Prof. consilier Patai Sergiu -Victor 1 Dizabilitatea intelectuală 1. Ce este dizabilitatea intelectuală 2. Semne ale dizabilității intelectuale la… [628471]

Prof. consilier Patai Sergiu -Victor
1
Dizabilitatea intelectuală
1. Ce este dizabilitatea intelectuală
2. Semne ale dizabilității intelectuale la copii
3. Etiologia dizabilității intelectuale
4. Stabilirea diagnosticului
5. Tratament/intervenție

1. Ce este dizabilitatea intelectuală
Potrivit ICD 10 (Clasificare a tulburărilor mi ntale și de comportament ) dizabilitatea
intelectuală reprezintă oprirea dezvoltării mintale sau o dezvoltare mintală incompletă care se
caracterizează în special prin afectarea facultăților care contribuie la ni velul global de inteligență,
adică a capacităților cognitive, de vorbire, motorii și sociale (Organizația Mondială a Sănătății,
1998).
Accepțiunea conferită termenului de Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a
Tulburărilor Mintale (DSM 5) este aceea că diz abilitatea intelectuală (tulburarea dezvoltării
intelectuale) este o tulburare cu d ebut în perioada dezvoltării , care include atât deficiențe în
funcționare a intelectuală , cât și în cea adaptativă în domeniile conceptuale, sociale și prac tice
(American Psychiatric Association, 2013) .
Clasificare:
Conform celor două manuale de diagnostic utilizate la nivel internațional (ICD 10 și
DSM 5), dizabilitatea intelectuală se împarte în patru categorii , în funcție de severitatea acesteia:
1. Dizabilitate a intelectuală ușoară (D.M.U.) – valori I.Q. (coeficientul d e inteligență)
cuprinse între 50 – 691. Aceste persoane sunt
capabile să își însușească limbajul (cu o
anumită întârziere), dobândesc abilități de
autoîngrijire și practice. Sunt capa bili de a
realiza munci care necesită abilități practice.
Întâmpină probleme în activitățile școlare,
având dificultăți în ariile scris, citit și calcul.
Pot prezenta probleme comportamentale (ca
răspuns la inabilitatea de a face față așteptărilor
sociale) și imaturite emoțională.
2. Dizabilitatea intelectuală moderată

1 Punctajul este raportat la o inteligență medie de 100.

Prof. consilier Patai Sergiu -Victor
2
(D.M.M .) – valori I.Q. cuprinse între 35 – 49. Subiecții
din această categorie prezintă o dezvlotare
lentă a înțelegerii și utilizării l imbajului.
Deprinderile de auto îngrijire și/sau motorii
sunt de asemena afectate și întârziate, uneori
necesitând (spre limita inferioară a valorii I.Q.)
supraveghe re de -a lungul vieții. Achizițiile
școlare se vor limita la cele bazale (operații
aritmetice elementare/numărat; citit pe litere,
scris numele, adresa – de obicei folosind litere
de tipar).
Acești indivizi sunt pe deplini mobili, activi
fizic și pot stabil i contacte sociale, implicându –
se în activități simple. Pot practica munci
simple, cu sarcini structurate și sub
supraveghere.
3. Dizabilitate a intelectuală severă (D.M.S.) – valori I.Q. cuprinse între 20 – 34. Subiecții
din această categorie prezintă sim ilarități spre
limita valori i superioare cu cei din categoria
precedentă, dar cu cât se apropie mai mult de
limita inferioară, aceste persoane vor suferi de
un grad marcat de afectare motorie, indicând
nedezvoltarea sistemului nervos central într -un
grad c linic semnificativ. Pentru aceștia,
limbajul va fi compus din cuvinte singulare sau
propoziții simple, în ca zurile mai severe,
utilizând doar ge sturi sau sunete. Relațiile cu
familia și/sau îngrijitorii sunt e sențiale pentru o
calitate sporită a vieții. Necesită sprijin în
majoritatea activităților zilnice (hrănit, spălat,
îmbrăcat) precum și supraveghere permanentă.
Nu se fac responsabili de propriile decizii.
4. Dizabilitatea intelectuală profundă (D.M.P.) – valori I.Q. sub 20. Abilit ăți de
conceptualizare limitate la lumea fizică. Își pot
însuși anumite abilități spațio -vizuale , precum
potrivirea sau sortarea pe baza însușirilor fizice
ale obiectelor. În cele mai multe cazuri însă,
aceste persoane sunt imobile sau limitate în
mod seve r în mobilitate. Comunicarea se
realizează la nivel non -verbal, înțelegând
anumite instrucțiuni prin gesturi simple. Sunt
dependenți complet sau aproape complet de
familie/îngrijitor în toate ariile existențiale,
precum cele de autoîngrijire, decizionale ( fiind
incapabili de a lua decizii singuri) sau
recreative.

