Produsele Financiare ale Societatii Astra

Cuprins

Capitolul I

Conceptul și importanța asigurărilor

Conceptul de asigurare

Asigurarea sub aspect juridic

Asigurarea sub aspect economic

Asigurarea sub aspect financiar

Elementele tehnice ale asigurărilor

Importanța economico-socială a asigurărilor

Asigurarea ca activitate prestatoare de servicii, ca intermediar financiar și ca activ financiar

Clasificarea asigurărilor

Capitolul II

Prezentarea companiei ASTRA ASIGURĂRI

2.1 Istoric

2.2 Evoluția primelor subscrise de ASTRA

2.3 Activitatea de reasigurare

2.4 Locul ASTRA pe piața asigurărilor din Romînia

Capitolul III

Portofoliu de produse financiare ale societății ASTRA ASIGURĂRI

3.1 Prime brute subscrise

3.2 Profitabilitate

3.3 Solvabilitate și lichiditate

Introducere

Capitolul I

Conceptul și importanța asigurărilor

Conceptul de asigurare.

Asigurarea este un ajutor financiar pentru persoanele fizice sau juridice care au suferit pierderi din cauza unor anumite riscuri, sau cum ar spune Bente C.“un acord de voiță (contract) între asigurător și asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecția pentru riscurile ce și le-a asumat, obligîndu-se să acopere asigurătorului contravaloarea daunelor în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plătii de asigurat a unei sume de bani, numită prima de asigurare.”

Conform domnilor Lazăr Cistelecan și Rodica Cistelecan, asigurarea constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concept și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, dar nesigure.

Totodată asigurarea reprezintă o operațiune economico-financiară prin care partea denumită asigurător despăgubește, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denumită asigurat, printr-o sumă de bani (indemnizația de asigurare sau suma asigurată).

Dificultățile asigurarii sunt tratate sub aspect juridic, economic și financiar.

Asigurarea sub aspect juridic.

Pentru a fi operantă, asigurarea trebuie sa capete formă juridică. Această formă i-o acordă contractul care reprezinta “legea parților” dar si legea propriu-zisă care provine de la puterea legislativă. Contractul de asigurare și legea cu privire la activitatea de asigurare se completează reciproc.

Contractele de asigurare pot fi încheiate de către toate societățile de asigurare, constituite în conformitate cu legislația romînă în materie. (Legea nr. 136/1995- privind asigurările și reasigurările în Romînia; Legea nr. 30/2000- privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor)

Potrivit legii din 1995, “prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limita și la termenele convenite.”

Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături distinctive:

Contractul de asigurare este un contract consensual – se încheie prin simpla manifestare de voiță a părților. Potrivit legii, este obligatorie încheiere în scris a contractului.

Contractul de asigurare este contract sinalagmatic – părțile contractante își sumă oligațiile bilaterale și interdependente.

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu – la încheierea lui, părțile nu cunosc existența sau durata precisă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, aceasta deoarece obligațiile asumate de asigurător și asigurat depend de un eveniment viitor și incert.

Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros – în schimbul obligației asumate, fiecare parte urmărește să obțină o contraprestație.

Contractul de asigurare este un contract succesiv – adică se eșalonează în timp.

Contractul de asigurare este un contract de adeziune – deși este redactat și imprimat de către asigurător, contractul îi este asociat asiguratului. Asigurații potențiali pot să accepte sau să refuse polițele de asigurare întocmite de asigurător.

Contractul de asigurare este un contract de buna credință – presupune că asigurătorul are încredere și acceptă preluarea unui risc sau determină cuantumul despăgubirii pe care urmează să o acorde, pe baza informațiilor primate de la solicitantul unei sigurări, fără a le putea verifica de fiecare dată. Dacă informațiile furnizate de asigurat sunt incorecte, atunci reaua credință a acestuia se sancționează potrivit legii.

În literatura de specialitate, sunt menționate și alte trăsături ale contractului de asigurare: caracterul consensual; caracterul personal; caracterul unic pe întreaga sa durată.

Asigurarea sub aspect economic.

Sub aspect economic, asigurarea presupune crearea unui fond de asigurare.

Fondul de asigurare este creat la dispoziția unei organizații speciale, în mod descentralizat, pe baza sumelor de bani (prime de asigurare sau contribuții) pe care le achită persoanele fizice și juridice și destinat acoperirii pagubelor produse de diverse fenomene (evenimente). Cei interesați sunt atrși și apelează la asigurare în special în cazul în care prima de asigurare pe care ar trebui să o achite este redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar urma să o suporte dacă s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În caz contrar, asigurarea nu este convenabilă pentru potențialul asigurat. În principiu, fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene (evenimente) viitoare și nesigure.

