Produse Apicole Utilizate In Farmacoterapiedocx

=== Produse apicole utilizate in farmacoterapie ===

CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I.INTRODUCERE IN APITERAPIE

1.1.Definiția apiterapiei

1.2.Istoricul apiterapiei

1.3.Avantajele apiterapiei

Capitolul II.PRODUSE APICOLE UTILIZATE ÎN FARMACOTERAPIE

2.1.Mierea

Definiție

Clasificare

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Indicații terapeutice și curative

Proprietăți biologice

Limite și contraindicații

2.2.Polenul

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Indicații terapeutice

Limite și contraindicații

2.3.Păstura

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Limite și contraindicații

2.4.Propolisul

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Limite și contraindicații

2.5.Lăptișorul de matcă

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Limite și contraindicații

2.6.Ceara de albine

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Proprietăți terapeutice și industriale

Proprietăți fizice și organoleptice

Limite și contraindicații

2.7.Veninul de albine

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Proprietăți organoleptice și fizico-chimice

Limite și contraindicații

2.8.Apilarnilul

Definiție

Compoziție chimică

Proprietăți farmacologice

Proprietăți terapeutice

Limite și contraindicații

Capitolul III.MEDICAMENTE PE BAZĂ DE PRODUSE APICOLE

3.1.Propoderm – unguent

3.2.Proposept

3.4.Revipol

3.5.Drajeuri cu Lăptișor de Matcă

3.6.MEL-ROYAL

Capitolul IV.NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I.

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Produsele apicole sunt remedii minunate utilizate foarte des in toată lumea,totodată aceste produse pot avea contraindicații,de exemplu unele persoane pot fi expuse la complicații în urma utilizării acestora.

Laptișorul de matcă administrat oral,poate cauza puține efecte secundare persoanelor nonalergice.La persoanele cu astm sau hipersensibilitate la alergii,acest medicament natural poate avea simptome alergice(curgerea nasului,mâncărimi ale pielii,leziuni,afectiuni la nivelul feței).În cazuri grave laptișorul de matcă poate provoca stare astmatică si chiar deces.

Despre polen trebuie știut că umezit este toxic,de aceea el trebuie sa fie întotdeauna uscat și cât mai proaspat.Polenul nu se recomandă în sarcină și alăptare,deoarece stimulează uterul.În același timp se va evita administrarea de polen în obezitate,exces de colesterol și lipide in sânge.

Păstura poate conține mici cantitați de polen,ea poate provoca probleme asemănatoare ca și la polen,în special alergii și toleranță.Pentru a evita aceste probleme păstura se poate amesteca cu miere.

Mierea de albine consumată oral poate provoca reacții alergice.Topic(local)poate provoca uscarea excesivă a rănilor,de aceea ar putea întârzia vinedcarea plăgilor.Consumul frecvent de miere de albine poate provoca carii dentare.

Tinctura de propolis,prin utilizarea locală pentru tratarea faringitei acute poate determina șoc anafilactic si edem laringian.Propolisul poate irita pielea,cauzând inflamație,roșeață,senzația de mâncărime,umflare.

Deși au multiple beneficii, trebuie să nu uităm de limitele si contraindincațiile acestor produse minune,care pot crea alergi,așadar trebuie mai întâi să ne consultăm cu un specialist pentru a nu ne cauza singuri probleme.

Capitolul I.INTRODUCERE IN APITERAPIE

Lucrarea de față conține informații cu privire la proprietațile terapeutice ale produselor apicole pe care acestea le dezvolta asupra organismului uman,dar si contraindicațiile acestor alimente,care deși sunt esențiale în hrana oamenilor pot provoca anumite complicații.

1.1.DEFINITIA APITERAPIEI

Apiterapia înseamnă terapia tradițională care folosește mierea,polenul,lăptișorul de matcă,ceara,propolisul,veninul de albine și alte produse pentru menținerea sănătății organismului,acestea având multe proprietăți biologice și acțiuni farmacologice benefice.

Apiterapia este folosită din cele mai vechi timpuri ,la început produsele apicole erau luate din cuiburile de albine sălbatice,mai târziu prin creșterea și îngrijirea albinelor,care a devenit o ocupație care dă practicanților numeroase satisfacții,având o latură materială(se obține miere,polen,păstură,ceară,propolis.

1.2.ISTORICUL APITERAPIEI

Apiterapia a apărut înca din preistorie,este utilizată pentru combaterea unor suferințe ale omului.Reprezintă relația dintre om-albină si are două aspecte:

-aspectul spontan care este susținut in special de apicultori.

-aspectul organizat și științific.

Apiterapia spontană se desfășoară chiar și în prezent,prin intermediul apicultorilor care vin frecvent în legătură cu produsul stupului,cu înțepăturile albinelor însoțite de venin.

Se spune că apicultura și apiterapia a fost inițiată acuma 7000 de ani de către egiptenii antici.A fost descoperit un papyrus egiptean în care erau menționate tratamente cu miere de albină practicate in Egiptul Antic.Și cărțile marilor religii demonstrează utilizarea mierii ca medicament:Biblia cu cele două părți Vechiul si Noul Testament,cărțile sacre ale Indiei,Chinei,Persiei și Egiptul,mierea se găsea pretutindeni iar stramoșii noștri o utilizau în scopuri medicinale.Legenda multor popoare,descrie mierea ca fiind băutura zeilor,a persoanelor puternice.

În vechile cărți indiene se menționează folosirea mierii ca aliment,iar propolisul este numit agent de vindecare a rănilor.Aceste cărti indiene au fost descoperite în urmă cu circa 6000 de ani.

A fost găsită o tăbliță de argilă,care recomandă mierea de albine pentru tratarea unei infecții de piele sau chiar ulcer.Medicina Tradițională Egipteană folosea produsele albinelor,mai ales mierea,ceara și propolisul(așa numită „ceara neagră”).

Egiptenii își depozitau alimentele în miere de albine,ei fiind primii care și-au preparat creme din ceara de albine pentru a-și proteja pielea împotriva razelor solare.Aceștia foloseau creme pentru tratarea arsurilor,a rănilor oftalmologice,în cosmetică(pentru îngrijirea pielii și a părului).

În țara noastră,apicultura și apiterapia au fost cunoscute din vremea dacilor.În perioada de față apicultura și apiterapia din România sunt renumite și foarte dezvoltate pe tot globul datorită oamenilor de știință români care sunt de foarte mare valoare.

Apiterapia este dezvoltată simțitor ,datorită studiilor aprofundate care au fost făcute mai ales in ultimii 50 de ani .Produsele apicale sunt considerate produse farmaceutice și sunt comercializate în farmacii.Sunt multe produse farmaceutice și cosmetice care se prepară în mai multe țări din lume.

