Productia de Televiziune Comparata cu Productia de Cinema

Producția de televiziune comparată cu producția de cinema

CUPRINS

Introducere

Argument personal

Capitolul 1: Producția de televiziune

Subcapitoul 1. Etapele producției de televiziune

Subcapitolul 2. Producțiile de televiziune și transmisiunile în direct

Capitolul 2. Producția de film

Subcapitolul 1. Managementul producției de film

Subcapitolul 2. Producătorul de film

Subcapitolul 3. Elemente morfologice ale limbajului cinematografic

Capitolul 3. Diferența dintre producția de televiziune și producția de cinema

Subcapitolul 1. Producătorul și televiziunea

Subcapitolul 2. Diferența dintre cinematografie și producție

Capitolul 4. Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Pentru mulți tainele televiziunii sunt un mister și pentru majoritatea reprezintă doar ceea ce se vede pe sticlă, imagini, sunete și text. În realitate tot ceea ce înseamnă televiziune este mult mai complicat și detaliat decât ceea ce se vede.

În spatele fiecărei imagini care apare pe ecran se află o echipă completă, pornind de la producător, regizor, actori, scenariști și personalul care are grijă de întreținerea studioului.

Cel mai important process în televiziune este cel de producție care ia naștere cu ajutorul oamenilor, dar și cu o întreagă rețea de tehnologie. Acestea sunt materializate de persoane specializate pentru a da viață ideilor, personajelor și evenimentelor, care sunt apoi distribuie prin sistemele de transmisie, direct în casele oamenilor.

Un sistem complet și eficient de producție a fost introdus in anii ’40, când televiziunea inițială era un dispozitiv de transmitere a imaginilor și a sunetelor la mari distanțe geografice.

În momentul actual, sistemele de producție și distribuție permit transportul imaginilor în orice spațiu din lume, crearea imagini și stocarea cu ajutorul echipamentelor specializate a unor baze de date imense. Prin aceste capacităț și posibilități tehnice și creative înalt performante, televiziunea este cel mai puternic mediu de comunicare.

O altă modalitate de a transpune din gânduri în imagini viziunea unei persoane o reprezintă filmele de cinema, la fel ca în cazul televizunii totul începe de la un plan pe care îl are un producător de cinema.

Atât televiziunea cât și cinematografia doresc să atragă publicul și să-i stârnească interesul pentru produsul final, între cele două există atât deosebiri cât și asemănări, în lucrarea de față urmează să dezbat detaliat ce înseamnă atât producția de televiziune cât și producția de cinema!

Argument personal

Dorința de a studia în detaliu misterele producției în televiziune a luat naștere încă din perioada liceului, acest lucru a contat în alegerea facultății de jurnalism. Am avut plăcerea timp de patru ani să fac parte din lumea artei teatrale, încă de pe atunci îmi doream să mă implic în tot ceea ce înseamnă regie, în mintea mea apărea mereu acel “cum ar fi dacă…”

Tot în perioada liceului am făcut parte din proiectul “UMA”- Un minut de adoleșcență, aici l-am cunoscut pe regizorul, Nap Toader. În urma acestei întâlniri am reușit să percep într-un alt mod viața, să înțeleg că nimic nu este întâmplător și că detaliile sunt uneori tot ce conteaza.

Mi-a spus ca întotdeauna este bine să privesc lumea în două feluri, “așa cum o vede toată lumea” și “pe dos”. Fiecare eveniment este mai mult decât un simplu eveniment, este exact ceea ce văd eu, să înțeleg că majoritatea oamenilor sunt subiectivi și că obiectivitatea este foarte rar întâlnită la cei din jurul meu.

În urma celor șapte zile pe care le-am petrecut alături de o echipă de producție, un regizor și un psiholog, am putut să-mi realizez propriul meu film, de la scenariu, la montaj, cel mai mult mi-a plăcut “rolul” de producător.

La finalul clasei a XII a am ales să studiez jurnalism, mi-am dorit mereu să descopăr ce se ascunde în spatele unei “siluete”, uneori pot fi povești inspiraționale pentru cei din jur, sau poate povești mult prea triste care pot deveni lecții de viață.

În perioada în care am lucrat în presa scrisă, directorul companiei mi-a povestit că dorește să realizeze o emisiune și să-l ajut cu partea de producție, faptul că mi-a mărturisit că vede în mine un mic producător și că am potențial, pentru mine a fost o mare bucurie.

Din păcate acest plan a rămas un vis neîmplinit, dar recunosc că acea discuție a însemnat foarte mult pentru mine, a fost un impuls important pentru viitor. În perioada documentării vreau să descopăr tot ce se ascunde în spatele producției de televiziune, în același timp îmi doresc să mă întorc puțin și la o pasiune din trecut, producția de film de cinema. În final să aflu ce puncte comune sau deosebiri sunt între cele două!

CAPITOLUL 1. PRODUCȚIA DE TELEVIZIUNE

Subcapitolul 1. Etapele producției de televiziune

Identificarea precisă a scopurilor este cu siguranță cea mai importanta etapă , pentru a evolua producția trebuie să se știe de la început care este scopul și ce dorește să transmită.

Scopul producției care urmează a fi realizată poate fi: de divertisment, politică, educațional, pentru copii, de informare, cultură generală, abordare socială, religioasă sau politică, sau poate se dorește să se stârneasca un anumit sentiment în sufletul telespectatorilor. Indiferent de scopul ales, trebuie să fie foarte bine stabilit de la început, acesta reprezentând baza.

Principalul scop al oricărei producții de televiziune este acela de a atrage publicul și a mentine treaz interesul sponsorilor, pentru că cele mai mari beneficii vin din publicitate. Publicitatea a fost și va rămane principalul scop al televiziunilor comerciale, chiar dacă de multe ori nu se recunoaște acest lucru, totuși cele mai multe televizunii au mult mai multe scopuri de atins.

Ca producția să aibă un viitor strălucit și de durată este nevoie să se țină cont de preferințele telespectatorilor, de multe ori publicul dictează ce apare și ce nu apare la televizor, în acest fel se evalueaza cultura unui numar de oameni, în același timp, această judecată nu se face într-un mod obiectiv, ci în unul subiectiv, fiecare individ raportându-se la propria personalitate.

Preferințele publicului diferă în funcție de demografia populației, în funcție de mediul rural sau urban, de vârstă, sex, statut socio-economic și nivelul educațional, din fericire există produse diversificate care să încadreze fiecare preferință, în acest mod fiecare are libertatea de-a alege ce să vizioneze.

Atât producătorul cât și scenaristul au datoria de a fi mereu la curent cu cerințele publicului căreia i se adresează producția, urmărind permanent un sondaj care face referire la experiența și educația telespectatorilor.

Din cauza schimbărilor stilurilor de producție din televiziune trebuie verificat în permanență producțiile similar și anterioare pentru a împiedica comiterea unor greșeli anterioare, trebuie să se țină cont de diferențele legate de timp, public și locație.

Cei care se ocupă de finanțarea unei producții de televiziune au cerința de a li se prezenta modul în care vor scoate profit din urma investiției, desigur banii investiți nu vor fi recuperați într-un timp scut dar este necesar un plan de prezentare pentru a justifica costurile.

Ceea ce contează este audiența, trebuie verificată și zona de difuzare, în acest fel se atrage mult mai usor investitorii în publicitate, cu cât audiența este mai mare cu atât valoarea publicității este în creștere. De mare importanță este că beneficiile trebuie să fie mereu superioare costurilor, iar pe lângă suma investită mai sunt și investițiile de tip politic, moral și spiritual.

Tot planul trebuie întâi așezat pe hârtie, din momentul în care este aprobat sinopsisul și proiectul se trece la elaborarea scenariului,se va ajunge la finalul acestuia în urma a unor modificari fie ele majore sau minore având ca scop un rezultat productiv. Aceste planuri prind viață în urma a multor întâlniri care au loc între producție și restul personalului care discută despre audiență, interesele grupurilor țintă și pun în balanță ideile care apar pe parcurs.

Dacă se discută despre o producție politică, sunt revăzute principalele scopuri și se decid asupra celor mai eficace modalități de propuneri și prezentare a ideilor. Într-un final trebuie să se realizeze o versiune cu care întreg personalul de bază să fie de accord, mai ales regizorul. În cele mai multe cazuri intervin modificări în scenariu chiar în timpul filmărilor.

Există un termen limită numit “deadline”, pentru distribuția sau transmisia producției, care dictează programările pentru producție, este reprezentat printr-un tabel care indică timpul ce poate fi alocat pentru fiecare fază a producției. În cazul în care acest program nu este realizat, sau nu se calculează timpul cum trebuie, poate da peste cap întregul program al televiziunii, drept urmare producția poate fi exclusă din planul general al televiziunii.

