. Procesul de Transport. Documente Necesare Realizarii Transportului de Marfa International (s.c
Introducere
Dezvoltarea economică deosebită a tuturor țărilor europene – în a doua jumătate a secolului a XX-lea – precum și inevitabila creștere a volumului legăturilor economice – schimburilor comerciale – între aceste țări au condus la o dezvoltare corespunzătoare a transporturilor, în general, și a transporturilor auto, în special.
Transporturile auto au cunoscut o evoluție ascendentă, atât ca volum al transporturilor (tone-kilometri), cât și ca pondere, în volumul total al transporturilor (auto, feroviar, fluvial și prin conducte).
Transporturile constituie un mijloc important de dezvoltare a forțelor de producție, de sporire continuă a produsului social total, deci și a venitului național, adică de ridicare a nivelului de trai, material și cultural al oamenilor.
În economia modernă, transportul reprezintă un factor dinamizator, ceea ce impune ca transportul rutier de mărfuri să fie optimizat, pentru a răspunde cerințelor de deschidere și dezvoltare durabilă.
România are drept obiectiv să devină membră a Uniunii Europene într-un termen foarte scurt; negocierile politice în vederea stabilirii modalităților și a datei aderării sunt în curs dar, în final, pentru ca transportatorii să poată avea acces la piața comunitară fără restricții, legislația română cu privire la transportul rutier va trebui să fie adoptată în prealabil la legislația comunitară existentă.
În cadrul Comunității, sectorul transporturilor rutiere face obiectul unei atenții deosebite datorită ponderii sale economice (două treimi din schimburile din interiorul UE utilizează transportul rutier), dar și datorită implicațiilor foarte puternice în domeniul social și în domeniul siguranței rutiere. De acea, regulile introduse în acest sector de Uniunea Europeană încearcă să răspundă următoarelor trei obiective:
îmbunătățirea funcționării pieței transporturilor creând întreprinderilor condițiile unei concurențe libere dar loiale, armonizând în special normele tehnice, economice și sociale care reglementează activitatea;
îmbunătățirea calității transporturilor și siguranței acestora printr-o politică tot mai preocupată de problemele legate de mediu;
respectarea normelor de protecție socială a conducătorilor auto care, fără o politică de protecție corespunzătoare, ar putea fi victimele unei concurențe acerbe între întreprinderi.
România are aceleași obiective în sectorul transporturilor rutiere ca și Comunitatea Europeană; de aceea, unele dintre legile românești sunt deja conforme cu dreptul comunitar. În ceea ce privește noile legi care vor fi necesare și care vor completa treptat sistemul nostru juridic românesc cu privire la anumite aspecte, acestea sunt în prezent pregătite în strânsă colaborare cu asociațiile transportatorilor. Deci, calea care rămâne să fie parcursă nu mai este foarte lungă, nici foarte dificilă.
Economia României s-a stabilizat, prezintă tendințe de creștere în anumite domenii și implicit cererea de transport și mobilitatea au crescut.
În acest context, acțiunile din ultimii ani ale Ministerului Transporturilor, Construcțiilor si Turismului s-au axat atât pe modernizarea și dezvoltarea infrastructurii rutiere, în vederea lărgirii piețelor, cât și pe dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social și al protecției mediului.
Progresele făcute în ultimii ani arată că piața transportului rutier se află în plină expansiune, expansiune care trebuie continuată și susținută și în viitor cunoscut fiind faptul că cele 10.000 de întreprinderi de transport rutier pe care le are România dispun de mijloacele necesare.
Capitolul I
Prezentarea societății comerciale
Societatea comercială are denumirea de S.C. BAT Mediaș S.A., situată în localitatea Mediaș, având forma juridică de societate pe acțiuni, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul de J 32/34/1992, având codul fiscal R2580508.
1. Înființarea societății comerciale
În anul 1950 se înființează „Oficiul de transporturi” subordonat întreprinderii „Partizanii Păcii” Mediaș, întreprindere de extracție și de exploatare gaz metan. Dezvoltarea activității în domeniul auto, face ca în anul 1953 fostul oficiu să se transforme în „Întreprinderea de transporturi auto” subordonată „SOVROM GAZ” Mediaș.
Desfășurând activități de transporturi în domeniul gazului metan „Întreprinderea de transporturi auto” este subordonată, începând cu anul 1963, Direcției Generale a Gazului Metan Mediaș.
Începând cu anul 1973 se transformă în „Secția specială de transporturi auto” subordonată „Întreprinderii de construcții conducte magistrale Brașov”, iar din 1975 se transformă în „Baza de transporturi și reparații auto” în subordinea Centralei Gazului Metan Medias.
Prin H.G. nr. 16/10 ianuarie 1991 se înființează Regia Autonomă a Gazelor Naturale Romgaz, cu sediul în municipiul Mediaș, str. Unirii, nr. 4, jud. Sibiu. Conform anexei nr. 1 la H.G. nr. 16/10, între unitățile de ateliere și transporturi din componenta R.A. ROMGAZ la punctul D se nominalizează „Baza de Ateliere și Transporturi” Mediaș, care își desfășoară activitatea în subordinea R.A ROMGAZ până în anul 1992. În anul 1992, prin H.G. nr. 323 se reorganizează Regia Autonomă a Gazelor Naturale ROMGAZ Mediaș, prin desprinderea unor subunități din structura sa, care se organizează în societăți comerciale.
„Baza de Ateliere și Transporturi” Medias se transformă în baza Legii nr. 15/1990 în societate comercială, cu denumirea de „B.A.T. Mediaș” societate pe acțiuni, cu sediul în municipiul Mediaș, str. Virgil Madgearu, nr. 4, jud. Sibiu, înregistrat la Registrul Comerțului cu nr. J32/34/1992, cod fiscal 2580508/22.12.1991.
Societate comercială deține un număr de 410.593 acțiuni, acțiunile având o valoare nominală de 25.000 de lei/acțiune. Societate comercială nu deține acțiuni la purtător, acțiuni ordinare și acțiuni preferențiale.
În cadrul obiectului de activitate, societatea desfășoară mai multe activități, cum ar fi:
exploatarea, întreținerea și reparația mijloacelor auto și utilajelor;
inspecții tehnice periodice la mijloace auto și remorci;
reparații și întreținere auto și utilaje;
transporturi auto internaționale;
școala de șoferi profesioniști;
comerț cu piese și accesorii pentru autovehicule;
2. Subunitățile din cadrul societății comerciale
Societatea comercială își desfășoară activitatea în cadrul subunităților existente organizate astfel:
Autobaza Mediaș;
Autogara călători Mediaș;
Secția de reparații auto Mediaș.
Aceste subunități au dotarea tehnică necesară și dispun de personal calificat pentru realizarea obiectului de activitate astfel:
1. Autobaza Mediaș dispune de o suprafață de teren de 30.89 mp, pe care se găsesc amplasate două hale de reparații auto, hala de gresare auto, rampa de spălare, stația de inspecții tehnice, magazii de piese și materiale, depozit de carburant și clădirea administrativă. Parcul auto care deservește autobaza se compune din următoarele autovehicule: autoturisme, autospeciale transport ușor (sub 3,5t), macarale, autobasculante, autiremorchere, autocamioane și autovehicule pentru transport specializat, utilaje de construcții.
2. Autogara Mediaș se află amplasată în zona centrală a orașului Mediaș, are o suprafață de teren de 5.695 mp, și dispune de amenajări formate din parcare autobuze și clădirea autogării. Autogara dispune de un parc format din autobuze și microbuze.
3. Secția de reparații auto Mediaș dispune de o suprafață de 12.216 mp și are următoarele amenajări: două hale de reparații dotate cu poduri rulante și ateliere specializate. Calitatea reparațiilor se verifică într-o hală de inspecții tehnice .
Ponderea cea mai mare o reprezintă mijloacele de transport, ca fonduri fixe specifice obiectului de activitate de bază, urmate de clădiri și de alte imobilizări corporale. Mijloacele de transport aflate în dotarea societății au o vechime medie de 10 ani și un grad de uzură de 80%. Parcul auto este format în proporție de 67% din mijloace de transport de mare capacitate, specific pentru transportul de utilaje și instalații necesare industriei gazelor naturale.
Principalii beneficiari ai unității sunt:
S.N.G.N. ROMGAZ S.A. S.T.T.M. Suc. Tg. Mureș – cu 35% din venituri;
S.C. DAFORA S.A. Mediaș – cu 45% din venituri;
15% venituri din transport internațional;
Alți beneficiari – cu 5% din venituri.
3. Prezentarea avantajelor și dezavantajelor, a oportunităților și a riscurilor pentru societatea comercială:
Puncte tari:
existența diversificată a activității de bază;
existența unui parc auto specializat pentru segmentul de piață căruia i se oferă principalele servicii;
forță de muncă specializată și calificată pentru serviciile de reparații;
existența contractelor ferme cu beneficiarii.
Puncte slabe:
dependența de o piață relativ restrânsă și specializată;
volumul mare de investiții necesare pentru modernizarea activității de transport.
Oportunități ale societății comerciale
Servicile oferite de Societatea Comercială BAT MEDIAȘ se adresează unei piețe specializate (foraj și extracție gaze naturale), care a cunoscut un ritm de dezvoltare relativ constant în decursul ultimilor ani, și oferă perspectiva menținerii cererii pentru prestațiile oferite în continuare.
Societatea are posibilitatea diversificării gamei de servicii și prestații prin:
dezvoltarea transportului de mărfuri și călători și posibilitatea efectuării de transporturi internaționale pentru aceste categorii;
dezvoltarea în domeniul inspecților technice pentru diverse tipuri de autovechicule, societatea având dotarea tehnică necesară;
organizarea de cursuri de calificare pentru unele meserii (macaragii, șofer pentru categoria B, C, E).
Riscurile societății comerciale
Datorită specializării parcului auto pentru transport utilaje și instalații, societatea își oferă servicile pe o piață restrânsă, depinzând într-o proporție ridicată de evoluția acestora. Societatea își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial ridicat, prin existența în țară a altor societați comerciale cu profil similar (baze de ateliere și transporturi) și prin dezvoltarea unui parc auto propriu specializat de către principalii beneficiari.