Dintre toate produsele apicole,veninul de albină este cunoscut ca fiind cel mai vechi și mai eficent tratament în special pentru tratarea durerilor reumatice și de articulații.

Rolul cosmeticelor pe baza de produse apicole:

-regenerează pielea.

-protejază pielea de radicalii liberi.

-de influențele dăunătoare ale mediului înconjurător.

-reglează metabolismul.

-măresc puterea de apărare a organismului.

-stimuleză producerea de colagen.

-întârzie modificările degenerative.

1.3.AVANTAJELE APITERAPIEI

Produsele apicole au numeroase avantaje,acestea fiind:

-sunt produse BIO 100%.

-au efecte nutritive benefice,efecte curative si profilactice.

-prețul este convenabil,fața de alte metode de tratament.

-aceste produse nu au efecte secundare.

-se administrează și se folosesc ușor.

-produsele apicole au o posibilitate rară de a realiza acțiunea substanțelor active necesare scopului terapeutic.

Capitolul II.PRODUSELE APICOLE

2.1.MIEREA

Definiție

Este o substanță semilichidă,de culoare gălbuie,dulce și aromată,conține cantități mici din vitamina B,aminoacizi,minerale și enzime.Ea este culeasă și produsă de albine care culeg nectarul din flori îl transportă către stup,îl depozitează în celule de formă hexagonală,cu pereți de ceară,care se numesc faguri,pentru a hrăni albinele tinere.

Mierea este un produse de bază al albinelor.Ca majoritatea produselor obținute din stupărit,mierea este de doua feluri:vegetală și animală(nectarul și mana).

Nectarul este secreția glandelor nectarifiere,aflate în floare.Mana este de doua tipuri:vegetală și animală.

Mana vegetală,sunt secrețiile dulci,ale țesuturilor aflate pe diferite părți ale plantelor excluzănd floarea,mana de proveniență animală este rezultatul excreției insectelor,ca de exemplu pureci,păduchi de plante.

Clasificare

Dupa origine:

-miere florală,provenită din prelucarea nectarului și a polenului care este cules de albine din florile plantelor melifere.

-mierea de mană(extra florală),cum am precizat și mai devreme,acest tip de miere este provenită de pe alte părți ale plantei,exceptând floarea,aceasta poate fi de origine vegetală sau animală.

După speciile de plante melifere:

-miere monofloră este foarte apreciată dar este în cantități reduse la noi în țară,este provenită în mare parte din nectarul florilor unei singure specii:salcâm,tei,floarea soarelui,mentă.

-miere polifloră,este rezultată din nectarul unor grupe de plante,care caracterizează o anumită zonă și îi poartă numele:miere de baltă,miere de fâneață,de pomi fructiferi,de munte.

După felul de obținere:

-în faguri(se livreaza în faguri)

-extrasă cu ajutorul centrifugii.

-presarea fagurilor.

-topită(fagurii sunt încălziți)

Dupa consistență:

-lichidă

-cristalizată

După culoare:

-incoloră

-galben-deschisă

-aurie

-verzuie

-brună

-roșcată

Culoarea mierii este dată de origine.Cele mai apreciate sortimente de miere la noi în țara sunt mierea de salcâm și mierea de pădure.Mierea de salcâm are o culoare deschisă,de la incolor până la galben deschis.Mierea de pădure este cu atât mai închisă la culoare cu cât culesul de mană este mai abundent.

Aroma este dată în special de numeroasele substanțe organice,care fac parte din grupa uleiurilor volatile,care în timpul degustării inundă căile respiratorii superioare.

Gustul mierii,este mai dulce decât zahărul având 65 de calorii la o linguriță față de 48pe care le conține zahărul.Dar gustul nu este numai dulce,datorită complexității compoziției chimice,este mult mai plăcută în comparație cu imitațiile de miere,ca și aromă,gustul este dependent de compoziție.

Compoziția chimică

Compoziția mierii de albine este complexă:reunește grupe de substanțe anorganice si organice:glucide(zaharide),enzime,acizi organici,microelemente,vitamine,proteine(aminoacizi).

Glucidele din miere sunt substanțe organice sintetizate de plante.Cele mai importante glucide din miere sunt:fructoza,glucoza,zaharoza.Fructoza si glucoza au molecula cea mai simplă,de aceea sunt monozaharide,iar zaharoza este formată prin legarea chimică a glucozei de fructoză.

În nectar cele trei zaharuri depind de specia florală,de exemplu nectarul de salcâm,conține mai multă fructoza decât glucoză,iar nectarul de rapiță conține mult mai multă glucoză.

Zaharoza își are originea din sursa zaharată.Conținutul de zaharoză este mai mare,se admite maximum 10%,acest conținut depinde de compoziția mai complexa a sevei plantei și transformările biochimice care au loc în aparatul digestiv al producătorilor de mană.

Constituenții mierii sunt apă și substanțele zaharoase ,care reprezintă 99% din miere.Apa din miere este un rest din apă conținută în amestecul nectar-secreție salivară a albinei.

Proprietați farmacologice

Mierea are următoarele proprietății medicale:

-antibacterian

-antibiotic

-anti-carii(asigura o hrănire a dinților,chiar dacă este un aliment dulce)

-antiinflamator

-curativ(poate vinedca mai multe boli)

-depurativ(ajută mecanismele de detoxifiere)

-emolient(datorită capacitații sale de a atrage apă)

-energetic(carbohidrații din miere ard ușor)

-stimulează reglarea epiteliilor și a membrelor celulare.

-laxativ(ajută pancreasul și ficatul să funcționeze mai bine)

-nutritiv

-tonic cardiac

-regenerativ pentru țesutul conjunctiv .

-vindecă plăgile.

Multe persoane au fost vindecate de diverse afecțiuni datorită acestor proprietăți farmacologice.

Indicații terapeutice și curative

Mierea naturală posedă calități dietetice și terapeutice demonstrate.Înaintea apariției antibioticelor,infecțiile erau tratate cu miere.Chiar și cele mai mici zgârieturi sau julituri erau vindecate astfel.Mierea conține peroxid de hidrogen și propolis care distrug bacteriile.

Strămoșii noștri se foloseau de miere pentru a vindeca diverse tulburări digestive.Mierea poate grăbi vindecarea ulcerului,îi poate atenua simptomele.Acest produs determină reducerea inflamației,stimuleză fluxul sanguin,grăbește creșterea celulelor epiteliale,care căptușesc pereții stomacului.

Mierea de albine își pierde proprietațile apiterapeutice și poate deveni chiar toxică,atunci când:

-este artificială,falsificată sau seminaturală

-este pasteurizată(acest procedeu este mai frecvent decât se crede,iar acest lucru nu este indicat pe etichetă.

