Produsele Alimentare Traditionale Oportunitate Pentru Producatorii Romani
BIBLIOGRAFIE
Bessière, J., [NUME_REDACTAT] and Heritage:[NUME_REDACTAT] and Cuisine as [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], 2002, disponibil online la adresa
ftp://ftp.puce.edu.ec/Facultades/CienciasHumanas/Ecoturismo/ArticulosTurismo/Art%C3%ADculos%20cient%C3%ADficos/Turismo%20comunitario/desarrollo_local_herencia_comida_tradicional_turismo.pdf, accesat la data 09.04.2014
Brunsø, K., [NUME_REDACTAT], T., Grunert, K., Consumers’food choice and quality perception, 2002, disponibil online la http://scholar.google.ro/scholar_url?hl=ro&q=http://www.researchgate.net/publication/5092936_Consumers%27_food_choice_and_quality_perception/file/60b7d5256e24280d1e.pdf&sa=X&scisig=AAGBfm2zUEa2yTpZ2AIC9-Nt2Rctt9ZTog&oi=scholarr&ei=vHioU5_dHInU4QT59YDoCQ&ved=0CB4QgAMoADAA, accesat la data 09.04.2014
Cayot, N., Sensory quality of traditional foods-[NUME_REDACTAT], Volumul 101, Ediția1, 2007, disponibil online la adresa
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0308814606008004, accesat la data 23.11.2013
Cotillon, C., Traditional foods and industry, 2012, disponibil online la adresa
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CDkQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.basefoodfp7.eu%2Fcontent%2Fdownload%2F5950%2F55874%2Ffile%2Fcotillon.pdf&ei=_dx1U8uFB6yU7QbSv4DgDA&usg=AFQjCNFoz2vJtqoZ8aoj0Y4FosMDUBS4Kg&sig2=YrZwyBxQb4aiZ6AYUCF4bg, accesat la data 09.04.2014
Gheorghe, G., Nistoreanu, P., An empirical aproach to traditional products from Europe comapared to the tradtional ones from Romania, 2012, pp. 14-15, disponibil online la adresa http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2012/s-1/Nistoreanu.pdf, accesat la data 18.03.2014
Jitea, M., Ilea, M., Mihai, V., Curs- Antreprenor în economia socială- Producție și distribuire produse alimentare tradiționale, Proiect POSDRU 2007-2013, disponibil online la adresa
http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Materiale%20curs/program%20educational%202/Disciplina%20practica%20produse%20traditionale.pdf, accesat la data 14.01.2014
Marreiros, C., Neto, M., Carvalho, L., Certification of agro-food quality products: a new reality in demand and farm Management, 1997, disponibil online la adresa
http://www.origin-food.org/pdf/eaae97/06_marreiros.pdf, accesat la data 11.12.2013
Onete, B., Designul, estetica și promovarea paginilor web, Ediția a-III-a, Editura ASE, București, 2005
Pamfilie, R., Procopie, R., Design și estetică în business, [NUME_REDACTAT], Editura ASE, București, 2013
Sims, R., Journal of [NUME_REDACTAT]: Food, place and authenticity: local food and the sustainable tourism experience, 2009, dsponibil online la adresa
http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09669580802359293#.UxNdHvl_smd, accesat la data 11.12.2013
Saboniene, A., [NUME_REDACTAT] Competitiveness: Comparison with other [NUME_REDACTAT], 2009, disponibil online la adresa http://archive.minfolit.lt/arch/22501/22548.pdf, accesat la data 18.03.2014
[NUME_REDACTAT], H., [NUME_REDACTAT] for [NUME_REDACTAT] in Europe, Prioritisation, Collection and Analysis, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Brazilia, 2007, disponibil online la adresa
http://www.fcf.usp.br/7ifdc/pdf/session05/7ifdc_session05_04_helena_costa.pdf, accesat la data 18.03.2014
[NUME_REDACTAT], M., Piața produselor tradiționale din România, [NUME_REDACTAT] Academica, București, 2009, pp. 228-229
Vanhonacker, F., Verbeke, W., Guerrero, L., [NUME_REDACTAT] consumers define the concept of traditional food: evidence from a survey in six countries, 2010, pp.472, disponibil online la adresa http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/agr.20241/pdf, accesat la data 24.04.2014
Weichselbaum, E., Benelam, B., [NUME_REDACTAT], H., Synthesis report No 6: [NUME_REDACTAT] in Europe, 2005, disponibil onlne la adresa
http://www.eurosfaire.prd.fr/7pc/documents/1263815283_traditional_foods_can_sustain_european_cultures.pdf, accesat la data 09.04.2014
***HG nr.134/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa http://lege5.ro/Gratuit/geytgmbugy/hotararea-nr-134-2008-privind-specialitatile-traditionale-garantate-ale-produselor-agricole-si-produselor-alimentare, accesat la data 23.04.2014
20. ***Ordinul nr. 8/ 12 ianuarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind recunoașterea organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole sau alimentare și de supraveghere a activității organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecția indicațiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) și a specialităților tradiționale garantate (S.T.G.), disponibil online la adresa http://old.madr.ro/pages/ arhiva_legislativa/ordin-8-din-12-ianuarie-2013.pdf. accesat la data 19.04.2014
***Ordin-ul nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condițiile și criteriile pentru atestarea produselor tradiționale, disponibil online la adresa
http://old.madr.ro/pages/industrie_alimentara/O_690_2004.pdf, accesat la data 20.03.2014
***Ordin-ul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, disponibil online la adresa
http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/produse%20traditionale/prezentare.pdf, accesat la data 20.03.2014
***Ordin-ul nr. 34 / 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind acordarea de derogări unităților care realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale de la cerințele menționate în Regulamentul 852/2004/CE privind igiena produselor alimentare, precum și de stabilire a procedurii de acordare a derogărilor și de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a unităților în care se realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale, disponibil online la adresa
http://www.ansvsa.ro/documente/legislatie_specifica/ORDIN%20nr.%2034_2008.htm, accesat la data 20.03.2014
***Ordonanța nr. 23 din 29/08/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformității, disponibil online la adresa
http://www.renar.ro/files/7713/2387/0903/OG23actualizat122011.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Regulamentul (CE) Nr.509/2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa
http://old.madr.ro/pages/industrie_alimentara/r_509_2006_ro.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Regulamentul (CE) Nt.1216/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa
http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202011/Legislatie/32007R1216.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Twemty-four FAO regional conference for Europe, [NUME_REDACTAT] and Quality in Europe: Aspects concerning in particular quality, nutritional balance, the importance of agricultural land and cultural heritage, Franța, 2004, pp1-2, disponibl online la adresa,
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CB8QFjAA&url=ftp%3A%2F%2Fftp.fao.org%2Funfao%2Fbodies%2Ferc%2Ferc24%2FJ1876e.doc&ei=mFahU-eGcaHOOi1gdgO&usg=AFQjCNGpbnk6IuWPSp5btaKgvobFw0e70A&sig2=mCc2 1jVaErf8ud9tfzqEgg, accesat la data 09.04.2014
***http://www.painetraditionala.ro/?page_id=48, accesat la data 02.03.2014
***http://www.dadrsibiu.ro/acte/prodtrad/trad.pdf, accesat la data 25.04.2014
***http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/prod_traditionale_ecologice/prod_traditionale_ecologice/, accesat la data 25.04.2014, accesat la data 25.04.2014
***http://teatrekker.files.wordpress.com/2012/01/food-pfn-tsg.gif, accesat la data 25.04.2014
***http://www.onpterbv.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7&Itemid=7, accesat la data14.01.2014
***http://www.onpterbv.ro/, aceesat la data 25.04.2014
***http://www.renar.ro/ro/about/, accesat la data 19.04.2014
***http://www.romcontrol.ro/despre-noi.aspx, accesat la data 25.04.2014
***http://www.larex.ro/, accesat la data 25.04.2014
***http://www.certind.ro/meniu_2.php, accesat la data 25.04.2014
***http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
***http://www.nord-vest.ro/DESPRE-NOIAgentia-de-Dezvoltare-Regionala-Nord-Vest/REGIUNEA-TRANSILVANIA-DE-NORD/Prezentare-Regiune.html, accesat la data 09.04.2014
***http://www.fundatiacorona.ro/docs/start_up/4.%20Publicatii/1.%20Raport%20studiu%20oportunitati%20de%20afaceri.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.posmediu.ro/upload/pages/prez%20generala.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.adrmuntenia.ro/imagini/upload/analizasocecpdr20142020draft3revizuit110213_am_encrypted.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.oirposdruvest.ro/Documente%20utile/pdr/Capitolul%20I%20Caracteristicile%20Regiunii%20Vest.pdf, accesat la data 10.04.2014
***http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Management%20fonduri%20europene/centru.pdf, accesat la data 10.04.2014
***http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/produse%20traditionale/prezentare.pdf, accesat la data 20.03.2014
*** http://www.sibiusalami.com/ro/salam-de-sibiu.html, accesată la data 10.04.2014
***http://www.sibiusalami.com/ro/istoric.html, accesat la data 10.04.2014
***http://www.madr.ro/attachments/article/70/ADER-541-faza-4.pdf, ultima accesare la data 23.04.2014
***http://www.madr.ro/attachments/article/70/ADER-541-faza-4.pdf, accesat la data 23.04.2014
***http://www.arhiva.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=26, accesat la data 10.04.2014
***http://dexonline.ro/definitie/lege, accesat la data 19.03.2014
***http://www.academia.edu/831466/ROLUL_LEGII_IN_CONSTRUCTIA_UNEI_SOCIETATI_LAICE_LA_MARSILIO_DIN_PADOVA, accesat la data 19.03.2014
*** http://www.businessdictionary.com/definition/internet.html, accesat la data 12.05.2014
*** http://www.livinginternet.com/i/ii_summary.htm, accesat la data 12.05.2014
*** http://www.internetsociety.org/internet/how-it-works, accesat la data 12.05.2014
*** http://webfoundation.org/about/vision/history-of-the-web/, accesat la data 21.05.2014
*** http://www.nethistory.info/History%20of%20the%20Internet/web.html, accesat la data 21.05.2014
***http://www.techmadeeasy.co.uk/2014/01/18/many-websites-january-2014/, accesat la data 21,05.2014
*** http://mostpopularwebsites.net/, accesat la data 21.05.2014
*** http://www.internetsociety.org/internet/how-internet-evolving/internet-evolution, accesat la 12.05.2014
*** http://dexonline.ro/definitie/design, accesat la data 13.05.2014
*** http://dexonline.ro/definitie/design, accesat la data 13.05.2014
*** http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, accesat la data 26.05.2014
*** http://statcounter.com/p9815621/summary/, accesa la data 28.05.2014
CUPRINS
CUPRINS
INTRODUCERE
Motto:,,Tradiția are într-adevăr un rost numai
dacă devine un factor creator, altfel e o cârjă
pentru atâtea și atâtea slăbiciuni ale unui neam.”
([NUME_REDACTAT])
Produsele alimentare tradiționale sunt prezente în tradițiile diverselor culturi de mii de ani și reprezintă un tip de mâncare ce se distinge în mod clar de alte feluri de alimente, datorită conținutului de ingrediente și modalității de preparare tradiționale.
Pornind de la general la particular, informațiile din această lucrare aduc în atenția cititorului domeniul produselor alimentare tradiționale, un subiect care, în ultima vreme, are o mare importanță pentru consumatori, cercetători dar și politicieni, deoarece se are în vedere asigurarea unei alimentații sănătoase a populației.
România este una dintre țările cu o bogată cultură gastronomică, compusă din produse alimentare unice și reprezentative. Mâncarea tradițională face parte din identitatea poporului român, și constituie o modalitate de identificare, de promovare a valorilor și tradițiilor locale.
Alegerea unei astfel de teme poate fi motivată de spiritul patriotic și dorința de a îmbunătății imaginea României, prin promovarea acestui domeniu reprezentat de produsele alimentare tradiționale, care sunt foarte puțin recunoscute și apreciate peste hotare, în ciuda numărului impresionant înregistrat la nivel național.
Gândită sub forma unui lanț informațional, prezenta licență urmează o structură logică și are o organizare simplă și ușor de urmărit, fiind împărțită în trei mari capitole.
În primul capitol, accentul este pus pe noțiunile de bază, prezentându-se accepțiunile teoretice ale conceptului de produs alimentar tradițional, aspectele specifice calității produselor alimentare tradiționale, importanța și avantajele certificării alimentelor tradiționale, dar și principalele organisme de certificare a acestora.
Al doilea capitol, prezintă situația comparativă a numărului de alimente tradiționale înregistrate la nivel regional în România, în anul 2013, potențialul de export al produselor alimentare tradiționale românești, dar și cadrul legislativ-normativ care le reglementează.
Ultimul capitol, conduce cercetarea în sfera practică prin realizarea unui site de informare a consumatorilor și producătorilor asupra domeniului produselor alimentare tradiționale.
Scopul acestei lucrări este pe de o parte promovarea produselor alimentare tradiționale românești, iar pe de altă parte conștientizarea producătorilor de oportunitatea existentă la nivel european. În final se poate afirma că ținta a fost atinsă prin intermediul site-ului Produse alimentare tradiționale, care s-a bucurat încă de la început de un număr important de vizualizări.
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA PRODUSELE ALIMENTARE TRADIȚIONALE
Accepțiuni teoretice ale conceptului de produs alimentar tradițional
Tradițiile sunt obiceiuri sau convingeri predate de către o generație la alta, de multe ori prin viu grai, ce joacă un rol important în identificarea culturală. Fiecare cultură, grup etnic sau regiune are tradiții specifice, iar unele tradiții, cum ar fi obiceiurile religioase, se suprapun diferitelor culturi, grupuri etnice sau regiuni.
Obiceiurile alimentare specifice au un rol important în cadrul obiceiurile tradiționale din multe culturi. Utilizarea ingredientelor alimentare clasice și metodelor de preparare a alimentelor a fost transmisă de la o generație la alta, și în zilele noastre produsele alimentare obținute prin metode tradiționale sunt denumite în continuare „alimente tradiționale".
Produsele alimentare tradiționale sunt prezente în tradițiile diferitelor culturi și regiuni de mii de ani. Acestea includ alimente care au fost consumate la nivel local și regional pentru o perioadă de timp îndelungată. Metodele de pregătire a alimentelor tradiționale sunt parte din folclorul unei țări sau a unei regiuni. Din păcate, în toată Europa, unele alimente tradiționale sunt pe cale de dispariție din cauza modificărilor stilului de viață.
Cei mai mulți oameni pot numi, probabil, cel puțin o mâncare tradițională din regiunea din care provin. Cu toate acestea, definirea produselor alimentare tradiționale nu este la fel de ușoară cum ar putea fi presupus. Există foarte puține definiții la dispoziție, și cele mai multe dintre ele au fost dezvoltate relativ recent.
Potrivit EuroFir, alimentul tradițional reprezintă acea mâncare care se distinge în mod clar de alte produse similare din aceeași categorie specifică, datorită caracteristicilor sale care presupun utilizarea de ,,ingrediente tradiționale" (materii prime), sau o „producție de tip tradițional” (metode primare de prelucrare).
