Produse Si Servicii Bancare Pentru Persoane Fizice

CAPITOLUL I

PRODUSE ȘI SERVICII BANCARE PENTRU PERSOANE FIZICE

Evoluția activității de retail banking în România

În România, evoluția activității sistemelor bancare a fost caracterizată de anumite particularități de-a lungul timpului. Prin evoluția mediului financiar intern s-a observat creșterea gradului de cultură bancară atât a populației, cât și a conducătorilor micilor întreprinderi. Este greu de spus care factor a fost geneza dezvoltării intense a mediului bancar – solicitările din ce în ce mai sofisticate ale clientelei sau încercările băncilor de a atrage cât mai mulți clienți prin intermediul diversificării paletei de produse și servicii bancare. Se poate afirma că piața bancară internă, împreună cu comportamentul evidențiat de clienții acesteia, se află pe un drum pozitiv și anume cel al maturizării.

Una dintre cele mai importante victorii din ultimii 20 de ani de activitate bancară din România o constituie creșterea gradului de cultură bancară al populației. Dacă în urmă cu ceva ani criteriul cel mai important avut în vedere de clienți, cu scopul de a achizitiona un produs de depozit sau credit, era nivelul dobânzii, în prezent sunt luate în considerare aspecte conexe ale produsului de bază achiziționat, precum facilități de comisionare, costuri adiacente creditelor, posibilitatea rambursării anticipate fără costuri suplimentare ale împrumuturilor, durata de acordare a unui credit, dimensiunea rețelei de ATM-uri etc.

Cunoașterea comportamentului bancar al clientelei, atât pe baza informațiilor din baza de date de marketing, cât și în urma studiilor și cercetărilor de piață și în plus fructificarea acestor informații prin transpunerea strategiei eficiente pot constitui una dintre cheile succesului retail marketingului românesc.

Anul în care au debutat cardurile bancare în Romania este 1992, când un grup de banci: Banca Agricola, Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Bancorex, Banca Comercială “Ion Țiriac”, iar din 1995 și Bancpost au pus bazele programulelor de carduri în România. Prin aceasta, băncile s-au angajat în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc. Un prim pas al derularii programului a fost aderarea băncilor la sistemele mondiale VISA International și Europa și crearea unor departamente bancare specializate dedicate operațiunilor cu carduri. Din anul 1993, băncile au inițiat programe de procesare a tranzactiilor derulate prin carduri emise de sistemul bancar internațional. Astfel s-a creat ROMCARD, având ca obiectiv prelucrarea automata a operațiunilor derulate prin carduri. Anul 1996 este marcat de emisiunea de carduri în monedă națională, băncile comerciale românești demarând procesul de emitere a cardurilor cu acoperire valorică în depozite exprimate în monedă națională. Creșterea volumului creditelor acordate prin intermediul cardurilor de credit sau a celor de debit cu descoperire de cont a influențat băncile de retail să folosească intensiv acest produs. Înnoirea cardurilor de credit au asigurat o vânzare incrucișată a mai multor produse și în special servicii financiar bancare. Principala strategie a băncilor a fost atragerea clienților posesori de carduri pentru ca apoi în funcție de volumul operațiunilor efectuate și al preferințelor de achiziții să le fie oferite alte instrumente sau chiar pachete de produse și servicii.

Cu scopul de a asigura un serviciu performant de tip internet banking sau home banking, băncile au fost obligate să investească masiv în sistemul IT, sperând că vor obține un randament suficient de consistent care să asigure o rentabilitate ridicată pe termen mediu și lung. În special, în activitatea de retail, numărul persoanelor fizice care utilizează internet bankingul și volumul operațiunilor derulate ar putea fi insuficient pentru acoperirea investițiilor într-un orizont de timp nu foarte îndelungat. Esențial în domeniul bancar este nu doar acoperirea investitiilor, ci și atingerea unor venituri operaționale consistente pe termen mediu și lung. Rolul major al băncilor din economie este derularea de activități de intermediere financiar-bancară. Tendințele care marchează ultimii ani de activitate bancară, cu impact asupra activității de retail banking, sunt: implementarea tehnologiei în activitatea bancară, internaționalizarea operațiunilor bancare, integrarea europeană și adoptarea monedei unice euro.