Prof. consilier Patai Sergiu -Victor
3

Prevalența dizabilității intelectuale în rândul populație generale este de aproximativ 1%,
distribuția în funcție de severit ate fiind următoarea: aprox. 85% D.M.U.; 10% D.M.M.; 3 -4%
D.M.S. și 1-2% D.M.P. ( Sadock & Sadock, 2001).
O categorie considerată vulnerabilă, dar educabilă și cu o rată a succesului școlar mai
ridicată , sunt persoanele cu intelectul cuprins între 70 – 79, numit în literatura de specialitate
intelect liminar.
Este de asem enea important de menționat că validitatea măs urării coeficientului de
intelige nță scade spre limita inferioară.
2. Semne ale dizabilității intelectuale la copii
Principalele semne prognostice pentru determinarea dizabilității intelectuale sunt (nu
neapărat în această ordine ): a) mersul întârziat; b ) apariția târzie a vorbirii sau dificultăți de
limbaj ; c) dificultăți în dobândirea unor deprinderi de bază (ex.: folosirea oliței, legatul
șireturilor, hrănirea independentă); d) probleme de memorie; e) dificultăți în orientarea spațio –
temporală; f) incapacitatea de a înțelege relația dintre acțiuni și consecințe; g) tulburări de
comportament și/sau de reglare emoțională (ex.: crize de afect, crize de isterie ; agresivitate ); h)
dificultăți în rezolvarea s atisfăcătoare a sarcinilor școlare.
La copiii cu dizabilități intelectuale severe sau profunde, există, în multe cazuri, și alte
probleme de sănătate precum convulsiile, handicap motoriu și probleme de vedere sau auz
(Balaban -Popa, 2018) .
3. Etiologia diz abilității intelectuale
Principalii factori care pot cauza dizabilitatea intelectuală sunt, dar nu se limitează la, următorii:
1) Factori genetici: Trisomia 21 (Sindromul Down); Sindromul cromozomului X fragil;
2) Factori intrauterini: ingestia de alcool sau alte droguri de către femeia însărcinată; malnutriție
în perioada sarcinii; anumite infecții sau boli contagioase contactate în perioada sarcinii;
3) Probleme în timpul nașteri i: oxigenarea deficitară a fătul ui în timpul travaliului; nașterea
prematură ;
4) Boli sau accidente: meningita; tusea convulsivă; rujeola; traumatisme craniene severe;
expunerea la substanțe toxice (ex.: pl umb); diferite forme de abuzuri;
5) Factori psihosociali: substimulare; privarea d e afecțiune; instituționalizarea timpurie.