Ingredientul tradițional constă în materii prime sau produse primare, care au fost utilizate în arii geografice identificabile, ce rămân în uz curent (luând în considerare cazurile în care utilizarea a fost abandonată pentru o vreme și apoi reluată), iar caracteristicile lor sunt în conformitate cu specificațiile actuale ale legislației naționale și [NUME_REDACTAT].
În ceea ce privește prelucrarea de tip tradițional, aceasta a fost transmisă din generație în generație pe cale orală sau prin alte mijloace. De asemenea a fost aplicată înainte de al [NUME_REDACTAT] Mondial și rămâne în uz (luând în considerare cazurile în care compoziția a fost abandonată pentru o vreme și apoi reutilizată), în ciuda modificărilor reglementărilor naționale sau comunitare, sau încorporarea progresului tehnologic, cu condiția ca producția și/sau prelucrarea să rămână în conformitate cu metodele folosite inițial și să se mențină caracteristicile intrinseci ale mâncării (fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice).
Altă definiție prezintă produsul alimentar tradițional ca fiind un aliment consumat frecvent sau asociat cu sărbători specifice, transmis din generație în generație, realizat într-un mod specific, potrivit cu rețeta preluată de la înaintași, procesat natural, cunoscut datorită proprietăților senzoriale și asociat cu un loc anume, regiune sau țară.
Există o diversitate de alimente tradiționale naționale și regionale și o varietate de ingrediente tradiționale. Din cauza variațiilor mari din bucătăriile țărilor europene, ar fi greșit să se declare imediat o asociere între alimentele tradiționale și sănătate. Faptul că alimentele sunt tradiționale nu înseamnă în mod automat că acestea oferă orice beneficii pentru sănătate.
Impactul alimentelor tradiționale asupra sănătății noastre depinde de compoziția lor nutrtivă. Consumul în cantități mari de alimente bogate în amidon, fructe și legume și cantități moderate de carne și pește va oferi mai multe beneficii în ceea ce privește sănătatea decât un model de regim alimentar bogat în carne și grăsimi, dar scăzut în fructe și legume.
De exemplu, dietele mediteraneene tradiționale, care încorporează un procent ridicat de fructe și legume, ulei de măsline și un consum relativ ridicat de pește sunt considerate sănătoase. În aceste țări, alimentele tradiționale sunt astfel asociate cu o sănătate mai bună. Cu toate acestea, în alte state, alimentele tradiționale pot fi percepute ca fiind mai degrabă nesănătoase. În unele state europene, bucătăriile tradiționale sunt destul de bogate în carne și grăsimi, etc. Prin urmare, este dificil să se tragă concluzii generale cu privire la beneficiile pentru sănătate ale unei anumite bucătării sau aliment tradițional asociat.
Deși unele bucătării tradiționale ar putea părea la o primă vedere ca având compoziții nutritive nefavorabile, de exemplu cu o proporție mare de produse de origine animală și grăsime, este de remarcat faptul că o astfel de grupare de nutrienți poate să fi fost avantajoasă în trecut. În special în țările nordice, din cauza temperaturilor scăzute, consumul de energie folosit era mai mare în timpul iernii, înainte de apariția încălzirii prin centrală. Mai mult, în vremurile de demult, majoritatea europenilor au fost fermieri sau muncitori. Efortul fizic depus a fost, prin urmare, mult mai mare decât este în ziua de azi. Prin creșterea conținutului de grăsimi al dietei se poate mări aportul de energie. Astfel, cu toate că unele feluri de mâncare tradițională, în zilele noastre, sunt considerate să aibă o compoziție destul de nefavorabilă, aceasta ar fi putut constitui un avantaj în trecut.
În prezent, cerințele nutriționale s-au schimbat. În special, necesarul mediu de energie este semnificativ mai mic decât în secolele trecute. Produsele alimentare tradiționale dezvoltate cu mult timp în urmă, își au și astăzi locul lor într-o dietă considerată sănătoasă, în timp ce altele nu pot satisface nevoile nutriționale deoarece au un conținut prea mare de grăsimi. Pentru a maximiza beneficiile asupra sănătății, ar trebui ca alimentele din care este compusă o dietă să fie adaptate la nevoile nutriționale ale populației.
Locuitorii orașelor scapă într-un mod real sau imaginar de rutina zilnică și încearcă să găsească o consolare în așa-numitele alimente tradiționale. Se constată o inversare a gradului de conștientizare cu privire la produsele alimentare tradiționale. Preparate în mod tradițional, produsele „naturale" încep să devină „populare”. Există un anumit grad de neîncredere în ceea ce privește produsele agro-industriale, ce coincide cu efectele secundare ale compușilor chimici prezenți în alimentele procesate, aditivii de colorare și altele. Publicitatea reușește într-un fel să determine consumatorii să creadă că ei cumpără produse alimentare tradiționale veritabile (gem de la bunica sau produse alimentare tradiționale proaspete precum, pateul), dar care se dovedesc a fi produse în masă.
Totuși, transmiterea know-how-ului în domeniul culinar, nu se mai întâmplă la fel ca pe vremuri. Fiica sau nepoata nu mai moștenește rețetele secrete ale familiei. Bucătăria modernă merge dincolo de preparatele gătite în mod tradițional, creând nostalgia vremurilor copilăriei și adolescenței. Această nostalgie poate fi tradusă prin dorința de a te întoarce la rădăcinile culinare, ca o întoarecere în trecut.
Prin consumul unui aliment tradițional, consumatorul pare să includă, în plus față de caracteristicile nutriționale și psihosenzoriale ale acestuia, anumite caracteristici simbolice care însușesc și întruchipează natura, cultura și identitatea unui domeniu. Spre deosebire de universul alimentelor industriale, produsul alimentar tradițional reprezintă, integrarea într-o lume socială. Consumul de produse tradiționale proaspete, de exemplu, poate reprezenta pentru mediul urban un credit de scurtă durată a identității rurale, ce integrează simbolic o cultură uitată.
Datorită calităților deținute, se poate afirma că produsele alimentare tradiționale oferă diverse beneficii celor ce le consumă. Printre acestea pot fi amintite: promovarea identității naționale și posibilitatea întoarcerii în trecut prin evadarea din cotidian.
Aspecte specifice ale calității produselor alimentare tradiționale
În acest subcapitol accentul va fi pus pe noțiunea de calitate. Pe parcurs se vor prezenta definiția calității alimentelor, importanța calității produselor alimentare, modul în care calitatea influențează consumul, o scurtă istorie a evoluției alimentelor și obiceiurilor de consum ale populației, iar în final se vor identifica caracteristicile de calitate ale unui produs alimentar tradițional în comparație cu unul convențional.
Conceptului de „calitate” i-au fost date mai multe definiții în funcție de diferitele forme de interpretare, cu toate acestea există două aspecte care stau la baza utilizării acestui termen.
Primul se referă la caracteristicile care fac un lucru să fie ceea ce este în raport cu scopul final pentru care a fost creat. Standardul ISO 9000:2000 oferă o definiție destul de largă a „calității”: „Totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor unui produs, proces sau serviciu care se bazează pe capacitatea sa de a satisface nevoile declarate sau implicite".
Al doilea aspect scoate în evidență capacitatea unui lucru de a fi „excelent”, astfel diferențiindu-se de obiectele similare care justfică cererea.
Termenul „calitate" dă naștere la dezbateri similare atunci când se aplică produselor alimentare, fiind utilizat în moduri diferite în perioade succesive, ceea ce determină luarea în considerare a trei nivele de abordare:
abordarea istorică-calitatea a fost înțeleasă în primul rând ca lipsă a defectelor, fraudei și falsificării. În acest sens autoritățile publice au intervenit rapid pentru a pune în aplicare regulamente specifice care să contra-atace neregulile;
abordarea recentă-calitatea a fost definită prin prisma caracteristicilor organoleptice și nutritive sau beneficiilor rezultate;
ultima abordare-calitatea desemnează caracteristicile dorite ce pot justifica o valoare adăugată: formele de producție (agricultura tradițională, luarea în considerare a mediului), zonele de producție (denumire de origine, zonă de munte) și tradițiile asociate acestora.
Privind din alt unghi, există patru tipare ce desemnează calitatea alimentelor:
calitatea orientată spre produs – acoperă toate aspectele care dau o descriere precisă a produsului alimentar (procentul de grăsime din carne, conținutul de amidon din cartofi, etc);
calitatea orientată spre proces – cuprinde modul în care produsul alimentar a fost realizat;
controlul calității – potrvit cu standardul ISO 9000, descris mai sus;
calitatea orientată spre utilizator – se referă la percepția subiectivă a utilizatorului.
Se consideră că primele trei orientări constituie calitatea obectivă, iar orientarea spre utilizator constituie calitatea subiectivă. Totuși, cele patru orientări sunt intercorelate. În mod specific caltatea orientată spre utilizator este influențată de toate celelalte trei orientări obiective.
Se poate spune că, industria alimentară modernă s-a născut în anii '30, odată cu introducerea frigiderului de uz casnic. De fapt, înainte de această dată modul clasic de a păstra produsele alimentare a fost prin fermentare, iar mai târziu prin uscare, conservare și congelare. De aceea, de la mijlocul secolului XX, s-a observat evoluția produselor prelucrate în cantități mari în comparație cu produsele brute, care au fost utilizate anterior pentru gătit. Au apărut mâncărurile ce puteau fi consumate imediat și porțiile individuale.
Unele cerințe privind calitatea alimentelor, siguranța alimentară și dezvoltarea de alimente mai sănătoase au fost luate în considerare încă din anii `80-`90. Dacă în anii '30 o familie acorda 25% din venitul său pentru achiziția de alimente, în zilele noastre raportul este de aproximativ 15-18%. Consumatorul modern își dorește să cumpere produse alimentare la cost scăzut, dar nu acceptă să-i fie pusă sănătatea în pericol. Siguranța alimentară devine un factor-cheie în ceea ce privește fabricarea produselor alimentare, astfel că în anii `90 ia ființă [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT].
Calitatea alimentelor este o noțiune multivariată ("alimentele trebuie să aibă un gust bun, să fie tradiționale, sigure, sănătoase, etc"). Produsele alimentare tradiționale sunt uneori folosite pentru a sugera o imagine a alimentelor ce au un gust bun, dar, în același timp, ar putea fi percepute fie bune pentru sănătate (în raport cu produse naturale, nicio modificare chimică, fără aditivi) sau rele pentru sănătate (în raport cu conținutul ridicat de grăsimi, agenți microbieni).
Pentru consumatori este foarte important ca aceste aspecte, gust și de sănătate, să fie îmbunătățite în permanență. Aceștia consideră că produsele alimentare tradiționale au o imagine bună în Europa. Inovațiile care au un impact pozitiv asupra caltății produselor sunt bine primite, însă acestea nu trebuie să modifice proprietățile senzoriale ale alimentului tradițional. Totuși diversificarea ingredientelor, a aspectului sau orice alte schimbări majore sunt percepute ca fiind dăunătoare caracterului tradițional al alimentelor.
Industrializarea producției alimentare, legile europene privind siguranța alimentară și chiar dezvoltarea de produse inovatoare necesită caracterizarea proprietăților tipic senzoriale ale acestor produse tradiționale. În cele ce urmează va fi prezentată o comparație între calitatea senzorială a pâinii albe tradiționale respectiv celei convenționale.
Timp de secole, produsele coapte, pe bază de cereale au fost prezente în alimentația oamenilor. Derivații de pâine și făină de grâu sunt consumați în întreaga lume, în multe forme, ce variază de-a lungul continentelor și civilizațiilor, reprezentând unele dintre alimentele cele mai consumate, putând fi considerați produse tradiționale.
Odată cu tendința de a reduce întârzierile de prelucrare a produselor de panificație, a fost necesar să se determine impactul pe care îl are fiecare etapă a procesului de elaborare a produselor pe bază de cereale, în modificarea aromei.
Frământarea (intensitate și durată) este unul dintre cei mai importanți pași în procesul de obținere a pâinii și a altor produse conexe prin prisma stabilirii aromei produsului finit.
În procesul de fabricare a pâinii, metoda de creștere controlată se caracterizează printr-o etapă de refrigerare a aluatului, care produce o viteză de fermentație lentă, a cărei consecințe senzoriale va fi reducerea mirosului de „vechi”.
Principalele motive pentru deteriorarea calității aromei produselor coapte este pierderea unora dintre cei mai importanți compuși odoranți. La scurt timp după coacere, începe un proces de deteriorare treptată, dar de neoprit a calității. Acest proces mai este denumit „învechire" și se manifestă în principal printr-o pierdere de aromă și o creștere a fermității crustei.
Analiza proprietăților organoleptice – comparație între pâinea albă tradițională și pâinea albă convențională
Tabel nr.1
Surse: http://www.painetraditionala.ro/?page_id=51, accesat la data 02.03.2014
http://www.rompan.ro/paine/, accesat la data 02.03.2014
La obținerea pâinii tradiționale materiile prime folosite sunt tradiționale, iar procesul tehnologic presupune folosirea metodei indirecte cu maia, obținându-se astfel o pâine cu porozitate mai mare și aromă mai profundă. Rețeta de fabricație nu conține aditivi și compoziția materiei prime este tradițională. Caracterul imperfect al formei se datorează modelării manuale a aluatului, iar coacerea are loc pe cuptorul cu vatră.
Privind în paralel, în tabelul nr. 3, putem constata diferențele existente între pâinea albă tradițională și cea convențională. Din punct de vedere al proprietăților organoleptice, au fost luate în considerare următoarele caracteristici: aspectul, aroma și gustul.
În ceea ce privește aspectul, pânea albă tradițională este alungită sau rotundă, neuniformă datorită modelării manuale, coaja de culoare brun rumenă și un miez dens cu porozitate mare, spre deosebire de pâinea albă convențională care poate avea o varietate de forme, fiind prelucrată industrial, coaja de culoare galbenă aurie și un miez bine afânat. Aroma pâinii tradiționale este profundă, în timp ce pâinea convențională are o aromă plăcută, caracteristică pâinii bine coapte. Analizând gustul celor două tipuri de pâine, se constată faptul că pâinea albă tradițională are un gust ușor dulceag, în timp ce pâinea ablă convențională are un gust plăcut.
În ciuda diferențelor între cele două sortimente de pâine, este destul de dificil să stabilim care este felul de pâine câștigător pentru că până la urmă achiziția este subiectivă, iar decizia cumpărarii revine consumatorilor care sunt influențați de propriile idei, păreri, dorințe și nevoi.
De asemenea calitatea alimentelor tradiționale este foarte importantă pentru consumatori, aceștia preferând un produs alimentar sănătos dar care are și un gust plăcut.
Certificarea produselor alimentare tradiționale-importanță și avantaje
Pentru a putea comercializa produsele alimentare tradiționale atât pe teritoriul național cât și comunitar, și pentru a facilita receptivitatea consumatorilor în ceea ce privește aceste produse este recomandat ca producătorii să își certifice marfa.
Adecvat, etichetarea permite o anumită garanție și oferă consumatorilor o imagine despre istoria, identitatea și natura produsului. Simbolic, aceste semne ajută prin compensarea distanței între sursa de alimentație și consumator, certificând faptul că produsul respectă normele naționale.
