschimonah, ce înainte a fost preot de mir în comuna Poduri, cu numele de Vasile.Biserica a fost construită pe vatra schitului Cermol, construit de sihastrul Savu pe muntele Savului, în secolul XVII. În anul 1809, răzeșii satelor Poduri și Cernu și ieromonahul Varnava fac învoiala de a face un schit în acel loc, dar, în 1828, schitul a trebuit coborat la poalele muntelui, în satul Buda, datorită tălharilor care-l jefuiau. Astfel se zidește, în anul 1829, actuala biserică, care, de-a lungul timpului, a avut alternativ, perioade de decădere (închisă în anul 1960 de regimul comunist) și dezvoltare (reînființată în anul 1990 ). În anul 1840, schitul s-a transformat în mânăstire de maici, prima stareță fiind Maica Maria, fiica Preotului Vasile (Ieroschimonahul Varnava, primul ctitor ziditor). Maicile au stat aici până în 1890, când biserica a devenit biserică de mir, iar maicile s-au împrăștiat la alte mânăstiri. În prezent este o mânăstire de călugări și poartă hramul "Schimbarea la Față"(6 august).Interesante din punct de vedere turistic și cultural sunt icoanele vechi de 200 de ani ce alcătuiesc catapeteasma bisericii.În anul 2007, s-au dat în folosință spații de cazare pentru pelerini.
Pe locul fostului schit din apropierea Dealului Bulimandru din Culmea Berzunților , la 5,8 km de mănăstire, a fost construit Schitul Sfântul Ilie.
Un traseu turistic interesant pentru drumeție se poate realiza din localitatea Buda spre Munții Berzunți (Muntele Runcu Mare/pârăul Savu – Mânăstirea "Sf. Sava") .Traseul poate continua spre schitul Sf.Ilie-Dealul Trei Hotare din Culmea Savu (circa 5, 6 km) apoi peste Culmea Berzunțului spre depresiunea Comănești (pe valea Plopu și valea Păgubeni pot fi vâvute microforme de relief numite trovanți).
Mânăstirea Bogdana
Geografic mânăstirea Bogdana este localizată pe valea pârăului Bogdana pe patrea estică a Dealului subcarpatic cu același nume (altitudine de 427 m) la circa 14 km de municipiul Onești (fig.30,31). Prima atestare documentară a mânăstirii datează din 17 iulie 1634 (alte surse 12 iunie 1664).
Mânăstirea Bogdana reprezintă o ctitorie a logofătului Solomon Barlădeanu, în stil moldovenesc. De-a lungul timpului a suferit multe modificări (a fost refăcută după 1755 de episcopul Ioanichie,renovată în anul 1977 când devine muzeu).Începând cu anul 1990 este reînființată ca mânăstire.
În perioada secolului XIV-lea în aceste ținuturi bine împădurite s-au așezat primii călugări (perioada descălecatului voivodului maramureșean Bogdan care a venit pe meleagurile moldovene să întemeieze Țara Moldovei). Pe aceste locuri,călugării au construit chilii ,iar cu prilejul sărbătorilor religioase participau la slujbeținute în biserica de lemn construită de câtre aceștia.
Mai târziu,prin secolul XVII –lea sihăstria Bogdana devinise cunoscută în toată Țara Moldovei.În anul 1600 marele logofăt Solomon Bârlădeanu a transformat sihăstria în mănăstire (hramul „Pogorârea Sf. Duh”).Mânăstirea Bogdana a fost zidită din piatră și cărămidă, cu ziduri de apărare și turn clopotniță,cu biserică în plan treflat pe modelul mânăstirii lui Ștefan cel Mare și Sfânt de la Putna.
Ansamblul mânăstirii Bogdana este inclus din anul 2010 în lista Monumentelor Istorice din România.
Fig.30- Mânăstirea Bogdana (localizare și acces) Fig.31- Mânăstirea Bogdana
Mânăstirea Făgețel
Geografic este situată la altitudinea de 1033 m ,la poala estică a Muntelui Păgănilor (1351 m) din Munții Ciucului (fig.32).
Accesul se face pe drumul național 12A, la 24 de kilometri de Miercurea Ciuc și 58 de kilometri de Comănești, în apropierea comunei Frumoasa.
Fig.32- Mânăstirea Făgeței (localizare și acces)
Mănăstirea a fost construită pe locul bisericuței ce data din anul 1903.Mănăstirea este locuită de călugări și are hramul Sfânta Treime (12 iunie).
Între 1942-1951 lăcașul de cult a suferit distrugeri (arhiva este distrusă,moartea starețului Dionisie etc.).Între 1994-1996 funcționează ca schit iar din anul 1996 primește al doliea hram (Tăierea
Capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Din zona mânăstirii se pot face drumeții fie spre izvoarele Trotușului fie spre Dealul Fagu (1306 m).
II.1.3- Bisericile
În județul Bacău, în ultimii 25 de ani, au luat ființă peste 150 noi lăcașuri de cult, în mare parte, ortodoxe.
Bisericile, ca lăcașuri de închinare, prin valoarea lor istorică constituie adevărate comori de artă românească și mărturii ale unei străvechi evlavii ortodoxe.
Bisericile alcătuiesc resursa atractivă cea mai răspândită și mai bogat reprezentată în spațiul bazinului râului Trotuș. Edificiul religios destinat celebrării cultului creștin – Biserica, datează din perioada de început a creștinismului și reprezintă adevărata imagine a sentimentului religios profund de care a fost animat întotdeauna poporul român. Evoluția ei din punct de vedere architectonic este similară evoluției comunității creștine pe care o deservea.
În ascensiunea valorilor sociale și spirituale reprimate înainte de anul 1989,manifestarea credinței religioase în cadrul comunității trotușene ocupă în prezent un loc foarte important.
Construcția după anul 1990 de noi edificii religioase a oferit posibilitatea unei aprecieri concrete și obiective privind procesul de vitalitate religioasă.În prezent repartiția lăcașelor de cult din bazinul Trotușului prezintă o dispunere spațială uniformă pe întregul spațiu al acestuia.
Cea mai veche biserică de lemn din județul Bacău este cea de la Oprișești ( com. Răchitoasa) din 1640, cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmată de biserica de lemn din Șesuri ( com. Măgirești), din 1648, cu hramul Sf. Gheorghe și biserica de lemn din Răchitoasa, din 1650, cu hramul Cuv. Parascheva.
În bazinul hidrografic al Trotușului o deosebită importanță turistică prezintă vechile biserici de lemn din localitățile Curița,Tg.Ocna,Lapoș,Plopu,Poduri,Cucuieți etc –fig.32 a (sursa: manastiriortodoxe.ro/wikipedia):
Cea mai mare concentrare a acestor lăcașe de cult este în mediul rural (în special satele mai izolate) fiind în strânsă legătură cu de existența unor importante resurse de lemn -material de construcție, de tradiție, și meșteșuguri).
Fig.32 a-Repartiția bisericilor de lemn din bazinul hidrografic al Trotușului (Șorgot Virgil,2019)
*sursa: manastiriortodoxe.ro/wikipedia
Fig.33-Biserica de lemn Cuv. Parascheva- Domnească Fig.34-) Biserica de lemn „Sf. Dimitrie” Fig. 35-Biserica Sf. Gheorghe” din Poiana
(Tg.Ocna) (din Negoiești – Ștefan cel Mare) (Dărmănești)
Fig.36-Nașterea Maicii Domnului”(Sălătruc) Fig.37- Biserica de lemn Sf. Nicolae (Pralea) Fig.38- Biserica de lemn din Popeni(Căiuți)
Fig.39-Biserica de lemn Sf. Nicolae Fig.40-Biserica din lemn Fig.-41 Biserica din lemn Fig.42- Biserica din lemn
(Cucuieți) (Moinești) (Palanca)
Foto.crestinortodox.ro
*Zona orașului Tg.Ocna dispune de interesante monumente istorice și religioase reprezentate prin două mânăstiri,19 biserici,un schit și 3 capele.Dintre acestea 8 edificii sunt declarate monumente istorice (Buna Vestire,Sf.Nicolae,Sf.Gheorghe,Cuvioasa Parascheva,Sf.Treime,Precista,Sf.Ioan Botezătorul și Sfinții Voivozi).