Selecționarea personajului de bază: aici este vorba de personalul principal care pe lângă producător și scenarist, include și regizorul, directorul de producție și membrii echipei care se ocupă de producție. Echipa tehnică este angajată puțin mai târziu, în momentul în care se poate realiza tot ceea ce este trecut pe hârtie.

În cazul în care producția nu se realizează într-un studiou, echipa trebuie să se decidă de la început asupra unor locații pentru filmare. Producțiile de televiziune mai importante au anagajat un director de locație care cooordoneaza activitățile.

Chiar dacă este mai ușoara filmarea într-un studiou majoritatea telespectatorilor preferă originalitatea și înclină spre alegerea unui spațiu real, care să-i transpună în exterior.

În ceea ce privește Occidentul există administrații locale care incurajează producțiile tv, există comisii care se ocupă de prezentarea locațiilor prin fotografii și filmări video. Tot ei oferă informații legate de documentele necesare pentru obținerea autorizațiilor, cât și despre persoanele de contact și taxe.

În momentul în care se încheie contractual și se solicită autorizațiile, trebuie să se discute și modificările care se doresc la schimbarea spațiului de filmare, fie că este vorba de mobilier, de schimbarea anumitor semne sau de simpla redecorare.

Sunt două tipuri de abordări în audio-vizual, abordarea tehnică care se ocupă de mijloacele de înregistrare și redare, a doua abordare etică care tratează toate regulile implicite și explicite ale întregii creații audio-vizuale și ale sintezei sunetului și imaginii.

Procedeele de sinteză a sunetului și imaginii sunt total independe de cele ale inregistrării și redării. Nu trebuie să se confunde sinteza și creația autio-vizuală.

Această tehnică este utilizată pentru divertisment și se bazează pe trei suporturi:

Pelicula

Banda magnetică

Suport digital

Pelicula are un câmp larg de exploatare, fie că e într-un aparat de filmat, fie într-unul foto, are rolul de a înregistra imagini pe care diferitele tipuri de spectator sunt obișnuiți să le decodeze. În urma developării sunt fixate imaginile de diferite formate, la difere viteze la care adăugăm și sunetul. În ceea ce priveste viteza se poate filma cu 24 de cadre pe secundă sau în ceea ce privește filmele de animație, cadru cu cadru.

Înainte să fie redată pelicula trebuie să treacă printr-un tratament, trebuie obligatoriu developată. Pentru banda magnetică nu este nevoie de developare, magentoscopul permite înregistrarea și redarea imediată a imaginilor și sunetului. Tot materialul se aude și se vede pe un ecran de televizor, denumit și monitor.

Suporturile digitale permit o inregistrare de mare calitate și la costuri reduse față de alte sisteme video folosite în prezent.

Emisiunea primită la studio însoțită de sumar urmează să fie introdusă în sistemul de redare într-o anumită poziție din lista programului. Apoi producția este difuzată de către echipa de emisie la data și ora stabilită conform dispoziției tratament, trebuie obligatoriu developată. Pentru banda magnetică nu este nevoie de developare, magentoscopul permite înregistrarea și redarea imediată a imaginilor și sunetului. Tot materialul se aude și se vede pe un ecran de televizor, denumit și monitor.

Suporturile digitale permit o inregistrare de mare calitate și la costuri reduse față de alte sisteme video folosite în prezent.

Emisiunea primită la studio însoțită de sumar urmează să fie introdusă în sistemul de redare într-o anumită poziție din lista programului. Apoi producția este difuzată de către echipa de emisie la data și ora stabilită conform dispoziției de difuzare.

Rolul echipei împreună cu producătorul are un impact redus asupra emisiunii terminate, ei trebuie să țină cont când a fost difuzată emisiunea, numele jurnalistului, al producătorului și contextul programului. Media este în cele din urmă înregistrată într- o arhivă locală și expediată la arhiva centrală pentru arhivare.

Banda este inspectată și inregistrată de mână intr-un sistem de propietate intelectuală, arhivistul urmărește materialul și completează manual prezentatorii, rezumatul emisiunii, subiectele și caracteristicile fiecărui subiect pentru a fi incluse în baza de date.

În ultimii ani, studiourile TV au adoptat sistemul de montaj NLE și serverele video. Adoptarea acestor sisteme a creat insule digitale care îmbunătățesc productivitatea sarcinilor individuale, Siguranța în funcționare dovedită și stabilirea acestor sisteme digitale conduce la acceptarea tehnologiei digitale.

Fluxul de lucru include încă multiple schimbări de bandă pentru transferul materialului de la montaj și servere. Construirea unui mediu de studio TV care oferă format de studio compatibil pretutindeni și conectarea prin reteaua de stocare SAN reprezintă pasul următor.

Achizția de echipamente de montaj nelinear, stații grafice și unități de redare automate conectate la SAN, împarte fondul comun al bunurilor media în timp real. Cu toată stocarea media centralizată, mulți utilizatori de SAN consideră necesar să implementeze și un sistem tolerant la defecte, acesta garantează că daca și un singur disc din sistem cade, nu se pierd materialele video. Discul defect este cu ușurință identificat, se înlocuiește și se recompun datele existene pe noul disc. Sistemul lucrează cu furnizorii de SAN ca să se asigure că soluțiile SAN sunt validate de folosirea componentelor pe NBS.

Îmbunatațirile potențiale pentru eficientizarea fluxului de lucru și a productivității generale derivate din compatibilitatea fișierului și conectarea la SAN sunt ușor de identificat:

Reducerea costurilor

Creșterea flexibilității

Creșterea productivității

Serverele pot fi configurate ca să capteze simultan video de înaltă calitate și copii de calitate slabă folosite în tehnica de căutare, având media disponibilă în toate aplicațiile de post-producție, se obtine o creștere generală a productivității studiourilor. O achiziție pe server video de pe SDTI poate transforma materialul video digital la memoria central cu o viteză de patru ori mai mare decât în timp real.

În studiourile TV mai mici același server poate avea funcțiuni de achiziție și de redare, în instalațiile mari pot fi utilizate servere separate. Pot fi configurate ca să capteze mai multe intrări, redându-le simultan pe mai multe canale de emisie. În timpul ăsta se poate modifica programul cu CUT LISTS DYNAMIC.

Mijloacele puse la dispoziția audio-vizualului sunt constituite din noi suporturi de transmitere, cablul și satelitul. Cablul permite existența unor programe specific locale în rețele particulare în cadrul limitat al unui sector dat, geografic. Satelitul permite difuzarea semnalelor optice, acustice pe o întindere destul de mare, poate fi utilizat pentru a uni un continent cu altul.

Montajul nelinear e dat monteurilor de creație ca să experimenteze și să facă schimbări din mers fără să aștepte indicația de pe bancă. Nivelul următor de creștere a productivității rezultă din adevărata împărțire media și din optimizarea managementului bunurilor din sistemul NBS. Toate bunurile media sunt disponibile simultan la fiecare stație de lucru conectată.

Aceasta reprezintă un progres în activitatea de montaj care nu este restricționată într-un singur loc de comandă, proiectele pot fi acum finisate de la orice stație de lucru din rețea indiferent unde au fost începute. În studionurile TV mici, montaju, compoziția, animația și crearea de grafice pot fi făcute în același sistem.

Folosirea formatelor standard asigură compatibilitatea cu o varietate de aplicații de creație de programe. Platformele actuale sunt compatibile cu toată forma de soft pentru montaj, compoziție, culoare și animație, astfel utilizatorii pot alege aplicația care se potrivește cel mai bine cu stilul lor de creație.

Noile tehnologii asigură executarea eficientă a producției, a post-producției TV și operațiunilor de distribuție pe toate platformele cu rețele de studiouri de achiziție și montaj. În clipa în care jurnalistul se întoarce la studio de la o filmare, el dă banda lui pentru a fi introdusă în SAN, în timp ce achiziția este în derulare, jurnalistul scrie scenariul și poate începe imediat montajul.

Sistemele pot capta semnale de la satelit în format MPEG-2. Materialul poate fi accesat și montat imediat de către grupuri de montaj exterioare și apoi materialele finisate pot fi redate direct în emisie. În instalțiile convenționale, unde NLE și sistemele de redare sunt complet separate nu este necesar transferul de material de la un sistem la altul. Introducerea NLE și sistemul de redare folosesc același material direct de la SAN.

Clipurile difuzate sunt arhivate apoi automat sunt șterse după o anumită perioadă de timp ca să se înregistreze material. Aceste sisteme folosesc managementul bunurilor media pentru a permite fiecărei stații să indexeze, să cerceteze și să acceseze informații în baza de date.

