Prof. dr. Nicoleta -Elena HEGHEȘ Absolvent, Marius -Adrian ARVA LUCRARE DE DISERTAȚIE INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR DE TERORISM ÎN CONTEXT NAȚIONAL ȘI… [607096]

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA
FACULTATEA DE DREPT
MASTER DE CRIMINALISTICĂ

IAȘI
2019

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Prof. dr. Nicoleta -Elena HEGHEȘ
Absolvent: [anonimizat],
Prof. dr. Nicoleta -Elena HEGHEȘ
Absolvent: [anonimizat]1
1. Definiții și forme ale terorismului ………………………….. ………………………….. ……………. 1
2. Evoluții legislative la nive lul comunității europene și la nivel național …………….. 18
CAPITOLUL II ACTORI EUROPENI ȘI NAȚIONALI MANDATAȚI CU
PREVENIREA ȘI COMBATEREA TERORISMULUI. EVOLUȚII ………………………. 40
1. Instrumentarea cauzelor pe nale având ca obiect infracțiuni de terorism
în lumina prevederilor actuale. Cooperare transnațională ………………………….. ………….. 40
2. Analiză comparativă a obligațiilor acționale ale actorilor instituționali
cu atribuții de prevenire și combatere a fenomenului terorist la nivel național ………… 57
CAPITOLUL III ELEMENTE PRINCIPALE ALE INVESTIGAȚIEI PENALE
ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR DE TERORISM ………………………….. …………………….. 65
1. Cadr ul metodologic al procesului investigativ al infracțiunilor de terorism ………. 65
2. Procedee investigative constând în interceptarea și înregistrarea
comunicațiilor electronice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 70
3. Aspecte controversate în materia procesului investigativ
al faptelor de terorism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 76
CAPITOLUL IV TERORISM AUTOHTON.
CAUZE PENALE AVÂND CA OBIECT INFRACȚIUNI DE TERORISM …………….. 86
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 97
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………. ………………… ……….104

1
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE TERORISM
ÎN LUMINA REGLEMENTĂRIL OR NAȚIONALE ȘI EUROPENE

1. Definiții și forme ale terorismului
1.1. Ce este terorismul , de ce există , cine sunt teroriștii , care sunt metodele de abordare
a fenomenului , acestea sunt întrebările majore care preocupă organismele competente în
preven irea, combaterea și investigarea unor astfel de acte, precum și mediul academic, ambele
direcții de acțiune conlucrând pentru realizarea unui mediu de securitate necesar la nivel
mondial.
Cu toate acestea, în condițiile în care doctrina în materie orbiteaz ă în jurul definirii
fenomenului, nu s-a ajuns la găsirea unei definiți i unanim acceptat e a terorismului , dificultatea
definirii acestuia provenind din complexitatea și varietatea formelor de terorism, în urma
realizării unei analize complete și corecte a celor două elemente principale caracteristice,
respectiv scopul propus și metoda utilizată1.
A încerca o definire a ceea ce reprezintă terorismul într -o manieră care să încorporeze
judecăți de valoare asupra moralității cauzei persoanei care recurge la ast fel de acte sau să facă o
paralelă a tacticilor teroriste cu alte forme neconvenționale ale războiului este limitat ă la crearea
unei baze imposibile pentru o definiție adecvată2.
În acest sens, într -o primă încercare de caracterizare a fenomenului, achies ăm cu definiția
potrivit căreia terorismul constituie o complexitate fenomenologică, incluzivă a violențelor
extreme, întreprinse în scopul intimidării statelor, guvernelor sau a altor actori instituționali, cât
și în scopul atingerii drepturilor fundament ale ale omului, reprezentând astfel o provocare majoră
în direcția consolidării democrației, apărării statului de drept, precum și la adresa vieții și
libertății persoanei3.

1 Gh. Muscalu, Criminalitatea organizată și terorismul – factori de risc globali , Ed. Hamangiu, București, 2017, p.
45.
2 M.L.R. Smith, P . R. Neumann, The Strategy of Terrorism: How it Works, and Why it Fails ( Contemporary
Terrorism Studies) , Ed. Routledge, New York, 2007, p. 8.
3 G. Bălan, Noile tendințe mon diale în acțiunea politicilor de apărare a securității statelor și de combatere a
terorismului , Revista Criminalistica, nr. 1, 2006, p. 10.

2
Însă, trebuie evidențiat și faptul că o definiție completă a terorismului trebuie să aibă în
vedere toate acele elemente de specificitate ale fenomenului, prin raportare la scop și mijloace4,
drept pentru care considerăm și că terorismul este o strategie de folosire a violenței destinată să
instaureze teama într -un anumit segment de po pulație, cu scopul de a obține puterea, pentru a
face propagandă unei anumite cauze sau pentru a cauza prejudicii cu scopuri politice vindicative.
Totodată, terorismul se constituie într -o strategie utilizată de grupări sau indivizi motivați
ideologic, ale căror metode pot varia în funcție de crezuri, țeluri și mijloace5.
Termenul de terorism sugerează în primul rând violență politică sau revoltă, luând în
considerare că teroriștii săvârșesc omoruri sau distrug bunuri, în scopul atingerii unor scopuri
politice6. Însă utilizarea termenului avut în vedere ca sinonim pentru violențe politice constituie o
abordare reducționistă, în condițiile în care terorismul reprezintă în fapt un sistem de luptă de
care uzitează în principal actorii care dispun de mai puține resurse și care prin astfel de mijloace
au posibilitatea de a produce schimbări politice majore, la un cost redus7.
Terorismul are prin natura sa o formă coercitivă, destinată manipulării voinței propriilor
victime, precum și a publicului larg8. Nivelul de temere generat de modalitatea de săvârșire sau
de lipsa de sens, dezordinea sau indiferența față de importanța vieții umane, constituie însăși
forța pe care mizează factorul terorist pentru stabilirea unor raporturi de forță cu actorii
organizaționali î n raport cu care își susține cauza9.
Alte definiții doctrinare susțin faptul că terorismul constituie folosirea premeditată sau
amenințarea cu utilizarea unor forme de violență și brutalitate ieșite din tiparul normalității, de
către grupuri subnaționale î n vederea atingerii unor obiective de ordin politic, religios sau
ideologic prin intimidarea unui public vast care nu este direct implicat în politicile statale, pe
care teroriștii urmăresc să îl influențeze10.

4 R.-I. Mocanu, Fenomenul terorist. Analiza legislației anti -teroriste române: Studiu comparativ , Ed. Univ. Juridic,
București, 2013, p. 1 69.
5 M. C . Bassiouni, Legal Control of International Terrorism: A Policy -Oriented Assessment , Harvard International
Law Journal, vol. 43, nr. 1, 2002, p. 84.
6 A. Guelke, Terrorism and Global Disorder. Political Violence in the Conte mporary World , Ed. I.B.Tauris, New
York, 2006, p. 62.
7 Ö. Özdamar, Theorizing Terrorist Behavior: Major Approaches and Their Characteristics , Defence Against
Terrorism, vol. 1, nr. 2, 2008, p. 90.
8 P. Casaca, S . O. Wolf , Terrorism Revisited. Islamism, Po litical Violence and State -Sponsorship , Ed. Springer,
Bruxelles, 2017, p. vi.
9 J. R. Thackrah, Dictionary of terrorism , ed. a II -a, Ed. Routled ge, New York, 2004, p. 264 .
10 W. Enders, T . Sandler, Patterns of transnational terrorism, 1970 -99: Al ternative time series estimates , în
International Studies Quarterly nr. 46, vol II, 2002, p. 145.

3
La nivel instituțional, terorismul a fost defi nit de Departamentul de Stat al S.U.A. ca
violență premeditată motivată politic, săvârșită de către grupuri subnațional e sau agenți
clandestini, împotriva unor ține neguvernamentale11, iar terorismul internațional a fost definit ca
activitatea ce implică ac țiuni violente sau periculoase pentru viața umană care încalcă legislația
penală a S.U.A. ori a oricărui alt stat sau care ar putea constitui o încălcare a legii dacă ar fi
săvârșită în circumscripția jurisdicți onală a S.U.A. sau a oricărui alt stat, activ itate intenționată
pentru intimidarea sau coerciția populației civile, în scopul influențării factorului politic prin
intimidare, coerciție sau asasinate ori răpiri (…)12.
În aceeași măsură, Organizația Națiunilor Unite statuează în sensul că actele de te rorism
au particularitatea de a pune în pericol vieți inocente, precum și demnitatea și securitatea
indivizilor oriunde s -ar afla, de a amenința dezvoltarea economică și socială a tuturor statelor și
de a compromite stabilitatea și prosperitatea globală13. Totodată, Națiunile Unite condamnă
actele și practicile teroriste ca reprezentând o încălcare gravă a țelurilor și principiilor
organizației, fapt ce poate constitui o amenințare la adresa păcii și securității internaționale, ce
afectează în mod negativ re lațiile interstatale, încetinește cooperarea internațională și urmărește
distrugerea drepturilor omului, libertățile fundamentale și bazele democratice ale societății14,
aspecte ce au fost reafirmate ulterior15.
Cât privește abordarea instituțională a terori smului în raport de exigențele Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), fenomenul este definit că folosirea ilegală ori
amenințarea cu forța sau violența, instaurând teama și terorarea împotriva indivizilor sau a
proprietății, cu scopul de a co nstrânge sau a intimida guverne sau societăți ori de a obține
controlul asupra unei populații pentru a atinge obiective politice, religioase sau ideologice16.
Având în vedere că deși ieșită din vigoare, Decizia -cadru 2002/475/JAI a Consiliului
rămâne piatra de temelie a răspunsului statelor membre UE în materie de justiție penală pentru
combaterea terorismului, sub aspectul definirii infracțiunilor teroriste, instrumentele europene

11 Titlul 22, Secțiunea 2656f(d) din Codul Statelor Unite, disponibil la www.state.gov/documents/
organization/65464.pdf , consultat la 15.06.2019 .
12 Legea privind supra vegherea străinilor, Titlul 50, Secțiunea 1801(c) din Codul Statelor Unite, disponibil la
nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB178/surv30.pdf , consultat la 15.06.2019 .
13 Rezoluția Consiliului de Securitate al O.N.U. nr. 1377 din 12.11.2001.
14 Rezoluția Adună rii Generale a O.N.U. A/RES/49/60 din 09.12.1994 privind măsuri de eliminare a terorismului
internațional , cap. I, pct. 2.
15 Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. A/RES/60/288 din 02.09.2006 privind Strategia Globală a O.N.U. în
contra -terorism .
16 Concepția Comitetului Militar al N.A.T.O. nr. 0472/1/04.12.2015 privind contra -terorismul.

4
actuale oferă o listă exhaustivă de infracțiuni grave pe care statele membre trebuie să le clasifice
drept infracțiuni teroriste în dreptul lor intern atunci când sunt comise sau există o amenințare
pentru a le angaja pentru un anumit scop terorist17.
Așadar, constituie infracțiuni de terorism faptele constând în atingerile aduse vi eții unei
persoane care pot cauza moartea, atingerile aduse integrității fizice a unei persoane, răpirea sau
luarea de ostatici, cauzarea de distrugeri masive unui edificiu guvernamental sau public, unui
sistem de transport, unei infrastructuri, inclusiv unui sistem informatic, unei platforme fixe
situate pe platoul continental, unui loc public sau unui bun privat, susceptibile să pună în pericol
vieți umane sau să producă pierderi economice considerabile, capturarea de aeronave, de nave
sau de alte mijloa ce de transport de pasageri sau de mărfuri, fabricarea, posesia, achiziționarea,
transportul, furnizarea sau utilizarea de explozivi sau de arme, inclusiv arme chimice, biologice,
radiologice sau nucleare, precum și cercetarea și dezvoltarea de arme chimic e, biologice,
radiologice sau nucleare, eliberarea de substanțe periculoase sau provocarea de incendii,
inundații sau explozii care ar avea drept efect punerea în pericol a vieților umane, perturbarea sau
întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate s au orice altă resursă naturală fundamentală care
ar avea drept efect punerea în pericol a vieților umane, afectarea ilegală a integrității sistemelor
informatice, amenințarea de a săvârși oricare dintre actele enumerate, în vederea realizării
obiectivelor constând în intimidarea gravă a unei populații, constrângerea nelegitimă a puterilor
publice sau a unei organizații internaționale să îndeplinească sau să se abțină de la a îndeplini un
act oarecare, destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politi ce fundamentale,
constituționale, economice sau sociale ale unei țări sau organizații internaționale18.
Urmărind aceeași perspectivă, la nivelul comunității europene în trecut s -a statuat în
sensul că t erorismul constituie una dintre cele mai grave încălcăr i ale valorilor universale ale
demnității umane, libertății, egalității și solidarității, ale respectării drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului pe care se întemeiază Uniunea Europeană, acesta reprezentând , de

17 Sinteză privind Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului, disponibil la eur-lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:4322328&qid=1544644492622&f rom=RO , consultat la 13.12.2018.
18 Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15.03.2017 privind combaterea
terorismului și de înlocuire a Deciziei -cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a
Consi liului , publicată în J. Of. al UE nr. L 88/ 31.03.2017 .

5
asemenea, una dintre cele mai ser ioase atingeri aduse democrației și statului de drept, principii
care sunt comune statelor membre și pe care se întemeiază Uniunea Europeană19.
Nicio convenție internațională nu reflectă o definiție generală a ceea ce constituie un act
terorist, deoarece co munitatea internațională efectuează numai incriminări circumstanțiale. O
încercare de uniformizare a făcut -o comunitatea europeană, prin elaborarea unei definiții
generice a acestei amenințări, dar în ciuda garanției uniformității și a eficienței represiun ii
împotriva faptelor de terorism, apar diferențe interstatale, dezvăluind rezonanțe naționale
particulare în raport de cadrul normativ al Uniunii Europene20.
Prin urmare, raportându -ne la definițiile enunțate anterior, acestea constituie cadrul
general în care conceptul de terorism este înțeles de către cei patru actori importanți ai scenei
politice mondiale (S.U.A., O.N.U., N.A.T.O., U.E.). În ciuda faptului că nu există o definiție
comună a actului terorist, există totuși un substrat comun al caracterist icilor atribuite acestuia de
către entitățile enumerate.
Impactul major al terorismului asupra spectrului politic capătă valențe relevante având în
vedere poziționarea dualistă a anumitor lideri mondiali în ceea ce privește acest fenomen.
Astfel, un exempl u în dovedirea ipotezei îl constituie fostul președinte american George
W. Bush care în urma atacurilor t eroriste din 20 septembrie 2001, transmite cetățenilor americani
un discurs puternic și inspirațional cu scopul de a alina suferința și frica suferită de aceștia și
totodată de a îndemna publicul în direcția unui război cu terorismul , cu consecința costurilor
aferente (materiale ori umane) , insinuând că terorismul constituie o ideologie , deși acesta
constituie în fapt un instrument, iar nu o mișcare ideo logică21: They ’re the heirs of all the
murderous ideologies of the 20th century (…) they follow in the path of fascism, Nazism and
totalitarianism22.
Însă, același lider de stat se poziționează în conflictul israelo -palestinian în sensul că în
urma atacur ilor cu bombă din 2002 săvârșite de grupuri palestiniene ce au provocat numeroase

19 Decizia -Cadru a Consiliului 2008/919/JAI din 28.11.2008 de modificare a Deciziei -Cadru 2002/475/JAI privind
combaterea terorismului .
20 O. B. Attar, Les modalités actuelles de la lutte contre le terro risme dans les États européens , în Civitas Europa ,
nr. 1/2015, p. 170.
21 S. Telhami, Conflicting Views of Terrorism , Cornell International Law Journal, vol. 35 nr. 3, articolul 8, 2002,
p. 587, disponibil la scholarship.law.cornell.edu/cilj/vol35/iss3/ 8, consultat la 15.06.2019 .
22 Ei (n.r. teroriștii) sunt urmașii tuturor ideologiilor criminale ale secolului XX (…) aceștia urmează calea
fascimului, a na zismului și a totalitarismului.
Disponibil la www.washingtonpost.com/wp -srv/nation/specials/attacked /transcripts/bushaddress_092001.html ??
noredirect=on , consultat în data de 15.06.2019 .

6
victime și a incursiunilor armatei israeliene în teritoriul palestinian care au produs de asemenea
victime civile, administrația prezidențială a S.U.A. s -a concentrat în mod subiectiv doar pe
ofensiva împotriva atacatorilor teroriști, eșuând să empatizeze cu victimele palestiniene civile23.
În aceeași manieră, la data de 21 noiembrie 2017, președintele american Donald Trump
numește Coreea de Nord un stat care sponsorizează tero rismul24, însă în urma summit -ului din
iulie 2018 cu liderul nord -coreean aduce o serie de afirmații laudative la adresa Coreei de Nord25.
În acest context capătă înțeles deplin paradigma potrivit căreia devine incertă
posibilitatea definirii fenomenului ter orist într -o manieră neutră, cu precădere în context politic,
dat fiind faptul că terorismul este numele pe care îl dăm actelor de violență săvârșite de
persoane pe care nu le agreăm, în vreme ce pentru violențe comise de persoane cu care ne aflăm
în relaț ii de cordialitate, găsim o altă denumire26.
Cu titlu de exemplu, arătăm că atunci când sunt învestite cu soluționarea unor cauze
penale ce implică fapte de terorism, instanțele române rețin în considerentele hotărârilor
pronunțate definiții precum Terorism ul înseamnă violență premeditată îndreptată împotriva unor
ținte necombatante, făptuită de grupuri sau agenț i clandestini, menită să influ ențeze un public.
Principala caracteristică a terorismului este intimidarea prin violență, mijloacele folosite fiind
extrem de variate, incluzând răpirea de persoane, asasinatul, producerea de explozii etc, (…)27
ori Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru obținerea unor obiective
individuale sau de grup. El se bazează pe acte de violență spect aculară ce au ca obiectiv acțiun i
de «pedepsire » și răzbunare pentru nedreptăți reale ori imaginare28.
De asemenea, cu privire la tipologia autorului unei infracțiuni de terorism, instanța
română reține că Orice terorist are un mobil rezonabil, acceptat de societate (…) Diferența

23 S. Telhami, op. cit. , p. 587.
24 Disponibil la edition.cnn.com/2017/11/20/politics/president -donald -trump -north -korea -terrorism/index.html ,
consultat la 15.06.2019 .
25 Disponibil la www.nytimes.com/2018/06/13/us/politics/trump -north -korea -nuclear -threat -.html , consultat la
15.06.2019 .
26 R. Drake, Revolutionary Mystique and Terror in Contemporary Italy, Ed. Indiana University Press, Bloomington,
1989, p. xv.
27 Sentința penală nr. 37/23.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău (cerere de revizuire), disponibil la
www.rolii.ro , consultat la 15.06.2019 .
28 Sentința penală nr. 70/25.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău (fond), disponibil la www.rolii.ro ,
consultat la 15.06.2019 .

7
dintre o persoană care are raporturi de conformare cu norma penală și un terorist const ă însă în
mijloacele prin care se încearcă satisfacerea mobilului29.
Nu încape îndoiala că efortul pentru elaborarea unei definiții unanim accep tate a
terorismului este de prisos, în condițiile în care doar prin studierea în context istoric și empiric a
fenomenului pot fi valorificate semnificativ aporturile aduse prin înțelegerea terorismului
organizațional și a regimurilor teroriste, în vederea formulării unor răspunsuri corespunzătoare
din partea organizațiilor statale și internaționale, precum și din partea sistemelor legislative.
Concluzionând, nu putem decât constata că există colectivități și indivizi particulari cu un
interes asumat în stud ierea terorismului, entități care definesc termenul în maniera care
corespunde gradului cel mai ridicat în raport cu tendințele ori perspectivele vizate de acestea. În
această categorie a entităților interesate putem include organizații naționale și intern aționale,
cercetători, practicieni ai dreptului, forțe de securitate națională și ordine publică, guverne
naționale care doresc să își protejeze cetățenii, precum și organizații mass -media.
Toți acești actori urmăresc un scop propriu, astfel că este impro babil să se ajungă la un
compromis în privința unei definiții comune a terorismului, fapt ce va produce în continuare
consecințe de ordin politic și social.
1.2. În ciuda existenței a numeroase studii și articole referitoare la istoria terorismului, la
mișcările teroriste, la mentalitatea psihologică a teroriștilor, literatura teoretică privind terorismul
nu a fost dezvoltată extensiv. Această literatură teoretică ar putea ajuta la înțelegerea rădăcinilor
și motivelor acestei practici și căile de contraatac pentru a proteja societatea de această practică
distructivă30.
Deoarece actele teroriste sunt în mare parte influențate politic și religios , este necesară
identificarea tipologiilor definitorii ale terorismului pentru formarea unui cadru teoretic de
înțelegere a acestui fenomen31.
În încercarea de a realiza o catalogare coerentă și completă a formelor de organizare a
actorilor relevanți care se angajează în activități ilicite, în materia studiului fenomenului terorist,
vom aborda problematica teoretică în d ouă segmente.

29 Sentința penală nr. 260/23.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București (fond), disponibil la www.rolii.ro ,
consultat la 15.06.2019.
30 A. T. Romoano, Terrorism: an analysis of the literature , ETD Collection, Univ. Fordham, 1984, disponibil la
fordham.bepress.com/dissertations/AAI8515895 , consultat la 15.06 .2019.
31 A. Ishrat, K . Mukesh, An Overview of the Political Theories of Terroris m, în Journal of Humanities and Social
Science , IOSR, 2014, p. 103.

8
Astfel, prima parte va cuprinde tipologii de manifestare a terorismului de stat sa u a
regimurilor teroriste, care variază de la violența represivă manifestată în timp de pace, până la
sponsorizarea mișcărilor teroriste internaționale32, iar î n cea de -a doua secțiune vom prezenta
fracțiunea insurgenților sau a terorismului non -statal.
Terorismul statal , nu doar că are un istoric mai îndepărtat decât terorismul de tip
insurgent, dar implică și costuri mult mai ridicate în raport de vieți omeneșt i33. S-a statuat în
sensul că atunci când folosirea forței de către un regim politic depășește sfera licitului, acest fapt
devine mai degrabă un mijloc coercitiv, decât un mijloc de protecție a populației în ansamblul
său34. Același autor arată că strategia psihologică a terorismului statal nu este cu mult diferită de
cea utilizată de grupurile de insurgenți. Așadar, diferența constă în capabilitățile materiale mult
mai însemnate aflate la dispoziția regimului35.
Pentru definirea terorismului statal sunt neces are a fi luate în considerare doar acțiunile
catalogate în mod exclusiv și fără urmă de îndoială ca acte teroriste, în contrast cu acțiunile
coercitive ale forțelor statului de restabilire a ordinii de drept ca urmare a conflictelor civile
izbucnite pe ter itoriul statului în cauză36.
Așadar, terorismul de stat este caracterizat prin violențe sistematice care au caracter
politic, iar nu individual, violențele sunt săvârșite de agenți ai statului care folosesc mijloace
materiale puse la dispoziție de administr ația statală, actele de violență neavând ca singură
finalitate lichidarea dușmanilor regimului, ci și generarea fricii în rândul populației civile,
urmărind să cauzeze suferință atât asupra unor victime certe, cât și asupra unora potențiale37.
În concescinț ă, diferența majoră între terorismul de stat și alte forme de coerciție, constă
în aceea că terorismul de stat este exercitat asupra indivizilor inocenți pe care statul are datoria
de a-i proteja, scopul final constituindu -l dezvoltarea unei stări de frică extremă care transcende
grupul asupra căruia statul aplică violența. În această manieră, actele de tortură, deși reprezintă

32 B. McAllister, A . P. Schmid, Terrorism St udies FreeBook , Univ. St. Andrews, 2013, p. 31.
33 R. Jackson, E. Murphy, S. Poynting, Contemporary State Terrorism: Theory and Practice , Ed. R outledge, Londra,
2009, p.2.
34 D. Claridge, State Terrorism? Applying a Definitional Model , în vol. Terrorism and Political Violence , 1996, p.
48.
35 B. McAllister, A . P. Schmid, op. cit. , p. 33.
36 A. P. Schmid, The Routledge handbook of terrorism research , Ed. Routledge, Londra, 2011, p. 204.
37 R. Jackson, op. cit. , p. 229.

9
activități care încalcă legiferările internaționale, dat fiind caracterul unipersonal al efectelor pe
care le produce, nu constitui e acte de terorism38.
Terorismul statal nu are o structură uniformă, putând căpăta caracteristici ce pot coexista
pe parcursul desfășurării de forțe a regimului. Asemenea caracteristici pot implica un regim
terorist direct, care presupune exercitarea acțiun ilor represive violente, precum și uciderea
populației civile neînarmate de către organele represive ale statului (poate căpăta forme precum
regim de teroare, terorism controlat de stat, terorism represiv, terorism guvernamental) ori un
regim terorist susț inut de stat, care constă în tolerarea de către structura de guvernământ a
tribunalelor marțiale ad -hoc și a grupurilor de partizani39.
Menționăm și posibilitatea ca în situația angajamentului unei lupte continue între două
state, una dintre strategiile ado ptate la nivel militar să fie reprezentată de executarea unor atacuri
de natură teroristă pe teritoriul statului inamic. Astfel de atacuri sunt preferate de către statele
care doresc să rămână în anonimat, contractând serviciile unor grupări teroriste profesioniste
pentru astfel de sarcini, fără a exista repercusiuni pe scena internațională pentru statul în cauză40.
Alte forme pe care le poate prelua un regim terorist constau în regim terorist care
acționează în exteriorul propriilor frontiere, diplomație te roristă coercitivă, sponsorizarea
rețelelor teroriste internaționale, precum și achiesarea la doctrinele acestora, și nu în ultimul rând
operațiuni de învinuire a oponenților politici cu privire la acte de terorism41.
Terorismul intern în timp de pace presu pune ca obediența populației pentru regimul
politic autocrat să fie instaurată printr -o serie de mijloace sancționatorii constând în pedepse
reglementate prin intermediul cărora este asigurat monopolul asupra legitimității și suveranității
regimului, puter e efectivă asupra unor resurse vitale pentru funcționarea unui stat, precum funcții
publice și servicii publice, și nu în ultimul rând exclusivitate asupra forțelor de coerciție ale
statului42.

38 R. Blakeley, State Violence as State Terro rism, în The Ashgate Research Companion to Political Violence , Ed.
Ashgate, Londra, 2012, p. 4.
39 A. P. Schmid, State Terrorism -a Thing of the Past? , Schapiro Lecture, London School of Economics, 2008.
40 M. Niță, A. Bențe , Lupta împotriva finanțării teror ismului , Sinteză Documentară, nr. 4 (26), Tipografia M.A.I.,
București, 2006 , p. 25.
41 D. Byman, Deadly Connections: States that Sponsor Terrorism , Cambridge University Press, Cambridge, 2005,
p. 11.
42 A. Dallin , G. W. Breslauer, Political Terror in Co mmunist Systems , Ed. Stanford University Press, Stanford,
1970 , p. 24 .

10
S-a afirmat că regimurilor totalitare care preiau puterea le li psesc resursele materiale și
legislative, așa încât acestea apelează mai degrabă la mijloace coercitive (care implică și un
regim al terorii) ca metodă de control asupra puterii statale și totodată ca metodă de persecutare a
contestatarilor sistemului43.
În acest sens, amintim că m etodele folosite pentru a -i îndepărta pe cei incomozi din
nomenclatura de partid au fost utilizate și în cazul elitei politice interbelice, a liderilor partidelor
istorice, și a clasei intelectuale române, care aproape fără excepți e, au fost internați în lagăre sau
pușcării, copiind cu servilism sistemul terorii de stat din U.R.S.S.44, constatându -se potrivit
cifrelor oficiale că în perioada 1948 – 1964, numărul deținuților politici a însuma t aproximativ
600.000 de persoane45.
Totoda tă, este susținută și ipoteza potrivit căreia terorismul de stat reflectă, în esență, un
conflict între elite și non -elite, în condițiile în care statul nu reprezintă altceva decât o structură
birocratică a autorității ai cărui lideri revendică exclusivita tea asupra controlului locuitorilor unui
teritoriu și care prin mijloace de coerciție dovede sc capacitatea de a manifesta un asemenea
control46.
Sponsorizarea guvernamentală a terorismului are loc atunci când un stat folosește în
mod direct forme ale teror ismului internațional ca mijloc complementar al strategiilor de război,
pentru a dobândi avantaje strategice, atunci când mijloacele clasice de susținere a unui război se
arată ineficiente47.
Deseori, statele finanțează grupările teroriste în scopul consol idării securității proprii și
pentru intensificarea puterii – preocupări fundamentale pentru orice stat. Sprijinul pentru
activitățile teroriste capătă valențe ale unui război și ale unei politici hibride, permițând unui stat
să destabilizeze sau chiar să își doboare proprii rivali și să modeleze politica într -o țară în care
nutrește anumite interese48.

43 A. P. Schmid, op. cit. , p. 206.
44 F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București, 1999, p. 451 .
45 V. Tismăneanu și colab., Comisia prezidențială pentru analiza dictat urii comuniste din România, Raport final ,
București, 2006, p. 161.
46 M. Stohl , George Lopez, Government Violence and Repression: An Agenda for Research , Ed. Greenwood Press,
New York, 1986, p. 45.
47 G. Shultz, Terrorism: The Challenge to Democracies , a II -a Conferință Internațional de Terorism a Institutului
Jonathan, Washington D.C., 1985, p. 55.
48 D. Byman , op. cit. , p. 36.

11
În plus, terorismul devine un instrument care poate fi pus în acțiune într -un conflict armat
ori de câte ori un stat dorește să își proiecteze imaginea de pu tere în interiorul statului adversar,
fără a fi tras la răspundere și fără a implica riscurile ce derivă din lupta directă49.
Statele pe care la nivelul anului 2017 Departamentul de Stat al SUA le -a identificat ca
fiind state care sponsorizează actele de te rorism internațional sunt Coreea de Nord, Iran, Sudan și
Siria50.
Unul dintre cele mai frecvente motive ale unei autorități statale de a sponsoriza un grup
terorist este de a destabiliza un stat învecinat. Slăbirea unui vecin apare ca o consecință a
concur enței agresive între state, utilă pentru obținerea unor concesii în ceea ce privește teritoriul
disputat, ca pedeapsă pentru aderarea la o alianță inamică sau ca o modalitate de a spori o
campanie militară convențională în cadrul unui conflict armat51.
Moti vația din spatele intenției de susținere a grupărilor teroriste de către un stat deseori
dictează și tipul de sponsorizare pe care acestea îl manifestă , cea mai des întâlnită formă de
sprijin a terorismului constituind -o susținerea cu mijloace de instrucți e și suport operațional,
banii, armamentul și ajutorul logistic reprezintând de asemenea resurse substanțiale pe care statul
în cauză îl poate pune la dispoziția grupărilor teroriste52. Cu toate acestea, cea mai importantă
formă de susținere a terorismului internațional îl constituie adăpostirea grupărilor teroriste, astfel
ca insurgenții să poată organiza operațiunile planificate fără a putea fi trași la răspundere53.
Deși în continuare terorismul de stat continuă să existe, constituind un fenomen complex
ce implică riscuri și vulnerabilități la adresa statelor democratice, nu considerăm că soluția
eradicării acestui fenomen o poate constitui de fiecare dată invazia statului în cauză (cum s -a
întâmplat în state precum Iraq și Afganistan). Așadar, pentru a găs i o soluție eficientă urmare a
depistării unei astfel de situații, care să poată satisface exigențele dezideratului minimalizării
pierderilor materiale și umane, alianțele politico -militare din care face parte și țara noastră

49 B. M. Jenkins, Military Force May Not Be Ruled Out , Rand Mag. , nr. 7103, Ed. Rand Corp., Santa Monica, 1985,
p. 2.
50 Bureau of cou nterterrorism and countering violent extremism , Country Reports on Terrorism 2017 , disponibil la
www.state.gov/j/ct/rls/crt/2017/282847.htm , consultat la 15.06.2019.
51 D. Byman , op.cit. , p. 37.
52 Cu titlu de exemplu, arătăm că în raportul anual din 2018, D epartamentul de Stat al SUA a nominalizat pentru al
doilea an consecutiv Iranul ca stat sponsor al terorismului, arătând că acesta sprijină grupările Hezbollah și ISIL,
disponibil la www.aljazeera.com/news/2018/09/iran -leading -state -sponsor -terror -18091918 2356527.html , consultat
la 15.06.2019.
53 D. Byman, op. cit. , p. 59 .

12
trebuie să ia în considerare p roporțiile de desfășurare a terorismului de stat analizat, precum și
predicțiile perpetuării acestui mod de guvernare.
Terorismul de tip insurgent trebuie catalogat în funcție de întinderea pe care o capătă –
globală sau locală – și de scopul politic pe ca re îl urmărește54. În acest sens, pe de -o parte
distingem terorismul autonom, săvârșit pe timp de pace , iar pe de altă parte recunoaștem
terorismul încorporat cu alte forme de desfășurare a unui război55. Însă, mai presus de cele două
categorii generale, se face remarcat terorismul global, astfel cum acesta este reprezentat de
grupări teroriste ale căror ambiții se îndreaptă către scară mondială (dintre aceste grupări
amintim Al -Qaida și ISIL)56.
În considerarea faptului că sfera de acțiune a terorismului nu c unoaște limite,
manifestându -se în vaste domenii politice și sociale, precum încercarea de obținere a
independenței politice a unui stat ori schimbarea sau menținerea structurii economice sau sociale
dintr -o zonă geopolitică, fenomenul devine unul transnaț ional prin apariția unor organizații și
grupuri care, prin metodele folosite și prin întinderea acțiunilor pe care le întreprind, depășesc
frontierele statale, incluzând indivizi de naționalități diferite57.
Temeiuri în dezvoltarea organizațiilor teroriste le constituie factorii sociali degradanți,
precum sărăcia, corupția, conflictele religioase și etnice , de care teroriștii se folosesc pentru a da
legitimitate actelor ilicite și pentru a -și consolida aria de influență58.
Într-o încercare doctrinară de cat alogare a tipurilor de terorism organizațional, s -a arătat
că acesta se divide în terorism constituțional – fiind vorba despre acel mod de operare constând
în preluarea puterii de stat și utilizarea acesteia ca instrument de teroare pentru impunerea
coeziu nii sociale59, terorism anticonstituțional – constând în acțiuni teroriste îndreptate împotriva
autorității de stat, iar nu în ultimul rând terorism profesionist de tip criminal, inclus în această
listă tocmai datorită legăturilor dovedite de către anchetat ori de -a lungul vremii cu celelalte două

54 E. Stepanova, Terrorism in Asymmetrical Conflict: Ideological and Structural Aspects , SIPRI Research Report
nr. 23, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2008, pp. 9 –11.
55 P. Casaca, S . O. Wolf, op. cit. , p. 23.
56 A. P. Schmid, op. cit. , p. 213.
57 A. Neculai, Criminalitatea organizată și terorismul. Principalele amenințări la adresa securității umane , în
Buletin de informare și documentare , nr. 5/2018, Ed. MAI, București, p. 182.
58 M. Ata nasiu, L. Stăncilă, Terorismul ― Răul din umbră al începutului de secol , Ed. Univ. Naționale de Apărare
„Carol I”, București, 2014, p. 58.
59 Respectiv terorismul statal anterior analizat de către noi.

13
forme de terorism, urmare a contractării reprezentanților celui din urmă tip de către
reprezentanții atât ai terorismului statal, cât și ai celui anticonstituțional60.
În ceea ce privește poziția grupărilor teroris te în raport de scena mondială a actorilor
socio -politici, s -a arătat că organizațiile teroriste pot lua forma fie a unor combatanți ai
guvernelor din statele din care fac parte, acțiunile acestora constituind un semn de revoltă, fie a
unor combatanți peri ferici care luptă pentru legitimitate împotriva unui guvern național a cărui
legitimitate este incertă, semnalându -se că această formă de manifestare a terorismului este cel
mai des întâlnită la nivel global61, fie a unor atacatori cu o țintă ce excede gran ițele statale ale
sediului organizațional, operând ca actori subversivi internaționali, această din urmă categorie
făcând obiectul terorismului de natură religioasă întâlnit în prezent manifestat prin atacurile din
țările europene dezvoltate62.
Înțelegând i mposibilitatea unei descrieri complete a numeroaselor tipuri de terorism,
exprimându -ne convingerea că doar printr -o parcurgere aprofundată a doctrinei în materie poate
fi alcătuită o imagine pertinentă asupra fenomenului care în ultima perioadă a produs u n impact
considerabil asupra mediului operativ și academic la nivel național, însă cu precădere la nivel
european, considerăm că redarea schemei doctrinare cons acrate, precum și a tabelului cuprinzând
factorii potențatori ori reprimatori ai fenomenului pot întregi imaginea pentru persoanel e
interesate.

60 R. Chakravorti, Terrorism: past present and future , în Economic and Political Weekly , vol. 29, nr. 36, 1994, pp.
2341 – 2342.
61 O.A. Lizardo, A.J. Bergesen, International terrorism and the world system , în Sociological Theory , vol. 22 nr. 1,
2004, p. 45.
62 Alex P. Schmid, op. cit. , p. 177.

14

Figura nr. 1. Arborele tipologic privind terorismul , realizat de Georg Löckinger
(reproducere în limba română din G. Löckinger, Terrorismus, Terrorismusabwehr,
Terrorismusbekampfung , p. 29, disponibil la www.bundesheer.at/pdf_pool
/publikationen/ 05_ttt_01_ttt.pdf , consultat la 15.06.2019 ).