-conține substanțe străine(antibiotice sau dezinfectante chimice,care au fost folosite de apicultor.

-este încălzită sau adăugată în lichide calde(la temperaturi mai mari de 40 C,mierea devine toxică).

-este mai veche(mierea nu se poate păstra mai mult de 2ani).

Proprietați biologice

Numeroasele calității ale mierii nu trebuie să ne facă să uităm ca ea este un aliment energetic și de ineteres gastronomic.

Mierea are aproximativ 3000de calorii pe kilogram.

Este un aliment excelent pentru mușchi,este recomandat sportivilor care au de depus un efort de lungă durată,cum ar fi:cicliști,înotători,alpiniști,etc.Dar mierea nu este un aliment complet.

Mierea se folosește la:

-acnee

-alergii

-faringoamigdalită

-insomnie

-laringită

-pete de vârstă

-tuse

-ulcer gastroduodenal

Limite și contraindicații

Deși mierea reprezintă un medicament natural foarte bun,acest produs are și unele contraindicații de care trebuie să ținem cont.

Este contraindicată pentru toți bolnavii care au hipersensibilitate față de miere.Tratamentul cu miere este contraindicat persoanele la care suferință este însoțită de emfizem,bolnavii de astm bronșic,cord pulmonar,stări febrile,scleroză pulmonară,hemoragii repetate ale căilor respiratorii.

Mierea este contreaindicată în cazul:

-Diabetului-mierea conține peste 70%carbohidrați nu poate fi consumată în cantitați mari de persoanele care suferă de această boală.

-Alergiei de polen-mierea conține peste 1%polenin în compoziție.Persoanele care suferă de această afecțiune nu pot consuma miere,chiar și conținutul foarte scăzut de polen poate conduce la alergii digestive sau respiratorii.

-Copiiilor sub un an-organismul lor este slab protejat contra bacterilor prezente în miera de albine.

Mierea poate conține spori ai bacteriei Clostridium botulinum,la sugari(copiii mai mici de 13 luni)acești spori se pot transforma în toxina Clostridium botulinum,odată ajunși în intestine.

Această toxină este foarte periculoasă otrăvind terminațiile nervoase și paralizând mușchii.Clostridium botulinum,este aceași bacterie care se vinde sub numele de botox,pentru a potoli migrenele,spasmele musculare și pentru a șterge ridurile de expresie.Această bacterie la copii poate duce la botulism.Mierea de albine este consumată de cele mai multe ori în starea ei naturală,fără a fi sterilizată sau pasteurizată.Și chiar dacă ar trece printr-un proces de pasteurizare,sporii de botulism tot ar putea fi prezenți.

Sporii de botulism nu se pot distruge prin procesele clasice,cum ar fi fierberea sau coacerea la cuptor.Metoda prin care pot fi distruși o bună parte din sporii de botulism este radierea cu raze gamma.Cam greu să facem asta acasă,așa că medicii recomandă evitarea mâncărurilor în care s-a folosit miere,pentru copiii sub 1 sau 2 ani.

Dacă nu suntem atenți la contraindicațiile folosirii mierii,vom suporta efectele secundare,care pot fi urmatoarele:

-hipertermie

-greutate la mers

-erupții pe piele

-vomă

-criza de astm(în cazul astmaticilor)

Mierea este contraindincată în obezitate sau indivizilor cu tendință de obezitate,deoarce glucidele se transformă în lipide și se acumulează kilograme in plus.

Unor bolnavi,mierea le produce un tranzit intestinal grăbit.

Limitele mierii,ca și pentru celealte produse apicole,există unii factorii care-i pot diminua eficacitatea.

Principalii factori sunt:

1.corpul este slăbit,incapabil să o digere.

2.diferite tipuri de obstacole.

a.Obstacole interne:spasme,tumori,mucus în exces în tractul digestiv,respirator.

b.Obstacole extreme ca:cicatrici,tumori întinse ale pielii.

2.2.POLENUL

Definiție

Polenul este o pulbere,de culoare galbenă,este un produs apicol.Polenul mai este definit și ca fiind celulele sexuale masculine ale plantelor înflorite.Polenul este dus de vânt sau de albine în corpul insectelor,unde fecundeză celulele feminine,acest procedeu se realizează doar când polenul este copt.El are un efect terapeutic,este un aliment complet,benefic pentru sănatatea omului.

Compoziție chimică

Rolul major al polentului este data de compozoția sa chimică.Compoziția este predominant proteică,alături de lipide,vitamine,enzime,substanțe minerale și alte substanțe.Polenul conține 22 de aminoacizi,18 vitamine,25 de minerale,59 elemente de bază,11 enzime,14 acizi grași,11 carbohidrați și aproximativ 25%proteine,conține vitamina B,C,D,E și lecitină.

Proprietați farmacologice

Polenul este un amestec de factori utili în transportul de substanțe active în organsimul uman.Fiecare sursă de polen oferă o acțiune specifică.

Polenul de acacia,este calmant,iar polenul de castan sălbatic favorizează circulația venoasă.Polenul de măr are o acțiune benefică asupra miocardului.

Polenul de salvie permite reglarea funcției digestive,fiind și diuretic.Polenul crud se folosește în stările de anemii.Polenul produce vitamina D,este adecvat sportivilor și celor care își desfașoară activitatea fizică intensă.Este un bun trofic pentru creier,de aceea este folosit de studenți.

d)Indicații terapeutice

O cantitate de 15-35g.polen consumat zilnic asigură organismului necesarul de aminoacizi.Dar polenul ca și alt produs farmaceutic sau natural trebuie administrat numai sub controlul medicului în caz de boală.Polenul poate fi folosit ca supliment alimentar,se poate folosi ca atare sau se poate include în miere sau în lăptișorul de matcă.

Administrarea polenului se face sub două forme:

a.băutură

b.pastă de miere cu polen.

În cazurile de alergie la polen,folosirea acestuia este strict interzisă.

Limite și contraindicații

De calitațile terapeutice ale polenului nu ne îndoim,însă trebuie să luăm în considerare limitele și contraindcațiile acestui produs apicol.Persoanele alergice pot avea numeroase neplăceri la consumarea acestuia,poate cauza diferite alergii,care pot afecta sistemul respirator,pielea și sistemul digestiv.Nu este indicat persoanelor care suferă de ulcer gastoro-duodenal.Este bine sa fim prudenți când vrem să consumăm astfel de suplimente și să cunoaștem toate contraindicațiile.

-Persoanele care suferă de boli de inimă,hipertensiune arterială sau o altă boală a vaselor de sânge trebuie să stea departe de polen.

-Femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să evite consumul de polen.

-Persoanele care suferă de diabet,astm sau cei care urmează un tratament medicamentos,trebuie să fie precauți în terapia cu polen.

-Dacă polenul provine din zone puternic industrializate există posibilitatea ca în locul beneficiilor,acesta să devină dăunător,deoarece acesta absoarbe poluanții de aceea trebuie să avem mare grijă de unde colectăm polenul.

Polenul treatază alergiile,cu toate acestea,acest produs poate produce și el reacții alergice la unele persoane.Aceste simptome sunt:mâncărimi în gât ,erupții cutanate,febră,urticarie,tuse,iar în cazuri severe persoanele afectate pot intra în șoc anafilactic,umflarea gâtului și a limbii,acest lucru împedica respirația.Cei care au avut antecedente de șoc anafilactic trebuie să evite consumul de polen.

Alte efecte secundare ale polenului sunt:probleme gastro-intestinale,durere de stomac,oboseală,durere de cap,durere toracică.

2.3.PASTURA

Definiție

Păstura este un produs al stupului rezultat prin colectarea și depozitarea de către albine a polenului floral în faguri,unde au loc procese biochimice prin activitatea metabolică desfășurată de un complex de microorganisme.Rezultă un produs de mare importanță pentru stup,singura sursă de proteine a coloniei.

Compoziția chimică

Compoziția chimică este complexă și variabilă în funcție de sursele floarele predominante,fiind asemănătoare cu cea a polenului,dar cu unele deosebiri:scade conținutul de zaharuri,cresc conținutul de vitamine,glucidele și proteinele sunt parțial hidrolizate,ceea ce le face mai rapid absorbite în intestin.

Proprietăți farmacologice

Păstura are un conținut proteic mare,sub formă de proteine ,oligopeptide și aminoacizi.Sunt reperezntați toți aminoacizii esențiali într-un raport echilibrat.La acesta se adaugă aproximativ 100 enzime.În păstură s-a găsit o enzimă digestivă pentru lapte,care nu există in polen.Conținutul nutritiv al polenului se află în interior,pentru a beneficia de toate propritațile acestuia îl dizolvăm în apă.

Limite și contraindicații

Pentru păstură,contraindicațiile și limitele sunt aproape identice ca și pentru polen.Din cauza transformărilor suferite în stup sub acțiunea bacterilor specializate,păstura are unele contraindicații și limite diferite de ale polenului.

Păstura este mai „netedă” decât „asprul”polen deoarce este întotdeauna deschis.Fiind deschis irită mai puțin mucoasa tractul digestiv în procesele digestive și de absorbție.Ca rezultat toleranța tractului digestiv este mai crescută.Totuși deoarece păstura poate conține mici cantitați de polen nedeschis,poate prezenta,în unele cazuri aceleași probleme ca și polenul,în special cele legate de alergii.

Limite:Păstura nu poate vinedca un țesut un organ sau tot corpul mult prea slăbit pentru a putea să prelucreze prin mecanisme specifice(digestive,absorbiția energiei în general)

Păstura nu poate vindeca celulele sau țesuturile îndepărtate,dacă nu poate ajunge în aceste zone,de exemplu :vitaminele,enzimele,energia păsturei nu pot ajunge la celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.

2.4.PROPOLISUL

Definiție

Este un produs al albinelor,este o substanță cleioasă,parfumată,care se prelucreză de către albinele lucrătoare.La încălzire se înmoaie repede,iar la răcire se transformă într-o masă fragilă,care are culoare închisă cu gust amărui.Propolisul se topește la temperatura de 80-104 grade.

Compoziție chimică

Propolisul conține uleiuri vegetale(aproximativ 50-55%),uleiuri eterice(8-10%)ceară(aproximativ 30%)și elemente minerale(fier,cupru,mangon,zinc,cobalt)Este dovedit că propolisul este un bactericid prețios și un bateriostatic.Se comportă ca un bactericid față de bacteriile gram negative și ca bacteriostatic față de bacteriile gram pozitive.

Propolisul conține multe rașini vegetale,cu rol deosebit în medicină.

Proprietăți farmacologice

Din punct de vedere farmacologic,propilisul este cel mai studiat produs apicol.El este folosit în toată lumea,in mii de farmacii,oficii medicale,clinici umane sau veterinare etc.

Propolisul este cel mai important medicament produs de albine.

-propolisul are proprietăți antibacteriene specifice și nespecifice.

-cea mai importantă proprietate,este antibiotic.

-este folosit împotriva depresiei,tristeții,melancoliei.

-propolisul este cunoscut ca unul dintre puținele medicamente naturale foarte bune împotriva diferitelor virusuri.

-are un efect antiinflamator de doua ori mai puternic decât faimoasa aspirină.

-are proprietați generale împotriva celulelor tumorale

-crește capacitatea sângelui de a bloca histamina.

Limite și contraindicații

Există aproximativ 1-2% din populație cu alergie la propolis sau cu reacții alergice la anumite substanțe ce intră în compoziția sa.Ca rezultat al acestor alergii,propolisul nu este recomandat acestor persoane ce suferă de asemenea alergii.Reacții adevere ce pot apărea la persoanele alergice după administrarea de propolis(intern sau extern):

-Dermatite de contact la propolis(brut sau cremă,unguent)

-Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis,loțiuni etc.

-Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronșice.

-Mucozitați orale sau ulcerații(tablete cu propolis,propolis de mestecat)

-Eczeme ocupaționale la apicultori(propolis natural)

-Hipotensiune arterială(propolisul este spasmolitic și astfel scade nivelul presiunii arteriale.

Limite:Limitele folosirii propolisului sunt similare cu cele specifice pentru miere sau polen.

-Organismul slăbit

-Absorbție ineficentă

-Administrare incorectă

2.5.LĂPTISORUL DE MATCĂ

Definiție

Această substanță este un produs de secreție al glandelor salivare ale albinelor lucrătoare din stup.Este o substanță de culoare albă cu aspect cremos,care se observă la anumite albine,dar care nu seamănă cu mierea.În Occident această substanță este foarte folosită și are rezultate foarte bune.Este de mare folos oamenilor suferinzi,fiind folosită din ce în ce mai mult în clinici și în laborator.

Compoziție chimică

Compoziția chimică a lăptișorului de matcă este(în aproximări de +-0,01%):

PH 3,5-4%

Apă 66,05%

Materii uscate 39,95%din care

-glucide 12,49%

-proteine 12,34%

-lipide 6,46%

-substanțe necunoscute 2,66%

Glucidele sunt substanțe reprezentate prin monozaharide ușor asimilabile:

-glucoză 42%

-fructoză52%.

