Prof. Conf. Univ. Liliana Pădure Absolvent Ezeanu Andrei Viorel 2018 Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila,, Bucure ști Facultatea de… [606436]

Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila,, București
Facultatea de Moașe și Asistență Medicală
Specializarea Balneofiziokinetoterapie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Prof. Conf. Univ. Liliana Pădure

Absolvent: [anonimizat]

2018

Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila,, Bucure ști
Facultatea de Moașe și Asistență Medicală
Specializarea Balneofiziokinetoterapie

LUCRARE DE LICENȚĂ
Tratamentul în recuperarea t orticolis ului congenital

Coordonator științific
Prof. Conf. Univ. Liliana Pădure

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………… ……….. …… ..1
Partea generală ………………………………………………………………. ……………………. ……… ……2
CAPITOLUL 1 NOȚIUNI DE ANATOMIE A COLOANEI VERTEBRALE ……….2
1.1 Anatomia coloanei cervicale ………………………………………………………… .5
1.2 Anatomia gâtului ….……………………………………………………………… ….8
1.3 Biomecanica gâtului ……………………………………………………………… …15
CAPITOLUL 2: TORTICOLIS CONGENITAL …………………………………… 15
2.1 No țiuni de etiologie ……………………………………………………………….. ….17
2.2 Anamneză ……………… ……………………………………………………………. 20
2.3 Simptomatologie ….……. ………………………………………………………… …22
2.4 Examen clinic ….……………………………………………………………… …….23
2.5 Diagnostic ………………………………………………………………………… …23
2.6 Radiologie ………………………………………………………………………… …24
2.7 Modificări de structură și funcționalitate ….……………………………………… ..24
Partea specială (contribuția personală)
CAPITOLUL 3: CERCETAREA ÎN INTERVENȚIA PRECOCE ÎN
TORTICOLISUL CONGENITAL ……………………………………………………. 25
3.1 Condițiile de bază și locul de cercetare ………………………………… ..……… …25

3.1 Lista pacienților implicați în lotul de cercetare ……………………… .………… …..25
3.2 Durata studiului …..…………. ………………………………………………… ……..25
3.3 Obiectivele generale în tratamentul torticolisului congenital …………….. …………..25
3.4 Pacienții implicați în lotul de cercetare ……………………………… .………… ….25
3.5 Fișele de observație clinică ale pacienților .…………………. …………… …… …..26
3.6 Statistici …… ……………… …………………………………… …………….… …..43
CAPITOLUL 4: TRATAMENTUL KINETOLOGIC ……………………………… 47
4.1 Posturări .…………………………………………………………………………… 49
4.2 Mobilizări active și pasive ………………………………………………………….. 50
4.3 Metoda Bobath ……………………………………………………………………… 54
4.4 Alte mijloace ………………………………………………………………………… 56
CAPITOLUL 5: REZULTATE ȘI CONCLUZII ……………………………………………….. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………. 60
Declarați e………………………………………………………………………………. 61

5

Introducere
Termenul kinetoterapie provine din greaca veche; kinetos – mișcare și terapevein –
vindecare, în traducere, vindecare prin mișcare . Kinetoterapia reprezintă totalitatea
măsurilor și mijloacelor necesare pe ntru prevenirea, tratamentul și recuperarea medicală ,
utilizând ca mijloc fundame ntal exerciț iul fizic și miscarea, acestea fiind ridica te la rang
de știință în scopul recuperarii ș i refacerii organismului uman. Kinetoterapia este cea mai
reprez entativă și mai complexă specialitate care abordează mișcarea în scop terapeutic.
Această terapie folosește un sistem de exerciții fizice ce acționează asupra întregului
organism. Unul dintre marile avantaje ale kinetoterapiei este faptul că se adresează
tuturor categoriilor de vârstă: vârstnici , adulți sau copii, mișcările putând fi executate de
oricine. Practicarea acestor exerciții se poate face atât pe uscat, cât și în apă , în săli
specializate, în cabinete sau chiar în aer liber . Având î n vedere cele m enționate ,
kinetoterapeut ul trebuie să cunoasca structura și funcțiile aparatelor și sistemelor
corpului uman, biomecanica mișcării și să poată interacționa cu pacientul
De-a lungul lucrărilor practice și a stagiilor la Centru l National d e Recuperare
Pentru Copii Dr. Nicolae Robănescu am observat mulți copii și sugari cu torticolis
congenital. Torticolis ul este afecțiune a care constă în înclinarea capului spre stânga sau
spre dreapta , torticolisul muscular congenital fiind cea mai frecventă cauză
de torticolis la sugari , acesta având o rata de incidență de aproximativ 0,5-2%,
majorita tea cazurilor fiind tra tate, fără existența complicațiilor . Din nefericire, cu
precădere în mediul rural, din neștiință sau ignoranță anumiți părinți nu se prezintă la
medicul pediatru în vederea unui control medical specializat atunci când observă poziția
vicioasă a capului , considerând că " va trece cu timpul ". Astfel este imperios necesară
diagnosticarea și tratarea precoce a torticolisului congenital deo arece fără terapie acesta
poate determina apariția și a altor dezechilibre respectiv: deformări ale capului
(plagiocefalie), scolioze și tulburări de vedere. Aici intervine kinetoterapeutul rolul
acestuia este important deoarece prin metodele și tehnicile necesare corectează postura
vicioasă.
În prezenta lucrare mi -am propus să prezint cauzele, manifestările, diagnosticul,
metodele de terapie și rezultatele obținute în urma tratamentului aplicat torticolisului
congenital precum și evidențierea rolului kinetoterapeutului în recuperarea pacienților.

6
Partea Generală

CAPITOLUL 1 : NOȚIUNI DE ANATOMIE A
COLOANEI VERTEBRA LE

Coloana vertebrală este formată din vertebre care diferă ca formă, mărime și
număr, pe regiuni:
– regiunea cervicală – formată din 7 vertebre (primele două se numesc atlas și axis
datorită funcției de s usținere pe care le îndeplinesc )
– regiu nea toracică – formată din 12 vertebre
– regiunea lombară – formată din 5 vertebre
– regiunea sacrală – formată din 5 vertebre sudate (sacrum)
– regiunea coccigiană – formată din 4/5 vertebre reduse (coccis)

Coloana vertebrală este un tub articular osos, lung, care se întinde între baza
craniului ș i oasele bazinului. Este o structură rezistent ă și flexibilă în același timp, c e
susține capul ș i corpul, menține trunchiul î ntr-o poziție dreapt ă, permițând totodată
mișcarea acestuia.

Coloan a vertebral ă reprezintă scheletul axial al trunchiului și este l ocalizata posterior și
median. Aceasta conține 33-34 de vertebre, dispuse metameric. Î n funcție de regiunea î n
care sunt localizate, aceste vertebre sunt: cervicale, toracale, lombare, sacrale și
coccigiene:
 vertebrele cervicale sunt in număr de șapte
 vertebrele toracice sunt in număr de doisprezece
 vertebrele lombare sunt in număr de cinci
 vertebrele sacrale sunt in număr de cinci

7
 vertebrele coccigiene de obicei, sunt în număr de patru -cinci (foarte rar
mai multe) .

Pentru a denu mi vertebrele, se folosește iniț iala regiunii respective ( C pentru
cervicală, T pentru toracală, L pentru lombară, S pentru sacrală ) și se numerotează în
funcție de poziția acestora pe coloana vertebrală. ( L1 prima vertebră a coloanei lombare,
C4 a patra vertebră cervicală).
Vertebra tip este alcătuită din: corp, arc, gaură vertebrală .
a) Corpul este cilindric și este localizat î n partea anterioară a vertebrei. I se descriu o față
superioară și una inferioară .
b) Arcul vertebrei: este localizat în partea postero -laterală a vertebrei ș i este alcătuit din
pedicul, incizura superioară și inferioar ă, ambele delimitând gaura intervertebrală , proces
transv ers, proces articular superior ș i inferior, lama arcului vertebral, proces spinos.
c) Gaura vertebrală : prin suprapunerea tuturor găurilo r vertebrale ia naștere canalul
vertebral, în interiorul căruia se afl ă măduva spinării . Gaura vertebrală este delimitat ă de
corpul ș i arcul vertebral.
Vertebrele prezintă anumite particularit ăți structurale ce depind de regiunea în
care se află:
1. Vertebrele cervicale au corpul vertebral de dimensiuni reduse (cele mai reduse
comparativ cu celelalte segmente vertebrale).
– gaura vertebrală are formă triunghiulară ;
– procesul articular are feț e articulare plane ;
– procesul spinos este scurt și bituberculat ;
– procesul transvers: are la bază gaura transversală , prezintă tubercul anterior și posterior
și șanț ul nervului spinal.
2. Vertebrele toracice au corpul vertebral mai mare decât cel al vertebrelor cervicale ș i
mai mic decât al ver tebrelor lombare.
– gaura vertebrală are formă cilindrică;
– procesul articular are feț ele articulare plane ;
– procesul spinos este lung și unic;
– procesul transvers prezintă fovea costalis transversalis care se articulează cu tuberculul
costal.
3. Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, cu aspect ul unui de bob de
fasole, având concavitatea spre posterior .
– gaura vertebrală are formă triunghiular ă;

