Producerea Unui Preparat Adaptogen Si Imunostimulator din Materii Prime Vegetale

Medicina

Producerea Unui Preparat Adaptogen Si Imunostimulator din Materii Prime Vegetale

Byadmin ianuarie 1, 2024

Producerea unui preparat adaptogen și imunostimulator din materii prime vegetale

abrevieri

UV – ultraviolet

SL- silicagel

SA- supstanță activă

SP- spectofotometru

CSS- cromatografie în strat supțire

EP- echinacea purpurea

EP- echinacea pallida

EA- echinacea angustifolia

MHC – sistemul major de histocompatibilitate

RM- Republica Moldova

Î.Hr.- înaintea lui Hristos

CUPRINS

Lista abrevierilor

INTRODUCERE

PROBLEMA CERCETĂRII PREPARATELOR IMUNOSTIMULATOARE DIN SURSE VEGETALE (INVESTIGAȚII BIBLIOGRAFICE

Istoria dezvoltării preparatelor imunostimulatoare

Sisteme de clasificare a preparatelor imunomodulatoare și imunostimulatoare

Autoimunitatea și bolile autoimune

Acțiunea imunomodulatoarelor naturale la nivelul sistemului imunitar

Specii vegetale cu conținut de principii imunostimulatoare

Speciile genului Echinacea ca sursă de principii active imunostimulatoare

OBȚINEREA UNUI PREPARAT IMUNOSTIMULATOR DIN SPECIA ECHINACEEA (PARTEA EXPERIMENTALĂ

Materiale și metode

Chimicalii (reagenții chimici

Cercetări morfologice și anatomice a părții aeriene a speciei Echinacea

Cercetări fitochimice

Metode de extracție cu hexan, alcool 96% și apă

Determinara spectrofotometrică a flavonoidelor

Determinara cromatografică în strat supțire a saponinelor

Extragerea uleiul volatil

Determinarea inulinei în rădăcina de Echinacea purpurea

Obținerea tincturii de Echinacea

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Acest studiu este preocupat de cercetarea imunomodulatoarelor care reprezentă medicamente de origine naturală sau sintetică cu proprietăți de a modifica activitatea sistemului imunitar, a unor funcții biologice, în sensul ameliorării sau vindecării unei stări imunopatologice.

Imunostimulantele sau imunomodulatoarele sunt utilizate pentru creșterea răspunsului imun la pacienții cu imunodeficiență selectivă sau generalizată. Această problemă rămîne actuală pe parcursul a zeci de ani, deoarece datorită unui mediu de viața stresant, din cauza poluării a mediului ambiant, utilizării adausurilor chimice în hrană, se generează imunitatea scăzută a popolației de pe glob. În special acest fenomen se observă la copii care sunt expuși riscului de a se înbolnavi mai rapid.

Cercetătorii consideră că procesul de înbătrînire reduce capacitatea de apărare a organismului, fapt care contribue la un risc crescut de boli inflamatorii și infecții. Persoanele în vîrstă sunt mult mai predispuse de a contacta boli infecțioase din cauza numarului scăzut de celule T.

Scăderea imunității favorizează apariția bolilor de diferită geneză, astfel menținerea unei imunități puternice este problema actuală de care se preocupa mulți cercetători ai lumii. Acești cercetători sunt preocupați de căutarea noilor preparete, medicamente mai eficiente și cu efecte adverse mai puține, obținute din plantele medicinale.

Scopul lucrarii:

De a demonstra importanța majoră a plantelor medicinale adaptogene și imunostimulatoare în viața omului;

De a analiza proprietățile medicinale, cosmetologice și terapeutice a imunostimulatoarelor si imunomodulatoarelor;

Să evidențiem cele mai importante și accesibile surse de alcaloiziii, compusi terpenoidici, lecitinei, polizaharidele, activatori non-specifici ai organelor imunitare, activatori specifici ai organelor imunitare.

Identificarea prin cercetari fitochimice experimentale o unei plante medicinale și unui produs al aceastei plante care sev-a cerceta mai departe ca materie primă pentru producerea unor preparate adaptogene și imunostimulatoare.

Obiectivile lucrarii:

Evaluarea stării actuale în domeniul cercetării și utilizării produselor vegetale medicinale și alimentare cu conținut de principii active fitochimice a plantrelor imunostimulatoare;

Ientificarea unor surse locale vegetale de principii biologic active și elaborarea unei proceduri de obținere a principiilor active din plantrele imunostimulatoare;

Elaborarea în baza principiilor active obținute din materie prima vegetală a unui medicament cu proprietăți adaptogene și imunostimulatoare.

I. PROBLEMA CERCETĂRII PREPARATELOR IMUNOSTIMULATOARE DIN SURSE VEGETALE (INVESTIGAȚII BIBLIOGRAFICE)

1.1 Istoria dezvoltării preparatelor imunostimulatoare

Primele încercari de stimulare a capacitații de aparare a organismului prin administrarea unei substante medicamentoase a fost realizat de catre A. Brier la sfarșitul secolului XIX [1].

La sfîrșitul sec. XIX- începutul secolului XX are loc dezvoltarea foarte rapidă a imunologiei.

În dependență de natura substanțelor utilizate la ora actual, după proprietațile lor imunomodulatoare, acestea pot fi diferențiate în naturale și de sinteză.

În popor cel mai des se folose-au de: echinacea, usturoi, ghiara pisicii, ciuperci comestibile, aloe vera, topinambur, ș. a. pentru a întări imunitatea și organismul împotriva agenților toxici.

Cu mlți ani în urmă nu exista medicamente sintetice pentru a fi utilizate în scopul combaterii diferitelor maladii umane și animale, și ca remedii terapeutice erau utilizate plantele din natura înconjuratoare omului. Astăzi 75% din populatia globului utilizează ca remedii contra maladiilor umane plantele și medicina tradițională folosind peste 250-300.000 de specii de plante [1].

Astfel știinta utilizării plantelor în folosul sănătătii a fost numită fitoterapie. Cu 2000 de ani Î.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetică, aceste date l-e aflam din scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observație, experiența și inteligența a învatat să-și aleagă din mediul înconjurator cele mai utile plante sau produse obtinuțe din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni și practic toate parțile din plantele superioare. În concepția hipocratică și paracelsiană se considera ca alimentele sunt remediile noastre, iar remediile sunt în primul rand alimentele consumate zilnic [2].

Demonstrarea acțiunii farmacodinamice și farmacocinetice a produselor fitoterapeutice propriu-zise, s-a efectuat abia în ultimii 25 de ani cand au început sa fie elaborate teste de mare sensibilitate, în special teste biochimice „în vitro” sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator [2].

În prezent descoperirea și utilizarea medicamentelor de sinteză în locul celor obținute din produsenaturale a provocat o serie de efecte secundare toxice induse la nivelul organismului, așa încat revenirea la medicatia naturista îsi face tot mai mult simtită prezența în ultimele decenii

[1].

1.2 Sisteme de clasificare a preparatelor imunomodulatoare și imunostimulatoare

Utilizarea în terapeutică a preparatelor imunomodulatoare vegetale n-e oferă protecția sistemului imunitar, fară costuri ridicate, usor de obținut și lipsite de efecte toxice. Avand în vedere heterogenitatea principiilor active și efectele generate asupra sistemului imunitar, imunomodulatoarele vegetale se clasifică după mai multe criterii;

După proveniență se împart în trei grupe: endogene, exogene și sintetice.

Preparatele de origine endogenă:

Peptidele imunoreglatoare:

Timice :

Naturale: T-activin, timalin, timoptin, timactid;

Semisintetice: timogen, imunofan;

Obținute din măduvă osoasă: mielopid.

Citokinele:

interleukinele recombinate: roncoleukin, betaleukin;

interferonii:

naturali: interferon alfa, interferon alfa-n1, interferon beta, interferon uman leucocitar;

recombinați: interferon alfa-2a, interferon alfa-2b, peginterferon alfa-2a, alfa-2b;

inductorii interferonilor:

naturali: aloxin α, megosin, ridostin;

semisintetici: amixin, arbidol, cicloferon [3].

Preparatele de origine exogenă:

Bacteriene:

naturale: pirogenal, bronhomunal, imudon, ribomunil, ruzam;

semisintetice: licopid.

Vegetale: suc de echinacee, imunal.

Entomologice: imupurin, imuheptin, entoheptin, aloferon.

Preparatele de origine sintetică:

Cu greutate moleculară mică: levamizol, galavit, aloferon, isoprinozin, imunomax.