Societatea riscă permanent pierderea celor mai buni specialiști în diverse meserii, aceștia orientându-se spre activități similare în subunitățile S.N.G.N. ROMGAZ, datorită avantajelor materiale și a nivelului de salarizare mai ridicat care li se oferă.
Transportul de călători este supus unei concurențe ridicate, prin apariția și dezvoltarea în ultimii ani a societăților particulare de transport, care oferă servicii similare pe aceleași trasee.
Organigrama Societății
Capitolul III
Analiză economico – financiară
1. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei societăți comerciale se obține prin însumarea veniturilor din producția obținută, a veniturilor din vânzarea mărfurilor și a veniturilor din subvențiile de exploatare aferente cifrei de adaceri. Cifra de afaceri reprezintă ponderea cea mai mare din veniturile din exploatare aferente unui exercițiu financiar. Tabel 1
În cazul firmei de transport se poate observa o creștere a cifrei de afaceri pentru fiecare an analizat, acestă creștere a cifrei de afaceri este ilustrată în graficul de mai jos. În 2002 cifra de afaceri realizează o creștere față de anul 2001 cu 21,10%, iar în anul 2003 se realizează o creștere de 35,67% față de anul precedent. Creșterea cifrei de afaceri a fost influențată atât în 2002, cât și în 2003 de creșterea veniturilor obținute din producția vândută. În anul 2003 creșterea cifrei de afaceri a fost încetinită de de scăderea
veniturilor din vânzarea mărfurilor ce a scăzut cu 76,83 % și de faptul că în 2003 nu s-a obținut venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri. În urma analizei realizate se poate observa o creștere a cifrei de afaceri de la un an la altul, fapt ce duce la obținerea de profit de către firma de transporturi.
2. Analiza profitului
Profitul brut al ute categorii;
dezvoltarea în domeniul inspecților technice pentru diverse tipuri de autovechicule, societatea având dotarea tehnică necesară;
organizarea de cursuri de calificare pentru unele meserii (macaragii, șofer pentru categoria B, C, E).
Riscurile societății comerciale
Datorită specializării parcului auto pentru transport utilaje și instalații, societatea își oferă servicile pe o piață restrânsă, depinzând într-o proporție ridicată de evoluția acestora. Societatea își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial ridicat, prin existența în țară a altor societați comerciale cu profil similar (baze de ateliere și transporturi) și prin dezvoltarea unui parc auto propriu specializat de către principalii beneficiari.
Societatea riscă permanent pierderea celor mai buni specialiști în diverse meserii, aceștia orientându-se spre activități similare în subunitățile S.N.G.N. ROMGAZ, datorită avantajelor materiale și a nivelului de salarizare mai ridicat care li se oferă.
Transportul de călători este supus unei concurențe ridicate, prin apariția și dezvoltarea în ultimii ani a societăților particulare de transport, care oferă servicii similare pe aceleași trasee.
Organigrama Societății
Capitolul III
Analiză economico – financiară
1. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei societăți comerciale se obține prin însumarea veniturilor din producția obținută, a veniturilor din vânzarea mărfurilor și a veniturilor din subvențiile de exploatare aferente cifrei de adaceri. Cifra de afaceri reprezintă ponderea cea mai mare din veniturile din exploatare aferente unui exercițiu financiar. Tabel 1
În cazul firmei de transport se poate observa o creștere a cifrei de afaceri pentru fiecare an analizat, acestă creștere a cifrei de afaceri este ilustrată în graficul de mai jos. În 2002 cifra de afaceri realizează o creștere față de anul 2001 cu 21,10%, iar în anul 2003 se realizează o creștere de 35,67% față de anul precedent. Creșterea cifrei de afaceri a fost influențată atât în 2002, cât și în 2003 de creșterea veniturilor obținute din producția vândută. În anul 2003 creșterea cifrei de afaceri a fost încetinită de de scăderea
veniturilor din vânzarea mărfurilor ce a scăzut cu 76,83 % și de faptul că în 2003 nu s-a obținut venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri. În urma analizei realizate se poate observa o creștere a cifrei de afaceri de la un an la altul, fapt ce duce la obținerea de profit de către firma de transporturi.
2. Analiza profitului
Profitul brut al unei societăți comerciale se obține prin scăderea din veniturilor totale aferente unui exercițiu financiar a cheltuielilor totale aferente aceluiași exercițiu financiar. După impozitarea acesteia se obține profitul net, care poate fi repartizat pentru constituirea rezervelor legale, pentru plata dividendelor, pentru realizarea de investiții și pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți.
Tabel 2
Din tabelul 2 se poate constata creșterea profitului pe care realizează firma de transport an de an, și anume în 2002 a crescut profitul față de anul 2001 cu 60,91 % respectiv cu 476,282 mii lei, iar în anul 2003 profitul a crescut față de anul 2002 cu 429,57 % ajungând la un profit brut de la 1,258,181 mii lei la 6,663,036 mii lei. În anul 2002 firma a obținut profit datorită veniturilor extraordinare, deoarece rezultatul curent al exercițiului s-a soldat cu pierdere. Dar în anii următori profitul obținut a fost datorat veniturilor obținute din exploatare și veniturilor financiare. Profitul s-a obținut datorită creșterii într-o proporție mai mare a veniturilor decât a cheltuielilor. Procentele cu care au crescut veniturile și cheltuielile se vizualiză în tabelul 2.
3. Analiza datoriilor Talbel 3
Din graficul de mai sus se poate observa evoluția sinusoidală a datoriilor. Firma de transporturi a acumulat mai puține datorii în 2002 față de anul 2001, dar datoriile au crescut în anul 2003 față de anul 2002 cu 34,62 %. În anul 2001 ponderea datoriilor pe termen scurt și cea a datoriilor pe termen mediu și lung în total datorii a fost aproximativ aceeași, dar în anii următori datoriile pe termen scurt au avut o pondere semnificativ mai mare față de ponderea datoriilor pe termen mediu și lung.
Rata îndatorării globale reflectă cât reprezintă datoriile globale din total pasiv, adică cât din finanțare firmei se realizează din resurse externe.
4. Analiza lichidității
Lichiditatea este un indicator de bonitate care reflectă capacitatea de plată a agenților economici pe terman scurt. Lichiditatea poate fi exprimată prin indicatorii lichiditate globală, lichiditate intermediară și lichiditate imediată. În analiza lichidității am calculat primul și ultimul indicator. Tabelul 4
Lichiditatea generală reflectă modul prin care activele circulante acoperă datoriile pe termen scurt ale societății comerciale. Conform recomandărilor Ministerului Finanțelor lichiditatea generală ar trebuie să înregistreze valori între 2 și 2,5, ceea ce semnifică că activele circulante ar trebui să fie de două ori mai mari decât datoriile pe termen scurt. Se poate observa din tabelul 4 faptul că lichiditatea generală nu se încadrează între 2 și 2,5, având valori sub 1,5 în fiecare an pentru care s-a realizat analiza. Creștera lichidității generale se datorează creșterii activelor circulante care au avut o viteză de creștere mai mare decât creșterea datoriilor pe termen scurt. După analiza lichidității generale constatăm faptul că activele circulante deținute de firmă nu acoperă datoriile pe termen scurt, doar în anul 2003.
Lichiditatea imediată reflectă modul în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite de disponibilitățile bănești de care dispune firma de transport. Conform reglementărilor Ministerului Finanțelor valoarea acesteia este recomandată a fi cât mai aproape de 1, ceea ce semnifică că disponibilitățile de care dispune firma ar trebui să fie egale sau aproape egală cu datoriile pe termen scurt acumulate.
Tabel 5
Ca urmare a anlizei realizate se poate constata o lichiditate imediată redusă a firmei de transport pentru fiecare an analizat. La fel ca lichiditatea generală și lihiditatea imediată relizează o creștere de la an la an și anume în 2002 licguiditatea imediată a crescut cu 14,33 % față de 2001, iar în 2003 a crescut cu 280,48 % față de 2002. Creșterea lichidității immediate se datorează creșterii disponibilităților bănești pentru fiecare an analizat, care a avut o viteză de creștere superioară creșterii datoriilor pe termen scurt.
5. Analiza solvabilității
Solvabilitatea la fel ca și lichiditatea est un indicator de bonitate care reflectă capaciatea de plată a agenților economici pe termen lung. Pentru a afla solvabilitatea unei societăți comerciale trebue să se calculeze solvabilitatea fibananciară generală, care se obține prin raportarea activelor totale la datoriile toatle acumulate de firmă. Cu cât gradul de acoperire a datoriilor totale cu activele deținute de firmă, cu atât se consideră că solvabilitatea agentului economic este mai mare. Tabelul 6
În urma analizei efectuate indicatorul solvabilitate financiară generală este egală cu 1,75 % în anul 2001, 1,98 în anul 2002 și cu 2,21 în anul 2003, cea ce reflectă că societatea coercială este solvabilă. Solvabilitatea financiară generală înregistrează o creștere de la an la an aproximativ cu 11,5 %. Această creștere se datorează creșterii activelor totale întro mai mare proporție decât datoriile totale.
6. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate utilizate în analiza economico financiară sunt, rentabilitatea comercială, rentabilitatea economică și rentabilitatea finaciară. Evoluția acestor rentabilități se poate observa din graficul de mai jos.
Tabelul 7
Rentabilitatea comercială se calculează ca raport între profitul obținut și cifra de afceri a societății comerciale, ea reflectă profitul aferent cifrei de afceri, cât din încasările realizate reprezintă profitul societății comerciale. Cu cât proporția acestuia este mai ridicată, cu atât societatea comercială lucrează cu o rentabilitate comercială mai ridicată. Firma de transport a înregiastrat o creștere a rentabilității comerciale în fiecare an. În anul 2001 profitul reprezenta doar 1,45 % din cifra de afceri, ajungând ca în anul 2003 profitul să reprezinte 7,64 % din cifra de afaceri.