În primul rând, promovarea produselor alimentare reprezentative culturii din care fac parte creează o "imagine", pentru o anumită destinație care va ajuta și atrage vizitatori noi și va stimula economia pe termen lung. Alimentele tradiționale sunt un mijloc deosebit de eficient de a crea o astfel de imagine deoarece turiștii pot realiza conexiuni între acestea și locurile, peisajele și metodele de exploatare tradițională a pământului pe care le-au observat în timpul vacanței lor.
În al doilea rând, „produsele tradiționale locale", promit beneficii sociale, economice și de mediu atât pentru gazde cât și pentru oaspeți.
Procesul de certificare a calității produselor alimentare tradiționale al cărui scop este de a promova valoarea de piață, atestarea și recunoașterea valorii produselor de către consumatori, se realizează prin etichetarea legală la nivel național și european.
Pentru fiecare dintre produsele alimentare tradiționale a căror notorietate este recunoscută, este recomandată punerea în aplicare a unor norme de producție și de comercializare stabilite de o ascociație de producători ce propune realizarea unui control privat și certificarea produsului respectiv de către o entitate privată.
Prin etichetarea distinctă cu simboluri ale calității, producătorii pot beneficia de o serie de avantaje cum ar fi diferențierea produselor, ceea ce oferă protecție față de firmele competitoare, prin creearea unor nișe de piață și a unui raport calitate/preț avantajos.
Puterea tot mai mare a asociațiilor de producători va determina apariția economiilor de scară, a căror efecte constau în intensificarea activtății de lobby, creșterea posibilităților de stabilire a lanțurilor de distribuție, creșterea satisfacției consumatorilor și maximizarea resurselor financiare pentru îmbunătățirea structurilor de producție și de comercializare.
Deși în România există circa 4.400 de produse tradiționale înregistrate, unele din acestea nu corespund cerințelor unui produs tradițional sau nu ma sunt active. Astfel pentru a reglementa și mai bine acest domeniu, [NUME_REDACTAT] împreună cu [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (ANPC) și [NUME_REDACTAT], au elaborat un ordin de atestare a produselor tradiționale alimentare. Un astfel de ordin era necesar întru-cât în ultima vreme s-au constatat numerose nereguli în cadrul târgurilor tradiționale și nu numai.
Ordinul nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradiționale stabiliește condițiile și criteriile pentru atestarea produselor tradiționale. Articolul 8 vorbește despre obligativitatea [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de a controla producătorii și de a se asigura că aceștia îndeplinesc toate condițiile necesare unei funcționări corecte.
În ceea ce privește etichetarea (certificarea), conform articolului 10 din același ordin, produsele tradiționale se marchează cu un logo național. Această emblemă este proprietatea exclusivă a [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și tot acesta îi asigură gestiunea.
Drepturile de utilizare ale logo-ului național pot fi transmise doar de către titular, însă logo-ul nu poate face obiectul unei cesiuni, al unui gaj ori unei alte garanții reale și nici al unei executări silite. Dacă acesta este folosit fără a se respecta condițiile prevăzute în ordin, atunci vor fi aplicate măsuri de pedeapsă conform legii.
Potrivit articolului 11 produsul alimentar tradițional se etichetează cu elementele generale prevăzute de [NUME_REDACTAT] nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, cu elementele suplimentare de etichetare prevăzute de actele normative cu caracter special. Eticheta se completează cu logo-ul național și poziția la care a fost înscris produsul în RNPT ([NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]).
Figura nr.1. Logo-ul național de produs tradițional
Sursa: http://www.dadrsibiu.ro/acte/prodtrad/trad.pdf, accesat la data 25.04.2014
În situația în care un producător sau un grup de producători dorește să comercializeze produsele tradiționale, la nivel european pe o piață mai mare decât cea națională, atunci trebuie să îndeplinească o altă serie de crietrii, încercând astfel să obțină atestarea tradiționalității produsului la nivel comunitar. În această direcție alimentul trebuie să fie considerat STG ([NUME_REDACTAT] Garantată), adică un produs agricol sau alimentar tradițional a cărui specalitate a fost recunoscută de comunitate. O STG are următoarele caracteristici:
specificitate – caracteristică sau ansamblu de caracterstici prin care un produs agricol sau alimentar se distinge în mod clar de altele smilare, aparținând aceleiași categorii;
tradițional – produsul a cărui utilizare pe piața comunitară pe o perioadă de timp (cel puțin 25 de ani) a fost dovedită;
sistem de protecție – permite desfășurarea unei concurențe loiale între producătorii de produse de același fel și sporește credibilitatea produselor.
De asemenea pentru a se dovedi tradiționalitatea unui produs la nivel european este necesar să se arate faptul că acesta a fost transmis din generație în generație, iar pentru ca produsul să poată fi denumit STG trebuie să îndeplinească condiții similare atestării naționale.
Principalele motive ale recunoașterii unui produs ca fiind tradițional sunt: promovarea produselor tradiționale cu caracteristici specifice și protejarea acestora împortiva oricărei utilizări comerciale care ar permite exploatarea reputației produsului, oricare indicații false sau înșelătoare privind calitățile specifice ale produsului și împotriva oricărei alte practici menite să inducă consumatorul în eroare cu privire la tradiționalitatea produsului alimentar.
Documentația specifică procesului de atestare cuprinde: actul de asociere și statutul grupului de producători sau procesatori, declarație pe propria răspundere potrivit căreia grupul reprezintă producătorii sau procesatorii interesați de același produs agricol sau alimentar, caietul de sarcini (vezi subcapitolul 1.4) și cererea de înregistrare.
În etapa de validare a înregistării produsului, MADR verifică corectitudinea documentației și ia măsurile necesare. În cazul în care documentația nu este completă aceasta este anulată. Dacă, însă este corectă, aceasta este publicată pe site-ul MADR unde timp de 60 de zile se poate declara opoziția față de cererea de întregistrare.
După finalizarea procedurilor de opoziție urmează recunoașterea certificării la nivel național și mai apoi la nivel european. Astfel, [NUME_REDACTAT] Garantată este înregistrată în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Garantate, și primește protecția națională care va înceta în momentul obținerii protecției europene. Cererea de înregistrare a STG trebuie transmisă la [NUME_REDACTAT], în termen de 30 de zle de la data obținerii protecței naționale. Data la care se poate dobândi protecție la nivel comunitar este ce la care [NUME_REDACTAT] va publica STG respectivă în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT].
Pe lângă certificarea la nivel comunitar, produsul tradițional va putea beneficia și de o recunoaștere grafică și anume un logo comunitar. Acest logo este proprietatea exlusivă a MADR, este folosit în recunoașterea pe piață a produselor de tip STG și are scop informativ pe suporturile de comunicare și informare.
Figura nr.2. Prezentarea logo-ului european pentru semnalarea grafică pe etichetă a specialităților tradiționale garantate
Sursa:http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/prod_traditionale_ecologice/prod_traditionale_ecologice/, accesat la data 25.04.2014
http://teatrekker.files.wordpress.com/2012/01/food-pfn-tsg.gif, accesat la data 25.04.2014
Atât certificarea națională cât și cea comunitară reprezintă două procese la care trebuie să apeleze un producător de alimente tradiționale. Odată ce produsele alimentare tradiționale vor fi certificate, acestea vor deveni cunoscute în rândul consumatorilor, iar eticheta și logo-ul corespunzător vor asigura cumpărătorii de calitățile unui astfel de aliment.
Organisme de certificare
Acest subcapitol aduce completări celui anterior, și urmărește prezentarea concretă a procedeului de obținere a documentației ce atestă faptul că produsul alimentar care urmează a fi comercializat este tradițional și principalele organisme de certificare a produselor tradiționale.
Atestarea produselor tradiționale reprezintă înregistrarea unui produs în Registrul de Atestare al [NUME_REDACTAT], recunoscând astfel tradiționalitatea acestuia.
La nivel național, potrivit Ordinului nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradiționale, este necesar să fie finalizați pașii prezentați în continuare.
În primul rând există anumite condiții esențiale pe care produsul trebuie să le îndeplinească. Acesta trebuie să fie tradițional în sine, sau să exprime tradiționalitatea, să fie realizat prin metode de producție tradiționale, să fie fabricat din ingrediente tradiționale, etc. Entitățile care pot solicita atestarea unui produs tradițional pot fi atât producători individuali cât și grupuri de producători care realizează același tip de produs alimentar.
Principalele etape ale certificări alimentelor tradiționale sunt: pregătirea documentației, depunerea documentației, verificarea documentației, atestarea propriu-zisă.
Documentația este la rândul său compusă din două părți și presupune: completarea cererii de înregistrare, cu numele și prenumele producătorului, al asociației, adresa, denumirea produselor care fac obiectul atestării, și întocmirea unui caiet de sarcini ce se referă la produsul/produsele ce se solicită a fi certificate.
Caietul de sarcini cuprinde următoarele elemente principale: numele produsului, descrierea metodei de producție, precizarea ariei geografice, elemente care să dovedească și să permită evaluarea caracterului tradițional, descrierea caracteristicilor produsului.
Atât cererea de înregistrare a produsului, cât și caietul de sarcini vor trebui depuse la Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] a județului în a cărui rază teritorială se realizează produsul. Autoritățile județene îndreptățite din cadrul Direcției pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT], verifică conformitatea cereri și a caietului de sarcini cu normele legislative naționale și comunică solicitantului eventualele neconformități, situație în care acesta este nevoit să depună o nouă cerere de înregistrare și documentația completă potrvită cu observațiile făcute. Realitatea datelor înscrise sunt verificate la fața locului de către reprezentanții împuternciți.
Rezultatele verifcărilor sunt consemnate într-un proces-verbal, redactat în două exemplare (unul pentru solicitant, iar celălalt pentru Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] Județeană), care este semnat atât de către reprezentantul împuterncit cât și de solcitant.
În funcție de veridicitatea datelor înscrise în caietul de sarcini se procedează în sensul acordării sau neacordării certificării produsului alimentar tradițional.
Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] (DADR) va intenta la [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT] (MAPDR) copia procesului verbal și a caietului de sarcini, în baza cărora produsul va fi înregistrat în Registrul de Atestare a [NUME_REDACTAT]. Deasemenea DADR continuă să verifice și să controleze periodic respectarea tuturor elementelor ce privesc tradiționalitatea respectivului produs.
[NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (O.N.P.T.E.R.), este o instituție publică, înființată în anul 2008, ce se află în subordinea M.A.D.R.
Printre atribuțiile sale se numără:
promovarea imaginii produselor tradiționale;
promovarea „produselor de calitate” și a „produselor ecologice”;
editarea de materiale informative, pliante, broșuri, etc;
asigurarea asistenței tehnice pentru realizarea de proiecte ce vizează promovarea produselor tradiționale românești;
asigurarea asistenței tehnice privind întocmirea documentației conform cu reglementările naționale și europene în cazul solicitărilor producătorilor a specialităților tradiționale garantate, a indicațiilor geografice și denumirilor de origine protejată ale produselor agro-alimentare românești, atât la nivel național cât și comunitar.
RENAR (Asociația de Acreditare din România) este o organizație neguvernamentală, fără scop lucrativ, recunoscută oficial ca organism de acreditare unic, în baza OG 23/ 2009 și Regulamentului (CE) nr.765/2008, ce funcționaează sub autoritatea [NUME_REDACTAT].
La fel cum se menționează anterior, acei producători sau comercianți de produse alimentare tradiționale trebuie controlați și evaluați periodic. Pe lângă RENAR, mai nou este permis ca evaluarea să fie realizată și de alte organisme private acreditate MADR, potrivit Ordinului nr. 8/12 ianuarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind recunoașterea organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole sau alimentare și de supraveghere a activității organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecția indicațiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) și a specialităților tradiționale garantate (S.T.G.).
În urma controlului, organismele private sunt obligate să transmită toată documentația ce face obiectul verificării, către RENAR (Asociația de Acreditare din România), sau către un alt organism de acreditare similar, din [NUME_REDACTAT], în termen de 180 de zile.
Dacă se constată că documentația nu a fost transmisă în termenul stabilit, atunci producătorul sau comerciantul în cauză are posibilitatea să aleagă un alt organism privat care să efectueze procesul de verificare.
La nivel național, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] este cea care verifică conformitatea produselor tradiționale, iar la nivel comunitar, de verficarea cererii de înregistrare a produsului tradițional se ocupă, [NUME_REDACTAT].
Principalele organisme private de inspecție și cerificare pentru produsele tradiționale românești sunt următoarele:
ROMCONTROL SA este un organism privat care asigură servicii de inspecție calitativă și cantitativă pentru numeroase domenii de activitate (agricultură, produse petroliere, produse petrochimice și chimie etc.). ROMCONTROL SA are o experiență de 60 de ani, și activează ca organ de expertiză vamală în punctele de frontieră și vămile de interior.
LAREX SA este un organism neutru aflat în subordinea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]. În urma controlului și evaluării produselor, aceasta poate acorda marca de testare „LAREX”. Iar, în prezent, pe piața românească există circa 900 de produse care poartă această marcă de testare.
SC CERTIND SA este un organism de certificare privat care desfășoară activități de certifcare în România, Italia, Serbia, Bulgaria, Germania, etc, având în portofoliu de peste 6000 de clienți. Misiunea CERTIND SA constă în creșterea competitivității și performaței clienților săi, urmărind principiul dezvoltării continue. Astfel, furnizează clienților o evaluare profesională pentru: sistemele de management, fluxurile de producție și produsele finite sau intermediare.
Toate aceste organisme private de inspecție și certificare a produselor tradiționale românești sunt recunoscute de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], fiind acreditate conform standardului EN 45011 sau ISO/CEI 65.
Procesul de obținere a atestatului de produs tradițional a fost simplificat odată cu recunoașterea organismelor private de inspecție și certificare, oferindu-i-se producătorului oportunitatea de a alege o anume societate de atestare.
CAPITOLUL 2. PIAȚA PRODUSELOR ALIMENTARE TRADIȚIONALE
2.1 Prezentarea situației comparative a principalelor alimente tradiționale din [NUME_REDACTAT] acest subcapitol vor fi prezentate categoriile de alimente tradiționale recunoscute la nivel național, repartizarea acestora pe județe precum și o situație comparativă la nivel regional.
Principalele grupe de produse alimentare tradiționale sunt: carne și produse din carne, lapte și produse din lapte, produse de panificație, legume-fructe, miere, pește, băuturi.
Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) este una din cele 7 regiuni de dezvoltare din România și include 6 judete: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălăj. Suprafața regiunii este de 34.159 , reprezentând 14,32 % din suprafața țării, cu o populație totală de 2.744.914 locuitori. Regiunea dispune de o poziție geografică strategică, având granițe cu Ungaria și Ucraina cât și cu regiunile de dezvoltare Centru, Vest și Nord-Est din România.