Interesante lăcașe de cult din zona Tg.Ocna din punct de vedere al turismului cultural-religios sunt bisericile:
Biserica Buna Vestire (fostă Mănăstirea Răducanu) a fost ctitorită în anul 1694 ( logofăt Ion Buhuș și târgovețul Pavăl) lși refăcută în anul 1763). În cadrul bisericii se află mormântul marelui diplomat și scriitor Costache Negri (1812- 1876);
Biserica Precista – Târgu Ocna (1662; 1860) are ca hram „Adormirea Maicii Domnului” și a fost zidită prima dată în anul 1683 (după alte izvoare în 1662) și apoi refăcută și mărită în anul 1860. Conform pisaniei de deaupra ușii reiese că : această biserică, fostă mănăstire „Precista”, înălțată de vistierul Gheorghe Ursache, în anul 1683 și prin testament închinată sfintei mănăstiri „Ivirul” din Muntele Athos, cu timpul fiind deteriorată și gata a se prăbuși, a fost reconstruită și mărită prin cheltuiala și supravegherea prea cuviosului arhimandrit și stareț Damaschin Iviritul, în anul 1860 ( timp de 202 ani a funcționat ca mănăstire;până la secularizare, mânăstirea a fost condusă de 16 egumeni greci).
Biserica de Lemn "Sfântul Gheorghe" (ctitorită în anul 1761 );- monument de arhitectură;
Biserica "Sfântul Nicolae" (ctitorită în anul 1580, transformată în anii 1768, 1883); în incinta bisericii se află cimitirul cu tunuri, în care odihnesc 69 de eroi căzuți în luptele de la Coșna și Cireșoaia, din vara anului 1917- monument de arhitectură;
Biserica "Sfânta Treime (1810)- monument de arhitectură;
Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" (1824);
Biserica Armenească "Sfânta Născătoare" (1808, refăcută în anul 1825);
Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavril" (între 1737, reconstruită în anul 1849);
Biserica „Sfânta Varvara“.Hramul lăcașului Sfânt este „Sf. Varvara“, ocrotitoarea minerilor; Biserica Sfânta Varvara este situată în mina de sare „Trotuș”, din orașul Tg. Ocna (drumul spre vălcele). Biserica a fost zidită și amenajată în anul 1992. Acest lăcaș de rugăciune a fost ctitorit la o adâncime de 240 de metri numai de către minerii ce lucrau în mina de sare (este deschis spre vizitare în fiecare zi). În interiorul bisericii pot fi admirate numeroase candelabre sculptate în sare de către mineri dar și interesante alte obiecte de cult (scaunul împărătesc , iconostase etc). Pereții bisericii sunt din sare,fără picturi, catapeteasma este formată din 24 de icoane.Aici poate fi admirată și icoana ocrotitoarei minerilor- Sfânta Varvara.
Toate obiectele de cult au fost achiziționate prin contribuția minerilor și a părintelui stareț de la Măgura Ocnei.
Patrimoniul edificiilor de cult din orașul Tg.Ocna este completat cu 7 monumente comemorative dedicate eroilor câzuți în primul și al doilea război mondial/Războiul de Independență,4 troițe,3 biserici romano-catolice (fig.43).
Fig.43 -Harta edificiilor istorice și religioase din orașul Tg.Ocna
Conform arhiepiscopiei Romanului și Bacăului în bazinul hidrografic al Trotușului mai sunt incluse în categoria catedralelor și:
Biserica Precista , Tg.Ocna (1662-1860).
Biserica "Sf. Nicolae", Moinești (fig.44).
BisericaSf. Împ. Constantin și Elena", Dărmănești (fig.45).
Biserica Împ. Constantin și Elena", Comănești
Fig.44-Biserica "Sf. Nicolae", Moinești Fig.45- Biserica "Sf. Împ. Constantin și Elena", Dărmănești
*Spre sud-vest, pe valea Slănicului, sunt situate numeroase lăcașe de cult interesante din punct de vedere turistic ( Biserica Adormirea Maicii Domnului,Bisrica catolică,Biserica Sf.Ilie,Biserica Sf.Ana etc).
Impresionantă din punct de vedere arhitectural este Biserica Catolică din Slănic Moldova ce se remarcă prin aspect modern dată de stilul arhitectonic avangardist.
Biserica catolică din Slănic Moldova a fost construită spre sfârșitul perioadei interbelice, din piatră, fiind sfințită în ziua de 8 septembrie 1943. A fost filială a parohiei Cireșoaia până în anul 1990 când a fost înființată parohia.
Fig.46-Biserica Catolică (Slănic Moldova)
Fig.47-Biserica Sf.Ilie (Slănic Moldova)
Fig.48–Biserica Sf.Ana (Cireșoaia)
Biserica Sfânta Ana este situată în satul Cereșoaia (zidită în perioada 1922-1946),Biserica Sf.Ilie este localizată în Slănic Moldova (parcul stațiunii) iar Biserica Sf.Gheorghe în Cireșoaia-fig. 47,48 .
*Pe teritoriul municipiului Onești sunt 19 lăcașe de cult, formate din catedrale,biserici și capele (fig.50). Patronul spiritual al orașului Onești este SF.Nicolae iar ziua de 6 decembrie este sărbătoarea oficială a orașului.
Principalele obiective de natură religioasă din zona municipiului Onești sunt:
● Biserica „Sf.Nicolae Onești”a fost construită în anul 1843 de câtre hatmanul Alecu Aslam, are Catapeteasma pictată în stil clasic iar pictura murală realizată de Gh.Tătărescu.
●Biserica- monument Borzești (situată la 6 km de Onești) a fost ridicată în anii 1493-1494 fiind ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt și a fiului său Alexandrel.Combină trei stiluri: moldovenesc,gotic și bizantin.
În incinta complexului se află și Muzeul de Cultură și Artă Religioasă Borzești unde poate fi vizionată o colecție de carte religioasă, veșmânte și obiecte de cult. De existența Bisericii Monument istoric este legată legenda stejarului din Borzești, stejar a cărui existența este sub Sfânta Masă a Altarului. Biserica păstrează o frescă originală din sec. XV, care o încadrează în rândul celor mai valoroase monumente de artă picturală bisericească medievală.În cimitirul bisericii se află mormăntul Mariei Bogdan Alecsandri, fiica marelui poet Vasile Alecsandri.Muzeul de Cultură și Artă Religioasă conține obiecte de cult din sec. XVII, XVIII si XIX, apartinând bisericilor din județul Bacău. Printre exponate se află Cazania lui Varlam din 1643 și Biblia de la Blaj din 1795.
●Bisrica din Parohia Crucea de Piatră cu hramul Sfăntul Dimitrie Izvorâtorul de Mir( a fost construită în anul 1848 și renovată în perioada 1993-1994). În curtea bisericii a fost amenajat în anul 1994 și un interesant muzeu (clădirea fostei școli din Borzești ce datează din anul 1838).
●Biserca cu hramul "Nașterea Maicii Domnului".Construită din lemn ,este amplasată în intravilanul Municipiului Onesti din cartierul Mal.
●Capela “Sf. Pantelimon” din incinta spitalului municipal Onești.Construcția capelei a început în anul 2000 și a fost terminată în anul 2007.
● Capela “Sfinții Apostoli” de pe Calea Mărășești.
● Biserca cu hramul "Sfăntul Nicolae" din cartierul Slobozia.Lăcașul de cult sub formă de corabie a fost construit în anul 1801.
● Capela Sf. Ioan Evanghelistul din cartierul Belci ( 1992).
●Biserica "Maria Magdalena" din "Satul Catolic".Acest lăcaș de cult repreyintă replica la scară redusă a bisericii de la Mănăstirea Putna.
● Capela ”Sfintii Ierarhi Grigore,Vasile și Ioan”din incinta Colegiului Tehnic ”Gheorghe Asachi” din Onești .
●Bisrica catolică Sfinții Apostoli „Petru și Paul” (fig.49) .
Fig. 49-Biserica catolică Sfinții Apostoli „Petru și Paul” Onești
●Capela catolică „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” .
●Biserica adventistă din cartierul Mal (construită în anul 1994).
●Bisericile penticostale Filadelfia și Betel.
●Biserica creștină baptistă „Sfănta Treime”de pe Bulevardul Mărășești.
●Casa de rugăciune„Martorii lui Iehova”.
● Conventul (mânăstire) fraților Capucini din Borzești“Sf. Francisc din Assisi”(Convertul a fost înființat în anul 1999-Ordinul Capucinilor).