Cu greutate moleculară mare: polioxidoniu.

Clasificarea clinică a imunomodulatoarelor:

Preparatele cu influență asupra rezistenței nespecifice:

De proveniență bacteriană: pirogenal, prodigiozan, ribomunil, bronhomunal;

De proveniență fungică: zimozan, nucleinat de sodiu;

De proveniență vegetală: tonizantele generale și adaptogenele (extract de eleuterococ, tinctură de lămâi,tinctură sau biomasă de Ginseng);

Preparatele dinechinacee (imunal);

Extractul de aloe etc.;

Sintetice: pentoxil, metiluracil, leucogen, arbidol, mildronat.

Preparatele cu influență preponderentă asupra imunității celulare (limfocit. T):

De proveniență animalieră – preparatele din timus: T-activină, timozină, timotropină;

Analogii peptidelor timusului, obținuți prin inginerie genetică: timozină, timactid;

De origine sintetică: leacadin, diucifon, levamizol;

Obținute prin sinteză peptidică: imunofan, timogen [3].

Preparatele cu influență preponderent asupra imunității humorale(limfocit. B):

De origine tisulară: mielopid;

Obținute prin sinteză peptidică: dalargină, tafcină, rigină.

Preparatele cu influență asupra imunității umorale și celulare:

De origine biogenă: derinat;

De origine sintetică: antioxidanții (acidul ascorbic, α-tocoferol, β-carotin, licopin);

Antihipoxanții: ubichinon (coenzima q), olifen etc.

Preparatele cu influrență preponderentă asupra fagocitozei:

De origine biogenă: pirogenal, prodighiozan, nucleinat de sodiu;

De origine sintetică: pentoxil, licopid, polioxidoniu.

Preparatele cu influență asupra statusului interferonilor:

Preparatele interferonilor:

Interferonii nativi: interferoni (alfa, alfa-n1, beta, uman leucocitar);

Interferonii recombinați

Inductorii interferonilor:

De origine biogenă: leic-interferon;

De origine sintetică: cu masă moleculară mică (neovir, cicloferon, poludan, amixin); cu masă moleculară mare (ridostin, larifan) [3].

1.3 Autoimunitatea și bolile autoimune

Autoimunitatea- reprezintă răspunsul imun anormal, îndreptat împotriva propriilor celule sau țesuturi. Există o incapacitate a sistemului imun de a recunoaște țesuturile/celulele ca fiind proprii și nu străine. Bolile autoimune sunt afecțiuni complexe, care presupun participarea unor factori genetici (MHC = sistemul major de histocompatibilitate), factori de mediu, boli infecțioase și diverse disfuncții ale sistemului imun [6].

Enumeram urmatoarele boli autoimmune:

Artrita reumatoidă;

Lupusul eritematos sistemic (LES);

Scleroza multiplă (SM);

Diabetul zaharat tip I, II.;

Myasthenia gravis;

Anemia hemolitică autoimună;

Polimiolita;

Purpura trombocitopenică idiopatică;

Colita ulceroasă;

Granulomatoza Wegener;

Uveita – coroidoretinită;

Artropatia psoriazică;

Glomerulonefrita membranoasă [6].

Componenta celulară a sistemului imunitar

Componenetele celulare de maximă importanță pentru calitatea răspunsului imun, sunt granulocitele și macrofagele, celulele T și B, care la rîndul lor, influențeaza desfășurarea în continuare răspunsului imun.

Imunitatea specifică se dobandește în cursul vieții în mod activ și datorată reacției celulare și umorale pe baza limfocitelor T și B. Imunitatea nespecifică reprezintă celelalte mecanisme ale reactivitații sistemului imunitar cum ar fi fagocitoza sau reacțiile legate de activarea complementului C (în reacțiile alergice) [2].

O problemă majoră a medicinei este efectuarea corectărilor a supra dereglărilor sistemului imunitar, care sunt responsabile de apariția maladiilor și stărilor patologice.

Sistemul imunitar funcționează ca o balanță: când apare o dificultate, are loc o modelare a întregului sistem. La ora actuală se utilizeza clasificarea imunotropelor în trei grupe: imunostimulatoare, imunodepresive și imunomodulatoare [4, 5].

1.4 Acținea imunomodulatoarelor naturale la nivelul sistemului imunitar

Determinarea principiilor active vegetale cu acțiune nitar

Componenetele celulare de maximă importanță pentru calitatea răspunsului imun, sunt granulocitele și macrofagele, celulele T și B, care la rîndul lor, influențeaza desfășurarea în continuare răspunsului imun.

Imunitatea specifică se dobandește în cursul vieții în mod activ și datorată reacției celulare și umorale pe baza limfocitelor T și B. Imunitatea nespecifică reprezintă celelalte mecanisme ale reactivitații sistemului imunitar cum ar fi fagocitoza sau reacțiile legate de activarea complementului C (în reacțiile alergice) [2].

O problemă majoră a medicinei este efectuarea corectărilor a supra dereglărilor sistemului imunitar, care sunt responsabile de apariția maladiilor și stărilor patologice.

Sistemul imunitar funcționează ca o balanță: când apare o dificultate, are loc o modelare a întregului sistem. La ora actuală se utilizeza clasificarea imunotropelor în trei grupe: imunostimulatoare, imunodepresive și imunomodulatoare [4, 5].

1.4 Acținea imunomodulatoarelor naturale la nivelul sistemului imunitar

Determinarea principiilor active vegetale cu acțiune imunostimulatoare, reprezintă o importanță majoră. Astfel, imunomodulatoarele vegetale se clasifica:

Activatori non-specifici ai sistemului imunitar;

Activatori specifici ai sistemului imunitar;

Modulatori hormonali.

Activatorii non-specifici ai sistemului imunitar au ca efect activarea complexului șistimularea fagocitozei granulocitelor neutrofile si a macrofagelor. Aceste plante sut cunoscute sub numele de Antimicrobiene. Din această categorie fac parte: Echinacea, Baptisia tinctoria, Commiphora, Usnea, Hhuja occidentalis, Calendzzla officinalis, Allium [2].

Activatorii specifici ai sistemului imunitar implică atît reacțiile imunitare, celulare cît și umorale.

Din această categorie fac parte următoarele specii vegetale: Astragalus membraceous, Ligustrumlucidum, Schizandrachinesis, Ganoderma lucidum, Conodopsis tangshen.

Adaptogenele care conțin saponine sunt reprezentate de către speciile vegetale: ginsengul american, ginsengul asiatic, astragalus, dang shen, eleuthero, busuiocul sfant, jiaogulan, lemnul-dulce și reishi.

De exemplu Astragalus este o plantată bogată în polizaharide. Plantele ce conțin polizaharide stimulează imunitatea, limfocitele tumor-infiltrante, limfocitele B si T, celulele imunitare, granulopoieza. Ele mențin sistemul imunitar sănătos și sporesc imunitatea organismului. Adaptogenele care conțin polizaharide putem enumera șiastragalus, eleuthero, cordyceps, ginseng american, lycium, lemn-dulce, ginseng asiatic ș. a.

Imunomodulatoare de origine animal, au fost obținute utilizîndu-se țesuturi sau extracte și substanțe izolate din diferite organe animale. De exemlu, extractele cartilaginoase provenite de la oi, bovine, găini sau rechini. Acestea au fost utilizate cu succes în tratamentul artritelor reumatoide și se bazeaza pe rolul jucat de colagenul de tip II în stimularea sistemului imunitar de a produce citokine antiinflamatoare. Au fost utilizate cu succes o serie de extracte obținute din timus de vitel cu efecte de stimulare a funcțiilor timusului, organul limfatic central responsabil de imunitatea celulară.

O mare inportanță au modulatorii hormonali (suprarenale, timus) care determina o modulare la nivel hormonalal raspunsului imun. Speciile vegetale care sunt incluse în aceasta categorie sunt:

Eleutherococcus senticocus (Ginseng siberian), Panax (Ginseng din america și Ginseng corean) [2].

Cele mai eficiente suplimentele nutritive pentru întarirea sistemului imunitar sunt: produse pe baza de fitosteroli (stimuleaza celulele T și celule NK), colostrum (bogaț în Imunoglobulina IgG, se recomandă post chimoterapie sau radioterapie pentru refacerea sistemului imunitar), squalena (ajută la întarirea imunității celulare prin oxigenarea acesteia). Echinacea asociata (stimulant imunitar de sezon foarte eficient, în special în sezoanele gripale), antioxidanții, Vitamina C.

