Prof. Chiș Dan Liviu [622402]

Prof. Chiș – Dan Liviu

1
TIPOLOGIA ROMANULUI
După Nicolae Manolescu în ”Arca lui Noe”

Conform lucrării de critică literară intitulată ”Arca lui Noe” , există trei tipuri de
roman întâlnite de -a lungul evoluției sale ca specie epică. Cele trei tipuri de roman au
fost caracterizate în capitolul Doricul, ionicul și corinticul, cei trei termeni denumind cele
trei tipuri de romane. Denumirea survine din arhitectura greacă antică și denumește tre i
tipuri de coloane, deosebite de gradul de complexitate a designului:

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și
sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
IÓNIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin
coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute .
CORÍNTIC, -Ă, corintici, – ce, adj. 1. (În sintagmele) Stil (sau ordin) corintic = stil arhitectonic
folosit de eleni și de romani, caracterizat prin suplețea coloanei decorată cu caneluri și prin capitelul
ei împodobit cu sculpturi, care reprezintă foi de acantă în volută, Coloană corintică = coloană care
aparține acestui stil .

(DEX)

Prof. Chiș – Dan Liviu

2
Iată care sunt trăsăturile acestor tipuri de roman , așa cum reies din acest capitol:
I. ROMANUL DORIC
– noțiunea denumește tipul de roman tradițional (vezi romanul tradițional) ,
apărut în a doua parte a secolului XVIII și din secolul XIX, care la noi își atinge
apoge ul abia în deceniul al treilea al secolului XX;
– zugrăvește o lume omogenă și rațională , în care valorile obștei le integrează
pe cele individuale – în alte cuvinte, regulile societății sunt cele care ghidează
viața individului, nu ceea ce gândește și c rede el, morala individului fiind una
și aceeași cu cea a individului;
– personajul e un caracter, o unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunile în
care este prins;
– autorul este omnipotent și omniprezent , asem enea unei instanțe superioare
individului , instanță superioară și de necontestat;
– preferă fapta în detrimentul psihologiei și epic în cel al analizei, deși
urmărește crearea iluziei desăvârșite a vieții și realității;
– autorul își stăpânește personajele, este un demi urg capabil doar de sacrificiul
de a nu se face cunoscut nemijlocit în creație;
– autorul știe sfârșitul romanului din momentul în care l -a început;
Exempl u – Ion de Liviu Rebreanu

II. ROMANUL IONIC
– înseamnă psihologism și analiză; (romanul modern interbelic )
– a pierdut speranța în iluzia realității și a început să creadă în autenticitate ;
– analiza și confesia au luat locul creației;
– romanul devine deseori jurnal;
– locul autorului este luat de narator;
– probleme eroilor sunt nu de a se integra în viziunea lumii , ci de a integra
lumea sieși, ca și cum ar fi al lor;
– experiențele personajului (erotice sau spirituale) se opun lumii în care
trăiește;
– personajul e un singuratic, un izolat, un frustrat ce izbândește prin vanitatea
eului;
– temporalitatea s -a subiectivizat, e trăită;

Prof. Chiș – Dan Liviu

3
– personaju l refuză tutela autorului, afirmându -și o identitate pe care nu o
cunoscuse înainte;
Exemplu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil
Petrescu;

III. ROMANUL CORINTIC
– este reprezentat de roma nul postmodernist ;
– este romanul în care personajele par simple marionete trase pe sfori de un
autor a cărui ocupație suverană pare joaca;
– epoul corintic este ironic: un dumnezeu jucăuș reface lumea;
– sursele acestui tip de roman trebuie căutate în ”romanul” alegoric și satiric;
– roman al exp eriențelor literare postmoderne cu o viziune caricaturală,
burlescă, grotescă, ironică;
Exemplu : Cartea Milionarului de Ștefan Bănulescu

Bibliografie:
Manolescu ,Nicolae – Arca lui Noe, ed. Gramar, București, 2007