Deoarece asigurarea presupune existența unei comunități de risc, oamenii, persoane fizice și juridice acționează în vederea constituirii unui fond de asigurare. Avantajul membrilor acestui fond este că primesc sume care pot întrece de cîteva ori cuantumul contribuției lor la fondul respectiv. De aceste sume beneficiază doar membrii care au suferit pagube de pe urma riscului asigurat.

Acest fond de asigurare este utilizat pentu:

Acoperirea pagubelor provocate de evenimente asigurate la asigurările de bunuri, răspundere civilă și plata sumelor la asigurările de persoane.

Finanțarea unor acțiuni legate de prevenirea pagubelor

Constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziția societății comerciale sau a organizației mutuale de asigurare.

Asigurarea exprimă relații de distribuire și redistribuire a valorii brute, relții care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare pentru desfășurarea neîntreruptă a activității economice, prestării integrității bunurilor asigurate, protejarea persoanelor fizice împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viața ori integritatea corporală precum și onorarii obligatorii de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.

Asigurarea sub aspect financiar.

Sub aspect financiar asigurările îndeplinesc următoarele funcții:

Funcția de repartiție- este funcția principală a asigurărilor, prin faptul că acestea redistribuie o parte din produsul intern brut odată cu plata primelor de asigurare pentru constituirea fondurilor de asigurare a fiecărei societăți, poi prin utilizarea acestui fond la plata despăgubirilor și a sumelor asigurate către beneficiari.

Funcția de control- urmărește modul în care se realizează încasările de prime și se efectuează plățile de indemnizații de asigurare, asumate față de beneficiarii contractelor de asigurareȘ are ăn vedere respectarea corectitudinii operațiunilor desfășurate de asigurători.

Funcția de compensare a pagubelor- prin acoperirea prejudiciului suferit de asigurați, sau de terții păgubiți (asigurări de răspundere civilă); această funcție indeplinită în mod correct, ajută la menținerea unui ritm constant al producției în economia națională.

1.5 Elementele tehnice ale asigurarilor:

Pentru a cunoaște modul și condițiile de infăptuire a asigurării se impune o prezentare

a elementelor care intervin în activitatea obișnuită din acest domeniu și anume: asigurătorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul asigurării, contractantul asigurării, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurată, dauna sau paguba, despăgubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurării.

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care, în schimbul unei prime de asigurare își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidentale, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment din viața persoanelor, precum și de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care iși asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa , precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane, totul in schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului.

Contractul de asigurare reprezintă actul juridic care se încheie între asigurat si asigurător în cazul asigurărilor facultative. Acest act obligă asiguratul să plătească prima de asigurare, iar pe asigurător îl oblige sa achite despăgubirea sau suma asigurată asiguratului sau beneficiarului asigurării.Totodată, in contractul de asigurare sunt prevăzute si alte drepturi si obligatii ale părților contractante, precum și data începerii și încetării răspunderii asigurătorului. De asemenea, de fiecare dată mai sunt menționate interesul asigurării, riscul asigurat, suma asigurată și prima de asigurare.

Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să facă parte din contractul de asigurare. Persoana care devine beneficiarul asigurării este precizată în mod clar în polița de asigurare, de către asigurat, alteori desemnarea acestuia se face în cursul executării contractului de asigurare, prin declarație scrisă, transmisă de asigurat societății de asigurare ori prin testament. Beneficiarul asigurării este desemnat prin condițiile de asigurare.

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare fără ca aceasta să obțină calitatea de asigurat. ( Ex: Un agent economic încheie asigurare de accidente pentru asigurații săi.)

Riscul asigurat este acel eveniment posibil și viitor care poate produce pagube și pierderi de vieți omenești.

Riscul asigurat poate fi considerat acel fenomen care emite pagube și îndeplinește

cumulativ urmatoarele condiții:

În primul rînd, producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă. Dacă un bun nu este amenințat de nici-un risc, asigurarea acestuia e inutilă.

În al doilea rînd, producerea fenomenului (evenimentului) trebuie să aibă în toate situațiile un caracter întîmplător. Există o singură excepție și anume riscul de deces, care, deși se știe că se va produce in mod sigur, face parte din categoria riscurilor probabile din cauză că nu se cunoaște dinainte momentul producerii lui, nici de asigurat, nici de asigurător.