8
– procesul articular are fețele articular e cilindrice, concave superior ș i convexe inferior ;
– procesul accesor, este redus ca dimensiune, anterior de acesta se localizează procesul
costal care este mare si re prezintă fostele coaste lombare.
4. Sacrul este format din sudarea vertebrelor sacrale , i se descriu:
 fața pelvină: se pot vedea cor purile vertebrale sudate si șanț urile dintre acestea
numite linii transverse, la capătul cărora sunt localizate găurile sacrale anterioare,
care re prezintă locul de ieșire al ramurilor anterioare ale nervilor sacrali.
 față dorsală la nivelul căreia sunt situate creasta sacr ală mediană , rezultată din
sudarea proceselor spinoase, creast a sacrală intermediară rezultată din sudarea
proceselor articulare, găurile sacrale posterioare, care re prezintă locul de trecere ale
ramurilor posterioare ale ne rvilor sacrali și creasta sacrală laterală , rezultat ă în urma
sudării proceselor transverse.
 baza: superior are corpul vertebrei S1 care împreună cu corpul lui L5 formează
promontorium. Tot la nivelul bazei sacrului este localizat ș i procesul articular
superior al S1.
 parte lateral ă căreia i se descrie fața articulară , tuberozitatea sacrală .
 un vârf care prezintă posterior hiatusul sacral ș i coarnele sacrului
Canalul sacral re prezintă continuarea canalului vertebral. Spre deosebire de
canalul vertebral, acesta conține fillum terminale, structură în jurul căreia se formează
coada de cal de către nervii sacrali.
5. Coccisul este format prin sudarea vertebrelor coccigiene însă are dimensiuni reduse,
este vestigial . Acesta prezintă cornul coccisului care prin intermediul ligamentelor se
leagă de cornul sacrului.
Prima vertebră cervicală poarta denumirea de atlas si este formata din două mase
laterale unite de arcuri (anterior mai lung si posterior mai scurt)
Cea de -a doua vertebra cervicală se numește axis. Aceasta prezintă dintele axisului, fața
articulară anterioară si fața articulară posterioară peste care trece ligamentul transvers al
atlasului.
Punctele slabe ale coloanei vertebrale sunt discurile intervertebrale , un fel de
amortizoare elastice formate dintr -un nucleu pulpos si fluid. Discurile intervertebrale
sunt înconjurate î n întregime de un inel fibros care are ca rol limitarea dilat ării discurilor
și legarea vertebrelor între ele.
Nucleul pulpos își pierde din flexibilitate cu trecerea t impului, volumul i se
diminuează , iar discurile își pierd poziția normală .

9
Fețele superioare ș i inferioare ale fiec ărei vertebre sunt separate de discurile
intervertebrale , care sunt alcă tuite din cartilaj ș i au funcția de a amortiza presiunile și
șocurile. Grosimea acestor discuri variază în funcție de regi unea coloanei vertebrale și
atinge maximul la nivelul coloanei lombare.
Vertebrele sunt legate î ntre ele prin ligamente (anterioare, posterioare, intervertebrale),
acestea fiind localizate pe toată lungimea coloanei vertebrale.
Ca urmare a ortostatismului , coloana vert ebrală nu este dreaptă, aceasta
prezintă curburi :
1. În plan sagital:
 lordoza cervicală
 cifoza toracică
 lordoza lombară
 curbura sacrococcigiană
2. In plan frontal:
 scolioză toracică
 curburi de compensație cervicale ș i lombare cu direcție opusă față de primele.
Vascularizația coloanei vertebrale :
 Vascularizația arterială :
 artera vertebrală ;
 artere intercostale posterioare ;
 artere lombare ;
 Vascularizația venoasă :
 două sisteme venoase (anterior si posterior). Sistemul venos anterior se varsă în
vene le corespunză toare arterelor iar cel posterior în plexul venos intervertebral.
1.1 Anatomia coloanei cervicale
Primele șapte vertebre formează coloana cerv icală. Coloana cervicală începe în
punctul în care prima vertebră (C1) se conectează la baza craniului. Gulerul cervical este
ușor curbat în amonte și se termină formând locul în care C7 formează legături cu
coloana toracică.

10

Fig.1 https://noutati.energoterapie -reiki.ro

Fig.2 http://www.salabucuresti .ro

Baza craniului se află deasupra vertebrei C1, numită și atlas. Două arcuri osoase
groase formează un orificiu mare în centrul atlasului. Această deschidere este largă
deoarece măduva spinării este mai groasă la ieșir ea din creier. În comparație cu alte
vertebre, atlasul are proeminențe laterale mai largi decât celelalte vertebre. Atlasul este
deasupra vertebrei C2 numită axis .

11

Fig.3 http://www.salabucuresti.ro

Axis are o proeminență osoasă mare formată deasupra, numită densă. Se
îndreaptă și se potrivește într -o gaură de atlas. Îmbinările axiale dau gâtului posibilitatea
de a se întoarce spre stânga și spre dreapta.
Fiecare vertebră este alcătuită din anumite părți. Porț iunea principală a fiecărei
vertebre cervicale, de la C2 la C7, constă dintr -un bloc osos rotunjit numit corpul
vertebral. Un inel osos este atașat în spatele coloanei vertebrale. Acest inel are două
părți. Două pedicule osoase se conectează direct la part ea posterioară a corpului
vertebral. Două lamele osoase combină pediculele pentru a completa inelul. Atunci când
vertebrele sunt plasate una deasupra celeilalte, inelul osos formează un tub care
înconjoară măduva spinării , asigurând protec ția măduvei spină rii.
O proeminență osoasă iese în afară, unde cele două lame le sunt unite. Aceste
proiecții, numite procese spinoase, pot fi simțite cu degetele dacă sunt trecute de -a lungul
coloanei. Cel mai proeminent este procesul vertebral C2 vertebral. La baza gâtului, unde
vertebrele cervicale și toracice se unesc, se poate simți un alt proces spinos, cel al
vertebrei C7.
Fiecare vertebră are alte două proeminențe laterale osoase, una pe dreapta și una
pe stânga. Aceste proiecții osoase s e numesc procese transversale. Atlasul are cel mai
mare proces transversal al tuturor vertebrelor cervicale. Spre deosebire de restul
coloanei, vertebrele regiunii cervicale au un orificiu care trece prin fiecare proces
transversal. Această gaură, numită foramen transvers , oferă un pasaj pentru arterele care
trec lateral din această regiune pentru a vasculariza regiun ea occipitală a creierului.

12

Există câte două articulații între fiecare pereche de vertebre. Aceste articulații
unesc vertebrele într-un lanț și permit vertebrelor să alunece unul pe altul pentru a facilita
mișcarea gâtului în mai multe direcții. Cu excepția primei și a ultimei vertebre , fiecare
vertebră are două articulații pe fiecare față. Cele de pe fața su perioară unesc vertebra cu
cea de deasupra, iar cea inferioară o unesc cu vertebra de dedesubt .
Suprafața articulațiilor este acoperită de cartilaj articular.
Cartilajul articular este neted și asemănător cauciucului și acoperă majoritatea
îmbinărilor . Permite oaselor să se miște unul lângă altul, fără frecare.
1.2 Anatomia gâtului
Gâtul este legătura dintre cap și trunchi și are o porțiune anterioară și una
posterioară.
Se com pune dintr -un element somatic dorsal și dintr -un element somatologic
ventral.

FIg.4 http://www.esanatos.com
Elemen tul somatic ventral este compus din regiunea sternocleidomastoidian ă,
regiunea laterală a gâtului ș i regiunea anterioară a gâtulu i. Totodată, are un elemen t care
este reprezentat de spațiul conjunctiv cervical: coapsele viscerale și interstițiile
conjunctive. Elemen tul somatic dorsal este compus dintr -o regiune superficială sau
retinoneală și una profundă sau prev ertebrală.

13

Regiunea anterolaterală a gâtului este împărțită de mușchiul
sternocleidomastoid ian în trei regiuni: triunghiul cervical anterior, triunghiul cervical
posterior și regiunea sternocleidomastoidian ă, aceasta fiind alcătuită din 4 benzi
distincte:
 o bandă profundă cleido -mastoidiană plecând din 1/3 medială a claviculei la apofiza
mastoidă;
 trei benzi superficiale: cleido -occipitală, sterno -occipitală și sterno -mastoidiană.
Ultimele 2 benzi superficiale au un tendon comun atașat la marginea superioară a
sternului. Sterno -occipitalul cu cleido -occipitalul se inseră pe linia nucală superioară, în
timp ce sterno -mastoidianul se inseră pe marginea superioară și anterioară a mastoidei.
SCM este inervat de nervul cervical II și porțiunea spinală a n ervului accesoriu
(care inervează și porțiunea superioară a trapezului).
Triunghiul anterior cervical este delimitat în partea superioară de marginea
inferioară a mandibulei, în partea lateral ă de marginea anterioară a mușchiului SCM , iar
vârful triunghiului este fosa jugulară de la nivelul manubriului sternal.
Triunghiul anterior al gâtului poartă, de asemenea, numele regiunii anterioare a
gâtului și poate fi împărțit în mai multe regiuni, luând în considerare anumite trăsături
anatomice cum ar fi osul hioid și mușchii digastric și omohio idian.
Osul hioid face delimitarea regiunii supra și subhioidiană . Prin intermediul mușchiului
digastric și omohioidian sunt delimitate patru triunghiuri reprezentate de: triunghiul
submandibular, triunghiul caro tidian, triunghiul omotraheal respectiv triunghiul
submentonier.