Tabelul 8
Rentabilitatea economică se calculează ca raport între profit brut și total active, reflectă eficiența cu care sunt utilizate și antrenate în activitate activele totale de care dispune firma de transport. Cu cât această rată este mai ridicată, cu atât gradul de utilizare a activelor deținute este mai ridicată. În urma analizei realizate se constată o creștere arenatbilității economice în fiecare an. Creșterea în anul 2002 este de 75,66 % iar în anul 2003 creșterea este de 253,26 % față de anul 2002. Creșterea rentabilității economice se datorează creșterii într-o proporție mai mare a profitului brut față de creșterea activelor totale.
Tabelul 9
Rentabilitatea financiară se calculează ca raport între profitul net și capitaluri proprii, și reflectă efoiciența cu care este utilizat capitalul propriu, mai concret măsoară gradul de remunerare a capitalului propriu.
Rentabilitatea financiară, ca și celelalte rentabilități înregistrează o creștere de la an la an, creșterea în 2002 față de 2001 este de 59,62 %, iar în anul 2003 creșterea față de anul 2002 este de 392,11 %.
Capitolul IV
Procesul de transport intrenațional
1. Considerații generale
Transportul nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Validarea oricărei mișcări în spațiu a bunurilor depinde exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-social ce urmează a fi obținute. Se poate afirma că transportul influențeză toate laturile vieții economico-sociale, iar dezvoltarea echilibrată, armonioasă a acestora, constituie un obiectiv important al politicii economice al oricărui stat.
Se poate afirma că transportul reprezintă o activitate din sfera serviciilor de tip special. El apare ca o continuitate a procesului de producție început în celelalte ramuri. Importanța activității apare cu pregnanță în sfera circulației mărfurilor, deoarece face posibilă efectuarea schimburilor economice prin legătura pe care o realizează între producători și consumatori. Rezultă că activitatea de transport are trăsături comune cu toate celelalte activități economice, dar în același timp, prin natura și specificul său, se deosebește de toate. Astfel, rezultatele activității nu pot fi nici stocate, nici conservate, transportul reprezentând un bun intermediar.
Transporturile rutiere de mărfuri reprezintă circa 70% din totalul transporturilor de mărfuri, adaptându-se permanenet la fluctuațiile cererii și ofertei menifestate în circuitul economic mondial de mărfuri și servicii.
1.1 Definiții
Transport rutier – reprezintă orice operațiune de transport care se realizează cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, mărfurilor, chiar dacă vehiculul rutier este pe o anumită porțiune a drumului transportat la rândul său pe/de un alt mijloc de transport.
Operator de transport rutier – reprezintă orice persoană fizică sau juridică, română sau străină ce deține în proprietate sau are închiriate vehicule rutiere și care efectuează transporturi rutiere interne și/sau internaționale direct sau prin intermediar, ori prin asociere cu alte persoane fizice sau juridice.
Operatorii de transport pot efectua transporturi rutiere publice și/sau în interes propriu.
Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra plată, de către operatării de transport rutier, care dețin în proprietate sau cu chirie vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de transport a acestuia.
Transportul rutier în interes propriu este efectuat fără încasarea vreunui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii al acestuia.
Transport rutier național – transport care se execută cu un vehicul înmatriculat într-o țară numai pe teritoriul țării respective.
Transport rutir internațional – operațiunea de transport în cursul căreia un vehicul rutier se deplasează pe teritorriul a cel puțin două țări.
Vehicul rutier – sistem mecanic care circulă pe drum cu sau fără mijloace proprii de propulsare șe care se utilizează pentru tramsportu de persoane, mărfuri, bunuri ori pentru efecuarea de servicii sau lucrări, cu excepția vehiculelor cu tracțiune animală și cele împinse sau trase cu mâna.
1.2 Particularitățile activității de transport
Particularitățile activității de transport, ca ramură independentă a producției materiale, în raport cu celelalte sectoare ale economiei naționale, sunt:
a) specificitatea procesului de producție constituit de deplasarea în spațiu a bunurilor și persoanelor care se realizează prin intermediul unor mijloace de producție speciale ( mijloace de transport și căile de rulare – infrastructura);
b) imposibilitatea creării de produse materiale, în transporturi creându-se servicii;
c) efectul util creta prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procese de transformare a proprietățior acestora) reprezintă consulmul valorii de întrebuințare produse în activitatea de transprt;
d) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport; acest aspect este adesea compensat prin asigurarea de rezerve de mijloace de transport, în vederea satisfacerii cererii inegale de transport, ceea ce conduce pe de-o parte la desfășurarea neântreruptă a producției, dar, pe de altă parte, reduce eficiența economică a activității;
e) influența deosebită a infrastructurii tramsporturilor asupra geografiei socio-economice, cunoscându-se faptul că transportul este un mare consumator de spațiu.
1.3 Avantajele și dezavantajele autovehiculelor în comparație cu celelalte mijloace de transport
Autovehiculele prezintă o serie de avantaje în comparație cu celelalte moduri de transport dintre care principalele avantaje ar fi următoarele:
– posibilitatea de a circula în aproape orice teren, având o mai mare ușurință de manevrare, pe drumuri care necesită amenajări mai reduse decât calea ferată fără a fi legate de trasee fixe;
– posibilitatea de a încărca mărfuri direct de la locul expediției și a le descăarca la punctele de destinație fără a fi necesare transbordări, manipulări suplimentare;
– realizarea de viteze mari comerciale și simplicitatea operațiilor tehnologice în punctele de încărcare – descărcare;
– necesită investiții relativ reduse pentru organizarea transporturilor, având posibilitatea de a modifica volumul și direcția transportului în mod operativ și fără cheltuieli suplimentare;
– completează celelalte transporturi, ducând mărfurile la și de la stații de cale ferată, porturi sau aeropopturi;
– ușurința de adaptabilitate la nevoile de deplasare a persoanelor și mărfurilor.
Datorită creșterii nivelului de tehnicitate a autovehiculelor și a modernizării infrastructurii s-au eliminat o serie de dezavantaje legate de circulația autovehiculelor în condiții atmosferice grele, a consumului specific de combustibil și al poluării mediului înconjurător.
1.4 Clasificarea transporturilor
a) după locul unde se desfășoară transporturile:
transporturi în trafic național
transporturi în trafic internațional
b) după caracterul activității:
transporturi publice
transporturi în interes propriu
c) tipurile de transport rutiere pot fi:
transport de mărfuri și bunuri
transport de persoane
transporturi mixte de bunuri și persoane
d) după felul încărcăturii unui mijloc de tranport:
– transporturi complete (un singur destinatar);
– transporturi consolidate (mai mulți destinatari);
e) după numărul mijloacelor de transport participante:
– transport cu un singur mijloc de transport;
– transport combinat – multimodal, când transportul se realizează succesiv cu două sau mai multe mijloace de transport de către doi sau mai mulți transportatori.
Actualmente, politica economică din domeniul transporturilor este exercitată de Guvern prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Acesta elaborează strategia de dezvoltare, restructurare și modernizare din sector, în spiritul principiilor reformei promovate de Guvern.
Atribuțiile munisterului, în acest sens, pot fi sistematzate astfel:
– cercetarea științifică și dezvoltarea sistemului național de transport rutier, alaborarea de startegii, siguranța rutieră și protecția ecologică:
– reprezentarea internțională în domeniul transporturilor rutiere și al relațiior cu celelalte state;
– reglemenatrea în domeniile organizatorice și tehnic, inclusiv omologare, clasificare și inspecție tehnică;
– autorizarea și controlul agenților economici oentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere, tehnice, acordarea de licențe și autorizații.
Obiectivul strategic actual al politicii economice în domeniul transporturilor îl constituie accelerarea restructurării și dezvoltării economiei românești prin asigurarea unor condiții de dezvoltare sigure în traficul intern și internațional de mărfuri și totodată prin crearea condițiilor de integrare a sistemului românesc de transport în viitorul sistem european unic.
2. Organizarea și efectuarea transporturilor rutiere
Transporturile rutiere publice și/sau în interes propriu se pot efectua numai pe baza licenței de transport și a licenței de execuție după caz, eliberată de autoritatea competentă.
Licența de transport reprezintă documentul prin care se atestă că operatorul de transport îndeplinește condițiile de onorabilitate, competență profesională, capacitate financiară și condiții de bază materială dând astfel dreptul ca operatorul de transport să efectueze transportul rutier cu resoectarea reglementărilor naționale și internaționale.
Operatorii de transport care efectuează transporturi sunt obligați să dețină licența de transport, indiferent de capacitatea vehiculelor utilizate. Această licență de transport se acordă și filialelor, sucursalelor sau punctelor de lucru din alte județe ale operatorulor de transport.
Condiția de onorabilitate se acordă operatorilor de transport atunci când administratoru și persoanele care conduc efectiv activitatea de transport, nu au fost condamnate pentru infracțiuni penale grave, inclusiv de natură comercială, nu au interdicția unor drepturi civile și nu au fost declarate necorespunzător să exercite activitatea de transport rutier.
Condiția capacității financiare se acordă operatorului de transport, dacă prezintă scrisoarea de bonitate din partea băncii sau băncilor unde deține conturi.
Condițiile de bază materială pe care operatorul de transport trebuie să le dovedească sunt:
– să dețină în proprietate sau chirie mijloacele de transport;
– să facă dovada posibilităților de parcare.
Capacitatea profesională este dată de persona desemnată să organizeze și să conducă nemijlocit activitatea de transport prin:
– competența profesională a acestuia;
– probitate morală.
Operatorul de transport rutier poate să execute anumite categorii și tipuri de transport rutier dacă deține pentru fiecare vehicul licență de execuție.
Licența de execuție pentru vehicul se emite pentru fiecare din mijloacele de transport cu inspecția tehnică valabilă indiferent de capacitatea de transport.
Licențele de execuție în trafic internațional dă dreptul vehiculelor să efectueze transporturi de mărfuri în trafic internațional, deci de a trece frontiera de stat a României.