Francisc din Assisi în anul 1939 a fost proclamat de câtre Papa Pius al XII-ca Patron principal al Italiei, numindu-l „cel mai italian dintre sfinți și cel mai sfânt dintre italieni”.
Fig. 50-Repartiția obiectivelor istorice și religioase din municipiul Onești (2019)-Șorgot Virgil
În jurul Oneștiului sunt situate și numeroase lăcașe de cult romano-catolice,cum ar fi:Biserica romano-catolică din Oituz,Bălăneasa – "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul" (1950),Biserica catolică Turluianu – "Preasfânta Inimă a lui Isus" (1950); Biserica catolică Prăjoaia (1950);Biserica catolică Moreni (1950); Biserica catolică Helegiu (1997) ;Biserica catolică din Scăriga ;Biserica catolică din Părgărești etc.
Fig.51-Biserica romano-catolică din Oituz
Dintre acestea din punct de vedere turistic se remarcă biserica romano-catolică din localitatea Oituz
( fig.51). În Oituz prima biserică, de lemn, s-a ridicat în anul 1734, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1806 s-a ridicat bisericuța care se află astăzi în grădina vechii case parohiale. În anul 1854 s-a ridicat o altă biserică, din piatră, care a durat până la primul război mondial când a fost distrusă în timpul luptelor care s-au dus în zonă. După război, s-a construit din piatră, în anul 1924, actuala biserică, având hramul “Preasfânta Treime” (fig.51 a).
În arealul municipiului Moinești principalele obiective turistice cultural-religioase sunt: Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din cartierul Hangani (construită în anul 1702, refăcută apoi în anul 1768, în anul 1847 i-au fost refăcute fațadele, iar în anul 1896 s-a adaugat un pridvor și un turn); Biserica Sf. Nicolae din Moinești( construită în anul 1808);Biserica Sf. Voievozi din Lucăcești (construită în anul 1850);Biserica Cuvioasa Paraschiva din Vasiești (construită în 1805);Biserica Sf. Gheorghe din Moinești (construită în 1860).
Fig.51 a-Obiective cultural-istorice și religioase de interes turistic din localitatea Oituz
La ieșirea din localitatea Ferăstrău Oituz se pot face două trasee turistice interesante (fig.51 b):
Ferăstrău Oituz-Schitul Oituz;
Biserica Codreanu (cu hram „Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” –anul de temelie 2010) -Mânăstirea Slănic (Muntele Bolovanu).
Fig.51 b-Localizarea obiectivelor religioase Biserica Codreanu, Schitul Oituz,Mânăstirea Slănic
Din Oituz se poate vizita și stațiunea Poiana Sărată ,stațiune de interes local, dar cu un complex turistic ce oferă cazare în vile. Aici se află un mausoleu al eroilor din primul război mondial, camping, izvoare minerale și posibilități de realizare a unor interesante drumeții spre Munții Nemira sau Munții Vrancei.
Din punct de vedere al turismului cultural-religios și istoric merită vizitate și obiectivele religioase și istorice de pe cursul superior al Trotușului.
a) Biserica ortodoxă cu hramul”Sf.Neculai”–Leorda (construită din lemn în anul 1751 și extinsă în anul 1901);
b) Biserica ortodoxă cu hramul”Sf.Spiridon”(construită la poalele dealului Comăneștiului, în anul 1810-1815 de către Căminarul Spiridon Pandele, în timpul domniei lui Scarlat Calimachi);
c) Biserica ortodoxă cu hramul ”Sf.Apostoli Petru și Pavel” – Șupan a fos(construită între anii 1802-1807, ctitor fiind Năstase Donici);
d) Biserica ortodoxă cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”- Lăloaia (construită între anii 1908-1929, cu întreruperi din cauza războiului mondial);
e) Biserica ortodoxă Șipoteni;
f) Biserica catolică cu hramul “Sf.Anton de Padova”- Lunca de jos(construită în anul 1925).
g) Cimitir Internațional al eroilor din România, special construit în anul 1933 după încetarea ostilităților din primul război mondial, unde au fost adunate osemintele eroilor căzuți, indiferent de tabăra din care au făcut parte(aici odihnesc 165 de eroi români, 46 soldați germani, 2141 soldați ruși, 370 soldați unguri și 191 soldați austrieci);
h) Troița Comemorativă a Eroilor din Războiul de Independență din 1877 și din Primul Război Mondial amplasată pe dealul Comăneștiului, construită în anii 1925-1928;
i) Monumentul Eroilor din curtea bisericii din Lăloaia (construit între anii 1933-1938).
II.1.4-Schiturile
De-a lungul anilor, unele schituri au înregistrat o dinamică pozitivă la capitolul economie și avere, creșterea numărului viețuitorilor, activitate editorială și cultural-educativă,altele dimpotrivă, au ajuns într-o stare economică deplorabilă. O constatare importantă în ceea ce privește situația schiturilor vine să arate că la începutul secolului al XIX-lea, lipsite de avere și ridicate pe pământuri boierești, unele schituri erau desființate fără a se reorganiza aici viața monahală.
Alte schituri, care inițial erau de călugări, au fost la fel închise, acolo fiind transferate maicile de la schiturile desființate.
În bazinul hidrografic al râului Trotuș schiturile atractive din punct de vedere turistic (prin poziție geografică,arhitectură și acces) sunt: Buciaș,Poienile,Sihăstria Crucii,Doamna,Sf.Ilie,Pietricica etc (fig.52).
Fig. 52-Schiturile din bazinul hidrografic al râului Trotuș (Șorgot V., 2019)
Schitul Buciaș (datează încă din anul 1920 –reconstruit în anul 1994) este situat pe plaiul Hărăncel (interfluviu dintre Hărăncelul Mare și Hărăncelul Mic -afluenți ai pârăului Buciaș) la altitudinea de circa 680 m în bazinul râului Cașin -fig.53.Din Scutaru până la schit traseul măsoară circa 10 km.
Fig.53 -Schitul Buciaș
Acces:din loc.Mănăstirea Cașin-v.Cașinului-Scutaru-valea pârăului Buciaș.
Din zona schitului se pot face drumeții spre cascadele Buciașului,cheile Cașinului, păstrăvărie etc.
Ca urmare a procesului de erodare a gresiei pe valea Buciașului și a Cașinului s-au format sectoare cu aspect de chei, repezișuri și cascade (fig.54,55,56).
Cascada Buciaș (Zimnicioara) este formată de pârăul Buciaș înainte de a se vărsa în râul Cașin și de a forma Cheile Cașinului.
La Cascada Buciaș se ajunge din satul Scutaru, aflat pe DJ 115, la circa cinci kilometri de Mânăstirea Cașin.
Fig.54-Cascada Buciaș Fig. 55-Cascada Fata Moartă Fig56- -Cascada Hărăncel
Din Scutaru se urcă pe drumul forestier circa o oră pănă la cantonul silvic Buciaș și de aici circa 30- minute (3 km) pănă la Cascada Buciaș.Cascada Buciaș (fig.58 ) are următoarele caracteristici morfometrice: înălțime de 14,7 m ,lățime în partea suprerioară de 1,2 m lățime la bază de 5,5 m.
Spre amonte pe valea Buciașului se află situate alte două cascade mai mici:
a) la confluența păraielor Buciaș și Hărănel (fig.) s-a format cascada Hărăncel ;
b) la confluența pâraielor Fata moartă cu Buciaș (fig.) se află cascada Fata moartă.
Dintre abrupturi din punct de vedere turistic mai spectaculoase sunt cele ale Măgurii Cașinului cu o mai largă răspândire spre partea de est și sud a culmii
Fig.57- Cheile Cașinului
Interesante din punct de vedere turistic sunt și formele de relief rezultate prin procesele de dezagregare a gresiei (fig.57) dar și cele rezultate prin eroziune fluvială (cheile Cașinului cu o lungime de circa 2 km ).
Într-o poiană de pe muntele Zboina–Clăbuc, pe șoseaua ce duce de la Cabana Înțărcătoarea și spre Soveja se află o stâncă înconjurată de alte câteva pietre mai mici rotunde (scaune) erodate de-a lungul timpului de factori geografici externi (temperatură, precipitații,vânturi ).Acest complex geomorfologic a fost numit “Masa lui Vodă“. A avut în jurul ei 12 scaune de piatră, echidistante, din care 5 au fost distruse de drumul forestier din imediata apropiere. Numele actual provine de la scurtul popas făcut de voivodul Gheoghe Ștefan Vodă în 1658 în timpul trecerii munților Vrancei spre Transilvania.