Datorită concurenței, băncile vor cauta explorarea și altor piețe de desfacere. Prin noi piețe înțelegem nu doar pătrunderea într-o anumită regiune, ci și noi categorii de clienți, noi canale de distribuție, noi produse sau concepte de a construii servicii bancare. Dacă până în anul 2000 principalele produse de retail banking erau reprezentate de depozitele bancare clasice, după acest an, băncile s-au orientat treptat și în oferirea de diverse produse și servicii de creditare și de plăți. S-au constatat perioade în care creditarea pentru segmentul populației, în special cea în valută a înregistrat creșterii semnificative, determinând îngrijorarea Băncii Centrale. Aceasta a intervenit prin măsuri administrative cu scopul de a ține sub control fenomenul de supraîndatorare al populației. O parte importantă din creditele de consum este destinată pentru achiziția de locuințe.

În ceea ce privește criza financiră din România, aceasta s-a manifestat mai tarziu comparativ cu cea la nivel internațional. Acest lucru este explicat de faptul că băncile românești nu erau expuse pe instrumentele financiare care s-au aflat la baza problemelor de pe piețele financiare internaționale, iar turbulențele de pe aceste piețe au afectat stabilitatea financiară în mod indirect, prin intermediul economiei reale și al lichidității bancare. Punctele forte ale economiei românești care au făcut față crizei financiare sunt reprezentate de sistemul bancar reglementat și capitalizat, lipsa produselor financiare sofisticate și ponderea relativ mare a autoconsumului. Cauzele care au dus la apariția crizei financiare în România sunt: creșterea salariilor reale într-un ritm mai accelerat comparativ cu cel al caștigurilor de productivitate, creșterea creditului acordat sectorului privat și tendința companiilor și a gospodăriilor de a economisii mai puțin. Anul 2007 a fost marcat de un credit neguvernamental care a înregistrat un ritm accelerat de creștere (50,5%, cu peste 3 puncte procentuale mai ridicat fata de anul 2006). Creditul neguvernamental a crescut datorită creșterii cererii și ofertei. Cererea de credit a fost influențată de următorii factori: creșterea economică a fost menținută la un nivel înalt; creșterea salariilor populației și predicții pozitive referitoare la acestea; băncile au perceput dobânzi mai mici ca urmare a creșterii competiției și aprecierea monedei naționale, ceea ce a dus la o contractare mai mare a creditelor în valută. Principalii factori care au influențat oferta de credit au fost: excedentul de lichiditate al bancilor,și în plus facilitatea accesului la surse de finanțare din străinătate; creșterea compeției bancare; diminuarea măsurilor de prudență bancară de către Banca Centrala în ceea ce privesc creditele acordate persoanelor fizice; precum și mutarea responsabilității gestionării riscului de credit în sarcina băncilor comerciale.

La sfârșitul anului 2008 scăderea creditului a fost ameliorată de deprecierea monedei naționale. Cu toate acestea, în anul 2008 creditul neguvernamental a înregistrat o creștere cu 5 puncte procentuale în PIB (39%), reprezentând factorul cheie în largirea activelor bancare. Creditul neguvernamental scăzut de doar 39% de la sfârșitul anului 2008 a fost cauzat de scăderea ofertei de credite pe fondul problemelor de lichiditate aflate pe piețele internaționale, care au afectat și băncile cu activitate internațională ce posedă filiale în România, de reducere a excedentului de lichiditate care caracteriza în trecut sistemul bancar românesc, de creștere a aversiunii față de risc a băncilor. Referitor la cererea de credite, scăderea ei a fost generată de: creșterea costului creditelor, deprecierea monedei naționale și incertitudine privind evoluția ei, perspective negative referitoare la dezvoltare economică și șomaj.

Punctele slabe ale economiei României sunt determinate de liberarizarea prematură a contului curent impusă de Uniunea Europeană. Efectele reprezentative ale unei economii în curs de dezvoltare în fața ascendentă sunt intrările masive de capital, ceea ce a determinat aprecierea monedei naționale, creșterea accelerată a creditului, dezvoltare economică peste PIB potențial, îmbunătățirea pozitiilor fiscale, mărirea rezervelor valutare.