3. Procesul de transport și elementele componente
Procesul de producție în unitățile de transporturi auto se concretizează prin transportul de mărfuri expediate, exprimate în tone, la distanțe stabilite, exprimate în kilometri, efectuându-se astfel prestația de transport exprimată în tine*km.
Cu alte cuvinte, procesul de producție din unitățile de transport nu este altceva decât procesul de transport propriu-zis. Procesul de transport este activitatea concretizată prin transportul mărfurilor la distanțe stabilite, incluzând totalitatea operațiunilor necesare pentru realizarea condițiilor prevăzute în contract, în deplină siguranță.
De modul cum este organizat procesul de transport depinde atât eficiența, cât și calitatea acestuia, din care cauză trebuie acordată o atenție deosebită atât pregătirii procesului de tansport propriu-zis, cât și pregătirii peronalului pentru a respecta disciplina rutieră și a muncii, în vederea asigurării regularității, siguranței în circulație.
Procesul de transport se împarte în cicluri de trasnport, iar la rândul său ciclul este constituit dintr-una sau mai multe curse în funcție de specificul transportului.
Prin ciclu de transport se înțelege activitatea autombilului de la iașire până la înapoiere în garaj.
Prim noțiunea de cursă, în transportul de marfă se înțelege parcursul unui autovehicul între două încărcări succesive adică parcursul autovehiculului de la o încărcare la alta. Cursa nu este legată de traseul de du-te-vino a autovehiculului și nice de timpul de executare a transportului. Din această cauză un automobil destinat transportului de mărfuri și îndrumat într-o localitate îndepărtată poate efectua mai multe curse pe traseu.
Cunoașterea operațiilor care compun procesul de transport przintă importanță deosebită, întrucât pentru fiecare proces de transport se consum ă manoperă și materiale și cu cât aceste cheltuieli sunt mai mici, cu atât costul transportului este mai mic, cunoscând faptul că de multe ori ponderea cheltuielilor cu efectuarea altor operații decât cele aferente operațiilor proporiu-zise de transport este mai mare. De aceea, se impune ca o necesitate reducerea ponderii acestora la limite minime. În acest sens, reducându-se parcursurile fără încărcătură, vom avea o utilizare rațională a autovehiculelor și costuri de tarnsport minime.
Autovehiculul în procesul de transport poate efectua parcurs cu încărcătură, parcurs fără încărcătură și parcurs zero. Parcursul cu încărcătură este dat de distanța în km acoperită de autovehicul în stare încărcată. Parcursul fără încărcătură reprezintă distanța în km pracursă de autovehicul în stare goală între punctele de descărcare și încărcare. Percursul zero reprezintă distanța parcursă de autovehicul de la garaj la punctul de încărcare și de la punctul de descărcare la garaj.
Cursele care compun ciclul de transport se efectuează pe baa unui itinerar pe care autovehiculele trebuie să-l respecte. Itinerarul cuprinde drumul pe care urmează să-l parcurgă autovehiculul, localitățile din parcurs, ora de trecere, viteza comercială și timpii de staționare.
Ideal ar fi ca întreaga activitate de transport rutier să se realizeze pe bază de trasee prestabilite. Însă, circulația rutieră se desfășoară sub influența unor factori aleatori, care acționează independent de întreprinderea de transport, ceea ce face ca nu întotdeauna circulația rutieră să se desfășoare pe trasee prestabilite.
Fazele componente ale procesului de transport sunt:
– pregătirea autovehiculelor pentru efectuarea transporturilor rutiere;
– deplasarea autivehiculelor la locul de încărcare a mărfurilor;
– încărcarea mărfii pentru transport;
– efectuarea transportului propriu-zis ce reprezintă deplasarea mărfurilor între locul de încărcare respectiv de descărcare;
– pregătirea autovehiculelor pentru descărcarea mărfurilor;
– descărcarea mărfurilor;
– pregătirea pentru înapoierea aurovehiculelor, fie cu încărcătură, fie fără încărcătură, la locul inițial de încărcare, sau la lat punct de încărcare.
Toate fazele de transport se organizează minuțios, orice perturbare putând duce la nerealizarea sarcinilor de transport angajate.
Particularutățile procesului de transport sunt:
– realizarea siguranței maxime a transporturilor;
– realizarea indicilor specifici transporturilor rutiere;
– desfășurarea activității în locuri dintre cele mai diferite, la o mare depărtare unele de altele cu posibilități reduse de control.
Organizarea procesului de transport nu se limitează la măsurile care se iau în cadrul sediului de parcare sau a garajului, ci trebuie continuată și urmărită în continuare pe parcurs, acolo unde se consumă majoritatea fazelor care îl compune.
În condițiile unui parc numeros de autovehicule care lucrează dispersat, urmărirea procesului de transport apare ca deosebit de greoaie dacă nu se găsesc metode adecvate.
Una dintre aceste metode este pregătirea șoferilor și cointeresarea lor astfel în cât ei să execute nesupravegheați în totalitate sarcinile de transport, neadmițându-se abateri de la regulile folosirii raționale a autovehiculelor sau întârzierea fazelor procesului de transport.
Putem concluziona că procesul de transport are două componente esențiale:
– o componentă în care responsabilitatea revine integral operatorului de transport, în proporție de circa 70-90%;
– altă componentă în care responsabilitatea revine fazelor de încărcare respectiv descărcare a mărfii, în proporție de circa 10-30%.
Analiza atentă a procesului de transport, eliminarea timpilor morți, utilizarea intensivă a autovehiculelor și a forței de muncă sunt factori dinamici în creșterea productivității și implicit a prestațiilor de transport.
4.Expedițiile și transporturile internaționale rutiere de mărfuri
Deplasarea mărfurilor de la producător la cumpărător cu diferite mijloace de ransport a contribuit la progresul economico-social, la dezvoltarea relațiilor intrenaționale. Importanța și rolul transprturilor internaționale de mărfuri pot fi sintetizate după cum urmează:
1) Economic
– asigură intrarea materiilor prime în circulație;
– sprijină procesul de producție;
– elimină izolarea economică prin creșterea schimburilor internaționale;
– stimulează piața internă și internațională, realizând un echilibru pe piață în cea ce privește prețurile;
– asigură mobilizarea capacităților de prelucrare,
– stimulează specializarea producției prin stimularea comercializării internaționale;
2) Social
– stimulează contactele dintre oamenii de afaceri și priducători, participarea la manifestări internaționale – târguri, expoziții, simpozioane;
– asigură extinderea turismului;
– contribuie la îmbunătățire asistenței medicale și întrajutorării în zonele izolate sau calamitateâ;
3) Politic
– îmbunătățesc relațiile politice dintre state prin stimularea dezvoltării econoico-sociale;
– contribuie la dezvoltarea forțelor de producție și a canalelor de transport pe teritoriul țării și în colaborare internațională;
– sprijină politica de apărare a țării.
Pentru a-și îndeplini aceste funcții, transporturile trebuie să dispună de o bază tehnico-materială corespunzătoare, adaptată permanent la piața existentă și la viitoarele solicitări.
Transporturile internaționale de mărfuri traversează, în derularea lor, cel puțin o frontieră de stat contribuind la producție, consum productiv și neproductiv, comerț.
Transporturile constituie o importantă latură a producției materiale, contribuind, alături de expeditorii internaționali, la deplasarea mărfurilor, influențând toate ramurile economiei mondiale și în special comerțul internațional.
Principalele lor contribuții în acest sens își găsesc expresia în:
– accesul tuturor statelor la diviziunea internațională a muncii;
– deplasarea mărfurilor în condițiile păstrării caracteristicilor cantitative, calitative, precum și sprijinirea în vederea asigurării lor de la producători la destinatarii finali.
Între transporturi și comerțul internațional există o legătură multilaterală, ele se condiționează reciproc astfel:
a) adaptarea structurii producției de mărfuri la solicitările pieței internaționale a impus și adaptarea mijloacelor de transport. Astfel s-au constituit:
– mijloace cu adaptări speciale – regim de presiune, frigorifice, pentru produse periculoase;
– mijloace de transport pentru poduse agabaritice
b) sporirea numărului comercianților determină creșterea numărului comenzilor și distanțelor oarcurse;
c) atragerea zonelor defavorizate în circuitul economic mondial;
d) piața seviciilor de transport este în permanentă adaptare la piața mondială, contribuind nemijlocit la realizarea unor schimburi competitive;
4.1 Baza tehnico-materială
Baza tehnico-materială a transportului rutier este alcătuită, în principal, din parcul activ de autovehicule și din rețeaua de drumuri, șosele și autostrăzi.
Parcul de autovehicule se compune din:
– autovehicule obișnuite, alcătuite din platforme acoperite cu prelate pentru transportul mărfurilor generale sau cu spații pentru aerisire, destinate transportului animalelor vii;
– autovehicule izoterme, având pereții, podeaua și acoperișul izolete termic, fără a fi echipate cu mijloace sau echipamente de răcire sau încălzire;
– autovehicule cu temperatură dirijată, construite în sistem izoterm, dotate cu echipamente speciale de producere și menținere a unor temperaturi constante, atât negative, cât și pozitive;
– autocisterne pentru transportul mărfurilor lichide;
– autorecipiente de construcție specială destinate transportului mărfurilor periculoase;
– autoplatforme destinate transportului containerelor de diferite tipuri;
Principalele elemente care interesează în utilizarea autovehiculelor sunt, capacitatea de încărcare (tone nete brute, metri cubi); viteza maximă de circulație cu încărcătură la capaciatate maximă; consumul de combustibil în condițiile respectării mediului înconjurător; fiabilitatea motorului.
Dezvoltarea și diversificarea producției de mijloace rutiere de transport internațional s-au axat pe utilizarea tehnologiilor de vârf, odținându-se viteze de deplasare mari, în condițiile reducerii consumului de carburanți, introducerea microcomputerelor pentru sporirea siguranței de transport în trafic.
Concomitent cu dezvoltarea puternică a construcțiilor de autovehicule, se dezvoltă și rețeaua de drumuri, șosele și autostrăzi.