În al treilea rînd, este necesar ca acțiunea fenomenului să se poată înregistra în evidența statistică. Datele înregistrate în evidența statistică cu privire la un anumit fenomen permit stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității acestuia.

În al patrulea rînd, producerea fenomenului să nu depindă de voința nici uneia dintre părțile participante la o asigurare. Dacă asiguratul sau beneficiarul asigurării influențează în mod direct sau indirect producerea riscului asigurat, el va pierde toate drepturile conferite de asigurare și va suporta rigorile legii.

Din punct de vedere al modului de cuprindere, în contractele de asigurare, riscurile pot fi grupate în :

riscuri generale, ca: incendiu, explozie, cutremur de pământ, erupție vulcanică, diferite fenomene meteorologice cauzatoare de pagube etc. Aceste riscuri sunt cuprinse în așa-numitele condiții generale de asigurare;

riscuri speciale, care apar datorită acțiunii oamenilor (război, grevă, revoltă, revoluție, răscoală) sau țin de natura bunului asigurat (alterare, mucegăire, ruginire ș.a.). De regulă, asemenea riscuri se asigură separat, la solicitarea asiguraților, cu o primă suplimentară, nefiind incluse în condițiile generale, ci în condițiile speciale de asigurare.

Valoarea de asigurare se stabilește prin operațiunea de evaluare în vederea asigurării. Despăgubirea pe care o va plăti asigurătorul în cazul producerii riscului asigurat se stabilește în funcție de valoarea bunurilor asigurate. Aceasta din urmă, poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respective înregistrată în evidențele contabile sau stabilită în funcție de prețul de vînzare-cumpărare practicat pentru acel bun pe piață în momentul ăncheierii asigurării. Acest element se întâlnește numai în cadrul asigurărilor de bunuri. La asigurările de persoane, această noțiune nu se întâlnește întrucât, capacitatea de muncă și viața nu pot fi supuse evaluării, iar în cazul asigurărilor de răspundere civilă, prejudiciul cauzat unei persoane nu este susceptibil de evaluare.

Suma asigurată reprezintă o limită maximă a răspunderii asigurătorului și stă la baza calculării primei de asigurare. De asemenea, suma asigurată este parte din valoarea se asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în momentul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a încheiat asigurarea. La asigurările de bunuri, suma asigurată poate fi egală sau mai mica decât valoarea bunului asigurat, însă în nici un caz mai mare decât aceasta. În cazul asigurărilor de persoane și de răspundere civilă, neexistând valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește fie ca și cuantum precis determinat prin lege (cazul asigurării obligatorii), fie pe baza propunerii asiguratului și în limita prevederilor din actele normative (cazul asigurării facultative).

Norma de asigurare se stabilește prin lege și reprezintă suma asigurată pe unitatea de obiect asigurat. Se întîlnește doar în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani, prestabilită, pe care asiguratul o plătește asigurătorului, în baza contractului de asigurare, în schimbul preluării de către acesta din urmă a riscului asigurat și a consecințelor acestuia. Pe baza primelor de asigurare încasate de la asigurați, asigurătorii își constituie fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, își constituie alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile de administrare.

Durata asigurării este perioada în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Durata asigurării poate fi de 1 an sau chiar mai puțin (3-6 luni) la asigurările de bunuri. La asigurările de viață, durata asigurării poate fi mult mai îndelungată, contractul încheindu-se pe o perioadă de 5,10,15 ani. Aceasta este importantă, ea influențând mărimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului.

Paguba sau dauna este pierderea (în expesie bănească) intervenită la un bun în urma producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea. În cazul în care bunul asigurat a fost distrus în întregime întâlnim noțiunea de pagubă totală, iar dacă pierderea intervenită este inferioară valorii bunului, întâlnim noțiunea de pagubă parțială.

Despăgubirea de asigurare este suma de bani care i se acordă asiguratului de către asigurător la producerea riscului asigurat, pentru acoperirea pagubei. Despăgubirea de asigurare nu poate să depășească valoarea pagubei.

În practica asigurărilor se întâlnesc două situații și anume:

cazul pagubei totale;

cazul pagubei parțiale.

În caz de pagubă totală despăgubirea acordată asiguratului de către asigurător nu poate să depășească valoarea bunului respectiv din momentul producerii evenimentului asigurat. Suma asigurată trebuie să fie egală sau mai mare cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.