15
Tabel nr. 1. Factori care influențează activitatea constituirii grupurilor teroriste ori
desfășurarea unor campanii de natură teroristă (reproducere în limba română d in A. P. Schmid,
The Routledge handbook of terrorism research , Ed. Routledge, Londra, 2011, p. 181).
Cauze primare Acceleratori
1. Lipsa democrației
2. Lipsa statului de drept
3. Lipsa bunei guvernări
4. Lipsa justiției sociale
5. Sprijinirea regimurilor ilegitime
6. Nivel crescut al inegalităților sociale
7. Istoric în purtarea unor conflicte violente
8. Sprijinul acordat grupurilor care uzitează
mijloace teroriste
9. Vulnerabilitatea democrațiilor moderne/
tinere
10. Zone aflate în afara controlului stat al 1. Campanii de combatere a terorismului care
au cauzat victime civile – apelarea la răzbunare
și represalii
2. Umilirea cauzată grupului ori suporterilor
acestora
3. Amenințări
4. Tratative de pace
5. Desfășurarea alegerilor
6. Zile festive (semnificati ve istoric)
Deceleratori
1. Campanii militare moderate, caracterizate de
folosirea mijloacelor legitime
2. Pierderea liderilor carismatici/ a resurselor
vitate/ a teritoriilor sau retrageri
3. Concesiuni esențiale față de cerințele
politice ale lideril or grupărilor subversive
4. Acoperire imparțială a evenimentelor în
mass -media
Cauze proxime Precipitanți
1. Strategii de combatere escalative
2. Aștepări ridicate ale grupurilor susținătoare
3. Scăderi/ Creșteri în sprijinul de care se
bucură gruparea
4. Scăderea acoperirii în mass -media privind 1. Evaluarea riscurilor unui atac
2. Pregătirea logistică
3. Delegitimizarea adversarului
4. Dispariția unor personaje importante
5. Creșterea inte resului în ținte potențiale

16
activitatea grupării
5. Grupări teroriste rivale de succes
6. Probleme privind coeziunea în interiorul
grupării
7. Strategia de imagine a liderului grupării
8. Stingerea conflictelor de intensitate redusă
9. Esca ladarea violentă a conflictelor politice
10. Pătrunderea unui nou actor în scena
preexistentă a conflictului 6. Escaladarea violențelor interne

Este de menționat o categorie aparte a terorismului de tip ideologic, constând în accea a
lupului singuratic , indivizi autoradicalizați care au învățat să realizeze materiale explozive și s ă
execute atacuri teroriste folosindu -se de instrucțiuni preexistente în materiale imprimate ori pe
internet63.
Termenul este folosit pentru a caracteriza activități teroriste înfăptuite de către un singur
individ, în nume propriu, iar nu de un individ memb ru al unei grupări teroriste, care acționează în
numele acesteia, acesta nu are ordine de la altcineva și nici conexiuni cu o organizație64.
Un lup singuratic se distinge de un agent operativ în așteptare , în sensul că acesta din
urmă se infiltrează în stru cturile societății vizate de organizația teroristă și rămâne în așteptare,
uneori vreme îndelungată, până când acesta este activat și primește ordine să acționeze
subversiv, în vreme ce un lup singuratic operează de sine stătător, fiind capabil să se autoa ctiveze
oricând65.
Poate cel mai cunoscut lup singuratic din perioada contemporană este Anders Breivik , ale
cărui atacuri ne demonstrează cum internetul se poate transforma într -un mediu propice

63 W. Laqueuer, Ch. Wall, The future of terrorism. ISIS, Al -Qaeda, and the Alt -right, Ed. St. Martin ’s Press, New
York, 2018, p. 155.
64 R. Spaaij, Understanding Lone Wolf Terrorism. Global Patterns, Motivations and Prevention , Ed. Springer,
New York, 2012, p. 16.
65 F. Bur ton, S. Stewart, The Lone Wolf Disconnect , disponibil la worldview.stratfor.com/article/lone -wolf-
disconnect , consultat la 15.06.2019 .

17
diseminării și comunicării informațiilor radicaliste66. Așa înc ât, chiar dacă acesta nu a manifestat
inițial un comportament antisemit, ideile sale antimarxiste și antiimigraționiste67, precum și
modul de operare al atacurilor, constând în planificarea meticuloasă, plasarea de material
exploziv și folosirea armelor de foc automate sunt vădit influențate de propagandiști
ultranaționaliști creștini68.
În condițiile în care Uniunea Europeană se confruntă cu o gamă variată de amenințări
teroriste, de la grupări organizate, la lupi singuratici, atacuri ordonate de ISIS și ata curi inspirate
de ISIS, folosirea armelor de foc automate, explozivilor, precum și a armelor albe ori a
autovehiculelor, atacuri premeditate și atacuri spontane69, autorităție statelor democratice au
datoria de a adopta în lupta antiteroristă o atitudine de fensivă pentru protejarea cetățenilor și a
integrității statului împotriva acțiunilor pe care structurile teroriste le -au întreprins ori
intenționează să le săvârșească. Lupta antiteroristă este catalogată drept o acțiune defensivă, însă
trebuie să manifes te și un caracter ofensiv, drept pentru care este justificată extrateritorialitatea
desfășurării acțiunilor polițienești ori militare în raport de capacitatea de a proiecta puterea la
distanță70.
Terorismul internațional constituie o problemă majoră a comu nității internaționale
contemporane, dat fiind scopul acestuia de a lichida ordinea și securitatea globală pe calea
provocării de conflicte cu impact transnațional, a erodării organizării socio -politice a statelor
naționale, a destabilizării puterilor poli tice în anumite zone geostrategice ori prin subminarea
exercițiului dreptului popoarelor la autodeterminare.
Găsim printre puținele soluții plauzibile în dobândirea unui oarecare nivel de control
asupra expansiunii impactului acțiunilor întreprinse de gru pări teroriste, ca fiind aceea de a spori
nivelul de securitate prin coordonarea durabilă a eforturilor antiteroriste a statelor europene și
implementarea unor strategii de acțiune a forțelor naționale angrenate în activități de menținere și
restabilire a climatului de securitate și ordine pe teritoriul vizat, în zone de conflict latent cu un

66 R. Spaaij, op. cit. , p. 25.
67 T. Hegghammer , The Rise of the Macro -Nationalists , disponibil la www.nytimes.com/2011/07/ 31/opinion/
sunday/the -rise-of-the-macro -nationalists.html , consultat la 15.06.2019 .
68 R. Spaaij, op. cit. , p. 66.
69 Europol, Changes in Modus Operandi of Islamic State (IS) revisited , disponibil la
www.europol.europa.eu/newsroom/news/islamic -state -changin g-terror -tactics -to-maintain -threat -in-europe ,
consultat la 15.06.2019 .
70 I. M. Pașcu, Combating Terrorism. NATO and Transatlantic Dimension , Institutul pentru Studii Politice de
Apărare și Istorie Militară, București, 2002, p. 53.

18
trecut în găzduirea actorilor teroriști, precum Kosovo, Macedonia de Nord ori chiar Ucraina, țări
aflate în proximitatea frontierelor României.
Figura nr. 2. Intensi tatea atacurilor teroriste din
anul 2017, în țările aflate în proximitatea României,
(captură de ecran din Harta Globală a atacurilor
teroriste în anul 2017 , unde intensitatea și numărul
atacurilor este exprimat în culori de la verde –
intensitate joasă, c ătre roșu – intensitate ridicată,
disponibilă la Global Terrorism Database ,
www.start.umd.edu/gtd/ , consultat la 15.06.2019 ).

2. Evoluții legislative la nivelul comunității europene și la nivel național
Spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene a fost creat pentru a asigura
libera circulație a persoanelor și pentru a oferi cetățenilor membri un nivel ridicat de protecție.
Ansamblul de acțiuni necesar pentru configurarea unui asemenea spațiu comun acoperă zone ale
politicilor pub lice care variază de la managementul frontierelor externe ale spațiului european ,
până la cooperarea judiciară în materie civilă ori penală, precum și cooperarea polițienească.
Mai mult decât atât, acest spațiu de libertate, securitate și justiție cuprind e și acțiunile
întreprinse în domeniul politicilor privind acordarea azilului, statutul imigranților și lupta
împotriva criminalității (sunt incluse în acesată categorie infracțiunile de terorism, crimă
organizată, infracțiuni informatice, exploatarea sexu ală a minorilor, traficul de ființe umane,
traficul de droguri etc.)71.
Proiectarea unui asemenea spațiu comun sub rezerva tendinței factorilor de putere de a
spori importanța structurilor în care dețin un rol decident, având ca scop asigurarea unei poziții
cât mai avantajoase în noua arhitectură de securitate72, este concretizată în cuprinsul Titlului V
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene73, astfel cum a fost modificat odată cu

71 Disponibil la eur-lex.europa.eu/summary/chapter/justice_freedom_security.html?root_default=SUM_1_CODED
%3D23&obsolete=true , consultat la 15.06.2019.
72 L. Tîrlie, Securitatea națională. Actualitate și perspective, în Buletin de informare și documentare nr. 1/2018, Ed.
MAI, Bucu rești, 2018, p. 28.
73 Versiune consolidată publicat ă în J. Of. al UE nr. C 202/07.06.2016.

19
intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona74, intitulat Spațiul de libertate, securitate și
justiție , în care sunt reglementate politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil și
imigrarea , cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea polițienească , ultimii doi
itemi constituind elemente centrale ca re fac obiectul de studiu al prezentei secțiuni a lucrării.
Primul Consiliu European dedicat spațiului de libertate, securitate și justiție, care a avut
loc la Tampere (1999 ), a definit reperele ce fundamentează acordul Consiliului European privind
o serie de orientări politice și priorități în spațiul de libertate, securitate și justiție avut în
vedere75, unele dintre principalele priorități statuate constând în acțiuni de prevenire a
criminalității la nivelul Uniunii Europene , precum și în afirmarea necesi tății înființării unui corp
polițienesc (EUROPOL ) cu rolul activ de facilitare a coo rdonării optime a desfăș urării
cercetărilor și a urmăririlor penale din statele membre și de a consolida lupta împotriva formelor
grave de criminalitate organizată76, rol c e va fi definitivat ulterior77.
La o dată ce succede Summit -ului European de la Tampere, Consiliul European a adoptat
două noi programe, unul în 2004 (Programul de la Haga78) și altul în 2009 (Programul de la
Stockholm79), ambele vizând stabilirea unei noi d irecții de acțiune care să permită Uniunii
Europene să consolideze realizările precedente, precum și să facă față viitoarelor provocări80.
Așadar, potrivit prevederilor capitolul 2 Consolidarea securității , subcapitolul 2.1
Terorismul din cuprinsul Programu l de la Haga , stabilindu -se necesitatea acțiunilor de prevenire
și combatere a fenomenului terorist, Consiliul European subliniază importanța măsurilor în
vederea combaterii finanțării terorismului, precum și necesitatea urgentării înființării unei
structu ri polițienești europene (EUROPOL).
Potrivit subcapitolului 4.5 Terorismul din cadrul Programul de la Stockholm, pentru
perioada 2010 -2014, agenda Uniunii Europene are în vedere că amenințarea terorismului rămâne

74 De modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat
la Lisabona, 13 decembrie 2007, publicat în J. Of . al UE nr. C 306/17.12.2007.
75 Y. Pascouau, The future of the area of freedom, security and justice. Addressing mobility, protection and
effectiveness in the long run , European Policy Centre, 2014, p. 11.
76 Concluziile Consiliului European de la Tampere din 15/16.10.1999, Cap. C, pct. VIII și IX ,
www.europarl.europa.eu/summits/tam_en.htm , consultat la 15.06.2019 .
77 Decizia Consiliului UE nr. 2009/371/JAI privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol), publicată în
J. Of. al UE nr. L 121/15.0 5.2009.
78 Programul de la Haga: consolidarea libertății, securității și justiției în cadrul Uniunii Europene, publicat în J. Of.
al UE nr. C 53/ 03.03.2005 .
79 Programul de la Stockholm – o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protec ția acestora,
publicat în J. Of. al UE nr. C 115/ 04.05.2010.
80 Y. Pascouau, op. cit. , p. 11.

20
semnificativă și se află într -o evoluție co nstantă, sens în care Consiliul European reafirmă
importanța rolului coordonator al UE în lupta împotriva terorismului pentru asigurarea punerii în
aplicare și a evaluării strategiei de combatere a terorismului, precum și pentru coordonarea
acțiunilor anti teroriste în cadrul Uniunii.
În vederea asigurării continuității obiectivelor care se urmăresc a fi implementate în ceea
ce privește securitatea spațiului european și combaterea fenomenului terorist, Consiliul European
adoptă o Agendă strategică pentru un iune într -o lume în schimbare , în cuprinsul căreia, la
capitolul 4 intitulat O Uniune a libertății, securității și justiției se statuează în sensul prevenirii
și combaterii terorismului , precum și în sensul îmbunătățirii cooperării judiciare între țările
membre. Pentru o bună înțelegere a obiectivelor enunțate, se arată că se urmărește garantarea
drepturilor și valorilor fundamentale și totodată , crearea de punți între diferi te sisteme și tradiții
juridice, prin consolidarea instrumentelor comune, inclusi v a Eurojust81.
În continuare, arătăm că în vederea stabilirii unor mecanisme concrete de combatere a
fenomenului reprezentat de criminalitatea transfrontalieră (între care se numără și infracțiunile de
terorism), factorii de decizie europeni chemați să de a răspuns noilor provocări generate de
amenințarea strategică a terorismului internațional82, au înțeles să consolideze acest spațiu de
libertate, securitate și justiție, cuprinzând măsuri de promovare a cooperării judiciare în materie
penală și măsuri spe cifice pentru a combate criminalitatea având în vedere dimensiunea
transnațională83, prin chiar modificarea Tratatul ui privind funcționarea Uniunii Europene .
Astfel, în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, în raport de
infracțiunile de t erorism, față de măsurile comune ce puteau fi instituite, constând în facilitarea
cooperării interstatale în materie de urmărire penală, executarea deciziilor și a procedurilor de
extrădare, în omogenizarea normelor naționale care să permită o astfel de co operare, precum și în
prevenția apariției unor conflicte de competență84, ulterior adoptării Tratatului de la Lisabona,
acestea au fost suplimentate, oferind capacitatea Parlamentului European și Consiliului de a

81 Concluziile Consiliului European din 26/27.06.2014 , disponibile la www.consilium.europa.eu/register/ro/content
/out?&typ=ENTRY&i=ADV&DOC_ID=ST -79-2014 -INIT , con sultat la 15.06.2019 .
82 A. Nedișan, Securitatea și apărarea Uniunii Europene , în Buletin de informare și documentare nr. 4/2018, Ed.
MAI, București, 2018, p. 83.
83 K. Milt, Cooperarea judiciară în materie penală , Fișe tehnice UE, 2018, p. 1, disponibil la
www.europarl.europa.eu/factsheets/ro , consultat la 15.06.2019 .
84 Art. 31 alin. (1) lit. a) -d) din versiune a consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, publicată
în J. Of. al UE nr. C 321/29.12.2006.

21
adopta măsuri privind instituirea unor norme și proceduri care să asigure recunoașterea în
întreaga Uniune a tuturor categoriilor de hotărâri judecătorești și decizii judiciare85.
Totodată, facilitățile aduse în materie de libertate, securitate și justiție prin intermediul
Tratatului de la Lisabona c onstau și în comunitarizarea acestui spațiu prin crearea unui
mecanism de control la nivelul Parlamentelor naționale și a celui European, constând în
proceduri definite de luare a deciziilor comune, de adoptare a actelor normative sancționatorii,
precum și de implementare a reglementărilor europene în plan național86.
Nu în ultimul rând, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a fost
modificat prin Tratatul de la Lisabona, asigură consolidarea spațiului de libertate, securitate și
justiți e prin stabilirea cadrului legal în vederea dezvoltării unor sisteme și mecanisme pentru
realizarea schimbului de informații între autoritățile naționale ale statelor membre. Acest concept
este concretizat prin implementarea unor baze de date comune sau pr in furnizarea accesului la
bazele de date naționale87.
În acest sens, atât anterior, cât și ulterior Tratatului de la Lisabona, au fost întreprinse
măsuri de implementare și dezvoltare a unor baze de date comune, cuprinzând informații ce pot
fi folosite în scopul aplicării măsurilor polițienești, baze de date precum SIS II88, ECRIS89
Eurodac90, PNR91, EES ( Entry/Exit System )92.
Totodată, organele legislative ale comunității europene au răspuns nevoilor cetățenești în
privința asigurării unui spațiu de libertate și securitate, instituind la nivel operațional în
responsabilitatea organismelor judiciare europene capabilități de a recunoaște și a acționa, în

85 Art. 82 alin. (1) texa a II -a lit. a) din versiune a consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,
publicată în J. Of. al UE nr. C 202/07.06.2016 .
86 J.-C. Piris, The Lisbon Treaty :A Legal and Political Analysis, Ed. Cambridge University Press, Cambridge , 2010,
p. 202.
87 J.-C. Piris, op. cit. , p. 202 .
88 Decizia Consiliului UE nr. 2007/533/JAI privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații
Schengen de a doua generație (SIS II), publicată în J. Of. al UE nr. L 205/07.08.2007.
89 Decizia Consiliului UE nr. 2009/316/JAI de instituire a Sistemului european de informații cu privire la cazierele
judiciare, publicată în J. Of. al UE nr. L 93/07.04.2009.
90 Regulamentul (UE) nr. 603/2013 privind instituirea sistemului Eurodac pentru compararea amprentelor digi tale
(…) și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor
Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii (…), publicat în J. Of. al UE nr. L 180/29.06.2013.
91 Directiva (UE) nr. 2016 /681 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru
prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, publicat
în J. Of. al UE nr. L 119 /04.05.2016.
92 Regulamentul (UE) 2017/2226 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de
intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele ext erne
ale statelor membre, de stab ilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii (…), publicat în J. Of. al UE nr.
L 327/ 09.12.2017.

22
urma solicitărilor formulate de autoritatea judiciară a unui alt stat din UE, în vederea predării
unei persoan e pentru a se putea efectua o urmărire penală93.
Referindu -ne la instrumentele europene în materia combaterii terorismului, nu putem
omite menționarea Convenției94 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în
combaterea terorismului, a c riminalității transfrontaliere și a migrației ilegale95, document ce va
fi transpus în dreptul Uniunii prin Decizia Consiliului UE 2008/615/JAI96, cuprinzând în esență
măsur i de implementare a unor sisteme informatice care să permită accesul online la profil uri
ADN, căutarea computerizată a datelor dactiloscopice , a datelor privind înmatricularea
vehiculelor , precum și accesibilitatea la date cu caracter personal în cursul evenimentelor majore
care au o dimensiune transfrontalieră97.
Au existat și opinii care statuează în sensul că instrumentele de combatere a terorismului,
începând cu Tratatul de la Prüm și prevederile subsecvente, constituie norme complexe,
împovărătoare și inconsistente98, chiar și luând în considerare faptul că acestea sunt
complementare alt or instrumente99 prin care statelor membre UE le revine obligația de a furniza
informații operative la solicitarea îndreptățită a autorităților competente de pe teritoriul altor state
membre100.
În ceea ce privește asistența judiciară reciprocă în materie pen ală între țările UE, arătăm
că în prezent această activitate este guvernată de prevederile Convenției elaborată de Consiliu101,
care are rolul de a încuraja și facilita asistența reciprocă între autoritățile judiciare, polițienești și
vamale în materie penal ă și să îmbunătățească viteza și eficiența cooperării judiciare102.

93 Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare
între statele membre , pub licată în J. Of. al UE nr. L 190/18.07.2002.
94 Convenția de la Prüm dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză,
Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria .
95 La care România a ad erat prin Legea nr. 146/2008, publicată în M. Of. nr. 590/06.08.2008 .
96 Privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității
transfrontaliere , publicată în J. Of. al UE nr. L 210/ 06.08.2008 .
97 Disponibil la eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:jl0005&from=EN , consultat la
15.06.2019 .
98 House of Lords , EU Committee, Prüm: an effective weap on against terrorism and crime? , 18th Report of Session
2006 –07, Londra, 2007, par. 52, p. 19.
99 Decizia -cadru a Consiliului UE 2006/960/JAI privind simplificarea schimbului de informații și date operative
între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale U E, publicat în J. Of. al UE nr. L 386/29.12.2006.
100 House of Lords , op. cit. , par. 51, p. 19.
101 Cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene , publicată
în J. Of. al UE nr. C 197 /12.07.2000 .
102 Disponibil la eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al331 08#keyterm_E0001 , consultat
la 27.02.2019.

23
Astfel, luând în considerare ipoteza unei anchete penale transnaționale având ca obiect
fapte de terorism, actul normativ menționat reglementează unele instrumente care pot fi utilizate,
dintre care amintim t ransferul temporar al persoanelor deținute, în scopul cercetării103, audierea
în sistem videoconferință și teleconferință104, desfășurarea anchetelor sub acoperire105 și
interceptarea telecomunicațiilor106.
Un element de interes în desfășurarea u nei anchete penale având ca obiect infracțiuni de
terorism, îl constituie posibilitatea conferită de Convenție, iar anterior prin Decizia -cadru a
Consiliului UE107, în vederea constituirii unor echipe comune de anc hetă. În acest sens, se arată
că două sau ma i multe țări pot înființa o echipă comună de anchetă pentru un anumit scop și
pentru o perioadă limitată pe baza unui acord comun între acestea, stabilindu -se că un funcționar
din țara în care operează echipa comună coordonează și conduce activitățile aces teia108.
Oportunitatea constituirii unor astfel de echipe trebuie analizată avându -se în vedere
gradul de dificultate al anchetei, mijloacele imperios a fi mobilizate, necesitatea unei acțiuni
coordonate și concentrate109.
Ulterior, în vederea asigurării unei operativități ridicate și pentru eficientizarea anchetelor
penale transfrotaliere110, Parlamentul european și Consiliul Uniunii Europene au adoptat un nou
set de instrumente care să faciliteze și să simplifice asistența reciprocă, între care se numără și
Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală111, care urmărește
accelerarea anchetelor penale și simplificarea strângerii transfrontaliere a probelor112.
În înțelesul actului normativ menționat, prin ordin european de anchetă se înț elege
instrumentul prin intermediul căruia o autoritate învestită cu anchetarea unei cauze penale în care

103 Art. 9 din Convenție.
104 Art. 10 -11 din Convenție.
105 Art. 14 din Convenție.
106 Art. 17 și urm. din titlul III al Convenției.
107 Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2002/465/JAI privind echipele comune de anchetă, pu blicată în J. Of. al UE
nr. L 162/20.06.2002.
108 Disponibil la eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al33108#keyterm_E0001 , consultat
la 27.02.2019.
109 Art. 13 alin. (1) teza a II -a lit. a) și b) din Convenție.
110 Disponibil la eur-lex.europa. eu/legal -content/RO/LSU/?uri=celex:32014L0041 , consultat la 27.02.2019.
111 Publicată în J. Of. al UE nr. L 130/01.05.2014.
112 K. Milt, Cooperarea judiciară în materie penală , Fișe tehnice UE, 2018, p. 2, disponibil la
www.europarl.europa.eu/factsheets/ro , consultat la 15.06.2019 .

24
sunt implicați resortisanți ai altor state membre strânge probe sau le obține pe acelea care sunt
deja în posesia autorităților naționale din statul î n care a fost transmis ordinul european113.
În ceea ce privește măsuri ce vizează în mod direct prevenirea, combaterea și înlăturarea
fenomenului terorist, la nivelul Uniunii a fost adoptată o abordare cuprinzătoare pentru a trata
problemele reprezentate de luptători străini și terorismul endogen114.
În virtutea acestor concepte, intră în vigoare la data de 22.06.2002 Decizia -cadru a
Consiliului UE nr. 2002/ 475/JAI privind combaterea terorismului115, care va fi modificată prin
Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2008/919/JAI116, act normativ care definește infracțiunile
teroriste, precum și infracțiuni referitoare la grupuri terorist e sau infracțiunile legate de activități
teroriste , stabilind totodată și normele pentru transpunere în țările UE117.
Mai mult decât atâ t, Consiliul UE adoptă în 2005 Strategia Uniunii Europene de
combatere a terorismului , document care se dorește a fi un angajament strategic de combatere a
terorismului la scară globală, structurată pe patru direcții de acțiune costând în prevenție,
protec ție, cercetare și răspuns118.
Așadar, cu privire la cea de -a treia ramură referitoare la urmărire, s -a arătat că UE
urmărește să îngreuneze capacitatea organizatorică a teroriștilor , în scopul tragerii la răspundere
a acestora, printr -o abordare concentrată către creșterea capabilităților agențiilor naționale
competente, îmbunătățirea cooperării și a schimbului de informații între autoritățile judiciare,
precum și către stoparea activităților financiare în scop terorist119.
În acest context, au fost adoptate o serie de instrumente legale cu rolul de a înfățișa în
mod fidel proprietățile de bază ale sistemului legislativ European în domeniul combaterii
terorismului120.
Un prim mijloc utilizat în acest scop constă în sprijinul acordat măsurilor implementate la
nivel national și schimbului de bune practici pentru combaterea radicalizării și recrutării, astfel

113 Pct. (7) din Preambulul Directivei 2014/41/UE și art. 1 alin. (1) din cuprinsul acesteia.
114 Disponibil la www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight -against -terrorism , consultat la 27.02.2019.
115 Publicată în J. Of. al UE nr. L 164 /22.06.2002 .
116 Publicată în J. Of. al UE nr. L 330 /09.12.2008.
117 Disponibil la eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33168&from=EN , consultat la
15.06.2019 .
118 Disponibil la register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2014469%202005%20 REV%204 , consultat la
05.03.2019.
119 Disponibil la eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33275&from=EN , consultat la
05.03.2019.
120 W. van Ballegooij, P . Bakowski, The fight against terrorism. Cost of Non -Europe Report , European
Parliame ntary Research Service, Bruxelles, 2018, p. 16.

25
cum a fost stabilit de Consiliul UE, prin intermediul Rețelei de conștientizare a efectelor
radicalizării (RAN)121.
De asemenea, în scopul combaterii terorismului sunt implementate instrumente constând
în luarea măsurilor de prevenire a spălării banilor122 ori a finanțării terorismului123, măsuri de
control al achiziționării și deținerii de armament124 și explozibil125.
Nu în ultimul rând, în materia realizării anchetelor t ransnaționale având ca obiect
infracțiuni de terorism, un rol important îl are capabilitatea autorităților cu responsabilități
specifice în contextul cooperării judiciare internaționale de a se constitui sub forma unei rețele de
puncte de contact judiciare în scopul facilitării stabilirii de legături între punctele de contact din
diferitele state membre, în special în cadrul acțiunilor de combatere a formelor grave de
criminalitat e126.
Însă mecanismele instituite astfel, constând în instrumentarea, pregătirea bugetelo r
disponibile, cooperarea inter agenții se arată nu numai insuficiente127, dar uneori inadecvate în
fața flagelului reprezentat de noul val de atacuri teroriste săvârșite pe întreg teritoriul Uniunii de
către adepți ori reprezentanți ai grupărilor te roriste128. Arătăm că potrivit datelor oficiale,
numărul total al atacurilor teroriste săvârșite pe teritoriul Uniunii Europene pe parcursul anilor
2013 -2015 a înregistrat un trend ascendent astfel: 152 atacuri în anul 2013129, 201 atacuri în anul
2014130 și 21 1 atacuri în anul 2015131.

121 Disponibil la ec.europa.eu/home -affairs/what -we-do/networks/radicalisation_awareness_network , consultat la
15.06.2019 .
122 Directiva (UE) 2018/1673 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării ban ilor, publicată în J. Of. al
UE nr. L 284/12.11.2018 .
123 Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării
terorismului , publicată în J. Of. al UE nr. L 141/0 5.06.2015 .
124 Directiva 91/477/CE E privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în J. Of. al UE nr. L 256,
13.9.1991.
125 Regulamentul (UE) 98/2013 privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi, publicat în J. Of. al
UE nr. L 39/09.02.2013.
126 Decizia Consiliului UE nr. 2008/976/JAI privind Rețeaua Judiciară Europeană, publicată în J. Of. al UE nr.
348/24.12.2008.
127 A. Nedișan, op. cit. , p. 83.
128 M. Marsili, A Critical Assessment of the European Cultural Approach to Counter Terrorism , în Europe as a
Global Actor Conference , Lisabona, 2016, p. 3.
129 Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE-SAT) 2014, p .11.
130 Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE-SAT) 2015, p . 8.
131 Raportul privind s ituația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE-SAT) 2016, p . 10.

26
Așadar, apare în mod justificat necesitatea unei reforme ample în vederea înlocuirii
cadrului legal existent la acel moment, insuficient pentru a crea un răspuns prompt la provocările
cu care spațiul european se confruntă și care n u reflectă o abordare globală132.
În acest fel, în mod corect reține Consiliul Uniunii Europene că Scopul acestei reforme
este acela de a înlocui Decizia în vigoare (n.r. Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2002/475/JAI )
dintr -o perspectivă teleologică care v a incrimina călătoria în scopuri teroriste , întreprinderea
unor activități de pregătire în scop terorist, precum și activități de sprijin desfășurate de rețele
teroriste și de cei care recrutează în aces scop, precum și un control mai strict al traficului de
arme de foc , ce implică intensificarea cooperării internaționale, îmbunătățind în același timp
măsurile pre ventive împotriva radicalizării133.
Urmărindu -se realizarea unor reglementări omogene pentru toate statele membre, prin
calificarea specifică și pun ctuală a anumitor acte drept infracțiuni privind terorismul, luându -se
în considerare scopul urmărit de făptuitor, precum și obiectul material al infracțiunii, în raport de
definițiile naționale ale faptelor penale care intră în constituția infracțiunii de terorism134, precum
și luând în considerare nevoia de a pune în aplicare standarde și obl igații internaționale relevante
și de a aborda evoluția amenințării teroriste135, la data de 20.04.2017 intră în vigoare Directiva
(UE) 2017/541 privind combaterea terori smului136.
Pentru adoptarea noului cadru legislativ137, a fost avut în vedere și punctul de vedere
exprimat de Camera Deputaților a Parlamentul României, în ceea ce privește introducerea unor
prevederi care să vizeze măsuri împotriva infracțiunilor teroriste c omise prin intermediul

132 F. C.-R. Garrone , Radicalism and Terrorism in the 21st Century. Implications for Security , în Studies in politics,
securit y and society , vol. 9, Ed. Peter Lang Edition, Frankfu rt, 2017, p . 35.
133 Consiliul UE , Conclu ziile Consiliului UE și al statelor membre privind spori rea reacți ei justiției penale la
radicalizarea care duce la terorism și extremism violent, 2015, disponibil la
www.consilium.europa.eu/en/press/press -releases/20 15/11/20 -conclusion s-radicalisation , consultat la 15.06.2019 .
134 Consiliul UE, Consolidarea capabilităților de contraterorism la nivelul UE: Centrul European de Contra –
Terorism la Europol , 2015, disponibil la www.statewatch.org/news/2015/nov/eu -council -europol-ECTC -14244 –
15.pdf , consultat la 15.06.2019 .
135 Expunerea de motive a Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului (…),
disponibilă la www.ipex.eu/IPEXL -WEB/dossier/document/COM20150625.do , consultat la 15.06.2019 .
136 Și de înlocuire a Deciziei -cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a
Consiliului, publicată în J. Of. al UE nr. L 88/31.03.2017 .
137 Art. 21 Măsuri împotriva conținutului online de instigare publică din Directiva (UE) 201 7/541.

27
internetului, inclusiv incriminarea explicită a acțiunilor teroriste realizate prin intermediul
internetului138.
Referitor la procedura de realizare a anchetei penale, Directiva în vigoare, luând în
considerare noile fapte ce constitui e infracțiuni de terorism, redă în mod similar prevederile
Deciziei -cadru ieșite din vigoare, semnalând totodată modificări și completări în raport cu
vechile reglementări în materie , conservând însă substanța celor statuate în trecut .
În acest sens, potri vit art. 19 alin. (1) din Directiva (UE) nr. 2017/541, fiecare stat
membru ia măsurile necesare pentru a -și stabili competența în privința infracțiunilor de terorism
(prevăzute la art. 3 -12 și 14), dacă: (a) infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe
teritoriul său; (b) infracțiunea a fost săvârșită la bordul unei nave aflate sub pavilionul său sau
al unei aeronave înregistrate în statul membru respectiv; (c) autorul infracțiunii este resortisant
al statului membru respectiv sau își are re ședința în acesta; (d) infracțiunea a fost săvârșită în
beneficiul unei persoane juridice stabilite pe teritoriul său; (e) infracțiunea a fost săvârșită
împotriva instituțiilor sau a populației statului membru în cauză sau împotriva unei instituții, a
unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii care își are sediul în statul membru
respectiv , iar potrivit tezei a II -a a aceluiași articol, fiecare stat membru își poate extinde
competența dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul altui stat m embru.
Primul element de noutate semnalat în Directiva (UE) 2017/541 îl constituie alin. (2) din
art. 19 care statuează că Fiecare stat membru își poate extinde competența în ceea ce privește
oferirea de instruire în scopuri teroriste, astfel cum se mențio nează la art . 7, atunci când autorul
infracțiunii oferă instruire resortisanților statului respectiv sau persoanelor care își au reședința
în acesta (…), aspect lesne de înțeles, dat fiind caracterul de infracțiune nou -introdusă a faptei
constând în o ferirea de instruire în scopuri teroriste139.
Noile reglementări oferă lămuriri și în privința situației în care o infracțiune este de
competența mai multor state membre, oricare dintre acestea având capacitatea de a efe ctua
urmărirea penală , pentru a centraliz a procedurile într-un singur stat membru140. În acest sens,

138 Pct. 14, paragraf II din Hotărârea C. Dep. privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a
Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului (…), disponibilă la www.ipex.eu/IPEXL –
WEB/scrutiny/COD20150281 /rocam.do , consultat la 16.03.2019.
139 Potrivit art. 7 din Directiva (UE) nr. 2017/541, constituie infracțiune oferirea de instruire în scopuri teroriste ,
sens în care statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că oferirea de instrucțiuni cu p rivire la
fabricarea sau folosirea de explozivi, arme de foc sau alte arme sau substanțe nocive sau periculoase (…), este
incriminată ca infracțiune atunci când este săvârșită cu i ntenție .
140 Art. 19 alin. (3) teza I din Directiva (UE) nr. 2017/541.

28
spre deosebire de vechile prevederi care stabileau posibilitatea statelor de a opta î n acest scop
pentru folosirea oricărui organism sau me canism instituit în cadrul U E141, noile prevederi
stabilesc o singură posibilitate de opțiune, constând în mecanismul judiciar Eurojust142,
renunțându -se totodată la succesiunea imperativă de parcurgere a factorilor de selecție pentru
aceasta143.
Un alt element de noutate îl constituie obligativitatea instituită în sarc ina statelor membre
de a pune la dispoziția organismelor responsabile de investigarea sau urmărirea penală a
infracțiunilor de terorism a unor instrumente eficace de investigare, similare celor utilizate în
cauzele având ca obiect infracțiuni din spectrul criminalității organizate sau altor infracțiuni de
gravitate ridicată144, fără însă a oferi o enumerare exhaustivă a acestora, sens în care arătăm că în
raport de evoluțiile modalităților și tehnicilor utilizate în săvârșirea infracțiunilor de terorism,
Parlamentul European și Consiliul UE oferă posibilitatea organelor de anchetă de a adapta și
îmbunătăți instrumentele de investigare, nefiind necesară intervenția legiuitorului european .
Nu în ultimul rând, în materia anchetei penale având ca obiect infracțiun i de terorism,
este instituit un instrument eficace în dirijarea cercetărilor constând în obligativitatea autorităților
competente de a indisponibiliza sau confisca produsele provenite sau folosite din/la săvârșirea
infracțiunilor de terorism, în conformit ate cu reglementările în materie, respectiv cu Directiva
2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite
în UE145.
În urma unei analize anuale privind totalul atacurilor teroriste (dejucate de forțele de
ordine, neconsumate ori finalizate), vom constata că toate mijloacele legale care au fost
proclamate reformatoare în materia combaterii terorismului, se arată la fel de ineficiente ca
vechile mijloace, sens în care arătăm că ulterior intrării în vigoare a Dir ectivei (UE) 2017/541 , a
fost semnalată o creștere considerabilă a infracțiunilor de terorism în spațiul european, în concret

141 Art. 9 alin. ( 2) teza a II -a din Decizia -cadru nr. 2002/475/JAI .
142 Art. 19 alin. (3) teza a II-a din Directiva (UE) nr. 2017/541.
143 Potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) teza a III -a din Directiva (UE) nr. 2017/541, statele pot utiliza Eurojust
pentru a fac ilita cooperarea dintre autoritățile lor judiciare și coordonarea acțiunilor lor, luându -se în considerare
(n.r. eliminându -se termenul de succesiv din vechea reglementare) următorii factori: (a)statul membru este cel pe
teritoriul căruia a fost săvârșită infracțiunea; (b) statul membru este cel al cărui resortisant este autorul infracțiunii
sau cel în care își are reședința autorul infracțiunii; (c) statul membru este țara de origine a victimelor; (d) statul
membru este cel pe teritoriul căruia a fost găsi t autorul infracțiunii .
144 Art. 20 alin. (1) din Directiva (UE) nr. 2017/541.
145 Publicată în J. Of. al UE nr. L 127/29.04.2014.