Proteinele identificate până acum: arginină,fenilalanină, izoleucină,leucină,histamină,triptofanul, valină,glicină,polina,cistina și serină.

Lipidele au rol energetic și de a vehicula unele vitamine și de a fixa compușii toxici.Glucidele sunt factori energetici care intervin în metabolismul protidelor și al lipidelor,mai ales în procese de sinteză a aminoacizilor.

Un rol deosebit îl au vitaminele,mai ales cele din grupul B complex.Vitaminele B sunt factori cu care terapuetica modernă intervine în vindecarea intoxicațiilor cu alcool,în vindecarea edemelor,a unor boli de piele.

Proprietați farmacologice

Lăptoșorul de matcă oprește dezvoltarea aterosclerozei și normalizează conținutul colesterinei din sânge.Are acțiune tonică,trofică și antispasmatică,imbunătățește vederea,memoria și apetitul la persoanele în vârstă.Crește pofta de mâmcare,mărește capacitatea de apărare a organismului,influențeză dezvoltarea diferitelor organe și siteme.Regleză și funcțiile glandelor cu secreție internă,s-au obținut rezultate bune la bolnavii cu astm bronșic.

S-au obținut rezultate bune în tratarea anemiei.S-a observat mărirea numărului eritrocitelor,cantitatea hemoglobinei.

Limite și contraindicații

Sunt multe reacții adverse ce pot apărea,de aceea cel mai bine ,pentru a ști exact,dacă ne încadrăm pe lista contraindicații este să apelăm la un apiterapeut sau la un medic.Care ne poate face un program de administrare în funcție de eventualele probleme medicale.

Tratamentul cu laptișor este contraindicat în boala lui Addison,bolile acute infecțioase,maladii ale glandelor suprarenale,intoleranță la lăptișor.Acesta nu trebuie să se ia seara,poate duce la insomnii.

Lăptișorul de matcă poate duce la reacții alergice la persoane cu sensibilitate la anumite tipuri de polen sau la înțepăturile de albine.Poate apărea și șocul anafilactic.

S-au raportat probleme digestive după consumul de lăptișor.Printre acestea:greață,arsuri la stomac,în anumite cazuri a dus chiar la sângerări intestinale.

Persoanele care suferă de astm trebuie să consume cu precauție lăptișor de matcă.Reacțiile adverse pot merge de la iritarea pielii până la dificultați de respirație și spasme ale bronhiilor.Orice bolnav de astm sau boli de plămâni trebuie să consulte un apiterapeut înainte de a lua lăptișor de matcă.

Curele cu lăptișor sunt restricționate când vine vorba de copii cărora,administrat în doze mari,le poate stimula pubertatea.La baieți există riscul să apară caracteristici feminine din cauza hormonilor conținuți în lăptișor.

2.6.CEARA DE ALBINE

Definiție

Este un produs glandular al albinelor,conține elemente prelevate din plantele vizitate de albine.În timpul culesului de salcâm culoarea cerii devine albă,la floarea soarelui galbenă,iar la altele în funcție de specie roșiatică,verzuie sau altă nuanță specifică,are un miros plăcut caracteristic.

Compoziție chimică

Compoziția chimică a cerii este foarte complexă,ea fiind formată din diverse tipuri de alcooli,hidrocarburi,esteri,etc.Conține trei elemente principale:carbon(80%)hidrogen(13%)și oxigen(7%),are esteri ai acizilor cerici 71%,acizi cerici liberi 13,5-14% hidrocarburi 10,5-13,5%alcooli liberi 1-1,25% esteri ai colesteroluli 1% umiditate și impurități(polen,rășini,etc.)

c)Proprietăți farmacologice

-antiseptic

-agent de formare a particulelor tip film

-conservant

-prezintă proprietăți de îngroșare și este potențator de vâscozitate.

-sedativ

-dezinfectant

-antiinfectare

Proprietăți terapeutice și industriale

În scopuri terapeutice,ceara de albine este folosită în tratarea bolilor cardiovasculare

-ale aparatului digestiv

-ale aparatului respirator

-tratamentul bolilor alergice

-în oftalmologie,dermatologie

-ale bolilor intestinale

-în stomatologie

Proprietăți fizice și organoleptice

Culoare:ceara de albine prezintă o întreagă gamă de culori,de la alb până la brun,trecând prin diferite nuanțe de galben cenușiu,verzui,portocaliu galben închis spre brun,în funcție de floră,de vârsta fagurilor și de modul de condiționare.

Consistență:frământată între degete ceara de albine devine plastică,fără luciu pronunțat,puțin lipicioasă,nu lasă urme de grăsime pe degete.

Gust:ușor balsamic.

Aroma:fină și plăcută de miere.

Densitate:0,96-0,98

Intervalul de topire:este cuprins între 62-65 C.

Solubilitate:ceara de albine este solubilă în eter,cloroform și tetraclorură de carbon,parțial solubilă în benzen,la rece sau sulfură de carbon,foarte puțin solubilă în alcool fierbinte,când acizii liberi trec în soluție ,iar esterii sunt reținuți.

Limite și contraindicații

Ceara de albine poate fi responsabilă de anumite reacții adverse:

-dermatite de contact alergice.

-inflamații localizate la nivelul buzelor.

-blocaj intestinal.

Acest produs apicol nu se folosește în următoarele afecțiuni:

-bulimie

-hiperfagie

-hiperaciditate gastrică

-ulcer gastric

Este contraidincat femeilor însărcinate și mamelor care alăptează.

Ceara nu se aplică pe rănile proaspete sau pe arsurile foarte recente,căci se formează o peliculă,sub care dezvoltarea microorganismelor anaerobe poate fi periculoasă.

2.7.VENINUL DE ALBINE

Definiție

Veninul de albine este un produs de secreție al albinelor lucrătoare,este stocat în punga de venin și eliminat la exterior în momentul înțepării,acesta reprezintă un act reflex de apărare.

Compoziție chimică

Veninul de albine are o compoziție complexă.Prezintă substanțe proteice în procent de până la 75% din veninul uscat.S-au identificat 13 aminoacizi:

-glicocol

-alanină

-valină

-leucină

-izoleucină

-serină

-treonină

-lizină

-arginină

-triptofan

-prolină

-acid aspartic

-acid glutamic.

Veninul de albine conține de asemenea lipide,în special din grupa sterinelor,hidrocarboranți,

acizi (formic,clorhidric,ortofosforic)și baze.

Dintre substanțele minerale s-au identificat calciu,magneziu,mangan,fosfor,sulf și cupru.

Proprietați farmacologice

Proprietațile principate ale veninului de albine.Antiinflamatoare,are o activitate antiinflamatoare de 100 de ori mai puternică decât hidrocortizonul.