Existența unor drumuri modernizate asigură deplasarea fluentă a autovehiculelor de mare capacitate, permițând obținerea de economii la consumul de carburanți, piese de scgimb, reducerea cheltuielilor pentru întreținere și reparații.
Pe plan mindial, există preocupări constante atât pentru construcția de noi artere rutiere naționale și internaționale, cât și pentru reconstrucția și modernizarea celor existente.
Politica de transport a UE are drept scop realizarea unei duble integrări:
1) integrarea mijloacelor de transport combinând utilizarea diferitelor mijloace de transport pe parcursul aceluiași transport;
2) integrarea într-o structură coerentă a rețelelor naționale de transport.
4.2 Expedițiile internaționale
Intermediarul specializat este cunoscut în comerțul internațional sun diverse denumiri: societat de transporturi și expediții, casă de expediții internaționale, companie de transporturi și expediții etc. El asigură legătura între exportator-importator și cărăuș. Realizarea acestor operațiuni presupune, din partea societăților de expediție, cunoașterea tuturor reglementărilor ce operează în sfera transporturilor și asigurărilor internaționale de mărfuri transportate. Toate aceste operațiuni se efectuează în colaborare cu expeditorii internaționali similari, cu transportatorii internaționali cunoscând caracteristiciile tehnico-economice ale mijloacelor de transport, orarele lor, tarifele, cât și prin deținerea unui personal specializat în problemele traficului internațional la toate punctele de frontieră.
Potrivit USER – Uniunea Scietăților de Expediții din România – prin casă de expediții se înțelege orice întreprinzător, care, din ordinul și pe seama unui comitent „client”, face să se transporte, adică organizează un transport de mărfuri, fără să fie el însuși transportatorul. În organizarea transportului pe lângă transportul propriu-zis, se includ și activități conexe acestuia, cum ar fi: depozitarea mărfii, obligațiile vamale, controlul mărfurilor, executarea dispozițiilor privind încasarea sumelor cuvenite comitentului.
Putem definii activitatea de expediții internaționale de mărfuri prin acele servicii complexe care organizează și efectuează deplasarea, uneori și asigurarea mărfurilor, cu mijloace specializate de transport.
Pentru a îndeplini rolul de instrument de realizare a schimburilor de mărfuri, expediția internațională trebuie să posede anumite calități și trăsături obligatorii, care să asigure realizarea scopului urmărit de exportatori – importatori prin participarea lor la diviziunea internațională a muncii.Principalele calități ale expeditorilor sunt:
1. Consultanță de specialitate privind:
a) interpretarea corectă a condițiilor de livrare.
În timpul negocierilor, pentru încheierea unui contract comercial internațional simpla menționare a denumirii prescurtate a unei condiții de livrare (CIF,FOB,DDU,DDP) presupune că părțile au înțeles pe deplin drepturile și obligațiile pe care le au în timpul derulării contractului.
b) cea mai avantajoasă modalitate de transport. Expeditorul internațional este acela care trebuie să analizeze caracteristicile mărfurilor, precum și costurile diferitelor modalități de transport pentru a lua o decizie eficientă privind prețul, timpul și păstrarea integrității cantitative și calitative a mărfurilor transportate;
c) modul de ambalare, de marcare și de încărcare a mărfurilor, cu respectarea normelor interbaționale;
d) orice alte informații privind operațiunea solicitată a fi efectuată sau în derulare ( depozitare, transport, încărcare/descărcare, avizare, schimbarea contractului de transport, sprijin privind situațiile de accidente soldate cu pierderi/avarii etc.).
2. Pregătirea calcuațiilor tarifare și a cheltuielilor suplimentare de transport, facturarea și decontarea acestuia. Între expeditori și transportatori se încheie contarcte în baza cărora se obțin facilități care se reflectă în mod direct în valoarea cotaților de transport.expeditorul internațional este semnatarul unui contract de mandat în baza căruia prestează servicii în numele și pe contul celui care l-a mandatat și căruia îi oferă cele mai bune cotații de transport și servicii.
3. Stabilirea mijloacelor de transport și a rutelor cele mai eficiente în funcție de felul și cantitatea mărfurilor transporate, precum și de destinația lor. Expeditorul este acela vare poate recomanda cel mai potrivit mijloc de transport în funcție de caracteristicile mărfii.
Rutele de transport sunt stabilite de către expeditori nu numai în funcție de criteriile reografice și de dotarea bazei tehnico-materiale, dar și în funcție de restricțiile temporare – reparații, mișcări sindocale, politice, sportive – și de înțelegerile intrevenite între expeditor și reprezentanții autorităților din țările care se tranzitează sau sunt destinatare.
4. Efectuarea operațiunilor de asigurare a mărfurilor pe durata transportului. Expeditorul are posibilitatea de a aprecia cel mai bine riscurile care pot apărea în timpul transportului și poate recomanda condiții de asigurare care să permită o protecție reală cu un nivel rezonabil de plată a primelor de asiguarare. El are de cele mai multe ori contracte cu societățole de asigurări, obținând prime de asigurare ma avantajoase.
5. Recepția și predarea mărfurilor ambalate sau a celor ce urmează a fi pachetizate, paletizate în depozitul său.
6. Emiterea documentelor de expediție și transport, a formalităților necesare derulării transportului și realizării vămuirii și tranzitului mărfurilor.
Documentele sunt întocmite direct de expeditor, sau de operatorul de transport, ele reprezentând contractul de expediție și transport. Vânzătorul sau cumpărătorul încheie un singur contract de expediție și transport, primind un singur document în baza căruia vor exporta sau vor intra în posesia mărfurilor, putând depune un singur document pentru încasarea contravalorii mărfii.
7. Oferirea unor servicii suplimentare:
-plăți în numele și contul exportatorului/importatorului pentru manipulări, ambalări, asigurări;
– avizări privind modul de derulare a transportului;
– supravegherea transportulu;
– măsurarea și cântărirea;
– reparații diferite, distribuție, consolidări.
Din cele de mai sus rezultă faptul că legătura dinte expeditor și transportator este foarte strânsă, ei completându-se și sprijinându-se reciproc în scopul realizării unor servicii complexe, la nivelul cererii manifestate pe piață.
Multe case de expeduții au propriile lor mijloace de transport. Ele au o bină colaborare și cu societățile de asigurare, care își reglează pachetele de servicii în funcție de principalele riscuri care pot apărea în decursul depozitării, manipilării, transportului mărfurilor.
Putem concluziona că principala activitate a expeditorilor este accea de a organiza: depozitarea, manipularea, transportarea, vămuirea mărfurilor, pe numele și în contul mandanților, ale căror interese le reprezintă, față de transportatori/cărăuși, organele vamale, autorități, societăți de asigurare.
4.3 Contractul de transport rutier
Principalii beneficiari ai acestor contracte sunt firmele de comerț exterior, deoarece, dacă un contract de vânzare-cumpărare este bine întocmit, fără a lăsa loc pentru interpretări ulterioare, se realizează și exportul/importul în condițiile prestabilite. O importanță deisebită, însă, revine derulării contractului, adică tocmai organizării expedierii și transportului efectiv al mărfurilor, vămuirii și predării lor destinatarului conform clauzelor contractuale. Dacă derularea are loc fără evenimente majore, atunci contractul respectiv se va putea repeta și îmbunătății ca urmare a cerșterii încrederii dintre perteneri.
Contractul de expediție este realizat în baza dispozițiilor legale, precum și a normelor standardizate alaborate sub egida U.S.E.R. – denumite „Condiții generale care reglementează operațiunile efectuate de casele de expediții”.
Scrisoarea de trăsură rutieră de tip CMR constituie dovada materială a condițiilor de încheiere a contractului de transport în traficul rutier internațional de mărfuri, precum și dovada primirii mărfii de către transportator.Scrisoarea de trăsură conține următoarele date: locul și data întocmirii; numele și adresa exportatorului; numele și adresa transpotatorului; locul și data primirii mărfii și locul pentru eliberarea acestuia; numele și adresa destinatarului; denumirea curentă a mărfii și felul ambalajului; numărol coletelor; greutatea brută a mărfii; cheltuieli aferente transportului.
Răspunderile participanților la contract sunt:
1. Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile și daunele pricinuite transportatorului din cauza insuficienței sau a inexactității datelor înscrise în Scrisoarea de trăsură CMR și a celorlalte documente pe care el le completează și le eliberează.Totuși, transportatorul este obligat să verifice, la primirea mărfurilor, exactitatea mențiunilor privind numărul coletelor, marcajele și starea aparentă a ambalajelor.
Expeditorul are dreptul să ceară transportatorului să verifice greutatea brută mărfii, iar în unele cazuri, însuși conținutul coletelor.
Potrivit condițiilor reglementate prin Convenția CMR, expeditorul este răspunzător față de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, autovehiculului sau mărfurilor, precum și pentru ceheltielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii.
Ca urmare a dreptului său de dispoziție asupra mărfii, expeditorul poate cere modificarea ulterioară a contractului de transport rutier, solicitând transportatorului fie oprirea transportului, fie schimbarea locului prevăzut pentru eliberarea mărfii, fie eliberarea mărfii unui alt destinatar decât cel indicat în Scrisoarea de însoțire a mărfurilor. Acest drept se stinge în momentul în care marfa a fost eliberată destinatarului contra unei dovezi de primire.
Expeditorul care vrea să-și exercite dreptul de modificare ulterioară a contractului de transport rutier, trebuie să despăgubească transportatorul pentru cheltuielile suplimentare sau eventualele prejudicii ivite, ca urmare a executării acestora. Modificarea contractului nu trebuie să împiedice exploatarea normală a autovehiculului de către transportator, să nu aducă prejudicii expeditorilor, destinatarilor sau altor transportatori și să nu determine divizarea transportului.
Dacă transportatorul nu poate executa instrucțiiunile primite, el are obligația de a înștiința imediat despre aceasta persoana care a dat instrucțiunile respactive.