29
înregistrându -se în anul 2017 un total de 205 atacuri teroriste, în creștere cu 44% față de nivelul
anului 2016, respectiv cu 6% f ață de nivelul anului 2015146.

Figura nr. 3. Numărul atacurilor teroriste neconsumate ori
finalizate, în perioada 2014 -2017, (captură de ecran din
Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea
Europeană (TE-SAT) 2018 , p . 9).

Necesita tea proiectării unor strategii de prevenire care să acopere atât spectrul
educațional, al integrării sociale, al luptei împotriva discriminării, precum și să întărească o
dezbatere interculturală și interconfesională147, importanța adaptabilității legilor și procedurilor
instituționale în raport de fenomenele și riscurile de securitate în vederea asigurării coordonării
eficiente a eforturilor de prevenire, combatere a terorismului și tratare a efectelor acestuia,
precum și pentru a asigura o practică uniform ă inclusiv din perspectiva efectuării anchetelor
penale , astfel cum au fost statuate în trecut148, trebuie să rămână prioritare pentru legiuitorul
european.
În această direcție se încadrează și Programul Președinției României la Consiliul UE ,
sens în care au fost reafirmate valorile europene la care statul român se raliază, potrivit cărora
lupta împotriva terorismului rămâne prioritară, fiind indispensabilă realizarea schimbului de
bune practici între statele membre ale comunității, ca parte a eforturilor pen tru consolidarea

146 Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE-SAT) 2018, p . 9 .
147 Rezoluția Parlamentului Europea n din 25 .11.2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni
europeni de către organizații teroriste (2015/2063(INI)), publicat în J. Of. al UE nr. C 366/27.10.2017.
148 Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și
Consiliu – Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea: planul de acțiune al UE împotriva traficului
și utilizării ilegale de arme de foc și explozivi [COM(2015) 624 final] și Propunerea de directivă a Parlamentului
European și a Consiliului privind combaterea terorismului (…) [COM(2015) 625 final – 2015/0281 (COD)], publicat
în J. Of. al UE nr. C 177/18.05.2016.

30
securității interne a UE, o atenție sporită fiind acordată prevenirii diseminării online a
propagandei teroriste149.
Așadar, deși există o implicare instituțională activă la nivel european în fața noilor
evenimente cu impact internațional, i mplicare ce constituie un real progres, am arătat că nu de
fiecare dată aceste acțiuni au fost întru totul eficiente.
Rămâne în cele din urmă în sarcina statelor membre UE să găsească modalitatea de
implementare a politicilor de combatere a terorismului ș i, dată fiind natura fluctuantă și
autodidactă a grupărilor teroriste, se menține ca subiect central în dezbaterea dilemei
terorismului european dacă instrumentele legale instituite la nivelul comunității, în mod special
cele privind politicile de prevenți e vor putea satisface necesitățile cetățenilor în privința
asigurării unui climat social bazat pe securitate și libertate.
Deși, prin comparație cu alte state europene, România nu înregistrează un număr atât de
ridicat de fapte săvârșite în legătură cu ter orismul, în anul 2013, pentru prima dată, statul român
a transmis către Eurojust150 o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță națională151, având
ca obiect infracțiuni de terorism152. De asemenea, tot la nivelul anului 2013, pe teritoriul
României au fo st realizate un total de 8 arestări ale persoanelor care aveau legătură cu fapte de
terorism pe teritoriul UE sau al altor state153.

149 Programul Președinției României la Consiliul UE 1 ianuarie – 30 iunie 2019, disponibil la
www.romania2019.eu/wp -content/uploads/2017/11/en_rogramme_ropres2019.pdf , consultat la 15.06.2019 .
150 Menționăm că potrivit art. 2 alin. (3) lit. b) din Decizia Consiliului UE 2005/671/JAI privind schimbul de
informații și cooperarea referitoare la infra cțiunile de terorism, publicată în J. Of. al UE nr. L 253/39.09.2005,
Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura că informațiile (…) privind cercetările penale, (…)
privind urmărirea penală și condamnarea pentru infracțiunile de terorism care afectează sau pot afecta două sau
mai multe state membre, colectate de autoritatea competentă, se tra nsmit către (…)Eurojust (…) , făcând așadar
obiectul statisticilor prezentate în prezenta secțiune, doar raportările efectuate de statul român în condițiile statuate,
respectiv, doar pentru acele fapte de terorism care sunt de natură să afecteze și alte state ale comunității europene.
151 Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE -SAT) 2014, Anexa 3: Condamnări și
sancțiuni (Eurojust), p . 48.
152 Sentința penală nr. 183/18.04.2013 pronunțată de C . A. București în dosarul nr. 964/2/2013, rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 3423/06.11.2013 pronunțată de Î .C.C.J. prin care a fost respins recursul declarat de
inculpatu l Khzr Karim Friad .
Prin sentința penală menționată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare pentru
săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav săvârșită în condițiile Legii nr.535/2004 , reținându -se că
„Fapta incu lpatului de a procura un cuțit și a se înarma cu acesta și de a încerca să omoare cetățeni englezi
(personal al Ambasadei R egatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – în special ofițeri), faptă întreruptă de
intervenția personalului de pază al a mbasadei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de
omor deosebit de grav săvârșită în condițiile Legii nr.535/2004, prev. de art.32 alin.4 și 5 raportat la art.32 alin.1
lit.a din Legea nr.535/2004 cu referire la art.176 alin.1 lit.e C. pen. ”.
153 (TE-SAT) 2014, Anexa 2: Arestări, p . 47.

31
În anii următori, respectiv 2014 -2017, rapo artele anuale ale Europol arată că țara noastră
a constituit zonă de tranzit secun dară pentru membri ai grupărilor teroriste din Orientul
Mijlociu154, fiind înregistrate un număr de 11 arestări pentru fapte în legătură cu terorismul în
anul 2015155, o arestare în 2016156 și 2 arestări în 2017157.
Având în vedere aceste informații, este importan t de subliniat și că dată fiind
dimensiunea sa globală, terorismul ocupă un loc de frunte când se discută de amenințări la adresa
securității UE158, lucru confirmat și de percepția cetățenilor europeni asupra principalelor
probleme cu care se confruntă comun itatea europeană. Astfel, la nivelul anului 2018, în opinia a
24% dintre români (comparativ cu media europeană de 20% dintre cetățeni), principala problemă
de ordin extern a UE era reprezentată de amenințarea teroristă159.
În contextul necesității optimizăr ii sistemului național de prevenire și combatere a
terorismului, care trebuie să asigure într-o viziune unitară, cooperarea interinstituțională și
transsectorială destinată îndeplinirii optime a acțiunilor întreprinse pentru protejarea teritoriului
naționa l, a populației, facilităților și a obiectivelor naționale de activitățile asociate
terorismului160, legiuitorul român consacră importanța apropierii cadrului normativ de cel al
statelor din spațiul euroatlantic161, în special prin incriminarea unitară a actel or teroriste și prin
stabilirea obligațiilor legale pe linia prevenirii și combaterii terorismului162, concepte ce vor fi
materializate în cuprinsul Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului163.

154 (TE-SAT) 2015, p. 22; (TE-SAT) 2016, p. 208; (TE-SAT) 2017 , p. 13; (TE-SAT) 2018, p.27 .
155 (TE-SAT) 2016, p. 45.
156 (TE-SAT) 2017, p. 50.
157 (TE-SAT) 2018, p. 55.
158 A. Tobă, Contribuții ale Jandarme riei Române în domen iul securității internaționale (partea I) , în Buletin de
informare și documentare , nr. 1/2017, Ed. MAI, București, 2017, p. 197.
159 Eurobarometru Standard 90. Raport național, noiembrie 2018, p. 9, disponibil la ec.europa.eu/commfrontof fice
/publicopinion , consultat la 18.03.2019.
160 Pct. 19 lit. b) din Strategia Națională privind prevenirea și combaterea terorismului , aprobată la 05.04.2002 de
Consiliul Suprem de Apărare a Țării, disponibilă la www.sri.ro/upload/combatingterrorism.pdf , consultat la
15.06.2019 .
161 I. Bararu, Infracțiunile de terorism. Legislație și procedură penală , Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 13.
162 Expunerea de motive a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, disponibilă la
www.cde p.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=5758 , consultat la 15.06.2019 .
163 Publicată în M. Of. nr. 1161/08.12.2004.

32
Având în vedere forma de bază a actului normativ menționat, arătăm că acesta a fost
elaborat luând în considerare în principal Convenția internațională referitoare la combaterea
atacurilor teroriste cu exploziv164, Convenți a internațională privind reprimarea finanțării
terorismului165, precum și Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2002/475/JAI privind combaterea
terorismului , exigențele de ordin european fiind vizate datorită conjuncturii etapei de preaderare
a României la comunitatea europeană.
Înțelegând necesitatea realizării unei imagini de ansam blu asupra cadrului general în care
se dezvoltă și în țara noastră o cultură de prevenire și combatere a terorismului, fără a face o
analiză comparativă complexă a reglementărilor de ordin național și european , semnalăm unele
aspecte care vin să clarifice parcursul reglementărilor în materie.
Așadar, chiar dacă Legea nr. 535/2004 nu face o trimitere clară către Decizia -cadru,
arătăm că unele instituții de drept consacrate de norma europeană sunt adoptate de legiuitorul
român ținând seama de specificul penal național în cuprinsul actului normativ nou-introdus la
care am făcut referire166, însă maniera deficitară în care sunt transpuse oferă ocazia apariției unor
disfuncționalități interpretative și adaptative ale actului de justiție.
Una din principalele critic i aduse la adresa formei de bază a Legii nr. 535/2004 constă în
aceea că în raport de prevederile Deciziei -cadru, legiuitorul român nu a realizat o transpunere
corectă și completă privind actele care sunt considerate infracțiuni teroriste167, precum și că
atunci când a făcut -o, transpunerea unei traduceri efective a reglementării europene ce se
adresează spectrului de securitate al întregii comunități europene nu satisface exigențele
asigurării unui cadru de securitate și siguranță cetățenilor români168.
Arătăm că acest fapt se datorează caracterului interpretabil al dispozițiilor art. 1 ale
normei europene menționate, lucru ce a condus la situația ca fiecare stat membru să nuanțeze
incriminarea în dreptul intern a grupărilor teroriste169, dar că acest lucru nu constituie o motivare
pertinentă în transpunerea deficitară a normei europene .

164 Adoptată la New York la 15.12.1997, disponibilă la www.un.org/en/counterterrorism/legal -instruments.shtml ,
consultat la 15.06.2019.
165 Adoptată la New York la 09.12.1999 și ratificată de România prin Legea nr. 623/2002 , publicată în M. Of. nr.
852/26.11.2002.
166 C. Popa, R .-I. Gârz, Impactul normelor europene asupra evoluției dreptului românesc în preven irea și
combaterea terorismului , în 10 ani d e la aderarea României la Uniunea Europeană. Impactul asupra evoluției
dreptului românesc , Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” , București, 2017, p . 714 .
167 R.-I. Mocanu , op. cit. , p. 274.
168 R.-I. Mocanu , op. cit. , p. 213.
169 (TE-SAT) 2 010, p . 9.

33
Cu toate acestea, prin acte normative ce au succedat în timp, legiuitorul român a încercat
să apropie reglementarea națională de exigența și înțelesul intenționat de legiuitorul european .
Astfel, arătăm că prin noul Cod penal170 și prin Legea nr. 187/2012171, prevederile care
fac referire la infracțiunile de terorism din cuprinsul Legii nr. 535/2004172 au fost înlocuite în
marea lor majoritate de dispoziții sintetice, capabile să exprim e claritate și să evite suprapuneri
normative173.
Totodată, s-a dat conținut modificărilor aduse Deciziei -cadru prin Decizia -Cadru a
Consiliului 2008/919/JAI174, potrivit cărora Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a
asigura că următoarele fapte săv ârșite cu intenție sunt incluse în categoria infracțiunilor în
legătură cu activitățile teroriste: (a) provocarea publică de a comite o infracțiune de terorism;
(b) recrutarea pentru terorism; (c) pregătirea pentru terorism; (d) furt calificat săvârșit în
vederea săvârșirii uneia dintre infracțiunile en umerate la articolul 1 alin. (1); (e) șantaj în
vederea comiterii uneia dintre infracțiunile en umerate la articolul 1 alin. (1); (f) falsificarea
documentelor administrative în vederea săvârșirii uneia dintre infracțiunile enumerate la art. 1
alin. (1) lit . (a)-(h), precum și la art . 2 alin . (2) lit . (b)”175, în cuprinsul art. 33 alin. (2) lit. c), d)
și f), art. 33^1 și art. 33^2 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
În raport de faptele de terorism incriminate pri n dispozițiile Legii nr. 535/2004, o nouă
modificare adusă acestora a avut loc odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 49/2018176 care
stabilește măsurile necesare punerii în aplicare la nivel national a dispozițiilor cuprinse în
Regulamentul (UE) nr. 98/20 13177, sens în care constituie acte de terorism în înțelesul
dispozițiilor legale în materie și nerespectarea regimului precursorilor de explozivi
restricționați178.

170 Legea nr. 286/2009, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009.
171 Pentru punerea în aplicare a Legii nr. 28 6/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012.
172 Art. 32 și urm. din lege.
173 R.-I. Mocanu , op. cit. , p. 272.
174 Publicat ă în J. Of . al UE nr. L 330/09.12.2008.
175 Art. 3 alin. (2) din Decizia -cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, astfel cum a fost modificat ă prin
Decizia -cadru 2008/919/JAI
176 Privind precursorii de explozivi, precum și pentru modificarea și comp letarea unor acte normative, publicată în
M. Of. nr. 194/02.03.2018.
177 Privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi, publicat în J. Of. al UE nr. L 39/09.02.2013.
178 Art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, astfel cum a fost mo dificată prin Legea nr. 49/2018.

34
Trebuie remarcat totuși un element de perspicacitate din partea legiuitorului român atunci
când, având în vedere doar Propunere a de Decizie a Consiliului179 și Propunere a de Directivă180,
anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții europene care trasează o nouă abordare în materia
combaterii terorismului181, acesta completează Legea nr. 535/2004 în sensul introducerii unei noi
fapte incriminată ca activitate teroristă, respectiv deplasarea pe teritorul altui stat în scopuri
teroriste182.
În contextul intrării în vigoare la data de 20.04.2017 a noului cadru general în
combaterea terorismului, ilustrat prin Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului ,
care stabilește data de 08.09.2018 ca termen limită în vederea transpunerii prevederilor europene
în plan național, legiuitorul român a inițiat o primă propunere legislativă de modificare a Legii
nr. 535/2004 la data de 01.09.2017183, a cărei procedură legislativă va înceta la 03.10.2017 prin
desesizarea forului legislativ.
Cea de-a doua propunere184 având același obiect, va ajunge însă la finalitate, proiectul
legii de modificare fiind adoptat de camera decizională – Camera Deputaților, la data de
20.03.2019, căpătând forma finală prin Legea nr. 58/2019185.
Așadar, ținându -se cont de noua reglementare europeană, în definirea terorismului,
legiuitorul național a optat să elimine dualitatea înșiruirii superflue pe de-o parte a
caracteristicilor, pe de altă parte a condițiilor ce intrau în constituția anterioară a definiției dată
terorismului în Legea nr. 535/2004, semnalată de doctrina în materie186 și să încorporeze parțial
dispozițiile instrumentului de drept european într-un cadru legislativ preexistent prin completarea
dispozițiilor acestuia , calificând faptele de terorism transpunând scopurile enumerate în cuprinsul
Directivei (UE) 2017/541, astfel: Terorismul reprezintă acele acțiuni, inacțiuni, precum și

179 Privind încheierea, în numele Uniunii Europene a Protocolului adițional de completare a Convenției
Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 217), disponibilă la
eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A52017PC0607 , consultat la 15.06.2019 .
180 Privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei -cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorism ului,
disponibilă la eur-lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/?uri=COM:2015:0625:FIN , consultat la 15.06.2019 .
181 Este vorba despre Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului.
182 Art. 35^1 alin. (1) și (2) din Legea 535/2004, astfel cum a fost co mpletată de art. 25 din OUG nr. 78/2016 pentru
organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., (…) , publicată în M. Of. nr. 938/22.11.2016.
183 PL-x nr. 257/2017, disponibilă la www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16431 , consultat
la 15.06.201 9.
184 PL-x nr. 111/2018, disponibilă la www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16912 , consultat
la 15.06.2019 .
185 Pentru modificarea și completarea Legii nr. 535/2004, publicată în M. Of. nr. 271/10.04.2019.
186 V. D. Diaconu, Privire critică d e ansamblu asupra prevederilor Legii nr. 535/2004 pentru prevenirea și
combaterea terorismului , Pandectele Române nr. 3/2005, p. 242.

35
amenințări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viața, integritatea
corporală sau sănătatea oamenilor, factorii materiali, relațiile internaționale ale statelor,
securitatea națională sau internațională, sunt motivate politic, religios sau ideologic și sunt
săvârșite în unul dintre următoarele scopuri : a) intimidarea populației sau a unui segment al
acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic; b) constrângerea unei autorități
publice ori organizații internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de
la îndeplinirea unui anumit act; c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice
fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații
internaționale187.
Este de menționat că față de varianta inițială a definiției care în enumerarea valorilor
lezate de acțiuni, inacțiuni și amenințări ce ar fi putut intra în conținutul structural al
infracțiunilor de terorism era înscrisă și ansamblul relațiilor sociale , Curtea Constituțională s-a
pronunțat în sensul declarării neconstituționalității acestei sintagme, reținând -o în considerentele
hotărârii ca lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, în condițiile în care sfera de aplicare a
normei de incriminare es te imposibil de stabilit188.
De asemenea, dându -se efect prevederilor europene, prin modificările aduse Legii nr.
535/2004 în privința faptelor calificate ca acte de terorism s -au făcut completări și adăugiri unora
dintre faptele enumerate de legiuitorul naț ional în cuprinsul art. 32 din lege189, modificându -se
totodată și cuantumul limitelor de pedeapsă ce pot fi aplicate pentru astfel de infracțiuni de la
posibilitatea majorării cu o treime, la posibilitatea majorării cu jumătate din limitele speciale ale
infracțiunii de bază, fără a se putea depăși maximul general de pedeapsă190.
Tot astfel, legiuitorul român a înțeles să adopte măsuri de protecție sporită a valorilor
sociale lezate de unele fapte de terorism, înăsprind limitele pedepselor aplicabile unor categ orii

187 Art. 1 din Legea nr. 535/2004 actualizată.
188 Paragraf 70 din Decizia CCR nr. 451 /28.06.2018 referitoare la obiecția de n econstituționalitate a dispozițiilor art.
I pct. 1 [cu referire la art. 1]; pct. 26 [cu referire la art. 32, partea introductivă a alin. (1) și literele b) și c)]; pct . 28
[cu referire la art. 32, partea introductivă a alin. (3) și litera b)]; pct. 31 [cu referire la art. 33, partea introductivă a
alin. (1) și litera a)] și pct. 43 [cu referire la art. 40] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 535/2004
privind prevenirea și combaterea terorismului , publicată în M. Of. nr. 646/25.07.2018.
189 Art. 32 alin. (1) lit. a) – c), o) și q) din Legea nr. 535/2004.
190 Art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 actualizată.

36
de infracțiuni, precum amenințarea191, propaganda192 și alarmarea cu privire la săvârșirea unui
act de terorism193.
Având în vedere preocuparea legiuitorului national pentru înăsprirea pedepsei aplicabile
infracțiunii de alarmare prevăzută de art. 38 din Le gea nr. 535/2004 actualizată, nu putem fi de
acord cu opinia enunțată în doctrină, potrivit căreia Chiar dacă o asemenea faptă (n.r. prevăzută
de art. 38 din actul normativ menționat) este de natură a speria populația și de a mobiliza
autoritățile cu atrib uții în prevenirea atentatelor, nu sunt întrunite elementele specifice actelor
teroriste. (…) În cazul art. 38 aveam de -a face cu comportamente imature (…) , susținându -se
lipsa de legătură cu legislația din domeniul prevenirii și combaterii terorismulu i194, precum și
necesitatea dezincriminării faptei195.
Astfel, apreciem că prin săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 38 din Legea nr.
535/2004 – la fel ca și la celelalte fapte incriminate prin aceeași lege se produc în mod evident
stări de neliniște, nes iguranță, teamă, panică, teroare în rândul populației, conferind faptei o
gravitate sporită ceea ce obligă la un tratament sancționator corespunzător reflectat atât în felul
sancțiunii, cât și în cuantumul acesteia196.
De altfel, elementul material al unei a stfel de infracțiuni poate fi complinit nu doar prin
alarmarea cu ajutorul mijloacelor de comunicații la distanță, ci și printr -o acțiune fizică, respectiv
plasarea unui colet suspect într -o zonă publică, fapt ce este de natură să producă urmarea
imediată a infracțiunii tipice, respectiv crearea unei stări de pericol și intervenția forțelor de
ordine197.
Mai mult decât atât, nu poate fi primit argumentul potrivit căruia fapta de alarmare, fără
motiv întemeiat, cu privire la amplasarea în spațiul public a unei bombe sau material exploziv

191 Art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 actualizată prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru fapte
de amenințare în sc op terorist, comparativ cu vechea reglementare care stabilea pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5
ani.
192 Art. 32^2 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 actualizată prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru fapte
de propagandă în scop terorist, co mparativ cu vechea reglementare care stabilea pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni
la 3 ani.
193 Art. 3 8 din Legea nr. 535/2004 actualizată prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă pentru
fapte de alarmare cu privire la săvârșirea unui act de terorism, comparativ cu vechea reglementare care stabilea
pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda .
194 R.-I. Mocanu , G. Antoniu, Comparative Counter -terrorism Law: Romania în Comparative Counter -Terrorism
Law, Ed. Cambridge Univers ity Press, New York, 2015, p. 508.
195 R.-I. Mocanu , op. cit. , p. 399.
196 Decizia penală nr. 383/A/06.11.2017 , pronunțată de Î.C.C.J. (secția penală), disponibilă la www.scj.ro , consultat
la 15.06.2019.
197 Sentința penală nr. 40/20.03.2018, pronunțată de Curte a de Apel Cluj, disponibilă la www.rolii.ro , consultat la
15.06.2019.

37
are doar caracter contravențional198, prin aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 11 din Legea nr.
61/1991199, în condițiile în care fapta descrisă potrivit dispozițiilor anterior menționate, respectiv
(…) alarmarea publicului, a org anelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a
organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin
solicitarea intervenției la fața loculu i, fără motiv întemeiat , constituie contravenție doar dacă nu
este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale – în speță Legea nr. 535/2004 – să
fie considerată infracțiune.
Față de situația că a fost constatată neconstituționalitatea prevederilor din cuprinsul
proiect ului inițial de modificare a Legii nr. 535/2004 prin care erau considerate acte de terorism
acele fapte enumerate de legiuitor la art. 32 și art. 33 prin raportare imperativă la definiția
terorismului de la art. 1 din același act normativ200, au fost operate modificări asupra textului
inițial consacrându -se elementul facultativ în realizarea conexiunii între faptele de terorism
enunțate la art. 32, respectiv art. 33 din lege și scopurile terorismului potrivit definiției date de
art. 1 din lege201.
Semnalăm că față de actele de terorism e nunțate potrivit art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea
nr. 535/2004 actualizată, înșiruirea nerespectarea regimului armelor și munițiilor, (…) precum și
uzul de armă fără drept , este una cel puțin nefericită în condițiile în care regimul armelor și
muniții lor este reglementat de Lege a nr. 295 /2004 privind re gimul armelor și al munițiilor202, ale
cărei prevederi sunt completate de art. 342 – 344 din titlul VII Infracțiuni contra siguranței
publice , cap. III Nerespectarea regimului armelor, munițiilor, material elor nucleare și al
materiilor explozive din Codul penal.

198 Decizia penală nr. 2616/26.04.2006, pronunț ată de Î.C.C.J. (secția penală), disponibilă la www.scj.ro , consultat la
15.06.2019.
199 Pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice,
republicată în M. Of. nr. 96/07.02.2014.
200 Potrivit paragrafului 59 din Decizia CCR nr. nr. 451/28.06.2018, (…) Curtea constată că (…) procedeul folosit
de legiuitor prin care face trimitere la de finiția <<terorismului >>, iar nu la elementele unei alte norme de
incriminare este contrar normelor de tehnică legislativă și, pe cale de consecință, dispozițiilor art. 1 alin. ( 5) din
Constituție , iar potrivit paragrafului 60 din aceeași decizie, (…) tr imiterea la <<condițiile art. 1>>, în care faptele
prevăzute în art. 32 alin. (1) și (3), respectiv art. 33 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 pot fi săvârșite, conduce la
neclaritatea, caracterul echivoc și imprevizibil al dispozițiilor art. I pct. 2 6, 28 ș i 31 din legea criticată .
201 Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 actualizată, Constituie acte de terorism (…) săvârșirea, în oricare
dintre scopurile prevăzut la art. 1 , a uneia dintre următoarele fapte: (…)” , comparativ cu pct. 26 al proi ectului
inițial pentru legea de modificare a Legii nr. 535/2004, potrivit căruia Constituie acte de terorism (…) săvârșirea, în
condițiile art. 1 al uneia dintre următoarele fapte: (…) .
202 Publicată în M. Of. nr. 425/10.06.2014.

38
Astfel, arătăm că prin sintagma nerespectarea regimului armelor și munițiilor , este în
mod automat incriminată și infracțiunea prevăzută de art. 343 C. pen., respectiv uzul de armă
fără drept . Dacă intenția legiuitorului ar fi fost să enumere, pe rând, în cuprinsul art. 32 alin. (1)
lit. o) din Legea nr. 535/2004, toate infracțiunile prevăzute în titlul VII cap. III C. pen., acesta ar
fi trebuit să adauge acestei înșiruiri și infracțiunea prevăzută l a art. 344 C. pen., respectiv
Falsificarea sau modificarea. Ștergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale .
Or, rolul art. 32 alin. (1) lit. o) din actul normativ menționat este de a transpune în plan
național prevederile art. 1 lit. f) din Directi va (UE) 2017/541, potrivit căruia constituie infracțiuni
de terorism, în condițiile stabilite, fabricarea, posesia, achiziționarea, transportul, furnizarea
sau utilizarea de explozivi sau de arme, inclusiv arme chimice, biologice, radiologice sau
nucleare, precum și cercetarea și dezvoltarea de arme chimice, biologice, radiologice sau
nucleare , precum și cele ale art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 98/2013 privind comercializarea
și utilizarea precursorilor de explozivi .
Nu în ultimul rând, precizăm că nu sun tem de acord cu opinia enunțată în doctrină,
potrivit căreia (…) infracțiunile de te rorism și cele în legătură cu terorismul ar trebui prevăzute
în Codul penal203, autorul opiniei întemeindu -și argumentele și pe exemplul altor state europene
care au optat pentru incriminarea faptelor de terorism în cuprinsul Codurilor penale naționale204.
Avem în vedere așadar, faptul că legiuitorul român a reglementat expres în ca drul unui
act normativ distinct incriminări referitoare la acte teroriste, tocmai luând în consi derare
diversificarea formelor de manifestare ale fenomenului terorist , impunând statelor o nouă
dimensiune de abordare a acțiunii antiteroriste, inclusiv aceea de legiferare, de incriminare într -o
concepție unitară a actelor teroriste205.
Subliniem că autor ul opiniei criticate nu a luat în considerare conjunctura legislativă
națională, precum și caracterul special și derogatoriu al Legii nr. 535/2004, în contrast cu
normele generale în materie penală care fac parte din corpul Codului penal.
În acest context învederăm prevederile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative206, potrivit cărora,
(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într -un alt a ct

203 R.-I. Mocanu , op. cit. , p. 397.
204 R.-I. Mocanu , G. Antoniu , op. cit. , pp. 506 – 507.
205 Decizia penală nr. IX/05.02.2007, pronunțat ă de Î.C.C.J. (secțiile unite), disponibilă la www.scj.ro , consultat la
15.06.2019.
206 Publicată în M. Of. nr. 260/21.04.2010.

39
normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în
materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia,
circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le
instituie.207.
Sub rezerva abordării modificărilor survenite în domeniul prevenirii și combaterii
terorismului la secțiunea dedicată analizei obligațiilor acționale ale actorilor instituționali
naționali cu atribuții de pre venire și combatere a fenomenului terorist, concluzionăm arătând că
în sincron cu evoluțiile prevederilor europene în materia incriminării terorismului, și țara noastră
s-a bucurat într -o măsură considerabilă de protecția oferită de legiuitorul național în materie, care
de cele mai multe ori a încercat să adapteze dispozițiile transnaționale la specificul național.
Dacă au existat situații care au dus la crearea unor disfuncționalități în domeniul
prevenirii și combaterii terorismului, subliniem și faptul c ă legiuitorul național a arătat o
preocupare constant ă în adaptarea textului de lege și legislației conexe la contextul european,
scopul final constituindu -l accesibilitatea textului de lege atât pentru experți, cât și pentru
cetățeni208.
În această ordine d e idei, amintim și alte instrumente naționale care vin să consolideze
activitatea de prevenire și combatere a terorismului pe plan local, astfel: OUG nr. 21/2004
privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență209, Lege nr. 211/2004 privind
unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor210, Ordin comun MS/MAI
nr.1168/203/2010 pentru aprobarea structurii -cadru a Planului roșu de intervenție211, Lege
nr.49/2018 privind precursorii de explozivi212.

207 Or, potrivit normelo r de tehnică legislativă, având în vedere interdependența între normele speciale și cele
generale în materie penală, în mod constant legiuitorul național a stabilit prin acte normative separate dispoziții
incriminatorii și procedurale, precum cele din Lege a nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014 ( cap. II Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu
substanțe aflate sub control național ; cap. III Dispoziții procedurale ) sau cele din Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în M. Of. nr. 783/11.12.2001 (cap. III Infracțiuni ; cap. IV
Dispoziții speciale privind procedura judiciară ).
208 R.-I. Mocanu , George Antoniu, op. cit. , p. 508.
209 Publicată în M. Of. nr. 361/26.04.2004.
210 Publicată în M. Of. nr. 505/04.06.2004 .
211 Publicat în M. Of. nr. 643/15.09.2010.
212 Precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicat ă în M. Of. nr. 194/02.03.2018.

40
CAPITOLUL II
ACTORI EUROPENI ȘI NAȚIONALI MANDATAȚI
CU PREVENIREA ȘI COMBATEREA TERORISMULUI. EVOLUȚII

1. Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracțiuni de terorism în lumina
prevederilor actuale. Cooperare transnațională
Având în considerare cele două sisteme de gândire ce învăluie comunitatea europeană în
contextul părăsirii Uniunii Europene de către Marea Britanie, respectiv iminența necesității
destinderii structurilor interne ale Uniun ii în vederea evitării unei dizolvări totale a acesteia213,
prin opoziție cu realizarea unei Uniuni mai puternice și mai trainice, astfel cum liderii europeni
au formulat angajamentul de acțiune în direcția unei Europe sigure și securizate214, se impune
necesi tatea unei reflecții asupra armonizării și apropierii normativelor europene în domeniul
cooperării în materie penală215.
Astfel că, într -o lume în care granițele și barierele între diferite sisteme de drept se
estompează216, chiar dacă rețelele teroriste nu ț in neapărat cont de un atare cadru legal în materie
penală atunci când acționează217, este în mod vădit rezonabilă ideea de a atribui fiecărui sistem
de justiție penală un ansamblu de definiții și instrumente stabilite de comun acord pentru
abordarea prepond erent unitară a fenomenului218, unul dintre obiectivele unei astfel de abordări
constituindu -l prevenirea dezvoltării organizațiilor teroriste pe teritoriul statelor care nu s -au
confruntat până acum cu un asemenea scenariu ori al căror sistem judiciar penal nu ar face față
complexității faptelor de terorism219, numărându -se printre acestea și țara noastră.
În structura spațiului de libertate, securitate și justiție, astfel cum a fost creat prin Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene , și-au conturat un rol important organizațiile europene cu
atribuții funcționale polițienești și judiciare, care însă datorită contextului concurențial consacrat

213 M. Kaeding, J . Pollak, P . Schmidt, The Future of Europe. Views from the Capitals , Ed. Palgrave Macmillan,
Gewerbestrasse, 2019, p . 126 .
214 Declarația de la Roma a liderilor statelor membre, a Consiliului European, a Parlamentului European și a
Comisiei Europene din 25 marti e 2017 , disponibilă la europa.eu/european -union/eu60_en , consultat la 15.06.2019.
215 F. Calderoni, Organized Crime Le gislation in the European Union , Ed. Springer, 2010, Berlin, p. 7.
216 M. Joutsen, The European Union and cooperation in criminal matters: the search for balance , Heuni Papers, vol.
25, Helsinki, 2006, p. 7.
217 A. Klip, The constitution for Europe and crim inal law: a step not far enough , Maastricht Journal of European
and Comparative Law, vol. 12 , nr. 2, Maastricht, 2005, p. 118.
218 A. Klip, H . van der Wilt, Harmonisation and harmonising measures in criminal law , Ed. Royal Netherlands
Academy of Science, Amsterdam, 2002, p. 78.
219 F. Calderoni, op. cit. , p. 22.

41
de mediul politic și legislativ incert, precum și de existența unor domenii de competență care pot
căpăta caracte re identice, s -au regăsit pe un teren instituțional concurențial în care relațiile dintre
acestea oscilează între cooperare și rivalitate, cu precădere acesta fiind cazul agențiilor Europol
și Eurojust220, fiecare dintre aceste agenții europene manifestând i nteres în a -și legitima modelul
acțional, față de ceilalți actori instituționali221.
Oficiul European de Poliție (Europol ) reprezintă instituția centrală la nivelul Uniunii
Europene, cu atribuții în aplicarea legii, având rolul de a consolida relațiile de co operare între
statele membre, în vederea prevenirii și combaterii crimei organizate și terorismului222, păstrând
totodată un curs ascendent în dezvoltarea capabilităților de răspuns în fața noilor provocări și
cerințe ale instituțiilor polițienești naționale223.
În prezent, desfășurându -și activitatea în temeiul Regulamentul (UE) 2016/794 privind
Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)224, Oficiul
European de Poliție realizează următoarele activități funcționale: colecte ază, stochează,
prelucrează, analizează și realizează schimbul de informații, inclusiv informații operative în
materie penală; notifică țările UE fără întârziere, prin intermediul unităților naționale Europol,
cu privire la orice informații și orice legătu ră între infracțiuni care le vizează; coordonează,
organizează și pune în aplicare acțiuni operaționale pentru a susține și a consolida acțiunile
autorităților țărilor UE; elaborează evaluări privind amenințările, analize strategice și
operaționale și rapo arte generale asupra situației; participă la echipele comune de anchetă;
sprijină țările UE în combaterea criminalității facilitate, promovate sau săvârșite prin
intermediul internetului225.
Așadar, potrivit noilor reglementări, pe lângă rolul practic și ope rațional al agenției în
asigurarea schimbului de informații în materie penală și în facilitarea unei cooperări permanente

220 O. Bures, Europol’s Counter -terro rism Role:A Chicken -Egg Dilemma , în European Securi ty, Terrorism and
Intelligence Tackling New Security Challenges in Europe , Ed. Palgrave, Londra, 2013, p. 68.
221 M. Antoine, L’Espace européen de liberté, de sécurité et de justice , în La Documentation française , vol 4,
2014, p. 7.
222 Europol Review 2010. General report on Europol activities , p. 7, disponibil la
www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/europol -review -2010 , consultat la 15.06.2019 .
223 Europol review 2016 -2017 , p. 7, disponibil la www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/europol –
review -2016 -2017 , consultat la 15.06.2019 .
224 Și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și
2009/968/JAI ale Consiliului, publicat în J. Of. al UE nr. L 135/24.05.2016.
225 Art. 4 din Reg ulamentul (UE) 2016/794.

42
cu statele membre226, în prezent Europol se dezvoltă ca element central al arhitecturii europene
de securitate internă227 în ceea ce prive ște derularea unor anchete și acțiuni operaționale pentru a
susține și a consolida acțiunile autorităților competente din statele membre, efectuate, fie în
comun cu autoritățile competente, fie în cadrul unor echipe comune de anchetă sau în colaborare
cu Eurojust228.
Prin această reformă adusă agenției, se dă curs recomandărilor de aplicare a unui
tratament multidisciplinar pentru a preveni eficient fenomenul terorist, tratament care integrează
politici penale și de securitate, urmărindu -se încorporarea inves tigațiilor și urmăriilor penale
conturându -se astfel un rezultat cuantificabil al schimbului informațional și al acțiunilor
polițienești229.
Un prim instrument acordat Europol în desfășurarea atribuțiilor funcționale în domeniul
cooperării transnaționale, îl constituie posibilitatea participării la activitățile echipelor comune de
anchetă, echipe în cadrul cărora personalul desemnat din cadrul agenției are capabilitatea de a
gestiona informațiile obținute, în scopul soluționării eficiente a anchetei în cauză, Europol având
totodată posibilitatea certificării necesității constituirii unei astfel de echipe230.
În acest sens, arătăm că în înțelesul prevederilor europene , prin echipe comune de anchetă
(în continuare denumite JIT231) se înțelege echipe for mate din memb ri ai cel puțin două state
membre, cu un obiectiv precis și pentru o durată limitată, în vederea desfăș urării cercetărilor
penale într -unul sau mai multe din statele membre care constituie echipa, atunci când în cadrul
anchetării unor fapte penale este nec esar să fie efectuate cercetări dificile ș i care implică
mobilizarea unor mij loace importante ori atunci când mai multe state membre desfăș oară
anchetarea unor fapte penale, în care circumstanțele cazului fac necesară o acțiune coordonată și

226 H. Djupdal, International Security and Intelligence Cooperation. A collective cas e study of the OSCE and
Europol , teză de masterat, Univ. Noragric , Tivoli , 2018 , p. 46.
227 M. M. Lungu, Instituțiile de cooperare polițienească , în Buletinul Jandarmeriei Române , nr. 2/2018, București,
2018, p. 28.
228 Art. 4 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2016/794.
229 Europol, Exploring tomorrow’s organised crime , p. 57, disponibil la europol.europa.eu/newsroom/
news/massive -changes-in-criminal -landscape , consultat la 15.06.2019 .
230 Art. 5 din Regulamentul (UE) 2016/794 .
231 En. Joint Investigation Teams .