Suplimente nutritive adjuvante sunt: Aloe Vera Extract, Usturoi dezodorizat, Laptisor de matca, Probiotice (Acidofilus), DMSA (eliminare metale grele). Stimulant general al sistemului imunitar este IMMU-9 care contine extrase din 9 plante [2].

Produsele imunomodulatoare de provenență entomologică

Un domeniu nou în imunofarmacologie sunt produsele entomologice – preparate bazate pe sistemul imunitar al insectelor. Specialiștii acordă o atenție tot mai mare insectelor, clasificate în aproximativ 1,5 milioane de specii, număr cu mult mai mare decât al plantelor.

Conf. univ. dr. Ina Pogonea, împreuna cu prof. univ. dr.Victor Ghicavîi, și conf. univ. dr. Nicolae Bacinschi, în cadrul Catedrei de Farmacologie și Farmacologie clinică a USMF „Nicolae Testemițanu”, din Chișinău, au fost elaborate și sintetizate preparate entomologice din insecte de ordinul Lepidoptera, familia Lemantria, la diferite stadii de dezvoltare.

Studiile s-au efectuat în cadrul Programului de Stat „Elaborarea și implementarea noilor preparate farmaceutice în baza utilizării materiei prime locale”, în baza a două proiecte: „Produse entomologice cu acțiune hepatoprotectoare, imunomodulatoare și antiinflamatoare” pentru anii 2007-2008 și „Utilizarea imupurinului în profilaxia stărilor imunodeficitare dobândite” pentru anii 2009-2010 [3].

Produsele entomologice din insecte de ordinul Lepidoptera au fost obținute prin tehnologie specială din ouăle, pupele, larvele și insectele mature și includ un set de aminoacizi neesențiali (acidul asparagic, serina, acidul glutamic, prolina, cisteina, glicina, alanina, tirozina) și esențiali (treonina, valina, metionina, izoleucina, leucina, fenilalanina, histidina, lizina, arginina, triptofanul). Dintre ei acizii aminici imunoactivi sunt: acidul aspartic, treonina, serina, asparagina, acidul glutamic, alanina, valina, cisteina, acidul γ-aminobutiric, triptofanul [7, 8].

Unul dintre produsele studiate este imupurinul, obținut din insectele descrise mai sus la stadiul de pupă și care conține un complex lipoproteic.

Cercetările experimentale în vitro și în vivo au demonstrat că preparatul entomologic crește semnificativ rezistența nespecifică a organismului, intensifică fagocitoza neutrofilelor și macrofagelor, manifestă o acțiune imunomodulatoare asupra imunității celulareși umorale [3].

1.5 Specii vegetale cu conținut de principii imunostimulatoare

Datorită așezarii sale geografice, a unui relief variat și a climei favorabile, România și Republica Moldova constituie locul de întîlnire a florei euroasitice si mediteraneene.

Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale.

Materia primă pentru obținerea medicamentelor o constituie plantele medicinal.

Sunt utilizate în medicina populara datorita conținutului lor în: vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietați de natura vegetală.

Plantele sunt surse de compuși farmaceutici, aromatici și industriali, care pe larg sînt utilizate în viața de zi cu zi. Ele sintetizează nu numai compușii de bază necesari supraviețuirii lor, din categoria hidraților de carbon, proteinelor și lipidelor, ci și o gamă largă de substanțe organice ce pot fi extrase în cantități suficiente pentru a prezenta importanță semnificativă ca materii prime cu variate aplicații științifice, tehnologice și comerciale [6,7,8 ].

Unele plante medicinale sunt folosite în combinație cu alte plante cum ar fi: lemnul-dulce care este folosit în medicina tradițională chineză pentru a îmbunatați gustul și pentru a reduce iritația gastrointestinala și toxicitatea provocată de efedra, lobelia. Astfel terapia combinată e considerată mai eficace decat am lua fiecare plantă medicinală în parte.

Statisticile recente evidențiază faptul că peste 1500 de compuși noi sunt identificați anual în diferite specii de plante și că aproximativ un sfert dintre medicamentele prescrise conțin substanțe de origine vegetală [1,8].

Cantitatea de principii active din plantă este condiționată de factori ecologici, de zonarea speciei, de tehnologia de cultură și de modalitațile de procesare.

În prezent o mare inportanță reprezintă cercetările efectuate a supra preparatului medicamentos din semințe de poamă– Regesan efectuate în Republica Moldova în Institutul Național de Farmacie din Chișinău. Serbeniuc. L. și Padgurschii. L. cît și alți oamenii de știință au determinat o nouă tehnologiei mai eficace de obținere a uleiului din semințele Vitis vinifera care au proprietați regenerante, citoprotectoare, de a hidrata pielea, antioxidante, mărește metadolismul și stimulează imunitatea [10].

Pentu efectuarea cercetărilor am folosit specii din genul ehinacea, care e o plantă ornamentală și medicinală, considerată una din cele mai vechi leacuri cunoscute de către triburile de indieni. Planta era folosită pentru a fi tratate afecțiunile respiratorii, afecțiuni inflamatorii ale pielii, pentru a mari imunitatea, la vindecarea rănilor, boli canceroase și mușcăturile de șarpe.

Statisticile au demonstrat că Echinacea e cel mai bine vîndut stimulant imunitar din lume, mai ales în SUA unde anual sunt vîndute sute de tone de Echinacea. Ea mobilizează toate mijloacele de apărare a corpului înpotriva tumorilor maligne, virozelor respiratorii, infecțiilor și curăță sistemul linfatic [18].

1.6 Speciile genului Echinacea ca sursă de principii active imunostimulatoare

Dintre familia Asteroceae care cuprinde 9 specii vegetale, doar trei sunt utilizate cu success în practica medicală (Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida). Aceste specii sunt originare din America dar aufost aduse în Europa, introduse în cultură și aclimatizate. Aceste 9 specii sunt plante perene și au aspect de tufă [14].

Scurt istoric privind remediile terapeutice tradiționale ale speciilor din genul Echinacea

Comparativ cu alte specii cu utilizare medicală, istoria Echinacei este relativ scurtă. Planta orginară din America de Nord și a servit în medicina tradițională indienilor nativi. Există date referitoare la utilizarea acestei plante în scopuri medicinale de către triburile nord-americane Cheyenne, Dakota, Fox, Kiowa, Crow, Delaware, Comanchee și altele. Primele date arheologice privitoare la utilizarea plantei în scopuri terapeutice datează din secolul XVIII [15].

Confirmarea acestor date o reprezintă probele de Echinacea descoperite cu ocazia cercetărilor arheologice în așezămintele de indieni Dakota (Sioux) datate din anul 1600 [14].

Speciile de Echinacea au fost cunoscute de către botaniștii europeni din anul 1680, cînd reverendul John Banister a cules planta din Virginia și a trimis-o în Anglia. Robert Morison, primul profesor de botanică de la Oxford, care a numit pentru prima dată planta’’Mușcătura diavolului’’ și a atribit prima denumire științifică plantei: Dracunculus virginianus latifolius, petalis florum longissimis purpuresccentibus.

Astăzi Echinacea purpurea din Familia Asteraceae, genul Echinacea, pentru prima dată a fost descrisă de Moench (1794). Primul preparat pe bază de Echinacea a fost realizat de dr. german Meyer, în 1870, care a cunoscut remediile terapeutice ale E. angustifolia de la indieni Pawnee din Nebraska și pe care l-a numirt ‘‘ Purificatorl sanguine al lui Meyer’’ [14].

Primul preparat din Echinacea, cunoscut sub denumirea de Meyers Blood Purifier, a fost comercializat în jurul anului 1880, având ca indicații reumatismul, nevralgia și mușcăturile de șarpe. La începutul secolului XX, Echinacea a fost utilizată ca preparatul vegetal cel mai cunoscut în SUA. Cultivările comerciale s-au început în Germania în jurul anului 1939 iar începând cu 1950, Vogel a cultivat planta în Elveția [15].

Descrierea biologic a specilor Echinacea

Rădăcina la Echinacea angustifolia are culoarea gri-brună iar Echinacea purpureaare mai multe rădăcini firoase, oblic ramificate, brun-deschis. Frunzele Echinaceei angustifolia sunt liniare, lanceolate, la baza cu pețiolate iar la cele superioare sunt sesile. La Echinacea purpurea frunzele sunt oval-lanceolate [2].