Această regiune (Transilvania de Nord) este a doua cea mai atractivă din punct de vedere economic dintre regiunile de dezvoltare ale României, lucru ce se datorează pieței muncii, investițiilor străine, mediului privat și concurenței. În această zonă există un potențial ridicat de dezvoltare rurală întru-cât o bună parte din suprafață (49,25%) este acoperită cu pășuni, iar în apropiere sunt prezente întreprinderi mari ce activează în sectorul industriei alimentare.
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
nord-vestul României în anul 2013
Tabel nr. 2
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
În cea ce privește numărul de produse alimentare tradiționale înregistrate în anul 2013, așa cum reiese din tabelul nr. 2, în [NUME_REDACTAT]-Vest a României au fost consemnate în RNPT, un total de 31 de alimente tradiționale. Cele mai multe produse fac parte din categoriile carne, respectiv produse de panificație.
Dintre cele 8 județe ale [NUME_REDACTAT]-Vest, cele mai multe produse înregistrate (21 produse) sunt în județul Maramureș, în timp ce în restul județelor numărul produselor este mult mai mic: Cluj (3 produse), Bihor (2 produse), respectiv [NUME_REDACTAT] și Sălaj (1 produs).
[NUME_REDACTAT]-Est este cea mai întinsă regiune a României, având o suprafață de 36.850 (15,46% din suprafața totală a țării). Are granițe externe cu Ucraina și [NUME_REDACTAT], iar în componența sa sunt 6 județe: Bacău, Botoșani, Neamț, Iași, Suceava și Vaslui.
Alături de pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate, tradițiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei moldovenești, tradiționalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari și Huși dau culoare locală pentru atragerea turiștilor.
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
nord- estul României în anul 2013
Tabel nr. 3
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
În cazul [NUME_REDACTAT]–Est se remarcă un număr total de 23 de produse alimentare tradiționale înregistrate, din care 11 și cele mai multe sunt produse din carne, 2 produse din lapte, 1 produs de panificație și 9 produse din categoria legume-fructe (vezi tabelul nr. 3).
Un clasament ce grupează județele din această regiune arată în felul următor: pe primul loc se află județul Neamț cu un total de 14 produse tradiționale înregistrate, pe locul doi județul Iași cu 6 produse înregistrate iar pe locul 3 județul Botoșani cu 3 produse.
Restul județelor din Regiunea de Nord-Est a României (Suceava, Vaslui, Bacău) nu s-au înregistrat produse alimentare tradiționale, la niciuna dintre categoriile posibile, în anul 2013.
[NUME_REDACTAT]-Est este situată în partea central-estică a României, are o suprafață de 35.731,64 , fiind a doua ca mărime, adică aproximativ 15% din suprafața României.
Economia regiunii este alcătuită în principal din ramuri cu caracter tradițional cum sunt agricultura, comerțul, turismul și serviciile – și ramuri industriale dezvoltate mai târziu: industria metalurgică, industria extractivă, industria constructoare de mașini – cu preponderență industria de construcții și reparații navale și industria chimică.
Terenul agricol de care dispune regiunea reprezintă aproximativ 65% din suprafața acesteia, și este caracterizată de potențialul viticol, întru-cât de aici provin cele mai cunoscute și renumite vinuri pe plan național ([NUME_REDACTAT], Odobești, Panciu, Nicorești).
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
sud-estul României în anul 2013
Tabel nr. 4
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare ladata 21.02.2014
Potrivit tabelului nr. 4, numărul total de alimente tradiționale înregistrate în Regiunea de Sud-Est este 27. Din acest total, 23 de produse alimentare tradiționale sunt din categoria carne în timp ce restul de 4 produse fac parte din categoria pește.
Cu toate că această regiune este cunoscută pentru potențialul viticol, se remarcă faptul că în anul 2013, nicio băutură nu a fost înregistrată ca fiind tradițională.
În județul Buzău au fost înregistrate 13 produse, în Vrancea 10 produse, iar în Tulcea 4 produse. În restul județelor care fac parte din această regiune (Galați, Constanța, Brăila), nu a fost înregistrat niciun produs alimentar tradițional, la nivelul anului 2013.
[NUME_REDACTAT]-Muntenia este situată în sudul României și grupează județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman. Are o suprafață de 34.453 km², adică 14,45% din totalul țării și înclude regiunea București-Ilfov.
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
sudul României în anul 2013
Tabel nr. 5
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
Așa cum reiese din tabelul nr. 5, în [NUME_REDACTAT]-Muntenia au fost înregistrate 32 de produse alimentare tradiționale. Din acestea, 15 produse fac parte dn categoria carne, 8 din categoria produselor din lapte, 1 produs de panificație, 2 produse din categoria legume-fructe și 3 produse din categoria pește, respectiv băuturi.
Cele mai multe produse alimentare tradiționale au fost înregistrate în județul Prahova (17 produse), pe locul doi se află județul Teleorman (5 produse), pe locul trei județul Argeș (4 produse), iar pe locul patru județele Dâmbovița și Ialomița (3 produse). În județele Gurgiu și Călărași nu au fost înregistrate alimente tradiționale.
Regiunea de dezvoltare Vest este situată la granița cu Ungaria și Serbia, fiind alcătuită din patru județe: Arad, Hunedoara, [NUME_REDACTAT] și Timiș. Aceasta are o suprafață de 32.034 , reprezentând 14,2% din teritoriul țării și este considerată a fi o regiune dezvoltată, cu rezultate economice superioare mediei naționale. Se constată un mediu antreprenorial dinamic, prezența investițiilor străine fiind mare, datorită accesibilității acestei regiuni la piețele vestice.
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
vestul României în anul 2013
Tabelul nr. 6
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
[NUME_REDACTAT] Vest se remarcă cele mai puține produse înregistrate la nivelul anului 2013, doar 3 alimente tradiționale, toate în județul Hunedoara. Acestea fac parte din categoriile carne, produse de panificație, respectiv alte produse (vezi tabelul nr. 6).
Regiunea de dezvoltare Centru este este compusă din 6 județe: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu. Cu o suprafață de 34.100 , reprezentând 14,3% din teritoriul României, [NUME_REDACTAT] ocupă locul al 5-lea între cele 7 regiuni de dezvoltare.
Situația comparativă a produselor recunoscute ca fiind tradiționale în județele din
centrul României în anul 2013
Tabel nr. 7
Sursa: http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
[NUME_REDACTAT] Centru, au fost înregistrate 44 de produse alimentare tradiționale. Potrivit tabelului nr. 7, în anul 2013, au fost înregistrate 8 produse din carne, 15 produse din lapte, 9 produse de panificație și 12 produse din categoria legume-fructe. Clasamentul pe județe, arată astfel: județul Brașov se află pe primul loc (23 produse), pe locul doi județul Covasna (10 produse), locul trei Harghita (8 produse), iar pe locul patru județul Sibiu (3 produse). În județele Mureș și Alba nu au fost înregistrate alimente tradiționale.
În urma comparației realizate mai sus se constată că principalele alimente tradiționale recunoscute în România, în anul 2013, provin din categoria carne și produse din carne.
Având în vedere numărul de produse înregistrate în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], pe primul loc se află [NUME_REDACTAT] cu un total de 44 de produse, iar pe ultimul loc [NUME_REDACTAT]-Muntenia. De altfel, există o serie de județe în care, în anul 2013 nu a fost înregistrat niciun produs alimentar tradițional. Este cazul județelor: Suceava, Vaslui, Bacău (regiunea N-E), Galați, Constanța, Brăila (regiunea S-E), Călărași, Giurgiu (regiunea S), Arad, [NUME_REDACTAT], Timiș (regiunea V), Mureș, Alba (regiunea centrală).
Situația produselor tradiționale la nivel național în perioada 2005-2013
Tabel nr. 8
Sursa:http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/produse%20traditionale/prezentare.pdf, accesat la data 22.02.2014
Potrivit tabelului de mai sus, cele mai multe produse alimentare tradiționale au fost înregistrate în anul 2011 (1050 produse), iar cele mai puține în anul 2005 (280 produse).
Din totalul de 4.402 de produse alimentare tradiționale se remarcă faptul că produsele din carne dețin locul întâi în ceea ce priveșe numărul de înregistrări (1541 produse), urmează produsele din lapte (1535 produse), cele de panificație (750 produse), băuturile (285 produse), legume-fructe (193 produse), iar pe ultmul loc se află produsele din pește (11 produse).
Aceeași sursă arată faptul că județul Sibiu conduce detașat în privința numarului de produse înregistrate la nivel național (685 produse), pe locul doi aflându-se județul Argeș (641 produse), iar pe locul 3, județul Maramureș (395 produse). Trebuie menționat faptul că această clasificare pe județe are la bază totalul alimentelor tradiționale înregistrate în decursul a opt ani, respectiv în perioada 2005-2013.
Pe baza comparației realizate în cadrul acestui subcapitol, se poate înțelege faptul că, în ceea ce privește produsele alimentare tradiționale, România dispune de un adevărat patrimoniu. Apare însă, necesitatea controlului și evaluării acestor alimente tradiționale înregistrate pentru a se valida în permanență identitatea lor.
2.2 Principalele produse alimentare tradiționale
Pentru a înțelege și mai bine conceptul de produs alimentar tradițional, în acest subcapitol vor fi prezentate două exemple de alimente tradiționale recunoscute pe teritoriul României.
Salamul de Sibiu este un produs din carne de porc atent aleasă și asezonată cu condimente tradiționale. Procesul de maturare durează apoximativ 90 de zile, timp în care aroma fumului este combinată cu parfumul mucegaiului nobil, [NUME_REDACTAT].
Povestea din spatele acestui salam spune că în jurul anului 1885, [NUME_REDACTAT] și soția sa se stabilesc la cariera de piatră de la [NUME_REDACTAT] din fostul cătun [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] avea darul de a amesteca cărnurile și mirodeniile, fiind un priceput „sălămar". Văzând că în Sinaia condițiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung și cu garanție de luni de zile, acesta se hotărăește să cumpere în anul 1910, o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel. În această clădire fondează "[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]". Astfel începe producerea în masă a salamului de Sibiu, care ajunge de la bun început să fie considerat un produs de lux.
Caracteristici „Salam de Sibiu”
Tabel nr. 9
Sursa: http://www.sibiusalami.com/ro/salam-de-sibiu.html, accesată la data 10.04.2014
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, principalele caracteristici care conferă aspectul tradițional al Salamului de Sibiu sunt: prezența mucegaiului selecționat, suprafața cu încrețituri, masa compoziției- lucioasă, bine legată, compactă, cu mici insule de grăsime albă răspândite uniform pe toată suprafața secțiunii, consistența- tare la suprafață și mai moale spre interior, culoarea secțiunii- uniformă de la brun roșcat până la roșu rubiniu, iar gustul și mirosul – specifice produselor crud-uscate.
Brânza de burduf este o specialitate tradițională culinară din zona Transilvaniei, ce se prepară la munte, în special vara sau toamna, când laptele are un conținut mai ridicat de substanță uscată și grăsime. Aceasta face parte din grupa brânzeturilor frământate, sărate și maturate, al cărei mod de fabricare se cunoaște în România din cele mai străvechi timpuri. Denumirea provine de la ambalajul în care se prezintă, și anume burduful din piele de oaie.
Se fabrică din caș de oaie, în zonele de munte, sau amestec (caș de oaie cu caș de bivoliță, caș gras de vacă), frământat și supramaturat. Materia primă este reprezentată de laptele de vacă sau laptele de oaie. După preparare, cașul bine stors de zer se introduce în putini și se lasă să matureze 6-10 zile la temperatura de 12-15°C, U= 85%, cu întoarcere din 2 în 2 zile.
Caracteristici „Brânză de burduf”
Tabel nr. 10
Sursa: http://www.madr.ro/attachments/article/70/ADER-541-faza-4.pdf, ultima accesare la data 23.04.2014
Elementele care definesc și permit evaluarea caracterului tradițional al brânzei de burduf sunt: pășunea, spațiul de preparare, utilaje tradiționale (cazan, căuș, sedilă, crestău), folosirea burdufului din piele, prepararea cheagului și respectarea metodei de producție tradițională.
Prospețimea și aroma deosebită a brânzei de burduf sunt foarte apreciate de turiștii care vizitează satele din România. Acest sortiment de brânză se consumă în preparate tradiționale, de multe ori împreună cu mămăliga: gâsca, de exemplu, sau bulzul, o specialitate transilvăneană realizată din straturi succesive de brânză de burduf și mămăligă, coaptă apoi și servită fierbinte.
Prezentarea a numai două produse tradiționale- Salamul de Sibiu și Brânza de burduf, din multitudinea existentă și recunoscută la nivelul României, este motivată de impactul pe care aceste două produse îl au asupra consumatorilor, prin răspândirea lor pe toată suprafața țării și renumele dobândit de-a lungul anilor.
De asemenea aceste alimente tradiționale sunt reprezentative pentru categoriile distincte din care fac parte și anume carne și produse din carne, respectiv lapte și produse lactate și întrunesc condițiile pentru o recunoaștere la nivel european.
Prin caracteristicile lor deosebite, alimentele tradiționale românești ar putea pătrunde cu success pe piața [NUME_REDACTAT] și concura cu produsele deja existente.
2.3 Produsele alimentare tradiționale-real potențial de export
Pentru o țară cu o economie în curs de dezvoltare, așa cum este cazul României, exportul este un factor esențial în susținerea creșterii economice. Dezvoltarea exportului contribuie într-un mod semnificativ în ceea ce privește creșterea capitalului, a locurilor de muncă, expansiunea industrială și extinderea bazelor de producție.
Conceptul de avantaj comparativ este utilizat pe scară largă în literatura economică modernă, pentru a evalua modelele de comerț ale diferitelor state, dar și mărfurile competitive ce reprezintă specialitatea statului respectiv.
Balassa (1965) a sugerat că rezultatele privind exportul ar putea fi folosite pentru a descoperi avantajul competitiv al unei țări.
Așa cum a fost prezentat și în subcapitolele anterioare, România dispune de o gamă largă de produse alimentare tradiționale.
[NUME_REDACTAT] încurajează promovarea produselor alimentare tradiționale, iar începând cu anul 2007, aceasta cofinanțează cu până la maxim 50% o serie de programe de informare și promovare a produselor agro-alimentare.
Pentru a putea beneficia de acest sprijin financiar, produsele alimentare trebuie să îndeplinească cerințele impuse de [NUME_REDACTAT], privind calitatea, igiena, siguranța, etichetarea și protecția mediului.
Fondurile europene pot fi folosite pentru acțiuni de promovare, publicitate, relații publice, campanii de informare privind caracteristicile specialităților tradiționale garantate, participarea la diverse târguri și expoziții, sistemele de calitate și etichetare, etc.
Alimentele tradiționale românești sunt încă necunoscute de consumatorii europeni deoarece acestea fie nu au pătruns deloc pe piața comunitară, fie au ajuns pe rafturile magazinelor din anumite țări, dar nu sunt cunoscute ca fiind „românești”.
Potrivit relatărilor lui [NUME_REDACTAT], președintele [NUME_REDACTAT] a Laptelui (A.R.L.), numai două firme de lactate au vândut produse alimentare tradiționale în Europa. Este vorba de Napolact, care a exportat brânză Nasal în Belgia și Olanda și Dorna care a vândut în Grecia, brânză telemea tradițională. Totuși, aceste produse exportate nu au fost prezentate ca fiind realizate după o rețetă românească, iar canțitățile au fost foarte mici (câteva sute de tone).