2. Transportatorul nu este, însă, obligat să controleze dacă documentele și informațiile furnizate sunt exacte sau suficiente. Transportatorul este răspunzător, ca și un comisionar, de consecințele pierderii sau utilizării inexacte a documentelot care i-au fost predate și însoțesc Scrisoarea de trăsură.
Transporatorul răspunde pentru pierderea totală sau parțială a mărfurilor, pentru avariile produse între omentul primirii a mărfii și cel al eliberării acesteia, precum și pentru întârzierea la eliberare. El poate fi exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză fie o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă sau un ordin ala acesteia, fie un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni.
În general, conform prevederilor convenției CMR, transportatorul nu răspune dacă pierderea sau avarierea mărfii se datorează următoarelor împrejurări:
– folosirea de autovehicule descoperite, fără prelată, dacă această clauză a fost convenită în mod expres cu expeditorul;
– lipsa sau defecțiunea ambalajului utilizat pentru mărfurile transportate sau efectuarea unei ambalări necorespunzătoare;
– manipularea șu stivuirea în general a mărfii au fost efectuate de către expeditor, destinatar sau persoane care au acționat în contul acestora;
– insuficiența sau neconcordanța marvajelor coletelor.
În aceste cazuri, transportatorul este exonerat de răspundere numai dacă face dovada că a luat toate măsurile care îi reveneau în mod normal și că s-a conformat instrucțiunilor speciale care i-au fost date.
Se consideră întârziere la eliberare situația în care marfa nu este eliberată în termenul convenit și înscris în Scrisoarea de trăsură CMR sau marfa nu este eliberată după trecerea a 30 de zile de la expirarea termenului convenit. Dacă nu a fost convenit un asemenea termen, după 60 de zile de la data primirii mărfii de către transportator, ea se consideră pierdută. Persoana în drept poate pretinde despăgubirea pentru întreaga valoare a mărfii predate la transport, fără a mai prezenta și alte dovezi. Transportatorul va despăgubi pe expeditor sau destinatar, pentru pierdere totală sau parțială, cu o simă egală cu valorea mărfii pierdute.
În situația eliberării cu întârziere a mărfii, uar cel în drept face dovadă că din acestă cauză a rezultat un prejudiciu pentru el, atunci transportatorul este ținut să plătescă daunele respective, fără, însă, ca valoarea lor totală să depășească prețul încasat pentru transport.
În caz de avarii, despăgubirea acordată de transportator nu poate depăși suma calculată pentru pierderea totală, dacă întreaga expediție este avariată, sau suma calculată pentru pierderea părții depreciate, în caz de avarie perțială.
Pentrz pagubele suferite, până la pimirea despăgubirii cuvenite, cel în drept poate pretinde dobânzi, care se calculează într-un cuantum de 5% pe an, începând din ziua reclamației adresate în scris transportatorului, sau dacă nu a existat reclamație, din ziua prezantării acțiunii în justișie.
3. Destinatarul poate dispune la rândul său de marfă, chiar din momentul întocmirii Scrisorii de trăsură CMR, dacă expeditorul face o mențiune în acest sens pe scrisoare. De reținut, însă, că dacă, exercitând dreptul său de dispoziție, destinatarul a ordonat eliberarea mărfii unei alte persoane, aceasta nu mai poate desemna la rândul său alți destinatari.
Dacă destinatarul a primit marfa, fără să fi constatat starea ei, în contradictoriu cu transportatorul sau dacă cel mai târziu în momentueliberării sau în tremen de 7 zile lucrătoare, nu a făcut rezerve transpotatorului prin care să indice natura generală a pierderii sau avariei, se przumă, până la proba contrarie, că a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsură rutieră.
Pentru a avea drept la despăgubiri, în cazul depășirii termenului de eliberare, destinatarul trebuie să adreseze transportatorului o rezervă în scris, în termen rezonabil, de cel mult 21 de zile de la data punerii mărfii la dispoziția sa.
Dacă natura perisabilă a mărfii sau satrea ei o justifică, iar ceheltuielie pentru păstrare sunt disproporționate fațăde valoarea mărfii, transportatorul este în drept să procedeze la vânzarea mărfii, fără să aștepte intrucțiuni de la persona care are dreptul să dispună de marfă.
În situațiile în care marfa a fost vândută, suma obținută din vânzare se pune la dospoziția persoanei ce are dreptul de a dispune de marfă, după ce în prealabil au fost reținute toate cheltuielile care au grevat marfa.
5. Reglemantări internaționale privin tranportul auto
Transporturile internațioanle rutiere se efectuează și de întreprinderi mici și mijlocii, fără să dispună neapărat de o forță financiară mare, iar statele au fost interesate să includă rapid mijloacele de transport auto naționale în derularea mărfurolir la export/import, precum și în realizarea unor preastații în cont extern.În același timp însă reglementările naționale în domeniul transportului rutier sunt foarte diverse de la țară la țară, iar măsurile de protejare a participării cărăușilor rutieri naționali la traficul intrenațional sunt foarte diferite.
În ficare țară au apărut reglematări care stabilesc condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească camioanele străine pentru a fi admise să circule pe drumurile naționale și condiții care asigură securitatea și disciplina rutieră.
Extinderea rapidă a transporturilor rutiere internaționale a impus constituirea unei organizații internaționale a transportatorilor rutieri, care să apere în mod activ interesele membrilor săi, să simplifice și să unifice reglementările și uzanțele realtive la circulația rutieră, să promoveze și să dezvolte expedițiile rutiere. Astfel, la 23 martie 1948, a fost înființată, cu sediul la Genev, o asociație neguvernamentală, denumită „Uniunea Internațională a Transportatorilor Rutieri”(IRU).
IRU a contribui direct sau în colaborare cu alte organizații la elaborarea diferitelor instrumente comerciale, juridice și tehnice, menite să promoveze transportul internațional de mărfuri cu mijloace auto, dintre care aminti:
1. Convenția referitoare la Contractul de Transport Internațional de Mărfuri în Traficul Rutier cunoscută sub numele de „Convenția CMR” a fost semnată la Geneva, la 19 mai 1956 de Comisia Economică a ONU pentru Europa (CEE).
Importanța sa constă în faptu că reglementează uniform condițiile generale de încheiere și derulare a contractului de transport internațional rutier de mărfuri reprezenatat de „Scrisoarea de trăsură CMR”. Acesta se aplică oricărui contract de trasport rutier de mărfuri, cu titlu oneros, când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, sunt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țară contractantă, independent de domiciliul și de naționalitatea părților contractante.
Prevederile convenției se referă atât la „mărfurile periculoase” (materialele și obiectele care sunt interzise la transportul internațional), cât și la condițiile tehnice și de semnalizare pe care trebuie să le aibă mijloacele de transport rutier.
2. Convenția vamală privitoare la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR.
Convenția vamală TIR a fost încheiată la Geneva în anul 1959 și a fost revizuită ulterior. Avantajele, de natură vamală, acordată transportaorilor internaționali de mărfuri care circulă su acoperirea carnetelor TIR constau, în principal, pe de o parte, în scurtarea duratei transportului, ca urmare a diminuării timpului necesar formalităților vamale și, pe de altă parte, în scăderea efortului pecuniar, prin scutirea obligației de a depune garanții vamale pentru tranzitarea teritoriului de import sau export. Controlul amănunțit al încărcăturii se efectuează, la încărcare, de către organul vamal din țara expeditorului, care certifică rezultatul contrilului respectiv în carnetul TIR și aplică sigilii vamale proprii, ale căror număr și serii se înscriu în caanetul TIR și, de asemenea o singură dată, de către organul vamal din țara destinatarului, cu ocazia descărcării mărfii respective.
3. Acordul european privind regumul de lucru al echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale – AETR – a intrat în vigoare la 5 ianuarie 1976. Acordul stabilește regimul de lucru al echipajelor vehiculelor, pauzele de conducere, perioada de odihnă zilnică și săptămânale și modalități de evidențiere a programului de lucru și odihnă.
Conducera contiuă nu poate depăși 4 ore, decât în cazuri excepționale, când șoferul nu poate ajunge la un loc potrivit de parcare sau la destinație, caz în care se admite prelungirea perioadei de conducere continuă cu mazimum 30 minute. Conducerea totală zilnică nu poate depăși 8 ore, iar timpul de conducere săptămânală nu poate depăși 48 de ore.
După 4 ore de conducere continuă, se va lua o pauză de o oră sau două pauze a câte 30 de minute fiecare, repartizate pe perioda de conducere zilnică, astfel încât perioada de conducere contiunuă să nu fie depășită.
Odihna zilnică trebuie să fie de minimum 11 ore consecutive. Dacă autovehiculul este condus de doi șoferi și este dotat cu cușetă care permite ca un șofer să se odihnească în timpul circulației, perioada zilnică va fi de 8 ore consecutiv, în timp de 30 de ore, precedând orice perioadă în care au condus sau au efectuat alte lucrări.
Evidența programului de lucru și odihnă se urmărește prin înregistrarea pe diagrama tahograf șu pe carnetul de evidență a timpului zilnic de lucru și de odihnă, a activității autovehiculului.
Organele componente din țările în care se aplică prevederile A.E.T.R. controlează, prin mijloacele de evidență menționate, respectarea acestor prevederi.
4. Acordul cu privire la transporturile internaționale de mărfuri perisabile și instalațiile speciale pentru aceste transporturi (A.T.P)
În conformitate cu această convenție, toate instalațiile cu care sunt dotate mijloacele de transport pentru a asigura unregim de temperatură dirijată, trebuie să fie controlate de autoritățile competente din țara unde sunt înregistrate și înmatriclate. Această verificare se face înainte ca instalațiile să intre în exploatare, periodic, din 6 în 6 luni și ori de câte ori dorește s-o facă instituția. După orice verificare, instituția care a efectuat controlul eliberează un atestat în conformitate cu un model tip prevăzut în această convenție.
Fiecare autovehicul rutier trebuie să aibă la bord un atestat sau o fotocopie a acestuia pentru a fi prezentat la cerere oricărui agent însărcinat cu asemenea control.
