Produse Servicii Bancare1 [607478]

1CREAREA CADRULUI NECE SAR DEZVOLTĂRII
PIEȚEI UNOR PRODUSE/ SERVICII BANCARE
(Studiu BNR)
Preocuparea constant ă a băncii centrale de realizare a unui sis tem bancar sigur, modern și
competitiv, care să asigure o bună intermediere și să genereze încredere publicului, se
concretizează, între altele, în monitorizarea sistematică a pie ței interne a produselor și
serviciilor bancare și a tendinț elor înregistrate în sectorul b ancar european.
Informațiile astfel obținute sunt valorificate prin elaborarea de studii și analize ce au ca
principal obiectiv impulsionare a dezvoltării produselor și serv iciilor bancare pentru care
nivelurile înregistrate în prezent pe piață sunt net inferioare în raport cu cele ale pieței
potențiale.
Cel mai recent studiu realizat î n acest context de banca centra lă a analizat următoarele
produse/servicii care se circu mscriu situației menționate:
– creditele pentru investiții;
– creditele ipotecare;
– creditele pentru agricultură;
– creditele pentru Administr ația Publică Locală (APL);
– creditele pentru Întreprinderi le Mici și Mijlocii (IMM);
– instrumentele financiare derivate.
Produsele/serviciile au fost sele cționate pe baza consultărilor cu numeroși reprezentanți ai
comunității bancare, în cadrul cărora s-a evidențiat faptul că în condițiile în care băncile
consideră saturată piața creditelor corporative pe termen scurt , strategiile lor de expansiune
vizează, în principal, produsele de mai sus.
Întrucât analiza a urmărit identificarea cauzelor care determin ă ponderea relativ redusă a
acestor produse/servicii în oferta băncilor, precum și a factor ilor care frânează dezvoltarea
lor, Banca Națională a României a considerat utilă implicarea a ctivă a băncilor în studiu,
selectând în acest sens, pe baza unor criterii obiective, un eș antion de 10 bănci. Acestea au
completat chestionare referitoare la produsele în cauză, furniz ând astfel informații de natură
cantitativă și calitativă, relev ante pentru obiectivele avute î n vedere.
Scopul principal al elaborării acestei lucrări l-a constituit n ecesitatea trecerii la o etapă
proactivă în reglementarea și supravegherea bancară, în care Ba nca Națională a României să
nu se limiteze la a reacționa la evoluțiile pieței, ci să încer ce să le anticipeze și să

2sensibilizeze factorii decizionali în vederea adoptării acelor măsuri care să conducă la
dezvoltarea sustenabilă a activității bancare din România. Din acest motiv, studiul va fi
actualizat și completat pe măsura modificărilor legislative și instituționale, precum și
apariției unor produs e bancare noi.
Un alt obiectiv urmărit de Banca Națională a României, de natur ă strict prudențială, este
acela de a permite băncilor să identifice riscurile asociate di verselor produse bancare și să ia
din timp măsurile necesare contracarării acestor riscuri, evitâ nd astfel posibile dificultăți
majore.
Nu în ultimul rând, studiul își propune să răspundă preocupăril or legitime ale agenților
economici și ale populației, care ar dori ca băncile se implice cât mai mult în activitatea de
creditare și care ar putea cont ribui efectiv la îmbunătățirea s tudiului, după publicarea acestuia
pe web-site -ul Băncii Naționale a României , prin transmiterea opiniilor lo r.
Având în vedere ireversibilitatea procesului de integrare a pie ței financiare românești în
circuitul internațional, accelerat de obiectivul de aderare a R omâniei la Uniunea Europeană,
studiul include și o analiză comp arativă privind gradul de dezv oltare a respectivelor produse
și servicii bancare în țări ce se află în curs de definitivare a procesului de integrare în
structurile UE, precum Polonia, Cehia și Ungaria. Experiența ac estor țări și rezultatele
înregistrate de ele au servit ca punct de referință la stabilir ea unor obiective pe termen mediu
pentru piața bancară românească și au condus la elaborarea unor propuneri concrete privind
măsurile necesare eliminării restricțiilor administrative sau d e altă natură care constituie un
impediment în exploatarea nișelor de piață vizate.
Rezultatele studiului au confirma t faptul că majoritatea produs elor analizate se află într-un
stadiu incipient de dezvoltare, factorii care frânează dezvolta rea acestora fiind, în principal,
legați de:
Condițiile macroeconomice
Instabilitatea mediului macroeconomic constituie un impediment pentru buna desfășurare a
activității agenților economici (în special în cazul întreprind erilor nou înființate), dar și a
băncilor, prin faptul că în cond iții mult prea puțin predictibi le, planurile de afaceri ce stau la
baza creditării au un grad scăzut de credibilitate din punctul de vedere al finanțatorului.
De asemenea, ponderea încă semnif icativă a întrep rinderilor ine ficiente diminuează gradul de
siguranță a activității de creditare. Astfel, întârzierile înre gistrate în restructurarea sectorului
real fac ca o mare parte dintre agenții economici să nu fie eli gibil pentru acordarea de credite.

3Cadrul legal inadecvat/insuficient dezvoltat
Existența unui cadru legal inconsecvent și incomplet, precum și a unor proceduri judiciare și
extrajudiciare pentru recuperarea creanțelor pe calea executări i silite, costisitoare și de lungă
durată, are un impact negativ as upra activității de finanțare.
Comportamentul participanților la piață
Parteneriatul bancă-client a re de suferit, din cauza:
– lipsei de transparență a situației reale a patrimoniului agen ților economici, ceea ce
permite „corectarea” indicatorilor de performanță aferenți act ivității acestora în cadrul
analizelor de bonitate pentru acordarea finanțărilor solicitate . În acest context trebuie
menționate și „cosmetizările” realizate ca urmare a anulării/re eșalonării datoriilor
întreprinderilor de stat, fără a ține seama de principii obiect ive precum competitivitatea;
– nepromovării principiilor de conducere corporativă;
– slabei utilizări a instrumentel or specifice managementului ri scurilor.
Nu în ultimul rând, nivelul redus de instruire economică și, în s p e c i a l b a n c a r ă , a l
consumatorilor efectivi și potențiali de produse/servicii banca re, precum și pregătirea
profesională încă deficitară, ca medie pe sistem bancar, a pers onalului instituțiilor de credit
împiedică realizarea unei comuni cări eficiente între cele două p ă r ț i . A s t f e l , p e d e o p a r t e ,
mulți agenți economici cu necesități de finanțare nu apelează l a bănci decât în ultimă instanță
iar, pe de altă parte, există încă bănci care nu acordă suficie ntă importanță aspectelor
referitoare la includerea în of erta lor a serviciilor de consul tanță destinate clientelei.
Analiza a relevat faptul că pe ansamblul sistemului bancar, în ceea ce privește eficiența
activității, sunt necesare eforturi suplimentare din partea ins tituțiilor de credit pentru a fi în
măsură să facă față nivelului de competitivitate din Uniunea Eu ropeană.
Astfel, gradul de intermediere bancară în România, exprimat ca active bancare/produs intern
brut, reprezenta la sfârșitul anului 2002 doar jumătate din niv elul înregistrat în Polonia și un
sfert din cel raportat de Banca Națională a Cehiei în aceeași p erioadă. În ceea ce privește
productivitatea activității bancar e (active bancare/angajați în sectorul bancar) aceasta era în
România, în perioada menționată, de trei ori mai mică decât în Polonia și de șase ori mai
mică decât în Cehia.
Pornind de la cauzele care frânează dezvoltarea produselor/serv iciilor bancare ce fac obiectul
studiului, și ținând cont de tre ndurile înregistrate pe piața f inanciară internațională, au fost
identificate posibile măsuri pentru stimularea activității banc are, în general, și a produselor
analizate, în special, prezentate în detaliu în fiecare fișă de produs și sintetizate în caseta
următoare.

4Este important de precizat faptul că, în condițiile eforturilor tuturor factorilor de decizie
pentru crearea unei economii de piață funcționale, evoluția pro duselor analizate va depinde
exclusiv de dorința operatorilor de a dezvolta aceste piețe.
Ca urmare, scopul studiului nu este de a stabili măsuri adminis trative pentru impulsionarea
dezvoltării piețelor produselor analizate, ci doar de a identif ica posibile măsuri pentru
facilitarea eforturilor părților interesate de îndepărtare a ba rierelor care stânjenesc evoluția
acestor piețe.
În acest context, subliniem impor tanța deosebită pe care o are colaborarea strânsă între
instituțiile cu competențe pe diferite domenii cu incidență asu pra piețelor produselor
analizate.
Nu în ultimul rând trebuie menționat că, în condițiile în care Banca Națională a României
susține necesitatea dezvoltării produselor bancare analizate, i ntervenția directă a băncii
centrale pe aceste piețe va urmă ri exclusiv realizarea obiectiv elor de politică monetară și
valutară și menținerea echilibrului în cadrul sectorului bancar .

5
Măsuri potențiale pentru impul sionarea activității bancare
I. Măsuri cu caracter general
Accelerarea restructurării sector ului real al economiei (eficie ntizarea
întreprinderilor cu pierderi, acc elerarea privatizării, impleme ntarea/ consolidarea
standardelor de conducere corporat ivă etc.) astfel încât să cre ască ponderea părții
sănătoase a economiei, singura pe care băncile o pot credita în condiții de
siguranță.
Modificarea cadrului legislativ în vederea protejării într-o ma i mare măsură a
drepturilor creditorilor:
– amendarea Legii nr. 64/1995 privind proce dura reorganizării judiciare și a
falimentului , cu modificările ulterioare (referitor la micșorarea termenelo r
privind procedura falimentului);
– realizarea reformei sistemului judiciar și crearea instanțelo r specializate.
Instituirea unor măsuri mai aspre de sancționare a fraudelor b ancare, având în
vedere puternicul impact negativ pe care acestea îl au asupra g radului de încredere
în sistemul bancar.
Îmbunătățirea fluxului de informa ții între partic ipanții la pia ță (crearea unor centre
de informare, creșterea gradului de promovare de către bănci a produselor oferite,
crearea unei baze de date virtuale cuprinzând totalitatea progr amelor de finanțare
disponibile etc.).
Intensificarea concurenței în s ectorul bancar; finalizarea proc esului de privatizare a
băncilor cu capital de stat.
Consolidarea piețelor financiare prin asigurarea accesului dire ct al băncilor pe piața
de capital.
Creșterea gradului de pregătire economică a solicitantului de c redite, spre exemplu
prin dezvoltarea centrelor de pr egătire pentru întreprinzători sau derularea de
programe prin care se oferă consultanță acestora la întocmirea planurilor de afaceri
în vederea contractării de credite.
Includerea în programa de învățământ (liceal) a unor module ref eritoare la
produsele și serviciil e bancare de bază.

6Standardizarea metodelor de ana liză și a conținutului contracte lor de credit la
nivelul sistemului bancar, astfe l încât contractele să poată fi cesionate cu ușurință
altor bănci.
Continuarea îmbunătățirii cadrului macroeconomic, în condiții p revizibile, astfel
încât gradul de credibilitate a planurilor de afaceri să creasc ă atât din punctul de
vedere al finanțatorului, cât și al beneficiarului, iar finanța rea să se deruleze în
condiții de siguranță sporită.
Creșterea rolului Centralei Riscurilor Bancare și al Centralei Incidentelor de Plăți
în procesul analizei solicitărilo r de credit, prin îmbunătățire a informațiilor furnizate
și creșterea gradului de utilizar e a acestora de către bănci.
Înființarea birourilor de credit private (identificarea cauzelo r care împiedică
înființarea unor astfel de bir ouri, acordarea de către ARB a sp rijinului necesar
pentru stabilirea arhitecturii acestora, stabilirea unor linii de comunicații între CRB,
CIP și birourile de credit).
II. Măsuri specifice pe tipuri de credite
Creșterea stabilității cadrului legal și instituțional și evita rea inconsecvenței
legislative în ceea ce privește regimul investițiilor străine.
Diminuarea fiscalității exagerate. Credite pentru investiții
Simplificarea procedurilor administrative impuse la înființarea unei noi afaceri.
Acordarea de facilități fiscale beneficiarilor de credite ipote care în domeniul
impozitului pe venitul global, respectiv deductibilitatea fisca l ă a r a t e i ș i a
dobânzii achitate pentru rambursa rea creditului ipotecar, într- o primă fază până
la un anumit procent sau până la un anumit nivel absolut din cu antumul plății
lunare; de astfel de facilități ar trebui să beneficieze într-o măsură mai mare
tinerii căsătoriți sau solicitanții de credit care se află la p rima achiziționare a
unei proprietăți.
Asigurarea cadrului legal neces ar creării pieței obligațiunilor ipotecare.
Crearea premiselor necesare asigurării lichidității pieței crea nțelor ipotecare
prin adoptarea legislației care să permită titlurizarea acestor a și prin înființarea
unui fond ipotecar, care să achiz iționeze creanțele ipotecare ș i privilegiate
deținute de bănci și să emită titluri de valoare în baza acesto ra. Credite
ipotecare
Constituirea unor baze de date electronice pentru înregistrarea și evidența
garanțiilor imobiliare.

7 Înființarea unui fond de garantare a creditului ipotecar, care să participe la
împărțirea riscului de nerambursa re a creditului de către clien t.
Accelerarea finalizării reformelor structurale pentru întărirea proprietății private
prin eliberarea tuturor titlurilor de proprietate asupra terenu rilor agricole,
retrocedarea către proprietarii d e d r e p t a t e r e n u r i l o r a g r i c o l e și forestiere și
privatizarea întreprinderilor agr icole cu capital majoritar de stat.
Stimularea competiției în industria agenților economici de dep ozitare, sector
dominat încă de stat, astfel încât calitatea serviciilor oferit e și prețurile
practicate să stimuleze producătorii agricoli să apeleze la ser viciile acestora.
Derularea, cu sprijin din partea statului, a unei acțiuni de in formare a populației
din mediul rural asupra necesității încheierii de contracte de asigurare a
producției agricole. Credite agricole
Acordarea de sprijin guvernamental pentru stimularea implicării băncilor
private în finanțar ea sectorului rural.
Renunțarea la practica modificării procentului de alocare a ven iturilor bugetului
de stat către APL în vederea asigurării condițiilor pentru real izarea unor
fundamentări credibile (analize de fluxuri de numerar predictib ile) ale
solicitărilor de finanțare adresate de APL băncilor.
Creșterea gradului de autonomie f inanciară a APL (identificarea b a z e i d e
impozitare nedeclarate, descentralizarea impozitului pe venit d e la bugetul de
stat la bugetele locale, identif icarea altor impozite și taxe c e se pot descentraliza
de la bugetul de stat la bugetele locale).
Înlocuirea sistemului actual de raportări financiare ale APL cu unul care să
faciliteze realizarea de către băn ci a unei analize de credit. Credite
pentru APL
Crearea unui cadru legal care să reglementeze modul de soluțion are a cazurilor
de insolvabilitate a APL.
Credite pentru IMM Creșterea gradului de atractivit ate pentru bănci a garanțiilor oferite de Fondul
Național pentru Garantarea Credit elor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,
respectiv extinderea garanțiilo r și asupra dobânzilor, existenț a unei garanții
explicite din partea statului și modificarea procedurii actuale de valorificare a
acestor garanții.

8 Renunțarea la derularea fonduril or externe destinate finanțări i IMM prin
Agențiile de Dezvoltare Regională în favoarea băncilor comercia le. Asigurarea
într-o mai mare măsură a accesului la finanțare a IMM nou înfii nțate; în acest
sens, alternativa la finanțarea din sursele proprii ale băncilo r ar putea-o constitui
granturile.
Urgentarea adoptării de către age nții economici a standardelor internaționale de
contabilitate și a principiilor de guvernanță corporativă (corporate governance),
care să permită atât identificar ea și evaluarea corespunzătoare a riscurilor
valutare și de dobândă, precum și a altor riscuri specifice evo luțiilor pieței, cât
și găsirea de soluții pentru acoperirea acestora, inclusiv prin operațiuni de
hedging cu instrumente financiare derivate.
Alocarea de resurse (bugetare și extrabugetare) pentru educarea permanentă a
consumatorilor de produse financiare; în acest sens ar fi utilă demararea, în
colaborare cu Asociația Română a Băncilor și asociațiile profes ionale ale
agenților economici puternic expuși la riscuri financiare (ex: Asociația
Exportatorilor și Importatorilor din România), a unor programe de
training/informare pe scară largă în domeniul instrumentelor fi nanciare
derivate. Instrumente financiare derivate
Amendarea cadrului de reglementare bancar în sensul implementăr ii cerințelor
referitoare la evaluarea și mon itorizarea riscului de piață.

9CREDITE PENTRU INVESTIȚII1
Pe baza datelor disponibile la nivelul sistemului bancar din Ro mânia, în perioada decembrie
2002-iunie 2003, se constată o evoluție ascendentă a creditelor pentru investiții (Anexa nr. 1), a
căror valoare la mijlocul anului 2003 era de 50 582 miliarde lei (1,53 miliarde USD).
C u t o a t e a c e s t e a , ponderea creditelor pentru invest iții în totalul creditelor neg uvernamentale
acordate pe sistem bancar a scăzut în mod constant de la un an la altul, de la 27,09% în
decembrie 2000 la 22,53% în iunie 2003 (Anexa nr. 1). Din discu țiile purtate cu conducerile
unor bănci a rezultat ipoteza că această situație ar putea fi d eterminată de faptul că tot mai multe
bănci au înființat societăți de leasing , ceea ce reprezintă o sursă alternativă de finanțare a
investițiilor pentru agenții economici, precum și de faptul că în economie se acordă din ce în ce
mai multe credite furnizor.
Din datele obținute de la șase bănci incluse în studiu rezultă că ponderea creanțelor restante sau
îndoielnice în totalul creditelor pentru investiții acordate s-a situat su b nivelul de 2,15%
(valoarea ratei creditelor neperf ormante pe sistem bancar în an ul 20022), ceea ce reflectă
respectarea termenelor de rambursare și existența unei discipli ne financiare și contractuale din
partea beneficiarilor.
Analizând structura creditelor pentru investiții pe scadențe (A nexa nr. 3), se constată că peste
60% din acestea sunt acordate pe termen mediu , băncile evitând asumarea riscurilor asociate
finanțării proiectelor de invest iții pe termen lung, în special datorită dificultății de previzionare a
evoluției afacerii pentru care se solicită creditarea, în condi țiile instabilității macroeconomice.
Totodată, se remarcă orientarea preponderentă a activității de creditare spre finanțarea
proiectelor de investiții ale agenților economici cu capital pr ivat (Anexa nr. 2) și spre acordarea
în valută a acestui tip de cr edit (Anexa nr. 4).
Structura portofoliului de credite pentru investiții pe sectoar e economice reflectă tendința de
dispersare a riscului prin orientarea către toate domeniile de activitate, preponderentă fiind însă
creditarea proiectelor de invest iții în industrie (peste 50%) ș i servicii (aproximativ 30%), situație
ce reiese din datele f urnizate de băncile comerciale incluse în studiu.
Alocarea unui procent sporit d e credite pentru investiții către a c e s t e r a m u r i s e r e f l e c t ă ș i î n
structura PIB pe sectoare de ac tivitate, contribuțiile cele mai importante la formarea PIB
revenind, în perioada 2001-2002, ser viciilor și in dustriei (Ane xa nr. 2).

1 Pe parcursul acestui studiu, cre ditele pentru investiții au fo st considerate credite acordat e pe termen mediu sau lung
pentru finanțarea investițiilor productive efectuate de clienți (achiziții, construcții sau amenajări de imobilizări
corporale de uz profesional, achiziții de imobilizări necorpora le), evidențiate în contul 2041 – „Credite pentru
echipament”. În această categorie se cuprind și creditele acord ate agricultorilor pentru investiții productive, inclusiv
creditele cu dobândă s ubvenționată de stat.
2 În categoria creditelor neperformante au fost incluse soldul c reditelor neperformante la 31.12.2002 și soldul
creanțelor scoase în afara bilanțului în primele 9 luni ale anu lui 2002.