Fig.5 http://www.scritub.com

14

Triunghiul submandibular prezintă următoarele limite:
– Superficial ă: în porțiunea superioară, marginea inferioară a mandibulei, în porțiunea
anterioară, marginea medială a mușchiului digastric (burta inferioară), iar posterior,
marginea inferioară a mușchiului digastric (burta inferioară); vârful es te reprezentat de
tendonul intermediar al mușchiului digastric;
– Profund ă: mușchii milohioidian, hipoglos și constrictor superior al faringelui.
Straturile triunghiului submandibular sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
– un strat musculofascial superficial alcătuit din: mușchiul platisma, fascia cervicală
superficială, pachetele vasculonervoase superficiale reprezentate de nervul cervical
transvers, ramura marginală mandibulară a nervului facial, ramura cerv icală a nervului
facial și ramuri vasculare din arterele submandibulare;
– foița superficială a fasciei de înveliș;
– loja submandibulară;
– foița profundă a fasciei de înveliș;
– planul muscular profund alcătuit din mai multe straturi: unul superficia l (mușchiul
digastric și stilohioidian), unul intermediar (mușchiul milohioidian) și unul profund
(mușchiul hipoglos).
Triunghiul carotidian superior este delimitat astfel:
– Superior, prin intermediul mușchiului digastric (burta posterioară );
– Inferior, prin marginea posterioară a mușchiului omohioidian (burta superioară);
– Posterior, de marginea anterioară a sternocleidomastoidian ului.
Straturile triunghiului submandibular sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
– un strat musculofascial alcătuit din mușchiul platisma și din fascia cervicală
superficială cu elementele vasculonervoase corespunzătoare reprezentate de ramuri
nervoase din nervul transvers cervical, ramuri superific iale din artera tiroidia nă
superioară, vena jugulară externă, vena sternocleidomastoidian ă; limfaticele drenează la
nivelul limfonodulilor cervicali laterali superf iciali;
– fascia de înveliș.
Triunghiul omotraheal sau triunghiul carotidian inferior este del imitat astfel:
– Superficial:

15
– Superior , prin intermediul marginii superi oare a mușchiului omohioidian;
– Posterior , prin marginea anterioară a sternocleidomastoidian ului;
– Medial, prin linia m ediană anterioară a gâtului.
– Profund: fața posterioară a fasciei pretraheale.
Straturile triunghiului omo traheal sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
– un strat musculofascial superficial reprezentat de mușchiul platisma și fascia
superficială ce prezintă următoarele elemente vasculonervoase superificale: ramuri
nervoase cutanate din nervul cervical transvers, ramuri arteriale din artera tiroidiană
inferioară ṣi vena jugulară anterioară; limfaticele drenează la nivelul nodulilor cervicali
anterior ce sunt localizați de -a lungul jugularei anterioare.
– fascia de înveliș;
– un strat musculofascial profund alcătuit din fascia pretraheală și mușchii infrahioidieni
ce sunt dispuși în două planuri: unul superificial compus din mușchiul omohioidian
(burt a superioară) și mușchiul sternohioidian , respectiv u n plan profund format din
mușchiul sternotirohioid ian și muș chiul tirohioidian.
Triunghiul submentonier este delimitat astfel:
– Inferior , prin intermediul osului hioid și anume prin cor pul acestuia;
– Medial , de linia mediană a gâtului;
– Lateral , de marginea medială a mușchiului digastric (burta anterioară).
În profunzime, triunghiul submentonier corespunde mușchiului milohioidian.
Straturile triunghiului submentonier sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
– un strat musculofascial superficial reprezentat de mușchiul platisma și fascia cervicală
superficială ce prezintă elementele vasculonervoase superficiale;
– fascia de înveliș;
– ṭesut celula r subfascial la nivelul căruia putem identifica artera submentală, vene ce
alcătuiesc vena jugulară anterioară și noduli submentonieri.
Triunghiul posterior al gâtului sau regiunea lateralǎ este delimitat astfel:
– Limitele superficiale sunt reprezentate de: anterior – marginea posterioară mușchiului
sternocleidomastoidian , posterior – marginea superioară a mușchiului trapez, inferior – fața
superioară a claviculei, iar vârful este reprezentat de linia nucală superioară.
– Limitele profunde sunt reprezentate de fața profundă a fasciei de înveliș și fascia

16
pretraheală.
Straturile triunghiului posterior al gâtului sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
-un strat musculofascial superficial reprezentat de mușchiul platisma și fascia
superficială cu elementele vasculonervoase corespunzătoare: ramuri nervoase din plexul
cervical (nervul mic occipital, mare auricular și nervii supraclaviculari mediali,
intermediari și laterali), ramuri din artera cervicală superficial ă și artera suprascapulară,
vena jugulară externă; limfaticele drenează la nivelul nodulilor superfic iali din lanțul
jugular extern;
– fascia de înveliș;
– un strat musculofascial profund alcătuit din mușchiul omohioidian (burta inferioară) și
fascia pretraheală.
Regiunea sternocleidomastoidian ă are următoarea delimitare :
– Partea s uperio ară – o linie dusă la nivelul vârfului procesului mastoid;
– Partea i nferio ară – o linie dusă la nivelul manubriului sternal, marginea superioară;
– Partea a nterio ară – marginea anterioară a sternocleidomastoidian ului;
– Partea p osterio ară – marginea posterioară a sternocleidomastoidian ului.
În profunzimea regiunii sternocleidomastoidiene se găsește foița profundă a
fasciei de înveliș și a fasciei pretraheale.
Straturile regiunii sternocleidomastoidiene sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat;
– un strat musculofascial superficial reprezentat de mușchiul platisma și fascia cervicalǎ
superioară ce prezintă următoarele elemente vasculonervoase superficiale: ramuri din
plexul cervical (mic occipital, mare auricular, cervical transvers), ramuri arteriale sunt
din artera tiroidiană superioară, occipitalǎ și suprascapulară, vena jugulară externă;
limfaticele dre nează la nivelul nodulilor supraclaviculari și jugulari interni;
– fascia de înveliș;
– mușchiul sternocleidomastoidian ;
– fascia pretraheală;
– mușchii infrahioidieni reprezentați de mușchiul omohioidian, sternohioidian și
sternotiroidian și bur ta posterioară a mușchiului digastric.
Conṭinǎtorul somatic dorsal cuprinde douǎ regiuni:

17
– Regiunea retroneruralǎ sau regiunea nucalǎ;
– Regiunea preneuralǎ ṣi interneurovisceralǎ sau regiunea prevertebralǎ.
Regiunea nucalǎ sau regiunea cervicalǎ posterioarǎ este delimitatǎ astfel:
– Superior , de o linie dusǎ la nivelul protuberanṭei occipitale ṣi a liniilor nucale
superioare;
– Inferior , de o linie ce uneṣte articulaṭia acromioclavicularǎ de pr ocesul spinos al
vertebrei C7;
– Lateral , de liniile duse la nivelul marginii laterale a muṣchiului trapez.
Straturile regiunii nucale sunt reprezentate de:
– piele;
– ṭesut celular subcutanat cu elemente neurovasculare superficiale repre zentate de: ramuri
nervoase din mare occipital, mic occipital, ramuri din nervii cervicali C4 -C6, ramuri
arteriale din artera occipitalǎ ṣi artera cervicalǎ profundǎ ṣi vene comitante;
– un plan fascial superficial;
– un plan musculofascial superficial a lcǎtuit din: fascia de înveliṣ ṣi muṣchiul trapez la
care se adaugǎ ramuri nervoase din nervul accesor, din nervii spinali cervicali cu
excepṭia C1, C6, C7, C8;
– un plan musculofascial intermediar alcǎtuit din: muṣchiul ridicǎtor al scapulei,
muṣchiul ro mboid, muṣchiul serratus posterior ṣi superior;
– un plan musculofascial profund alcǎtuit din fascia prevertebralǎ ṣi muṣchii proprii
dorsali:
• muṣchiul splenius: al gâtului ṣi al capului;
• muṣchiul erector spinal alcǎtuit din muṣchii: iliocostal al gâtului, longissim al capului,
longissim al gâtului ṣi spinal al gâtului;
• muṣchii transversospinali: porṭiunea terminalǎ a semispinalului cervical, muṣchiul
semispinal al capului, multifid al gâtului ṣi rotatori lungi ṣi scurṭi ai gâtului;
• muṣchii segmentari: interspinali, intertransversali cervicali anteriori ṣi posteriori;
• muṣchii suboccipitali posteriori: drept posterior mare ṣi mic al capului, oblic inferior ṣi
superior al capului.
Lojele viscerale ale gâtului sunt reprezentate de:
– Loja glandulară sau tiroparatiroidiană;
– Loja laringotraheală;
– Loja faringoesofagiană;
– Loja glandulară timică;
– Spațiul conjunctiv venos;

18
– Spațiul conjunctiv arterial;
– Loja inletului hemitoracic.
Loja tiropa ratiroidiană sau glandulară conține:
– Țesut conjunctiv lax;
– Glanda tiroidă;
– Glandele paratiroide;
– Elemente vasculonervoase reprezentate de: plexurile nervoase simpatice periarteriale,
ramuri arteriale ce formează rețeaua arterialǎ peritiroidiană , venele ce drenează în venele
tiroidiene superioară, mijlocie și inferioară; limfaticele drenează la nivelul nodulilor
pretraheali, paratraheali ṣi cervicali profunzi laterali.
Loja laringotraheală conține:
– Laringele;
– Traheea cervicală ;
– Elementele neurovasculare reprezentate de: ramuri nervoase din nervii recurenți
laringei superior și inferior și trunchiul simpatic cervical, ramuri arteriale ce provin din
artera tiroidiană inferioară (artera laringeală inferioară), superioară (arter a laringeală
superioară), venele ce drenează la nivelul plexului venos tiroidian inferior, superior sau
în vena jugulară internă, vena subclaviculară; limfaticele drenează în nodulii pretraheali,
prelaringeali, cervicali profunz i anteriori și paratraheali.
Loja faringoesofagiană conține:
– Spațiul perifaringian;
– Spațiul periesofagian;
– Laringofaringele;
– Esofagul cervical.
Loja glandulară timică este localizată la nivelul lojei inletului mediastinal
cervicotoracic și co nține:
– Spațiu periglandular;
– Timus la copil, iar la adult, corpul adipos timic;
– Elementele vasculonervoase sunt reprezentate de: ramuri arteriale din artera toracică
internă, tiroidiană inferioară, ima și din trunchiul barhiocefalic; venele alcătu iesc două
rețele periglandulare, una superficială și una profundă, ce drenează în venele
brahiocefalice; limfaticele drenează la nivelul limfonodulilor retrosternali și paratraheali.
Loja inletului hemitoracic conține:
– Apexul pulmonar;
– Pleura viscerală.