În caz de paguba parțială despăgubirea se stabilește în funcție de sistemul de acoperire a pagubei, adoptat. În acest sens există mai multe principii ce se aplică în calculul despăgubirii și anume:

principiul acoperirii (răspunderii) proporționale;

principiul primului risc;

principiul acoperirii (răspunderii) limitate

Principiul acoperirii proporționale, conform căruia despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în aceeași proporție în care se află suma asigurată, față de valoarea bunului asigurat.

Astfel, nivelul despăgubirii va fi cu atât mai apropiat de cuantumul pagubei, cu cât mărimea sumei asigurate este mai apropiată de valoarea bunului asigurat. Conform acestui sistem de acoperire, despăgubirea este egală cu paguba numai dacă suma asigurată este egală cu valoarea bunului asigurat.

Principiul primului risc, conform căruia despăgubirea acordată este egală cu paguba, fără a putea însă depăși suma asigurată.

Astfel, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează mărimea despăgubirii, aceasta depinzând doar de mărimea pagubei și a sumei asigurate.

Principiul acoperirii limitate are caracteristic faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de declanșarea riscului asigurat depășește un anumit nivel prestabilit, denumit franșiză.

Astfel, o parte din pagubă cade în sarcina asiguratului, mărimea acesteia fiind stimulată în contractul de asigurare.

Franșiza poate fi de două feluri:

franșiză atinsă (simplă)

franșiză deductibilă (absolută)

În cazul franșizei atinse, asigurătorul acoperă în întregime paguba până la nivelul sumei asigurate, dacă ea este mai mare decât franșiza.

Franșiza deductibilă se scade în tote cazurile din pagubă, indiferent de volumul ei, adică în cazul ei despăgubirea se acordă numai pentru pareta de pagubă ce depășește franșiza.

La nici unul din cazuri nu se acordă despăgubiri peste pagubele ce se încadrează în limitele franșizei.

1.6 Importanța economico-socială a asigurărilor.

Asigurările prezintă o importanță deosebită în următoarele direcții:

acoperă pagubele produse asiguraților, lucru care permite desfășurarea curentă a reproductiei sociale și păstrarea avuției naționale;

asigurarea mărfurilor și a mijloacelor de transport în relațiile de comerț exterior

trasmite o siguranță de desfășurare a relațiilor de comerț din punct de vedere economic, financiar și valutar.

Conform domnului Gheorghe D. Bistriceanu, asigurările de persoane, de bunuri și de răspundere civilă prezintă o deosebită importanță economică, social- financiară și anume:

Contribuie la dezvoltarea economiei naționale, iau măsuri pentru prevenirea daunelor, compensează pagubele care survin, asigură desfășurarea continuă a procesului de producție și reproducție, ocrotesc și împletesc interesele generale cu cele locale și personale.

Asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor de care asigurații sunt răspunzatori. Persoanele păgubite sau vătămate prin accidente auto sau alte accidente sunt despăgubite operativ.

Asigurările de persoane – care reprezintă un mijloc suplimentar de economisire și prevedere- dau posibilitatea asiguraților și familiilor acestora ca, în caz de producere a evenimentelor asigurate – accidente, împlinirea unei anumite vârste , decesul- să încaseze sumele asigurate.

Asigurările îndeplinesc un rol educativ. Astfel, asigurații sunt stimulați și obligați să ia cele mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată și personală.

Fondurile de asigurare păstrate în conturi la unitătile bancare și rezervele de prime constituite la asigurările de viațî depuse în cont la bănci sau la CEC sunt folosite ca reserve de creditare a economiei naționale și deci contribuie la realizarea reproducției sociale.

1.7 Asigurarea ca activitate prestatoare de servicii, ca intermediar financiar și ca activ financiar.

Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii. Societatea de asigurare, preia răspunderea riscurilor asigurate pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate. Fără îndoială, obligația asumată de societatea de asigurare față de asigurați este marcată de caracterul aleator al fenomenelor asigurate.

Caracterul aleator este cel ce determină selectarea clienților de catre societatea de asigurări. De asemenea, caracterul aleator influențează obligația asumată de societatea de asigurări față de asigurați. De aceea în practică se calculează media multianuală a pagubelor produse de riscurile asigurate, pe baza căreia se determină valoarea primelor de asigurare. Desigur, in fiecare an apar abateri mai mici sau mai mari.