10
Pe ansamblu, nu se poate vorbi despre factori specifici care fr ânează dezvoltarea pieței creditului
de investiții, dimensiunea actuală a acesteia fiind influențată , în principal, de:
1. comportamentul participanților la piață;
2. condițiile macroeconomice.
1. a) P e d e – o p a r t e , băncile manifestă aversiune față de riscurile aferente creditării pe t ermen
mediu și lung, preferând acordarea de credite pe termen scurt, care, pe lângă riscurile scăzute
asociate oferă și avantajul men ținerii unui nivel mai ridicat d e lichiditate.
În plus, planurile de investiț ii și studiile de fezabilitate pr ezentate băncilor de către solicitanții de
credite nu sunt întocmite corespunzător și nu iau în calcul toa te costurile investiționale, ceea ce
are repercusiuni asupra dimensionării resurselor financiare nec esare implementării proiectelor de
investiții respective1. În aceste condiții, băncile preferă să formeze și să utilizez e evaluatori
proprii pentru analizarea viabi lității afacerilor solicitanțilo r de credite și pentru oferirea de
servicii de consultanță cliențilo r, ceea ce presupune costuri s uplimentare.
Disponibilitatea și volumul fondur ilor de finanțare a proiectel or de investiții depind și de
acordurile încheiate de băncile din România cu instituții finan ciare internaționale (BERD, BEI,
PHARE), majoritatea creditelor de acest tip fiind susținute din linii de finanțare externă, ceea ce
implică condiții suplimentare de eligibilitate a beneficiarilor finali (sector de activitate, durata
proiectelor, procent de cofinan țare) și realizar ea unor evaluăr i mai riguroase de către bănci.
b) Pe de altă parte, investitorii manifestă reticență față de creditele bancare, deoarece:
– dobânzile active mari sunt reflectate în costurile echipament elor achiziționate, diminuând
rentabilitatea totală a afacerii;
– nivelul culturii bancare din România este scăzut, iar majorit atea oamenilor de afaceri nu se
adresează încă băncilor ca unor pot ențiali parteneri și consult anți.
2. Condițiile macroeconomice nefavor abile au avut un puternic imp act asupra volumului surselor
de finanțare a creditelor pent ru investiții acordate în monedă națională (Anexa nr. 4), băncile
întâmpinând dificultăți în atrag erea de depozite în lei pe term en mediu și lung.
În același timp, instabilitatea macroeconomică a împiedicat rea lizarea unor evaluări pe termen
lung ale rezultatelor ce vor fi generate de investițiile pentru care sunt solicitate credite, ceea ce a
limitat posibilitatea de acordare a creditelor pentru investiți i în condiții de siguranță sporită.
Accesul la creditele pentru inve stiții în lei este limitat și datorită nivelului re strictiv al dobânzilor
active practicate de bănci.

1 Potrivit unui studiu realizat de FRGC pe baza a 50 de solicită ri de garantare a creditelor de investiții, 35% dintre
proiecte prezentau carențe în ceea ce privește dimensionarea c orectă a necesarului de resurse de finanțare.

11Dimensiunea pieței creditului de investiții nu poate fi disocia tă de volumul investițiilor realizate
în economia națională. Analizând datele din Anexa nr. 5 se cons tată că volumul total al
investițiilor din România a fost, în perioada 1997-2001, de apr oximativ două ori mai mic decât
cel din Ungaria și de aproximati v patru ori inferior celui din Polonia.
Ținând seama de faptul că infuziile de capital în economie sunt m i c i , p r e c u m ș i d e f a p t u l c ă
investitorii preferă să apeleze la mijloace mai puțin costisito are de finanțare (reinvestirea
profitului și a altor surse proprii, emisiunea de acțiuni etc.) , nu ne putem aștepta, în viitorul
apropiat, la o dezvoltare spectac uloasă a credite lor pentru inv estiții în România.
În aceste condiții, pentru stimularea creditelor pentru investi ții sunt necesare atât adoptarea unor
măsuri de eliminare a factoril or care inhibă dezvoltarea afacer ilor în România (diminuarea
fiscalității exagerate; creșter ea stabilității cadrului legal ș i instituțional și evitarea inconsecvenței
legislative privind regimul investițiilor străine1; simplificarea procedurilor administrative impuse
la înființarea unei noi afaceri), cât și îmbunătățirea condiții lor de pe piața creditului de investiții,
băncile având o contribuție importa ntă în acest sens (prestarea unor servicii de consultanță pentru
potențialii clienți privind modalitatea optimă de finanțare și acordarea de asistență la întocmirea
planurilor de afaceri, promovarea acestui produs bancar în rând ul investitorilor etc.).
Având în vedere legătura directă care există între dezvoltarea creditelor pentr u investiții și
dezvoltarea economică de ansamblu, este dificilă realizarea une i previziuni pertinente asupra
evoluției pieței creditului pentru investiții și, implicit, sta bilirea unor obiective cantitative în
acest sens, mai ales în condițiile indisponibilității datelor p rivind evoluția creditului pentru
investiții în țările în curs de aderare la UE, ceea ce limiteaz ă, totodată, posibilitatea unei analize
comparative a României cu aceste țări.
Cu toate acestea, apreciem că stabilitatea macroeconomică și al inierea la legislația comunitară
vor avea un puternic impact pozitiv asupra schimburilor cu exte riorul, în general, și asupra
investițiilor, în special.

1 De exemplu, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 36/1996 – Legea buget ului de stat pe anul 1999 a abrogat facilitățile
acordate investitorilor străini prin OUG nr. 92/1997 privind st imularea investițiilor directe, cu modificările și
completările ulterioare.

12Volumul creditelor pentru investi ții și creditelor ne guvernamentale acordate de bănci*
31.12.2000 30.06.2001 31.12. 2001 30.06.2002 31.12.2002 30.06.2003
Credite pentru investi ții (mld. lei) 32 980,61 34 863,23 36 630,65 39 123,47 43 230,61 50 581,91
Credite neguvernam entale (mld. lei) 121 714,03 131 292,66 147 274,09 16 7 795,70 189 865,12 224 470,23
Credite pentru investi ții în total credite (%) 27, 09 26,55 24,87 23,31 22,76 22,53
Sursa: CRB; valori actualizate la 30.06.2003, utilizând IPC.
Evolu ția anuală a creditelor pentru investi ții și a creditelor ne guvernamentale
procente
Credite pentru investi ții
Credite neguvernamentale
* Sunt cuprinse creditele și angajamentele Anexa nr. 1
R12.01/12.00
11,07
21R12.02/12.01
18,0228,92Ponderea creditelor pentru investi ții în totalul creditelor
neguvernamentale
051015202530
dec.00 iun.01 dec.01 iun.02 dec.02 iun.03procente

13Ponderea creditelor pentru investi ții pe forme de proprietate
procente
31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002 30.06.2003
Proprietate privată 81,22 79,23 77,32 77,14 79,86 77,00
Proprietate de stat 8,57 10,42 14,07 13,53 11,53 15,27
Proprietate mixtă 6,38 6,15 5,15 4,58 4,09 2,98
Societăți cu participații străine 2,32 3,27 2,41 2,90 2,55 2,28
Proprietate cooperatistă 0,81 0,47 0,48 0,99 1,25 1,09
Persoane fizice 0,64 0,44 0,33 0,22 0,37 0,39
Alte forme de proprietate 0,06 0,03 0,24 0,64 0,33 0,99
Sursa: CRB
Contribu ția sectoarelor de activitate la formarea PIB
procente
2001 2002
Servicii 44,00 44,70
Industrie 28,20 29,10
Agricultură 13,30 11,70
Construc ții 4,90 5,00
Sursa: INS – Anuarele Statistice 2001, 2002 Anexa nr. 2
020406080100
31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002 30.06.2003Ponderea creditelor pentru investiții pe forme de proprietate
Proprietate privată Proprietate de stat Proprietate mixtăprocente

14 Volumul creditelor pentru investiții în funcție de termenul de acordare*
31.12.2000
30.06.2001
31.12.200130.06.200231.12.200230.06.2003
Sursa: CRB; valori deflatate cu IPC
Ponderea în func ție de scaden ță a creditelor pentru investi ții
31.12.2000 30.06.2001 31.12. 2001 30.06.2002 31.12.2002
Termen scurt 8,61 6,93 8,03 8,08 5,92
Termen mediu 57,49 58,48 57,37 59,45 64,02
Termen lung 33,90 34,59 34,60 32,06 30,06
* Sunt cuprinse creditele și angajamenteleTermen de acordareTOTALTermen scurt Termen mediu Termen lung
2 837,43 18 961,26 11 181,92 32 980,61
43 230,6134 863,23
2 941,27 21 016,39 12 672,99 36 630,652 415,32 20 387,00 12 060,91
3 159,36 23 257,28 12 706,83
2 559,86 27 664,41 13 006,342 276,01 32 673,90 15 632,00 50 581,91
30,90mld. leiAnexa nr. 3
39 123,47
procente
30.06.2003
4,50
64,60
Evolu ția ponderii creditelor pentru investi ții
în funcție de termenele de acordare
010203040506070
dec.00 iun.01 dec.01 iun.02 dec.02 iun.03Termen scurt Termen mediu Termen lungprocente

15 Anexa nr. 4
Volumul creditelor pentru investi ții în func ție de monedă*
mld. lei
31.12.00
30.06.01
31.12.0130.06.0231.12.0230.06.03
Sursa: CRB; valori deflatate cu IPC
Ponderea sumei acordate în lei ș i valută în total credite pentr u investi ții
procente
31.12.00 30.06.01 31.12. 01 30.06.02 31.12.02 30.06.03
lei 11,27 10,84 13,08 12,96 14,50 16,53
valută 88,73 89,16 86,92 87,04 85,50 83,47
* Sunt cuprinse creditele și angajamentele5 071,12Moneda
8 359,00valută lei
3 716,38
3 778,274 790,86
6 270,31 39 960,3039 123,47
50 581,9129 264,20
31 085,00
34 052,4081 839,80
42 222,9143 230,61TOTAL
32 980,61
34 863,2336 630,65
020 00040 00060 00080 000100 000mld. lei
31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002 30.06.2003Volumul creditelor pentru investiții în funcție de valută
Lei Valută
decembrie 2000
11%
89%
lei valutăiunie 2003
17%
83%
lei valută

16 Anexa nr. 5
Volumul total al investi țiilor realizate pe ansamblul economiei
mld. USD
1997 1998 1999 2000 2001
Polonia 16,29 21,2 20,13 18,8 16,05
Ungaria 8,4 9,76 9,53 9,93 11,14
Români a 5,51 4,86 3,87 4,12 4,82
Sursa: CESTAT Statistical Bulletin 2000/3 și 2001/4
0510152025mld.USD
1997 1998 1999 2000 2001Volumul investițiilor pe ansamblul economiei
Ungaria Polonia România

17CREDITUL IPOTECAR
Piața creditului ipotecar în România
Având în vedere ameliorarea cadrului economic general, principa lele bănci din România și-au
manifestat în ultimii 3 ani interesul pentru extinderea pieței creditului ipotecar. Totuși,
volatilitatea încă accentuată a eco nomiei, incertitudinile lega te de previzionarea corectă a
raportului de schimb ROL/USD, ROL/EUR, nivelurile ridicate ale ratelor dobânzii au
reprezentat obstacole majore î n sporirea portofoliului de credi te pe termen mediu și lung.
Studii recente relevă faptul că există premise încurajatoare pe ntru dezvoltarea pieței creditului
ipotecar, aceasta având la ora actuală un potențial considerabi l. Astfel, mai mult de 55% dintre
clădirile din România sunt amor tizate complet, iar țara noastră se află pe unul dintre ultimele
locuri în Europa în ceea ce privește spațiul locativ destinat u nei persoane (17,4 m2/persoană), cu
mult sub nivelul altor țări (Ungaria – 32,1 m2/persoană; Cehia – 25,5 m2/persoană).
În perioada 2000 – 2002, băncile din România au acordat credite i p o t e c a r e p e r s o a n e l o r f i z i c e
pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație
locativă, pe termene care, în general, nu au depășit 10 ani, su rsele de finanțare a acestora fiind
reprezentate, în marea lor majoritate, de depozite atrase de la c l i e n t e l ă . C r e d i t e l e i p o t e c a r e a u
fost acordate, în principal, în baza legislației generale, adop tarea Legii nr. 190/1999 privind
creditul ipotecar pentru invest iții imobiliare neconstituind un stimulent real în dezvoltarea acestui
produs. Reticența băncilor de a acorda credite ipotecare în baz a Legii nr. 190/1999 s-a datorat
unor limitări impuse de preved erile acesteia , respectiv:
– modul de calcul al indicelui de referință al dobânzii la cred itele ipotecare trebuia stabilit prin
hotărâre a Guvernului, fapt ce nu s-a concretizat practic;
– creditele ipotecare se puteau acorda numai în lei;
– durata minimă pentru care puteau fi acordate credite ipotecar e populației era de 10 ani.
Aceste inconveniente au fost îns ă soluționate prin apariția OUG nr. 201/2002 pentru
modificarea Legii nr. 190/1999 priv ind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare.
Evoluția creditelor ipotecare ac ordate de către băncile comerci ale din România în perioada
30.06.2000 – 31.12.2002, precum și clasificarea acestora în fun cție de moneda de exprimare
(lei/valută) sunt prezentate în Anexa nr. 1. Din analiza datelo r cuprinse în această anexă, se pot
desprinde următoarele concluzii:
– deși portofoliul de credite ipotecare a crescut în termeni re a l i d e c i r c a 4 o r i î n p e r i o a d a
30.06.2000 – 31.12.2002, creditele ipotecare nu au înregistrat un trend consecvent în această
perioadă, intervalele caracterizate printr-o creștere reală a c reditelor ipotecare alternând cu
cele de diminuare a aces tora în termeni reali;

18– ponderea creditelor ipotecare în totalul creditelor acordate de bănci a înregistrat niveluri
extrem de reduse, deși ritmul de creștere este apreciabil (de l a 0,49% la 30.06.2001 la 1,54%
la 31.12.2002);
– ponderea creditelor ipotecare restante/îndoielnice în totalul creditelor ipotecare acordate de
bănci a înregistrat niveluri reduse și în scădere în perioada a nalizată, respectiv de la 0,43% la
0,19%. Acest aspect relevă nivelu l calitativ relativ ridicat al portofoliului de credite ipotecare
acordate de bănci, datorat selecț iei severe practicate în domen iul clientelei potențiale;
– în perioada 30.06.2000 – 30.06.2001, cea mai mare pondere, de circa 65% din totalul
creditelor ipotecare acordate, a u deținut-o creditele ipotecare acordate în lei (situație datorată,
în parte, imposibilității acordăr ii de credite ipotecare în val ută în baza Legii nr. 190/1999). În
anul 2002 asistăm la o inversare a ponderilor în favoarea credi tului ipotecar în valută, care
ajunge să dețină la sfârșitul anu lui circa 69% din totalul cred itelor ipotecare.
Tot la sfârșitul anului 2002 valoarea portofoliului de credite ipotecare la nivelul sistemului
bancar a fost de circa 90-100 milioane USD, ceea ce a reprezent at 1,95% din totalul creditelor
neguvernamentale și 0,22% din PIB1. Valorile acestor indicatori reflectă dimensiunea extrem de
redusă a pieței creditului ipot ecar în România, datorată gradul ui scăzut de utilizare a acestui
produs la nivelul băncilor.
Potrivit raportului “Developing the Romanian Mortgage Market” prezentat USAID/România în
data de 23.07.2003 de către Deloitte Touche Tohmatsu Emerging Markets Ltd., volumul
creditelor ipotecare estimat pen tru sfârșitul anului 2003 este de 400 milioane USD, în timp ce
volumul estimat al acestora pentru sfârșitul anului 2006 (volum obținut prin extrapolare și având
în vedere experiența altor țări în tranziție) este de 1,2 milia rde USD, ceea ce corespunde unui
procent de 2,2% din PIB prev izionat pentru anul 2006.
În prezent, factorii care frânează dezvoltarea creditului ipote car în România, precum și măsurile
care se impun în vederea stimulării dezvoltării acestui produs în viitor sunt detaliate în caseta
următoare.

1 La sfârșitul anului 2002, acest indicator înregistra următoare le valori: o medie de 40% în Uniunea Europeană,
5% în Estonia, 3,3% în Slovenia, 2% în Polonia.

19 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
I. Factori care frânează cererea de credite ipotecare
1) Nivelul ridicat al ratei dobânz ilor practicate la creditele ip otecare 1) Realizarea obiectivelor de reducere a inflației
2) Reducerea costurilor operaționale ale băncilor
2) Costul semnificativ al imobilelor, coroborat cu nivelul redus al
veniturilor majorități i populației, ce repr ezintă cererea poten țială de
împrumuturi ipotecare, nu permit îndeplinirea următoarelor cond iții
impuse de bănci:
– condițiile de acces la credit (stabilirea unor venituri nete minime
relativ ridicate de care trebui e să dispună solicitantul de cre dit
sau, în unele cazuri, solicitantul împreună cu soțul/soția aces tuia)
– Ex. venit net minim personal – 200 EUR/lună, venit net minim
familial – 400 EUR/lună ;
– condițiile de asigurare a avan sului solicitat de bănci, respe ctiv a
contribuției clientului din surse proprii stabilită ca procent din
valoarea investiției, procent ce se situează, în general, între 20 și
30%, în funcție de gara nțiile solicitate;
– condițiile de rambursare a creditului (rată lunară de ramburs at – la
care se adaugă și marja suplimentară de risc valutar, în cazul
creditelor în valută – nu trebuie să depășească un anumit proce nt
din venitul net personal/familial lunar, procent situat, în gen eral,
între 30 și 50%). 1) Acordarea de facilități fiscal e beneficiarilor de credite ipot ecare, după
cum urmează:
– introducerea unor facilități în domeniul impozitului pe venit ul global,
respectiv deductibilitatea fiscal ă a ratei și a dobânzii achita te la
rambursarea creditului ipotecar, într-o primă fază până la un a numit
procent sau până la un anumit nivel absolut din cuantumul plăți i
lunare.
– Un procent/nivel absolut pref erențial ar trebui prevăzut pent ru
cuplurile de tineri căsătoriți s au pentru solicitanții de credi t care se află
la prima achiziționare a unei proprietăți.
– anularea hotărârii de a intr oduce TVA la construcțiile noi .
2) Relaxarea de către bănci a condițiilor de acordare, derulare ș i
rambursare a creditelor ipotec are, în raport cu noul context în c a r e s e
realizează aceste operațiuni de creditare (dezinflație, pondere redusă a
creditelor neperformante etc.).

20 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
3) Nivelul relativ ridicat al garanțiilor solicitate de unele băn ci, în
cazul acceptării unui procent mai mic al contribuției proprii a
clientului în valoarea totală a investiției (pe lângă ipoteca p e bunul
imobil obținut pe baza creditului, băncile solicită garantarea cu
veniturile a 1-2 giranți) Studierea de către bănci a posib ilității renunțării treptate la solicitarea de
giranți, în cazul acordări i de credite ipotecare.
4) Nivelul redus de pregătire al solicitantului de credit (lipsa unei culturi
bancare care să conducă la înțele gerea etapelor procesului de a cordare a
unui credit și a avantajelor ach iziționării/construirii de locu ințe prin
intermediul creditului ipotecar), coroborat cu publicitatea ins uficientă a
noilor produse oferite de bănci pe segmentul creditului ipoteca r. Lansarea unei campanii mediatice, susținută de principalele băn ci
comerciale care acordă credite ipotecare, în scopul informării potențialilor
clienți asupra avantajelor achiz iționării/construirii de locuin țe prin
intermediul creditului ipotecar.
II. Factori care frânează of erta de credite ipotecare
1) Nivelul ridicat al inflației ca re descurajează c reditarea pe t ermen
lung. Vezi măsura 1) propusă la pct.I.1).
2) Inexistența unui cadru legisla tiv protectiv pentru creditori ( bănci),
în cazul executării silite a garanțiilor. Promovarea unor inițiative legislative care să protejeze într-o m a i m a r e
măsură drepturile creditorilor.
3) Durata relativ mare și procedura greoaie a executării unui col ateral
conform legislației ro mânești în vigoare. Modificarea art.22 alin.2 din Legea nr.190/1999 privind creditu l ipotecar
pentru investiții imobiliare, în sensul:
– specificării situațiilor excepționale în care instanța de la locul
executării va putea acorda debito rului o perioadă de grație în care să-și
găsească o altă locuință;
– diminuării termenului maxim de 90 de zile al perioadei de gra ție, care
creează incertitudine în legătură cu momentul în care potențial ul
cumpărător poate intra efectiv în posesia imobilului în cauză, cu
impact nefavorabil direct asupra posibilității de recuperare op erativă a
creanțelor de către bancă.