Florile la Echinacea angustifolia sunt grupate în inflorescențe, avand petalele roz- violaceu, iar cele tubuloase portocalii dispuse pe suprafața receptacolului. Înflorirea are loc în iulie-august. Ambele plante sunt acoperite cu peri tectori mai lungi la Echinacea Angustifolia (1,8-2 mm) și mai scurți la Echinacea purpurea (0,25-0,33 mm) [14].

Echinacea pallida a fost introdusă în cultură prima dată în România în anul 1982 la Agronomic Cluj-Napoca, cercetările de fitochimie și farmacologie fiind prelungite în cadrul Facultății de Farmacie Cluj-Napoca.

Echinacea purpurea reprezintă o specie perenă, de cultură, în formă de tufă, are talie mai redusă decât E. Pallida. Are sisteml radicular în formă firoasă, fasciclată și zona coletului foarte dezvoltată. Frunzele sunt mai late, ovat-lanceolate, cu 5 nervuri arcuate. Înflorește în lunile iulie-august. De la această specie se utilizează numai partea aeriană ( Echinaceae purpureae herba) recoltată în timpl înfloririi [16].

Înființarea culturi: Se efectuează prin însămînțare directă, sau prin răsad reușita fiind mai bună.

Timp de 2 luni rasadul crescut în seră ajunge la dimensiunile potrivite pentru plantare.

Se menține solul curat și se udă la timp. La noi în țară nu s-au observat atacuri de boli.

Recoltare: La E. Purpurea se recoltează herba, an de an, la înflorire, iar la disființarea culturii se valorifica și rădăcinele (după 5-6 ani). Anexa Nr. 1.

Condiționarea: Din produsul recoltat se înlătură impuritațile, apoi se usucă pe cale naturală, în spații special amenajate sau artificial la 35-40 oC.

Randamentul la uscare este de cca. 4 : 1 la herba și 3 : 1 la radix.

Compoziția chimică a speciilor din genul Echinacea

În table sunt indicate principalele principii active representative izolate din aceste 3 specii, care au fost grupate în categorii principale: liposolubile și hidrosolubile. Tabel 1.1. [14].

Tabel 1.1. Principiile active majore ale speciilor de Echinacea.

Au fost izolate o serie de substante chimice aparținînd unor clase variate de compuși care prezintă efecte terapeutice și proprietați imunologice. Principiile active din speciile de Echinacea pot fi incluse în 8 categorii:

Polizaharide;

Flavonoizi;

Derivati ai acidului cafeic;

Uleiuri volatile;

Poliacetilene;

Alchilamide;

Alcaloizi;

Alte componente [14].

Dintre care cele mai inportante clase de principii active sunt polizaharide, derivati ai acidului cafeic, uleiul volatil, poliacetilene.

Polizaharidele

Polizaharidele se găsesc în cantități mari în rădăcini 2,7% și sunt în principal derivați de glcurono-arabino-xilan și arabino-ramno-galactan, precum și polimeri fructozanici (inulină) [16].

Profesorul Wagner, unul dintre experți de renume mondial în fitoterapie, consideră că polizaharidele sunt responsabile de efectul imunostimulator și consideră că aceste componente stimulează fibroblastele, inhibă hialuronidaza, induc secreția de interferon.

Heteropolizaharidele cu greutate moleculară mare (25.000 – 50.000 daltoni) se găsesc în toate cele 3 specii utilizate în scop medical, în proporții diferite în fncție de unde sunt izolate.

Wagner și Proksch au izolat din E.purpurea 2 fracțiuni polizaharidice: polizaharida (PS) I (4-0-glucuronoarabinoxilan) cu greutatea moleclară de 35.000 Da și polizaharide (PS) II (arabinoramnogalactan) cu greutatea moleclară de 45. 000 Da.

Stuppner, a izolat din E.purpurea un xiloglucan cu greutatea moleculară de 79.500 Da [14].

Flavonoide

Atât Echinacea angustifolia cât și Echinacea purpurea conțin numeroși flavonoizi în Frunze și tulpini, dintre care rutozida e cea mai frecventă. Alte flavonoide importante sunt: luteolina, quercentina, apigenina. Conținutul total de flavonoide pentru Echinacea angustifoliae de 0,48 % și 0,38% pentru Echinacea purpurea [14].

Rutozida C27H30O16

Tabel 1.2. Agliconi flavonoidici.

Uleiurile volatile

Uleiurile volatile din speciile de Echinacea sunt bogate în derivați sescviterpenici, borneol, echinolona, humulina, compuși aromatici. Echinacina, cea mai cunoscută alchilamidă, este conținută în rădăcinile de Echinacea angustifolia în proporție de 0,004-0,01%. Prezintă activitate insecticidă și acționează ca anestezic local [2].

Conținutul uleiului volatil în diferite părți ale plantei de echinaceia sunt:

E. angustifolia – < 0,1% ;

E. pallida – 0,2-2% în rădăcini, <0,1% în frunze ;

E. purpurea – max 0,2% în rădăcini;

>0,6% în frunze și flori;

Rădăcini: hidrocarburi polienice, ceto-alchene (1,8-pentadecadiena, 1-pentadecena, echinolona),alchilamide: în părți aeriene și fructe predomină hidrocarburi terpenice, alcooli terpenici (α-humulen, cariofilen, borneol, germacren D, limonen, α și β-pineni) [16].

Alcaloizi

Prezenta alcaloizilor în compoziția speciilor de Echinacea a fost raportată încă din 1897de catre Lloyd.

Recent au fost izolați doi alcaloizi din rădăcinile de Echinacea purpurea, respectiv din Echinacea angustifolia: tusilagin si izotusilagin [14].

Alcaloizi: tusilagină, izotusilagină (0,006%)

Derivați ai acidului cafeic

Cel mai important reprezentant al acestei clase de compuși e echinacozidul, care se acumulează în radacini, dar a fost gasit în cantitați mici și în flori. Conform ultimelor cercetari, Echinacea angustifolia conține 0,3-1,3% iar Echinacea pallid 0,4-1,7%.

Concentrația de echinacozid e similară și în Echinacea purpurea. Alți derivați fenolici importanți în farmacologia speciilor de Echinacea sunt: acidul cicoric, acidul clorogenic și acidul 3 cianin cicoric [14].

Alchilamide

Echinaceina se conține în E. angustifolia în proporție de 0,04 – 0,01%. Izobutilamide polinesaturate – în rădăcini și inflorescențe Echinaceina (E. Pallida)

Echinaceina– izobutilamida acidului dodeca-2e, 6z, 8e, 10e-tetraenic Ceto-alchene, ceto-alchine (e. Pallida) [9].

Echinaceina

Alte componente

Alte componente: saponine triterpenice, taninuri, proteine, fitosteroli, substanțe anorganice, vitamina C, antociani [9].

Efecte biologice

Echinaceaa fost utilizată în terapia arsurilor termice sau chimice, degerăturilor, ulcerelor prin iradierea rănilor post-operatorii ale țesuturilor moi, rănilor ale țesuturilor moi și oaselor, a ulcerelor decubitale la vârstnici, în stări septice, artrite reumatoide sau cazuri de antibiotico-rezistență. Și-au găsit aplicații în infecții (tuse convulsivă, gripă, infecții catarale, infecții cronice ale tractului respirator superior, endodermite, parametrite, tratament post avort infecțios, pelviperitonită, anexită cronică, osteomielită cronică.

Rezultate foarte bune au fost obținute prin utilizarea Echinacinului în tratamentele dermatologice (psoriasis arthropathica, psoriasis vulgaris, eritrodermii de diferite origini, pemphigus vulgaris, eczeme endogene, ulcere cutanate atone (ulcus cruris, ulcere de iradiere, ulcere decubitale) [15].

Proprietăți imunostimulatoare

Echinacea exercită o serie de efecte non-specifice îndreptate asupra sistemului imunitar. De exemplu, inulina componența majoră ale rădăcinilor de Echinacea angustifolia, activează sistemul complement pe calea alternativă. Ca urmare, are loc migrarea leucocitelor la locul infectiei, solubilizarea complexelor imune și distrugerea bacteriilor, virușurilor sau al alto rmicroorganisme [2].

Limfocitele T sunt celulele responsabile de mecanismele imune care nu sunt controlate sau mediate de către anticorpi. Aceste mecanise sunt extrem de importante în rezistența organismului față de infecții bacteriene, fungice (inclusive Candida albicans), paraziți și virusuri (inclusiv Herpex simplex, Epstein-Barr sau virusurile carecauzeaza hepatitele) [2].