Dacă în cursul transportului n-au fost respectate prevederile acetui acord, atunci nimeni nu poate să dispună asupra produselor alimentare decât numai autoritățile competente din statul contractant, care pot să aprecieze conpatibilitatea folosirii produselor în conformitate cu reglementările pe linie de igienă alimentară, existente pe teritoriul țării respective.
Acordul dă dreptul părților contractante ca, prin înțelegeri bilaterale sau multilaterale, să convină clauze mai severe, atât cu privire la instalațiile frigorifice, cât și la temperatura ce trabuie menținută în tipul transportului ca urmare a unor condiții climatice deosebite. Prevederile acestor înțelegeri se alică numai părților perticipante la acordurile speciale menționate.
5. Uniunea Intrenațională a Societăților de Transport Combinat – Cale ferată – Auto – UIRR. Fondată în 1970, are ca scop crearea unor avantaje suplimentare utilizatorilor celor două modalități de transport – feroviar-rutier.
6. Admiterea Tenmporară a Mărfurilor sub Acoperirea Carnetului ATA facilitează transportul monstrelor pentru expozițiile și simpozioanele intrenaționale.
7. Convenția vamală privind tranzitul global între țările membre UE, AELS și CEFTA.
6. Contribuția și sarcinile expediției internaționale de mărfuri la realizarea contractelor comerciale externe
Deplasarea mărfurilor decomerț de la locul de producție la cel de consum cu jutorul doferitelor mijloace de trnsport este un proces complex, la realizarea căruia expediția intrenaționlă participă printr-o gamă largă și diversă de activități, cu scopul de a facilita executarea obligațiilor asumate de parteneri în condiții de rapiditate, siguranță și economicitate.
Expeditorii pot asigura comercianților asistență și servicii care preced încheierea contractelor de vânzare-cumpărare externă sau servicii post-contractuale, cele mai importante fiind următoarele:
6.1 Asigurarea calculației tarifare privind cheltuielie de transport și a cheltuielilor accesorii legate de derularea mărfurulor contractate
Nivelul cheltuielilor de transport și accesorii determonate de procesul de transport și expediție trebuie să-i preocupe atât pe furnizorii cât și pe cumpărătorii de mărfuri, încă înaonte de a perfecta operațiunile comerciale, deoarece, în funcție de acestea se pot fae calcule de rentabilitate ale operațiunilor în cauză și cei interesați pot decide ce condiție de livrare a mărfurilor îl avantajează. În practica activității de comerț exterior, firmele vânzătoare sau cumpărătoare se îngrijesc să solicite expeditorilor calculațiile pe care le folosesc la încheiera tranzacțiilor.
Calculațiile se stabilesc pe baza unor date cu privire la locul de expediere și destinație, natura, grautatea și volumul mărfii, termenul și condiția de livrare.
6.2 Indicații cu privire la posibilitățile de alegere de către client a mijloacelor de transport celor mai adecvate
În condițiile revoluției tehnico-științifice contemporane, producția de bunuri materiale se diversifică cu o mare rapiditate, iar aceasta se reflectă în lărgirea gamei de produse atrase în circuitul economic mondial. Asrfel, transporturile internaționale trebuie să răspundă unor cerințe mereu crescânde pe linia capacității de încărcare a mijloacelor, a vitezei acestora, diversificării și specializării mijloacelor de transport.
Alegerea mijloacelor de transport se face în funcție de natura mărfii, greutatea și volumul acesteia, urgența cu care trebuie să se efectueze transportul, tarifele diferitelor modalități de tarnsport, parcursul optim pentru ca mărfurile să ajungă la destinație în cele mai bune condiții. Expeditorul este în măsură să recomande importatorilor sau exportatorilor cel mai adecvat mijloc de transport din punct de vedere tehnic și economic.
6.3 Acordarea de asistență comercială privind pregătirea și prezantarea mărfurilor pentru expediere, ambalare și marcarea acestora
Firmele de expediție, cunoscând uzanțele comerciale, precum și reglementările internaționale și ale țărilor de tranzit, având în vedere specificul mărfii și mijlocul de transport utilizat, pot recomanda exportatorilor cele mai bune soluții de pregătire pentru transport, ținând cont de următoarele cerinețe:
– taxele de transport se percep în funcție de geutatea/volumul încărcăturii, de aceea ambalajele trebuie să fie ușoare și puțin voluminoase;
– modul de ambalare a unor mărfuri este reglementat pe plan internațional, iar transportatorii preiau aceste mărfuri numai dacă ambalarea corespunde acestor prescripții;
– marcarea coletelor evită degradarea mărfurilor în timpul manipulărilor și asigură executarea operativă a formalităților vamale și administrative, de aceea ea trebuie făcută corect, după anumite prescripții;
– utilizarea tehnologiilor moderne de transport (paletizare, pachetizare, containerizare) conduce le creșterea productivității muncii, la manipularea mărfurilor și reducerea prețului de export, creșterea vitezei de circulație a mărfurilor, păstrarea acestora și reducerea pierderilor pe parcurs.
6.4 Stabilirea rutelor optime a transporturilor
Pentru deplasarea de la locul de expediere la cel de destinație, mărfurile pot fi transportate pe o multitudune de rute. Dar ruta optimă poate fi aleasă numai de transportator după analizarea și compararea unor factori caracteristici pentru fiecare rută. Alegerea rutei optime pentru transportul mărfurilor este o problemă foarte importantă de opțiune pentru transportator. Aceasta, deoarece nu întotdeauna ruta cea mai scurtă, din punct de vedere geografic, este cea mai ieftină sau oferă un timp de transport mai redus. De aceea, stabilirea rutei optime este o activitate specifică a expeditorului internațional care poate crea permanent noi rute, favorabile pentru desfacerea mărfurilor în diverse zone.
6.5 Întocmirea documentelor și formalităților de expediere și transport al mărfurilor de comerț exterior
Transportatorii, în baza experienței în materie, pot întocmi documente de transport cuprinzătoare, uneori complicate, cu riscuri reduse de a comite erori, scrisori de însoire a mărfurilor, conosamente, intsrucțiuni etc. care să permită transportul mărfurilor în bune condiții. Este cunoscută importanța executării lor corecte, eventualele erori putând provoca întârzieri în ajungerea mărfurilor la destinație, plata unor penalizări sau chiar imposibilitatea menținerii bunelor relații între perteneri.
6.6 Urmărirea deplasării mărfurilor pe parcurs și avizarea promptă a celor interesați cu privire la situația transportului
Necesitatea expedierii sau primirii mărfurilor le destinație în termenele stabilite, cunoașterea situației mărfurilor pe timpul transporturilor fac ca activitatea expeditorului în acest domeniu să fie extrem de utilă.
Prin sistemul de organizare și funcționare, reprezentanții și corespondenții esterni cu care întrețin legături curente și eficiente prin intermediul mijloacelor moderne de comunicație, expeditorii sunt în măsură să dea clienților realții în legătură cu modul de derulare a transporturilor, cum ar fi:
– date asupra încărcării și expedierii mărfurilor;
– condițiile de transport intern în țara de expediere;
– nivelul taxelor vamale și fiscale;
– documentația necesară;
– date cu privire la parcursul mărfurilor pe teritoriul țărilor de tranzit: descărcări, reâncărcări, depozitări temporare, tranbordări etc.;
– eventuale întârzieri ce ar putea apare pe parcurs și cauzele lor.
6.7 Plata chltuielilor legate de derularea mărfurilor și decontarea acestora în mod centralizat beneficiarilor de transport
În cadrul mandatului primit, expeditorul internațional asigură pentru clienți o gamă largă de servicii cu economii însemnate la cheltuielile de transport, deoarece dispun de informațiile și competența necesare cunoașteri și analizei mișcării tarifelor pe piața mondială, a primelor de asigurare și cheltuielilor accesorii, a prevederilor derogatorii de acestea, conjunctura pieței și tendințele de transport și expediții.
Pentru toate activitățile și serviciile de transport și expediții este în măsură să aprecieze nivelul cheltuielilor, să verifice deconturile prezentate de treți.
6.8 Alte servicii efectuate de expeditorul internațional
Expeditorul poate efectua și alte operațiuni, cum ar fi:
– Depozitarea temporară a mărfurilor în depozitele expeditorului în vederea distribuirii lor, cu care ocazie se pot efectua și o serie de alte operațiuni ca sortare, preambalare, conservare, finisare, etichetare, marcare;
– Supravegherea mărfurilor pe parcursul deplasării lor și prestarea unor servicii în sprijinul bunei derulări, în funcție de natura mărfurilor, cum ar fi împrospătarea cu gheață a autocamioanelor refrigerente, însoțirea transporturilor speciale (mărfuri cu gabarit depășit, cu regim special de viteză);
– Organizarea expedierii și transportului ,ărfurilor de comerț exteriro le diferite târguri și expoziții, la licitații publice, prestarea de servicii conexe și asigurarea reexpedierii mărfurilor nevândute în țările lor de origine.
7. Asigurarea mărfurilor de comerț exterior
7.1 Necesitatea protecției prin asigurare
Imensele valori materiale care fac astăzi obiectul schimburilor economice intre statele lumii, prin intermediul de comerț exterior, precum și intensificarea circulației internaționale a bunurilor, au determinat, în mod implicit, sporirea cerințelor pentru acordarea unei protecții cât mai eficiente prin sistemul asigurărilor internaționale.
Necesitățile de asigurare, manifestându-se tot mai pregnant, au determinat apariția și , în continuare, crearea unor rețele internaționale și naționale de asigurări, precum și înfințarea și dezvoltarea sistemului de reasigurare.
În practica asigurărilor internaționale, în funcție de caractristicile riscurilor producătoare de pagube, au fost convenite așa-numitele „condiții de asigurare”, care grupează riscurile respective ținând seama de nivelul angajării răspunderii asigurătorului.