Pentru a face ca alimentele tradiționale să fie cunoscute la nivel comunitar este necesară o campanie de promovare în masă, realizată cu mult timp înaintea comercializării propriu-zise. Există însă, impedimente în desfășurarea promovării, mai ales de ordin financiar, iar investițiile necesare sunt considerabile. Fără o susținere activă din partea statului, micii producători vor reuși cu greu să devină cunoscuți peste hotare sau să își susțină imaginea câștigată.
Din păcate, la momentul actual, singurul aliment tradițional recunoscut la nivel european este „Magiunul de Topoloveni”, acesta reușind să obțină așa numita ,,protecției europeană”. De asemenea, pentru încă alte două produse românești au fost trimise toate documentele necesare, către [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], pentru a se obține recunoașterea comunitară. Este vorba despre „Cârnații de Pleșcoi” și „[NUME_REDACTAT] afumat” din [NUME_REDACTAT].
Alte șase produse care ar putea obține certificarea europeană de [NUME_REDACTAT] Garantată au început pregătirea formalităților pentru intentarea cererii către MADR. Cele șase produse care au documentația pregătită pentru certificare sunt: Brânza telemea de [NUME_REDACTAT], Brînza telemea de Sbiu, Lapte gros de [NUME_REDACTAT], Sloi de oaie de mărginimea Sibiului, Brânză telemea de Covarlui (Galați), și Brânza de burduf din Bran.
Multitudinea de produse tradiționale românești certificate la nivel local nu are niciun impact pe piața europeană. Un exemplu este „Palinca”- aceasta este originară din zona Transilvaniei (România), dar a fost înregistrată de către Ungaria ca fiind produs tradițional maghiar. România dă dovadă de mult prea puțin spirit de ințiativă atunci când vine vorba de atestarea la nivel european a produselor sale tradiționale, deși are multe de oferit, și o mulțime de oportuntăți de fructificat pe piața europeană dedicată produselor tradiționale.
Chiar dacă au fost adoptate directivele europene, acestea nu au fost puse în practică, datorită diferitelor interese politice, sau a birocrației.
Prin certificarea produselor alimentare tradiționale la nivel comunitar, ar exista o serie de beneficii în rândul producătorilor locali. Viața acestora s-ar putea îmbunătăți considerabil ca urmare a posibiltății comercializării mărfurilor tradiționale în statele membre [NUME_REDACTAT].
Printr-o politică coerentă, agricultura tradițională ar putea transforma țara dintr-una cu importante produse agricole, într-una care este recunoscută pentru exporturile de produse agricole finite. Acest potențial există în zona produselor lactate, celor din carne (Cârnații de Pleșcoi), băuturilor alcoolice (vin, țuică), și produselor culinare specifice fiecărei regiuni.
România ar putea urma exemplul Poloniei, care a reușit să se impună pe piața europeană cu un număr semnificativ de produse tradiționale. Datorită succesului produselor tradiționale poloneze, pe de o parte au beneficiat comunitățile rurale, iar pe de o altă parte statul polon.
Prin urmare, este nevoie de o implicare mai mare din partea tuturor celor interesați, deoarece acesta este modul de a opri afluxul de tineri care părăsesc zonele rurale pentru a se stabili în orașe. Satele sunt locuite în mare parte de persoane în vârstă care posedă know-how-ul, și de tinerii care sunt interesați în conservarea metodelor locale și tradiționale de producție.
Produsele alimentare tradiționale ar putea fi implicate și în procesul de atragere a turiștilor în diferitele regiuni ale țării, astfel România devenind o destinație de vacanță preferată de străini, generându-se de asemenea și mai mult venit (câștig).
Așa cum a fost prezentat, România este o țară cu un potențial uriaș, ce are foarte multe de oferit în ceea ce privește alimentele tradiționale. Exportul, într-adevăr poate genera o creștere economică la nivel local. Iar, în plus, ca urmare a a acestui fenomen, România ar putea dobândi o imagine favorabilă și ar putea deveni cunoscută în rândul consumatorilor europeni.
2.4 Cadrul legislativ-normativ al domeniului produselor alimentare tradiționale în România și [NUME_REDACTAT]
Acest subcapitol este destinat prezentării principalelor implicații legislative care reglementează domeniul produselor alimentare tradiționale.
Potrivit DEX-ului termenul ,,lege” reprezintă o normă cu caracter obligatoriu, stabilă și apărată de stat. Acesta sugerează ideea de regulă, putere, autoritate, justiție și chiar tribunal.
Legea are un mandat corectiv. Scopul acesteia este de a garanta pacea și ordinea în societate, securitatea și stabilitatea poltică a comunității.
Pentru a se asigura ordinea și pentru a se preveni abuzurile, inclusiv domeniul produselor alimentare tradiționale este reglementat de o serie de legi.
Prima lege apărută în acest context este Ordin-ul nr. 690 din 28 septembrie 2004 pentru aprobarea Normei privind condițiile și criteriile pentru atestarea produselor tradiționale- acesta descrie modalitatea prin care un producător își poate cerifica produsele ca find tradiționale, ce reprezintă termenii specifci domeniului (produs tradițional, tradiționalitate, atestarea produselor tradiționale), ingredinetele din care trebuie să fie compus produsul pentru a putea fi recunoscut drept tradițional, cum se determină dacă un produs este sau nu tradițional, ce conține caietul de sarcini și cine este îndreptățit să verifice documentația și să aprobe cererea de înregistrare a produsului.
Întrucât în urma aplicării Ordinului nr. 690/2004 au apărut o serie de erori în ceea ce privește certificarea alimentelor tradiționale, MADR a decis să modifice cadrul legislativ prin adoptarea Ordinului nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, al cărui scop este stabilirea unor reguli mult mai precise. Efectul aplicării acestui ordin constă în diminuarea numărului de produse alimentare tradiționale prin atestarea numai a acelor alimente care sunt cu adevărat tradiționale.
Principalele schimbări se referă la următoarele aspecte:
definiția produsului tradițional (este fabricat pe teritoriu național, din materii prime locale, nu are în compoziție aditivi alimentari, are o rețetă și un mod de producție tradiționale și se distinge de celelalte produse similare);
limitarea producției (capacitatea de producție realizată – raportată pentru un an nu poate depăși cantitatea medie de 150 kg/litri pe zi total produs tradițional atestat, cu excepția producerii pâinii și produselor de panificație tradiționale – care nu pot depăși cantitatea medie de 300 kg pe zi total produs tradițional atestat);
condiții mai dure de atestare (în ceea ce privește locul de fabricare, respectiv pe teritoriul național, materiile prime trebuie să fie locale, produsul nu trebuie să conțină aditivi alimentari);
înregistrarea in [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] (RNPT);
noutăți privind caietul de sarcini (numele produsului trebuie să fie unic, obligativitatea descrierii locului de proveniență a materiilor prime și a însușirilor organoleptice, fizico-chimice și microbiologice);
introducerea modelului de „[NUME_REDACTAT] Tradițional”, crearea unui logo destinat alimentelor tradiționale.
Spre deosebire de Ordinul nr. 690/2004, noul Ordin nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradiționale definește noțiunea de „materie primă locală” (în vechiul ordin se numea „tradițională”) ca fiind acea materie primă folosită la obținerea produsului tradițional și care este produsă pe teritoriul național.
De asemenea, în articolul 4 se stipulează clar faptul că procesul de producție trebuie să includă operațiuni de prelucrare realizate manual.
O altă noutate adusă de Ordinul nr. 724/2014 se referă la timpul maxim de verificare a documentelor depuse. Astfel, conform articolului 7, alineatul 2, reprezentanții împuterniciți ai [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au la dispoziție 15 zile din momentul înregistrării, pentru a verifica conformitatea documentației.
În ceea ce privește acțiunea de verificare a respectării normelor, producătorii sunt obligați să permită accesul organismelor de control acreditate, în incinta locului de producție.
Conform articolul 8, alineatul 5, nerespectarea condițiilor și criteriilor pentru atestarea produselor tradiționale se scancționează prin anularea atestatului de produs tradițional, ștergerea produsului din RNPT și retragerea logo-ului.
La intrarea în vigoare a Ordinului nr. 724/2013, vechiul ordin nr. 690/2004 s-a abrogat.
Ordin-ul nr. 34 / 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind acordarea de derogări unităților care realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale de la cerințele menționate în Regulamentul 852/2004/CE privind igiena produselor alimentare, precum și de stabilire a procedurii de acordare a derogărilor și de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a unităților în care se realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale- în cele 4 capitole se regăsesc informații referitoare la: autoritatea care duce la îndeplinire prevederile ordinului, untățile care trebuie să se supună înregistrării sanitar-veterinare, descrierea procedurii de înregistrare santar-veterinară, cerințele generale pe care trebuie să le îndeplinească unitățile de producție a produselor tradiționale, etc.
Ordonanța nr. 23 din 29/08/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformității-în articolul 3 este stipulat faptul că activitatea de acreditare, ca activitate de autoritate publică poate fi exercitată doar de organismul național de acreditare recunoscut prin hotărâre guvenamentală, iar articolul 4 definește organismal național de acreditare.
Ordinul nr. 8/ 12 ianuarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind recunoașterea organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole sau alimentare și de supraveghere a activității organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecția indicațiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) și a specialităților tradiționale garantate (S.T.G.)- articolul 2 prevede faptul că evaluarea și controlul producătorilor și comercianților de produse tradiționale poate fi efectuată atât de organismul național de acreditare cât și de organisme private autorizate de RENAR.
REGULAMENTUL (CE) NR.509/2006, privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare- articolul 4 prevede ce caracteristici trebuie să întrunească un produs pentru a putea fi considerat speciliatate tradițională garantată, iar în articolele 6 și 7 se menționează documentele necesare înregistării unui produs traditional.
REGULAMENTUL (CE) NR.1216/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare- acest regulament aduce completări și stabilește normele de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 509/2006.
HG nr.134/2008 privind specialitățile tradiționale garantate ale produselor agricole și produselor alimentare- sunt definiți termenii utilizați și autoritățile responsabile cu verificarea documentației privind obținerea protecției specialității tradiționale garantate, verificarea utilizării etichetelor corespunzătoare și a logo-ului aferent. modalitatea exactă de verificare a caietului de sarcini, documentației, etichetării și utilizării logo-ului național sau comunitar.
Ca orice domeniu, și cel al produselor alimentare tradiționale este unul reglementat. Prin aceste legi se asigură că orice tranzacție sau activitate ce aparține domeniului în cauză se desfășoară într-un cadru corect și identic pentru toții „actorii” implicați.
CAPITOLUL 3. REALIZAREA UNUI SITE DE INFORMARE A CONSUMATORILOR PRIVIND PRODUSELE TRADIȚIONALE ROMÂNEȘTI
3.1 Internetul și informația
Internetul reprezintă un mijloc de a conecta un calculator la orice alt computer de oriunde din lume prin intermediul routerelor și serverelor dedicate. Atunci când două calculatoare sunt conectate pe Internet, ele pot trimite și primi tot felul de informații, cum ar fi text, grafică,etc.
Nimeni nu deține Internet-ul, deși mai multe organizații din întreaga lume colaborează în funcționarea și dezvoltarea acestuia. Cablurile de fibră optică prin care se realizează traficul de date pe Internet sunt deținute de companiile de telefonie din țările respective.
[NUME_REDACTAT]-ului a dus la îmbunătățirea modalității și frecvenței comunicării, precum și la creearea de informații pe scară largă.
[NUME_REDACTAT] are la bază patru coordonate, care au reușit cu exactitate să estimeze viitorul, și să schimbe modul în care oamenii percepeau tehnologia:
[NUME_REDACTAT] a scris prima descriere vizionară a potențialelor utilizări pentru tehnologia informației („Memex” sistemul de biblioteci automatizat);
[NUME_REDACTAT] a inventat domeniul cibrneticii, și a inspirat viitorii cercetători să se concentreze pe utilizarea tehnologiei pentru a extinde capacitățile umane;
Marshall McLuhan- înființarea unui „sat” global interconectat printr-un sistem electronic;
Conferința despre [NUME_REDACTAT] din Dartmouth (1956).
În 1957, [NUME_REDACTAT] a lansat primul satelit, Sputnik I, determinându-l pe președintele american [NUME_REDACTAT] să creeze agenția ARPA pentru a recâștiga supremația tehnologică în cursa înarmărilor. ARPA l-a numit pe J.C.R. Licklider liderul noii organizații IPTO. Acesta trebuia să continue cercetarea programului SAGE și să ajute la protejarea SUA împotriva unui atac nuclear spațial. În cadrul IPTO, Licklider susține beneficiile potențiale ale unei rețele de comunicații la nivelul întregii țări, și își influențează succesorii să îl angajeze pe [NUME_REDACTAT] pentru a-și pune în aplicare viziunea.
Un computer special numit [NUME_REDACTAT] Processor a fost dezvoltat pentru a realiza ARPANET-ul, care a început să funcționeze în 1969. Prima comunicare a putut fi realizată între centrul de cercetare [NUME_REDACTAT] de la Universitatea din California la [NUME_REDACTAT], și centrul [NUME_REDACTAT], de la Institutul de [NUME_REDACTAT].
Primul protocol de rețea utilizat pe ARPANET a fost Programul de [NUME_REDACTAT]. În 1983, acesta a fost înlocuit cu protocolul TCP / IP, care a devenit rapid cel mai utilizat în lume.
În 1990, ARPANET a fost desființat și transferat la NSFNET. Acesta din urmă a fost curând conectat la CSnet, care lega universități din întreaga America de Nord, iar apoi la EUNET, care conecta unități de cercetare din Europa. Datorită, în parte popularitătții web-ului, utilizarea Internetului a explodat după 1990, provocând Guvernul SUA să transfere gestiunea acestuia organizațiilor independente, începând din 1995.
Internetul oferă posibilitatea oricui să creeze conținut, oferă servicii, și vinde produsele fără a fi necesară permisiunea unei autorități centrale.
Spre deosebire de rețeaua de telefonie, care de ani de zile în cele mai multe țări, a fost condusă de o singură companie, Internetul la nivel mondial este format din zeci de mii de rețele interconectate, exploatate de către furnizorii de servicii, întreprinderi individuale, universități, etc. Internetul este de fapt o rețea de rețele care funcționează în întreaga lume, ca și cum ar fi una.
În 1989, [NUME_REDACTAT]-Lee inventează [NUME_REDACTAT] Web-ul, la aproximativ 20 de ani după ce prima conexiune pe ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de Internet, a fost stabilită.
Până în octombrie 1990, el realizează cele trei tehnologii fundamentale ale Web-ului:
HTML: [NUME_REDACTAT] Language- formatul pentru publicarea pe Web;
URI: [NUME_REDACTAT] Identifier- un fel de „adresă" unică pentru fiecare resursă pe Web;
HTTP: [NUME_REDACTAT] Protocol- permite extragerea de resurse de pe Web.