43
concertată232, având totodată în vedere că prioritatea constituirii unor astfel de echipe subzistă în
scopul luptei împotriva infracțiunilor săvârșite de teroriști233.
Având în vederea aceste aspecte, legiuitorul național a înțeles să reglementeze procedura
de constituire a echipelor comune de anchetă în cauze având ca obiect infracțiuni de resortul
Europol.
Astfel că în privința anchetării infracțiunilor de terorism, autoritățile judiciare, respectiv
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin procurorul
șef al acesteia234, propune celorlalte state participante ca în cadrul JIT să fie inclus și personal
Europol235, urmând să transmită către agenție o solicitare de participare, prin intermediul Unității
Naționale Europol236, în urma obține rii acordului autorităților celorlalte state participante237.
Un alt mijloc de cooperare transnațională îl constituie capacitatea Europol de a solicita
autorităților competente naționale, să inițieze, să conducă sau să coordoneze o anchetă penală
privind inf racțiuni aflate în competența agenției europene , solicitare asupra căreia autoritățile
judiciare naționale având posibilitatea de a nu da curs238, aspectele enunțate fiind transpuse în
mod fidel în legiferarea națională239.

232 Art. 1 alin. (1) din Decizia -cadru a Consiliului UE nr. 2002/465/JAI privind echipele comune de anchetă,
publicată în J. Of. al UE nr. L 162/20.06.2002.
233 Pct. 7 din Preambulu l Deciziei -cadru nr. 2002/465/JAI.
234 Art. 183 alin. (1^1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată
în M. Of. nr. 377/31.05.2011.
235 Art. 4 alin. (1) din L egea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii
Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), publicată în M. Of. nr. 211/08.03.2018.
236 Art. 7 din Regulamentul (UE) 2016/794 instituie obligativitate a statelor membre ca în vederea cooperării cu
Europol în realizarea atribuțiilor funcționale, acestea să instituie o unitate națională de legătură, stabilind potrivit
alin. (6) din articolul menționat că statele membre în acest prospect: (a) furnizează Eur opol informațiile necesare
pentru îndeplinirea obiectivelor sale (…); (b) asigură comunicarea și cooperarea eficace cu Europol a tuturor
autorităților competente relevante; (c) crește gradul de informare cu privire la activitățile Europol; (d) (…) asigură
conformitatea cu dreptul intern în cazul transmiterii informațiilor către Europol ; în lumina acestor considerente,
legiuitorul național desemnează IGPR – Centrul de cooperare polițienească internațională ca Unitatea Națională
Europol (art. 6 din Legea nr. 56/2018 ), față de prevederile europene, adăugând acesteia atribuții funcționale, astfel:
c) răspunde solicitărilor de date și informații și de consiliere primite de la Europol (…); d) transmite solicitările de
date și informații și de consiliere prim ite de la Europol autorităților naționale (…); e) actualizează datele și
informațiile furnizate Europol; f) adresează Europol, la cererea unei autorități române competente, solicitări de
consiliere, de date și informații, precum și de analiză; i) efectue ază schimb de informații cu ofițerii de legătură la
Euro pol ai celorlalte state membre (…) (art. 7 alin. (1) lit. c) – f) și i) din Le gea nr. 56/2018 ).
237 Art. 4 alin. (2 ) din Legea nr. 56/2018 .
238 Art. 6 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul (UE) 2016/7 94.
239 Art. 5 din Legea nr. 56/2018.

44
Observând contextul multidisciplin ar în care se pot constitui echipele comune de anchetă,
celeritatea desfășurării anchetei, fluxul informațional crescut, precum și debirocratizarea
procedurii de înaintare a adreselor de solicitare internaționale240, în virtutea rolului său
coordonator, Eur opol oferă a cces rapid la informațiile relevante disponibile în alte țări decât cele
în care operează JIT, facilitează schimbul de informații între participanți/părțile implicate prin
intermediul unei rețele securizate specializate (SIENA241), oferind s prijin logistic, analitic și
criminalistic242, toate aceste activități interorganizaționale fiind potențate prin intermediul
ofițerilor de legătură la Europol , al căror statut a fost reglementat atât la nivel european243, cât și
național244.
În raport de perspectivel e trasate ale agenției în plan operațional, se arată receptivitatea
acesteia către dezvoltarea capabilităților analitice în vederea acordării sprijinului pentru
identificarea, coordonarea și implementarea echipelor multidisciplinare care să lucreze cu stat ele
membre și să dezvolte un răspuns prompt în fața atacurilor teroriste245, un exemplu în acest sens
constituindu -l dezvoltarea unui model operațional intitulat Echipa de legătură comună pentru
combaterea terorismului (CT-JLT)246, cu rol activ în desfășurarea anchetelor transfrontaliere în
legătură cu fapte de terorism247.
Însă apariția legăturilor între criminalitatea internațională și terorism a reclamat
indispensabilitatea centralizării fluxului informațional în cadrul Uniunii, sens în care apare
pentru prima dată la nivel european un centru care asigură statelor membre un set de instrumente

240 L. Block, EU joint investigation teams: Political ambitions and police practices , în Cross -border law
enforcement regional law enforcement cooperation – European, Australia n and Asia -Pacific perspectives , ed.
Routledge , Londra, 2011, p. 96.
241 En. Secure Information Exchange Network Application ; reprezintă platforma care asigură schimbul informațional
în domeniul strategic și infracțional (prevenirea și combaterea terorismului) între ofițerii Europol, statele membre și
terți. (Europol Strategy 2016 -2020, p. 19, disponibilă la www.europol.europa.eu/publications -documents/europol –
strategy -2016 -2020 , consultat la 15.06.2019) .
242 Ghid practic pentru echipele comune de anchetă , disponibil la www.europol.europa.eu/publications –
documents/jits -practical -guide , consultat la 15.06.2019.
243 Art. 8 din Regulamentul (UE) 2016/794.
244 Art. 8 din din Legea nr. 56/2018.
245 Strategia Europol 2020+ , p. 4, disponibilă la www.europol.europa.eu/publications -documents/europol -strategy –
2020 , consul tat la 15.06.2019 .
246 Disponibil la www.europarl.europa.eu/doceo/document/E -8-2016 -002566 -ASW_EN.html , consultat la
15.06.2019 .
247 Potrivit Notei -raport din 27.02.2018, emisă de Coordonatorul UE în mater ie de Combatere a Terorismului ,
intitulată Rolul agenți ilor JAI în combaterea terorismului , disponibilă la www.statewatch.org/news/2018/mar/eu -ct-
plans.htm , consulat la 15.06.2019, echipa de legătură comună pentru combaterea terorismului reprezintă o
platformă de suport operațional, care își adaptează metodele de sprijin potrivit necesităților statelor membre,
pentru eficientizarea fluxului informațional .

45
sincronizate248, constând în dezvoltarea la nivelul Europol a Centrului European de Combatere a
Terorismului (ECTC), al cărui concept funcționează în acord cu baza normativă a agenției, cu
scopul de a maximiza schimbul informațional în plan operativ pentru desfășurarea activităților
statelor membre în domeniul combaterii terorismului249.
Așadar, în ceea ce privește distribuția informațională, în ciuda faptului că la nivel
doctr inar s -a susținut în trecut ideea conform căreia schimbul de informații între autoritățile
naționale și Europol fiind voluntară, nivelul de implicare al statelor membre variază, ca o
consecință a prezenței factorului național în contextul polițienesc și i nformațional european, fapt
ce alterează eforturile de combatere a terorismului din partea Europol250, odată cu trecerea
timpului lucrurile au evoluat, în prezent fiind apreciată eficacitatea dezvoltării programelor
informatice de tip SIENA în combaterea ter orismului, alături de înființarea echipelor și rețelelor
de experți, precum cea amintită anterior – (CT-JLT)251.
Totodată, pentru combaterea propagandei teroriste în mediul online, la nivelul ECTC s -a
dezvoltat Unitatea de Recomandare pe Internet (IRU252), uni tate compusă din specialiști în
diverse domenii, variind de la experți în terorismul religios, translatori, IT -iști, ofițeri de poliție
cu experiență în combaterea terorismului, având rolul de a sprijini autoritățile competente cu
analize operaționale, de a semnala partenerilor conținutul online de natură extremistă, de a
detecta și de a îndepărta conținutul online propagandist253.
Astfel, IRU sprijină la cererea statelor membre anchetele ce reclamă conținut online,
asigurând suport operațional prin analize c riminalistice și tehnice, precum și deplasare în teren,
concentrându -se în ultima perioadă pe facilitarea accesului transnațional la probe electronice254.
Fără a ține cont de scepticismul semnalat în domeniu, în sensul nesiguranței cu care
organismele națion ale competente abordează distribuirea informațiilor confidențiale/clasificate

248 R. Wainwright, Trends and challenges for law enf orcement training and education , în European police science
and research bulletin, nr. 3, Luxembourg, 2016, p. 17.
249 Documentul Programatic al Europol 2019 –2021 , p. 63, disponibil la www.europol.europa.eu/publications –
documents/europol -programming -document , consultat la 15.06.2019 .
250 O. Bures, EU Countert errorism Policy. A Paper Tiger? , Ed. Ashgate, Farnham, 201 1, pp. 93 -94.
251 Europol review 2016 -2017 , p. 29, disponibil la www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/europol –
review -2016 -2017 , consultat la 15.06.2019 .
252 En. Internet Referral Unit.
253 Disponibil la www.europol.europa.eu/about -europol/eu -internet -referal -unit-eu-iru#fndtn -tabs-0-bottom -1,
consultat la 15.06.2019 .
254 EU Internet Referral Unit. Transparency Report 2017 , p. 7, disponibil la www.europol.europa.eu/publications –
documents/eu -internet -referral -unit-transparency -report -2017 , consultat la 15.06.2019 .

46
către Europol, limitând accesul la informațiile secrete obținute în legătură cu fapte de terorism255
ori perceperea schimbul de informații prin intermediul Europol ca o povară, iar nu ca valoare
adăugată256, în octombrie 2017, ECTC în strânsă colaborare cu Eurojust și Rețeaua Judiciară
Europeană a pus bazele Proiectului SIRIUS257, care inițial a constat într -o platformă online
pentru forțele de ordine ce facilitează distribuirea cunoști nțelor, bunelor practici și expertizelor în
anchetarea infracțiunilor săvârșite online, o atenție deosebită fiind acordată combaterii
terorismului258, urmărindu -se în prezent accesarea acesteia și de către autoritățile judiciare259.
Punând în balanță incertitu dinile amintite cu eficacitatea programului, legiuitorul
european se arată încrezător în capabilitățile dezvoltate de SIRIUS, incluzându -l în lista
potențialelor platforme ce pot oferi mijloace securizate de transmitere și facilitare a procedurilor,
în pro iectul de regulament conceput în privința ordinelor europene de divulgare și de păstrare a
probelor electronice în materie penală260.
Aplicând metode care s -au dovedit a fi eficiente în alte domenii ale combaterii
criminalității, metode precum echipe comune de legătură, confruntarea informațiilor operative,
extinderea unor baze de date și concentrarea resurselor pe analiza rețelelor sociale și fluxului
financiar, ECTC a reușit într -o perioadă scurtă de timp să se dezvolte ca pilon important al
combaterii tero rismului, bazele de date astfel create, constituind o sursă importantă pentru
anchete prezente și viitoare legate de terorism261.
Așadar, în raport de tendințele de dezvoltare multidimensională și față de prioritățile
stabilite potrivit documentelor programa tice, Europol prin Centrul European de Combatere a
Terorismului se arată dispus să primească rolul de manager al activităților operative polițienești
de combatere a terorismului la nivelul întregii Uniuni Europene, dovadă stând proiectele în
desfășurare d e centralizare a gestiunii activităților de prevenție, a schimbului informațional între

255 P. Wilkinson, Terrorism versus democracy , ed. a II -a, Ed. Routledge, New York, 2006, p. 175.
256 O. Bures, Intelligence Sharing and the F ight against Terrorism in the EU: Lessons Learned from Europol , în
European View , vol. 15 , nr. 1/2016, p. 64.
257 Disponibil la www.eurojust.europa.eu/Practitioners/Pages/SIRIUS.aspx , consultat la 15.06.2019 .
258 Comunicat de presă, disponibil la www.europol.europa.eu/newsroom/news/europol -launches -sirius -platform -to-
facilitate -online -investigations , consultat la 15.06.2019 .
259 Concluziile Secretariatului General al Consiliului UE la cea de -a 14-a întâlnire anuală a Experților Naționali
privind Echipele comune de anchetă, Bruxelles, 13.09.2018, p. 1, disponibilă la
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/Pages/JIT s-meetings.aspx , consultat la 15.06.2019 .
260 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ordinele europene de divulgare și
de păstrare a probelor electronice în materie penală, p. 21, disponibil la eur-lex.europa.eu/legal –
content/EN/TXT/?uri=COM%3A2018%3A225%3AFIN , consultat la 15.06.2019 .
261 W. van Gemert, The Recent Development of Europol: An Alternative for a European FBI?! , în Terrorism a nd
European security governance , Ed. European University Institute, Florența, 2018, p. 39.

47
statele membre, precum și a coordonării anchetelor polițienești în combaterea activităților
teroriste.
Potrivit fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Cu rtea de Casație din Paris,
François Molins, Calitatea cooperării judiciare în lupta împotriva terorismului constituie o mare
provocare. Nu mai putem să lucrăm în mod izolat la nivel național. Avem nevoie de o abordare
globală. Pentru a consolida și a sprij ini cooperarea judiciară, trebuie să apelăm la Eurojust,
singura agenție europeană care poate face asta262.
Pornind de la această afirmație și luând în considerare modificările substanțiale privind
funcționarea Eurojust ce vor avea aplicabilitate începând cu 12.12.2019263, în analiza pe care o
vom realiza asupra rolului acestei agenții în cooperarea transnațională pentru combaterea
terorismului, vom studia cu precădere dispozițiile noului Regulament privind Agenția Uniunii
Europene pentru Cooperare în Materie d e Justiție Penală (Eurojust) , fără însă a omite rezultatele
obține până în prezent ale agenției.
Astfel, arătăm că Eurojust reprezintă organismul cu personalitate juridică al Uniunii
Europene264, cu rolul de a susține și consolida coordonarea și cooperarea d intre autoritățile
naționale de cercetare și urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitate care
afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune,
prin operațiuni întreprinse de autoritățile statelor m embre și de Europol și prin informații
furnizate de acestea265.
Noul Regulament al Eurojust reformează principiile de funcționare și structura agenției
pentru a îmbunătăți eficacitatea operativă266, aducând elemente de noutate în activitatea
operațională a age nției, astfel: are un rol proactiv, acționând din proprie inițiativă în coordonarea
anchetelor, în trasarea sarcinilor și realizarea analizelor de caz ( art. 3 alin. (2) din Regulament);
asistă la investigații care pot avea repercusiuni la nivel european, c hiar dacă implică un singur

262 Raportul anual al Eurojust , p. 18, disponibil la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/Pages/annual –
reports.aspx , consultat la 15.06.2019.
263 Art. 82 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2018/1727 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în
Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului, publicat în
J. Of. al UE nr. L 295/21.11.2018.
264 Art. 1 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2018/1727.
265 Art. 85 alin. (1) din Tratatul privind funcțio narea Uniunii Europene (versiune consolidată), publicat în J. Of. al
UE nr. C 326/26.10.2012.
266 Disponibil la www.consilium.europa.eu/en/press/press -releases/2018/11/06/making -eurojust -more -efficient -and-
effective , consultat la 15.06.2019 .

48
stat membru ( art. 3 alin. (6) din Regulament); întărește funcțiile operaționale prin reducerea
volumului de muncă de nivel administrativ al membrilor naționali ( art. 8 din Regulament);
instituie un sistem de cooperare apropiată cu Parchetul European ( art. 50 din Regulament) și
reîntărește cooperarea cu Europol ( art. 49 din Regulament).
În concret, Eurojust reprezintă o echipă performantă constituită din judecători, procurori
și alți experți în domenii juridice care își desfășoară activitatea în aceeași locație, continuând însă
a funcționa ca membri ai agențiilor naționale din care provin. Drept pentru care, constituie un
avantaj faptul că aceștia au acces rapid la informații și expertize, fiecare membru al Eurojust
cunoscând siste mul legislativ aplicabil la nivelul statului din care provin, având astfel
posibilitatea de a consulta pe ceilalți membri în problemele întâmpinate267.
Dacă în prezent, domeniul com petenței generale a Eurojust este stabilit în raport de
competența acțională a Europol, realizându -se o interdependență a celor doi actori transnaționali
ce poate naște confuzii asupra atribuțiilor fiecăruia268, noul Regulament al Eurojust tranșează
această conexiune, stabilind în mod distinct competența Eurojust, chiar dacă reproduc ând în mod
identic prevederile de stabilire a competenței Europol269.
Înțelegând că mandatul Eurojust încetează atunci când investigarea ori urmărirea penală
este realizată de Parchetul European270, ale cărui competențe sunt limitate în prezent la
infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii271, însă observând intenția
liderilor europeni în sensul angajării acestuia în domeniul investigării infracțiunilor de terorism
transfrontaliere272, dincolo de puterile actuale care i -au fost stabilite273, subliniem și opinia
doctrinară potrivit căreia Eurojust nu are vocație de a deveni un veritabil corp rechizitorial

267 O. Bures, EU C ounterterrorism Policy. A Paper Tiger? , în Terrorism and Political Violence , vol. 18, nr. 1/2006,
p. 64.
268 Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Decizia Consiliului UE 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul
consolidării luptei împotriva formelor g rave de criminalitate, publicat în J. Of. al UE nr. L 63/06.03.2002, Domeniul
competenței generale a Eurojust cuprinde tipurile de criminalitate și infracțiunile pentru care Europol are oricând
competența de a acționa .
269 Anexa I din Regulamentul (UE) 2018/ 1727 privind Eurojust este similară anexei I din Regulamentul (UE)
2016/794 privind Europol, ambele debutând Lista formelor grave de criminalitate care intră în sfera de competență
cu infracțiunile de terorism.
270 Art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) 201 8/1727.
271 Art. 4 din Regulamentul (UE) 2017/1939 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce
privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicat în J. Of. al UE nr. L 283/31.10.2017.
272 Discursul președintelui Comisiei Euro pene, Jean -Claude Junker din 13.09.2017, Bruxelles, disponibil la
europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -17-3165_en.htm , consultat la 15.06.2019 .
273 Discursul președintelui Franței, Emanuel Macron, Pentru o Europă suverană, unită, democrată , din 26.09.2017,
disponibil la www.elysee.fr/emmanuel -macron/2017/09/26/initiative -pour -l-europe -discours -d-emmanuel -macron –
pour -une-europe -souveraine -unie-democratique , consultat la 15.06.2019 .

49
european și nu poate efectua în mod direct și nemijlocit activități investigative și de urmărire
penală274.
Arătăm însă că nu suntem în totalitat e de acord cu opinia menționată, în sensul că
într-adevăr, contextul normativ actual nu stabilește competențe explicite referitoare la
posibilitatea efectuării cercetărilor penale în mod direct de către Eurojust, înțelegând din aceasta
că legiuitorul european , în mod voit nu a dat curs prevederilor art. 85 alin. (1) subpunctul 2 lit. a)
din TFUE, potrivit cărora atribuțiile Eurojust pot include începerea de cercetări penale (…), fără
însă a se limita la acestea, deci și cu posibilitatea mandatării Eur ojust cu executarea
urmării penale în anumite cauze, dar politicile viitoare la nivelul Uniunii ar putea include și
astfel de reforme, deși, după cum vom arăta, o altă agenție europeană se va bucura de puteri
sporite în domeniul urmăririi penale directe a faptelor de terorism.
Astfel, luând în considerare recomandările Comitetului pentru Afaceri Juridice275, în
sensul dezvoltării unui sistem legislativ coerent pentru Parchetul European și Eurojust, care să
reflecte diferențele funcționale între cele două agen ții europene, precum și concluziile studiului
de impact realizat de Comisia Europeană276, în care se arată eficiența ridicată a organizării
Parchetului European în manieră centralizată și descentralizată277, s-a dat curs instituirii unui
cadru legal pentru un Parchet European independent și eficient278.
Față de totala independență a Parchetului European de Eurojust, ne exprimăm îngrijorarea
că potrivit Tratatului de Funcționare al UE, o atare agenție europeană de urmărire penală poate fi
instituită pornind de la Eurojust279, deci sub tutela acestuia , iar nu bazată pe cooperare
reciprocă ori pe dezvoltarea legăturilor operaționale, administrative și de gestionare între ele280.

274 C. Brière, Cooperation of Europol and Eurojust with external partners in the fight against crime: what are the
challenges ahead? , în Working paper , nr. 1, Ed. DCU Brexit Institute, Dublin, 2018, p. 4.
275 Disponibil ă la europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=COMPARL&mode=XML&language=EN&reference=
PE526.192&secondRef=03 , consultat la 15.06.2019 .
276 Rezumat al evaluării impactului nr. 275/17.07.2013, disponibil la oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/
popups/ficheprocedure.do?lang=en&reference=2013/0255(APP), consultat la 15.06.2019 .
277 Potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1939, EPPO (n.r. Parchetul European) este un organ
indivizibil al Uniunii, care funcționează ca un parchet unic cu o structură descentralizată. EPPO este organizat la
nivel cen tral și la nivel descentralizat .
278 Rezoluția Parlamentului European d in 05.10.2016 privind Parchetul European și Eurojust, disponibilă la
europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+TA+P8 -TA-2016 -0376+0+DOC+XML+V0//EN ,
consultat la 15.06.2019 .
279 Art. 86 alin. (1) teza I din TFUE.
280 Conform prevederilor art. 100 al in. (1) din Regulamentul (UE) 2017/1939.

50
Chiar luând în considerare constatările negative rezultate în privința investigării și
urmări rii penale a infracțiunilor de terorism transfrontalier281, necesitând astfel iminența întăririi
răspunsului Uniunii față de amenințările teroriste, prin modificarea TFUE în vederea extinderii
mandatului Parchetului European și pentru infracțiuni de terorism care afectează două sau mai
multe state membre282, nu putem ajunge la altă concluzie decât la aceea că, potrivit TFUE,
Parchetul European trebuie să se subordoneze nemijlocit Eurojust.
În acest sens, fără a ignora rolul Parchetului European în realizarea ce rcetării, a urmăririi
penale și a sesizării instanțe lor naționale, exercitând astfel atribuțiile unei veritabile puteri
judiciare, în contrast cu Eurojust, al cărui rol este de a sprijini activitatea autorităților naționale și
de a realiza coordonarea și c ooperarea între organismele naționale competente în realizarea
cercetării și urmăririi penale283, subliniem opinia concurentă exprimată de Camera Deputaților
din Parlamentul României prin avizul motivat în cadrul dialogului politic interparlamentar284,
potrivi t căreia (…) utilizarea optimă a mecanismelor europene de coordonare în materie penală,
deja existente nu a fost complet realizată, (…) , exprimându -și opțiunea pentru consolidarea
Eurojust, precum și pentru valorificarea la maximum a competențelor conf erite acestei agenții.
În același sens, prin opinia exprimată în contextul Propunerii de Regulament privind
Eurojust, Camera Deputaților a Parlamentului României susține atribuirea către Eurojust a unor

281 Potrivit Fișei A reinforced European Public Prosecutor’s O ffice to fight terrorist crimes , disponibilă la
ec.europa.eu/info/law/cross -border -cases/judicial -cooperation/networks -and-bodies -supporting -judicial –
coop eration/european -public -prosecutors -office_en#moreinformation , consultat la 15.06.2019, probleme le
identificate constau în: ineficiența fragmentării anchetelor, decalaje de timp în schimbul informațional dintre
agențiile UE și autoritățile naționale, greut atea colectării, distribuirii și utilizării probelor cu caracter clasificat/
confidențial, discordanța între cercetarea criminalistică și etapa urmăririi penale, ineficiența anchetelor și urmăririlor
penale desfășurate în paralel de către organisme diferit e.
282 Potrivit art. 1 din Proiectul de Decizie a Consiliului European privind modificarea și completarea art. 86 din
TFUE, disponibil la ec.europa.eu/info/law/cross -border -cases/judicial -cooperation/networks -and-bodies –
supporting -judicial -cooperation/europe an-public -prosecutors -office_en#moreinformation , consultat la 15.06.2019 ,
alin. (1) al articolului menționat va primi următoarea formă: Pentru combaterea infracțiunilor de terorism și a
infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în
conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust.
Consiliul hotărăște în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European .
283 C. Deboyser, European Public Prosecutor’s Office and Eurojust: <<Love Match or Arranged Marriage>>? , în
The European Public Prosecutor’s Office. An Extended Arm or a Two -Headed Dragon? , Ed. Asser Press, Haga,
2015, p. 82.
284 Aviz motivat stabilind neconformarea cu principiul subsidi arității a propunerii de Regulament (n.r. privind
Parchetul European), disponibilă la www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/APP20130255/rocam.do , consultat la
15.06.2019.

51
competențe principale, respectiv posibilitatea dispun erii începererii urmăririi penale sau a
efectuării unor cercetări penale285.
În continuare, constatând opinii divergente la adresa textului inițial al Regulamentului de
instituire a Parchetului European, potrivit cărora înființarea unei atari agenții este p rematură și ar
conduce la erodarea Eurojust, iar nu la dezvoltarea acesteia286, în condițiile în care constituie
instrumente mult mai eficiente, consolidarea și intensificarea mecanismelor preexistente la
nivelul autorităților și agențiilor din domeniul judi ciar pentru combaterea fenomenului
infracțional transfrontalier287, arătăm că iminenta amplificare a mandatului Parchetului European
în domeniul infracțiunilor de terorism nu poate avea drept rezultat dezvoltarea rolului Eurojust ca
verigă esențială în coord onarea realizării urmăririi penale a faptelor de terorism, astfel cum au
concluzionat promotorii acestui curent288.
Mai mult decât atât, argumentul potrivit căruia degrevarea în beneficiul Parchetului
European a mandatului Eurojust în domeniul terorismului a r conduce la înlesnirea anchetelor în
alte domenii ale criminalității transfrontaliere de către Eurojust289, nu poate fi decât unul ilar,
conducând la concluzia că oricare alt transfer de competență către Parchetul European
consolidează, iar nu erodează Agen ția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție
Penală .
Astfel că, ținând cont de statuările art. 86 alin. (4) TFUE care instituie posibilitatea
extinderii competențelor Parchetului European și în sfera altor forme grave ale criminalității cu
impact transnațional, precum și de susținerea pozitivă a mediului politic și academic manifestată
în sensul suplimentării atribuțiilor Parchetului European cu investigarea infracțiunilor de
terorism transfrontalier290, intenția nu este de a critica oportunit atea lărgirii sferei de
comptentență, ci de a sublinia opțiunile administrative existente, respectiv de a institui un atare

285 Pct. 15 și 16 din Opinia privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind
Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), disponibilă la
www.connefof.europarl.europa.eu/connefof/app/exp/COM(2013)0535 , consul tat la 15.06 .2019.
286 Rezoluția Senatului Republicii Cehe din 09.10. 2013 privind propunererea de Regulament privind Parchetul
European, disponibilă la www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/APP20130255/czsen.do , consultat la 15.06.2019 .
287 Luarea de poziție a Camerei Reprezentanților din Olanda cu privire la instituirea Parchetului European,
disponibilă la www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/APP20130255/nltwe.do , consultat la 15.06.2019 .
288 Inițiativa de extindere a competențelor Parchetului European pentru infracțiuni de terorism transfrontalier a
Comisiei Europene din 12.09.2018, p. 14, disponibilă la ec.europa.eu/info/law/cross -border -cases/judicial –
cooperation/networks -and-bodies -supporting -judicial -cooperation/european -public -prosecutors –
office_en#moreinformation , consultat la 15.06.2019 .
289 ibidem .
290 F. Giuffrida, Cross -Border Crimes and the European Public Prosecutor’s Office , în Eucrim. The European
Criminal Law Associations‘ Forum , nr. 3/2017, p. 149.

52
corp judiciar european, ierarhic subordonat Eurojust, mai ales având în vedere că instituirea unui
Parchet European care să funcțion eze în paralel cu Eurojust, concomitent cu păstrarea unor relații
de cooperare între cele două agenții europene nu ar avea drept rezultat decât de a introduce încă
un element de complexitate în structura instituțională a Uniunii291.
Este adevărat că una dint re rațiunile instaurării Eurojust a fost aceea de a constitui un
nucleu pentru un viitor Parchet European292, însă precizăm că în intervalul de timp scurs de la
etapele incipiente ale Eurojust, până în prezent, legiuitorul european s-a arătat preocupat să
sporească mandatul agenției, proiectul Parchetului European evoluând printr -o abordare în
paralel, iar nu prin suprimarea atribuțiilor funcționale ale Agenției Uniunii Europene pentru
Cooperare în Materie de Justiție Penală .
Cât privește cadrul legal general de combatere a terorismului, arătăm că rolul Eurojust
este apreciat cu precădere în privința realizării cooperării prin intermediul echipelor comune de
anchetă, precum și a reuniunilor de coordonare facilitate de Eurojust293, nu în ultimul rând,
consfințind u-se poziția agenției ca liant al cooperării și coordonării anchetelor în situația unui
conflict de competență interstatală294.
Tot astfel, este evidențiat rolul Eurojust ca actor operațional și strategic în combaterea
terorismului, prin facilitarea cooperăr ii judiciare multilaterale, coordonarea și realizarea
schimbului de informații în anchete transfrontaliere ce vizează fapte de terorism295.
În acest sens, Eurojust își dovedește eficiența în accelerarea executării mandatelor
europene de arestare296, a ordinelo r europene de anchetă297, precum și în schimbul informațional
și de probe în anchetele în desfășurare298.

291 A. Nato, The European Public Prosecutor’s Office between counter -terrorism and strengthening of the European
citizens’ safety , în Civitas Europa , nr. 2/2016, p. 332.
292 Raportul Parlamentului European din 14.11.2001 asupra Proiectului Deciziei Consiliului privind înființarea
Eurojust, p. 33, disponibil la www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&mode=XML&reference
=A5-2001 -398&language=EN , consultat la 15.06.2019.
293 Pct. 7 din Preambulul Directivei (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului.
294 Art. 19 alin. (3) din Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului.
295 Nota -raport din 27.02.2018, emisă de Coordonatorul UE în materie de Combatere a Terorismului, intitulată Rolul
agențiilor JAI în combaterea terorismului , disponibilă la www.statewatch.org/news/2018/mar/eu -ct-plans.htm ,
consulat la 15.06.2019.
296 108 mandate europene de arestare emise în anul 2014 pentru inf racțiuni de terorism, respectiv 79 de astfel de
mandate emise în anul 2015, în Răspunsuri la chestionarul privin d mandatul european de arestare – 2014, 2015,
disponibil la, e-justice.europa.eu/content_european_arrest_warrant -90-ro.do?clang=ro , consultat la 15.06.2019 .
297 Chiar dacă nu dispunem de o statistică a ordinelor europene de anchetă dispuse pentru infracțiuni de terorism,
arătăm că la nivel general s -a înregistrat o creștere considerabilă a utilizării acestui instrument, de la 86 de astfel de
ordine emise în anul 2017, la 830 emise în anul 2018 (conform Raportului anual Eurojust – 2017, 2018, disponibil la
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/Pages/annual -reports.aspx , consultat la 15.06.2019 ).

53
Menționăm că ordinul european de anchetă semnifică decizia emisă ori validată de o
autoritate judiciară națională , cu scopul finalizării unor măsuri de an chetă specifice într -un alt
stat membru, în vederea obținerii de probe noi ori preexistente299, care datorită domeniului
orizontal de aplicare în colectarea probelor300, trebuie utilizat fără a aduce atingere
instrumentelor ce fac obiectul strângerii de probe în cadrul echipelor comune de anchetă301.
Fără a coincide atribuțiilor specifice Europol în constituirea echipelor comune de anchetă,
arătăm că Eurojust joacă un rol esențial la constituirea echipei, prin intermediul acestuia fiind
furnizate servicii de asis tență operațională și tehnică pentru JIT -uri302, precum asistență privind
descoperirea și admisibilitatea probelor, implicarea membrilor naționali sau coordonarea între
parteneri303, motiv pentru care coordonarea Secretariatului Rețelei echipelor comune de anc hetă,
constituit din personalul Eurojust, este asigurată de către Eurojust304. Mai mult decât atât,
prevederile europene statuează că membrii naționali detașați de fiecare stat membru au
competența de a participa în cadrul echipelor comune de anchetă, precum și de a le constitui305.
Potrivit art. 182 alin. (1) teza a II -a din Legea nr. 302/2004 actualizată, „Membrul
național la Eurojust sau adjunctul acestuia poate participa la activitățile desfășurate în cadrul
echipei comune de anchetă” , legiuitorul român li mitând astfel competența delegatului național
la Eurojust, deși normele europene în vigoare306 la data ultimei modificări a legislației

298 Instrumentul european bazat pe principiul recuno așterii reciproce, care permite autorităților judiciare să solicite
strângerea de probe într -o altă țară a UE și transferarea acestora din țara respectivă într -o manieră rapidă și fără
multe formalități biocratice, îl constituie ordinul european de anchetă , fiind reglementat prin Directiva 2014/41/UE a
Parlamentului European și a Consiliului UE privind ordinul european de anchetă în materie penală, publicat în J. Of.
al UE nr. L 130/01.05.2014.
299 Art. 268^1 (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind coopera rea judiciară internațională în materie penală,
publicată în M. Of. nr. 377/31.05.2011.
300 Paragraf (8) din Preambulul Directivei 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală,
publicată în J. Of. nr. L 130/01.05.2014.
301 Art. 3 din Direct iva 2014/41/UE.
302 Art. 4 alin. (1) lit. f) din Regulamentul (UE) 2018/1727.
303 Secretariatul General al Consiliului UE, Ghid practic pentru echipele comune de anchetă , 2017, p. 21, disponibil
la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/joint -investigation -teams/Pages/jits -framework.aspx , consultat la
15.06.2019 .
304 Art. 48 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2018/1727.
305 Art. 8 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) 2018/1727.
306 Potrivit art. 9f din Decizia 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidă rii luptei împotriva formelor
grave de criminalitate, publicată în J. Of. al UE nr. L 63/06.03.2002, Statele membre (n.r. prin membrii naționali) au
dreptul de a participa la echipe comune de anchetă, inclusiv la constituirea acestora .

54
naționale307 acordă atributul membrului național de a solicita autorităților naționale constituirea
unei astfel de echip e308.
Astfel că nu ne rămâne decât să ne întrebăm care a fost raționamentul legiuitorului
național atunci când la data de 23.12.2013 a opinat în favoarea consacrării membrilor naționali
delegați la Eurojust exclusiv activității operative de cooperare judiciară309, însă prin modificări
succesive ale normelor naționale de cooperare judiciară internațională în materie penală, refuză
a consolida rolul membrilor naționali, astfel cum oferă posibilitatea cadrul legislativ european .
În altă ordine de idei, precizăm că în ultimii ani, la nivelul Eurojust au fost implementate
un număr în creștere al echipe lor comune de anchetă având ca obiect investigarea infracțiunilor
de terorism și totodată, au fost constituite un număr considerabil de JIT -uri pentru infracțiuni ce
au le gătură cu activități ilicite ale grupărilor teroriste310, printre care amintim traficul de migranți,
motiv pentru care, asemeni oficialilor europeni care pledează pentru încurajarea autorităților
naționale în crearea unui automatism în constituirea echipelor comune de anchetă în cazuri
complexe transnaționale, precum săvârșirea unor atacuri teroriste311, ne exprimăm convingerea
că o evaluare viitoare a Eurojust va contura în mod considerabil valoarea adăugată a echipelor
comune de anchetă în privința investigăr ii infracțiunilor de terorism în spațiul european .

307 Prin Legea nr. 236 /2017 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, publicată în M. Of. nr. 993/14.12.2017.
308 Secretariatul General al Consiliului UE, Ghid practic pentru echipele comune de anchetă , 2017, p. 20, disponibil
la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/joint -investigation -teams/Pages/jits -framework.aspx , consultat la
15.06.2019 .
309 Pct. 18 din Opinia privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agen ția
Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), disponibilă la
www.connefof.europarl.europa.eu/connefof/app/exp/COM(2013)0535 , consultat la 15.06.2019 .
310 În Concluziile Secretariatului General al Consiliului UE la cea de -a 12-a întâlnire anuală a Experților Naționali
privind Echipele comune de anchetă, Bruxelles, 05.10.2016, p. 2, disponibilă la
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/Pages/JITs -meetings.aspx , consultat la 15.06.2019 , se arată că traficul de
migranți, având le gături concrete cu activități ilicite precum traficul de persoane ori traficul de droguri, cu precădere
ulterior anului 2015, a facilitat utilizarea rutelor și rețelelor de traficanți pentru infiltrarea potențialilor teroriști pe
teritoriul Uniunii Europen e.
311 Interviu acordat de Gilles de Kerchove, Coordonator în combaterea terorismului la nivelul UE, în Eurojust News ,
nr. 9/2013, p. 2, disponibil la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/Pages/newsletter.aspx , consultat la
15.06.2019 .