Efecte asupra:pielii,țesuturilor,sistemului musculo-scheletic,sângelui,enzimelor,sistemului imun,sistemului neros,sistemului endocrin.

Proprietăți organoleptice și fizico-chimice

1.Aspect:masă pulverulentă omogenă.

2.Culoare:alb-mat,ușor cenușiu.

3.Consistență:pulbere afânată.

4.Miros:iritant,caracteristic.

5.Gust:amar înțepător.

6.Puritate:fără impurități.

Proprietăți fizico-chimice:

1.Solubilitate:solubil în apă,insolubil în sulfat de amoniu.

2.Aciditate(pH):4,5-5,5

3.Conținut de apă:6-7

4.Conținut de substanță uscată:93-94

5.Proteine total:65-75

6.Cenușă:3,5-4

7.Greutatea specifică:1,131

Limite și contraindicații

Veninul de albine este un complex de substanțe dăunătoare organismului,lucru normal dacă ne gândim că el constituie arma de apărare a albinei,cu care aceasta își ține la distanță dușmanii.În compoziția sa intră o serie de substanțe chimice de natură proteică,histamină,apamină,în funcție de doză,de la o simplă reacție locală la reacții generale grave,ce pot constitui un pericol pentru viață.

Pentru un om o singură albină nu poate provoca moartea,decât în cazul extrem de rar când înțepătura s-a produs la baza limbii și când edemul care ia naștere astupă căile respiratorii.Înțepătura determină o senzație dureroasă și după câteva minute o mică inflamație care dispare după câteva ore durerea și mâncărimea inflamației,precum și durata acestor fenomene fiind mai intense în zone bogate vascularizate,ca de exemplu buzele,nările,pleoapele,urechile,vârful degetelor etc.

În cazul unui număr mai mare de înțepături reacțiile locale sunt urmate și de simptome generale cum ar fi:

-urticarie

-edem difuz

-frisoane

-amețeală

-dureri de cap

-crampe abdominale.

Există oameni care manfiestă o hipersensibilitate față de venin,oameni la care o singură înțepătură poate provoca manifestări grave,uneori cu sfârșit letal,datorită unui fenomen destul de des întâlnit,denumit alergie sau anafilaxie.

Tratamentul cu venin de albine este contraindicat în:

-hipersensibiltate față de venin

-boli infecțioase

-tuberculoză

-hepatite și pancreatite acute

-boala lu Addison

-epilepsie

-în timpul sarcinii

2.8.APILARNILUL

Definiție

Este un produs apicol natural,utilizat în scopul sănătății omului,este un produs mai recent comparativ cu celelalte produse apicole.Deși nu este un produs tradițional al stupului ca și mierea sau polenul,el se distinge prin proprietățile sale organoleptice și microbiologice.

Compoziția chimică

Compoziția este deosebit de complexă:apă,proteine,toți aminoacizi esențiali,glucide,lipde,acizi nucleici,glicogen,minerale,vitamine,enzime,fibre,substanțe uscate,substanțe microbiologice.

Proprietați farmacologice

Apilarnilul are compoziție și proprietăți farmacologice asemănătoare cu cele ale lăptișorului de matcă. Proprietățile faramacologice ale apilarnilului sunt:

-nutritive

-antiinflamatoare

-stimulente ale sistemului imunitar

-de îmbunătățire a memoriei

-energizante

-mărire a masei musculare la bărbați.

Proprietăți terapeutice

Indicațiile terapeutice ale apilarninului sunt asemănătoare cu cele ale lăptișorișorului de matcă.Există totuși câteva diferențe,în special în cazul problemelor endocrine.Acest produs este indicat în:nutriția oamenilor sănătoși,copii,vârsnici,sportivi,boli metabolice,epuizare fizică și surmenaj,boli hepatice,bolile aparatului digestiv,infecții,bolile respiratorii.

Limite și contraindicații

Apilarninul are contraindicații similare cu cele întâlnite la polen,propolis și miere.Apilarnilul este contrindicat în următoarele cazuri:posibile reacții alergice la unii dintre compușii săi,intoleranță la apilarnil.

Pot apărea următoarele reacții adverse:tulburări ale tractului digestiv ca de exemplu:dureri de stomac,vomă,pot apărea prin supradozaj.Toxicitatea poate să apară în cazurile de supradozaj.Insomnie moderată,în special la bărbați dacă se administrează seara târziu.

Limite:Unii factori pot diminuna eficacitatea apilarnilului cei mai importanți sunt:

-organismul este prea slăbit

-glandele endocrine au probleme majore

-spasme

-tumori

-mucus în exces în tractul digestiv

-o cantitate mare de paraziți etc.

Folosirea necorespunzătoare de către nespecialiști în apiterapie:doze greșite(prea mari su prea mici)administrare greșită.

Capitolul III.MEDICAMENTE PE BAZĂ DE

PRODUSE APICOLE

3.1PROPODERM-UNGUENT

Compoziție Propoderm: extract moale de propolis, ceară de albine, cetaceum, lanolină anhidră, ulei de parafină.

Crema de protecție cu un conținut ridicat de substanțe naturale existente în propolis, destinat îngrijirii zonelor corpului expuse unor factori de agresiune (produse chimice de curățenie, razele solare, vânt, frig, etc.). Extractul moale de propolis obținut din propolisul brut, conține o serie de componente active (flavone, uleiuri eterice, rășini, taninuri) cu acțiune antioxidantă, antiseptică și cicatrizantă.

Principiile active responsabile de spectrul larg de acțiuni sunt flavonoizii, având acțiune bactericidă, anestezică, regeneratoare a țesutului epitelial, antifungica, antiinflamatoare, antipruriginoasă.

Prezența oligoelementelor completează în mod fericit deficitul acestora în țesutul epitelial.

Indicații Propoderm: arsuri de gradul I și ÎI, ulcer varicos, radiodermite, fisuri perianale, hemoroizi și unele eczeme.

Administrare Propoderm: unguentul se aplică pe zonele afectate, se masează ușor fără a exercită presiune asupra pielii

3.2.PROPOSEPT

Compoziție Proposept: Extract standardizat de propolis, zaharoză, excipienți de tabletare (talc, stearină).

Acțiune terapeutică: Componentele propolisului, principiul activ al produsului, îi conferă proprietăți antiseptice cicatrizante-epitelizante și antiinflamatorii, la nivelul cailor respiratorii superioare și ale tractului digestiv.

Recomandări Proposept:

– Faringite, laringite, traheo-bronșite.

– Tulburări dispeptice de etiologie variabilă.