Fără aceste facilități și simplificări în fluxurile de lucru TV nu ar fi posibil să se producă și să se prelucreze volumul incredibil de mare de programe. Un volum foarte mare de informații n-ar putea fi procesat fără a face apel la noile tehnologii.

Scenografia are un rol foarte important in producția programelor de televziune deoarece ea creează fundalul în care se desfășoara acțiunea pe ecranul de televiziune. Când fotografia devine o imagine în mișcare, operatorul ține seama de mișcarea relativă a camerei, a fundalului și a subiectului. Oricine a beneficiat de un buget pentru o producție TV știe că decorurile pentru imaginile în mișcare sau camerele video sunt cele mai costisitoare.

Controlul realității și crearea iluziilor sunt uneori la fel de scumpe. Pentru a obține efectul dorit, adesea, scenele sunt filmate în studiouri cu decoruri elaborate, unde lumina și alte variabile sunt strict controlate permițând adaptarea scenelor captate în zile diferite, eliminând variațiile în mediul natural.

Acum există o cale similară de a controla iluzia realității și de a crea imagini din imaginație și realitate. Dezvoltarea graficii pe calculator a creat o nouă industrie. Efectele ei în știința de divertisment, reclame și învățământ au evoluat în ultimii ani. Filme intregi sunt create în calculator și, în viitor, chiar actorii pot fi creați prin tehnica digitală.

Prin combinarea imaginilor naturale cu imaginile generate de calculator, este posibil să fie plasați actori în scene diferite, evitând să le fie afectată sănătatea în scene naturale sau să fie cheltuite sume costisitoare. Totuși, apar și complicațiile în combinarea scenelor captate prin sisteme optice reale cu acelea simulate în calculatoare. Pentru astfel de abordări trebuie să fie posibil să se modeleze în calculator, geometria, lumina, suprafețele și proprietățile mediului înconjurător.

Unele elemente de decor care pot fi modelate într-un calculator depășesc posibilitățile realității, cum ar fi, ceața, vântul și alte fenomene naturale pot fi simulate cu mult success în calculator. Pentru realizarea decorului virtual imaginar, designer-ul de decoruri trebuie să aibă acces la instrumentele de modelare pe calculator care pot interfata cu compoziția aplicațiilor. Cele mai multe pachete arhitecturale și proiecte pot rezulta din geometria uzuală.

Procesul general care implică mișcare este complex și trebuie înțeles în ansamblul său. Pentru ca o imagine să pară naturală, utilizată ca parte a compoziției, trebuie adaptați câțiva factori cu înalt grad de precizie:

Unghiul camerei, distanța focală și poziția de focalizare

Unghiurile de panoramare și înclicate ale camerei

Poziția relativă XYZ, a camerei față de scenă

Sursele de lumină

Intesitatea

Caracteristicile spectral

Tipul de lumină

Calorimetria mediului de înregistrare

Relativ este ușor să se calculeze geometria și efectele distanței focale a obiectivului ca să nu producă distorsiuni, efectele video digitale folosesc aceleași metode ca să creeze iluzia imaginii plane care mișcă în spațiul cu trei dimensiuni și cu șase grade de libertate.

Pentru generarea parametrilor folosiți la calculul unui model din persepectiva ipotetică a camerei adapatată exact la imaginea naturală captată de cameră este necesar fie să se limiteze mișcările camerei reale, fie să se măsoare cele șase grade de libertate necesare reprezentației ei.

Aceasta se face prin atașarea de senzori la capul panoramic, la obiectiv și la triunghiul stativului. Se iau datele, se aplică algoritmii cu care se calculează imaginea sintetică și apoi se compune imaginea camerei reale cu imaginea de calculator a camerei ipotetice, folosind tehnica ecranului albastru.

Astfel se obține imaginea completată și se face primul pas în decorul virtual, geometria scenei nu se schimbă și astfel se creeaza fundalul în care se plasează actorul. Dacă actorul trebuie să se miște în spatele pieselor de decor, ecranul albastru include obiectele planului din față ale camerei reale care poate compune imaginea din nou pentru a fi folosită la cadrul următor.

Dacă și camera și fundalul se mișcă, trebuie mărită puterea de procesare, relativ și geometric. La început se trimit informațiile senzorilor la calculator pentru determinarea poziției camerei natural și a caracteristicilor obiectivului. Apoi calculatorul trebuie să calculeze imaginea sintetică ce adaptează acești parametri la fundal.

În cazul în care calculatorul preia un cadru video ca să calculeze imaginea, ieșirea camerei reale va fi întârziată cu un cadru și va fi perfect sincronizata. Când camera este în mișcare sau se fac transfocări, imaginea captată este foarte complexă, iar numarul variabilelor care intră în calculator este foarte mare.

Din fericire, puterea calculatoarelor de grafică a crescut rapid și ele suportă mișcări, în timp real, fără să apară fenomenul de histerezis între imaginile de fundal și cele din planul din față. În viitor, proiectările de decoruri nu va constitui un model.

Un calculator “artist” va aranja decorul, iar maestrul de lumini va lucra cu instrumente virtual care folosesc lumini pentru crearea efectului dorit. În final, se obțin parametrii pentru lumină reală și poziția camerei. Toate acestea se derulează ca un proces în timp real. Se pot face înregistrări separate ale actorului și decorului. Date se pot stoca și se pot folosi ulterior.

Există standard SMPTE pentru captarea și stocarea acesor date. Timpul și alte meta data se pot utiliza pentru redarea imaginii fundalului. Este posibilă sincronizarea și compunerea ulterioară a scenelor. Este posibilă plasarea unei imagini sintetizate într-un decor natural.

Se pot adăuga la decor alte elemente artistice fără pregatiri importante și consum de timp. Este posibil să se experimenteze rapid noi aranjamente de lumini fără să se utilizeze echipe mari pentru tesatarea noilor idei. Pot fi adăugate decorului, în mod automat unele elemente de legatură.

Tehnologia virtual a decorurilor nu este mai puțin scumpă decât tehnologia decorurilor reale, când comparăm schimbările la un decor mare, reducerea costului de capital poate fi demonstrat, dar se necesită o analiză . Tehnologia decorurilor virtual este complexă și cere o comparație atentă la întreaga utilitate.

Pregatirea personalului tehnic în lumini și decoruri reale nu este de mare ajutor în iluminare și decoruri virtual. Decoratorii care au o măiestrie deosebită trebuie să învețe noile tehnologii și modalitățile de comunicare a artei lor ca să rămână membrii utili în echipă. Costul calculatoarelor este în scădere și, în viitor prețul acestor tehnologii va face ca decorurile virtual să se foloseasca în locul celor obișnuite.

Televiziunea a luat naștere în urma unor întregi serii de procese tehnice, care continuă să evolueze.

În România perioada important în care își face simțită prezența televiziunea este în anul 1935 când a fost inagurată televiziunea de stat, care purta numele Televiziunea Română, cu sediul la Casa Presei Libere.

Primele prototipuri ale sistemelor de televiziune au apărut în anii ’20, rezultatele consititindu-se în transmiterea la distanță a unor litere. Cea de-a doua perioadă este marcată de invenții precum tutbul catodic, inconoscopul și dispozitivul de baleiaj a imaginii.

În prezent televiziunea de stat este TVR- Televiziunea Română, aceasta difuzează programele pe cinci canale:

TVR 1

TVR 2

TVR Internațional

TVR News

TVR 3

Pe lângă cele enumerate mai sus mai funcționează și șase studiouri regilonale amplasate la București, Târgu Mureș, Timișoara, Iași, Craiova și Cluj- Napoca.

Cele mai importante activități ale TVR-ului:

Pionieratul, 1955- 1963

Perioada de relativă libertate editorială, 1964-1970

Dezvoltarea în noul sediu, 1971- 1977

Perioada post-cutremur,1978-1981

Decadența și perioada neagră, 1382- 1989

Etalepe realizarii proriu-zisa a programelor

Camera

Imaginile și sunetele de televiziune se realizează în momentul respectiv prin mijloace digitale. Camera înregistrează într-un domeniu digital, informația fiind stocată pe diferite formate de casetă sau pe hard disk. Producțiile de calitate folosesc Sonz Digital Betcam, cunoscută în mediul Tv ca Digibeta.*

Cea mai nouă modalitate de a stoca informația o reprezintă înregistrarea direct pe hard disk. Formatul acestuia oferă o flexibilitate mai mare, pentru că brutul poate fi descarcat direct în calculator. Un hard disk drive recorder(HDD recorder) tipic înregistrează un semnal digital pe un hard disk compact detașabil. În mod standard acesta are 6, 35 cm, se poate alege între un hard de 40GB sau de 80GB, acestea pot stoca între 3 și 6 ore din înregistrare. Trebuie să se pună foarte mult preț pe calitatea imagini și modul în care este captată, aceasta fiind cea mai importantă într-o producție tv, în primul rând telespectatorul este atras de partea vizuală.