Pe valea Cașinului obiective istorice și religioase interesante pot fi vizitate în localitățile Cașin,Mânăstirea Cașin și Curița (Mănăstirea Cașin (pag.19),schitul Buciaș (pag.35) dar și numeroase monumente de cult și istorice dedicate eroilor căzuți în primul război mondial (fig.57 a,b,c,d,e).
Fig.57 a-Monumentul Fig.57 b-Mân.Cașin Fig.57 c-Fântăna regelui Fig.57 d-Muzeul Fig.57 e-Monumentul
eroilor (Mânăstirea Cașin) Ferdinand satului din Dl.Sticlărie
Monumentul eroilor (fig.57a) a fost dedicat celor peste 8000 de eroi căzuți în luptele din zona Mâgura Cașinului, Zboina Neagră, Zboina Verde, Fata Moartă și Sticlărie, în perioada octombrie 1916-ianuarie 1917. Pe monument au fost placate chipurile Regelui Ferdinand, al Reginei Maria și al generalilor Eremia Grigorescu și Alexandru Averescu.
În apropiere de localitatea Cașin (localitatea Curița-Dealul Sticlărie) poate fi admirat un interesant monument istoric format din 111 cruci de mesteacăn dedicat cinstirii eroilor îngropați la „Sticlărie“, în Primul Război Mondial.
Turiștii veniți pe aceste meleaguri se pot reculege și închina la multe lăcașe de cult
(Biserica "Sfinții Voievozi Mihail și Gavril" -fostă mănăstire, monument istoric de interes național, Biserica "Sf. Simeon Noul Teolog", Biserica "Cuvioasa Paraschiva", Biserica pe stil vechi "Buna Vestire" etc.
Fig.58 –Traseu turistic Scutaru:Arealul schitul Buciaș-cascadele Cașinului
Spre nord-est pe valea Cașinului este localizată rezervația Naturală Buciaș și Culmea Măgura Cașin 1164,7 m). Rezervația peisagistică se întinde pe o suprafață de 474,1 ha.Este singurul areal din județul Bacău unde s-a instalat natural capra neagră.Mamiferele sunt prezente într-un număr de 24 specii, dar specifice sunt capra neagră (rupicapra rupicapra) jderul (Martes martes), vidra (Lutra lutra), lupul (Canis lupus), cerbul (Cervus elaphus) și ursul (Ursus arctos) iar dintre reptile vipera comună(Vipera berus).Dintre amfibieni se remarcă salamandra (Salamandra salamandra), triton comun (Triturus vulgaris).
Cele mai reprezentative păsări sunt mierlă gulerată (Turdus toquatus) buha(Bubo bubo), pescărel negru(Cinclus cinclus), codobatură de munte (Motacilla cinerea) etc.
Păstrăvăria de pe valea Cașinului a fost înființată în anul 1952- în prezent a primit statutul de rezervă națională.Situată pe raza Ocolului Silvic Mănăstirea Cașin la confluența pârăului Zboinea cu Cașinul, păstrăvăria Înțărcătoarea produce anual în jur de 14 tone de păstrăv fântănel, pentru consum și cca. 200.000 puieți păstrăv indigen destinat populării apelor de munte.
Din zona schitului se pot face drumeții pentru a vizita și Monumentul“Obârșia Mioriței“ – singurul loc de pe harta geografică a României unde se întâlnesc ținuturile celor trei personaje din balada populară Miorița (Vrancea,Covasna și Bacău).
Posibilități de cazare :
a) Cabana Înțărcătoarea – în administrarea Direcției Silvice Bacău.Înainte de anul 1990 era locul pentru activiștii de partid (construită la ordinul fostului prim ministru comunist, I.G. Maurer). În prezent este închiriată în special vînătorilor. Mandria vânatului din aceasta zonă constituie mistreții,cerbul, ciutele și caprioarele și urșii. Cabana dispune 20 locuri de cazare și restaurant.
b)Pensiunea Golden este situată în partea centrală a localității Mănăstirea Cașin.Pensiunea dispune pentru cazare 9 camere,restaurant cu 160 locuri,piscină și discotecă etc.
c)Vila Adriana – situată în satul Scutaru (27 locuri în 9 camere).Vila dispune de 2 bucătării complet utilate, inclusiv cuptor pe lemne,-sala de mese, de 40 de persoane,două foișoare.
d)Cabanele silvice Buciaș și Plaiul Pinului aparțin Direcției Silvice și au dotări minime pentru cazare.
Schitul Oituz
Din punct de vedere geografic schitul Oituz află situat la altitudinea de 609 m (Dealul Moștica)-deal component al Munților Vrancei.Accesul se poate face din Onești spre Brașov, pe DN11/E574,19 km, dreapta în Ferastrău Oituz, 3 km drum de munte. Schitul a fost întemeiat în perioada 2000 -2003 de câtre Epifanie Bulancea cu biserică din lemn ce poartă hramul Nașterea Maicii Domnului
( Fig.59).
Fig.59- Schitul Oituz
Din zona schitului Oituz se pot face drumeții spre Dealul Coșna (Dealul Coșna –altitudinea de 789 m constituie ”ultima redută a înaintării germane către Moldova în timpul primului război mondial” unde poate fi admirate Monumentul Eroilor cavaleriști sau Piatra Șoimului (abrupt geologic cu numeroase forme de eroziune eoliană și pluvio-denudațională).
Schitul Sf.Ilie
Geografic schitul Sf.Ilie se află situat în Munții Berzunți la altitudinea de 905 m,în apropiere de Vf.Bulimanfru (978 m)-fig.60.
Acces: 6 km în munte mai sus de Mănăstirea Sfăntul Sava
Schitul Sf.Ilie este ridicat pe Muntele Savului – Dealul “Trei Hotare”, pe locul pe care fusese ctitorită inițial, în 1809, mănăstirea Berzunți de câtre părintele Vasile, călugărit sub numele de Varnava. În anul 1828, din pricina atacurilor tălharilor, călugării au fost nevoiți să coboare de la schitul aflat pe Muntele Savului mai în vale, în apropierea satului Buda, zidind actuala Mănăstire Sfântul Savu din Berzunți.
Fig.60 –Traseu turistic M-rea Sf.Savu- Depresiunea Comănești
Schitul Cireș
Schitul Cireș este situat la 650 m altitudine pe Culmea Pietricica din Subcarpații Tazlăului (Dealul Cireș 695,83 m) .Accesul se poate face din satele Deleni (distanța Deleni-Schitul Cirș circa
5-6 km).
Fig.61-Schitul Cireș
Schitul Buciumi
Schitul de maici „Buciumi” sau „Runcul” a fost întemeiat de ieromonarhul Isaia în anul 1750.
Este situat în depresiunea Tazlău-Cașin.
Schitul Cuviosul Eftimie cel Mare (Cireșoaia)
Geografic este situat la o altitudine de circa 550 de metri, înscriindu-se în aceeași curbă de nivel cu Mânăstirea „Măgura Ocnei” (este poziționat pe Dealul Piscu în apropiere de Dealul Drăcoaia -fig.61).
Accesul se face din satul Păcuri (halta Cireșoaia) apoi pe valea pârăului Bogata (drum petrolier, pietruit, în lungime de aproximativ 5 kilometri(drumul pornește din Șoseaua Națională DN 12 A, între km 97-98)).Schitul a fost înființat în anul 2000, în zona Cireșoaia, în partea de vest a cartierului Poieni.
În apropiere de schitul Cireș se pot vizita monumentele de la Coșna, Cireșoaia și Măgura Tg.Ocna.
Schitul Pietrosu
Este situat la altitudinea de 700 m (Muntele Gușatu,1084 m). Accesul se face din satul Păltiniș (comuna Asău).Este datat din anul 2003 (schit de rit ortodox pe stil vechi).Pe un traseu de circa 5 ore se poate vizita mânăstirea Strigoi.
Schitul Podei
Este situat la altitudinea de 500 m pe Dealul Podei-deal component al Obcinei Lapoș (1336 m). Accesul se face din orașul Comănești spre cartierul Podei (2 km)-fig.62.