19
Spațiile conjunctive cervicale pot fi organizate astfel:
– Spații conjunctive mediane reprezentate de spațiile pre și retroviscerale;
– Spațiul conjunctiv lateral sau paravisceral;
– Spațiile conjunctive ale rădăcinii gâtului ce realizează inletul brahial drept, respectiv
stâng.
Inletul bra hial cuprinde următoarele po rțiuni:
– Un segment de convergență ;
– Pasajul cervicobrahial la nivelul căruia se realizează pasajul: ramurilor anterioare ale
nervilor ce rvicali ce alcǎtuiesc trunchiurile nervoase brachiale superior, mijlociu și
inferior;
– Pasajul toracobrahial cu două compartimente: unul prescalenic sau venos (conține vena
sublcavie) și unul interscalenic sau arterial (conține artera sublcavie);
– Inletul brachial propriu -zis ce este străbătut de: plexul brachial, artera sublcavie și vena
sublcavie

1.3 Biomecanica gâtului
Mișcările coloanei vertebrale sunt mișcări complexe. Ele se realizează prin
cumularea ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor
intervertebrale și la nivelul articulațiilor). Aceste mișcări sunt limitate de rezistența
ligamentelor și a articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a țesutului
fibrocartilaginos din care este compus discul.
Mișcarea de flexie
În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor intervertebrale este
comprimată, în timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene,
ligamentele interspinoase, ligamentul supras pinos și mușchii spatelui sunt puși sub
tensiune.
Mușchii care inițiază mișcarea sunt cei ai peretelui abdominal in special dreptul
abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac și mușchii subhioidieni și
sternocleidomastoidienii. Odată inițiată m ișcarea, grupul antagonist al flexorilor
(extensorii coloanei) intră în acțiune și gradează flectarea trunchiului, învingând forțele
gravitaționale.
Mișcarea de extensie

20
În mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervert ebrale sunt
comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune.
Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact a apofizelor articulare și apoi a
apofizelor spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale, deci mușchii ext ensori, sunt cei care
inițiază mișcarea, care apoi este controlată de grupul anterior.
Mai intervin în extensie și: spleniusul capului, mușchii posteriori ai gâtului,
interspinoșii și mușchii sacrospinali.
Mișcarea de înclinare laterală (îndoire).
Această mișcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Mușchii în
înclinare sunt: pătratul lombelor, psoasul, intertransversalii și dreptul lateral al capului.
Mai pot interveni și mușchii șanțurilor vertebrale și în special sistemul transverso -spinos,
sternocleidomastoidianul (SC M), scalenii, mușchii cefei, trapezul, marele și micul oblic
abdominal.
Mișcarea de rotație (răsucire).
Este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se rotează puțin și nu mai
dacă se înclină și lateral. Coloana lombară se răsucește când este în extensie. Mușchii
care execută mișcarea sunt: oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino -transvers al
mușchilor șanțurilor vertebrale. Răsucirea de aceeași parte se fac e prin: marele d orsal,
mușchiul splenius , lungul gâtului și micul oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se
face prin: spino -transvers și marele oblic abdominal.
Biomecanica articulației occipito -atlantoidiene
Articulația acționează ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin în
articulație, plasat între forța dată de mușchii cefei și rezistența dată de greutatea capului
care tinde să cadă înainte. Ea permite mișcări de flexie cu amplitudinea de 20o, de
extensie de 30o și de înclinare laterală de 15o.
Mușchii flexori sunt: marele și micul drept anterior ai capului și dreptul lateral
al capului.
Mușchii extensori sunt: trapezul, splenius, marele complex, marele și micul
drept posterior ai capului.
Mușchii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul complex, STM,
dreptul lateral al gâtului.

21
CAPITOLUL 2: TORTICOLIS CONGENITAL

2.1 No țiuni de etiologie
Termenul torticolis provine din termenii latini ''torus'' însemnând răsucit,
respectiv ''collum'' care înseamnă gât. Torticolisul est e o poziți e vicioasa permanentă a
capului și gâtului, în toate cele trei planuri respectiv frontal, sagital si transversal, cauzat ă
de retracția cu scurtare unilateră a mușchiului sternocleidomastoidian , având ca rezulta t
înclinarea capului î nspre mușchiul afect at si r ăsucirea lui spre partea sănătoasă .
Torticolisul poate avea o cauză congenitală (torticolis congenital) sau s ă fie
dobâ ndit în timpul vieții (torticolisul dobâ ndit).
Torticolisul congenital este considerat a fi cauzat de trauma locală a țesuturilor
moi ale gâ tului înainte sau în timpul nașterii. Acesta poate avea două forme: torticol is
congenital muscular, interesâ nd mușchiul sternocleidomastoidian , și tort icolis congenital
prin malformaț ii congenital osoase precum : atrofia condililor occipitali, hemivertebre
cervicale etc.
Cel dobâ ndit este mai rar la copilul mic ș i poate avea mai multe cauze: poate fi
de natura obstetricală (prezenta ție pelvină , utilizarea forcepsului etc.), cicatricială
(cicatrici retractile ale gâtului după arsuri), muscular ă (miozite virale, re umatice sau de
altă natură, care dau torticolis dureros dar trecător) neurologică (paralizii spastice s au
flasce), senzorială (deficenț e ocular/auditive), din cauza unor pozi ții vicioase menținute
în timpul zilei și in timpul somnului, d in cauza frigului sau a unor miș cări bruște.
Formele congenitale de tort icolis sunt cele mai frecvent apărute la copii și pot
coexista cu alte malformații ale aparatului locomotor: ale centurii scapulare (omoplat
ridicat), ale m embrelor inferioare (picior strâ mb congenital, luxaț ii, etc.), anomalii
cervicale.
Cauza nu este pe depli n cunoscută, dar există câteva teorii care încearcă să explice
mecanismul de producere:
– Teoria congenitală: această ipoteză sustine că torticolisul s -ar datora unei poziții
intrauterine vicioase a fătului, în care capu l este torsionat într -o parte (î nclinație l aterală

22
dreapta/stânga) comprimând mușchiul sternocleidomastoidian împiedic ând dezvoltarea
acestuia, s au umă rul poate apăsa gâtul. Rezultă și într -un caz și într -altul o compresiune
arterială care provoacă leziuni ischemice cu contractură și ret racție a mușchiului , de
asemenea mai poate fi provocat de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra
gâtului . În viața intrauterină, postura prelungită de scurtare a SCM -ului poate determina
apariția torticolisului congenital datorită compresiei zo nei anterioare a pieptului si
umărului copilului pe zona feței
– Teoria ostetricală susține că în timpul unei nașteri dificile , se produce o întindere cu
torsiune a gâtului copilului, cu lezarea mușchiului sternocleidomastoidian . La nivelul
acestei leziuni se formează un hematom care se fibrozează și produce o scurtare cu
retracție secundară.
În prezent se consideră că cele două ipoteze combinate ar fi cauza torti colisului
congenital iar rezulta tul este o scurtare sau contracț ie excesivă a mușchi ului, cu limitarea
mișcării de rotație și aplec are laterală. Capul este tipic î ndreptat lateral spre mușchiul
afectat si rotat spre zona opusă.
O altă cauză este Sindromul Klipper Feil .
Sindromul Klippel -Feil este o boală rară caracterizeaz ă de fuziunea congenitală a
două dintre cele șapte vertebre cervicale . Afecțiunea apare la un grup de pacienți c e au în
comun prezența unui defect congenital în formarea și segmentarea coloanei cervicale .
Boala a fost identificată în anul 1912 de Maurice Klippel și Andre Feil. Feil a
clasificat sindromul în trei categorii:
· Tipul I – o fuziune masivă a coloanei cervicale
· Tipul II – fuziunea a una sau două vertebre
· Tipul III – prezența anomaliilor la nivelu l coloanei vertebrale lombare care sunt
asociate cu tipul I și tipul II al sindromului Klippel -Feil

23

Fig.6 Radiografia unui pacient cu Sindromul Klipper -Feil https://ghr.nlm.nih.gpv

Pacienții incluși în tipul I prezintă o fuziune la un singur nivel, cei din tipul II
au segmente fuzionate multiple nealăturate iar pacienții care se încadrează în tipul III
prezintă segmente alăturate multiple care fuzionează.
Incidența reală a sindromului Klippel -Feil nu este cunoscută.
Sindromul se poate prezenta cu o varietate de alte sindroame clinice care fac
referire la sindromul alcoolismului fetal , sindromul Goldenhar și anomaliile
extremităților .
Sindromul Klippel -Feil poate avea cauze genetice , deși ereditatea are o incidență
mică în rândul populației.
Unii cercetători susțin că sindromul reprezintă un tip de afecțiune fetală globală
care poate explica anumite condiții asociate.
Afecțiunea debutează în copilărie. Simptomele variază în funcție de prezența
altor anomalii ce pot apărea. Pentru identificarea acestora este necesară efectuarea
unui examen fizic și a unei anamneze .
Pacienții cu sindromul Klipper -Feil au gâtul scurt și prezintă o limitare
a mișcărilor gâtului . De asemenea, 50% din pacienți prezintă o inserție joasă a părului la
ceafă.
Totodată există o teorie a factorului genetic respectiv s -au descoperit 5 cazuri de
torticolis la 3 generații

24
La unii pacienți pot apărea și alte simpotme ale sindromului de tipul torticolis
congenital sau aseimetrie facială. 20% din cazuri prezintă probleme neurologice datorate
anomaliilor occipitocervicale. 30% dintre bolnavi prezinta scolioza asociată .
Unii pacienți au scolioză co ngenitală în timp ce alții dezvoltă scolioza coloanei
toracie și stenoza spinală.
Alte simptome ale bolii sunt : anomalia Sprengel (30% din pacienți), tetraplegia
traumatic ă, anomaliile joncțiunii craniocervicale, anomaliile renale (ectazia bilateral
tubulară, ectopia renală, sistemul de colectare duplicitar, rinichiul în potcoavă sau chiar
absența unui rinichi) și anomaliile cardiovasculare (defecte septale).
Sindromul Klipper -Feil – Diagnostic
Diagnosticul pentru sindromul Klippe r-Feil este stabilit în urma efectuării unor
studii imagistice. Acestea includ:
– Radiografia anteroposterioară și laterală a coloanei cervical
– Scanarea tomografică
– Rezonanța magnetică (indicată pentru pacienții cu deficite neurologice)
– Ecografia renală (anomalii renale)
Terapia medicală pentru sindromul Klippel -Feil depinde de anomaliile
congenitale prezente la pacient. Fiecare tip de anomalie trebuie analizată de medicul de
specialitate care poate fi cardiolog, nefrolog sau urolog. Pacienții cu anomalii auditive se
pot adresa unui medic cu competență O.R.L.
Terapia chirurgicală este indicată în cazul dezvoltării unei scolioze compensatorii
a coloanei toracice care poate necesita intervenție și tijare. Stenoza spinală simptomatică
poate necesita decompresie și fuziune.
Prognosticul sindromului Klippel –Feil depinde de anomaliile specifice. Pentru un
prognostic bun este foarte important evaluarea atentă și supravegherea constantă a
pacientului. De asemenea, colaborarea cu alț i specialiști este importantă pentru a fi pus
un diagnostic corect.
O altă cauză a torticolisului congeniat este aplicarea de forceps și vacuum la
naștere.
Strabismul, de asemenea poate provoca torticolis congenital.