21 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
Această măsură ar trebui să fie, eventual, coroborată cu adopta rea unei
măsuri alternative vizând protecți a socială a debitorului supus executării
silite.
4) Insuficiența surselor de cr editare pe termen lung, ceea ce
determină existența în bilanțul băncilor a unei necorelări într e
maturitatea creditelor ipotecare ( în general, credite acordate pe
termen mediu și lung) și cea a surselor de finanțare a acestora ( î n
marea lor majoritate surse pe termen scurt de tipul depozitelor
bancare cu scadențe de până la 1 an).
Existența acestei necorelări impune asumarea de către bancă a u nor
riscuri de dimensiuni deloc neglijabile, îndeosebi în ceea ce p rivește
riscul de rată a dobânzii și ri scul de lichiditate, în condiții le în care
utilizarea unor instrumente financiare moderne de management al
acestora se află încă într-un stadiu incipient de implementare.
5) Inexistența unor reglementări clare, adecvate și cuprinzătoare
referitoare la emisiunea de oblig ațiuni ipotecare, sursă potenț ială
importantă în ceea ce privește finanțarea pe termen lung a bănc ilor,
nevalorificată până în prezent în România 1) Amendarea legislației în vigoare care nu conține prevederi ade cvate
pentru emiterea de ob ligațiuni ipotecare.
Adoptarea unei “legi a obligațiuni lor ipotecare” sau completare a cap. VI –
“Obligațiunile ipotecare” din Legea nr. 190/1999 privind credit ul ipotecar
pentru investiții imobiliare – va trebui să aibă în vedere cel puțin
următoarele:
a) stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o b ancă în
vederea obținerii din partea CNVM a autorizației de a emite obl igațiuni
ipotecare pe piața de capital, condiții care ar trebui să se re fere, fără a fi
limitative, la:
– transparență, publicitate și protecția investitorilor;
– posibilitatea desfășurării (fără restricții) a tuturor operaț iunilor bancare
prevăzute la art. 8 din Legea nr. 58/1998 (Legea bancară);
– elaborarea, aprobarea de către Consiliul de administrație al băncii și
prezentarea spre avizarea CNVM cel puțin a unor norme și proced uri
interne referitoare la:
¾ emisiunea de obligațiuni ipotecare și operațiunile care decurg din
aceasta;
¾ reguli privind constituirea și menținerea unui registru de evid ență
a garanțiilor obligațiunilor ipotecare.

22 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
b) stabilirea condițiilor în care CNVM poate suspenda autorizația u n e i
bănci de a emite obligațiuni ipotecare;
c) relaxarea cerinței prudențiale prevăzute la art. 30 din Legea nr.
190/1999, în sensul majorării procen tului de 60% aplicat la val oarea
portofoliului de creanțe ipotecare și privilegiate, în limita c ăruia băncile
pot emite obligațiuni ipotecare (în Cehia și Slovacia acest pro cent este de
70%).
d) extinderea ariei garanțiilor c onsiderate eligibile pentru obli gațiunile
ipotecare și asupra altor active sigure și lichide ale băncii ( cu grad de risc
de credit 0% și care să reprezinte garanții secundare sau subse cvente – ex.
numerar, titluri de stat, depozit e deținute la Banca Națională a României),
precum și stabilirea unor limite ș i menținerea unui sistem sepa rat de
evidență pentru aceste active;
e) acordarea prin lege a unor dre pturi preferențiale deținătorilo r de
obligațiuni ipotecare (în scop pr otectiv) și care să se refere, cel puțin, la
dreptul prioritar de recuperare a creanțelor acestora, în cazul falimentului
instituției de credit.
2) Elaborarea unor reglementări pr ivind condițiile de înființare, organizare
și funcționare a unui fond de gar antare a obligațiunilor ipotec are, care ar
conduce la sporirea încrederii potențialilor investitori.

23 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
6) Inexistența unei piețe secundare a creditelor ipotecare care s ă
asigure funcționarea unui mecanism coerent de mobilizare a
fondurilor pe termen lung în scopul refinanțării creditelor ipo tecare
pe principiul titlurizării creanțelor (securitisation).
Această situație se datorează, în principal, următorilor factor i:
– neadoptarea, până în prezent, a legislației care să permită
titlurizarea creanțelor ipotecare;
– neînființarea, până în prezent, a unui fond ipotecar, deși ca drul
legislativ o permite;
– absența de pe piața românească a investitorilor instituțional i.
1) Adoptarea legislației care să pe rmită titlurizarea creanțelor ipotecare.
Punctul de plecare îl va reprezenta modificarea art. 24 alin. 1 și alin. 2 din
Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare,
în sensul:
– detalierii tipurilor de instituții care pot fi autorizate să administreze
portofolii de creanțe ipotecare și să emită valori mobiliare pe baza acestora;
– clarificării aspectelor legate de cerințele de standardizare a creanțelor
ipotecare sau a portofoliilor de creanțe ipotecare ce pot face obiectul
cesiunii către instituțiile autorizate.
În viitor se va avea în vedere și posibilitatea adoptării unei legi care să
permită înființarea de “special purpose vehicles”, entități specializate (ce
vor fi supuse unor cerințe minime de autorizare și raportare) a vând drept
unic obiect de activitate realizarea intermedierii în cadrul pr ocesului de
titlurizare a creanțelor ipotecare , respectiv prin achiziționar ea creanțelor
de la creditorii ipotecari și emiterea, pe baza acestora, de ti tluri (Mortgage
Backed Securities) către investitorii instituționa li. Prin această procedură,
va deveni posibilă transferarea riscului de credit aferent crea nțelor
ipotecare de la creditorul ipot ecar la participanții de pe piaț a de capital.
2) Înființarea unui fond i potecar, care să achiziționeze creanțel e ipotecare
și privilegiate deținute de bănci (asigurând lichiditatea piețe i și, prin
aceasta, refinanțarea creditelor ipotecare) și să emită titluri de valoare în
baza acestora.

24 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
Titlurile emise de fondul ipotecar ar putea fi incluse în schem a de
garantare aplicabilă și ob ligațiunilor ipotecare.
3) Stabilirea prin reglementări explicite a regulilor de realizar e a
investițiilor de către fondurile de pensii, în conformitate cu practica
internațională, care include fondurile de pensii în cadrul pote nțialilor
investitori instituționali pe piața secundară ipotecară.

25 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
7) Dificultatea verificării cu exactitate de către ofițerul de cr edit a
veniturilor solicitanților de cr edite ipotecare persoane fizice , datorită
activității economice subt erane semnificative. Înăsprirea controlului asupra agenților economici în ceea ce pr ivește
respectarea legislației muncii, î n sensul obligării acestora de a î n c h e i a
contracte individuale de muncă cu fiecare salariat conform noil or
prevederi ale Codului Muncii.
8) Nivelul ridicat al riscului de credit pe care și-l asumă banca l a
acordarea unui credit ipotecar, având în vedere următoarele asp ecte:
– indisciplina financi ară și contractuală;
– instabilitatea pe piața muncii;
– nemonitorizarea expunerilor mici (cele sub 200 milioane lei n u
sunt luate în evidența Centralei Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naționale a României) pe care le au celelalte bănci față de
potențialul solicitant al unui credit ipotecar;
– inexistența unor baze de date el ectronice pentru înregistrare a
garanțiilor imobiliare;
– absența de pe piața asigurăr ilor a unor produse de asigurare
specifice creditelor ipotecare.
1) Utilizarea într-o mai mare măsură a informațiilor Centralei Ri scurilor
Bancare și crearea unui Birou de Credit (sub forma unei entităț i private
constituite cu participarea bănc ilor comerciale), al cărui prin cipal obiectiv
să fie monitorizarea împrumuturilo r acordate persoanelor fizice în cadrul
sistemului bancar.
Utilizarea într-o mai mare măsură a datelor furnizate de Centra la
Riscurilor Bancare și înființare a unui Birou de Credit ar aduce o serie de
avantaje extrem de importante atât pentru bănci:
– reducerea costurilor de operare și a pierderilor cauzate de c reditele
nerambursate;
– gestionarea superioară a riscului de credit și, implicit, a r iscului
general al băncii,
cât și pentru clienții efectivi sau potențiali:
– reducerea formalităților cerute de bănci;
– micșorarea timpului de răspuns la o cerere de creditare; – diminuarea valorii garan țiilor solicitate de bănci.

26 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
2) Constituirea unor baze de date electronice pentru înregistrare a și
evidența garanțiilor imobiliare la nivelul întregului sistem ba ncar.
Aceasta ar facilita procesul dec izional de acordare a unui cred it ipotecar,
datorită posibilității consultării acestor baze de date de cătr e bănci. Se vor
crea astfel premisele asigurării transparenței și opozabilități i față de terți a
garanțiilor imobiliare la nivelul întregului sistem bancar.
3) Introducerea unor produse de asi gurare specific e creditelor ip otecare,
care să acopere o arie mai mare de riscuri și care să satisfacă nevoia
băncilor de protecție împotriva r iscului de credi t, respectiv:
– produse care să cuprindă, pe lângă asigurarea bunului imobil ipotecat
împotriva riscurilor generale, o asigurare împotriva riscului d e deces
al împrumutatului, pierdere temporară/ definitivă a capacității d e
muncă, pierdere temporară a locu lui de muncă de către împrumuta t.
Creditele ipotecare, împreună cu polițele de asigurare, ar pute a fi astfel
oferite de către bănci în cadrul unor pachete complexe de produ se
financiar-bancare;
– încheierea unor acorduri între bănci și diferite societăți de asigurări în
ceea ce privește asigurarea financiară a creditelor ipotecare, respectiv
asumarea de către societatea de a s i g u r ă r i a u n e i p ă r ț i d i n r i s c ul de
neplată asociat împrumutatul ui, în schimbul unei prime.
4) Înființarea unui fond de garantare a creditului ipotecar, care să preia
riscul de nerambursare a creditului de către client, prin înche ierea unui
contract de cauțiune (fidejusi une) cu banca creditoare.

27 Factori care frânează dezvoltarea creditului ipotecar în Români a Măsurile care se impun în vederea stimulării creditului ipote car
9) Statutul incert al multor clădiri din mediul urban (de exemplu ,
clădirile naționalizate), precum și necunoașterea cu exactitate de către
bănci a situației reale a imobilelor dintr-o anumită regiune. A cești
factori reprezintă totodată și impedimente în elaborarea de str ategii
privind dezvoltarea creditului ipotecar pe zone geografice. Modificarea Legii nr. 7/1996 – Legea cadastrului și a publicită ții
imobiliare, în sensul stabilirii obligativității înregistrării în Cartea
Funciară a tuturor imobilelor nou construite.

28Introducerea în România a sistemului de economisire și creditar e în sistem colectiv
pentru domeniul locativ
Implementarea măsurilor propuse pe linia dezvoltă rii creditului ipotecar în România presupune
inițiative legislative, timp și, nu în ultimul rând, costuri ri dicate. Totodată, pentru persoanele cu
venituri modeste nu există în prezent, practic, nici o posibili tate de a-și soluționa problemele
locative acute cu care se confruntă. În acest context, adoptare a și în România a sistemului de
economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul loc ativ (Contract Savings for
Housing) apare ca o alternativă viabilă la creditul ipotecar acordat pr in intermediul băncilor
comerciale.
Introducerea acestui sistem în România (sistem a cărui implemen tare a fost încununată de succes
în unele țări în tranziție din Europa Centrală și de Est) a dev enit posibilă o dată cu intrarea în
vigoare la 1 ianuarie 2003 a Legii nr. 541/2002 privind economi sirea și creditarea în sistem
colectiv pentru domeniul locati v, primele case de economii pent ru domeniul locativ putând fi
autorizate de Banca Națională a R omâniei până la sfârșitul aces tui an.
Economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul l ocativ reprezintă un sistem de
finanțare modern în cadrul căruia, într-o primă fază, persoana fizică – clientul băncii
economisește o anumită sumă, urmând ca, ulterior, să obțină dre ptul de a primi un credit pe
termen lung (pentru scopuri locative), la o rată a dobânzii fix ă, avantajoasă, pentru diferența
dintre valoarea totală a contract ului și soldul economisit.
Acest sistem de finanțare, preferat în special datorită transpa renței și căilor de acces la mijloacele
financiare, este recomandabil îndeosebi pentru economiile în tr anziție, care se confruntă cu
incertitudinea economică și cu dificultăți în evaluarea bonităț ii beneficiarilor de credit ipotecar.
Sistemul prezintă numeroase ava ntaje, care garantează succesul implementării lui și în România,
după cum urmează:
1) din punctul de vedere al viito rilor beneficiari de credite:
− permite obținerea de credite pe termen lung, la o rată a dobânz ii fixă, preferențială, situată
sub nivelul ratei de piață a dobânzii;
− permite bonificarea economiilor cel puțin la nivelul ratei infl ației, prin acordarea de către
casa de economii a unei dobânzi su b nivelul pieței, în paralel cu subvenționarea de către stat
a unei prime la soldul economisit (a cărei valoare reprezintă, în România, 30% din soldul
economisit anual, neputând însă depăși cuantumul unui salariu l unar mediu brut pe
economie);
− primele acordate și dobânzile bonificate la depozitele constitu ite în cadrul acestui sistem nu
se includ în calculul impozitului pe venit.
2) din punct de vedere macroeconomic:
− promovează formarea bazei de finanțare de către persoane fizice , în faza de economisire;

29− reorientează mijloacele financiare ale populației dinspre consu m spre economisire, într-un
anumit scop, pe o perioadă lungă de timp;
− face posibilă apariția unor efecte favorabile pe orizontală, în economie, întrucât contribuie la
dezvoltarea industriei construc țiilor și a tuturor ramurilor și subramurilor conexe acesteia, la
crearea de noi locuri de muncă, reducând totodată salturile exa gerate ale prețurilor în
domeniul imobiliar.
Experiența de până acum în apli carea schemelor de tip “Bauspark a s s e n ” a r a t ă c ă u n a s t f e l d e
sistem prezintă și o serie de dezavantaje, relevante în acest s ens fiind concluziile Conferinței de
la Paris a OECD și a Băncii M ondiale din iuli e 2000, potrivit c ărora:
– astfel de programe se dovedesc insuficient de flexibile atunc i când se confruntă cu schimbări
ale mediului economic;
– programele sunt dependente de subvenții guvernamentale import ante și în continuă creștere,
care au atins niveluri de 1 – 1,5% din bugetele unor țări din E uropa Centrală și de Est, în
acest sens fiind interesant de me nționat exemplul Poloniei, car e încearcă să abandoneze astfel
de programe tocmai din acest motiv;
– aplicarea unei astfel de scheme implică și o perioadă de aște ptare, pe durata procesului de
economisire, în care nu pot apă rea rezultate vizibile.
Potrivit sondajelor efectuate, potențialul actual al pieței cre ditului pentru domeniul locativ, adică
totalitatea gospodăriilor care s-ar adresa “sigur” sau “probabi l” sistemului de economisire și
creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, este cons iderabil, respectiv de 34%
(2 652 000 de gospodării).
Piața creditului ipotecar în țările în tranziție din centrul și estul Europei
Evoluția creditelor ipotecare în Cehia (1997-2001), Polonia (19 96-2001), Bulgaria (1999-2002),
precum și ponderile creditelor i potecare în total credit intern și în PIB înregistrare în aceste țări
sunt sintetizate în Anexa nr. 2.
După cum se poate observa din această anexă, în toate țările su puse analizei creditul ipotecar a
înregistrat un trend ascendent, cu creșteri semnificative în te rmeni reali de la an la an, iar în cazul
Cehiei și al Poloniei ponderea creditelor ipotecare în total cr edit intern a crescut de circa 5 ori în
anul 2001 comparativ cu începutul perioadei analizate, în timp ce ponderea acestora în PIB s-a
dublat. Nivelurile net superioare ale acestor indicatori față d e cele înregistrate în România
reflectă faptul că țara noastră se află pe unul dintre ultimele locuri între țările din centrul și estul
Europei, în ceea ce privește dezvoltarea pieței creditului ipot ecar.
În țările supuse analizei, au existat doi factori principali ca re au stimulat dezvoltarea creditului
ipotecar: (i) acordarea de facili tăți beneficiarilor de credit e ipotecare, prin implicarea activă a
statului și (ii) diversitatea surselor de finanțare (inclusiv p e termen mediu și lung), datorată

30aplicării în paralel, în cadrul sistemului bancar, a două sau m ai multe dintre următoarele modele
de finanțare consacrate în dome niul creditului ipotecar:
– modelul băncii comerciale (fi nanțare pe baza depozitelor atra se de la clientelă) – unicul
model de finanțare operabil în România;
– modelul băncii ipotecare (fin anțare prin emisiune de obligați uni ipotecare);
– modelul casei de economii pent ru domeniul locativ (cu partici parea activă a statului);
– modelul pieței secundare (refinanțarea creditelor ipotecare p rin vânzarea creanțelor către
instituții autorizate de pe piața secundară).
Implementarea acestor modele în cadrul sistemului bancar al fie cărei țări a presupus timp,
eforturi legislative și instituționale, dar s-a concretizat înt r-o evoluție pozitivă a creditelor
ipotecare, cu impact social puternic.
Astfel, majoritatea țărilor în tranziție din centrul și estul E uropei au procedat la adoptarea
legislației privind băncile ipotecare și emisiunea de obligațiu ni ipotecare, respectiv Cehia în
1995, Ungaria și Polonia în 1997, Sl ovacia în 1996 și 1998 și B ulgaria în 2000. Trebuie precizat
că au existat două abordări diferite în ceea ce privește emisiu nea de obligațiuni ipotecare,
respectiv cea bazată pe principiu l băncii ipotecare specializat e (agreată de Polonia și Ungaria) și
cea bazată pe principiul băncii universale care poate obține au torizația de a emite obligațiuni
ipotecare (cazul Cehiei, Slovaci ei, Bulgariei și alternativa vi abilă în cazul României).
Cu toate că introducerea acestei posibilități alternative de fi nanțare a creditelor ipotecare a avut
un impact favorabil asupra dez voltării acestui produs în țările în tranziție, iar legislația privind
obligațiunile ipotecare este sufi cient de protectivă pentru inv estitori, în prezent emisiunea de
obligațiuni ipotecare reprezintă numai 20% din totalul surselor de finanțare a creditelor ipotecare
în țările din centrul și estul Europei. Dimensiunea pieței obli gațiunilor ipotecare în Europa
Centrală și de Est este ilustrată în graficul prezentat în Anex a nr. 3.
În ceea ce privește introducerea economisirii și a creditării î n sistem colectiv pentru domeniul
locativ, adoptarea legislației în acest domeniu s-a realizat în anul 1992 în Slovacia, în 1993 în
Cehia, în 1996 în Polonia și în 1997 în Ungaria, activitatea ca selor de economii pentru domeniul
locativ înregistrând o evoluție spectaculoasă, atât în ceea ce privește numărul contractelor
încheiate, numărul și valoarea creditelor acordate, cât și în c eea ce privește volumul primelor
bonificate de stat, așa cum rezultă și din Anexa nr. 4.
Spre exemplu, în Cehia, numărul creditelor acordate prin acest sistem a crescut de circa 390 de
ori în perioada 1995-1999, ponderea în soldului bugetului statu lui a primelor bonificate de stat la
soldurile economisite înregistrând niveluri destul de ridicate și în creștere de la 0,1% în 1994 la
1% în 1999.

31Anexa nr. 1

A) Evoluția creditelor ipotecare a cordate de unele bănci* din R omânia

Momentul (t) Total credite
(mil. lei) Credite
ipotecare
(mil. lei) Ponderea
creditelor
ipotecare
în total
credite
(%) Indici de
creștere
semestrială a
creditelor
ipotecare
(t/t-1)
(%) Indici de creștere a
creditelor ipotecare
față de momentul
30.06.2000
(t/1)
(%) Ponderea creditelor
ipotecare
restante/îndoielnice în
total credite ipotecare
(%)
30.06.2001 81 775 821 399 175 0,49 99,29 116,61 0,43
31.12.2001 81 799 149 1 014 969 1,24 254,27 296,51 0,21
30.06.2002 92 702 433 879 416 0,95 86,64 256,91 0,41
31.12.2002 89 861 484 1 382 492 1,54 157,21 403,88 0,19
* Datele utilizate în analiză sunt obținute de la următoarele b ănci comerciale: Banca Co mercială Română, Banca
Română pentru Dezvoltare, Banc Po st, Banca Transilvania, Banca Românească și Citibank România.
Valori actualizate la 31.12.2002, utilizând IPC.