Fig.62-Schitul Podei(Sf.Andrei)
Schitul Doamna
Schitul Doamna a luat ființă în anul 1999.Este situat la altitudinea de circa 200 m pe Dealul Doamna-deal component al Subcarpaților Tazlăului.Accesul se face din satele Bărzulești sau Coman.
Schitul Sihăstria Crucii (Solonț)
Fig.63-Schitul Solonț
Schitul Sihăstria Crucii se află în localitatea Cucuieți, din comuna Solonț (situată în NV Depresiunii Tazlău).
Schitul este situat pe cursul superiror al pârâului Cucuieți, la 5 km N de satul Solonț la altitudinea de circa 600 m pe culmea dealului Crucii-fig.64.
Accesul spre schit se face din satul Cucuieți (fig.64). Este schit de călugări ridicat în anul 2007. Drumul comunal 186 Balcani – Schitu-Frumoasa este modernizat (asfaltat) pe o lungime de aproximativ 8 km, înlesnind accesul într-o zonă montană de o rară frumusețe, cu un microclimat ce permite etajului de conifere să coboare sub 400 m altitudine.
Biserica cu hramul „Sf. Nicolae”, a fost ridicată între anii: 2000-2007, de câtre ieromonahul Natanail Amuceleniței.În apropiere pot fi viziate câteva lacuri de baraj natural,izvoare feruginoase –pe fondul unui peisaj geografic superb. Un traseu turistic atractiv se poate face pornind din valea râului Tazlăul Sărat spre localitatea Zemeș ,apoi spre satul Bolătău(de la Biserica „Sfântul Grigore“, spre est, până în zona unui frumos platou) .De aici traseul trece spre Dealul Stogul de Piatră (975,7 m) și Schitul Frumoasa.
Fig.64–Acces spre schitul Solonț(Sihăstria Crucii)
II.1.5-Troițele , crucile de piatră, cimitirele și monumentele ale eroilor
Din punct de vedere turistic majoritatea lor absolută nu au o valoare atractivă atestată, funcția lor de înhumare având mai degrabă conotații psihologice inhibitoare. Există totuși anumite edificii din această categorie care, prin liniile arhitecturale (troițe,cruci monument , capele) prin faima personalităților care și-au găsit locul de veci acolo (anumite cimitire) se constituie în puncte de atracție pe harta spațiului geografic din bazinul hidrografic al Trotușului.
Troițele fac parte din ethosul românesc. ” Ne-am născut cu ele, pe ele am consemnat istoria noastră, noi înșine fiind o troiță bătută de vânt, la răscrucea dintre Orient și Occident” (Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop).
În general troițele sunt situate de-a lungul drumurilor sau în incinta unor instituții.
Troița este considerată de câtre unii oameni de știință din domeniu un simbol solar preistoric convertit în simbol creștin. Troița este învestită cu puterea de a transforma locul bântuit de rău într-un loc sfințit, un loc de închinăciune și de bună povață pentru trecătorul ajuns în fața ei. Marcând, atât fizic cât și spiritual, peisajul satului românesc, construcția de troițe are în urmă o bogată tradiție și cunoaște o puternică revenire, cu forme și semnificații noi, în ultimii ani. (D. Petrescu, 2003).
Troițele sunt întălnite astăzi atăt la sat cat și la oraș. Construcții simple sau din contra complicate și pretențioase, apar la capăt de localitate, lăngă o fântană, la intersecții de străzi și drumuri în cutea bisericii/altor instituții sau lângă o casă.
În trecut erau amplasate la intersecțile drumurilor plecând de la credința că răscrucea reprezintă un loc slab, băntuit de spirite rele, care ar putea să-i producă omului tot felul de neplăceri.
Pe lăngă rolul social-religios ,troițele mai au și un pronunțat caracter utilitar: "fiind folosite ca punct de referință în orientare și hotarnicii, intănd în toponimia locului. Fiind situate pe marginea drumurilor, ele marchează și astazi vechile drumuri dispărute.”
În bazinul hidrografic al Trotușului troițele au fost ridicate pentru :
– pentru a aduce în atenția comunității numele unor eroi ai neamului jertfiți pe alte meleaguri (troițele-cenotaf) sau îngropați în alte locuri/ pentru a marca monumente distruse de autoritățile comuniste
(exemplu Troița, aflată în apropierea Primăriei Palanca ,a fost amplasată pe locul unde odinioară a fost monumentul eroilor locali, distrus de regimul comunist în anul 1948);
– a comemora lupte purtate de poporul român în diferite războaie;
– a omagia victimele diferitelor catastrofe naturale/antropice ( exemplu:troița din Onești (Slobozia) dedicată victimelor inundațiilor din anul 1991);
– loc de închinăciune și de bună povață pentru trecător;
-omagierea deținuților politici morți în închisoare.
Fig.65-Troița din Fig. 66 -Troița din Fig.67- Troița din Fig.68- Troița din
localitatea Chetriș Mânăstirea Cașin Viișoara Palanca
Pe văile Trotușului,Oituzului,Cașinului,Slănicului,Tazlăului și în multe alte puncte pot fi întălnite troițe mai vechi sau mai noi ,cum sunt cele din Tg.Ocna,Comănești,Onești,Poiana Sărată, Oituz, Cașin,Dealul Coșna,Cerdac, Moinești, Scorțeni,Hârja, Mărgineni,Ferestrău Oituz,Deleni,Helegiu, Brătila, Bărnești, Frumoasa,Cireșoaia,Dealul Bobeica (fig.65-76).
Fig.69- Troița din Slobozia Fig.70- Troița din Comănești Fig. 71-Troița eroilor neamului (1916-1919).
(Cerdac)
Fig.72-Troița din Onești Fig.73- Troița din Tg.Ocna Fig.75- Troița din Cerdac
(cartier Mal) ( La răscruce)
Fig.76 -Troițe din Helegiu,Brătila ,Deleni,Bărnești și Frumoasa
Interesante din punct de vedere turistic sunt monumentele ale eroilor și crucile monument (fig.79 -93).
Aceste monumente contribuie la cunoașterea mai bună a patrimoniului cultural-istoric local, regional sau național ,a actelor de eroism a celor jertfiți pentru apărarea identității și independenței naționale Pe lângă capitalul rememorativ al actelor de eroism, aceste monumente au și valoare artistică, arhitecturală, urbanistică și educativă.
În bazinul hidrografic al râului Trotuș interesante din punct de vedere al turismului cultural -religios reprezintă monumentele ale eroilor din următoarele locații:
– cartierul Lăloaia din curtea Bisericii Ortodoxe "Nașterea Maicii Domnului" (pe această cruce sunt trecuți eroii din cele două războaie mondiale, cu datele lor de naștere);
-Palanca:Monumentul eroilor-amplasat în centrul comunei, reprezintă un omagiu adus memoriei celor 132 eroi locali din cel două războaie mondiale;
-Mânăstirea Cașin: Cimitirul și Monumentul Eroilor;.
-Slănic Moldova: Cimitirul Internațional al Eroilor;
-Poiana Sărată: Cimitirul Internațional al Eroilor;
-Oituz:cimitirul eroilor/Oituz-Monumentul eroilor cavaleriști;
-Dealul Măgura (Tg.Ocna)- monument istoric comemorativ al militarilor români, ridicat între anii 1925-1928 la o altitudinea de 520 m, în zona unde Armata României a apărat frontul de la Cireșoaia-Oituz;
– Târgu Ocna(dealul Măgura –se păstrează crucea monument pe care este datată ziua morții, 13 august 1917, a sergentului Mușat, răpus pe dealul Coșna. Alături de cruce a fost scris parcursul eroului pe câmpul de luptă);
– Dealul Cireșoaia:Masa Reginei-Cruce memorială în cistea a 110 eroi (1km vest de schitul Cireșoaia);
(Regina Maria a luat masa în anul 1918);
– Comănești : Cimitir Internațional al eroilor-special construit în anul 1933 după încetarea ostilităților din primul război mondial, unde au fost adunate osemintele eroilor căzuți, indiferent de tabăra din care au făcut parte; aici odihnesc 165 de eroi români, 46 soldați germani, 2141 soldați ruși, 370 soldați unguri și 191 soldați austrieci;
– Ferăstrău :Crucea eroilor (monument dedicat eroilor din cele două războaie mondiale);
-Onești: Monumentul Eroilor Sovietici căzuți în luptele cu armata germană în august 1944.