Abaterile favorabile pentru asigurător, măresc profitul în timp ce abaterile nefavorabile se compensează prin venituri generate din alte surse: depuneri la banci, investiții în valori mobiliare, plasamente de capital, etc.

Asigurarea ca intermediar financiar constă în faptul că societatea de asigurare oferă asiguraților nu numai o protecție de asigurare, ci și instrumente de economisire și de fructificare a resurselor bănești, în special în asigurările de viață.

Asigurarea ca activ financiar constă în modificarea mărimii absolute nominale a sumei asigurate cît și mărimea reală a acesteia în perioada derulării contractului de asigurare.

1.8 Clasificarea asigurărilor.

Lumea este o unitate ce se află într-o continuă schimbare,mișcare și diversitate,iar de la această regulă,nici asigurarile nu fac exceptie. Asigurările reprezintă un domeniu vast, acestea de la începuturi și până în prezent cunoscând o mare diversitate și dezvoltare, fapt ce face necesară și posibilă cunoașterea și clasificarea lor.

În literatura de specialitate se întâlnesc tipuri și categorii variate de asigurări, determinate de utilizarea unor diverse criterii, cele mai des întâlnite fiind:

regimul juridic;

domeniul sau ramura la care se referă;

tipul și natura riscurilor asigurate;

riscul asigurat;

natura raporturilor care se stabilesc între asigurat și asigurător;

sfera de cuprindere în profil teritorial

Dupa regimul juridic se disting doua tipuri de asigurări:

Asigurarea prin efectul legii (obligatorie)

Asigurarea facultativă (contractuală)

Asigurarea prin efectul legii sau obligatorie se caracterizează prin faptul că nu necesită acordul de voiță al părtilor (persoane fizice sau juridice), drepturile și obligațiile lor fiind reglementate prin lege.În cele mai multe țări, ca și în România, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule. În alte țări întalnim și alte tipuri de asigurări cum ar fi asigurări de raspundere profesională și altele.

Asigurarea contractuală sau facultativă se caracterizează prin faptul că relațiile dintre asigurați și asigurători se stabilesc prin liberul consimtământ al părților, în baza unui contract. Este o formă de asigurare mai flexibilă decât asigurările prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecție a asiguratului, răspunzand astfel mai bine necesităților și intereselor acestuia.

După domeniul sau ramura la care se referă se disting urmatoarele categorii:

Asigurări de bunuri

Asigurări de persoane

Asigurări de raspundere civilă

Asigurări de interes financiar

Clasificarea asigurărilor.

Figura 1

Sursa: Violeta Ciurel-Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale

Asigurările de bunuri cuprind proprietățile susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamități naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Principalele forme de asigurare sunt: asigurarea de mașini și instalații, asigurarea clădirilor, asigurarea animalelor, asigurarea utilajelor, asigurarea bunurilor din locuințe, asigurarea mărfurilor, a banilor și alte valori,etc.

Asigurările de persoane au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate sau boală. Se disting două categorii de asigurari, respective asigurări de viață și asigurări de persoane, altele decât cele de viață (accidente, călătorie, sănătate etc.)

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoana fizică sau juridică) unor terți prejudiciați. Din această categorie fac parte: asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportului pentru pasageri,pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriașului și multe altele.

Asigurările de interes financiar cuprind: asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate și altele.

3. După tipul și natura riscurilor asigurate distingem două categorii principale de asigurări:

Asigurări de viață

Asigurări non-viață (generale)

Prezentarea comparativă a asigurărilor de viață și a asigurărilor non-viață

Tabel 1

4. După riscul asigurat, asigurările sunt:

Asigurări pentru riscuri cu caracter natural(incendiu, trăsnet, explozie, mișcări seismice)

Asigurări pentru secetă, grindină, furtună, uragan, ploi torențiale, inundații, prabușiri sau alunecări de teren

Asigurări pentru boli, epizootii(epidemie) și accidente

Asigurări de accidente (răsturnări, ciocniri, căderi, derapări)

Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor ca: boli, deces, accidente

Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă

Bunurile care se asigură în cadrul asigurărilor pentru riscuri cu caracter natural sunt: clădirile, construcțiile, utilajele și instalațiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, mobilierul și obiectele de uz casnic.

Asigurările pentru secetă și grindină: Împotriva acestor riscuri sunt asigurate culturile agricole și rodul viilor.

Asigurările pentru boli, epizootii și accidente sunt destinate animalelor.

Asigurări pentru accidente: În această categorie sunt încadrate asigurările mijloacelor de transport și a mărfurilor în timpul staționării și a mersului în traficul intern și internațional.