55

Figura nr. 4. Numărul cazurilor și a echipelor comune de anchetă la nivelul
Eurojust, pentru infracțiuni de terorism și trafic de migranți, în perioada 2015
– 2018, (captură de ecran din Raportul anual a l Eurojust din 2018 , p. 42).
În ceea ce privește relațiile între Eurojust și Europol, arătăm că dacă în prezent, cel puțin
la nivel oficial, este promovată ideea unei cooperări continue în cazuistica ce vizează
competențele celor două agenții, precum și î n diferite proiecte analitice și obiective tematice,
incluzând aici Centrul European de Combatere a Terorismului (ECTC)312, mai precis prin
recrutarea unui expert național (procuror) în combaterea terorismului, detașat la ECTC, în scopul
facilitării schimbul ui de informații între Eurojust și ECTC313, nu acesta a fost întotdeauna gradul
de cordialitate interinstituțională.
Astfel, motivația care a stat în spatele constituirii Eurojust a constat în aceea că
expansiunea cooperării judiciare în domeniul infracționa l, alături de atribuțiile polițienești ale
Europol constituie un factor esențial pentru instituirea unui cadru legislativ adecvat la nivelul
Uniunii Europene314, cu alte cuvinte, pentru a contrabalansa activitățile privind cooperarea în
materie judiciară, fa ță de instrumentele polițienești de cooperare deja existente315.

312 Raportul anu al al Eurojust 2018, p. 34, disponibil la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/
corporate/Pages/annual -reports.aspx , consultat la 15.06.2019.
313 Raportul anual al Eurojust 2017, p. 31, disponibil la www.eurojust.europa.eu/doclibrary/
corporate/Pages/annual -reports.aspx , consultat la 15.06.2019 .
314 Raportul Parlamentului European din 14.11.2001 asupra Proiectului Deciziei Consiliului privind înființarea
Eurojust, p. 33 .
315 M. Mangenot, Jeux européens et innovation institutionnelle. Les logiques de création d’Euro just (1996 -2004 ), în
Cultures & Conflits , nr. 62/01.06.2006, p. 52.

56
La nivel doctrinar s -a mai susținut și că înființarea Eurojust a avut drept obiectiv probarea
unei eficiențe sporite a cooperării judiciare europene, în prejudiciul cooperării polițienești316,
însă s-a arătat că în fapt, Europol se dovedește sub aspectul factorului uman, a fi organizația cu
un grad mai ridicat al autonomiei în raport de statele membre317.
Totodată, s -a arătat că relațiile interinstituționale de cooperare și schimb informațional au
fost alterate în primă instanță de obstacolele întâmpinate datorită protocoalelor stricte de
securizare a datelor și informațiilor la nivelul Europol318, iar în ultimă instanță, urmare a
rivalităților născute între cele două agenții europene319.
Cu toate aceste a, considerăm că în prezent, a fost îngropată securea războiului ,
desfășurându -se între cele două agenții europene o puternică relație de cooperare, având în
vedere implicarea activă a Europol în investigațiile privind combaterea terorismului aflate în
desfășurare la nivelul Eurojust, precum și delegarea unui procuror Eurojust la sediul Europol320,
primând așadar interesul suprem al asigurării unui spațiu de libertate și securitate cetățenilor
europeni.
Mai mult decât atât, legiuitorul european a rezervat în noul cadru normativ al Eurojust un
întreg articol compus din șase alineate în care sunt reglementate punctual metodele concrete de
realizare a schimbului informațional între cele două agenții321, totodată reafirmându -se
necesitatea de a menține o cooperare s trânsă cu Europol322.
Concluzionând, subliniem importanța fiecărei dintre cele două mari agenții europene
analizate în combaterea infracțiunilor de terorism, în ceea ce privesc măsurile acționale
polițienești/informaționale, pe de -o parte, precum și cele jud iciare, pe de altă parte, fără a omite
rolul cooperării eficiente în plan orizontal și vertical în vederea soluționării cazuisticii cu care
Europol și Eurojust sunt învestite în virtutea mandatului acordat de legiuitorul european.

316 M. Mangenot, op. cit. , p. 50.
317 D. Bigo și colab., Mapping the Field of th e EU Internal Security Agencies , în The Field of the EU Internal
Security Agencies , Ed. l'Harmattan , Paris, 2007 , p. 17 .
318 O. Bures, op. cit. , p. 68.
319 O. Bures, op. cit. , p. 88.
320 Nota -raport din 28.02.2019 , emisă de Președinți a României la Consiliul UE, intitulată EU response to terrorism –
state of play and way forward , p. 7, disponibil la www.statewatch.org/news /2019/mar/eu -council -6664.pdf , consultat
la 15.06.2019 .
321 Art. 49 din Regulamentul (UE) 2018/1727.
322 Art. 49 alin. (5) din Regulamentul (UE) 2018/1727, similar cu art. 26 alin. (1) teza I din Decizia 2002/187/JAI.

57
2. Analiză comparativă a obligațiilor acționale ale actorilor instituționali cu atribuții de
prevenire și combatere a fenomenului terorist la nivel național
În continuarea analizei privind cadrul instituțional însărcinat cu activități de prevenire și
combatere a terorismului, în dreptându -ne atenția în direcția spectrului național, este de precizat
că realizarea u nui cadru de securitate democratică bazat pe cooperare, dezvoltare și integrare a
eforturilor celor implicați se sprijină pe condiționarea unui cadru legitim de mandatare
pro-activ ă, având capabilități concrete de prevenție și combatere eficientă a noilor riscuri și
vulnerabilități323.
În acest sens, dezvoltând o abordare sistematică pentru consacrarea obligațiilor legale pe
linia prevenirii și combaterii terorism ului ce revin instituțiilor și organismelor publice324, cu
scopul realizării următoarelor obiective: identificarea, monitorizarea și evaluarea permanentă a
riscurilor și amenințărilor, precum și a vulnerabilităților sistemului național de securitate;
proteja rea teritoriului țării, a cetățenilor și a obiectivelor vitale ale statului; prevenirea
implicării cetățenilor români și a dizidenților statului, în activități teroriste; participarea la
efortul internațional de prevenire și combatere a terorismului325, legi uitorul național consacră
realizarea unitară a cooperării în materie prin intermediul Sistemului național de prevenire și
combatere a terorismului (SNPCT)326, devenit astfel un mijloc principal de realizare a cooperării
interinstituționale necesare pentru ge stionarea și circulația optimă a informației în acest
domeniu327.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, în cadrul SNPCT participă următoarele
autorități și instituții publice: Serviciul Român de Informații, cu rol de coordonare tehnică;
Ministeru l Afacerilor Interne; Ministerul Apărării Naționale; Ministerul Afacerilor Externe;
Ministerul Justiției; Serviciul de Informații Externe; Serviciul de Protecție și Pază; Serviciul de
Telecomunicații Speciale; Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Banca

323 M. Dobre, Terorismul – Amenințare la ad resa securității naționale , în INFOSFERA. Revistă de studii de
securitate și informații pentru apărare , nr. 3/2017, p. 17.
324 Expunerea de motive a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, disponibilă la
www.cdep.ro/pls/proiecte/upl _pck.proiect?idp=5758 , consultat la 15.06.2019 .
325 Pct. 19 din Strategia Națională privind prevenirea și combaterea terorismului , aprobată la 05.04.2002 de
Consiliul Suprem de Apărare a Țării, disponibilă la www.sri.ro/upload/combatingterrorism.pdf , consult at la
15.06.2019.
326 Art. 6 alin. (1) și alin. (2) partea introductivă din Legea nr. 535/2004.
327 Gh. Muscalu, op. cit. , p. 115 .

58
Națională a României; Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în
Comunicații , precum și alte ministere și instituții publice și autorități, prevăzute de lege328.
Fără a ne apleca asupra oportunității introducerii în rându l autorităților din SNPCT a unor
noi cabinete ministeriale, arătăm că este lesne de înțeles de ce în cadrul SNPCT își găsește locul
nou-introdusa Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (în
continuare denumită ANCOM).
Astfe l, în virtutea atribuții lor generale, ANCOM urmărește și controlează aplicarea
prevederilor în domeniul comunicațiilor electronice , comunicațiilor audiovizuale ,
echipamentelor radio și echipamentelor terminale de comunicații electronice , compatibilității
electromagnetice și serviciilor poștale , luând măsuri pentru prevenirea, înlăturarea și
sancționarea nerespectării acestora329, iar în cuprinsul art. 38^2 din Legea nr. 535/2004 sunt
instituite atribuțiile specifice ale ANCOM privind prevenirea și combaterea faptelor de terorism
în raport cu obligațiile furnizorilor de servicii de găzduire330, furnizorilor de conținut331 și
furnizorilor de servicii mass -media de a întrerupe transmiterea într -o rețea de comunicații
electronice ori stocarea conținutului, prin elimin area acestuia la sursă , de a bloca accesul
utilizatorilor din România la conținut , de a bloca funcționalitatea unui domeniu «.ro» , de a nu
promova sau facilita promovarea de idei, concepții, doctrine sau atitudini , dacă prin intermediul
conținutului respec tiv sau prin numele de domeniu «.ro» se face apologia actelor de terorism, se
îndeamnă la comiterea unui act de terorism sau se promovează idei, concepții, doctrine sau
atitudini, în scopul susținerii cauzei/activității entităților teroriste, potrivit art. 42 alin. (3) din
Legea nr. 535/2004, personalul împuternicit din cadrul ANCOM având capacitatea de a constata
contravenții și de a aplica sancțiuni privind încălcarea acestor obligații.

328 Cu mențiunea că Ministerul Educației Naționale, Ministerul Apelor și Pădurilor, Ministerul Turismului,
Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Autoritatea
Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații devin autorități membre a SNPCT odată cu
modificările survenite în materie în cursul anului 2019.
329 Art. 10 alin. (1) pct. 11 din OUG nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și
Reglementare în Comunicații, publicată în M. Of. nr. 174/19.03.2009.
330 Potrivit art. 4 pct. 28 din Legea nr. 535/2004, prin furnizor de servicii de g ăzduire se înțelege un furnizor de
servicii ale societății informaționale care constau în stocarea informațiilor furnizate de furnizorul conținutului la
cererea acestuia și în punerea informațiilor respective la dispoziția terților .
331 Potrivit art. pct. 2 9, prin furnizor de conținut , se înțelege un utilizator care a furnizat informații care sunt stocate
sau care au fost stocate la cererea sa de către un furnizor de servicii de găzduire .

59
În continuare, arătăm că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 535/2004,
activitățile de prevenire și combatere a actelor de terorism se desfășoară de către instituțiile
componente ale SNPCT, individual sau în cooperare, potrivit competențelor.
Drept pentru care, prevenirea faptelor de terorism se realizează în principal prin
activități informativ -operative , activități împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane
sau resurse financiare, logistice ori informaționale a entităților teroriste, desfășurate în
interiorul și/sau în exteriorul teritoriului național , activități de pază, protecție, ordine publică,
control antiterorist de securitate, și activități speciale de descurajare realizate de către
autorități publice din componența SNPCT , interviuri de securitate332, precum și prin alte
activități prevăzute de lege333, iar combaterea terorismului se realizează prin activități de
identificare a persoanelor care inițiază, pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism ,
prin intervenția antiteroristă , în situația iminenței producerii unui act de terorism, și, respectiv,
intervenția contrateroristă , când se desfășoară ori s-au produs acte de terorism , precum și prin
cooperare internațională334.
Subliniem în primul rând distinția celor două metode de intervenție, respectiv antiteroristă
și contrateroristă, sens în care arătăm că intervenția antiteroristă cuprinse sistemul de măsuri
defensive având drept scop minimalizarea vulnerabilităților și potențialelor prejudicii, atunci
când există certitudinea producerii unui act de terorism335, în vreme ce intervenția contrat eroristă
presupune ansamblul măsurilor cu caracter ofensiv având drept scop capturarea sau anihilarea
factorului terorist, neutralizarea dispozitivelor utilizate de aceștia, eliberarea obiectivelor atacate

332 Potrivit art. 4 pct. 25 din Legea nr. 535/2004, prin interviu de sec uritate se înțelege activitate constând în
derularea de discuții în cadrul cărora personalul structurilor cu atribuții în domeniul securității naționale, cu
sprijinul, după caz, al altor autorități sau instituții publice, interpelează o persoană fizică, cu acordul prealabil al
acesteia, în scopul obținerii de date și informații circumscrise domeniului prevenirii și combaterii terorismului . Cu
alte cuvinte, putem accepta că prin derularea de discuții și interpelarea unei persoane fizice , se realizează o audi ere
ori o luare de declarații mascată ce excede cadrul unei veritabile urmăriri penale, condiționată bineînțeles de
consimțământul persoanei vizate, care are potențialul de a conduce la descoperirea ori prevenirea unor infracțiuni de
terorism, având în ved ere că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 14/ 1992 privind organizarea și funcționarea
Serviciului Român de Informații (publicată în M. Of. nr. 33/03.03.1992), Organele SRI nu pot efectua acte de
cercetare penală , (…). Prin excepție, organele SRI pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale (…) pentru
punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică (…), deci doar cu privire la această activitate
procedurală.
333 Art. 10 din Legea nr. 535/2004.
334 Art. 11 din Legea nr. 535/2004.
335 Art. 4 pct 20 din Legea nr. 535/2004 .

60
sau ocupate, eliberarea potențialilor ostatici și restabilirea ordinii de drept336, pe timpul
desfășurării ori ulterior săvârșirii unor acte de terorism337.
Observând așadar diferența dată de reperul temporal în catalogarea celor doi termeni, în
cuprinsul Legii nr. 535/2004, constatând veridicitatea celor două definiții enunțate, semnalăm o
atare discordanță în cadrul normativ care stabilește atribuțiile acționale ale unităților Serviciului
Român de Informații, în ceea ce privește clasificarea drept intervenție antiteroristă a măsurilor
având drept scop anihi larea teroriștilor, eliberarea ostaticilor și restabilirea ordinii338, deci cele
executate pe timpul sau ulterior săvârșirii unui act de terorism, sens în care considerăm necesară
intervenția legiuitorului în vederea efectuărilor modificărilor necesare, deși de-a lungul timpului,
actul normativ în cauză a suferit modificări și completări, fără ca legiuitorul a se sesiza cu privire
la discrepanțele etimologice amintite.
Punându -se semnul de egalitate între antiterorism și contraterorism339, la nivel doctrinar
se arată că măsurile de contraterorism reprezintă eforturile guvernelor naționale de concretizare a
unui răspuns în fața amenințărilor teroriste, înglobând în unele cazuri și măsuri de prevenție a
fenomenului340.
Constatând rolul de autoritate națională în domeniu a Serviciului Român de Informații341,
arătăm că în cadrul SNPCT, acesta are atributul coordonării tehnice342, în acest scop înființându –
se la nivelul său Centrul de coordonare operativă antiteroristă ca structură organizatorico –
funcțională343, care constitu ie interfața SRI cu instituțiile și autoritățile naționale ce fac parte din
SNPCT344, îndeplinind următoarele atribuții: a) coordonează activităț ile desfășurate în cadrul
SNPCT (…); b) asigură operativ schimbul de date și informații între autoritățile și instituțiile
publice componente ale SNPCT privind activitățile cu caracter terorist; c) integrează datele și
informațiile obținute (…); d) monitorizează activitățile teroriste și informează operativ
autoritățile și instituțiile publice abilitate din cadru l SNPCT; e) în situații de criză teroristă

336 Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
337 Art. 4 pct. 21 din Legea nr. 535/2004.
338 Art. 6 lit. b) din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, publicată
în M. Of. nr . 33/03.03.1992.
339 J. R. Thackrah, op. cit. , p. 44; Ph. Herbst, Talking Terrorism: A Dictionary of the Loaded Language of Political
Violence , Ed. Greenwood Press, Westport, 2003, p. 11.
340 Ph. Herbst, op. cit. , pp. 40 – 41.
341 Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 535/2004.
342 Art. 6 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004.
343 Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
344 Disponibil la www.sri.ro/prevenirea -si-combaterea -terorismului , consultat la 15.06.2019 .

61
asigură suportul logistic și operațional pentru funcționarea operativă a Centrului Național de
Acțiune Antiteroristă ; f) transmite autorităților și instituțiilor publice competente din cadrul
SNPCT datele și infor mațiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuțiilor
legale345.
Totodată, pe linia prevenirii și combaterii terorismului pe teritoriul României, SRI
îndeplinește următoarele atribuții: execută activități informative și tehnice de prevenir e și
combatere a terorismului, execută intervenția antiteroristă346 asupra obiectivelor atacate sau
ocupate de teroriști, asigură protecția antiteroristă347 a demnitarilor români și străini348, având
și capacitatea de a reține un făptuitor, în cazul constatări i (flagrante) unui act terorist ori a unor
tentative sau acte preparatorii la asemenea infracțiuni , cu obligația predării proxime a acestuia
către organele judiciare competente împreună cu actul de constatare și corpurile delicte349.
Mai mult decât atât, pe linia prevenirii și combaterii terorismului SRI îndeplinește în plan
internațional rolul de reprezentare la nivel tehnic al țării350, constituind totodată și autoritatea
națională în domeniul însoțitorilor înarmați la bordul aeronavelor351, instituție cu carac ter de
noutate pentru statul român, al cărei scop este de a preveni actele de terorism la bordul
aeronavelor civile înmatriculate în România sau aparținând transportatorilor aerieni licențiați de
statul român352.

345 Art. 17 din Legea nr. 535/2004.
346 Am semnalat anterior nec esitatea înlocuirii termenului intervenție antiteroristă , cu intervenție contrateroristă .
347 Utilizarea termenului antiterorist în cuprinsul aceluiași act normativ (Legea nr. 14/1992) , atât pentru activități
(preventive) anterioare producerii unui act de te rorism, cât și pentru activități concomitente ori ulterioare săvârșirii
unor astfel de acte, denotă lipsa de implicare a legiuitorului național în tranșarea unor situații neclare ce ar putea
pune în dificultate activitatea operativă a lucrătorilor autorită ților mandatate cu prevenire a și combaterea
terorismului pe teritoriul României.
348 Art. 6 din Legea nr. 14/1992.
349 Art. 12 din Legea nr. 14/1992 ; arătăm că organele judiciare competente reprezintă potrivit prevederilor art. 61
alin. (2) C. proc. pen. organ ele de urmărire penală , actul de constatare reprezintă potrivit prevederilor alin. (1) al
aceluiași articol procesul -verbal despre împrejurările constatate , constând într -un veritabil act de sesizare a
organelor de urmărire penală , potrivit alin. (5) al ac eluiași articol, excepție făcând situația în care actul de
constatare cuprinde informații cu caracter clasificat, sens în care informații le cuprinse în actul de constatare pot fi
primite de către organul de urmărire penală în vederea sesizării din oficiu a acestuia (Udroiu M., Procedură penală.
Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C. H. Beck, București, 2014, p. 30).
350 Art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004.
351 Potrivit art. 4 pct. 22 din Legea nr. 535/2004, prin însoțitori înarmați la bordul aeronavelor , se înțelege personal
aparținând SRI, care desfășoară activități de menținere a securității la bordul aeronavelor în scopul prevenirii și
combaterii actelor de terorism .
352 Art. 7^1 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.

62
Subliniem și rolul SRI de a realiza intervenț ia contrateroristă prin unitatea specializată,
independent sau în cooperare353, cu aprobarea prealabilă a Consiliului Suprem de Apărare a Țării
ori a președintelui acestuia în situații de urgență354, având la dispoziție capacitatea de a solicita
autoritățil or și instituțiil or publice transferul către acesta a controlului operațional355.
Este de menționat că în funcție de amploarea și natura acțiunii teroriste356, intervenția
contrateroristă se poate executa de către unități specializate ale Poliției Române, Jandarm eriei
Române, Serviciului de Protecție și Pază și/sau Ministerului Apărării Naționale357, sens în care
autoritățile menționate vor dobândi capacitatea de a solicita autorităților și instituțiilor publice
transferul controlului operațional358.
Facem mențiunea c ă față de vechea formulare din Legea nr. 535/2004 forțe cu misiuni
specifice din Ministerul Administrației și Internelor , modificările ulterioare nominalizează în
concret unități specializate ale Poliției Române, Jandarmeriei Române drept forțe din struct ura
MAI cărora SRI le poate încredința executarea intervenției contrateroriste.
Așadar, arătăm că Poliția Română (…) este instituția specializată a statului, care exercită
atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății
private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii
publice, (…)359, sens în care Poliția R omână poate interveni în forță (…) împotriva celor care
pun în pericol viața, integritatea sau sănătate a persoanelor ori a organelor de ordine, precum și
împotriva celor care amenință cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori
privat360.

353 Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
354 Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 535/2004
355 Art. 12 alin. (3) din Legea nr. 535/2004 . Potrivit prevederilor art. 4 pct. 26 din Legea nr. 535/2004, prin
transferul controlului operațional , se înțelege acordarea autorității de dire cționare și coordonare unitară a
forțelor repartizate comandantului desemnat de către instituția cu responsabilități predominante, conform legii, în
gestionarea etapei concrete de manifestare a crizei teroriste . Cu titlu de exemplu, arătăm că o ipoteză în realizarea
transferului o constituie cedarea autorității către reprezentanții SRI de către reprezentanți ai Poliției Române care au
ajuns primii la locul săvârșirii faptei și au întreprins măsurile incipiente în gestionarea situației (delimitarea zonei,
îndepărtarea civililor, acordarea primului ajutor răniților etc.).
356 Putem imagina un scenariu în care o entitate teroristă acționează pe teritoriul capitalei în mai multe puncte de
interes (sedii ale autorităților centrale, zone comerciale intens circulate, stații de metrou etc.) motiv pentru care
unitatea specială a SRI nu ar putea gestiona în mod corespunzător situația de criză.
357 Art. 12 a lin. (5) din Legea nr. 535/2004.
358 Art. 12 alin. (6) din Legea nr. 535/2004.
359 Art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind o rganizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în M. Of.
nr. 307/25.04.2014
360 Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 218/2002.

63
În acest context, la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române a fost înființat
Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale , devenit membru al grupului Atlas ce reunește 41
de formațiuni de intervenție ale polițiilor statelor membre ale Uniunii Europene , creat ca reacție
la valul de atentate teroriste și infracțiuni săvârșite cu violență în spaț iul european361.
De asemenea, arătăm că Jandarmeria Română este instituția specializată a statului, (…)
care exercită, în condițiile legii, atribuțiile ce îi revin cu privire la (…) combaterea actelor de
terorism362, sens în care prin structurile sale specializate, execută misiuni de intervenție
antiteroristă363 la obiectivele aflate în responsabilitatea jandarmeriei sau pentru capturarea și
neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace care pot pune în pericol
siguranța persoanelor, bunurilor, valorilor și transporturilor speciale și participă, în cooperare
cu celelalte instituții ale statului abilitate prin lege, la misiuni de prevenire și neutralizare a
actelor teroriste pe teritoriul României364.
Subliniem astfel că la nivelul Brigăzii Special e de Intervenție Vlad Țepeș , aflată în
subordinea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, figurează Batalionul 1 Jandarmi
Special Intervenție Antiteroristă, Acțiuni Speciale și Protecție , compus din personal militar cu
multiple specializă ri (lunetiști, pirotehniști, scafandri, alpiniști, parașutiști)365, iar în cadrul
fiecărui inspectorat de jandarmi județean, este înființat câte un pluton mobil de jandarmi,
specializat în prevenirea și combaterea terorismului366.
Nu în ultimul rând, supunem a tenției rolul de coordonator strategic în cadrul
mecanismului de cooperare SNPCT al Consiliului Suprem de Apărare a Țării367, sens în care în
cazul iminenței sau producerii unui act de terorism pe teritoriul țării, (…) Consiliul Suprem de
Apărare a Țării p oate emite o hotărâre privind declararea situației de criză teroristă368.

361 Disponibil la www.politiaromana.ro/ro/structura -politiei -romane/unitati -centrale/serviciul -pentru -interventii -si-
actiuni-speciale , consultat la 15.06.2019 .
362 Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, publicată în
M. Of. nr. 1175/13.12.2004.
363 După cum am arătat anterior, legiuitorul național nu face o distincție clară între cei doi termeni antiterorism și
contraterorism , drept pentru care, putem ajunge la concluzia că intervenția antiteroristă a unităților specializate ale
Jandarmeriei Române la obiectivele de interes la care este asigurată paza și protecția inst ituțională de către jandarmi,
include și acele activități care potrivit definiției enunțate de noi la începutul acestei secțiuni, implică o abordare
ofensivă, deci contrateroristă .
364 Art. 19 alin. (1) lit. h) și k) din Legea nr . 550/2004.
365 disponibil la www.brigadaspeciala.ro/organizare.html#header5 -62, consultat la 15.06.2019 .
366 M. Atanasiu, L. Stăncilă, op. cit. , p. 129.
367 Art. 6 alin. (4) din Legea nr. 535/2004.
368 Art. 11^1 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.

64
Declanșarea unei atari crize teroriste implică activarea structurii ad -hoc pentru
soluționarea situației de criză teroristă369, denumit Centrul Național de Acțiune Antiteroristă ca
struc tură interinstituțională, fără personalitate juridică, subordonată direct Consiliului Suprem
de Apărare a Țării370, constituit sub egida Centrului de coordonare operativă antiteroristă , care
asigură la nivel național managementul crizei teroriste, în scopul înlăturării amenințărilor la
adresa securității naționale generate de situația de fapt creată371.
Concluzionăm observând structura organizatorică ierarhică identificată la nivelul
organismelor naționale cu rol în prevenirea și combaterea terorismului pe teri toriul țării. Astfel,
sintentizând aspectele semnalate, în situația declanșării unei crize teroriste, Consiliul Suprem de
Apărare a Țării are rol de coordonator strategic, urmat de structurile specializate ale Serviciului
Român de Informații cu rol de coor donator tehnic, secondat de structuri operative ale
Ministerului Afacerilor Interne (Poliție și Jandarmerie), ale Serviciului de Informații Externe,
Serviciului de Pază și Protecție, precum și ale Ministerului Apărării Naționale.
Totodată, remarcăm intenți a legiuitorului de a eficientiza activitățile operaționale
punctuale, prin implementarea capacității structurilor interveniente de a solicita transferul
controlului operațional , cu alte cuvinte de a realiza o acțiune de neutralizare concertată
centralizată .

369 Disponibil la www.sri.ro/prevenirea -si-comba terea -terorismului , consultat la 15.06.2019 .
370 Art. 11^1 alin. ( 2) din Legea nr. 535/2004
371 Art. 11^1 alin. (4) din Legea nr. 535/2004

65
CAPITOLUL III
ELEMENTE PRINCIPALE ALE INVESTIGAȚIEI PENALE
ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR DE TERORISM
1. Cadrul metodologic al procesului investigativ al infracțiunilor de terorism
În considerarea faptului că potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 535/2004,
activitățile specifice de culegere a informațiilor privind săvârșirea infracțiunilor de terorism din
legea specială analizată în secțiunile anterioare se supun procedurii prevăzute în Legea nr.
51/1991 privind siguranța națională a României372, subliniem că actele teroriste, precum și
inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvîrșirea de
asemenea fapte , dar și inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau
sprijinirea sub o rice formă a acestora, în scopul desfășurării de acte teroriste, precum și
desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări constituite potrivit
legii, constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României373.
Astfel, este consolidat încă o dată rolul vital al SRI în ceea ce privește siguranța
națională, sens în care, este de menționat că acesta execută activitatea de informații pentru
realizarea securității naționale în materia informațiilor din interiorul țării374.
Pentru aceasta, remarcăm faptul că în vederea instrumentării unui caz concret de
infracțiune de terorism, organismele specializate se ghidează după o direcție de investigare
generală care presupune folosirea unor metode reglementate, realizarea unei cooperării
interinstituționale eficiente, rezultând într -o sinergie a actorilor instituționali implicați, chiar și a
unora de nivel internațional375.
Astfel că, la nivel metodologic, obiectul procesului investigativ pentru descoperirea și
sancționarea infracțiunilor d e terorism îl constituite utilizarea de către structurile specializare ale
statului a unor metode și mijloace caracteristice anticipative faptelor ilicite și implicit unui

372 Publicată în M. Of. nr. 163/07.08.1991.
373 Art. 3 lit. i) și l) din Legea nr. 51/1991.
374 Art. 8 alin. (1) din Legea nr 5 1/1991.
375 D. I. Cristescu, V . C. Enescu, Cadrul metodologic al investigării penale infracțiunilor contra securității
naționale și acte de terorism , disponibil la www.juridice.ro/364318/cadrul -general -tactic -al-investigatiei -penale -in-
cazul -infractiunilor -contra -securitatii -nationale -si-acte-de-terorism -ep-1-cadrul -metodologic -al-investigarii –
penale -infractiunilor -contra -securitat.html , consultat la 15.06.2019.

66
eventual probatoriu al cauzei376, cunoscute în sens general ca activitate informativ – operativă ,
iar în înțelesul special al activităților întreprinse, ca proces investigativ informativ – operativ377.
În această ordine de idei, în vederea descoperirii potențialelor ipoteze privind săvârșirea
pe teritoriul țării a unor infracțiuni de terorism , cu alte cuvinte a existenței unor amenințări la
adresa securității naționale , serviciile de informații pot desfășura următoarele activități
informativ – operative : a) să solicite și să obțină obiecte, înscrisuri sau relații oficiale de la
autorități sau instituții publice (…); b) să consulte specialiști ori experți; c) să primească
sesizări sau note de relații; d) să fixeze unele momente operative prin fotografiere, filmare sau
prin alte mijloace tehnice ori să efectueze constatări personale cu privire la activități publice
desfășurate în locuri publice, (…); e) să solicite obținerea datelor generate sau prelucrate de
către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice (…)378.
În mod similar, au fost stabilite în sarcina SRI aceleași activită ți, respectându -se aceeași
ordine a înșiruirii379, fiind indicată și posibilitatea desfășurării acestora deschis sau acoperit380,
înțelegând prin cele două modalități de desfășurare a activităților operativ -informative, ipoteze
de lucru a agenților fie analișt i, fie operativi cu identitate neprotejată ori a agenților secreți sau
cu identitate ascunsă, conotație care în practică este mai degrabă redundantă, înțelegând prin
această calitate, atributul unui agent care lucrează în mod disimulat în relația cu servic iul de
informații național, pentru cei din jur, aceste relații fiind nedepistabile381.
De asemenea, SRI dispune de prerogativele utilizării unor metode și mijloace specifice
informativ – operative, respectiv este autorizat să dețină și să folosească mijloac e adecvate
pentru obținerea, verificarea, prelucrarea și stocarea informațiilor privitoare la siguranța
națională382, activitate realizată prin intermediul Centrul ui Național de Interceptare a
Comunicațiilor, SRI obține, prelucrează și stochează informații383, efectuează prin laboratoare

376 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
377 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, Practica investigativ ă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității
naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică , Ed. Solness, Timișoara, 2017, p. 42.
378 Art. 13 lit. a) – e) din Legea nr. 51/1991.
379 Art. 9 din Legea nr. 14/1992.
380 Art. 28 alin . (1) din Legea nr. 14/1992.
381 K. L. Lerner, B. W. Lerner, Encyclopedia of Espionage, Intelligence and Security , vol. II, Ed. Gale, Farmington
Hills, 2004, p. 118 .
382 În aceste condiții, ofițeri specializați de informații culeg date prin supravegherea dire ctă a țintelor, interceptarea
comunicațiilor sau alte procedee de supraveghere (disponibil la www.sri.ro/surse -tehnice , consultat la 15.06.2019 ).
383 Art. 8 alin. (1) și alin. (2) teza I din Legea nr. 14/1992.

67
de specialitate și specialiști proprii384 constatări dispuse sau solicitate în condițiile legii385,
beneficiind de dotare cu armament, muniție și tehnică de luptă necesare misiunilor specifice386.
Cât privește amplitudinea demersuril or întreprinse de către organele competente în
culegerea de informații în domeniul securității naționale pretextate de săvârșirea unui act de
terorism, acestea se confundă în denumirea generică de investigație387 informativ -operativă ,
care presupun activităț i specifice culegerii de informații al căror efect constă în restrângerea
exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului388, și care pot căpăta următoarele
forme: a) interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, (…); b) căuta rea unor
informații, documente sau înscrisuri (…); c) ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau
document, examinarea lui, extragerea informațiilor (…); d) instalarea de obiecte (…),
supravegherea prin fotografiere, filmare (…) ori constatări personale, efectuate sistematic în
locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmărirea și obținerea
de informații prin GPS (…); f) interceptarea trimiterilor poștale (…); g) obținerea de informații
privind tranzacții le financiare sau datele financiare ale unei persoane (…)389, având prin
excelență caracter intruziv și invaziv390.
Este de precizat că în scopul filtrării solicitărilor serviciilor de informații391, pentru
desfășurarea unor asemenea activități, se impune îndeplinirea cumulativă392 a următoarelor
condiții393: a) nu există alte posibilități ori sunt posibilități limitate pentru cunoașterea,
prevenirea sau contracararea riscurilor ori amenințărilor la adresa securității naționale; b)

384 Potrivit informațiilor publice, disponibile la www.sri.ro/expertizare -tehnic , consultat la 15.06.2019, p rintre
domeniile de expertizare tehnică și criminalistică, se numără expertizarea explozibililor, armelor și munițiilor,
mijloacelor de telecomunicații, de interceptare ilegală a comunicațiilor, de plată electronice .
385 art. 9 alin. (2) din Legea nr. 14/1992.
386 Art. 41 din Legea nr. 14/1992; Brigada Antiteroristă din cadrul SRI asigură misiuni de intervenție antiteroristă
(prevenire), prin măsuri specifice de securitate diplomatică, securitate a zboru rilor operatorilor aerieni
înmatriculați în România, control de securitate pe toate cele 16 aeroporturi ale aviației civile existente în țară și de
intervenții pirotehnice la obiectivele aflate în responsabilitate; intervenție contrateroristă (combatere), prin măsuri
tactice și/sau pirotehnice la nivel național (disponibil la www.sri.ro/prevenirea -si-combaterea -terorismului ,
consultat la 15.06.2019 ).
387 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
388 În temeiul prevederilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 51/1991, potrivit cărora organele cu atribuții în domeniul
securității naționale pot (…) să efectueze activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea
exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectar ea prevederilor legale .
389 Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991.
390 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
391 R. Gârz, Mandatul de securitate națională , disponibil la intelligence.sri.ro/mandatul -de-securitate -nationala/ ,
consultat la 15.06.2019 .
392 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. , p. 48 .
393 Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

68
acestea sunt necesare și proporți onale, date fiind circumstanțele situației concrete; c) a fost
obținută autorizația prevăzută de lege394, garanția legalității activităților întreprinse de către SRI
fiind asigurată potrivit principiului constituțional al controlului parlamentar395.
Față de ne mulțumirile semnalate la nivel doctrinar privind uzitarea de abstracte verbale ,
precum interceptarea, înregistrarea etc. la care se raportează procedeele investigative enumerate
în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, în contrast cu o potenț ială denumire clară,
precisă și univocă a acestora în cuprinsul prevederilor normative, mai utilă practicienilor și
cercetătorilor396, semnalăm că potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 14/1992397,
Condițiile concrete de acces la sistemele tehni ce al organelor judiciare se stabilesc prin
protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informații cu Ministerul Public ,
Ministerul Afacerilor Interne, precum și cu alte instituții în cadrul cărora își desfășoară
activitatea, în condițiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală , organe de cercetare
penală speciale .
Un exemplu practic în acest sens îl constituie Protocolul nr. 09472/08.12.2016 încheiat
între SRI și Parchetul de pe lângă ÎCCJ398 ce a făcut obiectul cererii de soluționare a conflictului
juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ,
Parlamentul României, ÎCCJ și celelalte instanțe judecătorești, al cărui principal obiect îl
constituie cooperarea în cazul infracțiunilor contra securității naționale și a infracțiunilor de
terorism, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul
penal399.

394 Procedura propunerii de autorizare a unor procedee investigative este tranșată în cuprinsul art. 15 și urm. din
Legea nr. 51/1991.
395 Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 14/1992, Activitățile specifice culegerii de informații, (…), sunt controlate
de Parlament, în limitele și condițiile prevăzute de lege , iar potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) lit. h) din
Constituția României, republicată în M. Of. n r. 767/31.10.2003, Camerele (n.r. C. Dep. și Senatul) își desfășoară
lucrările și în ședințe comune, (…), pentru: (…) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor
serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activi tății acestor servicii , sens în care Parlamentul a
instituit Comisia comună permanentă a C. Dep. și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra
activității SRI, a cărei activitate este disponibilă la www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?id c=15&cam=0 , consultat
la 15.06.2019 .
396 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
397 Astfel cum a fost modificată și completată prin art. IV pct. 1 din OUG nr. 6/2016, publicată în M. Of. nr.
190/14.03.2016.
398 Pct. 16 din considerentele Deciziei CCR nr. 26/1 6.01.2019, publicată în M. Of. nr. 193/12.03.2019.
399 Pct. 1 din Opinia concurentă a conf. univ. dr. S .-M. Teodoroiu din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.