În cele 38 de morminte sunt înhumați 180 de ofițeri și ostați sovietici. În timpul construcției orașului, cimitirul a fost mutat lângă dealul Cuciur;
-Onești:Monumentul dedicat cinstirii eroilor jertfiți în primul război mondial; Monumentul a fost construit în anul 1925. Până în 1989 a avut un obelisc din bronz ce a fost spart și înlocuit după cu o simplă cruce. Este amplasat în sensul giratoriu de pe Calea Mărășești, la intrarea în oraș-fig.79;
-Onești: Monumentul eroilor „Regina Maria” (Monumentul eroilor Regina Maria se află în apropierea Primăriei Onești – închinat eroilor căzuți în Războiul de Întregire a Neamului 1916 – 1919)-fig.80;
– Dealul Coșna (acces-fig.78):Monument în memoria sergentului Constantin Mușat (primul război mondial);
Fig.77-Dealul Coșna
-Poieni: Cimitirul eroilor din Primul Război Mondial de la Poieni adăpostește un osuar și mormintele a 80 de eroi din Regimentele 17 Infanterie, 19 Infanterie și 1 Vânători de Munte, în bătălia de la Cireșoaia;
-Dealul Cireșoaia –vf.Vrânceanu:Monumentul a fost ridicat de sergentul Onofrei în amintirea comandanților de companie căzuți la această cotă în zilele de 28 și 29 iulie 1917;
-Dealul Cireșoaia:Monumentul al eroilor Regimentului 15 Infanterie Podul Înalt;
-Dealul Cireșoaia (Monumentul eroilor dedicat vânătorilor de munte ce au luptat în primul război mondial);
– localitatea Cireșoaia- Monumentul eroilor din primul război mondial.
Fig.78-Acces spre dealul Coșna,dealul Cireșoaia,dealul Măgura Ocnei
Fig.79-Onești:Monument al eroilor Fig.80- Onești: Monumentul eroilor„Regina Maria„
Fig.81-Edificii cultural- religioase și istorice de pe valea Slănicului
Legenda (fig.81)
1.Biserica ortodoxă „Sfântul Ilie și Cuviosul Axente” Slănic Moldova ( prima biserică din Slănic a fost ridicată în anul 1847, cu hramul Sfântul Ilie. Fiind distrusă în Primul Război Mondial, credincioșii au construit pe același loc o nouă biserică, lucrările fiind finalizate în anul 1929. Sfințirea s-a făcut pe 15 august 1929. Clădirea, care a mai suferit lucrări de restaurare în anul 1996, este o podoabă pentru stațiune și temei de cinste pentru creștini);
2.Biserica romano-catolică "Adormirea Maicii Domnului" Slănic Moldova(prima biserică a fost construită spre sfârșitul perioadei interbelice, din piatră, fiind sfințită în ziua de 8 septembrie 1943. A fost filială a parohiei Cireșoaia până în anul 1990 când a fost înființată parohia. Patru ani mai târziu au început lucrările pentru construcția noii biserici, aceasta fiind sfințită pe 12 iunie 1999);
3. Biserica ortodoxă „Izvorul Tămăduirii” Cerdac;
4. Biserica romano-catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” Cerdac;
5. Troița Eroilor din Cerdac (ansamblul memorial este format dintr-o troiță și un obelisc. A fost construit în anul 1935 în memoria eroilor căzuți în Războiul Întregirii Neamului (1916-1919). Inscripție frontală: „Troița de o ființă fie-ne-ntr-ajutorință pe tine te preamărește.” Pe obelisc sunt încrustate numele a 52 de eroi locali, căzuți pe câmpul de luptă între anii 1916-1919;
6. Mânăstirea „Ștefan cel Mare și Sfânt” Slănic Moldova (așezământul monahal ortodox a fost ridicat pe dealul Bolovanu de un credincios român stabilit în America, pe nume Vasile Gavrilă. Zidirea bisericii a început în anul 2003, iar pe 2 iulie 2006, de ziua Sfântului Ștefan cel Mare, a fost sfințită);
7.Biserica Romano-Catolică „Sf. Ana” Cireșoaia (biserica a fost construită în perioada 1922-1946 (biserica a fost filială a parohiei Târgu Trotuș până în anul 1968; din anul 1968 a devenit parohie independentă);.
8. Monument dedicat eroilor Regimentului 15 Infanterie Războieni căzuți la datorie în anul 1917;
9. Monument dedicat eroilor din Regimentul 27 Bacău căzuți la datorie în anul 1917;
10. Crucea Batalionului 2 Vânători de Munte (crucea a fost ridicată în 1923 pentru a cinsti memoria eroilor Vânători de Munte căzuți vitejește în apărarea Țarii și Tronului. Inscripție: „Recunoștință din partea bat. 2 Vânători de Munte 1923”);
11.Crucea în memoria a 100 de eroi („1916-1918 100 eroi căzuți la datorie”);
12. Crucea de la „Masa Reginei” (crucea a fost ridicată în memoria a 100 eroi. Aici a luat masa, în 1918, Regina Maria);
13. Crucea lui Onofrei (crucea a fost construită în amintirea comandanților de companie căzuți la această cotă în zilele de 28 și 29 iulie 1917);
14. Mânăstirea Măgura Ocnei( mănăstirea a fost (atestată documentar încă din anul 1653; mănăstirea ortodoxă de maici „Măgura Ocnei”, cu hramul „Înălțarea Domnului”, a fost ridicată în perioada 1990-2000);
15. Monumentul Eroilor de pe Dealul Măgura (monument dedicat eroilor căzuți în războiul 1916-1919);
16.Troița de la răscruce (Troița este situată la intersecția Tg.Ocna-Slănic Moldova).
Fig. 82- Poieni: cimitirul eroilor Fig.-83 Monument în memoria Fig.84-.Crucea monument lui Onofrei
sergentului Constantin Mușat -Poiana lui Boboc-Dl.Coșna
Fig.85-Oituz-Monumentul Fig.86-Monumentul din loc. Cireșoaia
eroilor cavaleriști
.
Fig.87-Crucea monument Fig. 88-Monumentul Eroilor Fig.89-Monumentul cinstirii
(Dl.Măgura-dedicată (Dl.Măgura Ocnei) eroilor (Palanca)
Sergentului Mușat)
Fig.89-Monumentul eroilor Fig.90- Masa Reginei-Cruce memorială în cistea Fig.91-Mon. de la Cireșoaia
Regimentului 15 (Dl.Cireșoaia) a 110 eroi (1918) (dedicat vânătorilor de munte)
(foto: www.ercis.ro)
În drumul spre biserica Kontumac se află complexul memorial Kontumac unde sunt instalați 11 stâlpi, pe fiecare fiind înscris câte un an cu semnificații legate de istoria Ungariei și a Transilvaniei
(fig. 92,92 a).În apropierea Vf.Biliboc este situat un monument comemorativ dedicat eroilor căzuți în primul război mondial
Fig.-92-Complexul memorial Kontumac
Fig.-92 a-Complexul memorial Kontumac
Interesante din punct de vedere turistic sunt și crucile-monument construite de monarhi-spre exemplu cea de pe teritoriul comunei Mânăstirea Cașin.După război, Regele Ferdinand venea pe teritoriul Mânăstirii Cașin la vânătoare în pădurile din zonă ordonând construirea unei fântâni care îi poartă numele (fig.93).
Fig .93- Fânâna lui Ferdinand Întregitorul“ comuna Măn.Cașin (foto-Dan Badiu)
II.1.6- Manifestările religioase cu funcție atractivă
Construcțiile religioase sunt interesante din punct de vedere turistic atât prin arhitectură, patrimoniu, peisajul geografic local și obiectivele turistice locale cât și prin activitățile/manifestările cultural-religioase care sunt desfășurate (hramuri, sărbători religioase din calendarul creștin, sfințiri sau resfințiri a lăcașurilor de cult, canonizări sau pelerinaje etc).
În bazinul hidrografic al Trotușului dintre activități cultural religioase o amploare mai mare au hramurile și sfințiri/resfințiri ale lăcașelor de cult.
Hramurile sunt manifestări religioase care pentru o scurtă perioadă , în general o zi, concentrează un număr apreciabil de vizitatori animați de sentimente evlavice. Ele se încadrează într-o ordine fixată și gestionată de autoritătile bisericești.