Sunetul

Este mult mai dificil să înregistrezi un sunet de calitate, comparativ cu imaginile, mai ales într-un cadru exterior. Un interviu scurt poate fi înregistrat de cameraman cu ajutorul unui microfon lavalieră. În ceea ce privește o emisiune mai diversificată trebuie să se angajeze un sunetist. Acesta lucrează cu un mixer de sunet portabil și cu o varietate de microfon selectate în funcție de situație.

Pentru a fi ascultate mai multe voci sau pentru a se adăuga un fond muzical sau sonor trebuie să se folosească mai multe microfoane care să faciliteze mixarea sunetelor. În televiziune sunetul este direct înregistrat pe caseta digitală sau pe hard disk, în același timp cu imaginea.

Pentru programele de știri și cele informative se folosește un microfon special atașat camerei, sennheiser. Un astfel de microfon este foarte sensibil în ceea ce privește sunetul, sensibil la manevre și la zgomotul din exterior. Se poate proteja printr-un scut fonic contra vântului, cu ajutorul acestui scut este blocat foșnetul și pocniturile în zonele sensibile ale microfonului.

Prima grijă pe care trebuie să o aibă persoana responsabilă de sunet este aceea de a se asigura că toate vocile sunt “pe microfon”. Suprapunerile apar atunci când vocile se înregistrează unele peste altele, aici și montajul devine foarte dificil. Întrebările reporterului nu trebuie să se suprapună cu răspunsurile intervievatului, cuvintele fiecărui individ trebuie înregistrate clar.

Iluminarea locației

Un cadru bine iluminat are puterea de a seduce telespecatorul și amplifică plăcerea vizionării, reușește cu success să transmită privitorului informația oferită de program. În situațiile în care este o lumina ambientală slabă se poate folosi o camera digitală modernă, care este potrivită pentru locațiile din documentare.

În ceea ce privește iluminarea pentru televiziune care este realizată de specialiști, este mai mult o artă, pentru a se obține imagini de televiziune de efect este important să se cunoască următoarele lucruri despre lumină:

Lumina este caracterizată de intesitate sau claritate

De regulă în televiziune se preferă lumina slabă sau difuză, pentru a evita crearea umbrei de către lumina puternică

Lumina crează contraste

Direcția din care vine lumina influențeaza modul cum arată subiectul

Calitatea lumini este influențată de temperatură sau de calitatea culorii

Pentru o iluminare bună în televiziune se recomandă folosirea lămpilor de capacitate mare

Operatorul de lumini Jonathan Harrison(Broadcast, mai 2004) spunea “Un operator de lumini ar trebui să diminueze adâncimea câmpului visual și să creeze suprapuneri folosind lumina, recuzita și poziționarea subiectului. Trucul este să îndreptați atenția publicului asupra subiectului esențial dintr-un cadru. În orice scenă de film, consideră același specialist, analiza premergătoare și planificarea sunt deosebit de importante. Cautati sunetele de lumina din spațiul în care filmați și în funcție de acestea, intensificați iluminarea. Gândiți-vă la fundal și alegeți perspective pe care vă veți concentra. Stabiliți în prealabil pozițiile camerelor și luminile pe care le veți folosi.”*

*1 Introducerea în industria și producția de televiziune, Ionică Lucian

Sistemul de iluminat în trei puncte

Acesta este modul în care se poate ilumina un interviu sau scena de dialog dintre doi actori într-un film de televiziune. Sistemul se poate monta rapid și este format numai din trei lămpi, numele său vine de la utilizarea a trei lămpi în trei puncte diferite pentru a ilumina un subiect.

Lumina principal

Lumina de umplere

Lumina contre jour

Lumina cheie

Lumineaza fața și corpul subiectul, este și lumina principală care este plasată în fața subiectului deasupra cadrului. În viața reală chipul oamenilor poate fi iluminat de sus, fie de lumina naturală de la soare, fie de la lumina care provine din tavan sau poate cădea dintr-o parte, printr-o fereastră.

Sistemul de iluminat în trei puncte creeaza impresia că subiectul e iluminat natural, în concordanță cu mediul ambient. Lumina cade de sus cu precădere dintr-o parte, îndreptată puțin în sus, contribuie la obținerea celui mai bun mediu pentru un interviu.

Lumina-cheie cade sub un anumit unghi față de cameră. Trebuie să se reflecte în ochii subiectului și să se afle deasupra liniei ochilor. Intervievatul nu se va simți confortabil dacă este orbit de lumină. Trebuie să existe siguranța că lumina-cheie, nu e prea sus, în caz contrar putând apărea umbre sub ochi, să se verifice apoi punctele de luminozitate maximă.

Camerele videodigitale sunt foarte sensibile la lumină și funcționează excelent în condiții de lumină scăzută, nu trebuie să se exagereze, să se ajungă la inundarea locului de filmare cu o lumina ce nu este necesară. Trăsăturile feței subiectului trebuie să fie vizibile.

Lumina de umplere care se mai numeste și lumina secundară are scopul de a suplini lumina cheie în zonele întunecate în care aceasta nu ajunge și să reducă contrastul. Lampa care produce lumina de umplere este fixată pe partea opusa a camerei în comparație cu lumina-cheie. Intensitatea luminii secundare este de douaăori mai mică

decât cea a lumini-cheie.

Scopul principal al luminii de contre jour este de a da pronfunzime și consistență înfățișării subiectului și de a sublinia contrastul dintre prim-plan și fundal. Acest tip de lumină produce un efect 3D și oferă profunzime imagini.

Lumina de contre jour înseamnă iluminarea spatelui subiectului, prin această tehnică se amplifică strălucirea părului subiectului și se obține un efect plăcut. Intensita lumini în contre jour variază în funcție de subiect. Pentru o persoană care are o podoabă capilară mai bogată se va opta pentru o lumină mai bogată, în caz de există o persoană cu chelie, dimpotrivă se va reduce intensitatea luminii. Efectul puternic al lumii în contre jour se obține atunci când sursa este plasată exact în spatele subiectului. Lumina în contre-jour vine din partea opusă luminii-cheie.

Distributia, costumele si decorurile

După ce s-a stabilit tipul de producție, urmează castingul care are ca rol selecția interpreților pentru diferite roluri, în cazul în care se dispune de o sumă mare se pot alege și actori foarte cunoscuți. Din momentul în care alegerea a fost făcuta se pot semna și negocia contractele. Când s-a stabilit și scenograful, acesta are dreptul de a revedea scriptul și să se docmenteze pentru a-și face propriile idei, dupa care le discută cu regizorul.

Majoritatea producțiilor înclină spre decorurile realizate în computere, pentru a da naștere unor efecte speciale. Chiar dacă decorul nu este realizat încă repetițiile pot avea loc împreună cu regizorul, în felul ăsta se stabilește ritmul. Din clipa definitivării decorului și repetițiile finale cu tot cu costume poate începe.

Restul echipei include personalul tehnic, alegerea facilităților necesare producției, aparatura, catering, închiriere echipamente, când este nevoie rezervările unor camere la un hotel, etc. Sindicatele au dreptul de a cere producătorului asigurarea unor condiții minime de transport, masă și cazare. De asemenea trebuie stabilite orele de munca, cât și plata orelelor peste program.

Subcapitolul 2. Producțiile de televiziune în afara studioului și transmisiunile în direct

Autorii unui manual American de producție, l-au parafrazat pe Shakespeare care spunea că “întrega lume este o scenă” și au concluzionat că întreaga lume este un studio de televiziune.*

În anumite situații regizorul împreună cu producătorul pot alege să schimbe locația de filmare, atunci când este vorba de un meci, de anumite evenimente importante care au loc în Parlament sau transmiterea unui eveniment important din viața personalităților. Acest lucru se realizează cu ajutorul așa numitelor “cară de reportaj”. Înainte de a face aceste alegeri, producătorul trebuie să ia în calcul atât avantajele cât și dezavantajele.

Avantaje:

Transmisiunea în direct și înregistrarea într-un spațiu oferă realism

Nu mai sunt necesare decorurile create special pentru platou

Invitații se simt mult mai în largul lor într-un mediu natural

Telespectaorii sunt cei mai încântați de transmiterea dintr-un spațiu real, fiind însetați după realism

Dezavantaje:

Studioul este mult mai confortabil și echipat mai bine pentru realizarea producției de televiziune

Este ferit de capriciile vremii

Este dotat din punct de vedere tehnic

Nu există probleme în ceea ce privește zgomotul, în schimb când filmarea are loc într-un spațiu exterior acest lucru este inevitabil

*2 “Managementul televiziunii” de Stanciu Nicolae

Producția

Chiar dacă nu există mari diferențe între producția din interior și cea din exterior, pot apărea diferite probleme, cum ar fi filmarea într-un spațiu mic, din cauza căldurii care se face de la corpurile de iluminat, echipa este nevoită din când în când să întrerupă filmările din cauza temeperaturilor crescute. Din nefericire atunci când este o transmisiune în direct nu se poate lua pauze pentru asemenea incidente, ci trebuie totul planificat foarte minuțios. Regizorul se bazează pe ajutorul asistentului de regie și al producătorului cu care ține legătura în permanență prin telefonul central.