69
Așadar, normele interne (de cele mai multe ori având caracter clasificat), precum și
normele procesual penale400 vin să suplinească structura abstractă din cuprinsul normelor care
stabilesc procedeele investigative avute la dispoziție de structurile SRI în vederea investigării
unor acte de terorism, fără a fi necesară o atare completare a textului de lege în acest sens. De
altfel, legiuitorul instituie chiar măsuri suplimentare de securizare a informațiilor obținute în
urma desfășurării procedeelor investigative, tocmai pentru a preîntâmp ina deconspirarea
metodelor și mijloacelor, inclusiv a tehnicilor speciale de investigare concrete , utilizate în cazul
respectiv401.
Chiar luând în considerare caracterul extrapenal al activităților întreprinse de organele de
stat specializat e în realizare a securității naționale , este de menționat că dacă activitățile
investigativ – operative se desfășoară în lipsa unei autorizări prealabile din partea organelor
judiciare, datorate informațiilor cu specific general culese402, nu același este cazul în desfășur area
procesului investigativ, care drept consecință a prevenirii comiterii de abuzuri sau încălcări ale
dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale403, este supus
controlului a priori și a posteriori de către procurorul gener al al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și
judecătorului anume desemnat de președinele ÎCCJ404.
În acest sens, activitățile specifice procesului investigativ necesită autorizare a cărei
solicitare este înaintată de către serviciul de informații către procurorul general al Parchetului de
pe lângă ÎCCJ405, care la rândul său în cazul constatării temeiniciei propunerii, solicită în scris
președintelui ÎCCJ autorizarea activităților propuse406, ce odată cu încheierea motivată prin care
dispune autorizarea407, emite un manda t de securitatea națională408.
Subliniem aici distinția ce trebuie făcută între un mandat de securitate națională și un
mandat de supraveghere tehnică. Astfel, în ceea ce privește prima categorie, aceea a
înregistrărilor realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de interceptare și
înregistrare a comunicațiilor electronice, dispus potrivit Legii nr. 51/1991 , potrivit art. 13 lit. f)

400 Art. 138 și urm. C. proc. pen. .
401 Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 51/1991.
402 D. I. Cristescu, V. C. Ene scu, op. cit. , p. 47.
403 R. Gârz, op. cit. .
404 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
405 Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 51/1991.
406 Art. 15 alin. (4) din Legea nr. 51/1991.
407 Art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.
408 Art. 17 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 .

70
din lege, în situația înfăptuirii unui act de terorism, structurile SRI pot efectua activități specifice
culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți
fundamentale ale omului , informațiilor rezultate nefiindu -le conferite calitatea de probă ori
mijloc de probă409, iar potrivit celei de-a doua categorie, aceea a interceptăril or și înregistrărilor
realizate în cadrul urmăririi penale în baza art. 138 și urm. C. proc. pen., acestea constituie,
potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 143 C. proc. pen., mijloace de probă410.
Astfel că, parcurgând o etapă informativă caracterizată prin activități specifice din arealul
serviciilor de informații și o etapă investigativă, delimitată de stabilirea prealabilă a conținutul
constitutiv al infracțiunilor de terorism411, pătrunzând în câmpul de operare al procedeelor
probatorii specifice spectrului procedural penal, constatăm interdependența celor două domenii
ca o consecință a dinamicii activităților investigativ – informativ – operative și a activității de
urmărire penală412.
Cu alte cuvinte, instrumentarea cauzelor penale având ca o biect infracțiuni de terorism
incorporează investigarea informativ – operativă (etapă extrapenală) , atribut exclusiv al
serviciului de informații și investigarea penală , efectuată în cadrul procesului penal, în comun de
către organele judiciare și organele de stat specializate în realizarea securității naționale413,
regula valabilă în ambele situații constând în aceea că activitățile sunt întreprinse fără știre
persoanelor suspectate414.
2. Procedee investigative constând în interceptarea și înregistrarea comu nicațiilor
????electronice
Constatându -se rolul important al interceptării comunicațiilor în investigații concrete de
infracțiuni privind criminalitatea organizată, precum și utilizarea constantă de către membrii
grupărilor infracționale a telefoniei mobi le și a altor mijloace electronice de comunicare415,
putem aprecia valoarea adăugată pe care informațiile obținute în urma desfășurării unor astfel de
activități investigative le au în realizarea completă a unui plan strategic pentru stabilirea unor

409 Pct. 35 din considerentele Deciziei CCR nr. 91/28.02.2018, publicată în M. Of. nr. 348/20.04.2018.
410 Pct. 27 și 28 din considerentele Deciziei CCR nr. 91/28.02.2018.
411 I. Bararu, op. cit., p. 40.
412 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. , p. 49.
413 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit. .
414 N. Volonciu, și colab., Noul cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 329.
415 Ph. Gounev și colab., Legal and investigative tools , în Study on paving the way for future policy initiatives in the
field of fight against organised crime: the effectiveness of specific criminal law measures targeting organised crime ,
Publications Office of the EU, Luxemburg, 2014 , p. 252.

71
măsuri e ficiente în vederea combaterii fenomenului infracțional în ansamblul său416, în cazul
nostru acte de terorism.
După cum am arătat deja în analiza efectuată asupra distinției dintre activitățile
infromativ -operative, activitățile investigative pe de -o parte ș i urmărirea penală pe de altă parte,
a fost constatat și în cadrul analizei comandate de Comisia Europeană faptul că la nivelul țării
noastre, politicile publice penale și cele privind securitatea națională realizează o disociere între
interceptarea comuni cațiilor realizată de organele de securitate și cea realizată de autoritățile
judiciare, prin urmare scopul investigațiilor fiind fie cel de menținere a securității naționale, fie
cel de condamnare a unor fapte ilicite constând în acte de terorism417.
În vir tutea cadrului normativ, SRI este învestit cu atributul de autoritate națională în
materia interceptării și al relației cu operatorii și furnizorii de servicii de telecomunicații418, drept
pentru care autoritățile judiciare, pentru îndeplinirea unor activită ți de interceptare a
comunicațiilor în cauze pe care le instrumentează419, se adresează serviciului de informații pentru
punerea în aplicare a activităților420.
Pornind de la definiția legală a procedeului investigativ, constând în interceptarea
comunicațiilo r, înțelegem că aceasta reprezintă interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea
sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc
de comunicare421, autoritățile competente necesitând abordarea acestora c u acuratețe ridicată în
evaluarea factorilor care anticipează un act de terorism422.
Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., Supravegherea tehnică , (în înțelesul căreia intră și
interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță423) se dispune de
judecătorul de drepturi și libertăți atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

416 M. Congram , P. Bell, M. Lauchs , Policing Transnational Organized Crimeand Corruption: Exploring the Roleof
Communication Interception Technology , Ed. Palgrave, Londra, 2013, p. 104.
417 Ph. Gounev și colab., op. cit. , p. 252.
418 Monografia S.R.I. 1990 – 2015, Ed. Rao, București, 2015, p. 172.
419 Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II -a din Legea nr. 14/1992, La cererea organelor de urmărire penală, Centrul (n.r.
Centrul Națiomal pentru Interceptarea Comunicațiilor) asigură accesul nemijlocit și independent al acestora la
sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevă zute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de
procedură penală , respectiv în scopul interceptării comunicațiilor ori a oricărui top de comuicare la distanță.
420 Precizare privind interceptarea comunicațiilor telefonice , disponibilă la arhiva.sri.ro/preciz are-privind –
interceptarea -comunicatiilor -telefonice.html , consultat la 15.06.2019 .
421 Art. 138 alin. (2) C. proc. pen.
422 I. Bararu, op. cit., p. 53.
423 Potrivit artl 138 alin. (13) C. proc. pen., Prin supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre metode,e
prevăzute la alin. (1) lit. a) – e), înțelegând așadar că activitățile descrise în cuprinsul lit. f) – j) din același alineat
constituie în fapt metode speciale de cercetare.

72
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni (n.r. de
terorism) (…); b) măsura să fie proporționa lă cu restrângerea drepturilor și libertăților
fundamentale, (…); c) probele nu ar putea fi obținute în alt mod (…) , condiții redate sintetic ca
suspiciune rezonabilă, proporționalitate, necesitate424.
În continuare, nu putem să nu observăm măsurile de p recauție excesive manifestate de
legiuitor atunci când enumeră tipurile de infracțiuni ce intră în sfera de acțiune a unui atare
mandat de supraveghere tehnică, sens în care arătăm că potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen.,
Supravegherea tehnică se poat e dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale
prevăzute de Codul penal și de legi speciale , precum și în cazul infracțiunilor de (…) acte de
terorism (…).
Așadar, considerăm lipsită de necesitate înșiruirea actelor de terorism ca infra cțiuni în a
căror anchetare se poate dispune o metodă specială de supraveghere, în condițiile în care potrivit
prevederilor art. 3 lit i) și l) din Legea nr. 51/1991, constituie infracțiuni contra securității
naționale actele teroriste, și derivate ale unor asemenea fapte, o definire in extenso a acestora
regăsindu -se în legea specială, respectiv în curpinsul art. 32 și urm. din Legea nr. 535/2004
privind prevenirea și combaterea terorismului.
Fără a fi necesară îndeplinirea condiției autorizării de către judecătorul de drepturi și
libertăți a efectuării înregistrărilor comunicațiilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau
orice alt mijloc de comunicare, asemenea informații pot constitui mijloace de probă în cadrul
unui proces penal425.
Astfel, potrivit art. 139 alin. (3) teza I C. proc. pen., Înregistrările (n.r. comunicărilor),
efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile
convorbiri sau comunicări pe care le -au purtat cu terții , înțelegând din economia te xtului că
înregistrările pot fi realizate de unul dintre interlocutori ori de un terț desemnat de partea vizată și
trebuie să cuprindă dialogul activ al părții, acesta neputând avea calitate pasivă în comunicare426.
Cu alte cuvinte, legiuitorul oferă posibil itatea unei persoane de bună -credință care are
cunoștință despre pregătirea săvârșirii unei infracțiuni de terorism și se află în legătură cu
persoane implicate, de a întreprinde în mod independent acțiuni investigative prin înregistrarea
unor convorbiri, al căror rezultat să îl pună la dispoziția organelor de urmărire penală, Curtea

424 N. Volonciu, și colab., op. cit. , p. 336.
425 N. Volonciu, și colab., op. cit., p. 340.
426 N. Volonciu, și colab., op. cit. , p. 340.

73
Constituțională pronunțându -se în trecut, în sensul constatării legitimității unui astfel de
procedeu, având în vedere că prin acesta se urmărește apărarea unor valori sociale importante,
respectiv au consecință prevenirea săvârșirii faptelor de natură penală427.
Cât privește cuprinsul art. 139 alin. (3) teza a II -a C. proc. pen. potrivit căruia Orice alte
înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege , putem înțelege că
devin admisibile înregistrările comunicărilor, chiar fără a fi îndeplinite condițiile minimale
enunțate anterior, atât timp cât acestea nu sunt chiar rezultatul unor infracțiuni ce aduc atingere
domiciliului și vieții private (art. 224 – 227 C. pen.).
Aplecându -ne asupra dificultăților întâmpinate în interceptarea actorilor teroriști de către
structuri de securitate națională , semnalăm că există un interes constant al membrilor grupărilor
teroriste în a preîntâmpina o eventuală astfel de medotă specială de supraveghere care să îi
vizeze.
Interceptarea convorbirilor, cu precădere a celor telefonice, poartă avantajul că nu
necesită pătrunderea fizică în spații private securizate428 și presupun întreprinderea prin
intermediul mijloacelor tehni ce specifice a unor activități în vederea descoperirii și monitorizării
convorbirilor care au loc prin intermediul telefonului, finalitatea metodei constând în colectarea,
înregistrarea și valorificarea în cadrul unei anchete penale a conținutului informaț iilor
receptate429.
Printre procedeele folosite de teroriști indicăm folosirea telefoanelor mobile ce
restricționească apelurile de intrare și de ieșire pentru anumite numere de telefon, fapt ce scade
probabilitatea de identificare, și pe cale de consecință și de interceptare430. De asemenea, a mai
fost semnalată folosirea de către membri ai grupărilor de crimă organizată a cartelelor SIM
preplătite și a telefoanelor mobile ieftine care pot fi distruse după realizarea unei convorbiri431.

427 Decizia CCR nr. 593/21.09.2006, publicată în M. Of. nr. 856/19.10.2006.
428 Ov. Diaconescu, Interceptarea. între informare și dezinformare , Ed. Globus , București, 1999, p. 44.
429 D. I. Cristescu, V . C. Enescu, op. cit ., p. 64.
430 G. Waters, D ., I. Dudgeon, Australia and Cyber -warfare , Ed. ANU E . Press, Canberra, 2008, p. 72.
431 M. Congram, P. Bell, M. Lauchs, op. cit. , p. 21.

74
Fără a face rabat de la capabilități informatice specializate, organizațiile criminale se
folosesc și de dispozitive de criptare care le permit să codifice mesaje întregi ori să codifice
mesaje care au în atașament fișiere sau link -uri, activitate cunoscută ca stenografiere432, fapt ce
conduce la posibilitatea interceptării comunicării însă făcând ca mesajul să pară inofensiv433.
S-a mai constatat totodată că în ciuda reputației guvernului israelit privind posesia unor
capabilități impresionante în materie de interceptări, poliția israeliană a raportat în trecut faptul
că în cazul unei persoane de origine saudită care a acționat printr -un atentat sinucigaș care a
condus la moartea a trei alte persoane într -o stație de tren în Naharia, deși deținea informații
privind atentatorul, inc lusiv numele și fizionomia acestuia, cu patru zile anterior atacului, acesta
nu a putut fi interceptat434.
Într-o altă situație, autoritățile au intrat în posesia numărului de telefon al unei persoane
suspecte pentru fapte de terorism, acestea au reușit, du pă obținerea unui mandat de interceptare,
să aibă acces la conversațiile audio purtate de către suspect, însă datorită limitărilor sistemelor
informatice nu au putut depista locația telefonului435.
Mai arătăm că în cuprinsul ghidurilor disponibile online car e conțin informații privind
modalități de realizare a unor atacuri de natură teroristă pentru actori individuali localizați în
țările occidentale, se regăsesc îndrumări referitoare la modalități de protecție împotriva
interceptărilor de către organele de s ecuritate, constând în principal în: folosirea mesajelor scrise
pe suport de hârtie în detrimentul celor electronice ; menținerea unui nivel ridicat de vigilență
privind posibilitatea organelor de securitate de a infiltra programe de spionaj în calculatorul
personal, precum și încercarea acestora de a depista parolele folosite, sens în care se
recomandă schimbarea frecventă a parolelor , transmiterea mesajelor online prin rețele de
internet publice, precum cea a un or cafenele436.
Însă de cele mai multe ori inte rceptarea comunicațiilor telefonice constituie o tehnică
investigativă eficientă, reușind în anumite limite să dezvăluie detalii utile anchetei nu doar în
legătură cu persoana suspectă, dar și cu privire la alți membri ai grupului infracțional, care la

432 A. H. Bakier, The New Issue of Technical Mujahid: A Training Manual for Jihadis , în Terrorism Monitor ,
nr. 5/2007, p. 6.
433 M. Congram, op. cit. p. 21.
434 B. A. Jackson și colab. , Breaching the Fortress Wall. Understanding Terrorist Efforts to Overcome Defensive
Technologies , Ed. Rand, Santa Monica, 2007, p. 24.
435 B. A. Jackson și colab. op. cit. , p. 43.
436 Lone Mujahid Pocketbook , disponibil la jihadology.net/2013/03/02/al -mala%E1%B8%A5im -media -presents -a-
new-booklet -from -al-qaidah -in-the-arabian -peninsula -the-lone-mujahid -pocketbook/ , consultat la 15.06.2019 .

75
rândul lor pot face obiectul unei alte supravegheri, întregind astfel tabloul operațional al rețelei
teroriste în cauză437.
De altfel, informațiile colectate în cadrul unei activități investigative de interceptare a
comunicațiilor pot avea în anumite cauze doar un rol de sprijin în colectarea unor probe
suplimentare, fără a face obiectul probatoriului administrat în instanță438.
Interceptarea accesarea, monitorizarea, colectarea ori înregistrarea comunicațiilor, fie ca
procedeu investigativ supus regimului informa țiilor clasificate, fie ca metodă specifică de
supraveghere tehnică, poate constitui instrument individual în cadrul unei investigații extrapenale
ori a unei urmăriri penale sau ca parte a unei strategii ce implică și alte metode, în raport de
circumstanțe le situației concrete439.
În continuare, scoatem în evidență unele metode de interceptare fie a comunicațiilor
telefonice, fie a celor realizate prin internet, folosite în istoria recentă a structurilor investigative
sau de siguranță națională.
Interceptarea audio folosind sursa laser presupune o undă de lumină ultraconcentrată
transmisă de la distanță care să lovească suprafața unei ferestre a încăperii în care vor avea loc
conversații cu impact asupra investigației. Așadar, lumina transmisă folosind unde în infraroșu
primește o serie de microvibrații de pe suprafața ferestrei. Aceste vibrații ale ferestrei provocate
de oscilațiile frecvenței undelor de sunet emanate de vocea interlocutorilor aflați în încăperea
vizată se reflectă de pe suprafața ferestrei că tre transmițătorul undei laser. Acesta transformă
semnalul optic al undelor de lumină în unde de sunet care apoi sunt filtrate și fie interceptate în
mod direct de investigatori, fie înregistrate pe suport magnetic440.
Un adulmecător este un program folosit de cele mai multe ori de aministratorii de rețea
pentru monitorizarea și analizarea traficului în vederea detectării unor probleme441. De
asemenea, acest tip de program poate fi utilizat pentru a colecta și analiza informațiile transmise
prin itermediul rețe lei respective. Astfel, acest tip de program are capacitatea de a intercepta
destinatarul sau expeditorul, adresa IP sau numele de utilizator din conținutul unui mesaj

437 M. Congr am, op. cit. p. 68.
438 Ph. Gounev și colab., op. cit. , p. 252.
439 D. I. Cristescu, V. C. Enescu, op. cit ., p. 64.
440 R. J. Girod, Advanced Criminal Investigations and Intelligence Operations. Tradecraft Methods, Practices,
Tactics, and Techniques , Ed. CRC Pr ess, Boca Raton, 2014, p p. 130 – 132.
441 Disponibil la www.ittsystems.com/packet -sniffing -tools/, consultat la 15.06.2019 .

76
transmis prin e -mail, acționând ca un registru de contorizare a intrărilor/ieșirilor, av ând și funcția
de a înregistra conținutul efectiv al mesajului transmis442.
Lanterna Magică este un virus dezvoltat de FBI care odată trimis infectează computerul
țintă. De îndată ce programul începe să se desfășoare, fiecare apăsare a butoanelor tastaturii este
înregistrată și transmisă către FBI, astfel încât structurile de ordine să poată reuși interceptarea
activităților ilicite chiar și atunci când făptuitorul se folosește de tehnologie de criptare a
mesajelor443.
Așadar, în cadrul acestei secțiuni a lucră rii am constatat încă o dată rolul acordat de
legiuitorul național Serviciului Român de Informații în desfășuararea atât a investigațiilor
informativ – operative având ca finalitate asigurarea și restabilirea securității naționale, cât și în
cadrul anchete lor penale propriu -zise având ca obiect infracțiuni de terorism, sens în care este de
menționat modul de conlucrare al autortităților judiciare cu structurile specializate de securitate
în desfășurarea activităților specifice de supraveghere, în ceea ce pr ivește studiul realizat asupra
interceptării, monitorizării, colectării și înregistrării comunicărilor telefonice ori prin alte sisteme
de comunicare informatice. Am constatat deopotrivă și diversitatea tehnologiilor folosite de
autorități investigative de prestigiu internațional, tehnologii care încearcă să țină pasul cu
perspicacitatea și inovativitatea actorilor implicați în săvârșirea de acte de terorism.
3. Aspecte controversate în materia procesului investigativ al faptelor de terorism
O primă problem ă semnalată care de altfel a zguduit opinia publică la începutul anului
2019, o reprezintă constatarea de către Curtea Constituțională a României a existenței unui
conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public prin Parchetul de pe lâng ă Înalta
Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de -o parte, și Înalta Curte de Casație și
Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul
Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte d e Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații
a două protocoale de colaborare, în anul 2009, respectiv 2016444, având ca obiect mandatarea
SRI cu desfășura rea activități lor specifice organelor de cercetare penală445, autorul sesizării –
președintele Camerei Deputaților argumentând în principal, în sensul încălcării prevederilor art.

442 R. J. Girod, op. cit. , p. 139.
443 R. E. Foster , Police technology , Ed. Pearson, New Jersey, 2005, p. 304.
444 Dispozitivul Deciziei CC R nr. 26/16.01.2019, publicată în M. Of. nr. 193/12.03.2019.
445 Pct. 6 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.

77
13 din Legea nr. 14/1992446 de către autorii protocoalelor contestate, pe cale de consecință fiind
creată premisa manipulării probelor de către procurori și ofițeri SRI447.
Fără a interesa studiului nostru raționamentele de ordin socio -politic, precum și
implicațiile deciziei în ansamblul său asupra activității organelor de cercetare penală în
anchetarea unor categorii de infracțiuni, altele decât cele privind activități de ter orism, precizăm
că în raport de obiectul protocoalelor avute în vedere și de particularitățile investigative ale
infracțiunilor de terorism, respectiv existența celor două planuri extra/intrapenal, cadrul de
competență în care acestea și -au produs efectele a constat în etapa procesuală a urmării penale,
deci la un moment ulterior demarării procesului penal, precum și a desfășurării de către serviciul
de informații a activităților investigative prevăzute în legile speciale, astfel cum am arătat în
secțiunile anterioare.
Contraargumentând, Ministerul Public evocă dimensiunea de cooperare interinstituțională
a SRI, inclusiv cu Min. Pub. conform rapoartelor de activitate ale SRI448, apreciind posibilitatea
de corelare a faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale în virtutea
prevederilor speciale, cu infracțiuni reglementate de Codul penal449.
Cât privește reglementarea în cuprinsul protocoalelor a constituirii unor planuri comune
de acțiune , Min. Pub. semnalează necesitatea instituirii acestui mijloc de colaborare, ca o
consecință a lipsei suportului logistic specific la nivelul organelor de urmărire penală în vederea
executării mandatelor de supraveghere tehnică, mijloace materiale puse astfel la dispoziție de
către SRI450, urmărindu -se totodată instituirea unui mod unitar de abordare a aspectelor practice
privind realizarea interceptărilor451.
Concluzionând în formularea argumentelor prezentate în fața Curții Constituționale, Min.
Pub. apreciază legalitatea protocoalelor avute în vedere, motivând scopul acestora prin prisma
necesității stabilirii unor metodologii unitare pentru uniformizarea mijloacelor, metodelor și
tehnicilor investigative ori procesual și procedural penale452.

446 Potrivit cărora organelor SRI le este interzisă efecutarea actelor de cercetare penală, cu excepția dispunerii
acestor măsuri de către procuror și su b conducerea și supravegherea acestuia, prin limitare la ipoteza necesității
punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor contra securității naționale și a
infracțiunilor de terorism.
447 Pct. 38 din Decizia CCR nr. 26/16. 01.2019.
448 Pct. 67 din Decizia CCR nr. 26/19.01.2019.
449 Pct. 72 din Decizia CCR nr. 26/19.01.2019.
450 Pct. 82 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
451 Pct. 84 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
452 Pct. 100 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.

78
În continuare, în considerentele deciziei pronunțate, Curtea Constituți onală admite
posibilitatea procurorul ui general de a încheia protocoale, chiar de colaborare, cu alte autorități
publice, inclusiv cu Serviciul Român de Informații , condiționată fiind această capacitate, de
necesitatea înfăptuirii actului de justiție în ra port de competențele funcționale ale autorităților
semnatare, actele încheiate astfel dobândind calitatea de act administrativ cu caracter
normativ453.
Tot astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională reține natura administrativă a unor
atari protocoa le de colaborare, separate de procedura judiciară penală în sine454.
Prin soluția pronunțată în sensul constatării conflictului constituțional între autoritățile
publice enumerate în cuprinsul dispozitivului deciziei, C urtea constată în fapt
neconsti tuțional itatea pe de -o parte in integrum a protocolului încheiat în anul 2009, iar pe de
altă parte, parțială a celui încheiat în 2016.
A mai fost reținut de către instanță că din modalitatea de formulare a obiectului celor
două protocoale, respectiv Părțile coope rează […] în activitatea de valorificare a informațiilor
din domeniul prevenirii și combaterii infracțiunilor împotriva securității naționale, a actelor de
terorism, infracțiunilor ce au corespondent în amenințările la adresa securității naționale (…)455,
protocoalele menționează expres infracțiunile care formează obiectul de competență al S RI
(infracțiunile împotriva securității naționale, cele de terorism și infracțiunile ce au corespondent
în amenințările la adresa securității naționale)456.
De asemenea, î n raport de prevederile care normează activitatea structurilor de informații
în cadrul procesului penal457, în mod just amintește Curtea că organele de cercetare penală
speciale pot efectua în cazul infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, pu nerea în
aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică , astfel încât reglementarea unor atribuții în sarcina
acestuia în legătură cu derularea fazei de urmărire penală are un temei legal458, fără însă a omite

453 Pct. 149 din Decizi a CCR nr. 26/16.01.2019.
454 Decizia CCR nr. 45/30.01.2018, publicată în M. Of. nr. 199/05.03.2018.
455 Pct. 152 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
456 Pct. 153 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
457 Conform art. 55 alin. (1) lit. c) și alin. (5) și (6) C. proc. p en..
458 Pct. 152 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.

79
că activitatea SRI se rezumă la asigurarea unui s prijin tehnic , tot astfel reținându -se în
jurisprudența Curții459.
Astfel, constată Curtea o aparență a legalității protocolului încheiat în 2016460, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând de prerogativele
încheierii unor protocoale de cooperare/ interinstituționale, ca acte administrative normative461,
unele prevederi din cuprinsul acestui act administrative cuprinzând realmente aspect de
executare a legii462.
Totodată, în cauză au fost exprimate două opinii sepa rate prin care s -a opinat în favoarea
legitimității protocoalelor încheiate între cele două autorități publice, constatându -se lipsa unui
conflict de natură constituțională.
Într-o primă opinie, se constată încălcarea legii doar a unor dispoziții cuprinse în
protocoale, reținându -se necesitatea colaborării în vederea apărării ordinii de drept, a drepturilor
și libertăților cetățenești și realizării securității naționale între Ministerul Public și SRI463, fără ca
aceste scopuri să fie realizate cu depășirea ca drului legal, respectiv pentru extinderea cooperării
în vederea combaterii infracțiunilor grave (sintagmă folosită în cuprinsul protocoalelor), altele
decât cele privind amenințările la adresa securității naționale464.
În motivarea opiniei sunt învederate de opotrivă statuările Curții Constituționale care în
trecut a reținut că pot efectua activități de supraveghere tehnică ale căror rezultate sunt
concretizate în mijloace de probă, doar organele de urmărire penală465, mizându -se pe faptul că
sprijinul pe care S RI are capacitatea de a -l acorda Ministerului Public este doar unul de ordin
tehnic, menit să faciliteze din punct de vedere organizatoric și funcțional colaborarea
interinstituțională466, în condițiile în care SRI nu este nici organ judiciar și nici nu poat e îndeplini
atribuții specifice activității de urmărire penală467.

459 Potrivit pct. 18 din Decizia CCR nr. 734/23.11.2017, publicată în M. Of. nr. 352/23.04.2018, referitor la suportul
tehnic pentru realizarea activității de supraveghere (…) acesta este asigurat de perso ane fără atribuții de cercetare
penală.
460 Pct. 197 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
461 Pct. 173 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
462 Pct. 175 din Decizia CCR nr. 26/16.01.2019.
463 Paragraf 18 din Opinia separată a domnului Judecător Daniel Marius Morar din Decizia CCR nr. 26/2019.
464 Paragraf 19 din Opinia separată a domnului Judecător Daniel Marius Morar din Decizia CCR nr. 26/2019.
465 Pct. 34 din Decizia CCR nr. 51/16.02.2016, publicată în M. Of. nr. 190/14/03/2016.
466 Paragraf 18 din Opinia separată a domnu lui Judecător Daniel Marius Morar din Decizia CCR nr. 26/2019.
467 Paragraf 37 din Opinia separată a domnului Judecător Daniel Marius Morar din Decizia CCR nr. 26/2019.

80
Cu toate acestea, potrivit art. 55 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Organele de urmărire
penală sunt (…) organe le de cercetare penală speciale , potrivit art. 57 alin. (2) teza a II -a C.
proc. pen., organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracțiunilor contra
securității naționale (…) și infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, punerea în
aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică , iar potrivit art. 1 3 teza a II -a din Legea nr.
14/1992, organele SRI pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale (…) pentru punerea
în executare a mandatelor de supraveghere tehnică (…) .
În constatarea inexistenței unui conflict de natură constituțională, potri vit opiniei
menționate, s -a avut în vedere c ă orice abatere de la dispozițiile procedurale, inclusiv cele
referitoare la organele de urmărire penală, poate fi verificată de instanța judecătorească, care
are competența de a constata nulitatea actelor închei ate cu încălcarea prevederilor legale468.
Într-o a doua opinie, a fost constatat lipsa conflictului juridic, reținându -se că cele două
protocoale nu au reprezentat decât o detaliere a modului care impunea fiecăreia dintre cele
două instituții a -și exercita a tribuțiile conferite de lege469.
Opinia astfel enunțată se prevalează de argumentul conform căruia orice activități de
supraveghere tehnică realizate de alte organe decât cele de urmărire penală sunt sancționate cu
nulitatea relativă , analizându -se punctual o atare vătămare a drepturilor părților470.
Se mai arată că obiectul celor două protocoale îl constituie cooperarea instituțională în
domeniile specializate (ale combaterii și prevenirii terorismului, criminalității organizate,
traficului de persoane, trafic ului și consumului ilicit de droguri, protecției informațiilor
clasificate, regimul străinilor în România, declararea indezirabililor pe teritoriul României etc.) ,
prin mijloace specifice de transmitere , valorificare și schimb de informații, date, document e și
materiale, punerea la dispoziție a informațiilor relevante și utile, corelarea activităților,
acordarea de asistență de specialitate din partea SRI, transmiterea reciprocă a rezultatelor
analizei asupra criminalității, elaborarea și derularea de către părți de strategii, acțiuni și
programe comune etc.471.

468 Paragraf 38 din Opinia separată a domnului Judecător Daniel Marius Morar din Decizia CC R nr. 26/2019.
469 Considerații finale ale Opiniei separate exprimate de domnii judecător i prof. univ. dr. Mircea Ștefan Minea și
dr. Livia Doina Stanciu.
470 Pct. 6 paragraf 4 din Opinia separată a domnilor judecători prof. univ. dr. Mircea Ștefan Minea și dr. Livia Doina
Stanciu din Decizia CCR nr. 26/2019.
471 Pct. 5 paragraf 28 din Opinia separată a domnilor judecători prof. univ. dr. Mircea Ștefan Minea și dr. Livia
Doina Stanciu din Decizia CCR nr. 26/2019.

81
Este importantă și opinia doctrinară referitoare la opțiunile exprimate de autor în privința
reglementării funcționării unui Sistem de Interceptare și Înregistrare a Comunicațiilor care să
aibă ca prin cipal atribut punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică472.
Astfel, se arată că SRI prin CNIC, în virtutea atribuțiilor legale, desfășoară activități de
interceptare a comunicațiilor extrapenal, potrivit Legii nr. 51/1991, Legii nr. 14/1992 ș i Legii nr.
535/2004, iar intrapenal, exclusiv pentru infracțiuni contra securității naționale și de terorism,
fiindu -i cu desăvârșire interzis a interfera în procesul penal declanșat și instrumentat pentru
celelalte categorii de infracțiuni473.
Practic, pr in opinia exprimată, autorul se raliază statuărilor Curții Constituționale, în
sensul manifestării dezacordului în ceea ce privește posibilitatea interceptării și înregistrării
comunicațiilor de către alte organe decât cele judiciare, între altele un servi ciu de informații, cum
ar fi SRI, astfel cum prevedea art.142 alin. (1) C. proc. pen., anterior pronunțării
neconstituționalității sintagmei alte organe specializate ale statului din conținutul acestui text
legal474.
Același autor susține teza potrivit cărei a apanajul activităților de supraveghere tehnică
executat de către serviciul de informații în cadrul unui mandat de securitate națională constă în
monitorizarea generică, a mai multor împrejurări neprevăzute, care transpuse în procesul penal,
ar pricinui o ingerință a drepturilor persoanelor, excedând cadrului democratic consacrat de
CEDO475.
Înțelegând puterea de lege a soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională a României,
fără a încerca emiterea unei opinii de natura celor exprimate în paralel cu opin ia majoritară care a
condus la soluționarea cauzei și fără a face apologia mijloacelor de cooperare interinstituțională
criticate în Decizia nr. 26/16.01.2019, arătăm că pe de -o parte, luând în considerare prevederile
punctuale din cuprinsul protocoalelor prin care SRI este învestit cu realizarea unor activități
specifice punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pentru infracțiuni ce exced
competențele atribuționale stabilite prin lege, precum cele din spectrul infracțiunilor grave, a

472 D. I. Cristescu, Opinie privind punerea în ex ecutare a mandatului de supraveghere tehnică , disponibil la
www.juridice.ro/432659/opinie -privind -punerea -in-executare -a-mandatului -de-supraveghere -tehnica.html ,
consultat la 15.06.2019 .
473 D. I. Cristescu, op. cit..
474 Prin Decizia nr. 51/16.02.2016, a fost constatată neconstituționalitatea sintagmei ori de alte organe specializate
ale statului din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. .
475 D. I. Cristescu, op. cit..

82
crimi nalității organizate, traficului de persoane, traficului și consumului ilicit de droguri ,
acestea contravin vădit scopului pentru care SRI a fost nominalizat ca organ de cercetare special.
Pe de altă parte, după cum opiniile exprimate separat de argumentel e finale ale Curții
Constituționale au reținut legalitatea parțială a protocoalelor analizate, precum și posibilitatea
efectuării controlului de legalitate a măsurilor întreprinse în temeiul acestora la nivelul
instanțelor de judecată învestite în cauze în care au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică
efecutate de către SRI, ne raliem acestora, susținând totodată că o soluție optimă ar fi putut
constitui adaptarea celor două protocoale la exigențele constituționale, în sensul abrogării
prevederilor ne constituționale.
În final, precizăm că se poate constata rațiunea încheierii celor două protocoale unul în
2009, altul în 2016, constând în aceea că al doilea protocol a fost încheiat în vederea adaptării
mijloacelor de cooperare interinstituțională la exi gențele procedural penale instituite odată cu
intrarea în vigoare a noului cadru legislativ.
Totodată, opinăm în sensul că necesitatea încheierii celor două protocoale constituie o
soluție de compromis, considerând că aceasta rezidă nu într -un scop obscur , ci în tocmai lipsa
resurselor logistice specifice, la nivelul organelor de urmărire penală – procuror, poliție judiciară
– pe care legiuitorul ar fi trebuit să o aibă în vedere în analiza oportunității instituirii unui nou
cadru procedural în care activi tățile de supraveghere tehnică să fie întreprinse exclusiv de
organul de cercetare penală sau de lucrători specializați ai poliției.
O a doua problemă de actualitate în domeniul prevenirii și combaterii actelor de terorism,
asupra căreia a fost instituit c ontrolul de constituționalitate, este reprezentată de sesizarea de
neconstituționalitate ridicată de președintele României asupra Proiectului Legii pentru
modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice.
În ceea ce privește analiza fenomenului terorist, proiectul de lege menționat intenționa
modificarea și completarea Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române476 astfel:
– art. 26 alin. (1) pct. 2 se modifică în principal prin suplimentarea a tribuțiilor principale ale
Poliției Române și în vederea aplicării măsurilor pentru prevenirea și combaterea
terorismului ;

476 Art. II pct. 1, 2, 8, 13 din Proiectul de Lege pentru modificarea și comp letarea unor acte normative din
domeniul ordinii și siguranței publice, disponibil la www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?
cam=2&idp=17220 , consultat la 15.06.2019 .