Din acel moment, Web-ul a schimbat lumea, devenind fără îndoială, cel mai puternic mediu de comunicare cunoscut-o vreodată. Web-ul a schimbat modul de a preda și învăța, cumpăra și vinde, informa și fi informați, abordând probleme dintre cele mai variate, de la a pune mâncare pe masă până la tratarea cancerului.
Primele motoare de căutare au început să apară la mijlocul anilor 1990, și nu a durat mult pentru ca Google să vină pe scenă, și să-și stabilească o poziție dominantă pe piață.
În primele zile, Web-ul a fost folosit în principal pentru afișarea de informații. În anul 1998 existau 750.000 de site-uri comerciale pe [NUME_REDACTAT] Web, reprezentând începutul schimbărilor semnificative, aduse de către Internet, în cadrul industriilor.
Este greu de afirmat cu exactitate câte site-uri există în întreaga lume, însă potrivit Netcraft, în iuanuarie 2014 erau înregistrate aproximativ 861.379.000 domenii (site-uri), ceea ce reprezintă o creștere cu aproximativ 350.000 în comparație cu Decembrie 2013.
Primele cinci cele mai populare site-uri din lume la 21 Mai 2014 sunt: Google.com, Facebook.com, Youtube.com, Yahoo.com și Baidu.com.
În ceea ce privește evoluția Internetului, aceasta este percepută de majoritatea utilizatorilor finali sub forma unor modificări și actualizări ale aplicațiilor software și de rețea cu care aceștia sunt familiarizați, sau cu apariția unor aplicații cu totul noi, ce vor schimba modul de a comunica și realiza afaceri.
[NUME_REDACTAT] ca efect al dezvoltării tehnologiei a reprezentat un moment de cotitură în întreaga istorie. Cu ajutorul Internet-ului se pot realiza astăzi lucruri greu de imaginat în trecut. Prin intermediul site-urilor web, avem acces facil la o gamă foarte variată de informații, putem desfășura diverse activități ce includ cumpărături, plata facturilor, verificarea conturilor bancare, socializare și jocuri, etc.
3.2 Design-ul paginilor web- factor decisiv în atragerea utilizatorilor
De-a lungul timpului oamenii au fost preocupați mai mult de funcționalitatea obiectelor, decât de design-ul acestora. Totuși design-ul este acela care face ca un obiect să fie atractiv. Deși în trecut, decorațiunile ce reprezentau design-ul afectau negativ funcționalitatea obiectelor, astăzi se încearcă realizarea de proiecte cu un aspect estetic plăcut, dar care să îndeplinească și scopul pentru care au fost create.
Conform DEX-ului, cuvântul design desemnează un domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie. Iar un al doilea sens se referă la aspectul exterior, felul în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic).
Această activitate creatoare, numită design, are loc înaintea procesului de producție propriu-zis. Pentru a proiecta corect un obiect, indiferent de natura acestuia, trebuie luate în considerare anumite aspecte: identificarea nevoilor consumatorilor, identificarea obiectivelor cercetării și proiectării și definirea obiectivelor și a programului.
Design-ul este realizat prin munca unei echipe, care trebuie să ia în considerare cele trei aspecte esențiale ale unui produs: funcționalitatea-utilizarea, interfața, imaginea.
Pentru că produsele pe care le utilizăm zilnic devin din ce în ce mai complexe, cei care le proiectează trebuie să ia în considerare limitele utilizatorilor. În momentul de față, oamenii nu mai sunt dispuși să plătească pentru un produs greu de utilizat, astfel că producătorii își promovează produsele ca fiind „prietenoase”, și încearcă să folosească ușurința în utilizare ca pe un avantaj competitiv.
Utilizatorul intră în contact cu produsul prin intermediul interfeței acestuia. Dintre cele trei elemente esențiale ale unui produs, rolul principal îi aparținei interfeței, datorită acestei interacțiuni permenante care trebuie să existe între utilizator și produs.
Pentru a se realiza diferența dintre competitori, imaginea este elementul ce trebuie avut în vedere. În acest sens, design-ul programelor pentru computere și al interfețelor acestora trebuie realizat cu mare atenție pentru că aceste aplicații reprezintă chiar instrumentele utilizate cel mai adesea în procesele de design.
Metodologia de realizare a design-ului paginilor web presupune: planificarea, analiza, design-ul propriu-zis, testarea, implementarea și întreținerea.
Etapa de planificare presupune aflarea răspunsului la cea mai importantă întrebare și anume: care este scopul site-ului web? În cazul în care răspunsul la această întrebare nu este mulțumitor, atunci procesul de creeare a site-ului web nu trebuie continuat.
În scopuri practice, a fost realizat un site de informare a consumatorilor actuali și potențiali cu privire la produsele alimentare tradiționale românești. Mai multe detalii despre acest site vor fi prezentate atât în acest subcapitol cât și în cele ce urmează.
Deciziile ce privesc conținutul, dar și procesele care se desfășoară în cadrul site-ului se iau în etapa de analiză. Astfel această etapă poate fi împărțită în două subetape: analiza conținutului (identificarea scoplui utilizatorilor, determinarea informațiilor relevante, organizarea informației, determinarea procesului de actualizare) și analiza proceselor.
După identifcarea scopului utilizatorilor site-ului „Produse tradiționale românești”, au fost selectate și organizate cele mai viabile informații menite să răspundă nevoilor acestora.
În etapa de design propriu-zis, designerii trebuie să aibă grijă ca prezentarea grafică a paginilor web să fie corectă și potrivită pentru toate tipurile de computere și să se asigure că există dependență între modul în care paginiile web sunt realizate și scopul site-ului.
Pentru a se asigura o vizibilitate cât mai mare a site-ului „Produse tradiționale românești”, a fost aleasă o platformă care permite vizualizarea acestuia atât de pe computer cât și de pe tabletă sau telefon mobil.
Testarea posibilităților de utilizare se referă de fapt la evaluarea funcționalității site-ului și a modului în care acesta satisface nevoile și cerințele utilizatorului.
Pentru a se testa funcționalitatea site-ului „Produse tradiționale românești”, acesta a fost prezentat inițial, unui grup restrâns de utilizatori.
Etapa de implementare reprezintă depozitarea conținutului site-ului pe serverul web, iar întreținerea presupune actualizarea site-ului, după ce acesta a fost implementat, și adaptarea acestuia la schimbările manifestate de utilizatori.
În finalul procesului de design, site-ul „Produse tradiționale românești” a fost încărcat pe server, iar ulterior acesta a fost actualizat prin corectarea unor informații.
Cele mai multe infomații existente în mediul web sunt prezentate sub formă de text. Pentru ca un site să aibă succes în rândul utilizatorilor, este necesar ca informațiile prezentate să se adreseze tuturor. În funcție de tipul site-ului informațiile vor fi prezentate diferit, în așa fel încât timpul de descărcare aferent fiecărei pagini web să fie cât mai scurt.
Textul poate conține litere, numere, semne de puctuație și/sau alte elemente. La nivelul literelor, pe lângă faptul că se pot folosi atât litere mici cât și majuscule, trebuie să se țină cont și de fontul, stilul literei și de dimensinea acesteia. Din multitudinea de fonturi existente, este recomandată utillizarea fonturilor tradiționale pentru zonele cu text standard, și numai în cazuri speciale se pot folosi fonturi stilizate pentru a atrage atenția sau evidenția anumite informații.
În mod obișnuit alinierea textului se face la stânga, însă există și posibiitatea alinierii la dreapta, dar lungimea rândurilor nu trebuie să depășească 70 de caractere, iar un rând ar putea cuprinde circa 7-15 cuvinte pentru a se asigura continuitatea textului.
Rolul culorii în cadrul paginilor Web este acela de a crea bună dispoziție, evoca sentimente, pentru a informa, dar și pentru a da site-urilor un aspect interesant.
Pentru a obține efectul dorit și pentru a face utilizatorii să înteleagă corect mesajul transmis este necesară folosirea judicioasă a culorilor. Pentru fundal este recomandată utilizarea culorilor reci precum albastru sau verde deoarece acestea induc un sentiment de încredere și stabilitate. Contrar, folosirea culorilor calde (roșu, galben, portocaliu) este recomandată pentru sublinierea anumitor texte, deoarece atrag mai ușor atenția.
Cercetările științifice evidențiează efectele psihologice pe care culoarea o exercită asupra omului. Ținând cont de acest aspect, pentru fundalul site-ului realizat în cadrul acestei lucrări a fost folosit un fundal de culoare verde ce dă impresia de prospețime, favorizează deconectarea nervoasă, liniștește și dă o senzație de depărtare în spațiu. Însă, accentele galbene au rolul de a stimula vederea, calma psihicul și predispune la comunicativitate.
Adecvat, sunetul poate constitui un element de promovare, deoarece sensibilizează utilizatorii uneoi chiar mai mult decât imaginea. Totuși utilizarea acestuia nu este obligatorie întrucât ar putea crește timpul aferent încărcării paginii, iar în anumite situații computerele ar putea să nu fie prevăzute cu unități pentru redarea sunetului.
Așa cum a fost prezentat în acest subcapitol, aspectul estetic al unei pagini web este foarte important pentru utilizatori. Imaginea și modul în care un site arată, sunt primele lucruri care ies în evidență. Totuși, nu numai designul contează la un site. Aspectele funcționale nu trebuie uitate deoarece un site frumos, dar care nu poate fi utilizat nu este atractiv și nu va fi preferat de către utilizatori.
3.3 Utilizatorii paginilor web și evaluarea calității unui site informațional
În condițiile în care [NUME_REDACTAT] Web-ul a apărut ca urmare a nevoilor oamenilor, se impune realizarea unui profil al utilizatorilor web-ului.
Un utilizator poate fi definit ca acea persoană care are acces la Internet prin intermediul computerului sau dispozitivului mobil. Pentru a putea avea acces la Internet, echipamentele hardware trebuie să fie în stare de funcționare, serviciul de abonament la Internet trebuie să fie activ, iar individul trebuie să aibă acces la Internet în orice moment.
. Tabelul de mai jos arată numărul de utilizatori de Internet la nivel global pe an, începând cu anul 1993, respectiv graficul arată numărul de utilizatori aferent fiecărei regiuni de pe glob în anul 2013.
Numărul de utilizatori de Internet la nivel global
Tabel nr. 12
Sursa: http://www.internetlivestats.com/internet-users/, accesat la data 14.05.2014
Aproximativ 40% din populația lumii are astăzi o conexiune la Internet. In 1995, procentul era mai mic de 1%. Numărul de utilizatori de Internet a crescut de zece ori între 1999-2013, primul miliard atingându-se în anul 2005. Cel de-al doilea miliard a fost înregistrat în 2010, iar al treilea miliard va fi atins până la sfârșitul anului 2014.
Figura nr. 3: Utilizatorii de Internet pe regiuni – iulie 2013
Sursa: http://www.internetlivestats.com/internet-users/, accesat la data 15.05.2014
Aproape jumătate dintre utilizatorii de Internet sunt concentrați în Asia, un sfert în cele două Americi, iar ultimul sfert dintre utilizatori sunt răspândiți pe restul continentelor astfel: 19% Europa, 10% Africa și doar 1% Oceania.
Utilizatorii pot fi împărțiți în două mari categorii. Prima categorie conține acei utilizatori care creează documente pentru web, prelucrează anumite date și le transformă în informații, iar a doua categorie cuprinde utilizatorii propriu-ziși al căror scop constă în găsirea informațiilor.
În funcție de cunoștințele referitoare la internet și WWW, utilizatorii se clasifică în:
novici (care dețin foarte puține informații despre modul de funcționare al unui site);
de nivel mediu;
experți (sunt perfect acomodați și se adaptează ușor oricărui site).
Având în vedere diferența dintre utilizatori, designerii trebuie să creeze site-uri care să răspundă atât cerințelor unui utilizator expert cât și unuia începător.
Pe de altă parte în funcție de tipologia și particularitățile lor site-urile se împart în:
site-uri comerciale;
site-uri informaționale;
site-uri navigaționale;
site-uri distractive;
site-uri comunitare;
site-uri artistice;
site-uri personale.
Ținând cont de natura și destinația site-ului realizat în vederea promovării produselor tradiționale, în continuare vor fi prezentate anumite detalii referitoare la site-urile infromaționale.
Scopul acestor site-uri este de a informa, însă chiar dacă au la bază motivații comerciale, acestea nu urmăresc realizarea unei tranzacții. Cât despre utilizatorii site-urilor informaționale, aceștia sunt greu de identificat, deoarece totul depinde de tipul de informație prezentat.
Pentru a atinge un design optim al site-urilor informaționale au fost stabilite o serie de principii precum: font negru pe fundal alb, evitarea stilizărilor, prezentarea informațiilor în stil bloc sau sub formă de coloane, aliniere la stânga, etc.
Utilizatorii de Internet percep calitatea unui site ținând cont de anumiți parametri. Unul dintre parametri este timpul de încărcare al paginii web. Este important ca site-ul să păstreze o stuctură simplă pentru a nu lăsa vizitatorii să-și piardă răbdarea și să abandoneze căutarea.
În cazul navigării trebuie să se țină cont de link-uri (se utilizează două culori albastru pentru marcarea link-urilor neaccesate și violet pentru cele accesate), evitarea paginilor prea lungi prin folosirea unui motor de căutare în cadrul site-ului. De asemenea trebuie să se păstreze o structură similară pentru tot site-ul pentru a nu deruta utilizatorii.
Alte elemente ce exprimă calitatea unui site sunt: titlul (trebuie să conțină cuvinte cheie și să nu fie prea lung, maxim 60 de carcatere incluzând spațiile), design-ul, textul (să fie lizibil), culoarea (respectarea efectelor psihologice) și sunetul.
Un site informațional ajută la împărtășirea informațiilor între utilizatori și poate deveni un intrument util de marketing. De exemplu, în cazul site-ului realizat cu scopul promovării produselor tradiționale românești au fost prezentate informații referitoare la produsele tradiționale: definiții, exemple concrete cu imagini sugestive, certificarea acestora la nivel național și comunitar, cadrul legislativ-normativ, ș.a. Astfel mai mulți utilizatori ar putea fi ajutați și conduși către domeniul respectiv.
3.4 Site informațional- Produse tradiționale românești
În cadrul părții practice a acestei lucrări a fost realizat un site de informare asupra conceptului de produs alimentar tradițional. Această alegere poate fi motivată de inexistența unui site complet în acest domeniu și de dorința de a aduna la un loc principalele informațiile legate de produsele tradiționale românești, pentru a facilita căutarea celor interesați.
Așa cum a fost prezentat în subcapitolul anterior, scopul unui site informațional este de a informa utilizatorii. Astfel, potrivit acestui principiu, scopul aferent site-ului realizat este de a informa consumatorii despre produsele tradiționale românești și în parte producătorii, despre modalitatea prin care își pot certifica produsele tradiționale atât la nivel național cât și european.
Platforma pe care a fost creeat site-ul se numește Wix.com, este parțial gratuită ceea ce a permis accesul doar la opțiunile de bază, dar care beneficiează de o gamă foarte variată de șabloane (template-uri) și are o grafică foarte bună permițând accesarea site-ului atât de pe computer, laptop, tabletă cât și de pe telefonul mobil.