Etapele transmisiei în direct:

Înainte de a se intra în emisie asistentul de regie are rolul de a stabili legătura cu studioul central.

Se verifică foarte bine durata fiecărui segment al programului.

Înainte de a se intra în emisie asistentul atenționează regia carului

Cu zece secunde înainte asistentul repetă numărătoarea inversa transmisă studioului central

Din clipa în care asistentul aude prin telefon comanda “pleacă”, monitorul din car arată comutarea de pe imaginea difuzată de studioul central, în clipa aia se intră în direct.

Toate pauzele din timpul emisiei sunt coordonate de către asistent.

Postproducția

La sfârșitul emisiei echipa trebuie să strânga aparatura și să se întoarcă în emisia centrală. Cei responsabili de partea tehnică trebuie să verifice cu lista în mână că nu lipsește nimic din aparatura tehnică. Producătorul împreună cu regizorul de producție trebuie să se asigure înainte de a pleca din locul unde a avut loc filmarea că totul este în regulă și că toate contractele au fost semnate și cei prezenți în emisie și-au primit câștigul financiar.

Este de datoria echipei să lase locul curat și să sesizeze dacă s-a stricat ceva în timpul filmărilor, în felul ăsta pe viitor reușesc să colaboreze foarte bine cu cei care dețin locația respectivă cât și alte locații.

Carul de reportaj

Acesta folosește mai mult decât o cameră video și oferă regizorului posibilitatea de a comuta imaginea de la doua sau mai multe camere, fie că producția este transmisă în direct, fie ca e înregistrată. Producțiile realizate cu ajutorul carelor de reportaj sunt atât de complexe încât pot fi transmise în direct fără intervenția studioului central.

În alte cazuri producția este înregistrată pe bucăți și mai apoi montată înainte de a fi difuzată, chiar dacă echipa unui car tv funcționează în mod asemănător cu cea dintr-un studio, trebuie să avem în vedere anumite probleme specifice.

Structura carului TV

Trebuie să fie mare pentru a transporta întregul echipament necesar producției și pentru a servi drept centru de comandă în timpul producției. În general carele de reportaj sunt amenajate în interiorul unor camioane care pot avea până la 12 metri lungime și care conțin o regie complet echipată alături de cabine de sunet și control tehnic.

Comunicațiile pe care le întâlnim într-un studio sunt copiate și în cazul carului de reportaj, cablurile care leaga camerele video de car nu doar transportă semnalul video ci și semnalul pentru operatori care aud în căști indicațiile regizorului.

Comentatorii, realizatorii și moderatorii care se află în fața camerelor au la rândul lor căști prin care producătorii le comunică situațiile care apar în timpul înregistrării și transmisiunilor în direct.

Stațiile de emisie sunt utile în momentul în care una sau mai multe camera se afla la distanță mare de car, și mai ales când cablurile nu pot fi instalate. Liniile telefonice sunt o altă legătură foarte importantă în special atunci când carul tv furnizează studioului central un program în direct.

Carele de reportaj dispun de o regie suficient de încăpătoare pentru ca înăuntrul ei să stea regizorul artistic, regizorul tehnic, asistentul de regie și în spatele lor producătorul, asistentul sau, și operatorul. Sunetistul stă într-o zonă alăturată dar separată de prima printr-un geam izolat care îi permite să monitorizeze și să corecteze semnalul audio.

Există zona unde sunt supravegheate toate operațiunile tehnice de la înregistrarea pe banda până la corecția parametrilor de la camerele video care se aduce de către inginerul șef de car, adică, luminozitate, contrast, balans de alb, etc.

În cazul în care producția este difuzată în direct carul tv trebuie să fie echipat pentru a trimite semnalul video și audio spre studioul central prin următoarele metode, terestru sau via satelit.

Echipamentul pentru transmisiunea terestră este atât de miniaturizat încât poate încăpea chiar într-un autoturism break. În cazul transmisiei terestre putem întâlni două cazuri, transmisia de la car la studioul central și transmisia de la camera video la carul de reportaj.

Transmisia prin satelit presupune ca echipamentul carului de reportaj să includă o antentă parabolică prin care semnanul este “ridicat” la satelit de unde studioul central il poate recepționa. Acest tip de transmisie este folosit în programele internationale sau când zona respectivă nu permite folosirea lanțului de role. Din punct de vedere financiar este mult mai scump, dar din punct vedere calitativ oferă o autonomie mai mare.

Operatorul aude în cască indicațiile regizorului pe care trebuie să le și respecte. Poziționarea camerelor depinde de locația aleasă care obligă la alegerea locurilor neconfortabile pentru operator sau chiar periculoase. Se pot întâlni situații în care trebuie să se suspende camera în vârful unei macarale pentru a avea o imagine de ansamblu asupra unui eveniment care are loc într-un spațiu public.

În majoritatea producțiilor, camerele video sunt montate pe stative portabile dar trebuie să avem grijă ca aceste stative să fie la randul lor fixate pe platforme mai înalte pentru ca mulțimea participanților la eveniment să nu obtureze imaginea.

Se pot alege și un număr de camere portabile care au o libertate de mișcare mai mare și pot lua imagini din mai multe unghiuri decat camerele fixe. Există și situații în care producția soliciăa prezența unor cărucioare pentru travelling sau a unor mecanisme mai complexe ca stabilizator pentru camerele portabile sau o macara mai mică montată pe carucior de travelling. Acestea necesita spatiu de transport si personal suplimentar pentru mânuire.

Audio

Când există o transmisie live se poate solicita folosirea a mai mult de 8 microfoane, echipamentul de sunet din carul de reportaj trebuie să includă un pupitru cu suficiente cai, fiecare cu posibilitatea de corecție separată. La acestea se adaugă microfoanele, cabluri, emțătoare și recepetoare, MD player, casetefon, CD player si computer cu placa audio.

Lumini

În afara studioului iluminarea pentru producție variază în funcție de fiecare situație în parte. Echipa trebuie să asigure toată lumina necesară, caz în care trebuie avută în vedere planificarea unui al doilea camion care să transporte echipamentul necesar spre locația aleasă.

Filmarea nu începe înainte ca realizatorul să discute cu operatorul desfășurătorul pe care îl are. Autorul imaginii are datoria de a știi de la început ce dorește reporterul să scoată în evidență la interlocutorul său, respectiv și de la imaginea emisiunii.

Imaginea poate fi sarcastică, ironică, binevoitoare, etc; ochiul camerei poate urmări să prindă cele mai neprevăzătoare reacții ale fetei la o intrebare neașteptată sau la fel de bine poate ascunde anumite reacții.

Realizatorul trebuie să respecte câteva reguli la filmare pentru a păstra în anumite limite profesionalismul autentic:

Prezența reporterului în cadru va fi drămuită și mai ales justificată prin intrebare. Cadrele în care interlocutorul vorbește trebuie construite pe imaginea acestuia. Imagine il poate păstra în cadru pe intervievat chiar si atunci când reporterul formulează o întrebare, acesta nu numai pentru a se evita prezența abuzivă a reporterului în imagine, ci mai ales pentru că întotdeauna chipul omului care receptează o întrebare este mult mai expresiv față de a celui care o adrezeaza!

Tonul celui care adresează întrebările trebuie să fie întotdeauna calm fără nunanțe inchizitoriale, afirmația este valabilă și în cazul interviurilor mai dure, când cel intervievat se află într-o postură dificilă. În situațiile astea, când reporterul vrea să demonstreze precaritatea pozitiei cuiva, agresivitatea tonului stârnește compasiune de partea incriminatului. Când intervievatul ocolește adevarul sau evită să răspundă la anumite întrebari, realizatorul poate insista cu întrebările, însă contează modul în care o face și ce poziție adoptă față de intervievat.

Scopul întrebării are rolul de a-l ajuta pe vorbitor să formuleze răspunsuri cît mai clare și să fie caracteristice sistemului său de gândire. Realizatorul trebuie să aibă generozitatea de a-i oferi partenerului prin întrebare premisa cea mai bună pentru răspunsul așteptat. Acest principiu este valabil și atunci când reporterul dorește să pună în evidență un mod fals de gîndire.