2.2 Anamneză
Trebuie apreciată evoluția prenatală, sexul, evoluția nașterii, alte eventuale
anomalii congenitale, studia te, alte investigații efectuate.

25
Ne interesăm cât timp stă copilul în căruț, sau orice tip de leagăn, sau scaun pentru
sugari, cât timp este poziționat în decubit dorsal sau decubit ventral , în ce poziție
doarme, în ce parte preferă să își țină capul rotat, alimentația , eventuala medicați e, ce
interv enții de reabilitare a mai avut.
Sistemu l musculo -scheletic trebuie examinat în amănun t pentru a aprecia gradul
de restricție al articulației , retracția sternocleidomastoidian ului și a trapezului superior,
asimetria extensiei și flexiei zonei cervicale contralateral e, existența pliurilor
tegumentare.
Mobilizare a pasivă a capului permite stabilirea amplitudinii mișcării de rotaț ie
spre dreapta respectiv spre stânga.
Ușoara tracțiune a coloanei cervicale va permite aprecierea abilității copilului de
a-și alinia coloana și de a elimina tendința p oziției indusă de retracția
sternocleidomastoidianului .
Tracțiunea ușoară a zonei d intre umăr și zona o ccipitală, va permite aprecierea
retracției trapezului superior, a scalenului și a mușchilor pos teriori ai gâtului
homolaterali.
Mișcările pasive ale gâtului vor fi evaluate în decubit ventral , cu capul și gâ tul în
afara mesei de examinare.
Se vor observa mișcările centurii scapulare și ale brațului de aceiași parte, vizând
mișcările de adducție și flexie ale bratului, cel e de supinație ale antebrațului.
Se va urmări poziția trunchiului prin schimbarea greutății corpului pe câte un
picior, precum și poziția mușchiului inferior homolateral și a pelvisului (la sugarul mare).
Mișcările coloanei vertebrale vor fi evaluate în cazul unei micșorări a ext ensiei, a
flexiei ant erioare și laterale, a rotației.
Postura capului, mișcările pasive și active, vor fi evaluate în decubit ventral și în
șezând, copilul urmărind un obiect sau o persoană. Este recomandată măsu rarea
unghiurilor.
Examinarea musculaturii afectate include și palparea mușchilor pentru a aprecia
calitatea tonusului sau existența unor posibile tumori. Mușchiul afectat va fi examinat din
punct de vedere al exte nsibilității în diverse posturi.
Solicitarea mișcăril or voluntare se va realiza împotriva gravităț ii, sau cu
eliminarea acesteia.

26

Se va observa și o eventuală asimetrie a șoldurilor, lungimea MI, se va aprecia
abducția șoldurilor. Incidența displaziei de șold asociată torticolisului este de 8 -20%, de
multe ori de aceiași parte.

2.3 Simptomatologie și complicații

Fig.7 http://www.7p.ro

La nou născut și sugar torticolis ul nu este vizibil Contractura
sternocleidomastoidian ului nu a apărut încă iar g âtul este scurt. Ne atrage aten ția
prezența unui nod ( oliva torticolară ) în treimea med ie a muschiului
sternocleidomastoidian care apare î n primele 2-3 săptă mâni după naștere, ș i care poate
sa dispară spre vârsta de 6 luni – un an. Fără tratament, torticolisul poate modifica
aspectul fizic la micuț ului. Craniul unui nou -născut este foarte fragil iar dacă acesta
obișn uiește să își țină capul mereu pe aceea și parte, aceasta ar putea s ă-i aplat izeze capul
pe partea respectivă, afecțiune numită de medici plagiocefalie de poziț ie.
Dupa vâ rsta de un a n, copilul care suferă de această afecțiune are capul înclinat pe
partea muș chiului scurtat iar fața se rote ște spre umărul di n partea mușchiului sănătos.
Umă rul de pe partea mu șchiului afec tat este mai ridicat; muschiul sternocleidomastoidian
afectat este mai proeminent, îngroșat și scurtat. Se observă o mobilitate sc ăzută a capului
și poate fi pr ezentă și aici oliva torticolară . Torticolisul mai poate duce la instalarea unei

27
scolioze cervic o-dorsală , in regiunea cervicală , scolioza av ând convexitatea spre partea
afectată .

2.4 Examen clinic
Afecțiunea poate fi evidentiata de la naștere sau se poate evidenția î n lun ile ce
urmeaza. Imediat dupa naș tere (postpartum) se poate palpa la nivelul muschiului
sternocleidomastoidian o formatiune tumorală (oliva) de 2,5/2 cm, de consistență
renitenta, nedureroasă , strict legată de structura musculara și fără să intre în contact cu
pățiile moi de d easupra. Î n timp oliva "tumorală " se micșorează, apoi dis părând pentru a
se instala retracț ia sterno -cleido -mastoidianului.
Capul este î nclinat de partea afectată , bărbia ș i priv irea fiind orientate că tre partea
sănătoasă . Hemi fața de partea afectată este hipotrofic ă (fapt agravat ș i de poziția
copilului în pat, mai ales în cazul î n care acesta este așezat pe burtă). Linia
bimastoidiană nu mai este paralelă cu linia biacromială. Mișcările la nivelul colo anei
vertebrale sunt limitate, mai ales cele d e lateralitate și de rotaț ie. La tendinț a de corec tare
a poziț iei vicioase se eviden țiaza "coarda" facută de muș chiul sterno -cleido -mastoidian.
Investigaț iile paraclinice sunt utile mai ales pentru a putea face diagnosticul
diferenț ial între torticolisul muscular congenital și cel secundar altor afecț iuni si mai
puțin pentru diagnosticul pozitiv, afecțiunea fiind evidentă .
De obicei, torticolisul mu scular congenital nu este asociat cu alte modific ări
local e (hemivertebre, malformați i de bază de craniu, plagiocefalie), dar î n timpul
evoluție i, în absența unui tratament corespunzător , poate conduce la apariția unei
scolioze cervicale structurale.
2.5 Diagnostic
Părintele observă, de obicei, că noul născut are capul înclinat într-o parte. Acesta
ar trebui sa cons ulte imediat un medic deoarece ș i alte afecțiuni pot cauza aceasta poziție
vicioasa. Medicul va examina copilul, va face o anamneză (istoric) minuțioasa a nașterii,
va recomand a o radiografie a coloanei cervicale pentru a evidenția eventua lele probleme
osoase ș i va analiz a șoldurile copilului. 20% din copiii care suferă de torticolis congenital
prezintă o dezvoltare anorma lă a șoldului, respectiv displazie de șold .

28

2.6 Radiologie
Sunt recomandate :
– radiografia coloanei cervicale din fa ță și din profil
– radiografia craniului
– radiografii ale umărului
– tomografia computerizată a regiunii cervicale
– scintigrafie

Fig.8 https://bestpractice.bmj.com

2.7 Modificări de structură și funcționalitate
Torticolisul congenital determină mai multe modificări de structură și
funcționalitate, respectiv :
– mișcările capului sunt asimetrice în torticolisul stâng/drept ;
– micșorarea câmpul vizual homolateral ;
– prezintă reflexe asimetrice ;
– în membrul superior homolateral apucă ș i ține cu dificultate un obiect , greutate ;
– are un comportament asemănător unui hemiplegic ;

29
Având în vedere cele mai sus menționate , se poate concluziona că torticolis
congenital provoacă urmatoarele : afectarea vederii, afectarea echilibrului, orientarea,
schema corporal ă și organizarea posturală.

30
Partea specială (contribuția personală)
CAPITOLUL 3: CERCETAREA ÎN INTERVENȚIA
PRECOCE ÎN TORTICOLISUL CONGENITAL

3.1 Condițiile de bază și locul de cercetare
Studiul pentru realizarea părții special e a acestei lucrări a durat un an și s-a
desfășurat în Centru l Naț ional d e Recuperare p entru Copii Dr. N icolae Robă nescu .
Arhiva centrului mi -a oferit informații despre evoluția acestora pe durata internării.
3.2 Durata studiului
Studiul a avut o durata de 1 an, perioadă în care am observat evoluția pacienților
și am aplicat metodele de kinetoterapie necesare pentru recuperarea acestora.
3.3 Obiectivele generale în tratamentul torticolisului congenital
Recuperarea torticolisului congenital are următoarele obiective :
– corectarea poziției capului și respectiv a coloanei vertebrale cervicale;
– asuplizarea mușchiului sternocleidomastoidianului de partea afectată;
– tonifiere a SCM -ului de partea contralaterală;
– creșterea gradului de mobilitate a coloanei cervicale ;
– educarea poziție i corecte a capului și gâtului copilului în mișcare și repaus ;
– corectarea asimetriei centurii scapulare si a trunchiului .
3.4 Pacienții implicați în lotul de cercetare
Eșantionul de pacienți implicați, în studiu cuprinde 14 copii cu vârste între 3 luni
și 1 an și 10 luni , de ambele sexe , tratament ul desfășurâdu -se în cadrul internări lor sau în
ambulatoriu . Fiecare pacient are particularitățile sale , se aseamănă prin: gâtul strâmb,
poziția vicioasă a capului și prin tensionarea SCM -ului și diferențiindu -se prin :
localizarea torticolisului, respectiv stânga sau dreapta, prin evolutia acestora : stagnare,
recuperare parț ială sau totală , totodată unii dintre copii având și alte afecțiuni. Astfel,
anumiți pacienți prezintă întârziere in dezvoltare, metatarsul varus, s colioza sugarul ui,
strabism și hipotonie.