Un alt motiv pentru folosirea aceastei platforme este reprezentat de ușurința utilizării datorată butoanelor și structurii simple, fiind potrivită pentru începători.
După alegerea platformei a început construirea propriu-zisă a site-ului prin întocmirea unui plan mental. Acest plan a permis structurarea informațiilor ce trebuiau transmise astfel încât întreg site-ul să aibă o structură logică, să fie coerent, concret și ușor de utilizat.
Pentru a menține o legătură între toți parametri, șablonul ales este unul viu colorat, în nuanțe puterncice de verde crud cu accente de galben și font negru.
Structura site-ului de informare este una simplă formată dintr-un meniu cu patru butoane principale care ghidează utilizatorul spre 4 pagini web separate.
În momentul accesării site-ului „Produse tradiționale românești” la adresa http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, utilizatorul este trimis automat către prima pagină. Datorită unor impedimente ce țin de costul ridicat aferent cumpărării unui domeniu a fost preferată folosirea domeniului generat automat de platforma Wix.com și anume cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-. Totuși, în viitor se ia în calcul posibilitatea achiziției unui domeniu mai potrivit cu natura acestui site.
Figura nr. 4. Prima pagină a site-ului „[NUME_REDACTAT] românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, accesat la data 26.05.2014
Astfel, pe prima pagină a site-ului apare în partea de sus, cenrat denumirea site-ului (Produse tradiționale românești), imediat sub titlu se află meniul principal ce conține următoarele butoane: Acasă, Despre produsele tradiționale, Cadru legislaiv-normativ, Conact. Al doilea buton din meniul principal conține încă șase butoane care direcținează uilizatorul la alegere spre: Carne și prduse din carne, Lapte și produse lactate, Pâine și prduse de panificație, Legume-Fructe, Certificarea produselor tradiționale și Galerie foto.
Imediat sub meniu este plasat un banner în cadrul căruia sunt prezentate în mișcare diverse imagini cu produse tradiționale reprezentative, sau alte imagini sugestive și o definițe a ceea ce simbolizează tradițiile în cadrul unui popor.
În partea de jos a primii pagini apare o definiție a produselor tradiționale și 12 fotografii ale diverselor produse/ingrediente tradiționale, prezentate sub formă de medalion. În momentul în care utilizatorul deplasează cursorul în dreptul fiecărei poze va apărea denumirea acesteia, iar la un click imaginea se va mări.
Figura nr.5. Prima pagină a site-ului „Produse tradiționale românești
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, accesat la data 26.05.2014
La finalul primei pagini se găsesc: în dreapta sub formă de căsuță numărul curent de vizitatori ai site-ului, iar pe o bandă de culoare galbenă sunt menționate dreptul de autor și butoanele care fac legătura între site și media socială (Facebook, Twitter și Google plus). Această bandă galbenă se repetă în cadrul fiecărei pagini a site-ului.
Figura nr.6. Prima pagina a site-ului „Produse tradiționale românești
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, accesat la data 26.05.2014
Prima pagină a site-ului „Produse tradiționale românești a fost gândită în așa fel încăt să atragă utilizatorii încă din primul moment al vizualizării atât prin fondul cromatic cît și prin prezentarea unui rezumat al informațiilor ce pot fi ușor accesate în cadrul website-ului.
De asemenea fiecare detaliu a fost atent luat în considerare. De la plasarea titlului în format centrat și proiectarea unui banner, până la utilizarea mediei sociale și altele, toate aspectele au fost puse la punct pentru a conferi un maxim de atractivitate.
În cea de-a doua pagină principală denumită „Despre produsele tradiționale” utilizatorii vor putea afla informații generale referitoare la produsele tradiționale, aspecte ale caliății produselor tradiționale și impactul produselor tradiționale asupra sănătății.
Figura nr.7. Despre produsele tradiționale- a doua pagină a site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!produse-tradtionale-romanesti/c21r, accesat la data 26.05.2014
Iar în cadrul primelor patru subpagini incluse în aceasă pagină principală, se găsesc exemple de alimente tradiționale românești aferente fiecărei categorii. Utilizatorii site-ului pot regăsi menționate cele mai importante produse tradiționale al cărui nume este recunoscut cu ușurintă de majoritatea consumatorilor, dar și altele mai puțin cunoscute. Pe lângă denumire, în dreptul fiecărui aliment tradițional a fost plasată o imagine și o scurtă descriere.
Figura nr.7. [NUME_REDACTAT] și produse din carne din cadrul site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!carne-i-produse-din-carne/c1kyv, accesat la data 26.05.2014
Subpagina intitulată „Certificarea produselor tradiționale” este destinată în mod deosebit producărilor care doresc să își certifice produsele. Aici vor putea găsi pașii pe care trebuie să îi urmeze pentru a realiza certificarea atât la nivel național cât și comunitar, dar și importantele logo-uri utilizate în acest scop.
Figura nr. 8. Certificarea produselor tradiționale din cadrul site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!certificarea-produselor-tradiionale/ci2s, accesat la data 26.05.2014
Galeria foto prezină imagini detaliate cu produsele alimentare tradiționale prezente în înreg site-ul. Pozele apar sub formă de medalion, fiind organizate într-o grilă. La fel ca în cazul primei pagini, în momentul trecerii cursorului în dreptul uneia dintre ele va apărea denumirea, oar la un click imaginea se va mări pentru a facilita vizualizarea. Alegerea unui astfel model de prezentare este motivat de aspectul estetic plăcut oferit, dar și de ușurința în utilizare.
Figura nr. 9. Galeria foto din cadrul site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!galerie-foto/c1y1f, accesat la data 26.05.2014
A treia pagină-„Cadru legislativ-normativ” cuprinde informații referitoare la legile naționale și europene ce se aplică în domeniul produselor tradiționale.
Figura nr.10. Pagina „Cadrul legislativ-normativ” din cadrul site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!legislatie/csw, accesat la data 26.05.2014
În cadrul ultimei pagini-„Contact”, vizitatorii site-ului au posibilitatea să își exprime părerea despre informațiile prezentate în cadrul site-ului, să adreseze întrebări sau să comenteze. La aceste mesaje va răspunde personal, o persoană de contact menționată în cadrul acestei pagini.
Figura nr.11. Pagina de contact din cadrul site-ului „produse tradiționale românești”
Sursa: http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-#!contact/cufl, accesat la data 26.05.2014
Având în vedere informațiile prezentate anterior, se poate afirma că site-ul „Produse tradiționale românești” întrunește aspectele unui site informațional și poate fi numit calitativ din punct de vedere al designului. În sprijinul celor menționate pot fi aduse următoarele argumente: respectarea scopului (prezentarea informațiilor), textul este aliniat la stânga sub formă de bloc sau coloane, evitarea stilizărilor, utilizarea unor elemente cromatice adecvate (fundal verde, accente galbene, font negru), evitarea sunetului pentr a nu se supraîncărca paginile, etc.
Pentru a cuantifica și putea realiza o statistică a numărului de vizitatori a fost utilizat un site exern, specializat în acest domeniu. Site-ul se numește „StatCouner” și prin intermediul unui cod HTML inserat in site-ul „Produse tradiționale românești”, numără zilnic vizitatorii și prezintă în mod automat un raport săptămânal.
Astfel, după cum reiese din datele prezentate în graficul și tabelul de mai jos, în perioada 21-28 Mai 2014 a rezultat următoarea situație: paginile au fost vizitae în total de 343 de uilizatori, din care 264 au fost vizite unice, 206 vizite pentru prima dată și 58 utilizatori s-au reîntors pe site.
Figura nr. 12. Graficul vizitatorilor site-ului „Produse tradiționale românești”
Sursa: http://statcounter.com/p9815621/summary/, accesa la data 28.05.2014
Acest grafic prezintă informații zilnice despre numărul de vizitatori, așa cum reiese și din legenda din partea dreaptă, în coloana verde se regăsesc vizitatorii paginii web, în coloana albastră- numărul de vizite unice, iar în coloana portocalie sunt consemnați acei vizitatori care s-au reîntors pe site.
În ziua de miercuri, 21 Mai 2014, ziuă în care a fost publicat site-ul „Produse tradiționale românești”, s-au înregistrat 13 vizualizări, 11 vizite unice și 7 vizitatori s-au reîntors pe site.
Ca urmare a unor probleme de funcționare a Internet-ului, și implicit lipsă a promovării, în ziua de joi, 22 Mai 2014, nu s-au înregistrat vizitatori pe site. Însă, cei mai mulți vizitatori au fost înregistrați, însă în ziua imediat următoare cand apar 121 vizitatori, 75 vizite unice și 12 vizitatori reîntorși pe site.
În zilele de sâmbătă, duminică și luni (24-26 Mai 2014) numărul de vizitatori scade, dar în ziua de marți, 27 Mai, numărul acestora crește semnificativ până la 88 vizitatori, 74 vizite unice, respectiv 11 vizitatori care s-au reîntors pe site. Iar, în ultima zi aferentă acestei cercetări și interpretări statistice, și anume miercuri, 28 mai 2014, au fost înregistrați 53 vizitatori, 46 vizite unice și respectiv 4 vizitatori care s-au reîntors pe site.
Statistica vizualizărilor site-ului „Produse tradiționale românești”
Tabel nr. 13
Sursa: http://statcounter.com/p9815621/summary/, accesat la data 28.05.2014
Pe lângă informațiile similare cu cele din grafic, în tabelul nr. 13 se poate observa totalul vizualizărilor, după cum urmează: 343 vizualizări, 264 vizite unice, din care: 206 vizite pentru prima data, respectiv 58 vizitatori care s-au reîntors pe site. De asemenea, apare și o medie a vizualizărilor, astfel: 43 de vizualizări, 33 de vizite unice, din care: 26 vizite pentru prima data și 7 vizitatori care s-au reîntors pe site.
Dacă s-ar realiza un top al zilelor, în funcție de numărul de vizitatori aferent fiecărei zile, atunci acesta ar arăta de felul următor. Pe primul loc se află ziua de vineri (23 Mai 2014) cu 121 vizitatori, pe locul marți (27 Mai 2014) cu 88 vizitatori, pe locul trei, miercuri (28 Mai 2014) cu 54 vizitatori, urmate de celelalte zile în care apar mult mai puține vizualizări.
Trebuie menționat faptul că acest număr de vizitatori a putut fi atins prin intermediul unei promovări masive în cadrul rețelelor sociale, dintre care se poate aminti Facebook.com. Utilizarea acestui mijloc de promovare se datorează numărului mare de utilizatori de care dispune, frecvenței timpului petrecut online de utilizatori, dar și faptului că designerul site-ului „Produse tradiționale românești” este activ pe această rețea și face parte din multe grupuri care prezintă interes față de un astfel de site.
Se poate afirma că site-ul „[NUME_REDACTAT] românești” respectă toate normele de calitate, este simplu de utilizat și a atras atenția utilizatorilor de Internet încă din prima zi de funcționare, înregistrând un număr mmare de vizualizări.
CONCLUZII
Prezenta lucrare constituie o abordare academică a conceptului de produs alimentar tradițional ce a avut ca scop promovarea alimentelor tradiționale în rândul consumatorilor și conștientizarea producătorilor cu privire la oportunitatea existentă la nivel european.
Urmând o structură simplă și logică, s-a putut obține o cercetare amănunțită și de impact, ce surprinde cele mai semnificative aspecte ale domeniului produselor alimentare tradiționale.
Abordarea holistică a permis organizarea informațiilor într-un mod foarte clar, pe înțelesul tuturor, ideile decurgând într-un mod natrural. În urma îmbinării tuturor datelor se pot trage diverse concluzii, menite să evidențieze cele mai importante aspecte ale cercetării.
Produsul alimentar tradițional este un aliment consumat cu regularitate, transmis din generație în generație, realizat potrivit unei rețete preluate de la înaintași, printr-un proces natural, și asociat cu o anumită regiune.
La nivel planetar există o gamă foarte variată de produse alimentare tradiționale, unele cum ar fi cele din regiunea mediteraneeană fiind considerate foarte sănătoase.
În ultimii ani s-a remarcat o inversare a modului în care oamenii percepeau alimentele tradiționale. Astăzi aceste produse încep să devină din ce în ce mai „populare” în timp ce produsele agro-industriale sunt tot mai evitate de către consumatori. Acest fapt poate fi pus pe seama efectelor secundare ale compușilor chimici- aditivi, coloranți, prezenți în număr foarte mare în alimentele procesate.
Prin consumul unui preparat tradițional, consumatorul obține anumite beneficii cum ar fi promovarea identității naționale și posibilitatea întoarcerii în trecut prin evadarea din cotidian.
Pentru a fi considerate calitative, alimentele tradiționale trebuie să fie sănătoase, dar să aibă și un gust bun, adică să nu aibă un conținut ridicat de grăsimi, să nu aibă modificări chimice, să nu conțină aditivi și coloranți.
Consumatorii sunt de părere că la nivel european, alimentele tradiționale au o imagine bună și privesc cu reticență posibilele schimbări ale proprietăților senzoriale ale acestora.
Pentru a evidenția și mai clar deosebirea dintre un produs alimentar tradițional și unul convențional a fost realizată o comparație între proprietățile organoleptice ale pâinii albe tradiționale, respectiv celei convenționale.
Rezultatele arată diferențe substanțiale, în ceea ce privește aspectul, pâinea albă tradițională este alungită sau rotundă, neuniformă datorită modelării manuale spre deosebire de pâinea albă convențională care poate avea o varietate de forme. Coaja pâinii albe tradiționale este crocantă cu o supafață cu tăieturi oblice, de culoare brun rumenă în timp ce a pâinii convenționale este lucioasă, mată sau înfăinată, de culoare galbenă aurie, unformă, rumenă, ca urmare a prelucrării industriale. Miezul dens, cu porozitate mare și o aromă profundă sunt specifice pâinii tradiționale, pe când pâinea convențională are un miez bine afânat și o aromă plăcută. Gustul reprezintă un alt criteriu de deosebire, astfel pâinea tradițională are un gust ușor dulceag, iar cel al pâinii convenționale este plăcut, specific pâinii bine coapte.
Chiar dacă aceste două feluri de pâine sunt atât de diferite este greu să se declare unul câștigător întrucât decizia de cumpărare este subiectivă și îi aparține consumatorului.
Realizată într-un mod adecvat, etichetarea permite o anumită garanție și oferă consumatorilor o imagine despre istoria, identitatea și natura produsului. În mod simbolic semnele specifice etichetării compensează distanța între sursa de alimentație și consumator, certificând faptul că produsul respectă normele naționale.
Principalul scop al procesului de certificare a calității produselor alimentare tradiționale adică promovarea valorii de piață, certificarea și recunoașterea valorii produselor de către consumatori, se realizează prin etichetarea legală la nivel național și european.
Etichetarea oferă producătorilor o serie de avantaje precum diferențierea produselor, ceea ce oferă protecție față de firmele competitoare, prin creearea unor nișe de piață și a unui raport calitate/preț avantajos.