“Intrarea” reporterului peste cel intervievat în plin răspuns trebuie să fie eliminată din procedeele realizatorului, ca reprezentând o modalitata necivilizată de dialog telivizat. Se poate face o excepție în momentul în care interlocutorul s-a blocat. La fel trebuie evitată și ezitarea răspunsurilor date de către interlocutor.

Înainte de încheierea filmărilor, realizatorul cere operatorului cadre de legătură. Pentru această operațiune este nevoie de un suport corespunzător de imagini, planuri care se inserează prin montaj.

Principalele feluri de interviu folosite în practica televiziunii:

Cel în care întrebările urmăresc sondarea mai amplă a opiniilor intervievatului.

Interviul scurt, cuprinde câteva întrebări și tot atâtea răspunsuri.

Interviul-discuție, care se întinde pe un număr mai mare de minute.

Pentru transmiterea unui concert unde sunt și spectatori, echipa trebuie să folosească lumina existentă. În acest caz trebuie să existe o coordonare strânsă între inginerul de lumini al carului și cel care realizează lumina pentru spectacol pentru a fi sigur că există suficientă lumină pentru camerele video.

CAPITOLUL 2. PRODUCȚIA DE FILM

Subcapitolul 1. Managementul producției de film

“Producătorul este o figură autoritară care nu riscă nimic, presupune că știe gustul publicului și vrea întotdeauna să schimbe finalul filmului” (Fredico Fellin, regizor)

Realizarea unui film de ficțiune urmează în linii mari același traseu cu al unui produs cu valoare economică creat. Deosebirea constă în faptul că, față de alte produse, unde dezvoltarea unei idei prin cercetare până la crearea unui prototip repezintă faza incipientă pentru realizarea unei producții în serie, în industria filmului prototipul este reprezentat practic așa cum s-a văzut, de existența unui negativ ca formă materială și suport purtător al operei cinematografice ca produs finit însoțit de o copie pozitivă care aduce la cunoștința publicului conținutul și latura spectaculoasă a produsului, certificând valorea muncii depuse.

Spre deosebire de alte domenii, unde insuccesul prototipului poate duce la sistarea producției în serie, în industria filmului întregul process de realizare trebuie să mobilizeze astfel resursele, în așa fel încât prototipul să-și dovedească utilitatea, iar multiplicarea lui în copii de difuzare să constituie procesul firesc pentru valorificarea produsului și recuperarea cheltuielilor, deloc neglijabile pentru realizarea lui.

Producatorul are o funcție mai independentă și mai flexibilă față de celelalte meserii artistice din televiziune, cum ar fi: regizorul, scenariștii sau interpreții.

Subcapitolul 2. Producătorul de film

Orice idee nouă pentru un film necesită managementul cadrului legal și managementul afacerii, de realizare a filmului. De la început trebuie să știm să distingem între o companie producătoare, și un mic producător, cu sau fără o firmă de producție, care se încadrează în categoria numită, independent, adică realizarea filmului fără a aplea la un studio major.

Deși în cele ce urmează vom vorbi și despre marile studiouri, atenția se va acorda în special categoriei de independent. Echivalent cu funcția de președinte a unei companii, răspunzător pentru strategia de dezvoltare a acesteia, funcția lui putând fi asimilată cu cea a unui fabricant, producătorul este cel care descoperă un proiect, îl dezvoltă prin mobilizarea resurselor umane materiale, asigură finanțarea, participă efectiv la fabricarea lui și răspunde pentru valorificarea lui pe piață căutând distribuitori pentru vânzarea filmului.

Din asumarea acestor atribuții de către producător decurg obligațiile de fond care se încadreaza în cele patru funcții de bază a managementului:

Obligațiile de a previziona și a furniza mijloacele financiare și tehnice necesare

Obligația de a organiza realizarea operei

Obligația de a coordona și conduce procesul de producție a filmului

Obligația de a efectua controlat activități

Printre calitățile care trebuie să le dețină putem enumera fără pretenția de a le epuiza, următoarele mai importante:

Să fie un bun colaborator, este cel care inițiază un proiect prin întocmirea unei propuneri, obține finanțarea, angajează personajul necesar și apoi conduce și coordoneaza întregul proces de producție și de asemenea, își stabilește ca obiectiv, ca filmul terminat să atingă audiența propusă și să satisfacă cerințele persoanelor care au finanțat proiectul.

Să aibă arta de a comunica, asigură continuitatea proiectului de la un stadiu la altul și încearcă să realizeze consistent proiectului final.

Să manifeste dăruire față de proiect, este o persoana care își asumă de bunăvoie mai multe riscuri, o persoana care cântărește o idee, o adoptă și îi convinge pe alții să participle la proiectul său.

Să aibă arta de a fi pacificator, o persoană care știe să atenueze un conflict produs de stres și știe să conștientizeze pe fiecare asupra răspunderii pe care o are în realizarea proiectului.

Să dea dovadă de cinste, voință și răbdare.

Să manifeste obiectivitate.

Să insipire credibilitate

Să practice delegarea de competent și motivarea

Să manifeste responsabilitate

Conform Us Bureau of Labor Staticies un producător de film are nevoie de patru atribute pentru a reuși: talent, experiență, spirit de afacere și abilitatea de a negocia cu orice tip de persoane în condiții de stres.

Baza unui film este reprezentată de scenariu, acesta trebuie să conțină descrierea completă, succesivă și concretă în ceea ce privește viitorul filmului, reprezentând de fapt dramaturgia acestuia. Filmul poate fi original sau poate fi adaptat după o operă de teatru sau literară.

În urmatoarea fază pe baza scenariului literar, regizorul trebuie să alcătuiască scenariul regizoral, care mai poartă numele și de decupaj. În momentul ăsta regiozorul își evidențiază viziunea sa asupra subiectului, conține o descriere completă și precisă a fiecărei secvențe, a fiecărui cadru de filmare, durata și lungimea lor.

Perioada de pregatire este importantă în realizarea filmului, fiind perioada decisivă care asigură continuitatea procesului de producție, asigură condițiile realizării la un nivel artistic. Se ocupă apoi de realizarea schițelor pentru costume și decoruri, se aleg locațiile unde urmează să aibă loc filmările.

Filmările pot avea loc în spații special amenajate care poartă denumirea de platorui de filmare, acesta poate fi montat și în natură. În afara costurilor reduse ale producției, aceste locații permit surprinderea unor aspecte unice cum ar fi, situri istorice, locuri turistice, etc.

Una dintre condițiile de bază ca aparatul filmat să funcționexze bine, cu frecvența corespunzatoare. Pentru a permite punerea în sincron a sunetului cu imaginea trebuie să se folosească dispozitivul numit clachetă. Este reprezentat printr-un blat de lemn dreptunghiular, la partea inferioară are o baghetă de lemn mobilă. Pe ea este trecut titlul filmului, numărul de ordine al cadrului care este filmat după scenariul regizoral.

Filmările cu play-back se fac in cazul filmelor musicale sau cu dansuri, atunc când acțiunea se bazează pe înregistrarea sonoră, mai sunt și filmarile mute care se fac în momentul când condițiile tehnice nu indeplinesc condițiile pentru priză directa, când este nevoie să se dubleze protagoniștii.

Lucrările de montaj și sonorizare sunt compuse dintr-o serie de operațiuni tehnologice bine determinate, care se desfășoara succesiv:

Postsincronizarea dialogurilor

Postsincronizarea zgomotelor

Înregistrarea muzicii

Montajul filmului

Mixajul sau reînregistrarea filmului

Din diverse aspecte ale raționamentului, deseori un film se preferă dublarea dialogurilor într-o anumită limbă. Acest mod se folosește și pentru coproducții internaționale, în momentul în care actorii vorbesc limbi diferite.

Pentru realizarea tehnologiei dublajului este necesar:

Traducerea dialogului în limba ăn care se dublează

Studierea in detaliu a filmului

Despărțirea copiei de film în fragmente

Adaptarea textului la imaginea proiectata încat mișcarea buzelor din imagine să corespundă cu cele le cuvintelor exprimate în altă limbă

Selecționarea interpreților pentru eroii filmului

Înregistrarea propriu zisă a dialogurilor

Pentru păstrarea valorii artistice a filmului și în același timp și a costurilor mici, cea mai bună metodă este cea a subtitrării

Procedeul mecanic, titrarea se realizează cu niște ștanțe metalice, care conțin traducerea dialogului.

Procedeul fotografic, reprezintă copierea pe neagtivul intermediar sau pe copiile pozitive a dialogurilor aflate pe o peliculă.

Procedeul lase, necesită folosirea unui mic proiector conectat la un calculator

Procedeul chimic, se bazează pe aplicarea unui strat subțire de amestec de ceară cu parafină pe peliculă.