0200 000400 000600 000800 0001 000 0001 200 0001 400 000
30.iun.01 31.dec.01 30.iun.02 31.dec.02Credite ipotecare
mil. lei

32 Anexa nr. 1 – continuare
B) Clasificarea creditelor ipoteca re acordate în funcție de mon eda de exprimare
30.06.2000 31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.20 02
mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei %
Total credite ipot ecare, din care: 342 302 100,00 402 038 100,00 399 175 100,00 1 014 969 100,00 8 79 416 100,00 1 382 492 100,00
Credite ipotecare acordate în lei 223 918 65,42 258 028 64,18 265 138 66,42 319 577 31,49 329 447 37,46 429 363 31,06
Credite ipotecare acordate în valută 118 384 34,58 144 010 35,82 134 037 33,58 695 393 68,51 549 970 62,54 953 129 68,94
Valori actualizate la 31.12.2002, utilizând IPC.
31.12.2000 3 1 . 1 2 . 2001 3 1 . 1 2 . 200268,51%31,49%
Credite ipotecare acordate în lei
Credite ipotecare acordate în valută64,18%35,82%
Credite ipotecare acordate în lei
Credite ipotecare acordate în valută68,94%31,06%
Credite ipotecare acordate în lei
Credite ipotecare acordate în valută

32Anexa nr. 2
Evoluția creditelor ipotecare î n Cehia, Polonia , Bulgaria și Ro mânia
Credit intern Credite ipotecare
Țara Anii (mil. USD) (mil. USD) Pondere
în credit intern
(%) I(t/t-1)
(%)

Pondere în PIB
(%)
1997 38 304,4 549,7 1,44 – 1,037
1998 36 556,4 735,3 2,01 133,76 1,291
1999 32 869,8 869,7 2,65 118,27 1,580
2000 28 016,3 1 134,5 4,05 130,45 2,206
Cehia 2001 28 253,9 1 477,6 5,23 130,24 2,605
1996 46 988,5 371,3 0,79 – 0,258
1997 49 862,8 546,7 1,10 147,26 0,380
1998 57 388,2 848,5 1,48 155,20 0,533
1999 60 580,1 1 439,9 2,38 169,71 0,929
2000 59 105,1 2 141,2 3,62 148,70 1,360 Polonia
2001 70 886,8 3 364,4 4,75 157,13 1,905
1999 2 464,9 41,5 1,68 – 0,338
2000 2 875,7 46,5 1,62 112,05 0,365
2001 3 736,3 59,2 1,58 127,31 0,444
Bulgaria 2002 6 402,2 91,3 1,43 154,22 0,547
2000 4 354,1 10,1 0,23 – 0,033
2001 4 533,5 27,3 0,60 270,30 0,075 România*
2002 5 976,8 41,3 0,69 151,28 0,092
Sursa: web-site-urile b ăncilor centrale
* Valoarea creditelor ipotecare a fost calculată pe baza datelo r obținute de la următoarele bănci comerciale: Banca
Comercială Română, Banca Română p entru Dezvoltare, Banc Post, B anca Transilvania, Banca Românească și
Citibank România.
05001 0001 5002 0002 5003 0003 500
1997 1998 1999 2000 2001Cehia PoloniaCredite i potecare
mil. USD

33
Anexa nr. 3
Sursa: Association of German Mortgage Banks

Volumul emisiunilor de obliga țiuni ipotecare în Europa Centrală și de Est în
perioada 1996-2002
01002003004005006007008009001 000
Cehia
29 emisiuniSlovacia
6 emisiuniUngaria
26 emisiuniPolonia
8 emisiuniLetonia
6 emisiunimil. USD

34
Anexa nr. 4
A) Evoluția activității caselor de economii pentru domeniul loc ativ în Cehia
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Nr. contracte de
economisire și
creditare pentru
domeniul locativ în vigoare 206 000 651 000 1 104 000 1 560 000 1 967 000 2 400 000 2 700 000
Nr. credite acordate 0 0 900 17 900 65 500 191 100 350 000
Împrumuturi nete
acordate (mil.
USD) 0 0 7,5 81 287,1 771,4 1301,7
Prime acordate de
stat (mil. USD) 0 11,3 41,4 84,7 119,9 158 179,3
Prime/Bugetul
s t a t u l u i ( % ) 0 0 , 1 0 , 3 0 , 5 0 , 8 0 , 9 1

B) Evoluția activității caselor de economii pentru domeniul loc ativ în Slovacia
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Nr. contracte de
economisire și
creditare pentru domeniul locativ în
vigoare 228 000 432 000 644 000 923 000 907 000 920 000 900 000
Împrumuturi nete
acordate (mil. USD) 0 0 0 9,8 65,4 170,3 –
Prime acordate de
stat (mil. USD) 0 16,8 50,5 94,6 89,2 90,8 –
Prime/Bugetul
s t a t u l u i ( % ) 0 0 , 3 0 , 9 1 , 5 1 , 4 1 , 3 –
„–” lipsă date

35
Anexa nr. 4 – continuare
C) Evoluția activității caselor de economii pentru domeniul loc ativ în Ungaria
1997 1998 1999
Nr. contracte de economisire și creditare pentru domeniul locat iv
în vigoare 290 000 350 000 500 000
Prime acordate de stat (mil. USD) 0 18,7 34,6
Prime/Bugetul statului (%) 0 0,1 0,3
Sursa: The Urban Institute

36CREDITUL PENTRU AGRI CULTURĂ ÎN ROMÂNIA
Agricultura, a treia ramură din economia națională din punct de vedere al ponderii valorii
adăugate brute în PIB, după servi cii și industrie, se confruntă cu un acces redus la creditele
acordate de băncile comerciale, întrucât acestea percep sectoru l agricol ca fiind unul cu grad de
risc ridicat comparativ cu alte domenii către care băncile își orientează resursele financiare.
Acest fenomen se datorează atât unor factori ce țin de mediul ș i stabilitatea economică la nivel
național, cât și unor factori speci fici ce influențează cererea și oferta de credite pentru
agricultură, prezentați detaliat în Anexa nr. 1.
Analiza efectuată acoperă perioada 30.06.2000 – 31.12.2002 și s e bazează pe datele transmise de
șase bănci (Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvol tare, Banca Transilvania,
Banc Post, Banca Românească, Citibank România).
În perioada menționată s-a constatat că volumul creditelor acor date agriculturii de către aceste
bănci nu a avut o evoluție constantă, în sensul că în decembrie 2001 acestea au fost marcate de o
reducere cu aproximativ 5% comparativ cu aceeași perioadă a anu lui 2000, iar în decembrie
2002 acestea au crescut cu 19,6% comparativ cu luna decembrie a anului 2001 (Anexa nr. 2).
Principalii factori care au cont ribuit la reducerea volumului d e credite agricole acordate în anul
2001 au fost, în principal, eficiența și productivitatea reduse din agricultură, reforma întârziată
(restituirea incompletă a drepturilor de proprietate), implicar ea slabă a statului în situațiile
conjuncturale nefavorabile. Un i mpact negativ asupra evoluției creditelor agricole l-a avut și
abrogarea legislației în baza căreia producătorii agricoli bene ficiau de credite cu dobândă
subvenționată de stat. Renunțarea la acordarea de facilități de către stat se reflectă și în volumul
mai mare de credite restante/îndoielnice înregistrate în perioa da 31.12.2001 – 30.06.2002
comparativ cu perioada 31.12.2000 – 30.06.2001 (Anexa nr. 2).
În intervalul 31.12.2000 – 31.12.2002 creditele pentru agricult u r ă a u î n r e g i s t r a t o c r e ș t e r e d e
13,9%. După cum se poate observa din Anexa nr. 2, volumul acest ui tip de credit este în relație
directă cu specificul domeniului agricol, fiind mai mare în sem estrul II al anului, perioadă în care
activitatea agricolă este marcată de realizarea lucrărilor de r ecoltare și pregătire a terenurilor în
vederea obținerii r ecoltelor viitoare.
Pe ansamblu, ponderea creditelor p entru agricultură în totalul portofoliului de credite al băncilor
s-a menținut la un nivel redus, dat fiind, după cum s-a sublini at și mai sus, riscul ridicat pe care îl
implică plasarea disponibilitățilo r bănești în acest sector, ca urmare a acțiunii unor factori,
prezentați în detaliu în Anexa nr. 1.
Din punct de vedere al calității c reditelor pentru agricultură, se constată că ponderea creditelor
restante în total credite acordate este mai mare în majoritatea cazurilor la sfârșitul semestrului I
când, în mare parte, creditele acordate se apropie de scadență. Peste 50% din creditele destinate

37sectorului agricol sunt pe termen scurt, nivelul ridicat al inf lației și resursele asociate finanțării
de către bănci a acestui sector descurajând creditarea pe terme n lung (Anexa nr. 2).
În ceea ce privește clasificarea creditelor pentru agricultură în funcție de moneda de exprimare
(Anexa nr. 3), se constată că în cadrul portofoliului de credit e pentru agricultură ponderea
majoritară o dețin creditele acordate în lei dar, începând cu s emestrul II 2002, se observă o
creștere semnificativă a ponderii creditelor acordate în valută comparativ cu perioada anterioară,
acest lucru putându-se datora, printre altele, acordării în anu l 2002 de către FGCR de garanții în
valută la creditele acordate în valută, ceea ce a condus la o c reștere a cererii pentru această
categorie de credite (Anexa nr. 3).
Începând cu anul 2003 există condiții ca piața creditelor pentr u agricultură să fie marcată de un
proces de expansiune, ca urmare a demarării Proiectului de fina nțare rurală derulat în baza
Acordului de împrumut încheiat între România și Banca Internați onală pentru Reconstrucție și
Dezvoltare în data de 30 aprilie 2001. Un alt factor important îl constituie îmbună tățirea cadrului
legal privind asigurările agrico le, prin adoptarea Legii nr. 38 1/2002 privind acordarea
despăgubirilor în caz de calamită ți naturale în agricultură și a OUG nr. 157/2002 pentru
completarea Legii arendării nr. 16/1994, ambele acte normative stimulând din direcții diferite
asigurările de culturi agricole și animale. Totodată, se impune subliniată adoptarea Legii
creditului agricol pentru pr oducție nr. 150/2003, a cărei aplic are va produce efecte începând cu
anul 2004.

38Piața creditului agricol în ță rile central și est-europene
Lipsa unor garanții corespunzătoa re, profitabilitatea scăzută î nregistrată în sectorul agricol,
instabilitatea economică, precum și alți factori specifici pent ru o economie în tranziție au avut un
impact negativ asupra evoluției sectorului agric ol, acesta fiin d perceput ca un sector cu grad de
risc ridicat. De altfel, el a fos t neatractiv pentru investiții și în alte țări din centrul și estul Europei
aflate în proces de tra nziție la economia de piață, precum Slov acia, Cehia, Ungaria și Polonia.
Sectorul bancar din aceste țări manifestă rețineri în ceea ce p rivește acordarea de credite
agenților economici din agricultu r ă ș i p a r e s ă n u e x i s t e o c o m p etiție între bănci în ceea ce
privește oferta acestui produs ban car. Băncile comerciale utili zează fondurile proprii pentru
creditarea agriculturii într-o m ică măsură și în condițiile în care creditele respective sunt
garantate de diverse fonduri sau agenții. Garantarea creditelor acordate agenților economici din
agricultură se realizează în alte țări de instituții similare F ondului de Garantare a Creditului
Rural, respectiv:
– Fondul de Suport și Garantare pentru Agricultură și Păduri di n Cehia care a fost constituit în
anul 1994 și asigură garanții pentru creditele pe termen scurt și lung acordate de băncile
comerciale, precum și subvenționarea dobânzii;
– Fundația de Garantare a Creditu lui Rural din Ungaria, constit uită în anul 1991 și care asigură
garanții pentru creditele p e termen scurt și lung;
– Agenția pentru Restructurarea și Modernizarea Agriculturii di n Polonia, constituită în anul
1994, ce oferă subvenții la credite le acordate de băncile comer ciale, precum și garanții pentru
fermieri și procesatori din industria alimentară;
– Fondul de Sprijin al Statului pentru Agricultură și Industria Alimentară din Slovacia,
constituit în anul 1994, ce asigură garanții și programe de împ rumut speciale pentru fermieri
și procesatori din industria alimentară.
În țările central și est-europene cum sunt Cehia, Slovacia, Pol onia, Ungaria, agricultura și
sectoarele economice conexe acesteia se află într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, iar
organizațiile de producători joacă un rol important în agricult ură, fermierii primind suport
financiar prin intermediul acestor organizații. Finanțarea inve stițiilor în active circulante, mașini
și utilaje agricole este asigurată într-o măsură tot mai mare p rin credite comerciale și nu prin
credite acordate de băncile c omerciale. Furnizorii de inputuri și companiile din avalul
agriculturii asigură credite pr oducătorilor agri coli ca parte a relațiilor contractuale cu aceștia. În
multe țări central și est-europene leasingul și alte forme de contractare dintre agenții economici
din agricultură și sectoarele din amonte și aval de aceasta tin d să se dezvolte, aceste relații
contractuale fiind adecvate satisf acerii nevoilor de finanțare p e t e r m e n s c u r t ș i m e d i u ș i
îmbrăcând diferite forme cum ar fi: leasing de echipament, contracte forward de livrări de
outputuri în schimbul inputurilor , credite marfă acordate fermelor contractante de către

39procesatorii și furnizorii de inputuri , sistemul recipiselor de depozit (Slovacia are cel mai extins
program bazat pe certificate de depozit din regiune). De asemen ea, unele bănci din aceste țări au
constituit companii de leasing ca filiale, cumpărarea de către acestea a mijloacelor și
echipamentelor agricole și aco rdarea acestora în sistem de leasing producătorilor agricoli
rezolvând problema garanțiilor.
Volumul creditelor agricole acord ate de băncile comerciale din țările central și est-europene
analizate a înregistrat un trend descrescător (Cehia în interva lul 1996-2001; Slovacia în
intervalul 1995-1998 și 2000-2001; U ngaria în intervalul 1999-2 001) – Anexa nr. 4.
În ceea ce privește ponderea creditelor pentru agricultură acor date în total credit intern, aceasta a
înregistrat valori reduse în perioada 1995-2001 în Cehia, Slova cia, Ungaria, (Anexa nr. 4), valori
apropiate celor înregistrate și în România.

40Anexa nr. 1
CREDITUL AGRICOL
I. F a cto ri c u in flu en ță pozitivă asupra
cererii și ofertei de credite agricole I. Factori cu influen ță negativă asupra cererii și
ofertei de credite agricole Măsuri ce ar trebui întreprinse în vederea stimulării creditului pentru agricultură
– potențialul agricol ridicat în toate
zonele țării, România având condiții naturale și pedo-climatice dintre cele
mai favorabile din Europa;
– încheierea începând cu anul 2002 de
către FGCR cu băncile comerciale a
unor convenții cu condiții mai
flexibile, în sensul că FGCR asigură garanții pentru orice tip de credit pe
care producătorii agricoli îl pot obține
de la bănci, nu numai pentru creditele pe termen lung având ca destinație
efectuarea de investiții;
– Proiectul de finanțare rurală derulat ca
urmare a încheierii în data de 30
aprilie 2001 a unui acord de împrumut
cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (ratificat
prin OUG nr. 8/2002, aprobată prin
Legea nr. 307/2002) stimulează pe termen scurt și mediu capitalizarea – întârzieri în procesul de privatizare și restructurare
sectorială;
– piața pământului cu o fu ncționare necorespunzătoare
combinată cu caracteristicile structurale negative
ale proprietății asupra pământului, cum sunt fragmentarea, restituirea incompletă a titlurilor de
proprietate, procesul necor espunzător de înregistrare
a acestora fac ca pământul să fie prea riscant folosit drept garanție;

– prețurile mari practicate de agenții de depozitare
(cu capital majoritar de stat) descurajează producătorii agricoli în a apela la serviciile
acestora;
– accelerarea finalizării reformelor structurale
pentru întărirea proprietății private prin eliberarea tuturor titlurilor de proprietate
asupra terenurilor agricole, retrocedarea către
proprietarii de drept a terenurilor agricole și forestiere și privatizarea întreprinderilor
agricole cu capital majoritar de stat;
– emiterea de reglementări care să prevadă ca,
în cazul constituirii de e xploatații agricole noi,
terenurile să fie vândute cu preferință
persoanelor cu pregătire de specialitate și experiență agricolă; p roducătorii agricoli să
fie sprijiniți în vederea cumpărării de terenuri
agricole prin oferirea posibilității de a plăti în rate terenul agricol respectiv;
– stimularea competi
ției în industria agen ților
economici de depozitare, sector dominat încă de stat, astfel încât calitatea serviciilor oferite
și prețurile practicate să stimuleze producătorii
agricoli să apeleze la serviciile acestora;

41I. F a cto ri c u in flu en ță pozitivă asupra
cererii și ofertei de credite agricole I. Factori cu influen ță negativă asupra cererii și
ofertei de credite agricole Măsuri ce ar trebui întreprinse în vederea stimulării creditului pentru agricultură
sectorului rural și creșterea interesului
băncilor și al altor instituții financiare
pentru a se implica în furnizarea de
servicii către acest sector;
– îmbunătățirea cadrului legal privind
asigurările agricole prin adoptarea
Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități
naturale în agricultură și a OUG nr.
157/2002 pentru completarea Legii arendării nr. 16/1994, ambele acte
normative stimulând din direcții
diferite asigurările de culturi și cele de animale, urmând a produce efecte
începând cu anul 2003;
– neperceperea de către FGCR de
comisioane pentru creditele acordate,
ceea ce constituie un stimulent pentru
contractarea de credite de către producătorii agricoli persoane fizice și
asociațiile de producători;

– perioada lungă de rambursare a
creditelor contractate în cadrul Proiectului de finanțare rurală;
– fărâmițarea proprietății agricole prin aplicarea
Legii nr. 1/2000 a dus la reducerea masivă a
suprafețelor lucrate de fostele IAS și la pierderea clienților tradiționali ai băncilor;
– micile proprietăți, rezultate în urma retrocedării,
reprezintă peste 70% din terenul agricol, suprafețe pe care nu se poate practica o agricultură
performantă, motiv pentru care producătorii
agricoli sunt greu de convi ns să asigure culturile
agricole;
– riscul calamităților, imposibilitatea financiară de a
încheia asigurări împotriva calamităților naturale pentru terenurile aflate în exploatare și sistemul
deficitar al asigurăril or (Legea nr. 381/2002
privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură va avea efecte
pozitive asupra aspectelor menționate începând cu
anul 2003);
– numărul redus de instituții financiare prin
intermediul cărora se derulează, până în prezent,
Proiectul de finanțare rurală (două bănci comerciale și o societate de leasing ) determină o
competiție slabă între acestea;

– stimularea prin acte normative emise de
instituțiile competente a constituirii de
grupuri, asociații de producători agricoli care să asigure o utilizare eficientă a activelor și a
căror situație financiară să le permită accesul
la credite;

– derularea unei acțiuni de informare a
populației din mediul rural asupra necesității
încheierii de contracte de asigurare;
– creșterea numărului și a calității serviciilor de
asigurări private în mediul rural și extinderea
rețelei de puncte de lucru;

– luarea de măsuri în vederea demarării tuturor
componentelor Proiectului de finanțare rurală,
derulării operaționale a acestora și utilizării
eficiente a fondurilor, a sigurându-se astfel,
printre altele, subîmprumuturi și microcredite
pentru beneficiarii eli gibili din mediul rural,

42I. F a cto ri c u in flu en ță pozitivă asupra
cererii și ofertei de credite agricole I. Factori cu influen ță negativă asupra cererii și
ofertei de credite agricole Măsuri ce ar trebui întreprinse în vederea stimulării creditului pentru agricultură
– diversificarea surse lor de finanțare. – disponibilitatea redu să a sumelor alocate de către
Banca Mondială și derularea greoaie a Proiectului
de finanțare rurală, până în prezent fiind
operațională parțial doar prima componentă a acestuia „Acordarea de credite rurale și facilități
de leasing ” (mai puțin activitatea de
microcreditare ce urmează a se derula prin intermediul organizațiilor non-guvernamentale);

– l i p s a e x p e r t i z e i b a n c a r e î n evaluarea riscurilor
specifice acestei activități;

finanțare în leasing a bunurilor de capital
amortizabile, dezvoltarea rețelei instituțiilor
financiare participante (bănci, furnizori de
servicii) la desfășurarea proiectului în mediul
rural și acordarea de asistență tehnică și
consultanță instituțiilor financiare
participante;
– derularea unei ample ac
țiuni de promovare a
Proiectului de finanțare rurală și punerea la
dispoziția celor interesați a unor instrucțiuni ușor de înțeles și de urmat;
– crearea unor instrumente care să permită
creditorilor cunoașterea situației creditelor
acordate solicitanților din mediul rural
( a g e n ț i i d e c o t a r e a c r e d i t e l o r , b a z e d e d a t e
administrate la nivel central pentru uzul băncilor);
– utilizarea de către bănci a anumitor
metodologii astfel încât activitatea de acordare de microîmprumuturi de către
sucursalele din mediul rural să fie profitabilă:
oferta unui număr redus de produse de creditare, menținerea unor costuri reduse ale
sucursalelor, utilizarea informației locale
pentru cunoașterea și monitoriz area clienților

43I. F a cto ri c u in flu en ță pozitivă asupra
cererii și ofertei de credite agricole I. Factori cu influen ță negativă asupra cererii și
ofertei de credite agricole Măsuri ce ar trebui întreprinse în vederea stimulării creditului pentru agricultură

– nivelul redus de edu cație, nesiguranța și
profitabilitatea scăzută descurajează producătorii agricoli să apeleze la credite;
– barierele informaționale accentuate de lipsa
experienței în acordarea de credite pentru agricultură;
– lipsa sau insuficiența garanțiilor;
– disponibilitatea limitată a garanțiilor; activele ce
constituie garanții nu pot fi vândute ușor.
Majoritatea agenților ec onomici din acest sector
nu dețin în proprietate pământul pe care îl cultivă, c i a c e s t a e s t e l u a t î n a r e n d ă . D e a l t f e l , p ă m â n t u l
oferit drept garanție este acceptat de către bănci,
dar la o valoare mică, iar inve ntarul agricol este în
mare parte depreciat și are o valoarea scăzută. pentru cunoașterea și monitorizarea clienților,
mecanisme adecvate de control intern;

– program educațional privind posibilitățile de
finanțare pentru producătorii agricoli, asistență
de specialitate la întocmirea documentației de
creditare, în special a planurilor de afaceri și a fluxurilor de numerar;
– analiza posibilității de acordare de credite
garantate cu recolta viitoare și de rambursare a acestora în rate mai puțin frecvente, având
în vedere cash-flow-ul inegal al producătorilor
agricoli.