Administrare Proposept:

– Pentru afecțiunile respiratorii: Câte 1 comprimat de 3-4 ori/zi, care nu se înghite și se lasă să se topească în gură.

– Pentru afecțiuni digestive: 1 comprimat de 3-4 ori/zi care se înghite cu puțină apă sau ceai după mesele principale. Durata tratamentului este de 10-14 zile.

3.3.APIREVEN

Compoziție Apireven: Extract de propolis, ceară de albine, lanolină, ulei de parafină, cetaceum, nicotinat de metil, extract de capsici, venin de albine, nipagin, borax.

Recomandări Apireven: Produsul este o crema de masaj cu un bogat conținut în substanțe naturale menite să mențină starea de conform a mușchilor și articulațiilor precum și să asigure relaxarea musculară.

Caracteristici: Principiul activ din produs este furnizat printr-o combinație echilibrată a unor compuși din propolis (flavone, uleiuri eterice, taninuri) cu acțiune antioxidantă, antiseptică și cicatrizante cu extracte naturale de capsici și de venin de albine care activează circulația sanguină periferică oferind astfel o stare de confort și relaxare.

Aplicații și utilizare Apireven: Crema se aplică în cantități mici pe suprafețele de masat. Masajul se face ușor, fără aplicarea de presiune pe țesuturi. Pentru un efect mai îndelungat, zona masată trebuie acoperită cu un material din fibre naturale, de preferință lână. Excesul de crema nu trebuie obligatoriu îndepărtat.

Precauție: Crema nu trebuie aplicată în zona din jurul ochilor, gurii sau pe răni deschise, escare sau alte zone dechise.

3.4.REVIPOL

Compoziție Revipol: Extract de polen – fracțiunea REPO, vitamina C, arome naturale.

Descriere: Comprimate orale energovitalizante masticabile, supliment nutritiv vitamino-proteico-mineral. Extractul de polen este obținut din polen poliflor pritr-o tehnologie originală bazată pe extracții selective și succesive cu solvenți specifici. Fracțiunea REPO conține un număr însemnat de aminoacizi liberi, proteine, pigmenți carotenoizi și majoritatea substanțelor liposolubile. Vitamina C prezența în compoziția produsului REVIPOL potențează acțiunea nutritivă și funcțională a compusilor din extractul de polen.

Acțiune Revipol:

– energizant general în stări de debilitate fizică;

– activator al funcțiilor metabolice;

– protector al celulei hepatice (hepatoprotector);

– complement vitamino-proteico-mineral alimentar;

– stimulent general în afecțiuni însoțite de stări carentiale.

Administrare Revipol:

– Copii: maxim 3 comprimate pe zi

– Adulți: maxim 6 comprimate pe zi

3.5.DRAJEURI CU LAPTISOR DE MATCA

Descriere Drajeuri cu Lăptișor de Matcă: Lăptișorul de matcă este un produs natural secretat de albinele tinere pentru hrănirea larvelor și a mătcii. Conține cantități importante de proteine și aminoacizi, glucide simple și complexe, lipide, enzime, vitamine (în special grupul B), substanțe minerale și factori vitali ce acționează în calitate de biocatalizatori în procesele de regenerare celulară. Drajeurile sunt preparate prin asocierea lăptișorului de matcă cu glicocol, aminoacid cu rol important la nivelul organismului și care menține principiile active sensibile din lăptișor. Crustă de zahăr cu care este acoperit drajeul protejează amestecul de lăptișor de matcă și glicocol de acțiunea luminii, umidității și a altor factori ce l-ar putea inactivă.

Indicații: Că stimulent biologic cu acțiune energizantă și regeneratoare în stări de oboseală, surmenaj, astenie, lipsa poftei de mâncare, în neurasteniile de suprasolicitare, tulburări de comportament cu randament psihic scazutca tonic în bolile cu evoluție cronică, anemii, anorexii etc. Nu determina efecte secundare și sub acest aspect nu prezintă contraindicații.

Indicații Drajeuri cu Lăptișor de Matcă:

– Copii: 2-3 drajeuri pe zi, în cure de 3-5 săptămâni.

– Adulți: 3-6 drajeuri pe zi, în cure de 3-5 săptămâni.

Se recomandă că în timpul administrării lăptișorului de matcă zahărul din alimentație să fie înlocuit cu miere de albine în cantitate de 30-60 g zilnic.

MEL-PROP

Compoziție MEL-PROP: Miere de albine, extract de propolis standardizat, vitamina C, ulei de anason (Pimpinella anisum), ulei de busuioc (Ocimum basilicum).

Valoare energetică 300 kcal/100g produs.

Descriere: combinație sinergică de compuși naturali cu acțiune antioxidantă ce ajută la protejarea celulelor organismului împotriva acțiunii nocive a radicalilor liberi.

Recomandări MEL-PROP:

– Ajută la menținerea unui sistem imunitar sănătos, contribuie la menținerea sănătății inimii și a sistemului cardiovascular, asigurând un nivel optim al colesterolului și al lipidelor sangvine.

– Ajută la menținerea sănătății sistemului respirator dar și a sistemului digestiv prin stimularea secretiilor glandelor anexe.

– Arte efecte tonice și reglatoare asupra sistemului nervos.

– Ajută la menținerea armonioasă a stării fizice (greutate/înălțime) și la echilibrarea metabolică.

Administrare MEL-PROP:

– Copii: o linguriță/zi înainte de masă

– Adulți: 2 lingurițe/zi înainte de mese

3.6.MEL-ROYAL

Compoziție MEL-ROYAL: Miere de salcâm, lăptișor de matcă pur.

Descriere: compoziția și raportul unic dintre substanțele active din lăptișorul de matcă și mierea de albine conferă produsului efecte stimulatorii generale asupra sistemului imunitar și a majorității funcțiilor biologice ale organismului. Produsul are efecte nutritive și energizante prin aport direct de zaharuri direct asimilabile, vitamine și elemente minerale naturale.

Recomandări MEL-ROYAL:

– Ajută la menținerea unei bune stări de sănătate și funcționalitate a ficatului și a sistemului cardiovascular.

– Are efecte tonice și reglatoare asupra sistemului nervos, precum și efecte generale de tonifiere asupra întregului organism cu efecte vizibile asupra pielii și fanerelor (unghii, par).

– Ajută la asimilarea eficientă a calciului la nivelul țesutului osos în perioada de creștere și dezvoltare la copii și are efecte pozitive în perioada de menopauza, ameliorând simptomele generale dar și pe cele asociate osteoporozei.

– Ajută la o mai rapidă recuperare după fracturi.

Administrare MEL-ROYAL:

– Copii: o linguriță/zi dimineață

– Adulți: 2 lingurițe/zi înainte de mese.