Prof. consilier Patai Sergiu -Victor
4
Prevenirea dizabilității intelectuale se poate sau nu realiza, în funcție de factorii
declanșatori. Spre exemplu, alcoolismul fetal, afecțiune care stă la baza unor forme de
dizabilitatea intelectuală, poate fi p revenit prin evitarea consumului de alcool pe perioada sarcinii
(Balaban -Popa, 2018). Se pot de asemenea realiza teste genetice, recomandate în special în
familiile unde există un istoric de tulburări genetice.
4. Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul de dizabilitate intelectuală este determinat de obicei înaintea vârstei de 18
ani ( Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual , 2015). În funcție de specificul
dizabilității, dar și de etiologie, acesta poate fi pus în urma evaluării medicale (examen clinic, de
laborator și paraclinic); evaluării psihiatrice – în special având în vedere faptul că în peste 50%
din cazuri, persoanele cu dizabilitate intelectuală au și alte afecțiuni psihice asociate (aceasta se
realizează prin interviu clinic semistructurat adresat beneficiarului și aparținătorului; evaluarea
psihologică (clinică) prin utilizarea unor mijloace standardizate de evaluare (interviul/obsevația
clinică; teste/scale/chestionare) urmărindu -se diferite aspecte psihologice și psi hosociale ale
dezvoltării persoanei (sănătatea psihică; funcționarea cognitivă și neuropsihologică; starea
afectiv -emoțională; contextul familial, profesional, social, economic și cultural în care se
manifestă problemele psihologice; etc. ) (ibidem : 20).
Dizabilitatea intelectuală poate de asemenea fi sesizată în urma unei evalu ări în
kinetoterapie (persoanele cu dizabilitate intelectuală severă sau profundă prezentând adesea
deficiențe motorii) sau în urma unei examinări logopedice, având în vedere importanța
limbajului în structura proceselor cognitive.
5. Tratament/intervenție
Dizabilitatea intelectuală nu poate fi tratată în sensul clasic al termenului, dar poate fi
gestionată eficient prin intermediul unor intervenții timpurii și al implicării persoanelor din
grupul de suport imediat (aparținători/părinți, îngrijitori, medic cu rant, personalul didactic,
colegi) precum și al întregii comunități.
În funcție de severitatea dizabilității, se pot implementa diverse programe de recuperare
și se poate apela la anumite sevicii specializate (psihologice, logopedice, fizioterapie, etc.).
Participarea activă în grupuri de sprij in sau terapii specifice sunt de asemenea benefice. Pentru
copiii de vârstă școlară, se vor implementa planuri de servicii individualizate, aplicate la nivelul
untiăților școlare de echipe multidisciplinare (consilier școlar – logoped – profesori), adaptar e
curriculară, etc. Informarea constantă și temeinică asupra dizabilității intelectuale sunt
precursorii unei mai bune înțelegeri a nevoilor acestor persoane. Sprijinul din partea
familiei/aparținătorilor rămâne fundamentul unei calități a vieții crescute pentru persoanele în
cauză. Aceștia vor încuraja autonomia copilului și vor oferi îndrumare atunci când este nevoie.

Prof. consilier Patai Sergiu -Victor
5
Bibliografie
American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders (5th ed.). Washington, DC.
Balaban -Popa, O. (2018). Dizabilitatea intelectuala sau retardul mintal . Disponibil la:
http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie -si-psihoterapie/dizabilitatea -intelectuala -sau-retardul –
mintal_11591#Semnele_dizabilitatii_intelectuale_la_copii
Organizația Mondială a Sănătății (1998). Clasificare tulburărilor mintale și de comportament
(M. Dehelean, M. Ienciu, O. Nicoară , traducători) . București: Editura All Educational (lucrare
inițială apărută în 1992).
Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual (2015). Dizabilitatea Intelectuală și
Asociată – Metode specializate în serviciile sociale. Disponibil la: https://www.organizatia –
suedeza.ro/images/download/Manual -DIA.pdf
Sadock, B. J., Sadock, V. A. (2001). Manual de buzunar de psihiatrie clin ică (Ediția a III -a) ( L.
C. Alexandrescu , traducere) . București: Liga Română de Sănătate Mintală.