Proprietăți antivirale

Sucul proaspat obtinuț din partea aeriană de Echinacea purpurea, respectiv extractele alcoolice din rădăcini s-au dovedit de avea activitate antivirală. Principiile active din Echinacea (echinacozid, alti derivati cafeici, polizaharide) pot bloca receptorii virali de pe suprafața celulară, în același mod în care inhibă hialuronidaza [14].

Proprietăți antibacteriene

Echinacozidul, complexele derivaților acidului cafeic, care se gasesc în concentrații mai mare în rădăcinile de Echinacea angustifolia, au acțiune semnificativă antibacteriană împotriva Staphylococcus aureus, Corynebacterium diphteriae și Proteus vulgaris. Se consider că 6,3 mg de echinacozid e echivalent cu IU unitați de peniciliă [14].

Proprietăți antitumorale

Este dovedit faptul că Echinacea posedă activitate antitumorală indirectă, în sprijinul acestei afirmații venind constatarea experimentală că macrofagele stimulate cu ajutorul acestor extracte vegetale își exercită efectele citotoxice directe asupra celulelor tumorale. S-au administrat extracte de Echinacea purpurea (Echinacin) la pacienții cu cancer metastazat (60mg/ml) împreună cu timostimulin. După doua săptămâni, s-au înregistrat o regresie a markerilor tumorali [14].

Preparate farmaceutice cu extracte de echinaceea

În lume exista peste 250 de preparate farmacologice vegetale care conțin în componența lor specii de Echinacea. De exemplu:

Echinacin- obținut din sucul de Echinacea purpurea, stabilizat în 22% alcool. Echinacin cu administrare orală se utilizează în: psoriazis, candidoze, infecții al tractului respirator superior, stimularea imunității generale. Echinacin unguent e utilizat în: arsuri, eczeme, ulceratii varicoase, herpes [2].

Esberitox- e preparat farmacologic, obținut din extract de Echinaceea Baptisia tinctoriasi Thuja occidentalis. Esberitox cu administrare orala cu utilizare în: gripă, infecții uro-genitale, profilaxia infecțiilor respiratorii, restabilirea nivelului leucocitar normal post radioterapie.

Complex natural imunostimulator. Ingrediente: Echinacea, Siberian Ginseng și Pau d’arco, complex fungic: Reishi & Shitakesi Maitake. Acțiuni farmacologice: stimulează și întareste sistemul imunitar, stimulează activitatea macrofagelor, crește producția de celule T și protejează celulele T helper, stimulează producția de interferon și interleukina 1, crește rezistența la infecții. Doza și metoda de administrare: 1-2 lingurițe (35-70 picaturi) într-un pahar cu apă 3x / zi [2].

Preparate cu extracte de Echinacea angustifolia :

ECHINACEA – drajeuri (AAR Pharma);

ECHINACEA – tablete (Ratiopharm);

ESBERISAN – soluție (Laves);

ESBERITOX – fiole, supozitoare, tablete (Schaperu, Brummer);

Preparate cu extracte de Echinacea purpurea:

ECHINACIN – picături, unguent (Biomed);

ECHINAFORCE – soluție, picături (Madaus); tratamentul răcelii comune [9].

IMUNOGRIP – soluție (PlantExtrakt); suc proaspăt stabilizat din Echinaceae purpureae herba;

IMUNOGRIP – junior: suc de E. purpurea standardizat (min. 0,25 % polifenoli exprimați în acid cafeic), macerat glicerinic din mladițe de Rosa canina, extracte vegetale obținute prin presare la rece din fructe de: Vaccinium myrtillus, Ribes nigrum, Rosa canina, Hippophae rhamnoides.

IMUNOGRIP – capsule: extract standardizat din E.purpureae herba, extract standardizat de Malpighia glabra (27,5 mg vitamina C), extract din rădăcini de Astragalus membranaceus [9].

OBȚINEREA UNUI PREPARAT IMUNOSTIMULATOR DIN SPECIA ECHINACEEA (PARTEA EXPERIMENTALĂ)

2.1 Materiale și metode

Produsulul vegetal (părți aeriene, frunze, flori, tulpini) de Echinacea purpurea s-au colectat în luna septembrie 2014 în mediul urban Bardar al Raionului Ialoveni. Din produsul recoltat se înlătură impuritațile, apoi se usucă pe cale naturală, în spații special amenajate la temperatura camerei 22 oC. Randamentul la uscare este de cca. 4 : 1 la herba și 3 : 1 la radix.

Analiza calitativă a flavonozidelor a spectrelor analizate, s-au efectuat prin cromatografie pe strat supțire. Cromatografia în strat supțire (CSS) s-au efectuat pe cromatograme analitice în strat subțire de silicagel SL 5/40 M (10×12 cm) pe plăci de sticlă, cu grosimea stratului de silicagel – 0,2 mm. Conținutul de ulei volatil a fost determinat prin destilarea cu vapori de apă folosind aparatul Ginsberg.

Toate măsurările spectrofotometrice s-au efectuat la spectrofotometrul T70 UV/VIS Spectrometer, PG Instruments Ltd.

Chimicalii (reagenții chimici)

S-au utilizat reactivi și solvenți din categoria analitică și au fost achiziționate din laboratorul universitar 111. Alcoolul etilic 70% a fost achiziționat în farmaciea Hippocrates. S-au folosit reactivi următori: apă, hexan și etanol 96%, soluție de clorhidrat de 30%, HCl 2N, AlCl3 5 %, Silicagel SL 5/40 M, n butanol, acid acetic, acid cicoric, echinocozida, rutozida, acidclorogenic, acid izoclorogenic.

2.3 Cercetări morfologice și anatomice a părții aeriene Echinacea

S-au efectuat cercetarea microscopică a parții aeriene de Echinacea purpurea fragmentată anterior. Se efectuează clarificarea probei, pentru a fi transparentă la examinarea microscopică cu metoda de înmuere fierbinte cu soluție de clorhidrat de 30% timp de 10 min. Porțiunile de frunze spălate cu apă sunt scoase cu ajutorul bisturiului și așezate pe o lamelă într-o picătură de soluție de clorhidrat, se acoperă cu o lamelă care e încălzită pentru înlăturarea aerului.

După răcire, în timpul vizualizării la microscop a secțiunilor transversale sau observat canalele oleifere și papilele secretoare ale epidermei. La nivelul epidermei sa identificat prezența perișorilor și a nervurii mediane.

Cercetari fitochimice

2.4.1 Metode de extracție cu hexan, alcool 96% și apă

Procesul de extracție cu hexan

Extracția sa efectuat în felul următor: a fost pregătit în prealabil 25 g de produs vegetal și sa introdus în balonul cu fundul rotund de 250 ml, sa adăugat 140 ml hexan care acoperă cu 1 cm produsul vegetal. Amestecul obținut se lasă în repaus timp de 12 ore.

Pentru a efectua extracția se unește balonul prin șlif cu tubul de conducere a aburilor, la refrigerent care apoi se conectează la sursă de apă. Balonul se introduce în vasul cu apă ce se află pe resou. Se încalzește continuu și se cronometrează timpul de 1 oră, cînd începe să fiarbă apa din vas. La expirarea timpului extractul a fost filtrat și lăsat să se răcească. Sa obținut 90 ml extract. Se repetă procedura de 2 ori. La următoarea etapă se ia 110 ml hexan și se ferbe timp de 45 min.La a II extracție sa obținut 110 ml extract. Anexa Nr. 2.

La etapa III sa adăugat 100 ml hexan și sa extras timp de 45 min, 90 ml de extract. Astfel sa obținut extract hexanic în volum de 290 ml.

Tab.2.2. Volumul de extract hexanic.

Procesul de extracție cu etanol de 96%.

Planta reziduu folosită la I extracție se folosește în continuare pentru a obține extract etanolic. Repetam metodica ca și la extracția cu hexan. În final sa obținut 390 ml de extract etanolic.

Tab.2.3. Volumul de extract etanolic.

Procesul de extracție cu apă.

Planta reziduu folosită la II extracție se folosește în continuare pentru a obține extract pe bază de apă. Se repetă metodica ca și la extracția cu hexan. În final se obține 390 ml de extract.

Tab.2.3. Volumul de extract pe bază de apă.

Determinarea spectrofotometrică a flavonoidelor

În practică spectrofotometrul VIS e compus dintr-o sursă de lumină care emite în spectrul vizibil, sistem de lentile cu rol de colimator optic, monocromator, o cuvă în care e pusă proba de analizat și detector fotoelectric. Principiul spectrofotometriei UV/VIS se bazează pe legea Lambert-Beer. Această lege prevede că cantitatea de lumină absorbită de o soluție, e expresia unei funcții exponențiale a concentrației și a lungimii de undă în raport cu acea soluție [17].