44 Anexa nr. 2

Evoluția creditelor pentru agric ultură acordate de 6 dintre pri mele bănci comerciale din România
Momentul
(ti) Total credite
(mil. lei) Credite pentru
agricultură
(mil. lei) Ponderea creditelor
pentru agricultură
în total credite
(%) Indici de creștere
semestrială a
creditelor pentru
agricultură
(ti/ti-1)
(%) Indici de creștere a
creditelor pentru
agricultură față de
momentul 30.06.2000
(ti/t1)
(%) Ponderea creditelor
pentru agricultură
restante/îndoielnice
în total credite
pentru agricultură
(%)
30.06.2000 (t1) 456 948 – – 6,77
31.12.2000 (t2) 2 355 243 515,43 515,43 3,24
30.06.2001(t3) 81 775 821 1 420 553 1,74 60,31 310,88 3,33
31.12.2001(t4) 81 799 149 2 244 229 2,74 157,98 491,13 4,41
30.06.2002 (t5) 92 702 433 1 540 772 1,66 68,65 337,19 4,73
31.12.2002 (t6) 89 861 484 2 683 478 2,99 174,16 587,26 3,03
Sursa: date transmise de șase dintre primele bănci comerciale din Româ nia (Banca Comercială Română, Ban ca Română pentru Dezvoltare, B anca
Transilvania, Banc Post, Banca Ro mânească, Citibank România)
Valori deflatate cu IPC

45

t1 – 30.06.2000 t4 – 31.12.2001
t2 – 31.12.2000 t5 – 30.06.2002
t3 – 30.06.2001 t6 – 31.12.2002

01234567
t1 t2 t3 t4 t5 t6Evolu ția ponderii creditelor restante/îndoielnice în total
credite agricole acordate
procenteEvoluția semestrială a creditelor pentru agricultură
0500 0001 000 0001 500 0002 000 0002 500 0003 000 000
t1 t2 t3 t4 t5 t6mil. le i
credite pentru agricultură mil. lei

46 Anexa nr. 3
Clasificarea creditelor pentru a gricultură în funcție de moneda de exprimare
30.06.2000 (t1) 31.12.2000 (t2) 30.06.2001 (t3) 31.12.2001 (t4 ) 30.06.2002 (t5) 31.12.2002 (t6)
mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei % mil. lei %
Total credite pentru
agricultură, din care:
456 948 100,00 2 355 243 100,00 1 420 553 100,00 2 244 229 100,00 1 54 0 772 100,00
2 683 478
100,00
Credite pentru agricultură acordate în lei

456 948 100,00 2 304 826 97,86 1 372 332 96,61 2 171 468 96,76 1 406 2 10 91,27

2 275 726

84,81
Credite pentru agricultură acordate în valută (în echivalent lei)
50 417 2,14 48 221 3,39 72 761 3,24 134 652 8,73

407 752

15,19

Sursa: date transmise de șase dintre primele bănci comerciale din Rom ânia (Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Transilvania,
Banc Post, Banca Românească, Citibank România) Valori deflatate cu IPC

Evolu ția semestrială a creditelor pentru a gricultură
acordate în lei și în valută
0102030405060708090100
t1 t2 t3 t4 t5 t6Credite agricole acordate în lei Credite agricole acordate în valutăprocente

47 Anexa nr. 4

Evoluția creditelor pentru agric ultură în România și în țările central și est-europene
Țara Anii Credit intern Credite agricole
(mil. USD) (mil. USD) Pondere în credit intern (%) I(t/t-1) (% )
1995 39 472,8 1 165,8 3,0 –
1996 41 731,9 1 197,4 2,9 102,7
1997 38 304,4 998,3 2,6 83,4
Cehia 1998 36 556,4 865,9 2,4 86,7
1999 32 869,8 754,2 2,3 87,1
2000 28 016,3 559,9 2,0 74,2
2001 28 253,9 454,5 1,6 81,2
1995 12 682,6 615,9 4,9 –
1996 14 172,9 610,1 4,3 99,1
1997 14 164,2 520,5 3,7 85,3
Slovacia 1998 15 154,6 439,9 2,9 84,5
1999 13 762,0 454,5 3,3 103,3
2000 13 010,8 316,0 2,4 69,5
2001 14 364,0 293,7 2,0 92,9
1995 36 755,2 549,1 1,5 –
1996 32 575,8 634,4 1,9 115,5
1997 29 819,5 813,3 2,7 128,2
Ungaria 1998 29 583,9 896,0 3,0 110,2
1999 25 299,6 890,3 3,5 99,4
2000 25 514,9 840,5 3,3 94,4
2001 25 937,7 788,9 3,0 93,8
România* 2000 4 354,0 90,8 2,1 –
2001 4 533,0 71,0 1,6 78,2
* valoarea creditului agricol s- a calculat pe baza datelor tran smise de șase dintre primele băn ci comerciale din România (Banc a Comercială Română, Banca Română pentru
Dezvoltare, Banca Tr ansilvania, Banc Post, Banca Românească, Ci tibank România)
Valori deflatate cu IPC
Sursa: website-urile băncilor centrale

48
Evolu ția creditelor pentru a gricultură în Cehia, Slovacia, Un garia și
România
02004006008001 0001 2001 400
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001mil. USD
Cehia Slovacia Ungaria România

49 CREDITUL PENTRU ADMINISTRA ȚIA PUBLICĂ LOCALĂ (APL)
Piața creditului pentru APL
Piața creditului pentru Administ rația Publică Locală din Români a se află într-o fază incipientă de
dezvoltare, fiind caracterizată printr-un volum scăzut al credi telor acordate. Pe baza datelor
furnizate de patru bănci comerciale incluse în studiu se consta tă existența acestui produs bancar
în portofoliul acestora începând cu cea de-a doua jumătate a an ului 2000 (15 049 milioane lei la
30.06.2000), valoarea unor astfel de credite fiind practic nese mnificativă în perioada anterioară.
Totodată, se remarcă faptul că, i nițial, băncile au fost orient ate către acordarea de credite în
valută Administrației Publice Locale, înregistrându-se ulterior o tendință generală de scădere a
acestora în favoarea creditelor în moneda națională, ajungându- se la sfârșitul anului 2002 la
valori aproximativ egale ale celor două categorii de credite (e chivalentul a 340 miliarde lei). Ca
nivel general, pe parcursul celor trei ani luați în considerare în cadrul analizei, volumul creditelor
acordate Administrației Publice Locale s-a menținut la un nivel relativ constant (cu un maxim de
780 336 milioane lei la 31.12.2001), înregistrându-se însă osci lații în cadrul fiecărui an1. În ceea
ce privește volumul creditelor restante și îndoielnice, precum și ponderea acestora în totalul
creditelor acordate APL, se obse rvă înregistrarea unor niveluri reduse ale acestor indicatori, ceea
ce reflectă o derulare corespunz ătoare a contractelor de credit , cu respectarea termenelor de
rambursare.
Cauzele nivelului redus de dezvoltare a pieței creditului pentr u APL din țara noastră sunt
multiple, ele regăsindu-se atât la nivelul cererii, cât și al o fertei.
În ceea ce privește oferta, este de menționat faptul că, în anu l 2002, Ministerul Administrației
Publice a elaborat un proiect de ordonanță privind înființarea unei Bănci de Investiții a
Autorităților Locale, având ca acționari statul român (cel mult 34% din capital), autorități ale
Administrației Publice Locale și instituții financiar-bancare. Potrivit prevederilor acestui proiect,
respectiva bancă urma să benefici eze de o serie de facilități, precum scutirea de la plata oricăror
impozite și taxe pe perioada primilor șase ani de activitate și existența unei garanții din partea
statului pentru creditele acordate. Inițiativa legislativă în f orma propusă nu s-a concretizat până
în prezent, o cauză a acestei sit uații constituind-o faptul că prevederile sale reprezintă încălcări
ale angajamentului de transpunere integrală a acquis- ului comunitar aferent Directivei
12/2000/CEE, conținut în Documentul de Poziție pentru Capitolul 3 – „ L i b e r a c i r c u l a ț i e a
serviciilor” și Capitolul 4 – „Li bera circulație a capitalurilo r”.
Referitor la factorii care influe nțează cererea de credite a AP L, îndeosebi capacitatea acesteia de
a recurge la această formă de finanțare, sunt de remarcat progr esele înregistrate în ultimii ani, ca
urmare a inițierii reformei în administrația publică locală în anul 1998. În acest sens, un rol
important l-au avut adoptarea unui cadru legislativ care confer ă un grad sporit de autonomie
financiară APL în raport cu perioada anterioară (Legea nr. 189/ 1998 privind finanțele publice

1 Anexa nr. 1

50 locale, cu modificările și complet ările ulterioare, Legea nr. 2 15/2001 – Legea administrației
publice locale, cu modificările și completările ulterioare, Leg ea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și comp letările ulterioare, Ordonanța
Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, rep ublicată) și derularea unor
programe de asistență tehnică în acest domeniu.
În vederea continuării reformei în administrația publică locală , recent a fost emisă Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice loca le, care va intra în vigoare
începând cu 1 ianuarie 2004 (cu excepția art. 59, ale cărui pre vederi se aplică de la data
publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României), de la această dată urmând a fi abrogată
Legea nr. 189/1998.
Acest act normativ va crea premis ele soluționării unora dintre problemele cu care se confruntă în
prezent sectorul creditării APL, astfel:
– va fi eliminată interdicția aplicată APL de a deschide contur i la bănci comerciale pentru a
efectua operațiuni de încasări și plăți (art. 55 alin. 2 din OU G nr. 45/2003), acestea
derulându-se în prezent exclusiv prin conturile Trezoreriei sta tului. În acest fel va fi înlesnit
accesul băncilor la situațiile financiare ale APL, fiind facili tată evaluarea credibilității
financiare a acestora. În plus, excedentele din conturile banca re ar putea fi folosite în vederea
constituirii de garanții pentru contractarea de credite;
– vor fi detaliate modalitățile de asigurare a resurselor finan ciare necesare realizării activităților
sau sarcinilor ce vor reveni APL ca urmare a procesului de desc entralizare (art. 6 și art. 48
din OUG nr. 45/2003). Aceasta va determina o creștere a stabili tății financiare a APL, ceea
ce îi va permite realizarea unei pl anificări financiare pe term en mediu și lung;
– se va acorda APL posibilitatea de a recurge la împrumuturi in terne sau externe pe termen
scurt pentru realizarea de inves tiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea
datoriei publice locale (art. 57 alin. 1 din OUG nr. 45/2003). În plus, va fi eliminată restricția
aplicată APL prin care aceasta putea contracta credite pe terme n scurt exclusiv de la
Trezoreria statului;
– se introduc unele prevederi pot rivit cărora serviciul datorie i publice locale nu va reprezenta
obligații sau răspunderi ale Guvern ului, acesta urmând să fie p lătit din bugetele locale și din
împrumuturile pentru refinanțar ea datoriei publice locale (art. 58 alin. 11 din OUG nr.
45/2003). În acest fel va fi prevăzută în mod explicit inexiste nța unei garanții din partea
statului pentru creditele cont ractate de municipalități.
Măsurile luate de autoritățile competente pe linia îmbunătățiri i cadrului legislativ, cu incidență
asupra creditării, s-au concretizat și în amendarea Titlului VI “Regimul juridic al garanțiilor reale
imobiliare” din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru a ccelerarea reformei economice,
cu modificările ulterioare, pri n emiterea Legii nr. 161/2003 pr ivind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în ex ercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de
afaceri, prevenirea și sancționa rea corupției. Potrivit acestei a din urmă, creditorii privilegiați,

51 inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale, pot ave a prioritate față de un creditor cu
garanție reală, numai dacă și-au înscris creanța la arhivă sau, după caz, în documentele de
publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de gara nții de către creditorul garantat.
În plus, art. 43 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor
bugetare, republicată, cu modificăr ile ulterioare, care prevede a privilegiul statului față de ceilalți
creditori de la data înscrierii titlului executoriu la Arhiva E lectronică de Garanți i Reale Mobiliare
– a fost modificat de Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordon anței Guvernului nr. 36/2003
privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fisc ală, în sensul că, față de terți, inclusiv
față de stat, garanția reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care
se stabilește din momentul în care acestea au fost făcute publi ce prin oricare dintre metodele
prevăzute de Legea nr. 99/1999.
În baza ultimelor acte normative care sunt incidente asupra mod ului în care se stabilește ordinea
de prioritate a creditorilor în situația în care unul dintre ac eștia este un creditor bugetar local, nu
reiese clar dacă acesta din urmă nu beneficiază de privilegii a bsolute în cazul executării silite a
garanțiilor mobiliare. Astfel, întrucât prevederile art. 43 ali n. (3) din Ordonanța Guvernului nr.
39/2003 referitoare la ordinea de p rioritate a creditorilor în cazul executării silite a garanțiilor (în
favoarea creditorului bugetar local) nu au fost amendate în mod expres de nici o lege, se poate
considera că acestea sunt în vigoare. Pe de altă parte, ținând seama de dispozițiile Legii nr.
161/2000 și respectiv ale Legii n r. 232/2003 (referitoare la dr epturile și obligațiile statului, în
cazul executării silite a garanțiilor), precum și de faptul că acestea sunt ulterioare Ordonanței
Guvernului nr. 39/2003, se poate considera că ele se aplică imp licit și administrației publice
locale.
În pofida aspectelor pozitive me nționate anterior, se înregistr ează încă obstacole în calea
dezvoltării pieței creditului pentru APL, ceea ce explică dimen siunile încă reduse ale acesteia.
Acest fapt nu reflectă neapărat o situație negativă, având în v edere experiența altor țări (Brazilia,
Rusia) în care apelarea excesiv ă a APL la împrumuturi, în lipsa unui cadru legal a decvat și a unei
pregătiri corespunzătoare a participanților la piață, a avut re percusiuni asupra stării generale a
economiei.
Factori care frânează dezvoltare a pieței creditului pentru APL1
1. O sursă importantă de finanțare a APL o constituie veniturile de la bugetul de stat (în anul
1999 ponderea acestora în totalul veniturilor APL se situa într e 30% și 68%), iar în cadrul
acestora sumele și cotele defalcate din impozitul pe venit.
În condițiile în care Parlamentul poate modifica în fiecare an aceste cote ale transferurilor de la
bugetul de stat, apreciem că acest mecanism de alocare a fondur ilor este lipsit de stabilitate și

1 Raportul „Creditarea și finanțarea municipală în România – cad rul legal și strategii în domeniu” (octombrie 2000,
revizuit în ianuarie 2002) și „Studiul privind impactul descent ralizării fiscale asupra autonomiei locale – județele
Cluj și Sălaj”, elaborate în cadrul Programului de Asistență pe ntru Administrația Publică Locală din România –
LGA România, au constituit surse bibliografice în analizarea ac estor factori.

52 predictibilitate. As tfel, deși Legea nr. 189/1998 a stabilit ca 36,5% din impozitul pe venitul
global să revină consiliilor locale, legile prin care a fost st abilit bugetul de stat în ultimii ani au
modificat succesiv acest procent, în prezent valoarea sa fiind de 36% (art. 23 alin. 2 din Legea
nr. 631/2002 – Legea bugetului de stat pe anul 2003, cu modific ările ulterioare).
În aceste condiții, există o incertitudine în ceea ce privește cota care va reveni direct
Administrației Publice Locale în fiecare an, făcând dificilă re alizarea unor planuri de investiții pe
termen mediu și lung. Totodată, din punctul de vedere al finanț atorului, acest procedeu de
alocare a veniturilor îngreuneaz ă evaluarea capacității de ramb ursare a creditelor de către APL,
conducând la o creștere a riscului de credit asociat acestora.
Ungaria s-a confruntat cu o si tuație similară privind instabil itatea transferurilor de la bugetul de
stat către administrațiile lo cale, acestea înregistrând, ca urm are a deciziilor luate de Parlament, o
evoluție descendentă în perio ada 1991-1995, de la 100% la 35%.
Spre deosebire de această situaț ie, în condițiile legislației f iscale din Uniunea Europeană,
caracterul stabil al formulei de alocare a veniturilor bugetar e către administrațiile locale din
țările membre a determinat incl uderea lor în categoria venituri lor proprii ale acestora.
2. Recurgerea la credite bancare depinde în mare măsură și de cap acitatea APL de a genera
venituri proprii, ca parte a veniturilor asupra cărora acestea a u c o n t r o l d i r e c t . A P L a r e
posibilitatea stabilirii, urmăr irii și încasării respectivelor venituri, putând formula o politică
fiscală proprie în funcție de sta rea economiei locale. Creștere a gradului de autonomie financiară
a APL, cu implicații directe as upra scăderii riscului de credit , poate fi realizată printr-o serie de
măsuri, precum: identificarea ba zei de impozitare nedeclarate, descentralizarea impozitului pe
venit de la bugetul de stat la bugetele locale, identificarea a ltor impozite și taxe ce se pot
descentraliza de la bugetul de stat la bugetele locale, stabili rea unor strategii de dezvoltare pentru
localitățile cu potenți al economic scăzut.
3. În condițiile actuale se înregi strează un grad redus de credib ilitate financiară a APL, generat
de un management financiar necorespunzător, de o lipsă de predi ctibilitate și stabilitate a
veniturilor și de un sistem de raportări financiare întocmite î ntr-o formă care nu favorizează
realizarea unei analize de credit. În acest context, băncile se confruntă cu dificultatea evaluării
riscurilor pe care le implică acordarea de credite APL.
În prezent, activitatea APL, precum și respectarea încadrării a cesteia în limitele bugetelor locale
sunt supuse controlului Curții de Conturi, iar potrivit prevede rilor legale, APL are obligația de a
desfășura, prin departamente spe cializate, activ ități de audit intern.
De remarcat însă este faptul că modul de întocmire și corectitu dinea evidențelor și a raportărilor
financiare ale APL nu sunt supuse verificării unui auditor inde pendent.
4. Se constată o lipsă de pregătire a participanților pe piața cr editului pentru APL. Pe de o parte,
inspectorii de credite din cadrul băncilor nu cunosc structura finanțelor locale și cadrul legal care
guvernează APL, neexistând norme specifice de creditare a acest o r a . P e d e a l t ă p a r t e ,
funcționarii APL nu au pregătire a corespunzătoare pentru întocm irea documentației necesare

53 pentru contractarea de credite (studii de fezabilitate, rapoart e de audit) și nu cunosc procedura și
etapele ce trebuie parcurse în acest sens.
În vederea remedierii acestei situații, au fost întreprinse măs uri prin derularea de către USAID,
în perioada iulie 1999 – octombrie 2002, a Programului de Asis tență pentru Administrația
Publică Locală – LGA Romania. O componentă importantă a acestui program a constituit-o
“Creditarea și Finanțarea Municipală“ care a inclus servicii de asistență tehnică, consultanță și
pregătire profesională pentru personalul APL.
Efectele derulării acestui program nu au fost încă resimțite p e piața creditului pentru APL, dar
ele sunt de așteptat în viitor, pe măsura continuării acțiunilo r respective de către Centrul de
Informare și Asistență pentru Creditarea Administrației Publice Locale – CICAP (înființat cu
sprijinul financiar al USAID, în colaborare cu Institutul Banca r Român).
5. În prezent, se constată lipsa unui cadru legal care să regleme nteze modul de soluționare a
cazurilor de insolvabilitate a APL, existând doar prevederi leg ale ce vizează modalitatea de
remediere a situațiilor de nerambursare a împrumuturilor pe ter men scurt contractate (întocmirea
și depunerea unui plan de redresa re potrivit prevederilor art. 54 din Legea nr. 189/1998, preluate
de art. 62 din OUG nr. 45/2003). Considerăm oportună elaborarea unor proceduri care să
prevadă modalitatea de sprijinir e a APL în vederea redresării ș i stabilizării financiare a acestora.
6. Există numeroase unități administrativ-teritoriale cu un număr scăzut de locuitori (1674 de
consilii locale, având o pondere de 57% din total, reprezintă l ocalități cu mai puțin de 5 000 de
locuitori), care se află în imposibilitatea de a se angaja în programe de investiții majore în
condiții de eficiență.
Deși Legea nr. 189/1998 prevede posibilitatea APL de a se asoci a în vederea realizării unor
lucrări publice (art. 12, preluat de art. 31 din OUG nr. 45/200 3), totuși finanțarea în comun a
unor astfel de proiecte este atipică pentru România. O modalita te de facilitare a cooperării
financiare între APL ar consta î n crearea unui cadru legal cont ractual corespunzător și acordarea
de asistență tehni că în acest sens.
7. Este necesară dezvoltarea unei culturi a creditului pentru APL în rândul participanților la
piață, îndeosebi al APL și al c reditorilor public i, fiind neces ar ca aceștia din urmă să practice
standarde de creditare conform celor pretinse de Guvern institu țiilor de credit private. În acest
sens, se impune monitorizarea atentă a plăților pentru rambursa rea împrumuturilor acordate
APL, chiar dacă acestea sunt finanțate de la bugetul de stat și , eventual, acordate în condiții
preferențiale. În plus, cererea autorităților locale pentru cre dite bancare ar putea fi stimulată prin
neacordarea unor subvenții la dob ândă în cazul împrumuturilor c ontractate de la instituțiile
publice, fiind preferabil ca subvențiile respective să îmbrace o altă formă (de exemplu,
transferuri de la bugetul de sta t care să acopere o parte din c osturile investițiilor).