83
– art. 26 alin. (1) pct. 4 se completează prin adăugarea înșiruirii în scopul suplimentării
atribuțiilor Poliției Române privind execut area controalelor tehnice și intervențiilor
pirotehnice asupra dispozitivelor radioactive, nucleare, chimice sau biologice (n.r. activități
care se circumscriu parțial înțelesul ui termenului de control antiterorist de securitate potrivit
art. 4 pct. 2 3 din Legea nr. 535/2004 );
– la art. 26 alin. (1), după pct. 4 se introduc două noi puncte, punctele 4^1 și 4^2, cu următorul
cuprins: (n.r. Poliția Română are următoarele atribuții principale:) 4^1 desfășoară activități de
negociere și asigură intervenția, pentr u eliberarea persoanelor lipsite de libertate în mod
ilegal, imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace
care pot pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei (n.r. activități
care se circumscriu înțelesul ui termenului de intervenție contrateroristă potrivit art. 4 pct. 21
din Legea nr. 535/2004); desfășoară activități specifice, potrivit competențelor stabilite prin
lege, ca reacție la acte de terorism iminente sau în desfășurare în scop ul împiedicării ori
limitării efectelor acestuia, neutralizării acțiunilor agresive și/sau a mijloacelor și
dispozitivelor utilizate de teroriști;
– se introduce art. 32^11 care prevede la alin. (2) lit. b) că polițistul are dreptul de a utiliza
cătușe sau a lte mijloace de imobilizare dacă persoana condusă la sediul poliției a comis sau
este suspectă de săvârșirea unei infracțiuni cu violență ori a unor acte de terorism ;
– se introduce alin. (2) la art. 38 care prevede la lit. d) că p olițistul are dreptul de a pătrunde
într-o locuință fără consimțământul persoanei care deservește spațiul, pentru a prinde
autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu .
În cuprinsul sesizării Curții Constituționale, autorul acesteia arată că î n adoptarea actului
normativ avut în vedere, ce vizează organizarea și funcționarea unei instituții cu atribuții în
domeniul securității naționale, respectiv mandatarea Poliției Române cu atribuții în domeniul
aplicării măsurilor pentru prevenirea și comba terea terorismului , fără avizul Consiliului Suprem
de Apărare a Țării este lipsită de legalitate477, încălcând dispozițiile art. 6 din Legea nr. 51/1991,
potrivit cărora (1) Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale sunt: S RI, SIE,
SPP, precum și M ApN, MAI și M J, prin structuri interne specializate. (2) Activitatea pentru

477 Art. I pct. 1 paragraf 1 – 6 din Sesizarea de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, disponibilă la
www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=17220 , consultat la 15.06.2019 .

84
realizarea securității naționale este organizată și coordonată de către Consiliul Suprem de
Apărare a Țării .
Se mai susține teza potrivit căreia norma legală ar fi lips ită de claritate și precizie în
condițiile modificării acesteia prin introducerea atribuțiilor în domeniul prevenirii și combaterii
terorismului, fără realizarea unei corelări cu activitățile specifice altor organe de state cu atribuții
în domeniul securit ății naționale478.
Prin punctul de vedere exprimat de forul decizional – Camera Deputaților, se arată lipsa
de necesitate a obținerii avizului CSAT479, în condițiile în care prin modificările propuse a fi
aduse Legii nr. 218/2002, Poliția Română nu a dobândit calitatea de organ de stat cu atribuții în
domeniul securității naționale480.
De asemenea, se arată că în virtutea competențelor legale, Polița Română, prin polițiștii
de poliție judiciară desfășoară deja activități specifice în vederea tragerii la răspunder e, potrivit
legii, a persoanelor care inițiază, pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism481,
modificările propuse, având scopul de a realiza corelarea cu normele internaționale în domeniul
cooperării și asistenței polițienești , precum și al cooper ării judiciare internaționale în materie
penală482.
În considerentele deciziei avute în vedere, Curtea Constituțională reține că reglementarea
rolului și atribuțiilor specifice ale Poliției Române sunt subsumate conceptului de securitate
națională483, conchizâ ndu-se că se impunea solicitarea avizului CSAT484, drept pentru care
constată că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și
siguranței publice este neconstituțională în ansamblul său .
Fără a pune la îndoială intenția legiuitorului de consolidare a rolului Poliției Române în
contextul realizării securității naționale, concept care implică activități destinate menținerii unei
stări preexistente de liniște și de siguranță internă485, considerăm justă decizia Curții
Constit uționale analizate anterior, având în vedere vădita obligație de respectare a procedeelor

478 Art. I pct. 1 paragraf 7din Sesizarea de neconstituți onalitate avută în vedere.
479 Pct. 21 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019, publicată în M. Of. nr. 319/24.04.2019.
480 Pct. 16 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019.
481 Pct. 1 7 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019 .
482 Pct. 18 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019.
483 Pct. 39 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019.
484 Pct. 42 din Decizia CCR nr. 145/13.03.2019.
485 Pct. 343 din Decizia CCR nr. 80/16.02.2014, publicată în M. Of. nr. 246/04.04.2014.

85
extrinseci de legiferare în domeniul securității naționale, respectiv cu obținerea avizului CSAT,
for cu rol organizatoric și coordonator în domeniu.
Pe de altă parte , deși Curtea Constituțională nu s -a pronunțat în privința motivelor
intrinseci invocate odată cu ridicarea excepției de neconstituționalitate, arătăm că o atare
consolidare a rolului Poliției Române în desfășurarea activităților specifice ca reacție la ac te de
terorism, vine să complinească spectrul preexistent al organelor specializate ale statului cu rol
activ în prevenirea și combaterea terorismului, descrierea metodologiei de folosire a mijloacelor
de imobilizare (cătușe, spray cu substanță iritant -lacrimogenă, tonfă etc.), precum și a
posibilității pătrunderii polițistului în spații private, fără consimțământ486, oferind claritate și
previzibilitate activităților polițienești specifice capturării autorilor infracțiunilor de terorism.

486 Este de adăugat că poate pătrunde și fără un eventual mandat emis de autorități j udiciare competente, prin prisma
caracterului spontan și neprevăzut al activității de capturare a autorului unei infracțiuni de terorism, în mod special
datorită susceptibilității constatării în flagrant a acestui tip de infracțiuni .

86
CAPITOLUL IV
TERORISM AUTOHTON. CAUZE PENALE
AVÂND CA OBIECT INFRACȚIUNI DE TERORISM
Deși în România nu există grupări teroriste naționale, statul se confruntă totuși cu
amenințări clasificate pe plan internațional drept teroriste , urmare a adeziunii acest uia la dogmele
marilor puteri mondiale precum NATO și UE, precum și a participării active la razboiul mondial
împotriva terorismului . Astfel că, România poate constitui un factor de atractivitate pentru
activități teroriste adiacente precum constituirea ca zonă de tranzit, refugiu sau bază logistică487.
Cu toate acestea, în istoria recentă a țării, autoritățile judiciare au avut destule ocazii în a
pune în aplicare instrumentarul oferit de legiuitor în vederea îndeplinirii rolului investigativ și
sancționato r a autorilor de fapte de terorism săvârșite pe teritoriul național.
În continuare, supunem atenției unele situații concrete în care autoritățile responsabile de
realizarea securității naționale, precum și cele judiciare s -au confruntat cu investigarea și
sancționarea faptelor de terorism, atrăgând totodată atenția asupra veridicității riscurilor ce pot
apărea la adresa securității naționale în contextul extinderii fenomenului terorist pe filieră
radicală islamică.
1. Prin sentința penală nr. 40/20.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj488, s-a dispus
condamnarea inculpatului C. V. la pedeaspa cu închisoarea de 3 luni, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004.
 Temei legal:
Potrivit art. 38 din Legea nr. 535/2004 versiun e consolidată la data săvârșirii faptei ,
Alarmarea, prin orice mijloace și fără un motiv întemeiat, a unei persoane fizice sau juridice ori
a unei colectivități, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, a organelor cu
atribuții în dom eniul securității naționale sau de menținere a ordinii publice, cu privire la
folosirea de arme de foc, arme nucleare, chimice, biologice, radiologice ori la răspândirea sau
folosirea de produse, substanțe, microorganisme, toxine ori materiale, de orice fe l, de natură să
pună în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori a animalelor sau

487 C. Barna, Despre int elligence și terorism în România , disponibil la intelligence.sri.ro/despre -intelligence -si-
terorism -romania/, consultat la 15.06.2019 .
488 Disponibilă la www.rolii.ro, consultat la 15.06.2019 .

87
mediul înconjurător ori să cauzeze consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă .
 Situația de fapt:
La data de 23.11.2016, în incinta sediului Tribunalului Maramureș, într -o încăpere cu
destinația grup sanitar situată la demisolul clădirii, a fost amplasat un pachet ce avea elementele
unui dispozitiv explozibil improvizat compus din patru elemente cilind rice, interconectate prin
fire conductoare, un acumulator și un led/bec luminos.
Inculpatul, la data de 22.11.2016, cunoscând împrejurarea că a doua zi, urma să aibă loc
la Tribunalul Maramureș dezbateri în cauza privind revocarea suspendării sub supravegh ere a
pedepsei ce -i fusese aplicată într -o altă cauză penală, precum și faptul că trebuia să fie prezent la
o întrevedere fixată la Serviciul de Probațiune Maramureș (instituție care -și desfășoară
activitatea în incinta aceleiași clădiri în care își are se diul Tribunalul Maramureș și Judecătoria
Baia Mare) a confecționat artizanal, în propria locuință un dispozitiv cu aspectul unui
dispozitiv exploziv .
La confecționarea acestuia, inculpatul a folosit cernoziom pe care 1 -a modelat sub forma
a patru batoane c ilindrice, împ ache tându -le individual în carton pe care 1 -a lipit cu bandă
adezivă tip scotch.
Profitând de cunoștințele dobândite ca urmare a experienței în munca desfășurată în
industria minieră, inculpatul s -a preocupat și a reușit să manufactureze ce le patru batoane în așa
fel încât să imite cât mai fidel dinamita folosită în exploatările miniere .
Tot în seara zilei de 22 .11.2016, inculpatul a procedat în continuare la conectarea unui
bec prin intermediul unor conductori la o baterie și la secționarea unor alte patru segmente de
conductori electrici monofilari cu manta de plastic (două de culoare albastră și două de culoare
roșie) cu lungimi între 15 și 25 cm.
Toate aceste obiecte au fost introduse de către inculpat în interiorul unei genți diplomat,
disimulate în niște dosare, astfel încât, în cazul unui control al bagajelor să fie dificil de depistat.
În jurul orelor 08 :00, inculpatul a intrat pe la punctul de control acces în sediul
Tribunalului Maramureș, deplasându -se la Se rviciul de Probațiune Mar amure.
Ulterior, inculpatul a coborât la demisolul clădirii, unde s-a deplasat la grupul sanitar și
profitând de împrejurarea că l a acel moment nu se aflau și alte persoane în zonă, inculpatul a
asamblat componentele anterior pregătite, unind cei patru ele menți cilindrici, bateria și becul prin

88
lipire cu bandă adezivă și introducând în capetele batoanelor conductorii electrici. A reușit în
acest fel să obțină un dispozitiv similar unui dispozitiv exploziv artizanal, pe care 1 -a amplasat
sub un vas urinar di n grupul sanitar, după care a părăsit în grabă zona spre a nu fi observat.
În jurul orelor 09 :10, dispozitivul amplasat de inculpat în grupul sanitar de la demisolul
clădirii Tribunalului Maramureș, a fost observat de martorii F . D.-R. și C. P., cărora păr ându -li-
se suspect, au anunțat jandarmii care asigurau paza obiectivului.
Alarmați de aspectul dispozitivului care părea a fi unul exploziv chiar și pentru persoane
cu pregătire, jandarmii din cadrul I JJ Maramureș care desfășurau serviciul de pază la Tribu nalul
Maramureș au procedat deîndată la izolarea zonei și mai apoi la evacuarea clădirii, anunțând în
același timp echipa pirotehnică specializată din cadrul S RI – Direcția Județeană de informații
Maramureș.
Totodată, conform procedurilor impuse în astfel de situații a fost alertat și Inspectoratul
pentru Situații de Urgență al județului Maramureș, fiind mobilizate efective din cadrul acestei
instituții, o ambulanță cu echipajul aferent și o autospecială de intervenție la stingerea
incendiilor.
De asemenea, după primele verificări efectuate de către geniștii din cadrul echipei
pirotehnice sosite la fața locului, s -a decis și s -a acționat cu sprijinul Inspectoratului de Poliție
Județean Maramureș și a Serviciului Rutier, în sensul creării unui perimetru de si guranță în jurul
clădirii prin restricționarea trafi cului rutier.
Întrucât specialiștii geniști în urma evaluării riscului apreciat prin prisma observării
aspectului exterior al dispozitivului care prezenta caracteristice tehnice și funcționale ale unui
dispozitiv exploziv de inițiere a unei încărcături cu caracteristici necunoscute, au concluzionat că
există posibilitatea ca dispozitivul în cauză să fie apt de explozie s -a decis și s -a acționat prin
intervenția și utilizarea disruptorului tip DR 2 din dota re, dispozitiv destinat anihilării efectelor
explozibililor. Dispozitivul a fost astfel neutralizat prin pulveriz are de apă la o presiune de 100
atm. cu ajutorul disruptorului din dotarea echipei pirotehnice din cadrul S RI.
Notă

Notă: Din șirul desfășurării evenimentelor se poate observa cadru l unitar de cooperare interinstituțională,
pornind de la primele efective de jandarmi care au descoperit obiectul suspect, continuând cu alertarea structurilor
specializate de jandarmi, apoi ale serviciului de informații, ale Inspectoratului penstru Situaț ii de Urgență și ale

89
Ulterior, cu ocazia efectuă rii constatării criminalisti ce, s-a stabilit că dispozitivul utilizat
de inculpat nu era apt să producă explozie fiind confecțio nat din materiale improprii unu i
astfel de scop.
În urma percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului s -au ridica t de la acesta
mai multe materiale similare cu cele folosite la confecționarea dispozitivului folosit de inculpat,
au fost înaintate în vederea efectuării unei constatări criminalistice Institutului Na țional de
Crim inalisti că – Serviciul Expertize Fizico -Chimice, stabilindu -se că fragmente de cablu
(conductor), bulgări de sol, bucăți de carton și benzi adezive prezintă caracteristici similare cu
cele ridicate de la fața locului cu ocazia efectuării cercetării. Acest aspect coroborat cu declarația
inculpatul ui de recunoaște re a fapte i, precum și celelalte probe administrate, a condu s la
concluzia că acesta a confecționat și utilizat dispozitivul amplasat în incinta Tribunalului
Maramureș.
Fiind audiat și cu privire la resortul determinant în acțiunile întrepr inse, inculpatul a oferit
explicații variate, inițial arătând că a intenționat doar să testeze vigilența organelor însărcinate cu
paza obiectivului – Tribunalul Maramureș, alternativ susținând că a dorit doar să facă o glumă,
iar ulterior admițând că acțiu nile sale reprezintă și o formă de răzbunare pentru modalitatea în
care a fost tratat pe parcursul unor proceduri judiciare anterioare, apreciind că a fost nedreptățit ,
aspecte reținute de instanță ca fiind neadevărate .
 Principale mijloace de probă:
– proces verbal de sesizare din oficiu; ordonanță de începere a urmăririi penale in rem ;
ordonanță de efectuare în continuare a urmăririi penale in personam ;
– proces – verbal de cercetare la fata locului și planșa foto aferentă; planșă fotografii judiciare
privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate în data de
23.11.2016 cu ocazia efectuării controlului corporal al inculpatului;
– referat privind eliberarea unor mandate de percheziție domiciliară; mandat de percheziție
domiciliară; pro ces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; referat pentru autorizarea
percheziției informatice; mandat de percheziție informatică; proces – verbal privind
efectuarea percheziției informatice;

Poliției Rutiere, toate aceste organe de stat făcând parte din cadrul Sistem național de prevenire și combatere a
terorismului .

90
– ordonanță de autorizare a unor măsuri de supraveghere tehnică pentru o perioadă de 48 de
ore; proces – verbal privind transcrierea convorbirilor purtate de la postul telefonic 074 3 –
618.568;
– declarațiile martorilor V. M., A. G., C. P., F. D. R., C. M., P. R. O.;
– raport de constatare criminalistică;
– proces -verbal privind vizualizarea imaginilor captate de sistemul de supraveghere video
instalat la ATM – Banca Transilvania;
– corespondența organelor interveniente la eveniment: fișa de intervenție la eveniment a IJJ.
Maramureș; adresa SRI – Direcția Județeană de Informații Maramureș; adresa ISU
Maramureș; proces verbal de Intervenție întocmit de I.S.U. Maramureș;
– declarație de suspect a numitului C. V.;
– ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale ;
– proces – verbal de aducere la cun oștință a calității de incu lpat;
– declarație de inculpat C . V..
 Concluzii preliminare:
Față de faptul că din modalitatea de săvârșire a faptei nu reiese vreuna din condițiile pe
care o faptă trebuia să le îndeplinească pentru a putea fi sancționată ca act terorist, astfel cum
prevede a textul de lege la data săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea cu violență, atent area gravă
asupra factorilor umani ori materiali sau urmăr irea realizr ării unor obiective specifice, de natură
politică489, au existat opinii potrivit cărora fapta prevăzută l a art. 38 din Legea nr. 535/2004 nu
constituie infracțiune490.
În schimb, față de noua definiție legală a terorismului, fapta de alarmare teroristă descrisă
anterior cuprinde cu siguranță elementele de tipicitate necesare încadrării juridice a acesteia ca
infracțiune, aceasta constând în acțiuni, precum și în amenințări indirecte cu privire la acțiuni,
care prezintă pericol public și are ca scop constrângerea nelegitimă a unei autorități publice să nu
îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anu mit act491 (revocarea suspendării sub

489 Art. 2 din Legea nr. 535/2004 versiune consolidată la data da 22.11.2016.
490 R.-I. Mocanu, op. cit. , p. 39 9.
491 Art. 38 coroborat cu art. 2 din Legea nr. 535/2004 actualizată.

91
supraveghere a pedepsei în ceea ce privește persoana inculpatului într -un dosar penal având ca
obiect infracțiunea de pornografie infantilă492).
Putem propune în scop deliberativ și teza conform căreia fapta pentru care in stanța a
dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de alarmare în scop terorist, astfel cum a fost
întreprinsă, constituie în fapt o tentativă neidonee493 a infracțiunilor de nerespectare a
regimului materialelor explozive prevăzută de art. 346 alin. (1) C. pen., în concurs cu
infracțiunea de distrugere în condițiile art. 253 alin. (4) C. pen., respectiv distrugerea prin
explozie, precum și cu infracțiunea de omor calificat în condițiile art. 189 alin. (1) lit. a), c), f),
potrivit căruia Omorul săvâr șit în vreuna dintre următoarele împrejurări:a) cu premeditare; c)
pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse; f) asupra a două sau mai multor persoane; se pedepsește cu detenți une
pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzi cerea exercitării unor drepturi , privind
prin prisma faptului că făptuitorul suferea de afecțiuni psihice care i -ar fi putut crea convingerea
că prin modul de construc ție a obiectului ce semăna cu un material de natură explozivă, urmarea
imediată a faptei s -ar fi putut realiza.
2. Prin sentința penală nr. 21/26.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s -a dispus
condamnarea inculpatului B. I. – C. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni, pen tru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 33 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 535/2004 și pedeapsa închisorii de 1
an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 33^2 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, pedeapsa
rezultantă constând în pedeapsa cu înc hisoarea de 3 ani.
 Temei legal:
Potrivit art. 3 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 535/2004 versiune consolidată la data
săvârșirii faptei, Constituie, de asemenea, infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea unor drepturi să vârșirea uneia dintre următoarele fapte: b) culegerea sau
deținerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziție de date și informații despre obiective
vizate de o entitate teroristă .

492 Sentința penală nr. 40/20.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, disponibilă la www.rolii.ro, consultat la
15.06.2019.
493 Potrivit art. 32 alin. (2) C. pen., Nu există tentativă atu nci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este
consecința modului cum a fost concepută executarea , astfel că doctrina numește tentativă neidonee fapta care
datorită modului cum a fost concepută executarea, nu poate pune problema creării unei stă ri de pericol pentru
valoarea socială ocrotită, fiind evident pentru orice observator de factură medie că acțiunea comisă nu are nicio
șansă să producă rezultatul (F. Streteanu, R. Moroșanu, Instituții și infracțiuni în noul cod penal. Manual pentru uzul
formatorilor SNG , Buurești, 2010, p. 97).

92
Potrivit art. 33^2 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 versiune con solidată la data săvârșirii
faptei, Promovarea unui mesaj prin propagandă săvârșită prin orice mijloace, în public, cu
intenția de a instiga la săvârșirea uneia dintre infracțiunile enumerate la art. 32 alin. (1) și (3) și
art. 33 alin. (1) și alin. (2) li t. e)494, indiferent dacă mesajul susține sau nu în mod direct
terorismul ori dacă au fost săvârșite sau nu respectivele infracțiuni, se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani .
 Situația de fapt:
În perioada 2002 – 2003, la îndemnul unor cetățeni pa lestinieni, rezidenți în București,
inculpatul a citit pentru prima dată Coranul , iar după stabilirea sa în anul 2006, în Franța, în
orașul Toul ouse, urmare a interacționării cu diverși cetățeni arabi, a redevenit interesat de religia
islamică, iar în anul 2012, s -a convertit la Islam, justificând decizia prin evenimentele bune care i
s-au întâmplat în v iață, după ce a recitit Coranul .
La data de 23.04.2015 , inculpatul s -a deplasat în zona Aeroportului „M . K.” și a bazei
militare americane din Const anța, o bservând cu atenție căile și punctele de acces în cele două
obiective, precum și modalitatea în care baza militară este îngrădită, susți nând, că baza
americană de la M. K. va fi un iad pe pământ, pentru a culege informații despre cele două
obiective în sco pul transmiterii acestora către frații din Toulouse , în special lui Karim Moqran
(Abdel Karim), entitate terori stă în sensul Legii nr. 535/2004 .
Informațiile comunicate de căt re autoritățile franceze relevă că numitul Karim Moqran
(Abdel Karim) și mișcar ea salafistă pro -jihadistă din Toulouse din care acesta face parte,
reprezintă o entitate teroristă care promovează sau încurajează și sprijină, sub orice formă
terorismul, în contextul în care Abdel Karim a devenit liderul mișcării radicale din Toulouse, este
un apropiat al fraților Jean Michel și Fabien C ., cei care au revendicat atentatele de la Paris din
13.112015, a urmat cursuri religioase la domiciliul lui Jean Michel C ., ținute chiar de către acesta
și a deschis o librărie islamică la Toulouse pe ca re a administrat -o împreună cu Fabien C ., ce i -a
permis difuzarea celor mai radicale teze și a reunit nucle ul cel mai dur al salafișt ilor locali.

494 Fiind vorba despre majoritatea infracțiunilor incriminate de Legea nr. 535 /2004, pornind de la cea de omor, omor
calificat sau vătămare corporală în scop terorist, până la cea de participarea la instruirea sau pre gătirea în vederea
folosirii mijloacelor distructive, substanțelor toxice ori periculoase, armelor de foc, dispozitivelor explozive de orice
fel, munițiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare, în scopul comiterii unui act d e
terorism. De altfel, prin ultimele modificări și completări aduse Legii 535/2004 este operată tocmai această
clarificare, sens în care enumerarea articolelor de lege sancționatorii a fost înlocuită cu sintagma unui act de
terorism .

93
Inculpatul, începând cu luna iunie 2016 și până în luna iunie 2017, a utilizat pe rețeaua de
socializare Fac ebook, conturile de utilizatori Ibrahim Khalid , Ibrahim (Abdelkader) , S. Yunus
Abraim , P. Janluc , Yunus Khalid Ibrahim , prin intermediul cărora a postat și distribuit fotografii
cu sigla grupării teroriste Statul Islamic – DAESH, precum și înregistrări cu atacuri ale DAESH
și execuții, prin decapitare și împușcare, cu intenția de a le face cunoscute și de a determina
câștigarea de noi adepți capabili să recurgă la săvâr șirea aceluiași gen de fapte .
De asemenea, Ministerul de Interne din Franța – Direcția Generală de Securitate Internă a
comunicat autorităților judiciare române că inculpatul, cel puțin cât timp s -a aflat pe teritoriul
Franței, s -a aflat în legătură cu indivizi cunoscuți pentru apartenența lor la mișcarea salafistă și
pro-jihadistă din Toulo use, respectiv cu numiții Abdel Karim și Yacine Fa id, cunoscut încă din
anul 2011 pentru implicarea sa în cadrul mișcării salafiste din Toulouse, anumiți adepți plecând
în zona siriano -irakiană pentru participarea la jihad.
Inculpatul B . I. C. a mai fost apropiat, în perioada în care a locuit în Toulouse, de
Mohamed Merah, autorul atentatelor teroriste din anul 2012, care au vizat în Franța militari
francezi și cetățeni evrei.
În consecință, de informațiile referitoare la cele două obiective strategice, respectiv
Aeroportul „M . K.” și baza militară americană, erau interesați frații din Toulouse al căror lider
este numitul Abdel Karim, care l -a determinat pe inculpat să se ocupe de culegerea acestor
informații, considerând că baza americană de la M . K. este utilizată pentru a face rău fraților
musulmani din Orientul Mijlociu .
În primăvara anului 2015 martorul G. a fost rugat de inculpat să-l însoțească în zona
Aeroportului „M . K.” și ulterior, la baza militară americană , deplasarea fiind efectuată cu un
autoturism, cu mențiunea că în preajma locațiilor respective, inculpatul a observat cu atenție
căile și punctele de acces în cele două obiective și a susținut că de acestea sunt interesați frații
din Toulouse , în special Abdel Karim, care era interesat să a fle mai multe despre cele două
obiective, respectiv dacă există în realitate și cum sunt situate. Pe parcursul deplasării cu
autoturismul, inculpatul a susținut că trebuie să vadă obiectivele, întrucât va fi întrebat de către
cei din Toulouse și nu vrea să fie perceput ca fiind un mincinos .
Inculpatul l -a întrebat pe martorul G. dacă are cunoștință de persoane care să fie dispuse
să lupte pentru frații din Siria .

94
La începutul lunii martie 2017, prin intermed iul unei persoane cu prenumele O.,
inculpat ul i-a trimis lui Abdel Karim f otografii ale sale și fiului său, în care ține degetul arătător
de la mâna dreaptă îndreptat în sus, semn prin care musulmanii exprimă faptul că Allah este
singurul Dumnezeu și Mohamed profetul său, același gest fiind folosi t și d e Osama Bin Laden,
reprez entând din punct de vedere politic, o respingere a oricărei forme de guvernământ care nu
se află sub legea Sharia, reprezentând credința că islamul trebuie impus cu sabia.
Inculpatul s -a întâlnit la data de 28 .02.2017 cu o persoan ă din anturajul său, căreia i -a
solicitat un memory -stick necesar realizării unei înregistrări video, prin care să solicite sprijin
financiar fraților din Toulouse , fiind menționată ca persoană de contact Abdel Karim, despre
care a afirmat că a făcut jihad în Siria și a susținut că are o legătură spe cială cu acesta, motivată
prin planul de jihad realizat împreună.
La data de 05.03.2017, inculpatul i -a solicitat persoanei respective să înregistreze un
mesaj video pe telefonul pers onal marca Ihunt X200, adre sat fraților din Toulouse prin
intermediul căruia inculpatul le solicita sprijin financiar, pretextând că situația sa materială este
disper ată și că în România nu există musulmani adevărați .
În urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică , au fost obținute o
fotografii și un mesaj video în limba franceză, adresat lui Abdel Karim de către inculpate.
Din depozițiile martorului P . S., mai reiese că după ce inculpatul s -a întors în România
din Franța, l -a auzit sp unând de mai multe ori că vre a să moară pentru Allah și că vrea să devină
martir .
Parcurgând etap ele succesive ale procesului ev olutiv de radicalizare islamică, începând
cu anul 2016, inculpatul a promovat în mod sistematic în public, doctrina radical islamistă, prin
postarea în medi ul on -line prin intermediul rețelei de socializare Facebook495, a unor imagini,
înregistrări audio/video reprezentând activități/acțiuni armate/violențe și de propagandă ale
grupării teroriste DAESH, constând în decapitări individuale sau colective, execuții prin
împușcare, mesaje radical -jihadiste ale liderilor unor grupări teroriste, mesaje de propagandă a le

495 În jurisprudența sa, ÎCCJ recunoaște caracterul public al spațiului virtual alocat Facebook, astfel că mesajul
postat pe pagina rețelei de socializare îndeplinește exigența juridică privind caracterul public întrucât, pe de o
parte, mesajul a fost postat pe o rețea de social izare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui
utilizator (utilizator existent – eventual „prieten”; utilizator nou – potențial „prieten” sau utilizator „intermediat”),
în fața unui anumit număr de persoane, și, pe de altă parte, mesaju l a fost postat cu intenția parvenirii la cunoștința
utilizatorilor publici ai paginii (în mod direct a „prietenilor” și indirect a celor care ar avea acces mijlocit) (decizia
civilă nr. 4546/27.11.2014, pronunțată de ÎCCJ – secția de contencios administra tiv și fiscal , disponibilă la
www.scj.ro , consultat la 15.06.2019).

95
DAE SH/ Statul Islamic, promovarea Sharia – legea islamică , cu intenția de ale face cunoscute și
a determina câștigarea de noi a depți capabili să recur gă la să vârșirea aceluiași gen de fapte.
Nivelul de radicalizare al inculpatului este reflectat de conținutul discuțiilor și
convorbirilor purtate de acesta cu persoane din anturajul său apropiat, prin care își exprimă
disponibilitatea de a recurge la ges turi de violență fizică extremă în numele lui Allah.
În ultima perioadă dinaintea arestării sale, inculpatul s -a radicalizat în numele Islamului
până la punctul la care a devenit înclinat spre violență și dispus să p articipe la un potențial
război , așa cu m reiese din cuprinsul discuțiilor avute cu O . M. P., ce au fost interceptate
ambiental și pe parcursul cărora a afirmat: Eu vreau ca să merg să fac jihad. De -aia am venit în
România. Vreau să ajung în Paradis .
In faza de urmărire penală, inculpatul a neg at în mod constant săvârșirea infracțiunilor,
însă la termenul de judecată din data de 20.02.2018, a recunoscut și regretat comiterea faptelor
deduse judecății.
 Principale mijloace de probă:
– declarația inculpatului din faza cercetării judecătorești, în cuprinsul căreia a menționat că
recunoaște și regretă faptele comise ;
– procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor cu identitate
atribuită;
– procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul
ambi ental de către inculpat, obținute în urma punerii în executare a mandatelor de siguranță
națională (declasificate);
– procesul verbal de percheziție informatică;
– procesele verbale de analizare a datelor obținute în urma efectuării perchezițiilor
informatice ;
– de la inculpat s -au ridicat mai multe bunuri în urma efectuării perchezițiilor domiciliare,
respectiv un laptop marca HP Pro Book 4330S, un telefon mobil marca Samsung, un telefon
mobil marca LG – E400, un telefon marca Nokia, un memory -stick mar ca Hama , capacitate 8
GB, un USB stick marca Huawei ș i un adaptor marca San Disk;
– în urma efectuării percheziție i informatic e și asupra sistemelor informatice , s-a constatat
că o parte dintre imaginile postate și/sau distribuite de către inculpat prin intermediu l rețelei de
socializare Facebook au fost identificate și în sistemele informatice percheziționate ;

96
– în urma efectuării percheziției informatice asupra telefonului mobil marca LG –E400, au
fost identificate mai multe conversații tip chat cu o persoană din a genda telefonică numită
Abdelkarim , despre care inculpatul a recunoscut că este una și aceeași persoană cu Abdel Karim,
cu numele real de Karim Moqran;
– în sistemul informatic al telefonului mobil marca LG – E400, au fost identificate fișier e de
tip imagine cu extensia jpeg, iar cu ocazia efectuării perchezițiilor informatice au mai fost
identificate și alte fișiere tip imagine, toate având legătură cu ISIS/Statul Islamic/DAESH, fișiere
identificate și menționate în cuprinsul procesului verbal din 24.08.2017, însoțite de traducerea
din limba arabă în limba română .
 Concluzii preliminare:
Date fiind circumstanțele cauzei analizate, constatăm pericolul real ce poate viza și
teritoriul țării noastre în ceea ce privește atractivitatea ce o poate semnala un anume ob iectiv
strategic în vederea înfăptuirii unui act de terorism motivat politic și religios. Chiar dacă țara
noastră nu înregistrează existența unei comunități însemnate de musulmani, observăm că
facilitarea accesului cetățenilor români, chiar și în spațiul e uropean, poate intensifica numărul
cazurilor de recrutări și radicalizări prin intermediul comunităților care practică fanatismul
religios musulman.
Considerăm corecte aspectele reținute de instanță, raportându -ne la individualizarea
sancțiunilor, cu precă dere din analiza particularităților activităților întreprinse de făptuitor, pe
parcursul unei perioade îndelungate de timp în care a progresat în gravitatea ideilor plănuite,
autoritățile responsabile cu realizarea securității naționale îndeplinindu -și sco pul înainte ca
inculpatul în cauză să dezlănțuie iadul pe pământ .
Vedem încă o dată rolul activ manifestat de structurile de informații în cauză ce implică
fapte de terorism, cu atât mai mult cu cât în speță au fost puse în executare mai multe mandate de
securitate națională, precum și rolul autorităților judiciare care pe de -o parte au întreprins
activități de cooperare internațională cu autoritățile omoloage franceze în ceea ce privește
schimbul informațional privind pe inculpat și persoanele cu care aces ta a întreținut relații
apropiate, iar pe de altă parte amplitudinea metode lor special e de supraveghere, constând în
principal în interceptarea comunicațiilor , utilizarea investigatorilor sub acoperire și a
colaboratorilor , accesul la un sistem informatic .