La Etapa Nr.1 Se determină maximul de absorbție al substanței respective făcând scanning a lungimilor de undă în concordanță cu culoarea acesteia. La Etapa Nr. 2 se determină relația dintre concentrația substanței luată în analiză și absorbție. Această determinare se face la lungimea de undă care corespunde maximului de absorbție determinat la etapa 1. [17].

Sa cîntărit 0,5g. de materie primă și se introduce într-o colbă cotată de 100 ml unde se adaugă 50 ml etanol 70. Se unește refrigerentul cu colba cotată și se conectează sursa de căldură, timp de 2 ore se menține T=60. În acela-și timp se prepară sol. AlCl3 de 5 %, pentru aceasta se cîntărește 12,5g. de sare de AlCl3 care se dizolvă într-o colbă cotată de 250 ml cu alcool de 70.

După ce a expirat 2 ore, se deconectează și se răcește amestecul, apoi se filtrează. Luăm cîte 1 ml din soluția obținută și se trece în 2 colbe cotare de 25 ml. În una din ele se adaugă etanol 70 pînă la cotă, iar în a 2 colbă adăugăm 4 ml sol. AlCl3 de 5 %, și aducem pînă la cotă cu etanol 70. Se agită soluțiile și se lăsă în repaus timp de 30 min.

Absorbanța soluțiilor obținute se măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste 30 min după prepararea soluțiilor. Fig. 3.2. Anexa Nr. 2.

Prelucrarea datelor:

Legea Lambert-Beer, legea absorbanței moleculare.

A- Absorbanța

Ɛ- absorbtivitatea, în l mol-1 cm-1

B- grosimea stratului absorbat (grosimea cuvei, în cm)

C- concentrația speciilor absorbante în mol -1

Absorbanța la proba martor. K. Abs. 1,467.Picul se observă la lungimea de undă 412 nm, 0,147.

2.4.3 Determinara cromatografică în strat supțire a saponinelor

La prima etapă sau pregătit plăcile cromatografice. Se ea o bucată de sticlă cu dimensiunile de 10×12 cm, pe care sau turnat amesticul de (Silicagel SL 5/40 M) 5g. , apa preparată în prealabil. Se repartizează uniform amestecul cu ajutorul unei baghete de sticlă și se agită puțin placa, după care se lasă placile, se usucă pe o suprafață orizontală, timp de 16 ore. Plăcile uscate se introduc în etuvă pe o durată de 1-1,5 ore pentru a fi activate. Prin această metodă se îndepărtează apa.

Pe linia de start al plăcilor cromatografice se introduce probele cu pipeta, apoi plăcile se introduc cu partea inferioară în cuva care conține solvent de developare. Faza mobilă folosită este: Butanol: acid acetic: apă (6:1:3). Eluentul se localizează la nivelul liniei de start, care apoi migrează pe placă. Plăca cromatografică se usucă și se pulverizează cu reactiv de culoare, apoi se examinează la lumina zilei.

Extragerea uleiul volatil

Modul de lucru: La balanța tehnică sa cîntărit 25 gr. materia primă mărnțită în prealabil pînă la dimensiuni mai mici de 0,2 mm. Masa mărunțită se introduce în balonul cu fundul plat de 700 ml, la care se mai adaugă 300 ml apă distilată. Balonul se închide cu dop din cauciuc înzestrat cu refrigerent cu bule (Fig.2.1.).

În partea inferioară a dopului, cu ajutorul unui fir metalic, se fixează aparatul Ginsberg (umplut cu apă distilată), în așa mod încît partea inferioară a refrigerentului să atingă marginea pîlniei aparatului Ginsberg. În același timp, spațiul dintre partea inferioară a aparatului și nivelul apei din balon nu trebuie să fie mai mică de 50 mm. Refrigerentul cu bule se conectează la sistemul de alimentare cu apă [12].

Balonul se plasează pe reșoul electric și se începe încălzirea, aducîndu-se conținutul său pînă la fierbere. Procesul de distilare se realizează timp de 1 oră, astfel încît timp de 1 min să picure 60-65 pic., din momentul apariției primelor picături de distilat. Aburii de apă și uleiul eteric se condensează în refrigerent și lichidul se prelinge în recipient. Uleiul se colectează în partea gradată a recipientului, ioar apa prin partea îngustă a recipientului se scurge înapoi în balon.

Cu 5 min înainte de expirarea timpului, se oprește alimentarea refrigerentului, cu scopul de a-l încălzi și de a facilita scurgerea picăturilor de ulei volatil de pe pereții interiori ai refrigerentului în aparatul Ginsberg. După finalizarea procesului de distilare și răcirea aparatului pînă la temperatura camerei, volumul uleiului volatil se determină folosind scara gradată aparatului Ginsberg. Uleiul volatil obținut se usucă pe sulfat de sodiu anhidru [12].

Prelucrarea datelor: După terminarea distilării și răcire distilatului, sau calculat volumul stratului de ulei eteric și conținutul lui procentual x după formula:

,

Unde:

V –volumul uleiului eteric, ml;

m –masa probei de produs vegetal, g;

W –pierderea din masa produsului vegetal la uscare, %.

Umiditatea a produsului vegetal sau determinat cu ajtorul formulei:

w

Unde:

m- masa vasului cu probă pînă la uscare, g;

m1- masa vasului cu probă după uscare, g;

m2- masa probei pînă la uscare, g;

Se uscă în etuvă la T= 60, 1 oră, pînă se obține masa constantă, apoi se cîntărește produsului vegetal. Anexa Nr. 1.

Efectuarea calculelor:

w 4,8 ;

X == 0,6.

Fig.1. Instalație pentru determinarea conținutului uleiului volatil în materi primă:

Aparat Ginsberg

Balon cu fund plat;

Refrigerent cu bule;

Reșou electric.

E. purpurea conține maximum 0,2% de ulei volatil în rădăcini și mai puțin de ≥0,6% în frunze, flori și rădăcini.

În urma extragerii uleiului volatil din material primă studiată, s-a constatat ca datele din sursele bibliografice corespund cu datele obținute.

Uleiul volatil este bogat în hidrocarburi polienice, cetoalchene, alchilamide, 1,8-pentadecadiena, 1-pentadecena, echinolona.În părți aerieneși fructe: hidrocarburi terpenice, alcooli terpenici (humulenă, cariofilen, borneol, germacren D, limonen, pineni) [9].

2.4.5 Determinarea inulinei în rădăcina de Echinacea purpurea

Se cîntărește 0,1g. de materie primă de rădăcină mărunțită, se introduce în eprubetă și se adaugă 10 ml apă. Se fierbe la flacără timp de 10 min.

Se ia o placă cromatografică (15×6 cm) pe care se pune la linia de start 0,02 ml extract. Placa se introduce în camera cu sol. Etanol 90 % și se menține timp de 15 min, pîna faza mobilă o să migreze pe placă 12 cm. Placa se extrage și se usucă la temperatura camerei.

Placa uscată se stropește cu timol 20 %, după care se usucă în etuvă la temperatura 100- 105 Co.

Pe cromatogramă se determină o pată de culoare roșie, Rf.= 0,76, cere reprezintă inulina [21].

Obținerea Tincturii de Echinacea

Tinctura se obține în recipiente de sticlă prevazute cu capac etanș, compoziția agitandu-se mimim o data pe zi, pe tot parcursul macerării. După scurgerea perioadei de tincturare, se execută decantarea, soluția hidroalcoolică rezultată, se toarnă în sticluțe colorate mici, cu capac insurubabil [19].

Cu ajutorul metodei de obținere a tincturii, se extrag toate principiile din plantă proaspată și substanțe active se pot conserva pe o perioadă mai mare.

Fazele unui procesului tehnologic de fabricare a tincturilor sunt următoarele, în funcție de metoda de dizolvare extractivă aleasă:

Livrarea materiilor prime;

Cîntărire;

Mărunțirea produsului vegetal;

Umectarea produsului vegetal, cu o eventuală degresare anterioară;

Dizolvare extractivă;

Separarea soluției extractive prin filtrare;

Stocarea intermediară;

Condiționare;

Marcare, grupare, ambalare;

Depozitare, transport;

Controlul în cursul fabricării [20].

CONDIȚIONARE – se îndepartează impuritațile, corpurile straine organice și minerale;

MARUNȚIRE: CONCISARE/SITARE – Produsul vegetal condiționat se trece prin tocatorul reglat pentru o lungime a fragmentelor egala cu 10 mm.