Subcapitolul 3. Elemente morfologice ale limbajului cinematografic

Încadratura: modul în care surprindem subiectul vizual al obiectivului de filmat

Plan ansamblu

Totalitatea elementelor văzute de aparatul de filmat, așezat în poziția cea mai depărtată convenabil și având deschiderea maximă a obiectivului. În ansamblu niciunul dintre elemntele imaginii nu prevalează asupra altuia și nu putem să decidem care e mai important, care dintre ele urmează să fie în plan principal.

Planul general

Se decupează din planul ansamblu și conține elemente care sunt susceptibile de a avea un rol important în desfășurarea acțiunii.

Planul intreg

Avem personajul din vârful încălțămintei până în vârful capului, iar acest cadru este pus în așa fel încât în dreptul capului și deasupra privirii să existe suficient spațiu încât să poată sărespire.

Planul American

Cuprinde personajul cu o palmă deasupra sau sub genunchi.

Planu mediu

Îl întâlnim în emisiunile informative(plan de știri)

Planul prim

Prim planul taie imediat sub linia umerilor, nu taie la incheietură.

Planul detaliu

Cuprinde detaliu unui element care va juca un rol important în desfășurarea acțiunii.

Unghiulațiile

Unghiul sub care aparatul de filmat atacă subiectul

Axul optic

Este linia imaginară care traversează longitudinal obiectul și iese perpendicular pe lentil.

Unghiul normal

S e obține la întâlnirea la 90 grade dintre axul optic și subiect

Unghiul plonjat

Se obține în momentul în care axul optic atacă subiectul de sus în jos.

Unghiul contraplonjat

Axul optic atacă subiectul de jos în sus, i se mai spune și raccourci

CAPITOLUL 3. DIFERENȚA DINTRE CINEMATOGRAFIE ȘI PRODUCȚIE

Se pot observa asemănări și deosebiri între cele două medii de producție și enertaimment.

Din experiența unor profesionști care au lucrat și la filme de cinema și producție de televiziune, există câteva deosebiri remarcabile între producția unui film cinematografic pentru marele ecran și a unei producții de televiziune.

Subcapitolul 1. Producția și televiziunea

Televiziunea reprezintă la ora actuală principalul mod pentru majoritatea oamenilor de a pătrude și descoperi lumea stând comozi într-un fotoliu în fața televiziorului.

Atât meseria de producător cât și cea pentru marele ecran este dornică să pătrundă în noua formă media de a transmite un mesaj, câteva ore de divertisment și anume, internetul. Este oare posibil ca mediul online să egaleze sau chiar să depășească micul sau marele ecran?

Atât în televiziune cât și în noile concepe media crearea planului îi aparține producătorului, care are datoria împreună cu un regizor să dirijeze toate etapele de la planul producției până la filmare!

Funcția de producător este oferită în cele mai multe cazuri unor întreprinzători care sunt inițiatorii unui proiect, sau actor care onoreaza cu popularitatea sa programul respectiv, emisiunea sau filmul. Mai pot fi scenariști sau regizori, iar titlul funcției se poate schimba de la o emisiune la alta, având urmatoarele denumiri:

Executive producer

Senior producer

Line producer

Showrunner

Integrated producer

Associate producer

Segment producer

Supervisor în producție

Subcapitolul 2. Diferența dintre cinematografie și producție

Principala deosebire constă în relația dintre producător ca finanțator și inițiator al proiectului de film și regizorul ca realizator artistic. Cinematografia este domeniul regizorului, televiziunea este domeniul producătorului.

Ambele domenii se asemănă pentru că folosesc aceleași active și mijloace de producție, au nevoie de scenariu, de actori și de finanțare, există câteva deosebiri de structură:

Filmele de cinema se pot transmite la televiziune în timp ce filmele de televiziune nu se transmit niciodată pe marele ecrane.

Montaj de TV- Proceduri de montaj

Tăietura simpla CUT

Enchaine

Supraimpresiune

Dizolv

Crossfade

Fondu

Faid out- din imagine în negru

Faid in- din negru în imagine

Cadrul este spațiul din platoul de filmare amenajat special scenografic pentru o anumită secvență care urmează să se filmeze. Fie că se decupează din realitatea înconjurătoare un anumit spațiu conform cu tema subiectului care urmează să se filmeze, fie că se folosește un spatiu special amenajat pentru filmare, acest spațiu se numește cadru.

Cadrul este ceea ce se vede sau ceea ce vede obiectivul aparatului de filmat, și ceea ce apoi, după filmare vedem pe ecranul TV sau pe marele ecran. Montajul este procedeul prin care cadrele se leagă în secvență, iar secvențele în material finit.

Secvența este alcătuită din două sau mai multe cadre care au unitate de acțiune, se desfășoară în aceeași unitate de timp și au contiguitate de spațiu și de personaje. Cut este tăietura simplă, este procedeul de montaj prin care doua cadre se leaga între ele fără nici un grad de efect. Nu are încărcătură stilistică și poate fi folosită în orice situație.

Fondu este procedeul prin care se încheie acțiunea unei secvențe, se folosește ca procedee de legătură între secvențe. Există posibilitatea ca în mod cu totul excepțional, două secvențe să fie legate prin dizolv, dar aceasta este doar o abatere de la regulă și are o încărcătură stilistică majoră.

Elipsa în discursul cinematografic și de televiziune înseamnă lipsa unei porțiuni importante de timp în care s-au desfășurat acțiuni pe care spectatorul nu le cunoaște și pe care urmează să le afle ulterior, pe parcursul materialului.

Tăietura simplă CUT, pentru că poate fi folosită în absolut orice situație, acceptă atât funcția de virgulă cât și cea de punct.

Dizolvul: montajul prin înlănțuire își asumă funcția de virgulă.

Volere: primul efect

Paradigma: model, prototip, categorie

Într-un material finit pe care îl construim folosim cel mult trei efecte de montaj, dar un singur efect îl folosim întotdeauna cu aceeasi funcție, cu același rol.

Măsurile de aparat

Când aparatul de filmat nu își verifică punctul de stație, nu se modifică, aparatul nu se mișcă dintr-un punct în altul, nu calatorește, dacă aparatul nu se mișcă în jurul sau pe axul său, dacă în interiorul obiectivelor lentilelor nu-și modifică distanța dintre ele, putem spune că avem a face cu un cadru static.

Transfocarea, este mișcarea de aparat în care aparatul nu își modifică punctual de stație, nu se mișcă pe ax sau ăn jurul axului său, ci doar în interiorul obiectivului se modifică distanța dintre lentilă.

Transforcare înainte, strângerea cadrului sau apropierea.

Transfocare înapoi, lărgirea cadrului, depărtare sau zoom-out.

Focalizarea nu este o mișcare de aparat, ci înseamnă punerea charfului, a clarității.

Panoramarea este mișcarea de aparat care se face pe ax sau în jurul axului, în timp ce aparatul de filmat nu își modifică punctul de stație. Panoramarea lateral este de la stânga la dreapata și de la dreapta la stânga, descriind un arc de cerc suficient pentru a pune în pagină acțiunea.

Panoramarea pe orizontală se face pe ax vertical, este panoramarea rapidă în care contururile elementelor se pierd. Panoramarea pe vertical se face pe ax orizontal, este singura mișcare de aparat care modifică unghiulația.

Travelling, aparatul își modifică punctul de stație, se plimbă, aparatul de filmat se deplasează din punctual A în punctual B.

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

În ceea ce privește studiu de caz am ales să compar cele două ramuri din diferite persepective, am optat pentru alegerea unu tânăr producător de cinema și o persoana cu experiență în ceea ce privește producția de televeziune.

În urma interviului unde întrebările au fost în mare parte asemănătoare, am observant că producătorul de cinema se folosește de o viziune mult mai subiectivă, își lasă imaginația să-și spună cuvântul, pe când în producția de televiziune se pune accent pe o viziune obiectivă, care să țină cont de așteptările publicului.

În ambele ramuri scrierea formatului și decupajul regizoral sunt esențiale pentru realizarea producției, angajarea personalului care să își cunoască foarte bine funcțiile și să le respecte, atît pe al lor cât și pe a colegilor sunt esențiale. O alta parte destul de importantă, sau poate la fel de importană și prima este bugetul. Înainte de lansarea proiectului trebuie să se gasească sponsorii necesarii pentru susținerea proiectului. Excepșie făcând persoanele care doresc să realizeze pe propria lor sursă financiară o producție, atât de televiziune cât și de cinema, de multe ori pentru publicitate sau pentr a-și îndeplini o anume dorință!