31

3.5 Fișele d e observație clinică ale pacienț ilor

1. C.T:
 Vârsta: 5 luni
 Data nașterii:21.01.2018
 Sex: mascul in
 Domiciliu: Municipiul București
 Tip de naștere : prematură (34 să ptamani)
 Sarcina: gemelară – gemeni neidentici
 Greutate: 7 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime : 64 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic:
o scolioza sugarului
o hipotonie
o torticolis congenital stâng
 Data internarii : 25.06. 2018
 Durata internării 2 săptămâni
 Examen clinic:
o stabilește contactul vizual
o nu se rostogolește
o în decubit dorsal capul era în urma trunchiului
o nu menținea postura păpușii
Dimensiunea de măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea sănătoasă De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrica
Înclinarea de partea afectată De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrica

 metode de tratament :

32
o Bobath incipient
o la nivel SCM se aplică stretching pentru reducerea torticolisului
o asuplizare la nivelul SCM -ului
o posturări
o mobilizări pasive
o mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
 pacientul a fost internat o dată
 pacientul este cooperant
 concluzii după terapie:
o menține postura păpuș ii
o în decubit dorsal capul incepe să urmeze trunchiul
o a inceput s ă se rostogolească
o se observă o ameliorare a poziției vicioase .

2. L.E.A .
 Vârsta : 9 luni
 Data nașterii : 29.09.2018
 Sex: masculin
 Domiciliu : Judetul Cluj
 Tip de naștere : naturală
 Sarcina : normală
 Greutate : 8 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime : 71 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic:
o întârziere în dezvoltarea motorie
o torticolis congenital stâng
 Data primei internări : 18.04. 2018 (internat 2 săptămâni)
 Data celei de -a doua internări : 2.07. 2018 (internat 2 săptămâni)
 Examen clinic:
o nu stabilește contactul vizual
o nu se rostogolește
o poziție vicioas ă a capului
o nu menține postura păpușii

33
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
prima internare 8 cm
a doua internare 9 cm 8 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
prima internare 9 cm
a doua internare 8 cm 9 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Asuplizare SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Stretching la nivel SCM pentru reducerea torticolisului
o Posturări
o Mobilizări pasive
 Pacientul nu este cooperant întotdeauna
 Concluzii :
o la prima internare nu se rostogolea,
o înclinarea de partea afectat ă de torticolis era accentuată,
o nu menținea postura păpușii
o după a doua internare a început să se rostogolească, menține
postura păpușii, postura capului este îmbunatățită

3. B.A .
 Vârsta : 6 luni
 Data nașterii: 13.12.2017
 Sex: masculin
 Domiciliu : București
 Tip de na ștere: cezariană
 Sarcina : normală
 Greutate: 7,8 kg ( la momentul tratamentului)

34
 Lungime: 65 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: torticolis congenital stâng
 Data internării: 20.06. 2018
 Durata internării : 2 săptămâni
 Examen clinic:
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată a capului spre stânga
o nu se poate rostogoli
o nu menține postura păpușii

Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări
o Mobilizări pasive
 Pacientul este cooperant
 Concluzii după aplicarea tratamentului se observă :
o o amelioarare a poziției vicioase
o a început sa se rostogolească
o menține postura păpușii
4. M.A.

 Vârsta : 7 luni
 3.12.2017

35
 Sex: feminin
 Domiciliu : Constanța
 Tip de naștere : naturală
 Sarcina : normală
 Greutate : 7,5 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime : 66 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic :
o torticolis congenital stâng
o strabism (una dintre cauzele declanșării torticolisului la acest
pacient)
 Data internării : 2.07. 2018
 Durata internării : 3 săptămâni
 Examen clinic :
o stabilește contactul vizual
o nu poate sa mențina postura păpușii mult timp
o nu se poate rostogoli
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
6 cm 6 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip intre cap și umărul
către care se înclină capul
o Mobilizări pasive

36
 Pacienta de cele mai multe ori nu cooperează
 Concluzii:
o dupa tratament poate s ă mențin ă mai mult timp postura păpușii
o a început să se rostogolească
o se observă o ușoară ameliorare a torticolisului

5. T.L.M .
 Vârstă : 7 luni
 Data nașterii:14.12.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu : Teleorman
 Tip de naștere : cezariană
 Sarcină : normală
 Greutate : 7,4 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime : 66 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic : torticolis congenital stâng
 Data internării : 9.07.2018
 Durata internării 2 săptămâni
 Examen clinic: stabilește contactul vizual
o se rostogolește cu dificultate
o nu poate menține postura păpușii

Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică

 Metode :

37
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali â
o SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip intre cap și umărul
către care se înclină capul
o Mobilizări pasive
 Pacienta este cooperantă
 Concluzii:
o dupa tratament poate s ă mențin ă mai mult timp postura păpușii
o se rostogolește mai ușor
o se observă o accentuată ameliorare a torticolisului

6. C.P.

 Vârsta : 8 luni
 Data nașterii: 10.11.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: București
 Tip de naștere : cezariană
 Sarcină: normală
 Greutate: 7,8 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: torticolis congenital stâng
 Data internării: 18.06. 2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic:
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre partea stâng ă
o nu menține postura păpușii
o nu se rostogolește

38
Dimensiunea de măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la
claviculă 6 cm 6 cm Banda metrică
Înclinarea de partea afectată De la menton la
claviculă 7 cm 7 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip intre cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacientul e ste cooperant
 Concluzii : după tratament se observă o ușoară ameliorare a poziției vicioase

7. C.A.
 Vârsta : 10 luni
 Data nașterii: 25.08.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: București
 Tip de naștere: naturală
 Sarcină: normală
 Greutate: 8,3 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: 71 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: torticolis congenital stâng
 Data internării: 11.06. 2018
 Durata internării : nu a fost internat (ambulatoriu)
 Examen clinic: înclinare accentuată spre partea stângă

39
Dimensiunea de măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea sănătoasă De la menton la
claviculă 7 cm 7cm Banda metrică
Înclinarea de partea afectată De la menton la
claviculă 8 cm 8 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip intre cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacienta nu este cooperantă
 Concluzii : după tratament nu se observă nici o ameliore a posturii viciose a
capului dar nici nu s -a accentuat .

8. M.N.A.
 Vârsta : 1 an și 10 luni
 Data nașterii: 19.08.2016
 Sex: masculin
 Domiciliu: București
 Tip de na ștere: naturală
 Sarcina: normal ă
 Greutate : 9,8 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime : 80 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic:
o torticolis congenital drept
o sindrom hipoton
o dezvoltare motorie întârziată
 Data internării : 25.06. 2018
 Durata internării: 3 săptămâni

40
 Examen clinic:
o stabilește contactul vizual
o nu se rostogoleste
o înclinare accentuată a capului spre dreapta
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
6 cm 6 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM â
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
 Pacientul cooperează
 Concluzii : după tratament se observă o accentuată ameliorare a torticolisului .

9. N.S.M .
 Vârstă : 7 luni
 Data nașterii: 21.12.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: Călărași
 Tip de naștere: cezariană
 Sarcina: normală
 Greutate: 7,5 kg
 Lungime: 67 cm
 Diagnostic: Torticolis concenital stâng
 Data internării: 9-07-2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic :

41
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeț i cu nisip î ntre cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacienta cooperează
 Concluzii:
o după tratament a început să se rostogolească
o se obser va o ameliorare accentuată a torticolisului

10. E.R .
 Vârstă : 8 luni
 Data nașterii: 25.10.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: Ploiești
 Tip de naștere: cezariană
 Sarcina: gemelară
 Greutate: 7,8 kg
 Lungime: 68 cm
 Diagnostic: Torticolis concenital stâng

42
 Data internării: 18.06.2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic :
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
9 cm 9 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip î ntre cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacienta cooperează
 Concluzii:
o după tratament a început să se rostogolească
o se observ ă o ameliorare ușoară a torticolisului

11. R.P.
 Vârstă : 9 luni
 Data nașterii: 9.10.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: Ilfov
 Tip de naștere: cezariană

43
 Sarcina: naturală
 Greutate: 8 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: 70 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: Torticolis concenital stâng
 Data internării: 4.07.2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic :
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
6 cm 6 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip î ntre cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacienta cooperează
 Concluzii:
o după tratament începe să se rostogolească
o se observ ă o ușoară ameliorare a torticolisului

12. M.D.
 Vârstă : 5 luni
 Data nașterii: 17.01.2018

44
 Sex: masculin
 Domiciliu: Călărași
 Tip de naștere: cezariană
 Sarcina: naturală
 Greutate: 7,6 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: 66 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: Torticolis concenital drept
 Data internării: 11.06. 2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic :
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește

Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea unor săculeți cu nisip între cap și
umărul spre care se înclină capul
 Pacientul este cooperant
 Concluzii:
o după tratament a început să se rostogolească
o se observ ă o ușoară ameliorare a torticolisului

45

13. C.R
 Vârstă : 11 luni
 Data nașterii: 24.07.2017
 Sex: feminin
 Domiciliu: București
 Tip de naștere: naturală
 Sarcina: normală
 Greutate: 9 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: 74 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: Torticolis concenital drept
 Data internării: 22.06.2018
 Durata internării: 2 săptămâni
 Examen clinic :
o stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
8 cm 8 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
9 cm 9 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM

46
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip între cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacient a este cooperant ă
 Concluzii:
o după tratame nt a început să se rostogolească
o se observă o ameliorare a înclinării capului.