54 Perspectivele dezvoltării pi eței creditului pentru APL
Stabilirea unor obiective cantita tive în ceea ce privește evolu ția viitoare a pieței creditului pentru
APL este greu de realizat din m ai multe considerente:
– baza de date existentă cu privire la piața creditului pentru APL din România este insuficientă
pentru caracterizarea de ansamblu a acesteia și nu oferă posibi litatea realizării unor
previziuni;
– informațiile disponibile în legătură cu situația creditului m unicipal în țările în curs de aderare
la UE nu permit fixarea unor niveluri țintă pentru țara noastră , date fiind diferențele
semnificative existente între aceste țări și România în ceea ce privește condițiile și structura
pieței creditului municipal. Spre exemplu, în Cehia, din punct de vedere al ofertei, piața este
organizată pe două niveluri: pe de-o parte, funcționează un int ermediar financiar specializat,
MUFIS, care colectează fonduri ex terne destinate finanțării APL , iar pe de altă parte există
băncile participante la sistem ul de creditare, care derulează f ondurile respective. Acest model
de organizare, funcțional din anul 1993, a determinat o dezvolt are puternică a pieței
creditului municipal, administraț iile locale având posibilitate a de a se împrumuta în mod
direct de la oricare dintre cel e două categorii de finanțatori1;
– perspectivele dezvoltării cred i t u l u i p e n t r u A P L î n R o m â n i a t r ebuie să ia în considerare și
efectele eliminării parțiale sau totale a frânelor menționate a nterior, precum și implicațiile
procesului de aderare la UE, care impun o creștere a necesarulu i de investiții pentru refacerea
infrastructurii locale, în conformitate cu cerințele europene. România a beneficiat de fonduri
alocate de UE prin programul ISPA și programe PHARE care au viz at, printre altele,
creșterea capacității administ rative a APL și realizarea unor l ucrări de reabilitare a
infrastructurii locale. Este de menționat faptul că volumul fon durilor de finanțare externă
alocate în viitor sectorului APL , cu implicații directe asupra mărimii pieței acestui credit, este
condiționat de capacitatea de absorbție a pieței, respectiv de capacitatea administrațiilor
locale de a gestiona respectivel e fonduri. O condiție supliment ară o reprezintă și participarea
sectorului public din România la aceste proiecte de investiții susținute din fonduri ale UE, (de
exemplu, în cazul contractelor finanțate prin programul ISPA es te necesară o participare de
25% din partea Guvernului României);
– este dificil de previzionat evoluția viitoare a volumului pie ței obligațiunilor municipale, date
fiind deschiderea relativ recentă a acestei piețe (octombrie 20 01) și incertitudinea existentă
cu privire la posibilitatea de concretizare efectivă a intenții lor exprimate de APL de a recurge
la această modalitate de proc urare a surselor de finanțare2.

1 Detalii referitoare la MUFIS se regăsesc în Anexa nr. 3
2 Informații suplimentare legate de emisiunile de obligațiuni re alizate până în prezent de autoritățile administrației
publice locale se regăsesc în Anexa nr. 2.

55 Anexa nr. 1

Evoluția pe piața din Români a a creditelor acordate APL

Volumul creditelor acordate APL
mil. lei
30.06.2000 31.12.2000 30.06.2001. 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Lei 3 557 103 043 108 090 350123 214 576 339 287
Valută 11 491 609 401 478 523 430 214 365 605 340 102
Total 15 049 712 444 586 613 780 337 580 181 679 389
Sursa: patru bănci comerciale ce dețin o pondere importantă în sistem ul bancar; valori actualizat e la 31.12.2002 utilizând IPC.

Evoluția volumului creditelor acordate APL
procente
I12.00/06.00 I06.01/12.00 I12.01/06.01 I06.02/12.01 I12.02/06.02
Lei 2 895,57 104,90 323,92 61,29 158,12
Valută 5 303,43 78,52 89,90 84,98 93,02
Total 4 734,06 82,34 133,02 74,35 117,10

Volumul creditelor restante și îndoielnice
mil. lei
31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Total credite acordate APL, d in care: 780 337,18 580 180,68 679 389,00
Credite restante 1 523,41 45,28 107,00
Credite îndoielnice 624,45 0,00 0,00
Sursa: patru bănci comerciale ce dețin o pondere importantă în sistemu l bancar; valori act ualizate la 31.12. 2002, utilizând IPC.

Ponderea creditelor restante și î ndoielnice în totalul creditel or acordate APL
procente
31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Credite restante 0,20 0,01 0,02
Credite îndoielnice 0,08 0,00 0,00
Total credite restante și îndoielnice 0,28 0,01 0,02
0200 000400 000600 000800 000mil. lei
30.06.2000 31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Lei Valută TotalVomulul creditelor acordate APL

56 Anexa nr. 2

SURSE ALTERNATIVE DE FINANȚARE A APL
O alternativă pentru procurarea de către APL a surselor de fina nțare a investițiilor o reprezintă
împrumuturile obligatare.
În 2001 au avut loc primele două emisiuni de obligațiuni munici pale (Mangalia și Predeal), în
valoare de 15 miliarde lei, cu o dobândă de 36-37%, semnificati v sub nivelul dobânzii unui
credit bancar (aproximativ 50%). În plus, prin recurgerea la ac eastă formă de finanțare,
autoritățile locale au beneficiat și de avantajul unei formule transparente și bine definite de calcul
al dobânzii (recalcularea având lo c numai la intervale prestabi lite), spre deosebire de creditele
bancare ce poartă o dobândă variabilă, singura entitate în măs ură să o modifice fiind banca.
Totodată, în condițiile unui patr imoniu privat al autorităților locale insuficient delimitat,
obligațiunile constituiau singura posibilitate a APL de a atrag e fonduri fără a fi necesară
prezentarea de garanții.
Până în prezent au avut loc 10 emisiuni de obligațiuni municipa le, a căror valoare se ridică la
153,5 miliarde lei.
Chiar și în cazul acestui tip de finanțare, băncilor le revine un rol important, acela de
administrare a împrumuturilor obligatare.
Atât creditele bancare, cât și obligațiunile municipale servesc finanțării investițiilor pe termen
mediu și lung ale APL, nefiind justificabilă folosirea cu precă dere a unei forme de finanțare în
detrimentul celeilalte. De altfel, competiția dintre piața cred itelor bancare și piața obligațiunilor
favorizează menținerea unui nivel redus al costurilor de obține re de către APL a capitalului
necesar lucrărilor de investiții.

57 Anexa nr. 3
MUFIS – THE MUNICIPAL INFRASTRUCTURE FINANCE COMPANY
Experiența altor țări a demonstrat faptul că accesul municipali tăților la creditele bancare poate fi
stimulat prin forme de asistență sau intervenție, care facilite ază contactul dintre participanții la
piață și suplinesc ind isponibilitatea cre ditelor pe termen lun g oferite de finanța torii interni.
Un exemplu în acest sens îl constituie crearea de către Guvernu l ceh a unui intermediar financiar,
MUFIS, al cărui rol este de a c olecta fonduri externe și de a l e aloca municipalităților prin
intermediul unor bănci comercial e selectate pe baza unor criter ii stricte de eligibilitate. Acestea
din urmă sunt cele care efectuează analiza financiară a proiect elor și își asumă riscul de credit.
Obiectivul principal al MUFIS a fost de a încuraja băncile come rciale să intre pe piața creditului
municipal și de a crește competiția dintre ele, aceasta fiind c ea mai eficientă modalitate de a
reduce costul acestui tip de credit și de a demonstra profitabi litatea activității respective pentru
bănci.
MUFIS și-a atins obiectivul inițial de dezvoltare a pieței cred itului municipal, programul
motivând băncile participante să mărească din surse proprii vol umul creditelor acordate
administrațiilor locale.
Analizând evoluția datoriei muni cipale în Cehia, aceasta s-a ca racterizat printr-o tendință
generală de creștere în perioada 1993-1998, cu o rată medie anu ală de 49,21%. Dacă la începutul
perioadei analizate nu exista o preferință pentru una dintre ce le două forme principale de
împrumut ale autorităților local e (credite bancare și împrumutu ri obligatare), înregistrându-se
valori apropiate ale acestora, în anul 1998 se constată o orien tare către creditele bancare,
volumul acestora fiind de 1,5 ori mai mare decât cel al împrumu turilor obligatare.

58 Anexa nr. 3 (continuare)

Evoluția pe piața din Cehia a datoriei municipale

Volumul datoriei municipale, pe principalele componente
mld. USD
1995 1996 1997 1998
Credite bancare 0,38 0.57 0,57 0,83
Obligațiuni municipale 0,37 0,59 0,55 0,55
Alte datorii 0,13 0,24 0,32 0,42
TOTAL 0,88 1,40 1,44 1,79
Sursa: Documentele Ministerului de Finanțe din Republica Cehă

Evoluția datoriei municipale

1996 1997 1998
Pondere I 1996/1995
(%) Pondere I 1997/1996 (%) Pondere I 1998/1997 (%)
Credite bancare 40,99 152,12 39,24 98,78 46,15 145,58
Obligațiuni municipale 42,05 159,73 38,37 94,15 30,51 98,43
Alte datorii 16,96 176,66 22,38 136,16 23,33 129,03
TOTAL 100,00 159,06 100,00 103,18 100,00 123,78

Structura datoriei municipale

1996
Obligațiuni
municipale
42%Credite
bancare
41%Alte datorii
17%1998
Obligațiuni
municipale
31%Credite
bancare
46%Alte datorii
23%

59 CREDITUL PENTRU ÎNTREPRINDERI LE MICI ȘI MIJLOCII (IMM)
Piața creditului pentru IMM
Având în vedere faptul că sectorul IMM cunoaște o dinamică acce ntuată și prezintă o importanță
deosebită în ansamblul economiei naționale, o analiză a pieței creditelor acordate acestei
categorii de întreprinderi trebuie să ia în considerare atât ev oluția sa, cât și participarea
respectivului sector la formarea indicatorilor macroeconomici. În ceea ce privește acest ultim
aspect, este de remarcat faptul că, în anul 2001, în timp ce cr editele de care a beneficiat sectorul
IMM au reprezentat doar 36,51%* din totalul celor acordate pers oanelor juridice1, acesta a
contribuit într-o proporție substanțial mai mare (55%)2 la formarea PIB. Acest fapt este dublat și
de o scădere a ponderii împrumut urilor de care a beneficiat sec torul IMM în totalul creditelor
contractate de între prinderile active di n economie, de la 43,52 %* (2001) la 36,50%* (2002).
Referitor la indicele de creștere a volumului creditelor supuse analizei, deși acesta a înregistrat o
valoare superioară în perioa da 2001-2002 față de 2000-2001 (27, 89%* respectiv 11,82%*),
creșterea menționată nu este de natură să satisfacă cererea exi stentă pe piață. Astfel, potrivit unui
studiu realizat de consultanți P HARE, în anul 2002, din totalul IMM eligibile pentru programele
de creditare ale băncilor (20% din totalul IMM), doar jumătate a avut acces la această formă de
finanțare. Acest procent este i nferior ponderii întreprinderilo r active din economie care s-au
finanțat prin împrumuturi bancar e (15% pe primele 10 luni ale a nului 2002). Totodată, este de
precizat și faptul că, în comparație cu situația înregistrată î n țările invitate să adere la Uniunea
Europeană, în România procentul de IMM beneficiare ale programe lor de creditare ale băncilor
este foarte scăzut.
În ceea ce privește distribuția c reditelor pe clase de mărime a IMM, se observă o reorientare a
băncilor dinspre întreprinderile mijlocii, care dețineau în anu l 2000 ponderea cea mai mare în
totalul creditelor acordate I MM (39,2%), către microîntreprinde ri, care devin în anul 2001
principalele beneficiare ale pr ogramelor de creditare ale bănci lor în acest domeniu (cu o pondere
de 38,8%). Această evoluție este rezultatul creșterii volumului creditelor contractate de
microîntreprinderi (34,3%) în def avoarea întreprinderilor mici și mijlocii (-15%)3. (Raport
privind evoluția sectorului I MM în perioada 2000-2001, MIMMC – extras Credite acordate
sectorului IMM).

1 Potrivit datelor furnizate de “Raportul Comisiei Europene asup ra măsurilor luate de țările candidate pentru
promovarea antreprenoriatului și a competitivității” (Bruxelles , 2001), o situație similară se înregistra și la nivelul
Ungariei în anul 2000, sectorul IMM beneficiind de o treime din totalul creditelor acordate persoanelor juridice, în
condițiile în care a participat cu 49,4% la formarea PIB. La ni velul anului 2002, însă, conform bazei de date APEH,
în timp ce creditele acordate ma rilor întreprinderi au scăzut î n această țară cu 3,5%, cele acordate IMM au crescut cu
16,8%, ceea ce a determinat majorarea la 42% a ponderii credite lor acordate IMM în totalul creditelor de care au
beneficiat persoanele juridice.
2 „Problematica întreprinderilor mici și mijlocii din perspectiv a integrării europene”, Uniunea Generală a
Industriașilor din România (UGIR-1903).
3 „Raport privind evoluția sectorului IMM în perioada 2000-2001” – extras „Credite acordate sectorului IMM”,
MIMMC.

60 Profilul teritorial al creditării sectorului IMM relevă concent rarea creditelor la nivelul
Municipiului București, unde, conform raportului menționat, la nivelul anului 2001 erau
localizate 37% dintre întreprinde rile beneficiare. Deși față de anul 2000 se înregistrează o
scădere cu 5,6% a procentului în treprinderilor bucureștene în t o t a l u l I M M c ă r o r a l e – a u f o s t
acordate credite, discrepanța în raport cu celelalte zone geogr afice se menține, fiecare județ
înregistrând ponderi de sub 4%. Dintre cauzele care întrețin ac eastă situație se remarcă gradul
redus de dezvoltare a infrastructurii bancare.
Referitor la ratele dobânzilor practicate de către bănci la cre ditele acordate sectorului IMM, din
datele puse la dispoziție de două bănci comerciale, reiese fapt ul că acestea se s ituează pe trendul
general descendent al ratei dobâ nzii înregistrat în sistem. Rap ortat însă la ratele dobânzilor
practicate la celelalte tipuri de credite, ratele medii ale dob ânzilor la creditele pentru IMM au
fost în semestrul al II-lea al anului 2002 printre cele mai rid icate (exemplu: în cazul uneia dintre
băncile chestionate diferența î ntre rata dobânzii la creditele în lei pentru IMM și cea la creditele
în lei pentru investiții era de 3,41%, iar în cazul altei bănci comerciale, diferența dintre rata
dobânzii la creditele în lei pent ru IMM și cea la creditele ipo tecare în lei era de 6,37%).
În ceea ce privește destinația creditelor acordate întreprinder ilor mici și mijlocii, este de remarcat
faptul că datele furnizate de două dintre băncile chestionate r elevă o pondere mai mare a
creditelor destinate finanțării capitalului de lucru în raport cu cele pentru inves tiții (58,6% față de
40,3% în cazul datelor furnizate de una dintre băncile chestion ate).
În plus, se remarcă faptul că nu toate băncile includ în portof oliul lor de creditare sectorul IMM.
În lipsa unor linii de finanțare externe care să permită marje de dobândă ridicate, respectiv prime
de risc foarte mari, băncile sunt reticente în creditarea secto rului IMM din motive care țin de
unele dintre caracteristicile aces tuia (inexistența unui istori c al relațiilor cu băncile, lipsa de
credibilitate a situațiilor contabile întocmite de către aceste întreprinderi, lipsa unor surse de
informații pertinente cu privire la activitatea lor etc.), care pot induce activității de creditare un
risc necontrolabil mare.
Factori care frânează dezvoltarea pieței creditului pentru IMM
1. Potențialul economic al sectorul ui IMM, în ciuda contribuției s ale importante la formarea PIB,
nu este încă perceput de către sectorul bancar ca un potențial economic real în care trebuie
investit și din care poate rezulta profit. Alternativele aflate la dispoziția băncilor pentru a investi
fondurile disponibile și de care ac estea, dată fiind competitiv itatea scăzută din sistem, pot
beneficia în condițiile unor cos turi mici, oferă o atractivitat e mult mai ridicată față de creditarea
sectorului IMM, căreia, în plus, îi sunt asociate și riscuri pe care băncile nu sunt încă pregătite să
le identifice și să le gestioneze.
În sprijinul acestei afirmații men ționăm creșterea mai accentua tă, în perioada 2000-2002, a
ponderii în PIB a creditelor aco rdate populației, în raport cu cea a creditelor acordate sectorului

61 privat1. În Anexa nr. 2 am considerat oportună prezentarea comparativă , la nivelul anului 2000, a
situației din țara noastră față de cea înregistrată în Polonia, Ungaria, și Cehia, remarcându-se
decalajele existente între aceste țări și România în ceea ce pr ivește ponderea în PIB a unor tipuri
de credite neguvernamentale.
Alternativa de plasament a fondurilor băncilor din cadrul retail banking oferă, în raport cu
creditarea IMM, avantajul unor riscuri și costuri mai scăzute. În ceea ce privește acest ultim
aspect, este de menționat faptul că inadecvarea mecanismelor ut ilizate de către bănci în analiza și
monitorizarea creditelor acordate sectorului IMM determină, pe de o parte, costuri operaționale
foarte mari, iar pe de altă parte, cheltuieli ridicate cu provi zioanele. Astfel, încadrarea unui credit
acordat unei IMM nou înființate depinde atât de factori cantita tivi, cât și calitativi. Dacă băncile
nu dispun de sisteme informaționa le și de asistare a deciziei a decvate, ele vor încadra clientul, nu
doar în virtutea unei abordări prudențiale, dar și ca urmare a imposibilității de a determina o
categorie de risc cât mai reală, în categoria E, generând astfe l un cost maxim determinat de
constituirea provizioanelor. La extrema cealaltă se află situaț ia în care, în mod nejustificat,
clientul încadrat în categoria A nu generează inițial nici un c ost de reglementare, dar, ulterior,
prin incapacitatea sa financiar ă afectează profitabilitatea băn cii. Rezultă, așadar, că dezvoltarea
de către bănci a creditării IMM necesită din partea lor, în pri mul rând, suportarea unor costuri
operaționale inițiale generate de implementarea unor sisteme in formaționale și de asistare a
deciziei performante și adaptate specificului sectorului IMM. S uportarea acestor costuri trebuie
însoțită de lărgirea portofoliului de clienți pentru ca pragul de rentabilitate să fie depășit și să se
poată genera profituri suplimentare, pe măsura riscurilor asuma te. Cu toate că aceste costuri
presupun eforturi din partea băncilor, considerăm că acestea su nt oportune prin impactul pozitiv
pe care îl vor avea, vizat de altf el și de partenerii externi ( BERD, PHARE, UE, KfW etc.),
implicați în susținerea programelor de creditare a sectorului I MM atât prin liniile de creditare
puse la dispoziția băncilor din R omânia, cât și prin asistența tehnică acordată în domeniu.
2. Există o insuficientă cunoaștere de către IMM a ofertelor de f inanțare ale băncilor ca urmare a
nivelului redus de transparență a acestora, impunându-se în ace st sens îmbunătățirea fluxului de
informații între participanții la piață (crearea unor centre de informare pentru IMM, creșterea
gradului de promovare de către bănci a produselor oferite, crea rea unei baze de date virtuale
cuprinzând totalitatea programel or de finanțare disponibile et c.).
3. Băncile se confruntă cu o lipsă a informațiilor privitoare la comportamentul în afaceri al
clienților lor, situație generată în principal de inexistența u nui istoric al relațiilor pe care aceștia
le-au avut cu diverși creditori. Pentru înlăturarea acestui imp ediment sunt avute în vedere, pe de
o parte, modernizarea Centralei Riscurilor Bancare din cadrul B ăncii Naționale a României
(extinderea cerințelor de raporta re și în cazul instituțiilor f inanciare, includerea de informații
referitoare la grupurile de debito ri între care există legături economice, furnizarea de informații
consolidate referitoare atât la istoricul creditelor, cât și la incidentele de plăți ale debitorilor,
furnizarea de informații referitoare la fraudele legate de card urile de credit), iar, pe de altă parte,
înființarea unui bir ou de credit privat.