Pentru a marca identitatea produselor alimentare tradiționale, acestea se etichetează cu un logo național, care este proprietatea exclusivă a [NUME_REDACTAT] și Dezvoltării.
Dacă se dorește a se comercializa un produs alimentar tradițional la nivel european atunci acesta trebuie să întrunească o serie de condiții cum ar fi să fie considerat Specialitate tradițională garantată (STG).
Printre motivele pentru care un producător ar trebui să își certifice alimentele tradiționale se numără: promovarea produselor tradiționale cu caracteristici specifice și protejarea acestora împortiva oricărei utilizări comerciale care ar permite exploatarea reputației produsului, orice indicații false sau înșelătoare privind calitățile specifice ale produsului și împotriva oricărei alte practici menite să inducă consumatorul în eroare cu privire la tradiționalitatea produsului.
Atestarea produselor alimentare tradiționale reprezintă înregistrarea unui produs în Registrul de Atestare al [NUME_REDACTAT], recunoscând astfel tradiționalitatea acestuia.
Pentru a putea certifica un produs alimentar ca fiind tradițional acesta trebuie să treacă printr-un proces care presupune într-o primă fază întocmirea unei documentații. Poate cel mai important în această etapă este Caietul de sarcini, în care se prezintă în detaliu caracteristicile produsului ce urmează a fi atestat.
Principalele organisme care se ocupă de certificarea produselor alimentare la nivel național sunt: RENAR (Asociația de Acreditare din România), ROMCONTROL SA, LAREX SA și SC CERTIND SA, ultimele trei reprezentând societăți private de acreditare.
S-a putut constata faptul că, din totalul de 4.402 de produse înregistrate în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT], produsele din carne dețin locul întâi în ceea ce priveșe numărul de înregistrări (1541 produse), iar un clasament pe județe desemnează județul Sibiu ca fiind lider la nivel național (685 produse).
Pentru a înțelege și mai bine conceptul de produs alimentar tradițional, au fost prezentate două exemple de alimente tradiționale recunoscute pe teritoriul României, ce au impact asupra consumatorilor, prin răspândirea lor pe toată suprafața țării și renumele dobândit de-a lungul anilor (Salamul de Sibiu și Brânza de burduf).
România dispune de un număr impresionant de alimente tradiționale, aceasta având un real potențial de export, oportunitate ce odată fructificată poate genera creșteri în plan economic. În special produsele lactate și din carne pot fi implicate în procesul de atragere a turiștilor, transformând România într-o destinație preferată de turiștii străini.
În contextul cadrului legislativ-normativ, se remarcă Ordin-ul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, al cărui scop este stabilirea unor reguli mult mai precise de certificare a tradiționalității alimentelor. Implementarea acestui ordin va avea ca efect diminuarea numărului de produse alimentare tradiționale prin atestarea numai a acelor alimente care sunt cu adevărat tradiționale.
Teoria a fost pusă în practică prin creearea unui site informațional ce are ca țintă principală promovarea alimentelor tradiționale în rândul consumatorilor actuali și potențiali. Ideea construiirii unui site nu a fost întâmplătoare ci mai degrabă este rezultatul unei necesități. Întregul proces de realizare a site-ului „Produse tradiționale românești” este descris în capitolul 3.
Analizând numărul mare de vizualizări se poate afirma că target-ul a fost atins, mai mulți utilizatori beneficiind de informațiile stocate pe website.
Site-ul constituie un instrument continuu de informare și promovare a produselor alimentare tradiționale, și reprezintă un ghid pentru acei producători care doresc să își certifice produsele la nivel comunitar.
De asemenea, site-ul „Produse tradiționale românești„ reprezintă elementul de noutate adus acestei cercetări. Având în vedere dezvoltarea tehnologică și faptul că tot mai multe persoane își petrec timpul în mediul online, necesitatea unui astfel de site care adună la un loc toate informațiile relevante, este evidentă.
Desigur că, în viitor sunt aspecte ce pot fi îmbunătățite, însă un lucru este foarte cert și anume: promovarea produselor tradiționale românești trebuie să râmână un proces continuu.
BIBLIOGRAFIE
Bessière, J., [NUME_REDACTAT] and Heritage:[NUME_REDACTAT] and Cuisine as [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], 2002, disponibil online la adresa
ftp://ftp.puce.edu.ec/Facultades/CienciasHumanas/Ecoturismo/ArticulosTurismo/Art%C3%ADculos%20cient%C3%ADficos/Turismo%20comunitario/desarrollo_local_herencia_comida_tradicional_turismo.pdf, accesat la data 09.04.2014
Brunsø, K., [NUME_REDACTAT], T., Grunert, K., Consumers’food choice and quality perception, 2002, disponibil online la http://scholar.google.ro/scholar_url?hl=ro&q=http://www.researchgate.net/publication/5092936_Consumers%27_food_choice_and_quality_perception/file/60b7d5256e24280d1e.pdf&sa=X&scisig=AAGBfm2zUEa2yTpZ2AIC9-Nt2Rctt9ZTog&oi=scholarr&ei=vHioU5_dHInU4QT59YDoCQ&ved=0CB4QgAMoADAA, accesat la data 09.04.2014
Cayot, N., Sensory quality of traditional foods-[NUME_REDACTAT], Volumul 101, Ediția1, 2007, disponibil online la adresa
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0308814606008004, accesat la data 23.11.2013
Cotillon, C., Traditional foods and industry, 2012, disponibil online la adresa
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CDkQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.basefoodfp7.eu%2Fcontent%2Fdownload%2F5950%2F55874%2Ffile%2Fcotillon.pdf&ei=_dx1U8uFB6yU7QbSv4DgDA&usg=AFQjCNFoz2vJtqoZ8aoj0Y4FosMDUBS4Kg&sig2=YrZwyBxQb4aiZ6AYUCF4bg, accesat la data 09.04.2014
Gheorghe, G., Nistoreanu, P., An empirical aproach to traditional products from Europe comapared to the tradtional ones from Romania, 2012, pp. 14-15, disponibil online la adresa http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2012/s-1/Nistoreanu.pdf, accesat la data 18.03.2014
Jitea, M., Ilea, M., Mihai, V., Curs- Antreprenor în economia socială- Producție și distribuire produse alimentare tradiționale, Proiect POSDRU 2007-2013, disponibil online la adresa
http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Materiale%20curs/program%20educational%202/Disciplina%20practica%20produse%20traditionale.pdf, accesat la data 14.01.2014
Marreiros, C., Neto, M., Carvalho, L., Certification of agro-food quality products: a new reality in demand and farm Management, 1997, disponibil online la adresa
http://www.origin-food.org/pdf/eaae97/06_marreiros.pdf, accesat la data 11.12.2013
Onete, B., Designul, estetica și promovarea paginilor web, Ediția a-III-a, Editura ASE, București, 2005
Pamfilie, R., Procopie, R., Design și estetică în business, [NUME_REDACTAT], Editura ASE, București, 2013
Sims, R., Journal of [NUME_REDACTAT]: Food, place and authenticity: local food and the sustainable tourism experience, 2009, dsponibil online la adresa
http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09669580802359293#.UxNdHvl_smd, accesat la data 11.12.2013
Saboniene, A., [NUME_REDACTAT] Competitiveness: Comparison with other [NUME_REDACTAT], 2009, disponibil online la adresa http://archive.minfolit.lt/arch/22501/22548.pdf, accesat la data 18.03.2014
[NUME_REDACTAT], H., [NUME_REDACTAT] for [NUME_REDACTAT] in Europe, Prioritisation, Collection and Analysis, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Brazilia, 2007, disponibil online la adresa
http://www.fcf.usp.br/7ifdc/pdf/session05/7ifdc_session05_04_helena_costa.pdf, accesat la data 18.03.2014
[NUME_REDACTAT], M., Piața produselor tradiționale din România, [NUME_REDACTAT] Academica, București, 2009, pp. 228-229
Vanhonacker, F., Verbeke, W., Guerrero, L., [NUME_REDACTAT] consumers define the concept of traditional food: evidence from a survey in six countries, 2010, pp.472, disponibil online la adresa http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/agr.20241/pdf, accesat la data 24.04.2014
Weichselbaum, E., Benelam, B., [NUME_REDACTAT], H., Synthesis report No 6: [NUME_REDACTAT] in Europe, 2005, disponibil onlne la adresa
http://www.eurosfaire.prd.fr/7pc/documents/1263815283_traditional_foods_can_sustain_european_cultures.pdf, accesat la data 09.04.2014
***HG nr.134/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa http://lege5.ro/Gratuit/geytgmbugy/hotararea-nr-134-2008-privind-specialitatile-traditionale-garantate-ale-produselor-agricole-si-produselor-alimentare, accesat la data 23.04.2014
20. ***Ordinul nr. 8/ 12 ianuarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind recunoașterea organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole sau alimentare și de supraveghere a activității organismelor private de inspecție și certificare a produselor agricole ori alimentare ce au dobândit protecția indicațiilor geografice (I.G.P.), a denumirilor de origine (D.O.P.) și a specialităților tradiționale garantate (S.T.G.), disponibil online la adresa http://old.madr.ro/pages/ arhiva_legislativa/ordin-8-din-12-ianuarie-2013.pdf. accesat la data 19.04.2014
***Ordin-ul nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condițiile și criteriile pentru atestarea produselor tradiționale, disponibil online la adresa
http://old.madr.ro/pages/industrie_alimentara/O_690_2004.pdf, accesat la data 20.03.2014
***Ordin-ul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, disponibil online la adresa
http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/produse%20traditionale/prezentare.pdf, accesat la data 20.03.2014
***Ordin-ul nr. 34 / 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind acordarea de derogări unităților care realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale de la cerințele menționate în Regulamentul 852/2004/CE privind igiena produselor alimentare, precum și de stabilire a procedurii de acordare a derogărilor și de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a unităților în care se realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale, disponibil online la adresa
http://www.ansvsa.ro/documente/legislatie_specifica/ORDIN%20nr.%2034_2008.htm, accesat la data 20.03.2014
***Ordonanța nr. 23 din 29/08/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformității, disponibil online la adresa
http://www.renar.ro/files/7713/2387/0903/OG23actualizat122011.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Regulamentul (CE) Nr.509/2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa
http://old.madr.ro/pages/industrie_alimentara/r_509_2006_ro.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Regulamentul (CE) Nt.1216/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.509/2006 al Consiliului privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, disponibil online la adresa
http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202011/Legislatie/32007R1216.pdf, accesat la data 23.04.2014
***Twemty-four FAO regional conference for Europe, [NUME_REDACTAT] and Quality in Europe: Aspects concerning in particular quality, nutritional balance, the importance of agricultural land and cultural heritage, Franța, 2004, pp1-2, disponibl online la adresa,
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CB8QFjAA&url=ftp%3A%2F%2Fftp.fao.org%2Funfao%2Fbodies%2Ferc%2Ferc24%2FJ1876e.doc&ei=mFahU-eGcaHOOi1gdgO&usg=AFQjCNGpbnk6IuWPSp5btaKgvobFw0e70A&sig2=mCc2 1jVaErf8ud9tfzqEgg, accesat la data 09.04.2014
***http://www.painetraditionala.ro/?page_id=48, accesat la data 02.03.2014
***http://www.dadrsibiu.ro/acte/prodtrad/trad.pdf, accesat la data 25.04.2014
***http://romania.panda.org/ce_facem/economie_verde/prod_traditionale_ecologice/prod_traditionale_ecologice/, accesat la data 25.04.2014, accesat la data 25.04.2014
***http://teatrekker.files.wordpress.com/2012/01/food-pfn-tsg.gif, accesat la data 25.04.2014
***http://www.onpterbv.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7&Itemid=7, accesat la data14.01.2014
***http://www.onpterbv.ro/, aceesat la data 25.04.2014
***http://www.renar.ro/ro/about/, accesat la data 19.04.2014
***http://www.romcontrol.ro/despre-noi.aspx, accesat la data 25.04.2014
***http://www.larex.ro/, accesat la data 25.04.2014
***http://www.certind.ro/meniu_2.php, accesat la data 25.04.2014
***http://www.madr.ro/ro/industrie-alimentara/produse-traditionale-romanesti.html, ultima accesare la data 21.02.2014
***http://www.nord-vest.ro/DESPRE-NOIAgentia-de-Dezvoltare-Regionala-Nord-Vest/REGIUNEA-TRANSILVANIA-DE-NORD/Prezentare-Regiune.html, accesat la data 09.04.2014
***http://www.fundatiacorona.ro/docs/start_up/4.%20Publicatii/1.%20Raport%20studiu%20oportunitati%20de%20afaceri.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.posmediu.ro/upload/pages/prez%20generala.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.adrmuntenia.ro/imagini/upload/analizasocecpdr20142020draft3revizuit110213_am_encrypted.pdf, accesat la data 09.04.2014
***http://www.oirposdruvest.ro/Documente%20utile/pdr/Capitolul%20I%20Caracteristicile%20Regiunii%20Vest.pdf, accesat la data 10.04.2014
***http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Management%20fonduri%20europene/centru.pdf, accesat la data 10.04.2014
***http://www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/produse%20traditionale/prezentare.pdf, accesat la data 20.03.2014
*** http://www.sibiusalami.com/ro/salam-de-sibiu.html, accesată la data 10.04.2014
***http://www.sibiusalami.com/ro/istoric.html, accesat la data 10.04.2014
***http://www.madr.ro/attachments/article/70/ADER-541-faza-4.pdf, ultima accesare la data 23.04.2014
***http://www.madr.ro/attachments/article/70/ADER-541-faza-4.pdf, accesat la data 23.04.2014
***http://www.arhiva.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=26, accesat la data 10.04.2014
***http://dexonline.ro/definitie/lege, accesat la data 19.03.2014
***http://www.academia.edu/831466/ROLUL_LEGII_IN_CONSTRUCTIA_UNEI_SOCIETATI_LAICE_LA_MARSILIO_DIN_PADOVA, accesat la data 19.03.2014
*** http://www.businessdictionary.com/definition/internet.html, accesat la data 12.05.2014
*** http://www.livinginternet.com/i/ii_summary.htm, accesat la data 12.05.2014
*** http://www.internetsociety.org/internet/how-it-works, accesat la data 12.05.2014
*** http://webfoundation.org/about/vision/history-of-the-web/, accesat la data 21.05.2014
*** http://www.nethistory.info/History%20of%20the%20Internet/web.html, accesat la data 21.05.2014
***http://www.techmadeeasy.co.uk/2014/01/18/many-websites-january-2014/, accesat la data 21,05.2014
*** http://mostpopularwebsites.net/, accesat la data 21.05.2014
*** http://www.internetsociety.org/internet/how-internet-evolving/internet-evolution, accesat la 12.05.2014
*** http://dexonline.ro/definitie/design, accesat la data 13.05.2014
*** http://dexonline.ro/definitie/design, accesat la data 13.05.2014
*** http://cristinaoanta.wix.com/prodtraditionale-, accesat la data 26.05.2014
*** http://statcounter.com/p9815621/summary/, accesa la data 28.05.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Produsele Alimentare Traditionale Oportunitate Pentru Producatorii Romani (ID: 1932)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.