14. P.D.
 Vârstă : 3 luni
 Data nașterii: 29.03 .2018
 Sex: feminin
 Domiciliu: București
 Tip de naștere: naturală
 Sarcina: normală
 Greutate: 5,4 kg ( la momentul tratamentului)
 Lungime: 59 cm ( la momentul tratamentului)
 Diagnostic: Torticolis concenital stâng
 Data internării: 29. 06.2018
 Durata internării: nu a fost internat,(ambulatoriu)
 Examen clinic :
o nu stabilește contactul vizual
o înclinare accentuată spre stânga
o nu se rostgolește
Dimensiunea de
măsurat Repere anatomice Măsurători Instrumente
Înclinarea de partea
sănătoasă De la menton la claviculă
6 cm 6 cm Banda metrică
Înclinarea de partea
afectată De la menton la claviculă
7 cm 7 cm Banda metrică

 Metode :
o Bobath incipient

47
o Stretching la nivel SCM
o Mobilizări active prin stimuli tactili, auditivi și vizuali
o Asuplizare SCM
o Posturări prin aplicarea de săculeți cu nisip între cap și umărul
spre care se înclină capul
 Pacienta nu este întotdeauna cooperantă
 Concluzii:
o după tratament a început să se rostogolească
o nu se observa o ameliorare a torticolisului dar nici agravarea
înclinării.

48

Torticolis Stâng 70%
Torticolis Drept 30%3.6 Statistici

DISTRIBUȚIA TORTICOLISULUI ÎN FUNCȚIE
DE LOCALIZARE STÂNGA/DREAPT A

49
DISTRIBUȚIA PE SEXE

Sex feminin 60%
Sex masculin 40%

50
DISTRIBUȚIA ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE
NAȘTERE NATURALĂ/CEZARIANĂ

Naștere prin cezariană 60%
Naștere naturală 40%

51
DISTRIBUȚIA ÎN FUNCȚIE DE MEDIUL DE
PROVENIENȚĂ RURAL/URBAN

Mediu urban 80%
Mediu rural 20%

52

CAPITOLUL 4: TRATAMENTUL KINETOLOGIC

Tratamentul torticolisului congenital este indica t să înceap ă la cel mai scurt timp după
naștere și este a panajul recuperarii precoce .
În cazul formelor ușoare este recomandat tratamentul recuperator prin posturări
blânde. Se pune o pernă la nivelul regiunii cervicale în timpul somnului , totodată
evitându -se așezarea copilului pe burtă , de asemenea , în timpul alăptării, este recomandat
ca sugarul să fie plasat cu partea sănătoasă spre mamă . O altă recomandare este
menținerea între perne în hipercorecție a capului sugarului. De asemenea , este
contraindicat obiceiul ca după îmbăiere, sugarul să fie scos ținut de cap deoarece se
accentuează contractura la nivelul SCM -ului.
În formele grave tratamentul recuperator se asociază cu tratamentul ortopedic ce
constă în aplicarea unor aparate gipsate menite să mențină ameliorarea obținută în urma
tratamentului recupera tor. În funcție de forma și cauzele torticolisului tratamentul
acest uia constă în :
o tratament de tip posturare
o tratament funcțional recuperator
o intervenție chirurgicală asociata cu tratament funcțional pre/post -operator .
Torticolisul congenital răspunde foarte bine la tratamentul prin kinetoterapie .
Acesta presupune:
o mobilizări pasive pentru relaxarea mușchiul SCM, apoi pentru alungirea
acestuia;
o mobilizări active prin stimuli auditivi (determină mișcarea capului în căutarea
zgomotului), vizuali (lumini, jucării) și tactili (atingerea în colțul gurii,
determinând întoarcerea capului ). Acestea sunt cele mai indicate și corecte,
deoarece mișcările sunt naturale, fără să existe posibilitatea co ntractării
musculaturii în cauză sau opunerii acesteia, cum pot apărea în timpul
mobilizărilor pasive.

53
În acest caz, se impune tratament ul chirurgical pentru alungire a SCM (dupa 2 – 4
ani).
Având în vedere originea și inserția SCM, acestea fiind determinate, se poate
stabili modul de elongație:
o rotație ipsilaterală;
o flexie laterală contralateral ă;
o extensie asimetrică contralateral ă cu punct de plecare alinierea neutră a
coloanei cervicale;
o exercițiile trebuie efectuate de către 2 persoane, una asigurând stabilitatea
umerilor și asigurarea paralelismului acestora cu pelvisul; la copii mai mari
o pentru păstra rea rezultatelor obținute prin stre tching, copilul va fi antrenat să –
și tonifice mușchii antagoniști SCM, dezvoltându -și controlul spre linia mediană.
Spre exemplificare : copilul trebuie să-și plaseze urechea pe umărul contralateral , să
realizeze flexia și extensia spre partea contralateral ă și rotația capului și gâ tului spre
partea afectată de torticolis.
 imediat după naștere, gâtul fiind hipoton si inclinat de o singură parte , se
recomandă o orteză cervicală soft din fetru pentru a limita înclinarea laterală,
eventual se vor efectua mișcări pasive blânde pentru mobilitatea gâtului;
 patul copilului va fi orientat în așa fel, încât să -și privească mama în sensul
corecției torticolisului , si mutat cand la un capat cand la altul al pa tutului ;
 jucăriile, ca și sursa de lumină vor fi plasate tot în sensul corector;
 nu va fi poziționat pentru somn în DV, care va fixa postura incorectă, copilul
menținând capul de partea indoloră;
 vârsta la care se începe reeducarea propriu -zisă este de la cateva zile î n
perioada de nou nascut de la diagnosticare folosind : k inetoterapia analitică sau
metoda Bobath , Vojta;
 obiectiv ul terapiei este de a elonga SCM, de a -i reda elasticitatea și de a întări
musculatura antagonistă;
 stretching de 3 ori săptămâna l executat de kinetoterapeut constând în 3 repetări
a 15 elongații a SCM de 1 secundă cu 10 sec. pauză;
 familia va fi instruită să execute în restul timpului de 4 -5 ori pe zi elongații și
rotații ale gâtului de către 2 persoane (cam 40 exerciții pentru fie care set) și

54

rotații, flexii, extensii laterale (10 seturi pentru fiecare exercițiu de 10 sec.
durata);
 exercițiile se realizează de către 2 persoane, (când copilu l este mai mare ș i mai
agitat) copilul în DD, cu capul în afara mesei. O persoană stabilizeaz ă sternul,
umerii, scapula, cealaltă execută stretching -ul.
4.1 Posturări
Posturările pot fi realizate de către părinți prin 2 mijloace :
 în primele luni de viață (0 -3 luni) pot fi efectuate cu săculeți grei (umpluți cu
sare grunjoasă sau cu nisip ), jucării de pluș poziționate între cap și umărul către care
se înclină capul în timpul somnului. Aceasta posturare este indicată la vârste fragede ,
deoarece copilul nu realizează mișcări ample. Când copilul este treaz ( la vârsta de 0-3
luni – stările de veghe sunt scurte și dese), ne putem ajuta de jucărioare, biberon sau
pur și simplu așezarea copilului în pătuț, cu or ientarea alternativă spre lumină , la
dreapta sau la stânga.

A.I. 5 luni, am pus un săculeț cu nisip între cap și umărul spre care se înclină capul

55

 după vârsta de trei luni, când copilul devine activ și începe să-și țină singur
capul din decubit ventral („postura păpușii”) este recomand ată orteza cervicală
(gulerul), aceasta este realizată din spumă poliuretanică – burete și trebuie să fie
asimetrică, pentru a susține gâtul într -o poziție cu un ușor grad de hipercorecție dacă
atitudinea vicioasă nu a fost corect ată până atunci. Este recomand ată orteza cervicală
pentru o poziționare inversă celei produsă de torticolis, aceata fiind indicată sugarilor
cu vârsta de 3-4 luni, cu o înclinare constantă a capului de minimum 5°, menținută
aproximativ 80% din perioada de veghe .
 Orteza nu trebuie folosi tă ca un suport pasiv permanent întrucât poate
determina arcuirea coloanei cervicale.
Totodată nu se recomandă purtarea ortezei în căruț sau în timpul somnului.
Se vor urmări semnele vitale permanent, ca și integritatea tegumentelor.