Asigurările pentru boli, deces și accidente cuprind asigurările pentru persoanele care își pierd temporar sau definitiv capacitatea de muncă.

Asigurările pentru cazurile de răspundere civilă se referă la prejudiciile cauzate terțelor persoane prin accidente de autovehicule sau prin exercitarea unor anumite activități.

După natura raporturilor care se stabilesc între asigurat și asigurător se disting doua tipuri:

Asigurarea directă

Asigurarea indirectă

Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat și asigurător fie prin intermediul contractului de asigurare fie pe baza legii, în timp ce asigurarea indirectă se încheie prin două societăți de asigurare dintre care una are calitate de reasigurat, iar cealaltă de reasigurător.

După sfera de cuprindere in profil teritorial.

Asigurări interne

Asigurări externe

Asigurările interne includ asigurările de clădiri, construcții, culturi agricole, animale și alte bunuri aparținând diferitelor categorii de agenți economici. În general, parțile contractante domiciliază în aceeași țară, de asemenea, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor, se află pe teritoriul aceleiași țări, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu.

Asigurările externe apar în legatură cu persoane, răspundere civilă sau bunuri care ies în afara țării în care se încheie contractul de asigurare. Una din părțile contractante sau beneficiarul asigurării au domiciliul în altă țară sau obiectul asigurării ori riscul asigurat se află, respectiv, se produce pe teritoriul unei alte țări. Din această categorie fac parte următoarele tipuri de asigurări: asigurarea mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior pe timpul transportului, asigurarea navelor maritime, a navelor de pescuit oceanic și a navelor aeriene, care fac parte din flota civilă, asigurarea creditelor pentru export, asigurarea construcțiilor pentru obiective realizate în străinatate sau firme dintr-o țară în altă țară, asigurarea bunurilor unui stat,aflate în străinatate, asigurarea autovehiculelor aparținând unor persoane fizice și juridice dintr-o țară, care circulă ăn afara teritoriului țării respective.

Capitolul II

Prezentarea companiei Astra Asigurări

2.1 Istoric

Astra Asigurări este activă pe piața din România de peste două decenii. A preluat de la fosta ADAS activele aferente societății mixte cu participarea ADAS din străinătate, precum și pe cele aferente asigurărilor de bunuri, de răspundere civilă și operațiunile de reasigurare practicate în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3 500 de milioane lei, și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, pe baza bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 1990.

Asta Asigurări a beneficiat astfel de experiența dobândită pe piața națională și internațională, începându-și activitatea cu o echipă puternică de profesioniști în domeniul asigurărilor. De la înființarea sa, compania a trecut printr-un proces de transfrmare și înnoire, iar strategia de business adoptată a dat rezultate vizibile.

Compania s-a axat în special pe segmente de retail și a dezvoltat parteneriate de interconectare cu cei mai importanți brokeri ai pieței, prin intermediul celui mai dinamic canal de vânzare din România.

Trei ani la rând, respectiv 2010, 2011 și 2012 Astra Asigurări și-a păstrat poziția de lider de piață datorită rezultatelor financiare foarte bune, inclusiv lider pe segmente de aviație, property si RCA.

Având peste 240 unități teritoriale în toată țara și oferind peste 60 de tipuri de asigurări generale, de viață și de sănătate, Astra Asigurări are o acoperire teritorială completă asumându-și responsabilitatea pentru siguranța viitorilor clienți și preluând riscurile acestora. De asemenea, pentru aceasta companie, responsabilitatea este parte din strategia de afaceri, altfel spus este angajamentul continuu asumat de companie de a contribui la îmbunătățirea vieții clienților.

Astra Asigurări a deschis două sucursale în afara teritoriului României, în Ungaria, la finalul anului 2010, respectiv în Slovacia în decembrie 2012.

În 2010, Președintele Directoratului Astra Asigurări declara ”Asistăm la un moment istoric în viața companiei noastre, dar, în același timp, suntem martorii unei experiențe foarte interesante și pentru piața de asigurări din România. În urma unui studiu realizat pe piața de profil din Ungaria, am constatat că aceasta prezintă multe similitudini cu cea din România. De aceea am decis să ne extindem spre Vest și să implementam know-how-ul românesc, dublat de experiența pe care o avem în politica de instrumentare a dosarelor de daună, pe piața din Ungaria. Această experiență va fi foarte importantă în adoptarea strategiei de dezvoltare ulterioară a companiei"