Astfel, orice lăcaș de cult ortodox poartă numele unui praznic împărătesc, al unei sărbători a Maicii Domnului sau a unui sfânt.
Bisericile și mânăstirile poartă numele a diferiților sfinți și se află sub patronajul acestor sfinți. Acest sfânt se numește cu un termen slavon hram și biserica îl primește odată cu momentul sfințirii locului pe care ea urmează să fie construită și, mai ales, în momentul sfințirii ei. Această lucrare sfântă este cunoscută cu denumirea de târnosire.Slujba este rezervată numai episcopului, preoții neavând voie să o savârșească(N. Necula, 1996).Apariția hramurilor este sinonimă cu trecutul veacurilor și evoluția firească a religiei creștine.Chiar de la începuturile creștinismului, credincioșii au înconjurat cu dragoste, venerație și respect pe eroii credinței, adică pe sfinții lor.
”Așa cum fiecare creștin primește la botez un nume de sfânt, la fel și o biserică, atunci când se târnosește, adică se sfințește de către episcop sau arhiereu, primește numele unui sfânt în cinstea căruia a fost zidită și care de acum o patronează și o ocrotește. Este ceea ce numim hramul bisericii. Icoana a cărui hram il poartă biserica se pictează în exterior, pe fațada vestică a lăcașului de cult; în interior ea apare pe catapeteasmă, în stânga icoanei Mântuitorului. Multe biserici au un hram principal și unul secundar. Hramul este cea mai mare sărbătoare a bisericii și se serbează cu mare fast și solemnitate”. (N. Necula, 1996).
Importante manifestări religioase din bazinul râului Trotuș sunt legate de hramuri,prilej care determină pe mulți credincioși (turiști) să viziteze lăcașurile de cult(în special mănăstirile);
Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai)-Mânăstirea Vermești;
Schimbarea la Față (6/19 august)-Mânăstirea Prodomița;
Adormirea Maicii Domnului (15 august) – Mânăstirea Diaconești;
Tăierea Capului Sfântului Proroc IoaN Botezătorul (29 august)-Mânăstirea Făgețel;
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie)-Mânăstirea Cașin, Mănăstirea Caraclău;
Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) ;
Înălțarea Domnului (40 de zile după Paști)- Mânăstirea Măgura Ocnei, M-năstirea Stirigoi ;
Pogorârea Sf. Duh și Sf. Treime (a doua zi după Rusalii)- -Mănăstirea Bogdana;
Sf.Ierarh Spiridon (12 decembrie)- Mânăstirea Caraclău;
Pogorarea Duhului Sfânt- (50 zile după Paști)- Mănăstirea Cotumba;
Buna Vestire ( 25 martie):Blagoveștenia (biserica ortodoxă);sărbătoarea Zămislirii Domnului (biserica catolică);
Duminica Mironosițelor (a treia duminică după Paști)-Mânăstirea Poiana Uzului;
Sfântul Voivod Ștefan Cel Mare și Sfânt (2 iulie)-Mânăstirea Bolovanu.
II.1.7-Sfințirea (târnosirea) sau resfințirea lăcașelor de cult
Sfințirea unui lăcaș de cult reprezintă una dintre cele mai importante , vechi și solemne manifestări religioase ortodoxe. Ritualul este plin de simboluri, cel mai important dintre ele fiind cel al coborârii Duhului Sfânt al lui Hristos asupra Apostolilor, și se înfăptuiește după construirea sau refacerea unui edificiu religios. De aceea participarea la o slujbă de sfințire este un eveniment inedit din viața creștinilor ortodocși.
Fig.94-Biserica din Borzești
Multe dintre activități de resfințire s-au realizat cu prilejul refacerii lăcașurilor de cult și realizării de așezăminte social filantropice,spre exemplu:
-Biserica Căiuți cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Gheorghe Pelerinul de la Mănăstirea Văratec” și Așezământul social-filantropic „Sfântul Apostol Toma” din Parohia Blidari-Căiuți (16 septembrie 2018 );
– Biserica din Borzești a suferit mai multe reparații de-a lungul timpului, fiind puternic afectată de cutremurul din 1977. A fost reparată și restaurată, iar lucrările au fost finalizate în anul 1994, când a fost oficiată o slujbă arhierească, în prezența a mii de credincioși.După refacerea picturii interioare ( pictor –Grigore P.Muscel),biserica a fost resfințită de un sobor de peste 30 de ierarhi, alături de preoții și diaconii slujitori.
Capitolul III- Informații cu caracter utilitar
III.1-Reguli de conduită în lăcașurile de cult de câtre un turist
1.Cînd intri într-un lăcaș de cult trebuie să te închini;
2.În interiorul lăcașurilor de cult nu se râde,nu se face gălăgie(vii, admiri și nu îți faci simțită prezența, este regula de bază.);
3. Când vă închinați la sfintele icoane, să nu sărutati sfinții pe față , că-i pacat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi sărutați picioarele, dacă este pictat pe jumatate, îl sărutați la partea de jos;
4. Ținuta trebuie să fie decentă și să nu iasă în evidență în mod neplăcut;
5.Când ieși din biserică ,te închini ;
6.Decență,smerenie,respect și bun simț.
III.2-Mic dicționar de termeni religioși pentru un turist
Acatist– imn de laudă închinat unui Sfânt .
Altar- este cea mai importantă parte din biserică, de obicei având acces în el doar cinul monahal și bărbații cu binecuvântarea acestora (preotul oficiază liturghia).Intrarea în altar, din naos, se face prin Ușile Împărătești, amplasate central în catapeteasmă, sau Ușile diaconești (numite astfel pentru că prin ele intră și ies diaconii în timpul slujbelor), aflate la stânga și la dreapta ușilor împărătești. Doar clerul hirotonit poate trece prin ușile împărătești.
Catedrală – biserică centrală într -un oraș, unde serviciul divin este oficiat zilnic, de
obicei, de un episcop sau sobor de preoți.
Capelă-1.edificiu de cult de mici dimensiuni,fără parohie.2-parte a unei biserici catolice unde se află altarul.
Catapeteasmă – în Biserica Ortodoxă catapeteasma desparte sfântul altar de restul bisericii. Se mai numește iconostas.
Confesiune-spovedanie,mărturisire.
Egumen- stareț, conducătorul unei mânăstiri.
Episcopie-reședința episcopului;instituție a bisericii creștinecare e condusă de un episcop.
Hram – sărbătoare religioasă închinată Sfântului ocrotitor al unei biserici.
Icoană- imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe Iisus Hristos, pe Maica lui Dumnezeu sau un sfînt.Acestor sfinți li se aduce închinare sau cinstire după principiul: cinstea dată icoanei trece la cel zugrăvit pe icoană. Ca reprezentare picturală, icoana poate avea aspectul ei istoric, estetic și arheologic, dar ea nu aparține artei sacre, ci cultului Bisericii, împreună cu Sfânta Scriptura și Sfintele Taine.
Liturghie-partea pricipală a slujbei,oficiată de un preot (duminica și în timpul sărbătorilor religioase-în bisericile de parohie; zilnic în mânăstiri.
Maslu-una din cele șapte taine ale bisericii ortodoxe/slujbă religioasă de sfințire a undelemnului pentru marele mir,oficiată în ziua de joi de dinaintea Sf.Paști.
Mânăstire – așezământ religios în care trăiesc călugării sau călugărițe, după anumite regului.
Mucenic = martir din primele veacuri creștine, care și-a dat viața pentru Hristos, în timpul persecuțiilor
Păgăne.
Moaște-rămâșițe din trupul unui sfânt.
Mir-undelemn sfințit cu care preotul îi unge pe credicioșila săvârșirea unor ritualuri creștine.
Naos – este partea centrală din interiorul bisericilor ortodoxe, cuprinsă între catapeteasmă sau tămpla altarului și pronaos. La bisericile mai vechi, între naos și pronaos exista un perete despărțitor. La bisericile mai noi, acest perete a dispărut, rămanăd doar două coloane ăă legate printr-o arcadă.
Parohie-cea mai mică unitate administrativă bisericească;comunitate locală condusă de un paroh; casă parohială.
Pronaos- se mai numește și "tinda bisericii". Pronaosul este încăperea în care se pătrunde din pridvor
printr-o ușă în biserică.