Fig. 9 guler cervical www.dme -direct.com

4.2 Mobilizări active și pasive
Kinetoterapia cuprinde două categorii :
– activă
– pasivă
A. Mobilizările active , realizate prin stimulare senzorială :

– auditivă: întoarcerea capului spre sursa sunetului ;

56

C.P. 8 luni întoarce capul spre stimulul sonor

– cutanați: atingerea colțului gurii, determină întoarcerea capului ;

A.I. 5 luni întoarce capul spre partea opu să celei afcetate de torticolis
după atingerea colțului gurii

– vizuală: jucării sau stimuli luminoși: copilul întoarce capul pentru a urmări obiectul
sau sursa de lumină ;

57

M.D. 5 luni urmărește cu privrea o jucărie

B. Mobiliză rile pasive sunt indicate imediat după naștere , acestea vor executate blând de
către kinetoterapeut (fără participarea pacientului) . Mobilizările pasive constau în :
 Extensii ale capului și gâtului;
 Înclinări laterale ale capului și gâtului spre partea sănătoasă;
 Răsuciri ale capului spre partea afectată ;
 Circumducția capului în plan posterior;
 Întinderea î n axul vertical al coloanei vertebrale
Mobilizările pasive au totuși, unele contraindicații , respectiv :
 fracturi ;
 Spina Bifida (mielomeningocel) ;
 probleme cardio -respiratorii ;
 TBC ;
 osteomilelită ;
 neoplasm ;
 malformație Arnold -Chiari în funcț ie de gravi tate ș i înainte de
stabilizarea hidrocefaliei ;

58

M.N.A 1 an, înclinări laterale ale capului

M.A, 8 luni, înclinari laterale ale capului, a se observa strabismul de la ochiul stâng

59

A.I. 5 luni, extensii ale capului

4.3 Metoda Bobath
Metoda Bobath este o metod ă de reeducare neuromotori e. Fundamentarea
teoretică a acest ei medote a fost realizată de către soții Bobath, Karel Bobath , un reputat
special ist în neuropsihiatria infantilă și Bertha Bobath , soția acestuia, fizioterapeută și
profesoară de gimnastică medicală în Germania și a fost publicată în 1950 -1953 într-o
serie de articole
Această teorie vine după mulți ani de observații atente și o experiență bogată
(peste 160 bolnavi cu paralizie spastică de origine cerebrală aflați în tratament
prelungit) .
Bertha Bobath recunoaște că a fost influențată de mulți alți autori, preluând de la
aceștia:
– Kabat – stimularea proprioceptivă
– Margaret Rood – stimularea tactilă
– Peto- pregătirea pentru activități funcționale zilnice
Metoda Bobath are două principii :

60
1. Inhibarea activit ătii tonice reflexe se face prin g ăsirea pentru pacient, a unor poziț ii
reflex inhibitoare, prin care, fluxul impulsurilor nervose î n canalele stabilite de bolnav
este blocat, în timp ce se deschid noi căi pentru o activitate diferită și normală .
Poziț iile-reflex -inhibitorii sunt de cele mai multe ori opuse posturii inițiale
anormale a pacientului, după autori, acestea nu se limiteaz ă doar la un membru .

2. Se vor sti mula prin toate mijloacele reacț iile de echilibru ale corpului, provocandu -le
și întă rindu -le prin repetare.
În pozițiile șezând, în patrupedi e, în genunchi și î n ortostatism , aceast a stimulare se
realizează prin î mpin geri uș oare ale corpului copilului .
Facilitarea constă in obținerea unor mișcări de ră spuns spontan din partea
copilului afla t in pozi ție reflex -inhibitoare , mișcări ce sunt stabilite ferm prin repetiț ie.
Metoda urmărește î ndeaproape trecerea prin diverse stadii de d ezvoltare, de la
rostogolire, târâ re, ridicare î n șezâ nd, mers î n patru labe, mers în genunchi, ajungând la
ortostatism ș i mers independent .
Se folosesc :
-reacț iile de redresare (descrise de Magnus ): reacția labirintică de redresare a capului ,
gâtului, a corpului asupra capului, a corpului asupra corpului , si a trunchiului în dife rite
poziț ii și permit orientarea spatială .
-reacț iile de echilibru sunt stimulate prin d eplasarea centrului de greutate , la care
pacientului răspunde prin mișcă ri active pentru a se redresa . Reacț iile de echilibru sunt
stimulate pe sol , pe masa de tratament sau pe aparate mobile , (plăci de echilibru , mingi
Bobath).

61

M.D. 5 luni , exerciții pe mingea Bobath

B.A. 6 luni, exerciții pe plăcuța de echilibru

62
4.4 Alte mijloace

Hidrokinetoterapie
Exerciții corective la marginea bazinului
 Așezat întoareceri ale capului spre partea afectată și înclinări spre partea
sănătoasă ;
 Stând așezat extensii ale capului;
 Așezat mișcări semicirculare ale capului executate în plan posterior;
 Așezat cu un baston la spate diagonal apucat,cu o mână mai sus si cealaltă mai
jos, înclinări și arcuiri de trunchi și de cap spre partea sănătoasă , alternativ cu
întoarceri și arcuiri ale segmentelor spre partea bolnav ă;
 Așezat cu un cordon elastic la spate diagonal apucat, cu mâna de partea
afectată mai jos și cu cealaltă mai sus, întinderi ale mușchiului extensor, capul și
gâtul fiind redresate în poziția corectă .
Exerciții corective în apă de adâncime medie :
 Stând depă rtat cu mâinile pe șolduri, se execută fandă ri laterale spre partea
bolnavă, simultan cu înclinări ale capului si trunchiului spre partea sănătoasă ;
 Stând depărtat cu mâna de partea bolnavă pe creștet, cealaltă pe șold, fandări
laterale cu înclinări ale capului și trunchiului spre partea sănătoasă ;
 Stând cu spatele la scara fixă cu mâin ile apucat de o șipcă deasupra umerilor,
extensii de trunchi și cap, simultan cu întoarcerea capului spre partea bolnav ă;
 Mers pe vârfuri cu mâinile pe șolduri cu capul inclinat spre partea sănătoasă și
răsucit spre partea bolnavă ;
 Mers cu inclinări și arcuiri ale capului,gatului si trunchiului spre partea
sănătoasă ;
 Mers cu întoarceri ale capului, gâtului și trunchiului spre partea afectată .
Exerciții corective în apă de adâncime mare :
 pe piept pe scara fixă și sprijinul mâinii apropiate de o șipcă, mișcă ri de
forfecare a picioarelor pe verticală cu întoarcerea capului pentru inspirație spre
partea bolnavă ;

63
 din plutire pe piept cu sprijinul mâinilor pe scară fixa, mișcă ri de picioare
specifice procedeului bras cu inspirați e după fiecare mișcare prin extensia
pronunțată a capului
 din pluta pe spate cu brațul de partea sănătoasă sus și cel de partea bolnavă jos,
mișcări de forfecare pe verticală cu o plută ținută în regiunea lombară .
 înot pe spate cu capul înclinat spre partea sănăto asă;
 înot pe spate cu capul înclinat spre partea bolnavă.

Intervenția Chirurgicală
După vârsta de 2 -4 ani se aplică tratamentul chirurgical, atât din considerente
estetice, cât și pentru beneficii le funcționale și pentru tratamentul sau prevenirea
scoliozei . Cele mai bune rezultate se obțin atunci când intervențiile operatorii sunt
făcute între 1 an și 4 ani. Copiii cu torticolis muscular congenital, operați după vârsta
de 5 ani, rămân cu dismorfism cranio -facial și limitarea mobilității capului. In cidența
este mai mare la băieți decât la fete, raportul fiind de aproximativ 3/2. De asemenea,
leziunea este mult mai frecventă pe partea dreaptă, decât pe partea stângă.
În general, operația presupune tăierea nervilor responsabili cu transmiterea
impulsurilor contractorii către mușchii gâtului, dar este destul de rar efectuată.
Tratamentul chirurgical este recomandat numai în cazurile foarte grave atunci când
mușchiul sternocleidomastoidian nu este dezvoltat simetric la nivelul gâtului. Recent,
medicii au înc eput să folosească o altă metodă care începe să câștige popularitate în
tratarea torticolisul ui. Este vorba de stimularea cerebrală profundă, o metoda folosită
și în tratamentul pentru Parkinson, care presupune instalarea unui dispozitiv
asemăn ător unui pacemaker în zona de unde se presupune că provine torticolisul.

64
CAPITOLUL 5: REZULTATE ȘI CONCLUZII

Studiul prezentat în capitolele anterio are s-a desfășurat pe parcursul unui an, perioadă
în care am lucrat pe un lot de 14 pacienți, aplicând tehnicile de kinetoterapie
corespunzătoare fiecă rui caz în parte sub î ndrumarea specialistului în fiziokinetoterapie.
Tehnicile folosite în tratarea pacienților au ținut cont de vârsta acestora și gravitatea
afecțiunii precum și de precocitatea începerii tratamentului , după cum urmează:
mobilizările active, mobilizările pasive, posturările și metoda Bobath .
La finalul studiului în urma terapiei recuperatorii aplicate celor 14 pacienți am
constatat următoare le:
 7 copii s -au recuperat în totalitate ;
 5 copii au înregistrat o recuperare parțială ( urmând a continua terapia ulterior
studiului) ;
 2 copii nu au înregistrat ameliorări dar nici nu a fost consta tată accentuarea
poziției vicioase, situația lor stagn ând.

REPARTIZARE ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE RECUPERARE
Recuperare totală 50%
Recuperare parțială 35,7%
Stagnare 14,3%

65

BIBLIOGRAFIE

Drăgan Florin Constantin, Pădure Liliana, Metodologie și tehnici de kinetoterapie, Ed
Universitară Carol Davila, București 20 14
Pădure Liliana, Îndrumar în kinetoterapia copilului , Ed Universitară Carol Davila,
București 2013
Elena Luminița Sidenco, Ghid practic de evaluare articulară și musculară în
kinetoterapie, Ed Fundația Romănia de mâine, București 2012
www.i -medic.ro
http://www.7p.ro
http://www.salabucuresti.ro
http://www.sfatulmedicului.ro
www.scribd.ro
anatomie.romedic.ro
www.wikipedia.ro
snpcar.ro
www.anakinetic.ro
John M. Graham, Recognizable Patterns of Human Deformation, Ed. Saunders
Elsevier
David J. Magee, Orthopedic Physical Assessment, Ed Saunders Elsevier
https://kinetoterapii.ro
Duma, E., Defi ciențele de dezvoltare fizică , Cluj – Napoca, Argonaut, 1997;
Muresan, D., Kinetoterapia in afectiuni pediatri ce, Edit. Fundației România de Mâine,
Bucureș ti, 2008;
Roșulescu, E., Kinetoteraia în afecț iuni pediatrice, Edit. Univ. Craiova, 2007.

66

D E C L A R A Ț I E

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul__________________
______________________________________________________________
este scrisă de mine si nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de
învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate,
inclusiv cele de pe internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține
referința precisă;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la t extul original.

Absolvent,
__________________________

Data:______________________