EXTRACTIA COMPUȘILOR BIOACTIVI – se realizeaza într-un extractor din inox sau sticlă, utilizînduse ca solvent amestec de apa-alcool sau alcool concentrat. Timpul de extracție e 10 zile. La prepararea extractelor hidroalcoolice se utilizează soluția de alcool etilic 40%, iar pentru prepararea extractelor alcoolice – tincturi de Echinacea se utilizează alcool 70%.

FILTRAREA – Soluția extractivă rezultată se filtrează pentru îndepartarea impuritatilor solide. Filtrarea se face cu ajutorul pînzei filtrante sau cartoanelor speciale pentru filtrare.

PURIFICAREA SI CONCENTRAREA SOLUȚIEI EXTRACTIVE – se propune a se realiza prin metode moderne implicand tehnologiile membranare: microfiltrarea și ultrafiltrarea. Prin microfiltrare se indepartează compusii coloidali, precum și suspensiilor de particule de dimensiuni cuprinse între 0,02 si 10µm (virusuri, bacterii, drojdii) asigurandu-se în această etapa clarificarea și sterilizarea extractului. Prin ultrafiltrare se realizează concentrarea extractului prin reținerea de catre membrană a claselor de compusi cu mase moleculare mare decat porii membrane [20].

Modul de lucru: Din părțile aeriene ale plantei Echinacea purpurea sunt extrase substanțele terapeutice, prin preparare la rece/ macerare cu alcool etilic 40%, pe o durată de 10 zile. Se efectuează filtrarea, purificarea și concentrearea soluției hidroalcoolice. Operațiunea se execută în vase de sticlă bine închise. Se agită pe toata durata extracției. Se efectuează extracții repetate, care permite obținerea unui extract hidroalcoolic care e cu 35% mai concentrat și este mai ușor asimilat de către organism.

Ingrediente: apă purificată; alcool etilic 40%, (Echinacea purpurea)- părțile aeriene (27%). Raport plantă/alcool etilic – 1:3,7.

După obținerea tincturii de Echinacea se introduce într-un vas de culoare închisa și se sigilează ermetic. Se etichetează vasul cu datele despre conținut: denumirea tincturii, concentrația, data, numele/prenumele persoane-i responsabili, termenul de valabilitate, condițiile de pastrare, care sunt indicațiile și contraindicațiile acestuea.

III. REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1 Selectarea obiectului

Prin cercetari fitochimice experimentale s-au identificat plante medicinale care a fost cercetate ca materie primă pentru producerea unui preparat imunostimulator.

În prezent Republica Moldova, datorită așezării sale geografice, datorită unei climei favorabile și a reliefului variat, constituie locul de dezvoltare a florei euroasitice și mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale.

În timpurile de față, Specia Echinaceea e cea mai des utilizată în consolidarea sistemului imunitar, care duce la creșterea rezistenței organismului la diverse afecțiuni.

Specia Echinaceea este o plantă ornamentală și medicinală, considerată una din cele mai vechi leacuri cunoscute de către triburile de indieni din america. Planta era folosită pentru a fi tratate afecțiunile respiratorii, afecțiuni inflamatorii ale pielii, pentru a mari imunitatea, la vindecarea rănilor, boli canceroase și mușcăturile de șarpe. Florile, frunzele și radăcinele de Echinacea se consumau în stare proaspătă, sau ceai, extracte lichide, siropul obținut din aceasta.

Stimularea funcției sistemului imunitar prin creșterea celululor albe din sînge se poate obține la consumarea ceaiului de echinacea.

Statisticile au demonstrat că Echinacea e cel mai bine vîndut stimulant imunitar din lume, mai ales în SUA unde anual sunt vîndute sute de tone. Este o planta multifuncțională, indicată în afecțiuni respiratorii, infecții urinare, alergii ș. a. Este prescrisă atît copiilor cît și persoanelor în vîrstă.Echinacea mobilizează toate mijloacele de apărare a corpului înpotriva tumorilor maligne, virozelor respiratorii, infecțiilor și curăță sistemul linfatic [18].

Dintre familia Asteroceae care cuprinde 9 specii vegetale, doar trei sunt utilizate cu success în practica medicală (Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida). Aceste specii sunt originare din America dar au fost aduse în Europa cu success au fost introduse în cultură și aclimatizate.

În cercetările efectuate am folosit ca materie primă partea aeriană deEchinacei purpurea care manifestă o mulțime de proprietăți: anti-inflamatoare, imunostimulatoare, antivirale, antitumorale.

Din Specia Echinaceea au fost izolate o serie de substante chimice care prezintă efecte terapeutice cu proprietați imunologice. Dintre care cele mai inportante clase de principii active sunt polizaharide, derivati de acidului cafeic, acid cicoric, flavonoide, poliacetilene, uleiul volatil.Extractul de Echinacea e bogat în calciu, fier, selenium, magneziu, fosfor și zinc.

3.2. Selectarea metodelor de cercetare

În cadrul tezei de licență avem ca scop de a identifica compuși polifenolici din clasa derivaților de acid cafeic și a flavonoidelor din specia Echinacea purpurea. În prezent mulți autori efectuează extracția dupa numeroase scheme de exracție cu ajutorul: diclorometanului, hexan, metanol, eter etilic, butanol, acetat de etil, ș.a.

Pentru obținerea scopului înaintat s-au efectuat procedurile de extracție cu apă, hexan și etanol 96% din materialul vegetal de Echinacea purpurea, din cauza că butanolul ca extract este tocsic și ramîne ca reziduu cu miros specific, iar apa, hexan și etanol sunt permise, aplicabile, netoxice și pe larg utilizate la producerea preparatelor medicinale, produselor alimentare și cosmetice. Fig. 3.1.

Fig. 3.1. Schema procesului de extracție a principiilor active din specia Echinacea.

Procesului de extracție descrise anterior au un randament de extracție mai mare și au proprietetea de a păstra structura naturală a produselor separate. După obținerea extractelor descrise, decurgem la următoarele metode de analiză: cromatografia în strat supțire și spectroscopia UV.

Echinacea purpureaconține numerși flavonoizi în frunze, tulpini, dintre care rutozida e cea mai frecventă.

Sa determinat conținutul de flavonoide în materia primă studiată prin metoda spectrofotometrică descrisă în FR X, care se bazează pe reacția de culoare a flavonoidelor cu AlCl3. Conținutul de flavonoide determinat în frunze este de (0,18-0,26%) exprimat în rutozidă.

Absorbanța soluțiilor obținute se măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste 30 min după prepararea soluțiilor. Fig. 3.2. [22].

Fig. 3.2. Spectru UV al flavonoidelor.

Picul la lungimea de undă 412 nm demonstrează prezența rutozidei. Absorbanța la proba martor e K. Abs. 1,467. 0,147

Și cu ajutorul cromatografiei în strat supțire a flavonoidelor, sa determinat rutozida din frunze. Din glucide au fost identificate galactoza, glucoza și arabinoza [11].

Din partea aeriană a Echinacea purpurea în urma examinarii cromatogramei am constatat prezența rutozidei (Rf =0,32) și a acid cafeic în extract etanolic, hexanic și extract pe bază de apă. Fig. 3.3.

Au fost ideterminate saponinele în Echinacea purpurea la Cluj, care au efectuat studii a supra repartiției saponinelor în diferite parți, organe ale plantei. Conținutul de saponine determinate gravimetric în planta analizată Echinacea purpureasunt reprezentate în Tab.3.1. [11].

Tab.3.1.Conținutul de saponine în Echinacea purpurea.

Fig. 3.3.Cromatografia în strat supțire a probelor analizate (extract hexanic I, extract pe bază de apă II, extract etanolic 96% III, Echinocozida IV , Rutazida V, Acid clorogenic VI, inulina VII, acid izoclorogenic). Faza mobilă: n butanol: acid acetic: apă (6:1:3).

Saponinele izolate din componența produsului vegetal au fost supuse hidrolizei acide cu HCl 2N în amestec de apă și dioxin, cu un strat protector de benzen, la temperature de fierbere, la reflux, timp de 2 ore. S-au obținut 2 agliconi dintre care, unul din ei a fost izolat prin cromatografie pe strat supțire[11].

Fig. 3.3. Cromatograma saponinelor din E.purpurea (rădăcini I,frunzeII, tulpini III).

Faza mobilă: n butanol: acid acetic: apă(6:1:3).