Aceasta a dus la scumpirea exporturilor care în timpul boom-ului economic a condus la dezvoltarea unui dezechilibru extern nesustenabil. Alături de cheltuielile guvernamentale excedentare și deprecierea monedei naționale, s-a ajuns la scăderea încrederii investitorilor. Astfel, în ceea ce privește faza descendentă a intrărilor de capital, evoluțiile prezentate se inversează. În același timp riscul de corecție a crescut prin deprecierea monedei naționale, ca urmare a aprecierii anterioare nesustenabile (ceea ce în România s-a întamplat între octombrie 2008 și februarie 2009). Schimbarea neașteptată a evoluției cursului valutar și-a pus amprenta asupra stabilității prețurilor (creșterea prețurilor), cât și asupra stabilității financiare (acumularea de credite neperformante, accentuarea riscurilor bancare (risc de lichiditate, risc de piață, risc de schimb valutar). În România, politica de creștere a cheltuielilor bugetare și politica salarială au intensificat nivelul componentelor ciclice ale PIB și niveluri mari de intări nete de capital. În cele din urmă creșterea economică a atins niveluri neașteptat de mari, nesustenabile. În acest mod au fost puse fundațiile unor scăderii ralativ mari ale PIB, cât și realizarea unui cadru macroeconomic care este caracterizat prin risc și incertitudine.

România s-a bucurat de un nivel redus al inflației în ultimii ani, înregistrând în anul 2014 minimul de 1,4%. Acest lucru poate fi explicat de scăderea cererii de pe piața internă, presiunile dezinflaționiste din zona euro, scăderea prețului pentrolului și reorintarea unei părți din produsele alimentare destinate Rusiei către România. Îmbunătățirea comunicării dintre Banca centrală și public, scăderea incertitudinilor agenților economici în ceea ce privesc evoluțiile macroeconomice viitoare și oprirea anticipațiilor inflaționiste la un nivel redus în situația în care s-a adoptat strategia de țintire a inflației au fost unii din factorii decisivi în ceea ce privește dezvoltarea afacerilor în sistemul bancar românesc.

Destinația investițiilor străine directe este reprezentată în mare parte de sectorul serviciilor și de cel industrial, în defavoarea agriculturii care ar avea un potențial mare de dezvoltare în viitor pentru România. Sectorul construcțiilor din periaoada anterioară crizei economice a cunoscut o dezvoltare accelerată, însă în prezent nu a beficiat de investiții străine directe care să fie semnificativ mai mari decât cele din regiune. Investițiile de tip greenfield reprezintă aproximativ 48% din totalul investițiilor străine directe în România, iar fuziunile, achizițiile și dezvoltările de firme 52%. Investițiile greenfield se regăsesc cu precădere în comerțul cu amănuntul, tehnologia informației și comunicații, construcții și tranzacții imobiliare, respectiv domeniile care au o profitabilitate peste medie pe termen scurt. Industria și intermedierile financiare s-au bazat în special pe fuziuni și achiziții, urmărindu-se valorificarea activelor deja existente și a costurilor mai mari pentru dezvoltarea unei afaceri de la zero.

Valoarea ridicată a deficitului de cont curent (peste 3%, nivelul prevăzut de Pactul de Stabilitate și Creștere) a fost principala vulnerabilitate macroeconomică a României în perioda 2010-2012. În anul 2013 acest deficit s-a stabilizat la -0.8%. În perioada anterioară anului 2013 una din cauzele dezechilibtrului extern al României a fost reprezentată de deficitul balanței comerciale în situația în care necesarul pentru consum și pentru investiții a fost satisfăcut în mare parte pe seama importurilor masive. Exporturile României nu au putut să țină pasul în condițiile unei tehnologii necompetitive, învechite. Aceasta a început sa fie adusă treptat la un standard competitiv abia dupa anul 2000 și care va produce efecte în economie, prin creșterea numărului exporturilor cu valoare adaugată mare, la un număr de ani după începerea proiectului de invesție în respectiva tehnologie.

În ccea ce privește evoluția sistemului bancar românesc din ultimii ani, acesta s-a aflat sub influența investițiilor străine directe realizate de băncile de renume din Europa. Potrivit datelor furnizate de Banca Națională a României, ponderea în total active a băncilor cu capital străin a ajuns la valoarea de 81% in iulie 2014, față de anul 2000 în care era de doar 50,9%. După cum reiese din tabelul de mai jos, ceea mai mare valoare a ponderii în total active a băncilor cu capital străin este cea de 90% din anul 2013.