Oricine își dorește poate face atât producție de film cât și producție de televiziune, important este să-și transpună intr-un mod cât mai corerent viziunea în realitate. Așa cum susține și Adina Halas, sunt foarte mulți producători celebrii, cât și regizori, actori, etc, care nu au urmat un curs de specializare, în schimb exista două modalitați de a te iniția pe acest drum, fie urmezi o Universitate cu aceasta specializare sau un curs, fie înveți direct de pe platou de la cei care au deja ani de experienta, cum a fost și cazul doamnei Ada.

Nevoia unei echipe tinere, cu o viziune proaspătă care să renasca atât producția în televiziune, cât și cinematografia românească se simte din ambele părți, din păcate există și dezamagirea că oamenii buni si talentați care chiar își doresc să facă parte din această lume sunt trecuți de multe ori pe locul doi, locul întâi fiind ocupat de cunoștințele celor care deja fac parte din acest sistem.

Pentru interviul ce privește producția de cinema am ales să discut cu Adina Halas, care este regizor, însă a reușit să pătrundă și în lumea televiziunii, fiind prima asistentă tv, m-am gândit că părerea unei persoane tinere care a reușit să facă parte din ambele categorii este cea mai potrivită.

Care este etapa cea mai importantă în realizarea unui film?

Din punct de vedere regizoral este foarte important decupajul, însă este adevarat ca un film presupune foarte multe etape a căror importanță nu poate fi subestimată și multe dintre ele se întrepătrund.

Cine poate face regie de film? Mai sunt necesare cursurile astăzi?

Oricine se simte în stare să vizualizeze cap-coada o idee și să o transmită celorlalți astfel încât viziunea să nu fie alterată de premizele de a profesa în acest domeniu. Deși există exemple la nivel cinematografic mondial de oameni care fac regie deși nu au studii în domeniu (sau nu au avut într-o primă fază), acestea sunt niște excepții care întăresc regula. Și în acele cazuri vorbim însă de oameni care au căpătat experiență pe platourile de filmare, mai puțin de autodidacți.

Studiile sunt deosebit de importante și vin să întregească talentul nativ de vizionar și bun organizator pe care trebuie să il aibă orice regizor. Regia are un limbaj propriu, un algoritm care trebuie învățat pentru o bună comunicare în echipă.

Care este cea mai importantă producție de film pe care ați realizat-o?

Cel mai important proiect a fost realizarea filmului de licență, un scurt metraj, Faux pas. Revăd cu drag acest film, amuzându-mă de toate stângăciile ți problemele din producție apărute pe parcurs, însă rămâne cel mai drag proiect regizoral în care am investit emoție și bani.

Cît de importanți sunt sponsorii în realizarea unui film?

Realist vorbind, un film presupune multe cheltuieli și un risc care nu poate fi dimensionat, așa că asumarea acestui risc este un lucru mare și de aceea, sponsorii sunt extrem de importanți, deși este foarte greu să faci rost de ei, de finanțare, în general. Vorbesc strict despre piata românească de film.

Ce ați schimba la filmele de cinema din România?

Din păcate, nepotismul funcționează la cote înalte în această breaslă și este destul de greu de schimbat acest lucru. Mi-ar plăcea să văd că se face loc celor cu idei vandabile publicului larg, că se merge mult pe actori de film (pentru că există o diferență între actorul de film și cel de teatru), că se construiesc staruri de cinema (nu mă refer la persoane publice apărute prin emisiuni și telenovele, ci la imagini construite având la baza actorul de film) și că se creionează o industrie cinematografică sustenabilă și reală.

Cum poate un tânăr să pătrundă în această lume? (studii, etape, etc)

Este important talentul de care vorbeam, apoi cultivarea lui prin studii. În facultate există tot felul de proiecte în care studenții se pot implica și pot acumula experiență. Trebuie să demonstreze la probele practice că această meserie este de ei și să participe cu proiectele lor la festivaluri. În final, este important să ai și un dram de noroc și să acumulezi experiență stând pe platourile de filmare, lângă regizori.

Pentru interviul în ceea ce privește producția în televiziune, am ales să discut cu producatoarea Ada Vertan, cea care a reușit să câștige “lupta” cu audiența săptămâni intregi cu emisiunea “Duminica în familie”, la rândul dumneai a fost și producatoarea filmelor “Dragoste pierdută”, “Paradisul în direct” și “ A doua cădere a Constantinopolului”

Care este etapa cea mai importantă în realizarea unei producții de televiziune?

Scrierea formatului, concepția vizuală, bugetara și pregătirea.

Cine poate face producție de televiziune? Mai sunt necesare cursurile astăzi?

Oricine își dorește. Educația pentru această meserie se poate face prin scolarizare, există cursuri de masterat în domeniu sau prin voluntariat pe lângă un profesionist. Eu am avut norocul să-l am mentor pe Tudor Vornicu pentru 4 ani de zile și apoi pe regizoarea Olimpia Arghir.

Care este cea mai importantă producție de televizune pe care ați realizat-o?

Măestrii, despre muzică și alte nimicuri, difuzate pe TVR 3 și premiată cu Marele premiu APTR 2013.

Cât de importanți sunt sponsorii în realizarea unei producții de televiziune?

Uneori, determinate pentru constituirea bugetului și demararea proiectului.

Ce ați schimba la producția de televiziune din România?

O parte din formate și din cadrele de producție. E nevoie de un suflu tânăr cam peste tot!

Cum poate un tânăr să pătrundă în această lume? (studii, etape, etc)

Studii polivalente, pregatire fizică și IQ emotional ridicat necesar pentru a lucra în echipă.

Concluzii

Lucrarea prezentată cu tema “ Producția de televiziune comparată cu producția de cinema” a dezvăluit mecanismele de producție și tot ce ține de procesele tehnice, economice, studiile necesare și sociale care duc la definirea producției.

Producția în televiziune este etapa de baza care duce la conceperea unui material care poate fi difuzat pentru telespectatori, atât pentru informare cât și pentru divertisment. Cea mai importantă etapă este ideea de bază și scenariul, este bine să se definitiveze de la început ce așteptări există în urma proiectului.

În prezent sistemele de producție și distribuție permit transportul imaginilor în orice spațiu de pe Terra, crearea de imagini originale și stocarea cu ajutorul echipamentelor specializate a unor baze de date imense.

Datorită capacităților și posibilităților tehnice și creative performante, televiziunea este cel mai puternic mediu de comunicare, de asta discuția despre etică și deontologia profesională a specialiștilor implicați în activitățile din interiorul sistemului nu este lipsită de semnificații profunde.

Dezvoltarea tehnologică a adus modificări substanțiale ale atitudinii și comportamentului profesional, mentalitate, cunoștinte, expertiză tehnică, ale căror cuvinte cheie din vocabularul prezent au devenit, responsabilitatea, respectul față de instrumentul muncii și față de echipă, să se facă cu bine față stresului datorat dependenței luptei cu timpul.

Atributele de bază ale conduitei profesionale a oricărui individ implicat în procesul de producție sunt specializarea și disciplina de lucru.

În concluzie pentru a excela atît în producția de televiziune cât și în producția de cinema, ai nevoie de o imaginație nu doar bogată ci și inteligentă care să acopere tot ce a fost în urmă și să vină cu ceva nou pe piață care să bucure telespectatorul. În rest pasiunea și respectul pentru echipă și pentru cei cărora le distribui produsul final sunt esențiale și ele la rândul lor.

.

Bibliografie

1. Aparatura și producția de televiziune, Aniela Ioana, Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu

2. Managementul producției de film, Lucian Pricop, Editura Tritonic

3. Jurnalismul de televiziune, Zeca Buzura, Daniela, Editura Polirom 2005

4. Managementul televiziunii, Stanciu Nicolae, Editura Libra

5. Introducerea în industria și producția de televiziune, Ionică Lucian

6. Cum se fac filmele, Strauss Frederic, Editura Humanitas

7. Filmul portret de televiziune, Xantus Gabor, Universitatea de Artă și Design

8. Despre televiziune, Bourdieu Pierre, Editura Art 2007

9. Televiziunea și spațiul public, Ileana Todoran, Editura Pro Universitaria 2012

Bibliografie

1. Aparatura și producția de televiziune, Aniela Ioana, Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu

2. Managementul producției de film, Lucian Pricop, Editura Tritonic

3. Jurnalismul de televiziune, Zeca Buzura, Daniela, Editura Polirom 2005

4. Managementul televiziunii, Stanciu Nicolae, Editura Libra

5. Introducerea în industria și producția de televiziune, Ionică Lucian

6. Cum se fac filmele, Strauss Frederic, Editura Humanitas

7. Filmul portret de televiziune, Xantus Gabor, Universitatea de Artă și Design

8. Despre televiziune, Bourdieu Pierre, Editura Art 2007

9. Televiziunea și spațiul public, Ileana Todoran, Editura Pro Universitaria 2012