1 Anexa nr. 2

62 Avantajele creării unui birou de credit privat sunt multiple, beneficiarii acestora regăsindu-se
atât în rândul instituțiilor de credit (reducerea costurilor de operare, scăderea p ierderilor cauzate
de creditele nerambursate, posib ilitatea unei mai bune gestiuni a riscului de credit), cât și al IMM
(reducerea formalităților solicitate de creditori, diminuarea c ostului împrumutului, reducerea
timpului de răspuns la cererile de creditare, diminuarea valori i garanțiilor solicitate). În plus,
baza de date gestionată de un ast fel de birou de credit este mu lt mai cuprinzătoare față de cea
administrată de Centrala Riscurilor Bancare, participanții la a ceastă entitate nefiind limitați la
instituțiile de credit. Astfel, în baza principiului reciprocit ății (impus de practi ca internațională),
potrivit căruia doar cei care fur nizează informații biroului po t beneficia de serviciile oferite, este
de așteptat ca la acest sistem să participe și companii de leasing , societăți de investiții financiare,
societăți de asigurări, furnizori de utilități, comercianți, co mpanii de telefonie fixă și mobilă etc.
Totodată, baza de date va cuprinde informații referitoare inclu siv la creditele a căror valoare se
situează sub limita minimă existe ntă în cazul raportărilor care se fac către Centrala Riscurilor
Bancare (200 milioane lei).
4. Băncile nu dispun de o rețea ter itorială suficien t dezvoltată, îngreunând accesul IMM la
această modalitate de finanțare. În plus, programele de credita re destinate IMM nu se derulează
prin toate sucursalele unei bănc i. De exemplu, una dintre bănci le comerciale care beneficiază în
perioada 2002-2003 de o linie de finanțare BERD, destinată cred itării IMM, în valoare de 10
milioane euro, dispune de o rețea de sucursale cu un grad relat iv redus de acoperire teritorială
(15 județe și Municipiul Bucureș ti), iar respectivul produs est e pus la dispoziția IMM doar în 9
județe și Municipiul București. Aceste limitări ale infrastruct urii bancare generează, în anumite
zone geografice, și o lipsă de competiție între ofertanți, cu i mplicații directe asupra costurilor de
creditare pe care le suportă IMM.
5. IMM întâmpină dificultăți în prezentarea de garanții la nivelu rile solicitate de bănci (de obicei
situate între 150% și 200% față de nivelul cred itului solicitat ), factor ce determină orientarea
acestora către alte surse de finanțare (de exemplu, creditul co mercial). Acest aspect este generat
și de faptul că, în condițiile în care cea mai mare parte a IMM activează în domenii precum
comerțul și alte servicii (peste 80%), acestea dispun de un num ăr relativ redus de active fixe,
neputând oferi garanț iile solicitate.
Înființarea fondurilor de garantare a creditelor la care pot ap ela IMM (Fondul Național pentru
Garantarea Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Fondul de Garantare a Creditului
Rural și Fondul Român de Garantar e a Creditelor pentru Întrepri nzătorii Privați) reprezintă un
prim pas în rezolvarea acestei situații. Se impun însă măsuri u lterioare pentru ca acest sistem să
devină pe deplin funcțional. Astfel, în ceea ce privește FNGCIM M, respectivele măsuri ar trebui
să vizeze creșterea gradului de at ractivitate pentru bănci a ga ranțiilor oferite, respectiv extinderea
garanțiilor și asupra dobânzilor, existența unei garanții expli cite din partea statului, care ar avea
ca efect diminuarea expunerii bănc ii din respectivele credite, și modificarea modului actual de
suportare de către fond a eventual elor pierderi. Referitor la a cest ultim aspect, este de menționat
faptul că varianta existentă în prezent este defavorabilă bănci lor, presupunând un proces
anevoios și de lungă durată de valorificare a garanțiilor fondu lui, ce are loc după întreprinderea

63 d e c ă t r e b ă n c i a t u t u r o r c e l o r l a lte demersuri pentru recuperare a creditelor (valorificarea altor
garanții).
Totodată, din punctul de vedere al IMM, apelarea la astfel de g aranții implică creșterea costurilor
de finanțare, în condițiile în care comisioanele percepute de F NGCIMM variază între 2,5% și
3,5%, în funcție de termenul de r ambursare a creditului.
6. În prezent, se constată inexistența în portofoliul băncilor di n România a creditelor acordate
IMM nou înființate sau care nu au început activitatea propriu-z isă, dar au în vedere demararea
unei investiții, deși criteriile de eligibilitate prevăzute de unele dintre programele de finanțare din
fonduri externe nu exclud această categorie de beneficiari (de exemplu, programele de finanțare
din surse BERD). Cauzele care au condus la această situație sun t multiple. Dintre acestea se
r e m a r c ă î n s ă n i v e l u l r e d u s a l proprietăților deținute care pot fi aduse drept garanție în cazul
contractării creditelor (în condițiile în care, cel puțin în ac est sector de creditare, se constată o
preferință a băncilor pentru garanțiile tangibile), lipsa de cu noștințe a respectivilor întreprinzători
în ceea ce privește întocmirea unui plan de afaceri și a celor lalte documente solicitate de bancă
și dificultățile pe care le întâmpină băncile în evaluarea dosa relor de creditare în condițiile în
care nu dispun de un istoric de func ționare a respectivelor soc ietăți comerciale.
Din punctul de vedere al băncilo r, creditarea IMM nou înființat e presupune un cost ridicat de
oportunitate. Astfel, această cat egorie de întreprinderi, dator ită capacității limitate de a genera
fluxuri financiare pe termen scurt și mediu, se află în imposib ilitatea de a contracta împrumuturi
de valori superioare pragului d e rentabilitate al fondurilor al ocate de bănci pentru creditarea
IMM (20 000 euro/credit, la sfârși tul anului 2002 – conform stu diului realizat de consultanții
PHARE). Această situație influențează în mod direct ratele dobâ nzilor la care s-ar putea efectua
creditarea, nepermițând băncilo r furnizarea unor produse accesi bile IMM nou înființate.
O soluție pentru această problemă ar putea-o constitui subvenți onarea dobânzilor fie de către
Guvern, fie prin folosirea de fonduri externe (BERD, PHARE, KfW etc.). În ceea ce privește
subvențiile guvernamentale, deși, în general, este preferabilă evitarea acestei forme de susținere
din partea statului, pentru a nu distorsiona competiția pe piaț a creditului, acestea ar putea fi
folosite totuși pentru categorii de beneficiari foarte strict d elimitate, precum IMM nou înființate.
Un exemplu în acest sens îl constituie programul “Start” derula t în Cehia prin Czech – Moravian
Guarantee and Development Bank, prin care, ca urmare a subvenți ilor guvernamentale, sunt
acordate credite IMM nou înființa te fără a fi percepute dobânzi .
Totodată, trebuie să se aibă în vedere faptul că astfel de prog rame nu rezolvă problema finanțării
ulterioare a întreprinderilor nou înființate, apariția unor noi factori de restricționare a accesului
acestora la creditele bancare putând anula efectele pozitive al e susținerii acordate în primele
etape ale dezvoltării IMM.
7. O altă problemă, localizată la n ivelul cererii, este reprezent ată de faptul că cea mai mare
pondere în cadrul IMM o au microîntreprinderile (92,5% în anul 2000) al căror volum redus de
activitate determină ca cererea de finanțare, atât pentru susți nerea activității curente (credite de
trezorerie), cât și pentru investiții, să fie orientată în prin cipal către creditele de valoare redusă,

64 sub pragul de rentabilitate al bă ncilor. De altfel, conform stu diului realizat de consultanții
PHARE, la sfârșitul anului 2002, 36,8% din credite le acordate I MM aveau o valoare mai mică de
5 000 euro, în timp ce 23,6% dintre acestea se situau între 5 0 00 și 10 000 euro. În aceste
condiții, cererea nu poate fi sa tisfăcută decât parțial de cătr e bănci și datorită faptului că acestea
trebuie să-și creeze un portofoliu care să le asigure rentabili tate pe ansamblul activității de
creditare în acest domeniu.
8. Deși, la nivelul anului 2001, în cadrul creditelor acordate IM M cea mai mare parte o
reprezentau cele aferente micro întreprinderilor, totuși, procen tul respectivelor credite este relativ
scăzut în raport cu ponderea aces tei categorii de societăți com erciale în totalul IMM
(aproximativ 90%). Alături de cauzele generale care restricțion ează piața creditului pentru IMM
(nivelul ridicat al ratelor dobânzilor și al garanțiilor solici tate, lipsa de pregătire a aplicanților
etc.), în cazul microfinanțării există și factori specifici de frânare, precum asimetria informațiilor.
Acest aspect se referă la incapac itatea microîntreprinderilor d e a fi percepute de către ofertanții
de credite ca potențiali clienți solvabili, ca urmare atât a di mensiunilor lor reduse, cât și a
folosirii de către bănci a unor tehnici tradiționale de evaluar e a dosarelor de creditare. Această
situație ar putea fi remediată prin folosirea unor procedee de analiză specifice microfinanțării,
precum evaluarea bazată pe previziunea cash-flow -urilor. Din punctul de vedere al băncii, o
activitate profitabilă în acest domeniu presupune crearea unui portofoliu de mari dimensiuni și
stabilirea unui nivel critic al acestuia, ceea ce generează cos turi operaționale rid icate. Acestea pot
fi însă diminuate prin folosirea de către bănci a unor pachete de aplicații software foarte
performante ( management information system ).
Totodată, dezvoltarea băncilor de microfinanțare (după exemplul Băncii de Microfinantare
MIRO S.A.) ar putea să realizeze conectarea ofertei la cerere î n cazul finanțării
microîntreprinderilor. De altfel, acest proces reprezintă una d intre metodele utilizate de Banca
Europeană pentru Reconstrucție ș i Dezvoltare pentru susținerea accesului la finanțare a IMM1. În
plus, aceste instituții ar putea impulsiona concurența pe piața microfinanțării.
9. Se remarcă o slabă reprezentare în oferta băncilor a creditel or pe termen lung acordate IMM,
având ca posibile cauze instabil itatea macroeconomică (rata inf lației), gradul ridicat de
incertitudine cu privire la durata de viață a IMM și lipsa unor surse de finanțare pe termen lung.
În legătură cu acest ultim aspect, o soluție ar putea-o constit ui înființarea unor organisme
specializate care să achizițion eze portofoliul de credite al bă ncilor acordate IMM (tranzacții de
titlurizare), ceea ce le-ar oferi acestora avantajul evitării p roblemelor legate de lichiditate.
În plus, pentru a putea apela la acest sistem, băncile ar fi st imulate să gestioneze foarte atent
portofoliul de credite acordate IMM, pentru a asigura o calitat e corespunzătoare a acestora.
10. Având în vedere că o parte im portantă a fondurilor externe des tinate finanțării IMM se
derulează prin Agenții de Dezvoltare Regională (îndeosebi grant -uri), apreciem că renunțarea la
acest sistem, concomitent cu creșterea gradului de implicare a băncilor comerciale, îndeosebi a
celor de microfinanțare, în derularea unor astfel de fonduri, a r avea rezultate benefice pentru

1 Anexa nr. 3

65 dezvoltarea pieței creditului. În acest sens, o formă de implem entare a programelor ar putea-o
constitui acordarea de grant -uri însoțite de credite din sursele proprii ale băncilor, ceea c e a r
determina și o alocare corespunz ătoare a fondurilor externe. În prezent se află în derulare două
programe de creditare cu componentă de grant , dintre care numai unul printr-o bancă comercială
(din fonduri PHARE 2000).
Perspectivele dezvoltării p ieței creditului pentru IMM
Realizarea unor proiecții realiste cu privire la evoluția piețe i creditului pentru IMM este dificilă
din mai multe considerente:
– în ceea ce privește oferta, este greu de evaluat măsura în ca re programele de creditare
derulate din surse puse la dispoziție de finanțatorii externi ( BERD, PHARE, guvernele
american și german etc.) vor atinge obiectivele pentru care au fost create, adică implicarea
băncilor în respectiva activitate și continuarea sa din surse p roprii (în condițiile
particularizării ofertei în funcție de caracteristicile IMM) și după ce nu vor mai fi puse la
dispoziție astfel de fonduri. Tot odată, nu se poate aprecia dur ata unor astfel de programe și
sumele care vor fi alocate pe termen mediu prin acestea;
– o previziune a cererii de credite pentru IMM este dificil de realizat în condițiile în care
evoluția de ansamblu a sectorului IMM este greu predictibilă, d ate fiind numeroasele
variabile care o influențează. În acest sens, trebuie avuți în vedere factori precum starea
generală a economiei (stabilita tea macroeconomică), modificarea legislației fiscale,
înființarea unor fonduri de i nvestiții orientate către IMM1, efectele pe care le vor avea
liberalizarea contului de capital și o eventuală îmbunătățire a rating -ului de țară al României
asupra atragerii investițiilor st răine. Este de remarcat faptul că în ultimii ani s-a înregistrat o
creștere importantă a numărului întreprinderilor mici și mijloc ii ca urmare a fenomenului de
relocalizare a unor întreprinderi străine sau a transferării în România a unora din diviziunile
acestora (spre exemplu, la sfârșitul anului 2002 se aflau în ac eastă situație 12 000 de societăți
italiene, reprezentând aproximativ 13% din numărul total al IMM existente în România).
Acest proces se poate amplifica în viitor pe măsura implementăr ii măsurilor de liberalizare a
mișcărilor de capital. De asemenea, este de menționat faptul că evoluția sectorului IMM este
ciclică, urmând trendurile gene rale manifestate în economie.
În plus, trebuie luate în considerare și o posibilă modificare a percepției băncilor cu privire la
anumite categorii de IMM și cre șterea importanței lor în strate gia de produse bancare a acestora
(spre exemplu, orientarea către IMM nou-înființate ca urmare a unui proces de relocalizare a
unor firme străine, în condițiile în care acestea beneficiază d e suficient capital și de experiență
antreprenorială, inclusiv în ceea ce privește întocmirea docume ntației de credit);

1 Programul de creditare pentru IMM, înființat în 1999 de către BERD și CE, cu un volum de 125 milioane euro, se
împarte între o linie de credit pentru băncile implicate și o c omponentă de participare la capitalul unor fonduri de
investiții focalizate pe IMM.

66 – piața creditului va fi influențată și de gradul de dezvoltare viitoare a altor produse care se
adresează nevoii de finanțare a IMM (creditul comercial, factoring -ul, leasing -ul etc.),
precum și de implicarea cooperativelor de credit în creditarea sectorului IMM. În ceea ce
privește acest ultim aspect, me nționăm că se impune, în măsura în care vor exista date
disponibile, aprofundarea analizei în ceea ce privește modul în care creditele acordate de
cooperativele de credit pot repr ezenta, pentru finanțarea IMM, o alternativă la creditul
bancar;
– existența pe piață a altor ofertanți (Fondul German, Fondul A merican, Agențiile de
Dezvoltare Regională prin care sunt derulate fonduri externe), c a r e p o t d i s t o r s i o n a
concurența, întrucât pot oferi credite pentru IMM în condiții m ai avantajoase decât băncile;
– perspectivele de dezvoltare a fondurilor de investiții cu cap ital de risc ( venture capital ) care
reprezintă în țările în care procesul de integrare în Uniunea E uropeană este în curs de
definitivare o sursă de finanțare importantă îndeosebi pentru m icroîntreprinderi și
întreprinderile nou înființate.

Notă: În prima parte a materialului, sumele însoțite de asterisc (*) sunt obținute prin prelucrarea
datelor furnizate de Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele sub 1 milion USD,
acordate persoanelor juridice. Precizăm că datele respective nu reflectă situația reală existentă pe
piața creditului pentru IMM di n următoarele considerente:
– nu sunt înregistrate creditele sub 200 milioane lei, a căror pondere în cazul IMM este
ridicată;
– nu sunt excluse împrumuturile c ontractate de marile întreprin deri, a căror probabilitate de
înregistrare crește o dată cu va loarea creditelor (apărând înde osebi în cazul sumelor care
depășesc 500 000 USD).

67 Anexa nr. 1
Evoluția pe piața din Români a a creditelor acordate IMM
Volumul creditelor acordate IMM
mil. lei
30.06.2000 31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Lei 15 564,7 14 303,5 16 312,4 18 886,6 20 174,8 20 612, 00
Valută 11 178,6 11 102,6 10 931,1 12 199,1 15 235,4 16 354,00
Total 26 743,2 25 406,0 27 243,5 31 085,6 35 410,1 36 966,00
Sursa: patru bănci comerciale ce dețin o pondere importantă în sistem ul bancar; valori deflatate cu IPC.

Evoluția volumului creditelor acordate IMM
procente
I 12.01/06.00 I06.01/12.00 I 12.01/06.01 I06.02/12.01 I 12.02/06.02
Lei 91,90 114,05 115,78 106,82 102,17
Valută 99,32 98,46 111,60 124,89 107,34
Total 95,00 107,23 114,10 113,91 104,396

Volumul creditelor restante și îndoielnice
mil. lei
31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Total credite acordate IMM, din care: 29 691,8 34 317,1 34 886,0
Credite restante 480,7 719,0 533,3
Credite îndoielnice 55,4 105,6 54,0
Sursa: trei bănci comerciale ce dețin o pondere importantă în sistemu l bancar; valori actua lizate la 31.12.2002
utilizând IPC.