Fig. 2.4. Cromatograma tincturii de E.purpurea (tinctură I, echinocozida II, acid clorogenic III, rutozida IV, acid izoclorogenic V). Faza mobilă -toluent: acetat de etil (9:1).

Tab. Nr. 3.2 Componentele indicate în fracțiunile tincturii de Ehinacea Purpurea

Sa analizat cantitativ și calitativ uleiul volatil obținut din frunze, tulpini, partea aeriană de Echinacea purpurea care sa fost colectată în satul Bardar, Ialoveni. Uleiul volatil sa obținut prin destilarea cu vapori de apă. Destilarea se efectuează cu ajutorul balonului cotat, în care sa introdus preventiv materia primă 25 gr. conectat cu refrigerent ascendent.

E. purpurea conține maximum 0,2% de ulei volatil în rădăcini și mai puțin de ≥0,6% în frunze șiflori.

În urma extragerii uleiului volatil din materia primă studiată, sa constatat ca datele din sursele bibliografice corespund cu datele obținute.

Sau demontrat prin mai multe metode inportanța speciei de Echinacea în stimularea imunității.

Din toate tipurile de medicamente opținute pe baza speciei de Echinacea, cel mai eficient e tinctura de echinacea care se administrează rapid și e asimilat mai bine de către organism.

Cele mai frecvente forme de administrare sunt sucul obtinut prin presarea partii aeriene a plantei, respectiv tincturile, deoarece se considera ca aceste forme de conditionare pastrează cel mai bine proprietatile terapeutice ale plantei și manifestăproprietăți adaptogene și imunostimulatoare.

Se obține prin preparare la rece o soluție hidroalcoolică din părțile aeriene ale plantei Echinacea purpurea și alcool etilic 40%. Se decurge la extracție repetată, care permite obținerea unui extract hidroalcoolic cu 35% mai concentrate ca extractul alcoolic.

Un producător autohton, renumit pe piața farmaceutică e ,,DACIA PLANT’’ care produce remedii 100% naturale cum ar fi: siropuri, tincturi, comprimate, gemoderivate, ciaiuri și pulberi. Activează de 11 ani pe piață.

Extract Hidroalcoolic de Echinacea purpurea

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Din sursele biibliografice sa constatat că una din produsele vegetale, medicinale cu efect imunostimulator și adaptogen, este partea aeriană a plantei din specia Echinacea purpurea.

Cercetarea fitochimică în condiții de laborator a produsului vegetal de provenență locală, din Republica Moldova a demonstrate că acesta este relativ bogat în următoarele grupe de principii active: ulei volatil, alcaloizi, taninuri, flavonoide, rutozida, echinocozida, derivații acidului cafeic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, polizaharide și altele.

În urma cercetărilor efectuate pe parcrsul tezei, am constatat ca speciile de Echinacea sunt mai des utilizate ca sursă de materie primă pentru preparatele imunostimulatoare care au rolul de a creste imunitatea și sistemul de autoapărare a organismului.

Pornind de la compoziția fitochimică stabilită în condiții de laborator, sa elaborat compoziția și metoda de laborator de obținere a unei tincturi, soluți hidroalcoolice, potențial agent adaptogen și imunostimulator, utilizînd ca agent de extragere alcool etilic 40 %.

Tinctura a fost analizată la prezența substanțelor bioactive prin metoda cromatografiei în strat supțire, sa constatat că aceasta conține principiile active care îi oferă proprietăți imunostimulatoare.

Bibliografia

Plante medicinale imunostimulatoare cu referire specială la genul Echinacea. http://ru.scribd.com/doc/74673548/PLANTE-MEDICINALE IMUNOMODULATOARE / Accesat 17.05.2014.

Mișu Moscovici. ș. a. Curs. Utilizarea plantelor medicinale în terapie. INCDSB-INSTITUTU NAȚIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE PENTRU ȘTIINȚE BIOLOGICE. București-Romania.

Ina Pogonea, Victor Ghicavîi, Nicolae Bacinschi. Cercetare-Noi remedii entomologice în tratamentul imunodeficiențelor, În: Revista științifică „Farmacist+ ro” Chișinău: Catedra de Farmacologie și Farmacologie clinică U.S.M.F. „Nicolae Testemițanu” Republica Moldova.Anul IX • Nr. 146 (3/2012). P 30-34.

Ghicavîi V, Pogonea I, Bacinschi N, Spinei R. Les medicaments modulateursde l’immunitte – une nouvelle strategie dans la therapeutique. Archives of the Balkan Medical Union. The official journal of the Balkan Medical Union. The 30th Balcan Medical Week. The first congress of emergency medicine of the Republic of Moldova. Modern Approaches in Medico-Surgical Emergencies. Chisinau, 2008, p. 337-340.

Haskell, NH. Review of Forensic Entomology: An Introduction. J. ForensicSci, 2008.

Farmacologie-imunomodulatoare.http://ru.scribd.com/doc/47683801/FARMACOLOGIE IMUNOMODULATOARE#scribd/ Accesat 20.12.14

Chiu H, Gardner CR, Dambach DM et al. Role of tumor necrosis factor receptor 1 in hepatocyte proliferation during acetaminophen-induced toxicity in mice. Toxicol. Appl Pharmacol, 2003 Dec., p 55.

Gao B, Jeong WI, Tian Z. Liver: An organ with predominant innate immunity. Hepatology,2007, Dec. 31.

Compușii naturali cu acțiune imunostimulatoare.

http://xa.yimg.com/kq/groups/70972408/1612918743/name/S5.imunostimulente.pdf

/Accesat 23.03.2015.

Парий Б. И. , Гикавый В. И. ,Сербенюк Л.С. Регесан-природныи лекарственный препарат из винаградных косточек. În: Фармакология новых препаратов и биологически соединений. Кишинэу, 2003, №1, pp. 140-144.

Oniga, Ilioara-Elena. Studiul farmacognostic al speciilor de Echinacea (Asteraceae) cultivate în România: Rezumatul tezei de doctorat/Ilioara-Elena Oniga. Cluj-Napoca 1997. 28 p.

Ladîghina E. I., Safronici L. N. ,Otreașenkova V. E. ș. a. Analiza chimică a plantelor medicinale. Chișinău: Universitas, 1993. 170 p. ISBN 5-362-01081-6.

Dan Radu Rizescu, Mihai Ștefănache. Tratat de farmacologie/sb redacția prof. dr. Arelia Nicoleta Cristea-București: Editura Medicală, 2006. ISBN (10) 973-39-0590-9.

Hermenean Anca. Echinacea: stimulant natural al sistemului imunitar / Hermenean Anca.- Arad: ’’Vasile Goldiș’’ University Press, 2010. ISBN 978-973-664-387-3.

Bauer, R., K. Jurcic, J. Puhlmann, H. Wagner, (1988) – Immunologic in vivo and in vitro studies on Echinacea extracts, Arzneimittelforschung. Feb;38(2):276-81.Cluj medical veterinar. http://clujveterinaryjournal.ro/pdf/no13.pdf (Vizitat 17.05.2014 )

Ilioara Oniga. Farmacognozie. Compuși terpenici naturali. Editura Medicală Universitară ,,Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. 2007.

Metoda spectrofotometrică de analiză.

http://www.bio.uaic.ro/studenti/cursuri/biofizica/Laborator/lab_3_spectrofotometrie.pdf/ Accesat 17.05.2014.

Medicina naturistă http://lataifas.ro/medicina_naturista_alternativa/50004/echinacea-unul-din-primele-antibiotice-si-imunostimulatoare-din-istorie/#/Accesat 17.05.2014.

Forme fitoterapeutice. http://www.bionature.ro/article/34581/Ce-este-fitoterapia/ (Accesat 15.04.2015).

Gabriela Păun, Oana Gheorghe, Mirela Diaconu. Ghid de Procesare avansata a plantelor medicinale.http://medplanet.dbioro.eu/doc/Ghid%20procesare%20avansata%20RO.pdf (Accesat 15.04.2015).

Муравъва Д. А. Фармакогнозиа тьбяфывап. Меицына, 1991.

Studiul chimical unor specii din genul hypericum L. din flora Republicii Moldova.

http://www.academia.edu/9071238/farmacognozie_%c5%9ei_botanic%c4%82_farmaceutic%c4%82 (accesat 15.04.2015).

Anexe

Anexa Nr.1

Echinacea purpurea

Etuvă (uscarea produsului vegetal, extractelor și cromatogramelor)

Anexa Nr.2

Instalație pentru extracție

Spectrofotometrul de tip T70 UV/VIS Spectrometer, PG Instruments Ltd.