Prapur-steag bisericesc,cu imagini de sfinți sau scene biblice.
Raclă-sicriu mic unde se păstrează moaștele sfinților.
Sântamaria-nume popular al sărbătorilor Sfintei Maria; Sântamaria Mare-Adormirea maicii Domnului (15 august);Sântamaria Mică-Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie);Sântion-numele popular al sărbătorilor Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie și 24 iunie,Nașterea Sf.Ioan Botezătorul/Drăgaica /Sânziene).
Schit – așezare călugărească situată într -un loc izolat.
Scriptură/Sfânta Scriptură-carte religioasă –Vechiul și Noul Testament.
Târnosi-a sfinți o biserică.
Toacă-placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau două ciocane,pentru a vesti începerea serviciului religios sau pentru a marca anumite momente ale acestuia.
Utrenie-slujbă religioasă care se oficiază în biserica ortodoxă,dimineața,foarte devreme,înaintea liturghiei.
Vecernie = slujba de seară, care face parte din cele 7 Laude bisericești; se săvărsește în mănăstiri în fiecare seară, iar în bisericile de mir (parohiale) în ajunul duminicilor și al sărbătorilor. Este o slujba de mulțumire pentru ziua care a trecut, dar și o rugăciune de cerere pentru a petrece noaptea și ziua următoare sub paza lui Dumnezeu.
III.3-Concluzii
Bazinul hidrografic trotușan este înzestrat cu un potențial turistic deosebit de variat, diversificat și concentrat, caracterizat prin:
• existența unor forme de relief accesibile și armonios îmbinate pe întreg teritoriu;
• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;
• potențial faunistic și floristic bogat, cu specii și ecosisteme atractive;
• factori naturali recomandați într-o cură balneară complexă;
• patrimoniul cultural-istoric și arhitectural apreciat pe plan regional,național și chiar internațional.
Bazinul hidrografic al râului Trotuș dispune de o mare diversitate tipologică a edificiilor cultural-religioase, astfel: • după materialul folosit în construcții: edificii din lemn, cărămidă, piatră, materiale compozite; • după cultul practicat: ortodoxe (majoritatea absolută), romano-catolice • după funcția religioasă îndeplinită: catedrale, mănăstiri, biserici, schituri,monumente istorice,troițe,cruci monument etc.La nivelul anului 2018, patrimoniul cultural-religios din bazinul hidrografic al Trotușului reprezintă o resursă slab valorificată. Utilizarea acestor resurse patrimoniale în scop turistic înseamnă formarea de parteneriate, găsirea de soluții integrate pentru comunitate și, nu în ultimul rând, obținerea unor finanțări.
În urma anchetei de teren a reișit faptul că deșii potențialul religios din bazinul hidrografic al Trotușului este diversificat și bogat, fiind alcătuit dintr-un mare număr de obiective de o mare diversitate tipologică, participarea sa în balanța economică a teritoriului este încă foarte modestă. Cauzele care determină această valorificare redusă a potențialului turistic prezentat sunt:posibilități de cazare insuficiente și nesatisfăcătoare sub aspectul calității serviciilor oferite turiștilor, modestul grad de conservare și/sau amenajare a multor biserici sau schituri ceea ce le transformă în obiective lipsite de atractivitate și le face improprii includerii în circuitele turistice propriu-zise, lipsa unor ghizi calificați în prezentarea obiectivelor și ofertelor turistice,infrastructura slab dezvoltată și slaba promovare a acestor obiective.
În ultimii cinci ani un rol important în promovarea obiectivelor turistice cultural-religioase și istorice din bazinul hidrografic trotușan au căpătat activitățile organizate cu substrat cultural-religios-școli de vară,școli de pictură,concursuri școlare,conferințe cu temă religioasă,manifestări muzicale cu repertoriu religios,organizare de procesiuni ( Școala de vară –Larga, Școala de vară- Tg.Ocna, Școala de vară Hârja prin Asociația ”Sf.Voivod Ștefan Cel Mare-Hârja“,Școala- Atelierele vacanței (Păltinata) ,etc.
Pentru valorificarea la un nivel superior a patrimoniului cultural-religios din bazinul hidrografic al râului Trotuș este necesară adoptarea unor măsuri:
ameliorarea ofertei atractive propriu-zise, elaborarea în parteneriat cu tur-operatorii din turism a unor pachete turistice care să combine turismul religios cu turismul cultural-istoric, cu cel balnear și cu cel de afaceri;
îmbunătățirea calității infrastructurii de acces, creșterea capacități/calitățiii de cazare a lăcașurilor de cult din proximitatea acestora;
lărgirea și diversificarea ofertei atractive (crearea unor pachete turistice)/ la diferite sărbători, prin protocoale între arhiepiscopii sau direct între parohii, să fie aduse din alte zone icoane făcătoare de minuni care să atragă un număr crescut de credincioși;
colaborarea mai strânsă a autorităților bisericești cu mediul de afaceri din domeniul turismului (hotelieri, pensiuni și agenții de turism);
dezvoltarea pe lângă lăcașurile de cult a atelierelor ce produc: produse bisericești, suveniruri,costume tradiționale autentice,obiecte de olărit ,produse alimentare specifice locului etc;
promovarea prin mediul on-line a manifestărilor religioase organizate în lăcașurile de cult cu prilejul diferitelor sărbători sau evenimente;
conceperea unor trasee turistice care să integreze într-un sistem unic de valorificare a obictivelor cultural-religioase și a altor obiective turistice din arealul lăcașurilor de cult;
inventarierea în detaliu a patrimoniului cultural-religios, a celui geografic și istoric din zona de influență a fiecărei mânăstiri din bazinul hidrografic al râului Trotuș.
V.Bibliografie
Brânduș C . Gras C.(1987) – Munții Tarcău – ghid turistic, Editura Sport-Turism, București.
Candea, M., Erdeli, G., Simion T. (2003)-Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.
Ciangă, N. (2002)- Geografia turismului în România (Partea I), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ichim D. (1973) -Portul popular de pe valea Cașinului, Rev. CarpaticaVII.
Ielenicz M, Comănescu L.(2006) -România –potențialul turistic, Editura Univ. București.
LupuN.,Văcărașu I., (1972) -”Resursele umane din zona orașului Gh.Gheorghiu Dej”.
Mărtinaș D.(1985)-Originea ceangăilor din Moldova,Editura Științifică și Enciclopedică Buc.
Mircea Cristian Pricop, (2004),Troițele – frumusețe mistico-simbolică a realității credinței, teză de licență, București.
Necula N. (1996)-Biserica și cult pe înțelesul tuturor, Editura Europartner.
Pâslaru N.(2004)-”Monografia comunei Cașin”apărută la București.
Pușcarciuc R și M.(2005) -101 drumeții în bazinul median al Văii Trotușului,Editura Renaissance,București.
Simion Gh. (2003)-M.Cașin ,O lecție de istorie,carte document,Editura Magic Print Oneșt.
Șandru I., Toma C., Aur N.(1989)-Orașele trotușene – studiu de geo.umană”Tom II Bacău.
Șerban L.(2006) -Dicționar geografic al județului Bacău,Editura Egal,Bacău.
Șorgot V.,Dobre M.(2005)-Geografia județului Bacău(curs opțional),Editura Universitară, București.
Șorgot V. (2016)-Geografia municipiului Onești,Editura Rotipo, Iași.
***Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală, Bacău.
*** Camera de Comerț, Industrie și Agricultură, Bacău.
***Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 1990, 2003, 2009, 2011.
.***Geografia României (vol. IV), Regiunile pericarpatice,Editura Academiei,2004.
***Hărți -Sc.1.10 000), Hărți topografice Sc.1:50 000, 25 000.
*** Date statistice -Primăria comunei Mănăstirea Cașin.
***Profilul economico-social al județului Bacău–radiografie a nivelului de dezvoltare economică și socială.
***Populația României în perioada 2008-2011”, Institutul Național de Statistică, 2008,2011.
***Aplicația Google maps.
***https//:wikipedia.ro.
***www..proteieria Onești.ro.
***www..mitropolia.ro.
***www.mănăstiriortodoxe.ro.
***www.crestinortodox.ro.
***www munte și flori.ro.
***http://www.gal-valea-trotușului.ro/.
*** http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prof. Dragomir Ilie [310188] (ID: 310188)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.