97
CONCLUZII

Printre problemele majore cu care se confruntă în permanență astăzi comunitatea
mondială, în prim -plan s -a impus terorismul. Terorismul s -a amplificat în volum și severitate,
putere și influență, astfel încât măsurile elaborate de contracarare par a nu fi suficiente pentru a
controla situația la nivel internațional.
Tocmai datorită complexității ce rezidă în preîntâmpinarea și gestionarea situațiilor ce
implică acte de terorism, a actorilor instituționali implicați și a relațiilor la nivel nați onal și
supranațional în arealul european, lucrarea de față nu a putut să se abată de la rigorile impuse
analizei unui fenomen atât de complex.
Considerăm că prin problematicile abordate, dacă nu am reușit să producem soluții
efective unor reale dificultăț i întâmpinate în practica structurilor specializate, cel puțin am adus
un plus de valoare cadrului academic în materie, îndrăznind a ridica întrebări și a formula critici
acolo unde autorii instituționali ori doctrinari au dezbătut cu superficialitate prob leme punctuale.
Apreciem că am reușit transpunerea unui examen competent care satisface exigențele
unei cercetări științifice perti nente în ceea ce privește evoluțiile normative în materia prevenirii și
combaterii terorismului în plan european, precum și s ub aspectul reglementării activității unor
actori importanți în domeniu pe scena europeană.
Mai mult decât atât, sub aspectul examenului legislativ, am identificat fluctuația cadrului
normativ la nivel național, abordând evoluțiile din două perspective, ce a a spectrului
incriminator, incluzând aici și critici – considerăm constructive – asupra opiniilor doctrinare care
au fost exprimate în ultima perioadă, precum și cea a spectrului procedural, al cooperării
interinstituționale, construind punți de sprijin pentru viitoare direcții de cercetare științifică a
cadrului operativ al prevenirii și combaterii terorismului la nivel național, și de ce nu, chiar la
nivel european, ce pot fi exploatate ulterior, pornind de la ipotezele expuse în prezenta lucrare.
În ac eastă manieră, o primă critică adusă de către noi opiniei doctrinare potrivit căreia
fapta de alarmare fără un motiv întemeiat , cu privire la s ăvârșirea unui act de terorism, nu
întrunește elementele specifice ale unui act de terorism, susținându -se lipsa de legătură cu
legislația din domeniul preven irii și combaterii terorismului , precum și necesitatea
dezincriminării faptei , constă în aceea că indiferent de modul de realizare al faptei (prin apel
telefonic ori prin amplasarea unui colet suspect într -o zon ă publică), aceasta este de natură să

98
producă urmarea imediată a infracțiunii tipice, respectiv crearea unei stări de pericol și
intervenția forțelor de ordine .
De altfel, am susținut și teza contrară aceleia prin care se motivează caracterul
contravențion al al unei atari fapte, reprezentat de gradul de periculozitate scăzută a acesteia în
raport de faptele de terorism enumerate în cuprinsul legii speciale, argumentând asupra
predicitibilității legislației naționale care face mențiunea expresă că alarmarea publicului, a
organelor specializate pentru a interveni fără motiv întemeiat, constituie contravenție doar dacă
nu este săvârșită în astfel de condiț ii încât, potrivit legii penale să fie considerată infracțiune ,
dispozițiile penale constituind în cazul no stru, tocmai prevederile Legii nr. 535/2004 în cuprinsul
cărora se regăsește fapta de alarmare fără un motiv întemeiat, cu privire la săvârșirea unui act de
terorism .
Tot astfel, am combătut argumentele aceluiași autor doctrinar, care s -a pronunțat asupra
necesității incriminării infracțiunilor de terorism și cele în legătură cu terorismul în cuprinsul
Codului penal. Dacă autorul menționat și -a motivat opțiunea prin prisma exemplului regăsit în
sisteme de drept europene, noi am arătat că în raport de specif icul național și a normelor de
tehnică legislativă aplicabile sistemului de drept românesc, existența unui cadru incriminator al
faptelor de terorism în paralel cu prevederile Codului penal își găsește justificarea tocmai în
caracterul special și complex a l fenomenului terorist, care impune statelor o abordare distinctă
asupra concepției de luptă antiteroristă, incluzând în conceptul de luptă și capacitatea de
legiferare procedurală și incriminatorie.
Punctele forte ale lucrării constau în semnalarea pe alocuri a lipsei de precizie a
legiuitorului european, precum și a celui național atunci când implementează noi stratageii
legislative în vederea prevenirii și combaterii teror ismului, în realizarea radiografiei actorilor
instituționali atât cei transnaționali, cât și cei naționali, prezentând totodată relațiile și traseul
acestora, precum și viitoare potențiale evoluții.
Într-o primă etapă, am punctat procesul evo lutiv al Europ ol și Eurojust, organisme
europene cu rol activ în plan operativ -informațional și judiciar în ceea ce privește anchetarea
faptelor de terorism pe teritoriul Uniunii Europene, semnalând sincopele întâmpinate de -a lungul
anilor, culminând cu starea de compet itivitate între cele două organisme, precum și cu
nesiguranța cu care actorii naționali competenți în desfășurarea activităților de anchetă au

99
abordat necesitatea distribuirii informațiilor clasificate către Europol/Eurojust ori perceperea
schimbului infor mațional ca o corvoadă, iar nu ca un plus în desfășurarea anchetelor.
Însă am semnalat și valoarea adăugată adusă de Europol în materie, prin dezvoltarea
modelului operațional al echipelor comune de anchetă, prin centralizarea fluxului informațional
la niv elul Uniunii în legătură cu fapte de terorism, constituind Centrul European de Combatere a
Terorismului, iar nu în ultimul rând prin dezvoltarea capabilităților Proiectului SIRIUS,
platformă online destinată forțelor de oridne ce facilitează distribuirea c unoștințelor, bunelor
practici și expertizelor în anchetarea infracțiunilor săvârșite online, o atenție deosebită fiind
acordată combaterii terorismului.
Dacă am putut sublinia rolul Eurojust ca actor operațional și strategic în combaterea
terorismului, pr in facilitarea cooperării judiciare multilaterale, coordonarea și realizarea
schimbului de informații în anchete transfrontaliere ce vizează fapte de terorism, am fost totodată
nevoiți să semnalăm că iminenta amplificare a mandatului Parchetului European î n domeniul
infracțiunilor de terorism nu poate avea drept rezultat dezvoltarea rolului Eurojust.
Așadar, chiar dacă Eurojust nu are vocație de a deveni un veritabil corp rechizitorial
european și nu poate efectua în mod direct și nemijlocit activități inve stigative și de urmărire
penală, am atras atenția asupra faptului că totala independență a Parchetului European în raport
de Eurojust nu este abordarea corectă, tocmai prin prisma statuărilor Tratatului de Funcționare al
UE, care arată că o atare agenție e uropeană de urmărire penală poate fi instituită pornind de la
Eurojust deci sub tutela acestuia.
Astfel că, măsurile necesare întăririi răspunsului Uniunii față de amenințările teroriste,
prin modificarea TFUE în vederea extinderii mandatului Parchetului E uropean și pentru
infracțiuni de terorism nu pot fi implementate decât prin crearea unui cadru normativ în care
Parchetul European se subordonează nemijlocit Eurojust.
Ne-am apropiat astfel opiniilor instituționale exprimate pe această temă chiar de către
foruri naționale române, potrivit cărora se impune mai degrabă optimizarea mecanismelor
europene preexistente în materie penală , iar nu sporirea prematură a mandatului Parchetului
European, care ar conduce la erodarea Eurojust.
Cu toate acestea, intenția n u este de a critica oportunitatea lărgirii sferei de comptentență,
ci de a sublinia opțiunile administrative existente, respectiv de a institui un atare corp judiciar
european, ierarhic subordonat Eurojust, mai ales având în vedere că instituirea unui Parc het

100
European care să func ționeze în paralel cu Eurojust ar avea drept rezultat sporirea complexit ății
în structura instituțională a Uniunii Europene .
Cât privește cadrul normativ național în privința competențelor operative ale autorităților
române, este d e menționat diferența între sintag ma de intervenție antiteroristă și cea de
intervenție contrateroristă .
Am arătat în acest sens că intervenția antiteroristă cuprinse sistemul de măsuri defensive,
atunci când există certitudinea producerii unui act de tero rism, în vreme ce intervenția
contrateroristă presupune ansamblul măsurilor cu caracter ofensiv având drept scop capturarea
sau anihilarea factorului terorist, pe timpul desfășurării ori ulterior săvârșirii unor acte de
terorism.
Observând așadar diferența dată de reperul temporal în catalogarea celor doi termeni, în
cuprinsul Legii nr. 535/2004, constatând veridicitatea celor două definiții enunțate, am semnalat
o atare discordanță în cadrul normativ care stabilește atribuțiile acționale ale unităților
Serviciului Român de Informații, în ceea ce privește clasificarea drept intervenție antiteroristă a
măsurilor având drept scop anihilarea teroriștilor, eliberarea ostaticilor și restabilirea ordinii, deci
cele executate pe timpul sau ulterior săvârșirii unui act de terorism, sens în care considerăm
necesară intervenția legiuitorului în vederea efectuărilor modificărilor necesare, deși de -a lungul
timpului, actul normativ în cauză a suferit modificări și completări, fără ca legiuitorul a se sesiza
cu privire l a discrepanțele etimologice amintite.
Totodată, sintetizând dispozițiile legale care stabilesc atribuțiilr punctuale ale diferiților
actori instituționali, am identificat o structură organizatorică ierarhică, constând în aceea că odată
cu declanșarea unei crize teroriste, Consiliul Suprem de Apărare a Țării are rol de coordonator
strategic, urmat de structurile specializate ale Serviciului Român de Informații cu rol de
coordonator tehnic, secondat de structuri operative ale Ministerului Afacerilor Interne ( Poliție și
Jandarmerie), ale Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Pază și Protecție, precum și
ale Ministerului Apărării Naționale.
Totodată, am remarcat intenția legiuitorului de a eficientiza activitățile operaționale
punctuale, prin impleme ntarea capacității structurilor interveniente de a solicita transferul
controlului operațional , cu alte cuvinte de a realiza o acțiune de neutralizare concertată
centralizată.

101
De asemenea, punctăm realizarea unui studiu competent asupra cadrului metodolog ic al
procesului investigativ al actelor de terorism, făcând departajarea între investigația informativ –
operativă preliminară oricărei etape procesuale ce are ca obiect o infracțiune de terorism
premeditată și investigația intrapenală, ce are loc în etapa de urmărire penală, semnalând totodată
divergențe majore de optică între organismele de putere ale statului, forul legislativ, organe
judiciare, agenții de securitate.
Am realizat așadar, o incursiune în etapa informativă a activităților investigativ -opera tive,
etapă caracterizată prin activități specifice din arealul serviciilor de informații , precum și în etapa
investigativă, delimitată de stabilirea prealabilă a conținutul constitutiv al infracțiunilor de
terorism, constatând interdependența celor două domenii ca o consecință a dinamicii activităților
investigativ – informativ – operative și a activității de urmărire penală.
Am ajuns astfel la concluzia potrivit căreia cauzel e penale având ca obiect infracțiuni de
terorism incorporează investigarea inform ativ – operativă (etapă extrapenală) , atribut exclusiv al
serviciului de informații și investigarea penală , efectuată în cadrul procesului penal, în comun de
către organele judiciare și organele de stat specializate în realizarea securității naționale.
Analizând ansamblul investigativ penal al infracțiunilor de terorism, am sesizat două mari
situații controversate cu implicații concrete în activitatea lucrătorilor judiciari și a forțelor de
ordine mandatate cu activități de prevenire și combatere a terorism ului.
O primă situație a reprezentat -o constatarea de către Curtea Constituțională a României a
existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public prin Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de -o parte, și Înalta Curte
de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea
între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul
Român de Informaț ii a două protocoale de colaborare, în anul 2009, respectiv 2016, având ca
obiect mandatarea SRI cu desfășurarea activităților specifice organelor de cercetare penală , sens
în care, Curtea Constituțională a reclamat neconstituționalitatea celor două proto coale de
colaborare.
Înțelegând puterea de lege a soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională a României,
fără a face apologia mijloacelor de cooperare interinstituțională criticate, am arătat că luând în
considerare prevederile punctuale din cuprinsul protocoalelor prin care SRI este învestit cu
realizarea unor activități specifice punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică

102
pentru infracțiuni ce exced competențele atribuționale stabilite prin lege, precum cele din
spectrul infracțiunilor grave, a criminalității organizate, traficului de persoane, traficului și
consumului ilicit de droguri , acestea contravin vădit scopului pentru care SRI a fost nominalizat
ca organ de cercetare special.
Totodată, găsim îndreptățită necesitatea încheierii celor două protocoale ca soluție de
compromis, tocmai datorită lipsei resurselor logistice specifice, la nivelul organelor de urmărire
penală – procuror, poliție judiciară – pe care legiuitorul ar fi trebuit să o aibă în vedere în analiza
oportunității ins tituirii unui nou cadru procedural în care activitățile de supraveghere tehnică să
fie întreprinse exclusiv de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați ai poliției.
O a doua situație întâmpinată în domeniul prevenirii și combaterii actelor de terorism,
asupra căreia a fost instituit controlul de constituționalitate, este reprezentată de sesizarea de
neconstituționalitate ridicată de președintele României asupra Proiectului Legii pentru
modificarea și completarea unor acte normative din dome niul ordinii și siguranței publice.
În esență, proiectul de lege avut în vedere intenționa suplimentarea atribuțiilor Poliției
Române, precum și detalierea în concret a anumitor moduri de acțiune a forțelor de ordine în
situația iminenței proceduerii unor fapte de terorism.
În considerentele deciziei pronunțate în urma sesizării în cauză, Curtea Constituțională
reține că se impunea solicitarea avizului CSAT , drept pentru care constată că Legea pentru
modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice este
neconstituțională în ansamblul său .
Am susținut ipoteza potrivit căreia, deși Curtea Constituțională nu s -a pronunțat în
privința motivelor intrinseci invocate odată cu ridicarea excepției de neconstituționalitate, o atare
consolidare a rolului Poliției Române în desfășurarea activităților specifice ca reacție la ac te de
terorism, vine să complinească spectrul preexistent al organelor specializate ale statului cu rol
activ în prevenirea și combaterea terorismului , oferind claritate și previzibilitate activităților
polițienești specifice capturării autorilor infracțiunilor de terorism.
Astfel că, din cuprinsul celor două problematici analizate în capitolul III punctul 3 al
prezentei lucrări putem observa, fără a considera ca fiind un termen pretențios, desfășurarea în
concret a unor jocuri de putere între actori instituționali cu rol managerial și decizional în
activitatea centrală a statului, strategii ce nu pot avea decât un rezultat negativ asupra
credibilității în puterea exercitată de stat prin actorii mandatați, văduvind totodată cetățenii de

103
securitatea și garanția libertăților individuale necesare a fi asigurate cu atât mai mult în ceea ce
privește protecția în fața gravității formelor de desfășurare a faptelor de terorism.
Nu în ultimul rând, am supus atenției cazuri de terorism autohton subliniind importanța
cooperării interinstituționale la nivel preventiv și combativ, precum și utilitatea instrumentelor
legale investigative, cu precădere a metode lor speciale de suprave ghere .

104
BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII
– AUTORI ROMÂNI
1. Atanasiu M., Stăncilă L., Terorismul ― Răul din umbră al începutului de secol , Ed. Univ.
Naționale de Apărare „Carol I”, București , 2014.
2. Bararu I., Infracțiunile de terorism. Legislație și procedură penală , Ed. Universul Juridic,
București, 2010.
3. Constantiniu F., O istorie sinceră a poporului român , Ed. Univers Enciclopedic Gold,
București, 1999.
4. Cristescu D. I., Enescu V. C., Pract ica investigativă penală și judiciară în cazul
infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică ,
Ed. Solness, Timișoara, 2017.
5. Diaconescu Ov., Interceptarea. între informare și dezinformare , Ed. Globus, Bucureș ti,
1999.
6. Mocanu R. -I., Antoniu G., Comparative Counter -terrorism Law: Romania în Comparative
Counter -Terrorism Law , Ed. Cambridge University Press, New York, 2015.
7. Mocanu R. -I., Fenomenul terorist. Analiza legislației anti -teroriste române: Studiu
compara tiv, Ed. Univ. Juridic, București, 2013.
8. Monografia S.R.I. 1990 – 2015 , Ed. Rao, București, 2015.
9. Muscalu Gh., Criminalitatea organizată și terorismul – factori de risc globali , Ed.
Hamangiu, București, 2017.
10. Pașcu I. M., Combating Terrorism. NATO and Tran satlantic Dimension , Institutul pentru
Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, București, 2002.
11. Popa C., Gârz R. -I., Impactul normelor europene asupra evoluției dreptului românesc în
prevenirea și combaterea terorismului, în 10 ani de la aderarea R omâniei la Uniunea
Europeană. Impactul asupra evoluției dreptului românesc , Institutul de Cercetări Juridice
„Acad. Andrei Rădulescu”, București, 2017.
12. Volonciu N. și colab., Noul cod de procedură penală comentat , Ed. Hamangiu, București,
2015.

105
– AUTORI STR ĂINI
1. Bigo D. și colab., Mapping the Field of the EU Internal Security Agencies, în The Field of
the EU Internal Security Agencies , Ed. l'Harmattan, Paris, 2007.
2. Blakeley R., State Violence as State Terrorism, în The Ashgate Research Companion to
Political Violence , Ed. Ashgate, Londra, 2012.
3. Block L., EU joint investigation teams: Political ambitions and police practices, în Cross –
border law enforcement regional law enforcement cooperation – European, Australian and
Asia-Pacific perspectives , ed. Routledge, Londra, 2011.
4. Bures O., EU Counterterrorism Policy. A Paper Tiger? , Ed. Ashgate, Farnham, 2011.
5. Bures O., Europol’s Counter -terrorism Role:A Chicken -Egg Dilemma, în European
Security, Terrorism and Intelligence Tackling New Security Challenges in Europe , Ed.
Palgrave, Londra, 2013.
6. Byman D., Deadly Connections: States that Sponsor Terrorism , Ed. Cambridge University
Press, Cambridge, 2005.
7. Calderoni F., Organized Crime Legislation in the European Union , Ed. Springer, 2010,
Berlin.
8. Casaca P., Wolf S. O., T errorism Revisited. Islamism, Political Violence and State –
Sponsorship , Ed. Springer, Bruxelles, 2017.
9. Congram M., Bell P., Lauchs M., Policing Transnational Organized Crimeand Corruption:
Exploring the Roleof Communication Interception Technology , Ed. Pal grave, Londra, 2013.
10. Dallin A., Breslauer G. W., Political Terror in Communist Systems , Ed. Stanford University
Press, Stanford, 1970.
11. Deboyser C., European Public Prosecutor’s Office and Eurojust: <<Love Match or
Arranged Marriage>>? , în The European Publ ic Prosecutor’s Office. An Extended Arm or
a Two -Headed Dragon? , Ed. Asser Press, Haga, 2015.
12. Drake R., Revolutionary Mystique and Terror in Contemporary Italy , Ed. Indiana
University Press, Bloomington, 1989.
13. Foster R. E., Police technology , Ed. Pearson, New Jersey, 2005.
14. Garrone F. C. -R., Radicalism and Terrorism in the 21st Century. Implications for Security,
în Studies in politics, security and society , vol. 9, Ed. Peter Lang Edition, Frankfurt, 2017.

106
15. Girod R. J., Advanced Criminal Investigations and Intelligence Operations. Tradecraft
Methods, Practices, Tactics, and Techniques , Ed. CRC Press, Boca Raton, 2014.
16. Gounev Ph. și colab., Legal and investigative tools, în Study on paving the way for future
policy initiatives in the field of fight against o rganised crime: the effectiveness of specific
criminal law measures targeting organised crime , Publications Office of the EU,
Luxemburg, 2014.
17. Guelke A., Terrorism and Global Disorder. Political Violence in the Contemporary Worl d,
Ed. I.B.Tauris, New York, 2006.
18. Herbst Ph., Talking Terrorism: A Dictionary of the Loaded Language of Political Violence ,
Ed. Greenwood Press, Westport, 2003.
19. Ishrat A., Mukesh K., An Overview of the Political Theories of Terrorism , în Journal of
Humanities and Social Science, IOS R, 2014.
20. Jackson B. A. și colab., Breaching the Fortress Wall. Understanding Terrorist Efforts to
Overcome Defensive Technologies , Ed. Rand, Santa Monica, 2007.
21. Jackson R., Murphy E., Poynting S., Contemporary State Terrorism: Theory and Practice ,
Ed. Rou tledge, Londra, 2009.
22. Kaeding M., Pollak J., Schmidt P., The Future of Europe. Views from the Capitals , Ed.
Palgrave Macmillan, Gewerbestrasse, 2019.
23. Klip A., van der Wilt H., Harmonisation and harmonising measures in criminal law , Ed.
Royal Netherlands Ac ademy of Science, Amsterdam, 2002.
24. Laqueuer W., Wall Ch., The future of terrorism. ISIS, Al -Qaeda, and the Alt -right , Ed. St.
Martin’s Press, New York, 2018.
25. Lerner K. L., Lerner B. W., Encyclopedia of Espionage, Intelligence and Security , vol. II,
Ed. Gal e, Farmington Hills, 2004.
26. McAllister B., Schmid A. P., Terrorism Studies FreeBook , Univ. St. Andrews, 2013.
27. Piris J. -C., The Lisbon Treaty:A Legal and Political Analysis , Ed. Cambridge University
Press, Cambridge, 2010.
28. Schmid A. P., The Routledge handboo k of terrorism research , Ed. Routledge, Londra,
2011.
29. Smith M.L.R., Neumann P. R., The Strategy of Terrorism: How it Works, and Why it Fails
(Contemporary Terrorism Studies) , Ed. Routledge, New York, 2007.

107
30. Spaaij R., Understanding Lone Wolf Terrorism. G lobal Patterns, Motivations and
Prevention , Ed. Springer, New York, 2012.
31. Stohl M., Lopez G., Government Violence and Repression: An Agenda for Research , Ed.
Greenwood Press, New York, 1986.
32. Thackrah J. R., Dictionary of terrorism , ed. a II -a, Ed. Routledg e, New York, 2004.
33. van Gemert W., The Recent Development of Europol: An Alternative for a European FBI?!,
în Terrorism and European security governance , Ed. European University Institute,
Florența, 2018.
34. Waters G., Dudgeon D. I., Australia and Cyber -warfar e, Ed. ANU E. Press, Canberra,
2008.
35. Wilkinson P., Terrorism versus democracy , ed. a II -a, Ed. Routledge, New York, 2006.

II. ARTICOLE. STUDII DE SPECIALITATE
– Autori români
1. Barna C., Despre intelligence și terorism în România , intelligence.sri.ro/despre –
intelligence -si-terorism -romania/ .
2. Bălan G., Noile tendințe mondiale în acțiunea politicilor de apărare a securității statelor și
de combatere a terorismului , Revista Criminalistica, nr. 1, 2006.
3. Cristescu D. I., Enescu V. C., Cadrul metodologic al investig ării penale infracțiunilor
contra securității naționale și acte de terorism , www.juridice.ro/364318/cadrul -general –
tactic -al-investigatiei -penale -in-cazul -infractiunilor -contra -securitatii -nationale -si-acte-de-
terorism -ep-1-cadrul -metodologic -al-investigar ii-penale -infractiunilor -contra –
securitat.html .
4. Cristescu I., Opinie privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică ,
www.juridice.ro/432659/opinie -privind -punerea -in-executare -a-mandatului -de-
supraveghere -tehnica.html .
5. Diaconu V. D., Privire critică de ansamblu asupra prevederilor Legii nr. 535/2004 pentru
prevenirea și combaterea terorismului , Pandectele Române nr. 3/2005.
6. Dobre M., Terorismul – Amenințare la adresa securității naționale , INFOSFERA. Revistă
de studii de securitate și inf ormații pentru apărare, nr. 3/2017.

108
7. Gârz R., Mandatul de securitate națională , intelligence.sri.ro/mandatul -de-securitate –
nationala/ .
8. Lungu M. M., Instituțiile de cooperare polițienească , Buletinul Jandarmeriei Române, nr.
2/2018, București, 2018.
9. Neculai A., Criminalitatea organizată și terorismul. Principalele amenințări la adresa
securității umane , Buletin de informare și documentare, nr. 5/2018, Ed. MAI, București.
10. Nedișan A., Securitatea și apărarea Uniunii Europene , Buletin de informare și
documentare nr. 4/2018, Ed. MAI, București, 2018.
11. Niță M., Bențe A ., Lupta împotriva finanțării terorismului , Sinteză Documentară, nr. 4 vol.
26, Tipografia M.A.I., București, 2006.
12. Tismăneanu V. și colab., Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste di n
România, Raport final , București, 2006.
13. Tîrlie L., Securitatea națională. Actualitate și perspective , Buletin de informare și
documentare nr. 1/2018, Ed. MAI, București, 2018.
14. Tobă A., Contribuții ale Jandarmeriei Române în domeniul securității internaț ionale
(partea I) , Buletin de informare și documentare, nr. 1/2017, Ed. MAI, București, 2017.

– Autori străini
1. Attar O. B., Les modalités actuelles de la lutte contre le terrorisme dans les États
européens , Civitas Europa, nr. 1/2015.
2. Bakier H., The New I ssue of Technical Mujahid: A Training Manual for Jihadis , Terrorism
Monitor, nr. 5/2007.
3. Ballegooij W. van, Bakowski P., The fight against terrorism. Cost of Non -Europe Report ,
European Parliamentary Research Service, Bruxelles, 2018.
4. Bassiouni M. C., Legal Control of International Terrorism: A Policy -Oriented Assessment ,
Harvard International Law Journal, vol. 43, nr. 1, 2002.
5. Brière C., Cooperation of Europol and Eurojust with external partners in the fight against
crime: what are the challenges ahea d?, Working paper, nr. 1, Ed. DCU Brexit Institute,
Dublin, 2018.
6. Bures O., EU Counterterrorism Policy. A Paper Tiger? , Terrorism and Political Violence,
vol. 18, nr. 1/2006, p. 64.

109
7. Bures O., Intelligence Sharing and the Fight against Terrorism in the EU : Lessons Learned
from Europol , European View, vol. 15, nr. 1/2016.
8. Burton F., Stewart S., The Lone Wolf Disconnect , worldview.stratfor.com/article/lone -wolf-
disconnect .
9. Chakravorti R., Terrorism: past present and future , Economic and Political Weekly, vol.
29, nr. 36, 1994.
10. Claridge D., State Terrorism? Applying a Definitional Model , Terrorism and Political
Violence, vol. 8, 1996.
11. Djupdal H., International Security and Intelligence Cooperation. A collective case study of
the OSCE and Europol , teză de masterat, Univ. Noragric, Tivoli, 2018.
12. Enders W., Sandler T., Patterns of transnational terrorism, 1970 -99: Alternative time series
estimates , International Studies Quarterly nr. 46, vol II, 2002.
13. Giuffrida, Cross -Border Crimes and the European Pub lic Prosecutor’s Office , Eucrim. The
European Criminal Law Associations‘ Forum, nr. 3/2017.
14. Hegghammer T., The Rise of the Macro -Nationalists ,
www.nytimes.com/2011/07/31/opinion/ sunday/the -rise-of-the-macro -nationalists.html .
15. House of Lords, EU Committ ee, Prüm: an effective weapon against terrorism and crime? ,
18th Report of Session 2006 –07, Londra, 2007.
16. Jenkins B. M., Military Force May Not Be Ruled Out, Rand Magasine , nr. 7103, Ed. Rand
Corp., Santa Monica, 1985.
17. Joutsen M., T he European Union and cooperation in criminal matters: the search for
balance , Heuni Papers, vol. 25, Helsinki, 2006 .
18. Klip A., The constitution for Europe and criminal law: a step not far enough , Maastricht
Journal of European and Comparative Law, vol. 12, nr. 2, Maastricht, 20 05.
19. Lizardo O.A., Bergesen A.J., International terrorism and the world system , Sociological
Theory, vol. 22 nr. 1, 2004.
20. Löckinger G., Terrorismus, Terrorismusabwehr, Terrorismusbekampfung ,
www.bundesheer.at/pdf_pool/publikationen/ 05_ttt_01_ttt.pdf .
21. Mangenot M., Jeux européens et innovation institutionnelle. Les logiques de création
d’Eurojust (1996 -2004) , Cultures & Conflits, nr. 62/01.06.2006.

110
22. Marsili M., A Critical Assessment of the European Cultural Approach to Counter
Terrorism , Europe as a Global A ctor Conference, Lisabona, 2016.
23. Mégie A., L’Espace européen de liberté, de sécurité et de justice , La Documentation
française, vol 4, 2014.
24. Nato A., The European Public Prosecutor’s Office between counter -terrorism and
strengthening of the European ci tizens’ safety , Civitas Europa, nr. 2/2016.
25. Özdamar Ö., Theorizing Terrorist Behavior: Major Approaches and Their Characteristics ,
Defence Against Terrorism, vol. 1, nr. 2, 2008.
26. Pascouau Y., The future of the area of freedom, security and justice. Add ressing mobility,
protection and effectiveness in the long run , European Policy Centre, 2014.
27. Romoano A. T., Terrorism: an analysis of the literature , ETD Collection, Univ. Fordham,
1984, fordham.bepress.com/dissertations/AAI8515895 .
28. Schmid A. P., State Terrorism -a Thing of the Past? , Schapiro Lecture, London School of
Economics, 2008.
29. Shultz G., Terrorism: The Challenge to Democracies , a II -a Conferință Internațional ă de
Terorism a Institutului Jonathan, Washington D.C., 1985.
30. Stepanova E., Terroris m in Asymmetrical Conflict: Ideological and Structural Aspects ,
SIPRI Research Report nr. 23, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2008.
31. Telhami S., Conflicting Views of Terrorism , Cornell International Law Journal, vol. 35 , nr.
3, articolul 8, 2002.
32. Wainwright R., Trends and challenges for law enforcement training and education ,
European police science and research bulletin, nr. 3, Luxembourg, 2016.

III. ALTE SURSE
1. Aviz motivat stabilind neconformarea cu principiul subsidiarității a propunerii de
Regulamen t (n.r. privind Parchetul European), www.ipex.eu/IPEXL –
WEB/scrutiny/APP20130255/rocam.do .
2. Bureau of counterterrorism and countering violent extremism, Country Reports on
Terrorism 2017, www.state.gov/j/ct/rls/crt/2017/282847.htm .
3. Comunicat de presă, www.eu ropol.europa.eu/newsroom/news/europol -launches -sirius –
platform -to-facilitate -online -investigations .

111
4. Concluziile Consiliului European de la Tampere din 15/16.10.1999,
www.europarl.europa.eu/summits/tam_en.htm .
5. Concluziile Consiliului European din 26/27.06.2 014,
www.consilium.europa.eu/register/ro/content/out?&typ=ENTRY&i=ADV&DOC_ID=ST –
79-2014 -INIT .
6. Concluziile Secretariatului General al Consiliului UE la cea de -a 14-a întâlnire anuală a
Experților Naționali privind Echipele comune de anchetă, Bruxelles, 13.0 9.2018,
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/Pages/JITs -meetings.aspx .
7. Concluziile Consiliului UE și al statelor membre privind sporirea reacției justiției penale la
radicalizarea care duce la terorism și extremism violent, 2015,
www.consilium.europa.eu/ en/press/press -releases/2015/11/20 -conclusions -radicalisation .
8. Consiliul UE, Consolidarea capabilităților de contraterorism la nivelul UE: Centrul
European de Contra -Terorism la Europol, 2015, www.statewatch.org/news/2015/nov/eu –
council -europol -ECTC -14244 -15.pdf .
9. Declarația de la Roma a liderilor statelor membre, a Consiliului European, a Parlamentului
European și a Comisiei Europene din 25 martie 2017, europa.eu/european -union/eu60_en .
10. Discursul președintelui Comisiei Europene, Jean -Claude Junker din 13.09 .2017,
europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -17-3165_en.htm .
11. Discursul președintelui Franței, Emanuel Macron, Pentru o Europă suverană, unită,
democrată, din 26.09.2017, www.elysee.fr/emmanuel -macron/2017/09/26/initiative -pour -l-
europe -discours -d-emmanuel -macron -pour -une-europe -souveraine -unie-democratique .
12. European Public Prosecutor's Office, ec.europa.eu/info/law/cross -border -cases/judicial –
cooperation/networks -and-bodies -supporting -judicial -cooperation/european -public –
prosecutors -office_en#moreinformatio n.
13. e-justice.europa.eu, Portalul european e -justiție .
14. EU Internet Referral Unit. Transparency Report 2017,
www.europol.europa.eu/publications -documents/eu -internet -referral -unit-transparency –
report -2017 .
15. eur-lex.europa.eu , EUR -Lex.
16. Eurobarometru Standard 9 0. Raport național, noiembrie 2018,
ec.europa.eu/commfrontoffice /publicopinion .

112
17. europarl.europa.eu , European Parliament .
18. Europol Review 2010. General report on Europol activities,
www.europol.europa.eu/activities -services/main -reports/europol -review -2010 .
19. Europol review 2016 -2017, www.europol.europa.eu/activities -services/main –
reports/europol -review -2016 -2017 .
20. Europol Strategy 2016 -2020, www.europol.europa.eu/publications -documents/europol –
strategy -2016 -2020 .
21. Europol, Changes in Modus Operandi of Islamic S tate (IS) revisited,
www.europol.europa.eu/newsroom/news/islamic -state -changing -terror -tactics -to-maintain –
threat -in-europe .
22. Europol, Exploring tomorrow’s organised crime, europol.europa.eu/newsroom/
news/massive -changes -in-criminal -landscape .
23. Expunerea de motive a Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind
combaterea terorismului (…),
www.ipex.eu/IPEXL -WEB/dossier/document/COM20150625.do .
24. Expunerea de motive a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului,
www.cdep.ro/ pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=5758 .
25. Ghid practic pentru echipele comune de anchetă, www.europol.europa.eu/publications –
documents/jits -practical -guide .
26. Hotărârea C. Dep. privind adoptarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a
Parlamentului Eur opean și a Consiliului privind combaterea terorismului (…),
www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/COD20150281/rocam.do .
27. Inițiativa de extindere a competențelor Parchetului European pentru infracțiuni de terorism
transfrontalier a Comisiei Europene din 12.09.201 8, ec.europa.eu/info/law/cross -border –
cases/judicial -cooperation/networks -and-bodies -supporting -judicial -cooperation/
european -public -prosecutors -office_en#moreinformation .
28. Interviu acordat de Gilles de Kerchove, Coordonator în combaterea terorismului la nivelul
UE, în Eurojust News, nr. 9/2013,
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/Pages/newsletter.aspx .

113
29. Lone Mujahid Pocketbook, jihadology.net/2013/03/02/al -mala%E1%B8%A5im -media –
presents -a-new-booklet -from -al-qaidah -in-the-arabian -peninsula -the-lone-mujahid –
pocketbook/ .
30. Luarea de poziție a Camerei Reprezentanților din Olanda cu privire la instituirea
Parchetului European, www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/APP20130255/nltwe.do .
31. Merica D., Diamond J., Cohen Z., Trump names North Korea a state sponsor of terrorism,
edition.cnn.com/2017/11/20/politics/president -donald -trump -north -korea –
terrorism/index.html .
32. Milt K., Cooperarea judiciară în materie penală, Fișe tehnice UE, 2018,
www.europarl.europa.eu/factsheets/ro .
33. Nota -raport din 27.02.2018, emisă de Coord onatorul UE în materie de Combatere a
Terorismului, intitulată Rolul agențiilor JAI în combaterea terorismului,
www.statewatch.org/news/2018/mar/eu -ct-plans.htm .
34. Nota -raport din 27.02.2018, Rolul agențiilor JAI în combaterea terorismului,
www.statewatch.or g/news/2018/mar/eu -ct-plans.htm .
35. Nota -raport din 28.02.2019, emisă de Președinția României la Consiliul UE, EU response to
terrorism – state of play and way forward, www.statewatch.org/news/2019/mar/eu -council –
6664.pdf .
36. Documentul Programatic al Europol 20 19–2021, www.europol.europa.eu/publications –
documents/europol -programming -document .
37. Opinia privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului
privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală
(Eurojus t), www.connefof.europarl.europa.eu/connefof/app/exp/COM(2013)0535 .
38. PL-x nr. 111/2018, www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16912 .
39. PL-x nr. 257/2017, www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=16431 .
40. Precizare privind intercep tarea comunicațiilor telefonice, arhiva.sri.ro/precizare -privind –
interceptarea -comunicatiilor -telefonice.html .
41. Programul Președinției României la Consiliul UE 1 ianuarie – 30 iunie 2019,
www.romania2019.eu/wp -content/uploads/2017/11/en_rogramme_ropres2019. pdf.

114
42. Proiectul de Decizie a Consiliului European privind modificarea și completarea art . 86 din
TFUE, ec.europa.eu/info/law/cross -border -cases/judicial -cooperation/networks -and-bodies
-supporting -judicial -cooperation/european -public -prosecutors -office_en#m oreinformation .
43. Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind ordinele
europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice în materie penală,
eur-lex.europa.eu/legal -content/EN/TXT/?uri=COM%3A2018%3A225%3AFIN .
44. Radica lisation Awareness Network (RAN), ec.europa.eu/home -affairs/what -we-
do/networks/radicalisation_awareness_network .
45. Raportul anual al Eurojust 2017,
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/ corporate/Pages/annual -reports.aspx .
46. Raportul anual al Eurojust 2018,
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/ corporate/Pages/annual -reports.aspx .
47. Raportul Parlamentului European din 14.11.2001 asupra Proiectului Deciziei Consiliului
privind înființarea Eurojust,
www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&mode=XML&reference =A5-
2001 -398&language=EN .
48. Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE -SAT) 2014.
49. Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE -SAT) 2015.
50. Raportul privind situația și evoluția terorismului în Un iunea Europeană (TE -SAT) 2016.
51. Raportul privind situația și evoluția terorismului în Uniunea Europeană (TE -SAT) 2018.
52. register.consilium.europa.eu, Registrul public al documentelor Consiliului European .
53. Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. A/RES/49/60 din 09.12.1994 privind măsuri de
eliminare a terorismului internațional.
54. Rezoluția Senatului Republicii Cehe din 09.10.2013 privind propunererea de Regulament
privind Parchetul European, www.ipex.eu/IPEXL -WEB/scrutiny/APP20130255/czsen.do .
55. Rezumat al evaluării impactului nr. 275/17.07.2013, oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/
popups/ficheprocedure.do?lang=en&reference=2013/0255(APP) .
56. Secretariatul General al Consiliului UE, Ghid practic pentru echipele comune de anchetă,
www.eurojust.europa.eu/doclibrary/JITs/ joint-investigation -teams/Pages/jits –
framework.aspx .

115
57. Sinteză privind Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului,
eur-lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:4322328&qid=154464
4492622&from=RO .
58. Strategia Euro pol 2020+, www.europol.europa.eu/publications -documents/europol –
strategy -2020 .
59. Strategia Națională privind prevenirea și combaterea terorismului, aprobată la 05.04.2002
de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, www.sri.ro/upload/combatingterrorism.pdf .
60. www.a ljazeera.com, ALJAZEERA .
61. www.brigadaspeciala.ro, Brigada Specială de Intervenție ”Vlad Țepeș” .
62. www.cdep.ro, Camera Deputaților .
63. www.consilium.europa.eu, Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene .
64. www.eurojust.europa.eu , Eurojust .
65. www.europol.europa. eu, Europol .
66. www.ittsystems.com, ITT Systems .
67. www.nytimes.com, New York Times .
68. www.politiaromana.ro, Poliția Română .
69. www.rolii.ro, Romanian Legal Information Institute – ROLII .
70. www.sri.ro, Serviciul Român de Informații .
71. www.washingtonpost.com, Washington P ost.

116
JURISPRUDENȚĂ
1. Decizia CCR nr. 593/21.09.2006, publicată în M. Of. nr. 856/19.10.2006.
2. Decizia CCR nr. 80/16.02.2014, publicată în M. Of. nr. 246/04.04.2014.
3. Decizia CCR nr. 51/16.02.2016, publicată în M. Of. nr. 190/14/03/2016.
4. Decizia CCR nr. 45/30.01.2018, publicată în M. Of. nr. 199/05.03.2018.
5. Decizia CCR nr. 91/28.02.2018, publicată în M. Of. nr. 348/20.04.2018.
6. Decizia CCR nr. 734/23.11.2017, publicată în M. Of. nr. 352/23.04.2018.
7. Decizia CCR nr. 451/28.06.2018, publicată î n M. Of. nr. 646/25.07.2018.
8. Decizia CCR nr. 26/16.01.2019, publicată în M. Of. nr. 193/12.03.2019.
9. Decizia CCR nr. 145/13.03.2019, publicată în M. Of. nr. 319/24.04.2019.

1. Decizia penală nr. 2616/26.04.2006, pronunț ată de ÎCCJ (secția penală).
2. Decizia penală nr. IX/05.02.2007, pronunța tă de ÎCCJ (secțiile unite).
3. Decizia penală nr. 3423/06.1 1.2013 pronunțată de ÎCCJ.
4. Decizia civilă nr. 4546/27.11.2014, pronunțată de ÎCCJ – secția de contencios administrativ
și fiscal.
5. Decizia penală nr. 383/A/06.11.2017, pronunța tă de ÎCCJ (secția penală).

1. Sentința penală nr. 183/18.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București
2. Sentința penală nr. 260/23.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București (fond).
3. Sentința penală nr. 70/25.06.2013 pronunț ată de Curtea de Apel Bacău (fond).
4. Sentința penală nr. 37/23.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău (cerere de revizuire).
5. Sentința penală nr. 40/20.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.