Capitolul IV. NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I.

Norme specifice de Protecție a Muncii în activitatea din farmacii cu circuit deschis și închis, puncte farmaceutice, drogherii și magazine tehnico-medicale

Desfacerea medicamentelor în punctele și unitățile farmaceutice se va efectua în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătății. .

Depozitarea medicamentelor și a imaterialelor în dulapuri, pe rafturi, pe stelaje se va tace în așa fel încât să nu fie depășită sarcina maximă admisă pentru mobilierul respectiv.

Substanțele inflamabile și explozive vor fi depozitate în spații special amenajate, asigurându-se aerisirea acestor spații, precum și etanșeitatea recipientelor.

Păstrarea substanțelor toxice și a produselor care conțin substanțe toxice se va face în recipiente de sticlă etanșe; recipientele fragile vor fi protejate cu cadre metalice sau din lemn, nuiele, plastic etc. spațiul dintre recipient și cadru se va umple cu materiale absorbante, alese astfel încât, la spargerea recipientului, conținutul să nu intre în reacție cu materialul absorbant.

Medicamentele prevăzute în tabelul "VENENA" vor fi păstrate, sub cheie, într-un dulap cu uși din lemn masiv, fără geam. Dulapul va purta inscripția "VENENA". Cheia dulapului va fi păstrată de către șeful unității sau de către farmacistul desemnat în acest scop.

Medicamentele puternic active cuprinse în tabelul "SEPARANDA" vor fi păstrate în dulapuri separate, purtând inscripția "SEPARANDA".

Medicamentele care conțin substanțe toxice vor fi păstrate în dulapuri din lemn masiv sau metal, asigurate cu cheie; dulapurile vor fi amplasate în încăperi special amenajate, încăperile vor fi prevăzute, la uși și ferestre, cu gratii metalice.

Manipularea substanțelor toxice se va face numai cu ustensile destinate acestui scop și care vor fi spălate și păstrate separat.

Toxicele care degajă vapori (acid cianhidric și sărurile sale etc.) vor fi depozitate și păstrate în afara oficiilor de lucru, în încăperi separate, prevăzute cu instalații de ventilare.

Se interzice accesul cu flacără deschisă în spațiile de lucru în care se depozitează și manipulează lichide inflamabile și volatile. Lichidele vor fi încălzite numai pe baie de abur, utilizându-se condensator cu reflux.

Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării. în cazul în care, accidental, se varsă pe pardoseli substanțe inflamabile, toxice sau corosive', acestea vor fi evacuate la rețeaua de canalizare prin spălare cu apă.

Divizările de substanțe se vor face în încăperi separate de spațiile de depozitare. Aceste încăperi vor fi dotate cu instalațiile, aparatele și ustensilele necesare efectuări; operațiilor de divizare. La locurile unde se efectuează divizări de substanțe corosive și caustice vor exista vase cu soluții neutralizante.

Spălarea ambalajelor și a ustensilelor se va face în spații special amenajate care vor avea în dotare soluții neutralizante.

Manipularea substanțelor se va face de către personal calificat și instruit în acest scop. Fiecare recipient, pungă sau pachet depozitate vor fi etichetate.

Se interzice păstrarea și uscarea pe conductele de aburi, gaz, calorifer etc. a îmbrăcămintei și a altor materiale îmbibate cu produse inflamabile sau care prezintă pericol de autoaprindere.

Ușile spațiilor de lucru vor fi astfel construite încât să se deschidă spre exterior.

În cazul unor operații ca divizări, pulverizări etc. ia care se dispersează pulberi în atmosfera de lucru se vor folosi utilaje (mojare, site etc.) acoperite.

Norme PSI generale și Norme PSI pentru Farmacii

și spații de depozitare a produselor farmaceutice

Personalul angajat are următoarele atribuții principale:

a) să respecte normele generale de apărare împotriva incendiilor, prevederile prezentelor dispoziții generale și măsurile și regulile specifice stabilite de operatorul economic;
b) să respecte instrucțiunile specifice de exploatare a aparatelor/echipamentelor aflate în dotarea operatorului economic;

c) să participe, conform atribuțiilor stabilite, la evacuarea personalului în condiții de siguranță;
d) să intervină, conform instrucțiunilor specifice, pentru stingerea oricărui început de incendiu, utilizând mijloacele de apărare împotriva incendiilor din dotare.

Pentru farmacii și spațiile de depozitare a produselor farmaceutice, suplimentar față de regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor stabilite în prezentele dispoziții generale, se respectă și următoarele:

a) păstrarea și depozitarea produselor farmaceutice se face în funcție de natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare, comportarea la foc și proprietățile fizico-chimice, fără a depăși sarcina termică prevăzută de proiectant;

b) produsele farmaceutice care în combinație cu altele prezintă pericol de incendiu se depozitează astfel încât să nu fie asigurat contactul între ele nici chiar accidental;
c) etichetarea și marcarea recipientelor în care se păstrează substanțe farmaceutice se realizează conform prevederilor legale în vigoare;

d) depozitarea produselor farmaceutice se face cu respectarea distanțelor normate față de instalațiile electrice, de încălzire, surse de foc/căldură etc.;

e) depozitarea substanțelor sau produselor farmaceutice se face în ambalajele indicate de producător;

f) dispunerea produselor farmaceutice în spațiile de depozitare se face potrivit planului de depozitare, acolo unde este cazul;

g) păstrarea și depozitarea altor materiale în spațiile de depozitare a produselor farmaceutice sunt interzise.

h) la depozitarea materialelor se ține seama de proprietățile fizico-chimice ale acestora – gradul de periculozitate, sensibilitatea la căldură, la fum sau la umezeală, reacția față de alte materiale, posibilitatea de aprindere, precum și de substanțele care pot fi utilizate la stingerea incendiilor etc

BIBLIOGRAFIE

1.D.C.Jarvis,Mierea și sănătatea noastră,Editura Apimondia,2001

2.Asociația crescătorilor de albine din Republica Socialistă România,Manualul Apicultorului Ediția a-VI-a,București 1986

3.Pamela Mason, Sheena Meredith,1001 Remedii casnice, Editura Reader's Digest, An aparitie: 2008

4.C.Antonov,Apiterapia pentru toți, Editura BEST BUSINESS,București 2003

5.Asociația crescătorilor de albine din R.S.România,Almanahul stuparului,1985

6.Apimondia,Din tainele stupului Propolis,1990

7.www.bioterapi.ro

8.www.apilife.ro

9.www.curademiere.ro

10.www.centrul-apiterapia.ro

11.www.documents.tips

12.www.bioterapi.ro

13.revista-tratamente-naturiste.ro