Ponderea creditelor restante și î ndoielnice în totalul creditel or acordate IMM
procente
31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002
Credite restante 1,62 2,1 1,53
Credite îndoielnice 0,19 0,3 0,15
Total credite restante și îndoielnice 1,81 2,4 1,68 Volumul creditelor acordate IMM
05 00010 00015 00020 00025 00030 00035 00040 000
iun.00 dec.00 iun.01 dec.01 iun.02 dec.02mil. lei
Lei Valută

68
Anexa nr. 2

Ponderea unor tipuri de credite neguvernamentale în PIB la nive lul anului 2000
procente
Polonia Ungaria Cehia România
Credite acordate sectorului privat 36,0 36,8 58,0 7,20
Credite acordate populației 8,4 10,1 4,7 0,53
Sursa: Web-site-urile băncilor centrale din Polonia, Ungaria, Cehia ș i România

Evoluția structurii creditului neguvernamental în România
procente
31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001 31.12.2002
Ponderea în PIB a creditului intern
neguvernamental 10,57 9,37 10,25 11,88
Ponderea în PIB a creditelor acordate întreprinderilor private 8,07 7,20 7,82 8,35
Indice de creștere a ponderii în PIB a creditelor acordate întreprinderilor private – 89,22 108,59 106,77
Ponderea în PIB a creditelor acordate populației 0,54 0,53 0,6 9 1,38
Indice de creștere a ponderii în PIB a creditelor
acordate populației – 99,00 130,07 199,61
Sursa: Web-site-ul Băncii Naționale a României

69 Anexa nr. 3

ABORDĂRI BERD PRIVIND MICROFINANȚAREA
Abordarea tradițională – ”downscaling approach” , folosită de donorii externi în încercarea de
a facilita accesul IMM la finanțare, este reprezentată de desch iderea unei linii de credit printr-o
bancă locală sau prin organisme neguvernamentale (Agențiile de Dezvoltare Regională – ADR).
În cazul băncilor care nu au în portofoliu credite destinate IM M, obiectivele vizate într-o primă
etapă sunt reprezentate de îmbunătățirea percepției acestora cu privire la riscurile implicate de o
astfel de activitate și crește rea capacității lor de a le admin istra, în condițiile în care programele
beneficiază de o importantă componentă de asistență tehnică în domeniu. Spre exemplu, în cazul
acordului încheiat între Alpha B ank Romania S.A. și BERD în 200 1, pentru o linie de credit de
10 milioane euro s-a asigurat și un pachet de asistență tehnică în valoare de 1,8 milioane euro.
În plus, sunt acordate și stimulente ( performance fees ) în cazul atingerii obiectivelor stabilite
prin program în ceea ce privește numărul IMM beneficiare și cal itatea portofoliului de credite.
Astfel de stimulente, menite să reducă reticența băncilor față de produsul respectiv, perceput ca
fiind mai riscant și mai costisitor în raport cu alte activităț i de creditare, urmează însă să fie
reduse în viitor, pe măsură ce acesta se va dovedi profitabil.
În acest fel se urmărește susținerea în continuare de către int ermediari a programelor de
creditare, o dată ce fondurile puse la dispoziție sunt epuizate .
O nouă abordare – ”greenfield approach” , pe care Banca Europeană pentru Reconstrucție și
Dezvoltare o include în strategia sa în ceea ce privește facili tarea accesului mic roîntreprinderilor
la finanțare, vizează înființare a de „microbănci”. Aceste insti tuții, care urmează să se adreseze în
mod exclusiv creditării microînt reprinderilor, vor avea ca acți o n a r i , p e l â n g ă B E R D , ș i a l t e
instituții financiare internaționale, bănci locale și alte inst ituții implicate în dezvoltarea sectorului
IMM. Băncile de microfinanțare urmează să primească grant -uri și subvenții de la instituțiile
fondatoare, surse din care se va susține într-o primă etapă (pâ nă la creșterea volumului
depozitelor atrase) creditarea IMM.

70 INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE
Dimensiunea pieței
La sfârșitul anului 2002, volumul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate1 efectuat de
băncile din România se situa la un nivel de 5 620 miliarde lei (170 milioane USD), valoare
nesemnificativă, atât în compa rație cu volumul tranzacțiilor di n alte țări2 (Anexa nr. 1), cât și ca
pondere în total active pe sistem bancar (Anexa nr. 2). După cu m r e z u l t ă d i n A n e x a n r . 1 ,
introducerea de cerințe suplimenta re de prudență pentru bănci, prin Normele BNR nr. 10/2002
privind instrumentele financiare derivate, a condus la diminuar ea cu peste 20% a volumului total
al pieței în perioada imediat următoare.
Contribuția pieței organizate la totalul tranzacțiilor a înregi strat fluctuații importante, cunoscând
un maximum de 16,5% la mijlocul anului 2002, pentru ca la sfârș itul aceluiași an să înregistreze
cote apropiate de zero (Anexa nr. 3). Situația nu este însă car acteristică doar sistemului bancar
românesc, aceeași tendință înregis trându-se și în țările din ce ntrul și estul Europei.
Dimensiunea pieței românești la finele anului 2002 este compara bilă cu cea din Cehia de la
sfârșitul anului 1995 (200 milioane USD). Nu putem omite însă f aptul că în 1995 activitatea de
tranzacționare abia demarase în Cehia, pentru ca într-un interv al de numai trei ani (1995-1998),
volumul total al tranzacțiilor cu instrumente financiare deriva te să crească de peste 14 ori. În
prezent, ca urmare a unor scăderi importante în perioada 1998-2 002, volumul tranzacțiilor cu
derivative din Cehia se situează în jurul valorii de 1 000 mili oane USD (Anexa nr. 1).
Conform studiului trienal realizat de BIS3, în martie 2001, volumul pieței derivativelor din
Polonia era de aproape 3 ori mai mare decât cel din Cehia (cifr ele exprimă volumul tranzacțiilor
desfășurate la nivel național, i ndiferent de participarea sau n u a unei instituții de credit).
De remarcat este faptul că în Polonia ponderea majoritară a tra nzacțiilor cu instrumente
financiare derivate a fost deți nută, de-a lungul întregii perio ade analizate, de tranzacțiile
speculative (Anexa nr. 4). În 1999, pe fondul oscilațiilor viol ente înregistrate de cursul zlotului,
băncile au utilizat intens deri vative pe valute, realizând câșt iguri importante din deprecierea
monedei naționale. Flotarea totală a monedei naționale din apri lie 2000 a obligat atât băncile, cât
și clienții acestora la o mai bună gestionare a riscului valuta r, determinând o creștere importantă
a volumului contractelor forward, futures ș i swap , dar a condus și la creșterea numărului
contractelor speculative. În 2001, piața derivativelor din Polo nia a cunoscut creșteri importante,
datorate, în principal băncilor cu capital majoritar străin (pe ste 71% dintre operațiunile
speculative au fost realizate de patru bănci controlate de inve stitori străini).

1 Pe tot parcursul lucrării se are în vedere volumul noționalulu i
2 Comparația s-a realizat cu situa ția înregistrată în 1995 în a lte țări în tranziție (ex.: Cehia)
3 Foreign exchange and deriva tives market activity in 2001

71 Semnificativ este faptul că piețele derivativelor din Cehia și Polonia au o pondere minimă în
piața mondială, volumul însumat al tranzacțiilor derulate pe ac este piețe reprezentând în perioada
de referință a studiului BIS doar 0,004% din ac tivitatea global ă.
Ca și în Polonia și Cehia, în România ponderea majoritară în to talul operațiunilor cu derivative o
dețin contractele forward p e c u r s u l d e s c h i m b ș i c e l e d e swap valutar. În ceea ce privește
opțiunile, în Ungaria, totalul t ranzacțiilor cu opțiuni nu a de pășit până în prezent 100 milioane
USD/semestru, iar în Cehia volumul acestora s-a situat constant sub 150 milioane
USD/semestru.
Așadar, deși mediul economic este foarte volatil, sau poate toc mai de aceea, instrumentele
financiare derivate, prin definiție destinate gestionării riscu rilor financiare, și consacrate la nivel
internațional combaterii efect elor nedorite asupra activității agenților economici, par a prezenta
un grad foarte scăzut de atractivit ate pentru sistemul bancar r omânesc.
Cauze ale subutilizării derivativelor
1. Percepere inadecvată a dimensiunii riscurilor financiare la nivelul agenților economici
Riscurile specifice generate de fluctuațiile cursurilor valutar e sau ale ratei dobânzii nu sunt
corect evaluate; în aceste condiții, utilitatea unor astfel de instrumente pentru gestionarea
riscurilor financiare nu este evidentă pentru agenții economici , fapt care face ca cererea pentru
operațiuni de hedging din partea clientelei nebancare să fie practic inexistentă. Ev aluarea
inadecvată a riscurilor este relevantă și prin prisma lipsei de transparență și comparabilitate a
situațiilor întocmite de agenții economici în raport cu cerințe le existente pe plan internațional (în
special cele prevăzute de IASB).
2. Grad scăzut de lichiditate a pieței (OTC și organizate)
Este vorba despre un cerc vicios : băncile își justifică neparti ciparea pe piață prin lipsa lichidității
acesteia, caracteristică generată tocmai de faptul că operatori i nu se implică activ pe piață. În
aceste condiții, chiar tranzacționarea unor volume relativ redu se conduce la destabilizarea pieței
prin volatilizarea ei.
3. Segmentarea piețelor primare pe care se tranzacționează inst rumentele financiare
derivate și absența unor intermediari puternici (în special băn ci) de pe aceste piețe.
4. Inexistența unor metode adec vate de gestiune a riscului
Cu toate că multe bănci își propun să devină, în viitorul aprop iat, formatori de piață, ele nu
folosesc metode adecvate de gestiune a riscului (VAR, risk metrics, stress testing ).
5. Insuficienta pregătire a personalului băncilor pentru utiliz area unor instrumente
financiare complexe

72 Băncile nu investesc în pregătire a în acest domeniu, întrucât:
– tranzacțiile la care participă se desfășoară aproape exclusiv pe piața valutară interbancară;
– în marea lor majoritate acestea sunt tranzacții spot; – clienții nu solicită efectuar ea unor tranzacții cu instrument e financiare derivate.
6. Cadrul de reglementare
Principalele obstacole în calea utilizării instrumentelor finan ciare derivate sunt legate de:
– inexistența unui cadru legal care să permită aplicarea netting -ului contractual în situația în
care se instituie procedura falimentului pentru participanții î n tranzacțiile cu instrumente
financiare derivate;
– impunerea unor cerințe suplimentare pentru efectuarea tranzac țiilor speculative de către
bănci, ceea ce are influențe ne gative asupra lichi dității piețe i și implicit asupra apelării la
piață pentru hedging ;
– rigiditatea cerințelor referitoare la limita minimă de capita l (acestea nu sunt diferențiate în
funcție de volumul de activitate și de riscul asumat de fiecare bancă pe piața derivativelor).
7. Utilizarea de către bănci a unor metode alternative pentru „gestionarea” riscurilor
financiare
Aceste metode alternative se referă, în principal, la:
– menținerea de poziții deschise pe perioade foarte scurte (de regulă, băncile își închid pozițiile
la sfârșitul zilei), ceea ce condu ce la diminuarea riscului de piață;
– preferința pentru încheierea în cadrul pieței valutare a cont ractelor spot, în defavoarea celor
la termen, reducându-se astfe l riscul de lichiditate.
Măsuri propuse pentr u stimularea pieței
1. Urgentarea adoptării de către agenții economici a IAS și a prin cipiilor de guvernare
corporativă , care să permită atât identificarea și evaluarea corespunzătoa re a riscurilor valutare
și de dobândă, precum și a altor riscuri specifice evoluțiilor pieței, cât și găsirea de soluții pentru
acoperirea acestora, inc lusiv prin operațiuni de hedging cu instrumente financiare derivate.
2. Alocarea de resurse (bugetare și extrabugetare) pentru educarea , pe baze permanente, a
consumatorilor de produse financiare ; în acest sens ar fi utilă demararea, în colaborare cu
Asociația Română a Băncilor și asociațiile profesionale ale age nților economici puternic expuși
la riscuri financiare (ex.: Aso ciația Exportatorilor și Importa torilor din România), a unor
programe de training în domeniul instrumentelo r financiare derivate.

73 3. Conștientizarea la nivelul băncilor a mișcărilor ireversibile l egate de globalizarea
serviciilor financiare și a importanței tehnologiei m oderne, în special a celei infor maționale.
Achiziționarea și implementarea, potrivit necesităților și cond ițiilor specifice fiecărei instituții de
credit în parte, a unor aplicații informatice consacrate gestio nării riscurilor financiare devin o
componentă tot mai importantă a strategiei privind managementul riscului într-o instituție de
credit.
4. Demararea, împreună cu băncile comerciale, a unui program de training pe acest tip de
instrumente pentru personalul instituțiilor de credit și al băncii centrale .
5. Creșterea eficienței inst ituțiilor de credit prin :
– reducerea costurilor operaționale;
– finalizarea procesului de priva tizare a băncilor cu capital d e stat;
– eliminarea tratamentelor discriminatorii; – creșterea transparenței la nivelul sistemului bancar, prin pu blicarea unor indicatori de
prudență bancară (introducerea și dezvoltarea la nivelul instit uțiilor de credit a conceptului de
guvernare corporativă).
6. Consolidarea piețelor financiare și urgentarea modificării cadr ului legal astfel încât
băncile să poată tranzacționa direct pe aceste piețe.
7. Flexibilizarea cadrului de reglementare :
– trecerea de la cerințele nedif erențiate de capital, impuse de banca centrală, la acceptarea de
către autoritatea de supraveghere , ca alternativă, a modelelor interne dezvoltate de bănci
pentru estimarea riscurilor și, pe această bază, a calculării c erinței de capital;
– modificarea Normelor BNR nr. 10/2002 privind instrumentele fi nanciare derivate, în sensul
permiterii efectuării tranzacțiilor speculative, în anumite lim ite de prudență;
– modificarea Normelor BNR nr. 8/1999 privind limitarea risculu i de credit al băncilor, cu
modificările și completările ulterioare, în sensul implementări i prevederilor comunitare
legate de netting -ul contractual. Recunoașterea c ompensării, în condiții prestab ilite, a
contractelor al căror obiect îl constituie instrumentele financ iare derivate va conduce la
diminuarea nivelului de expunere f ață de contrapartidele cu car e entitatea a încheiat astfel de
contracte.
Primele două obiective legate de flexibilizarea cadrului de reg lementare vor fi atinse la
momentul implementării prevederilor Directivei CAD, programată a se realiza în primul
semestru al anului 2004.

74 Previziuni pentru evoluția p ieței în următorii 4 ani:
Chiar dacă ritmul actual de creștere a economiei românești este relativ lent, gradul de cultură
economică este foarte scăzut, iar înclinația către risc și inve stire nu este foarte evidentă,
perspectiva aderării la UE impune creșterea competitivității si stemului bancar și a economiei în
ansamblu.
Pentru a-și menține un nivel ridicat de profitabilitate și pent ru a face față concurenței, după anul
2007, băncile vor trebui să fie pregătite să-și asume și să ges tioneze în mod eficient riscuri mai
mari, atât în nume și cont propr iu, cât și în numele clienților lor, în condițiile î n care indicatorul
de solvabilitate va înregistra o depreciere artificială, datora tă trecerii la metodologia de calcul
stabilită de New Basel Capital Accord.
În plus, liberalizările ce vor fi operate pe piața monetară pân ă în 2007, inclusiv înlăturarea
restricțiilor legate de constituirea de depozite în lei de cătr e nerezidenți se vor reflecta într-o
dinamică ascendentă a operațiunilor speculative și deci în spor irea riscurilor, ceea ce va conduce
la creșterea rolului instrumentel or financiare derivate în econ omie.
În acest context, considerăm că până la momentul realizării res pectivelor liberalizări este
necesară consolidarea creșterii macroeconomice înregistrate în ultima perioadă pentru a se
asigura sustenabilitatea acestui proces.

75 Anexa nr. 1
ROM ÂNIA
mld.lei
30.09.2001 1.12.2001 1.03.2002 0.06.2002 30.09.2002 31.12.2002
Forward
și swap
valutar 4 388,1 2 798,7 5 903,0 8 336,5 6 651,7 5 620,0
Piața
organizată 0,0 38,3 957,1 1 644,9 0,1 0,0
Total 4 388,1 2 837,0 6 860,1 9 981,4 6 651,8 5 620,0
Sursa: Banca Națională a României; valori actualizate la 31.12.2002, u tilizând IPC
UNGARIA
31.03.2001 30.06.2001 30.09.2001 31.12.2001 31.03.2002 30.06.2002 30.09.2002 31.12.2002
Forward 82,8 32,8 136,2 105,8 98,1 95,4 96,1 113,6
Swap 173,6 150,3 485,4 677,4 1 097, 4 1 322,4 1 359,5 1 621,1
Opțiuni 2,2 4,4 2,4 1,6 2,3 16,4 17,2 36,4
Total 258,5 187,4 624,0 784,8 1 197,7 1 434,2 1 472,9 1 771,1
Sursa: web-site-ul Băncii Centrale a Ungariei mil.USDVolumul pie ței instrumentelor financiare derivate
02 0004 0006 0008 00010 000mld. lei
30.09.2001 31.12.2001 31.03.2002 30.06.2002 30.09.2002 31.12.2002Dinamica pieței IFD – ROMANIA
Forward
și swap valutarPiața organizată
02004006008001 0001 2001 4001 6001 800mil. USD
31.03.2001 30.09.2001 31.03.2002 30.09.2002Dinamica pie\ei IFD – UNGARIA
Forward Swap
Opțiuni

76 CEHIA
mil. USD
30.04.
199530.04.
199630.04.
199730.04.
199830.04.
199930.04.
200030.04.
200130.04.
200230.04.
2003
Forward și
FX swap 155,0 439,5 1 304,5 2 896,7 1 637, 2 1 786,9 1 337,4 1 090,3 978,5
Opțiuni 0,0 0,0 45,9 98,0 135,3 64,6 58,1 127,0 56,3
Total 155,0 439,5 1 350,4 2 994,7 1 772,5 1 851,5 1 395,5 1 217,3 1 034,8
Sursa: web-site-ul Băncii Naționale a Cehiei
155 439,5 1304,5 2896,7 1637,2 1786,9 1337,4 1090,3
0 0 45,9 98 135,3 64,6 58,1 127Anexa nr. 1 (continuare)
05001 0001 5002 0002 5003 000mil. USD
30.04.
199530.04.
199630.04.
199730.04.
199830.04.
199930.04.
200030.04.
200130.04.
200230.04.
2003Dinamica pieței IFD – CEHIA
Forward și swap valutar Opțiuni

77 Anexa nr.2
Ponderea tranzac țiilor cu derivative în total active sistem bancar
ROM ÂNIA
Total active Volum IFD IFD/Total active (%)
30.09.2001 375 701 751,7 4 147 488,1 1,1
31.12.2001 392 254 596,4 2 681 423,1 0,731.03.2002 402 470 475,6 6 484 014,7 1,630.06.2002 412 989 951,0 9 434 277,6 2,330.09.2002 427 391 026,0 6 287 124,9 1,531.12.2002 468 372 307,7 5 619 995,9 1,2
POLONIA
Total active Volum IFD IFD/Total active (%)
31.12.1998 91 517,8 14 069,7 15,431.12.1999 87 850,8 27 360,6 31,1
31.12.2000 103 419,0 93 362,0 90,331.12.2001 115 218,0 213 142,0 185,030.06.2002 119 566,0 245 601,0 205,4
Sursa: web-site-ul Băncii Naționale a Poloniei
4,143198518 3,986299744 mil. lei
mil. USDSursa: Raport anual 2001, Raport anual 2002 – Banca Națională a Român iei;
valori actualizate la 31.12.2002, utilizând IPC
Ponderea tranzacțiilor cu derivative
în total active siste m bancar – POLONIA
050100150200250
dec.98 dec.99 dec.00 dec.01 iun.02procente

78 Anexa nr. 3
Contribu ția pie ței or ganizate la totalul tranzac țiilor cu derivative în sistemul bancar românesc
Total OTC Pia ța organizată (%) OTC (%) Pia ța organizată (%)
30.09.2001 4 388 042,4 4 388 042,3 0,0 100,0 0,0
31.12.2001 2 836 945,6 2 798 684,0 38 261,5 98,7 1,331.03.2002 6 860 087,6 5 903 055,0 957 032,9 86,1 13,9
30.06.2002 9 981 465,7 8 336 531, 0 1 644 885,0 83,5 16,5
30.09.2002 6 651 778,2 6 651 651,0 127,0 100,0 0,031.12.2002 5 619 995,9 5 619 995,9 0,0 100,0 0,0 mil. lei
Sursa: rapoarte trimestriale ale băncilor – model 4025 și model 4125; valori actualizate la 31.12.2002, utilizând IPC
Ponderea pie ței OTC și a celei or ganizate
în totalul tranzacțiilor cu IFD
0102030405060708090100
sep.01 dec.01 mar.02 iun.02 sep.02 dec.02procente
Piața OTC Piața organizată

79 Opera țiuni cu IFD după scopul ini țierii
POLONIA
31.12.1999 % 31.12.2000 % 31.12.2001 % 30.06.2002 % 31.12.2002 %
Op. speculative 95 935,8 79,5 314 690,9 81,4 751 102,1 85,1 957 530,5 96,5 924 898,1 98,8
Hedgin g 24 774,0 20,5 72 126,4 18,6 131 549,5 14,9 35 141,5 3,5 10 983,5 1,2
Total 120 709,7 100,0 386 817,3 100,0 882 651,7 100,0 992 672,1 100,0 935 881,6 100,0
Sursa: web-site-ul Băncii Naționale a PolonieiAnexa nr. 4
mil. zloți
79,5 81,4 85,198,8
020406080100procente
1999 2000 2001 2002Ponderea tranzac țiilor speculative pe pia ța derivativelor
POLONIA
Op. speculative Hedging