În principal, se practică trei grupe ari de protecție prin asigurare, și anume:
1. Asigurarea „fără răspundere pentru avaria particulară” sau asigurarea tip „C” este indicată pentru acele mărfuri (minereuri, cărbuni, blocuri de fontă sau oțel, țigle etc.) pentru care este suficientă protecția prin asigurare numai contra daunelor ce apar în cazul accidentării mijlocului de transport. În aceste cazuri, asigurătorul va acorda despăgubiri numai dacă obiectul a fost avariat sau pierdut într-un accident suferit de mijlocul de transport.
2. Asigurarea „cu răspundere pentru avaria particulară” sau asigurare tip „B”, în baza căreia se despăgubește avaria la bunul transportat, atât dacă aceasta este datorată unui accidend pe care l-a avut mijlocul de transport, cât și dacă ea provine din alte cauze, cum ar fi: accidente la încărcare, stivuirea și descărcarea bunurilor, depozitare, manipulare etc.
3. Asigurarea „contra tuturor riscurilor” sau de tip „A”, în baza căreia se despăgubește pagzbele din orice cauze, cu escepția celor excluse în mod expres, cum sunt: viciul propriu, natura mărfurilor, lipsa sau defecțiunile ambalajului, încărcarea și stivuirea neglijentă și necorespunzătoare (dacă contractul asigurării este răspunzător de acesta) și orice alte pierderi indirecte.
7.2 Contractul de asigurare
Dovada asigurării bunurilor care, de regulă, o reprezintă contractul de asigurare, este un înscris denumit „poliță de asigurare”, ce uprinde următoarele elemente: denumirea și sediul asigurătorului, precum și alte mențiuni care, potrivit legii, trebuie să figureze în documentele întreprinderii de asigurare, numele și sediul asiguratorului, obiectul asigurat, ricurile asigurate, durata asigurări, suma asigurată, prima de asigurare.
Polița de aigurare se întocmește într-un singur exemplar origibal, dar, la solicitarea și pe‚ cheltuiala asiguratului, asigurătorul poate elibera duplicate sau copii ale poliței de asigurare.
În funcție de obiectul asigurat, polițele de asigurare se califică în:
a) polițe de asigurare casco – utilizate la asigurarea mijloacelor de transport, cum sunt:
– polița de călătorie, pentru asigurarea unei singure călătorii a mijloculul de transport;
– polița de timp, pentru asigurarea mijlocului de transport pe o anumită perioadă de timp;
– polița de construcție, pentru asigurarea riscurilor la care sunt supuse mijloacele de transport în perioada de staționare în șantier.
b) polițe de asigurare cargo, utilizate le asigurarea mărfurilor pe timpul transportului și al depozitării, cum sunt:
– polița abonament, pentru asigurarea tuturor mărfurilor expediate de asigurat într-o anumită perioadă de timp;
– polițe deschise, care stabilesc un anumit plafon valric ce se asigură și care se micșorează cu fiecare transport fefectuat, până la epuizarea acestuia;
– polițe de voiaj, pentru asigurarea mărfurilor de la locul de încărcare al acestora până la locul de descărcare.
Elementele obligatorii cuprinse în polița de asigurare, considerate părți constitutive ale contractului de asigurare, sunt:
1. Părțile contractante, care sunt „asigurătorul” și „asiguratul”, prima fiind reprezentată de societatea de asigurare, iar a doua putând fi orice peroană care are un interes asigurabil (proprietarii de mărfuri sau mijloace de tarnsport).
2. Obiectul și valoarea asigurată. Orice marfă transportată în trafic internațional sau care este depozitată în vederea transportului, precum și orice alt interes asigurabil, ca, de exemplu mijlocul de transport. Pentru asigurările de mărfuri valoarea asigurată este formată din:
– prețul mărfii potrivit facturii externe;
– costul transportului, precum și celelalte costuri care sunt în legătură cu transportul încărcăturii;
– beneficiul sperat
– taxe vamale(dar numai la solicitarea expresă a asiguratului).
3. Mijlocul de transport, care trebuie să se afle în stare bună, aptă și admis la transport. Mijloacele de transport trebuie să asigure integritatea mărfurilor pe timpul transportului. Dacă în timpul transportului survin evenimente neprevăzute și neînscrise în polița de asigurarem care impun transbordarea în alt mijloc de transport aceste evenimente trebuie aduse în mod obligatoriu și neîntârziat la cunoștința asigurătorului.
4. Riscurile asigurate. Ca regulă generală, în cazul producerii unei daune, asigurătorul despăgubește pe asigurat numai pentru riscurile asumate de el, motiv pentru care riscurile speciale trebuie menționate expres în polița de asigurare.
Asiguratul are obligația de a comunica asigurătorului, după încheierea contractului de asigurare, toate schimbările esențiale privind riscurile asigurate, ca, de exemplu: întârzierea în expedierea mărfurilor, abaterea mijlocului de tranport de la ruta obișnuită sau de la ruta condiționată în contractul de asigurare, schimbarea locului de descărcare a mărfii sau a destinației, schimbarea modului de expediere etc. deoarece aceste schimbări măresc riscul, ele dau asigurătorului dreptil să modifice condițiile de asigurare și să modifice condițiile de asigurare și să pretindă plata unei prime suplimentare de asigurare.
5. Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plătește anticipat, la termenel prevăzute, în valuta în care s-a solicitat asigurarea, în schimbul căreia asigurătorul se obligă să despgubească anumite daune. Societățile de asigurare au tarife speciale de prime pentru fiecare modalitate de transport. Nivelul acestor tarife diferă în funcție de diferiți factori care influențează și determonă gravitatea riscului asigurat, ca, de exemplu, natura mărfurilor asigurate, starea și natura ambalajului, modalități de încărcare și descărcare a mărfurilor, mijloace de transport utilizate, durata transportului.
7.3 Despăgubirea pagubelor
În cazul producerii unor daune, pentru a obține despăgubiri de la asigurător, asiguratul are obligația luării tuturor măsurilor posibile pentru salvarea și conservarea mărfii deteriorate, imlicit pentru diminuarea pagubei. De asemenea, trebuie să anuțe imediat asigurătorul sau reprezantantul acestuia despre producerea daunei, menționând și numărul poliței de asigurare încheiate și să ia toate măsurile necesare conservării dreptului de regres al asigurătorului împotriva părții vinovate de producerea pagubei, respectiv să nu dea semnătura de primire a mărfii fără depunerea unui protest și să solicite constatarea avariei.
Constatarea naturii, cauzei și extinderii avariei se efectuează prin „comisarii de avarii” sau alte organe specializate; după cercetările întreprinse, aceștia întocmesc un „certificat de avarie” , în care se vor evidenția împrejurările în care s-a produs dauna, cauzele ei, efectele riscului asupra mărfurilor asigurate, valoarea lor, măsurile luate pentru salvare. Ca documente atestatoare se folosesc certificatul de descărcare, procesul-verbal comercial sau alte documente oficiale care atestă cauzele producerii riscului asigurat.
În anumite situații (insuficiența probelor sau a documentelor oficiale probatoare), comisarul de avarii poate recurge la expertize, care constituie un mijloc de expertize legale. Toate cheltuielile făcute în acest scop sunt recuperate de la sigurător, cu condiția ca daunele produse de riscul asigurat să fi fost recunoscute de acesta.
Pentru susținerea pretențiilor sale, asiguratul trebuie să prezinte următoarele documente:
– polița de asigurare;
– scrisoarea de trăsură;
– certificatul de avarie, rapoarte de expertită;
– facturile reprezentând valoarea mărfurilor asigurate;
– dovezi privind cheltuielile efectuate în legătură cu dauna;
Lista acestor documente poate fi completată de asigurat cu oricare alte dovezi necesare susținerii pretențiilor și obținerii de despăgubiri, după cum și asigurătorul are dreptul de a cere, în afara documentelor prezentate de asigurat, alte dovezi sau acte justificative, în măsura în care acestea sunt necesare.
În asigurarea de bunuri, despăgubirea plătită de asigurător nu poate depăși valoarea daunei pe care asiguratul a suferit-o în mod efectiv, iar valoarea maximă a despăgubirii este egală cu suma asigurată, menționată în polița de asigurare.
În ceea ce privește termenul de plată al despăgubirii, acesta poate să difere de la o societate de sigurare la lata, fiind stabilit în raport de legislația țării respective.
Despăgubirea se plătește, în principiu, în numerar și în valuta în care a fost achitată prima de asigurare. Ea se achită peroanei care prezintă polița de asigurare în general, indiferent dacă aceasta a fost emisă pe numele său sau i-a parvenit printr-un lanț de andosări.
Capitolul IV
Procesul de transport la S.C. B.A.T. Mediaș S.A.
1. Derularea procesului de transport
Una dintre activitățile S.C. B.A.T Medias S.A este transportul de mărfuri pe plan internațional, în țările Uniunii Europene. Societatea lucrează în strânsa legătură cu casa de expediții Traco Logistic din Râmnicu Vâlcea, care asigură contractele de transport atât pentru export cât și pentru import. Societatea transportă mărfuri de toate tipurile, cum ar fi mărfuri alimentare,materiale de construcții, mobilier, mărfuri periculoase, ajutoare.
Societatea comercială are încheiată și o poliță de asigurare cu societatea de asigurare Asirom S.A. Polița de asigurare este încheiată pe fiecare autovehicul în parte, având o valoare de 29.400 euro. Aigurările sunt încheiate pe o perioadă de 3 luni, riscurile acoperite sunt cele de avarii și furt pe teritoriul României și în afara teritoriului României.
Pentru buna desfășurare a transportului societatea se ocupă de îndeplinirea următoarelor operații:
pregătire autovehiculelor pentru efectuarea transportului
deplasarea autovehiculelor la locul de încărcare a mărfurilor
încărcarea mărfurilor în autovehicul
asigurarea încărcăturilor
deplasarea mărfurilor între punctul de expediție și punctul de destinație
pregătirea autovehiculelor, a măsrfurilor pentru descărcare
descărcarea mărfurilor
Societate comercială pentru transportul internațional de mărfuri, are în dotare 5 autovehicule de mare tonaj, autovehicule care îndeplinesc normele europene pentru transportul de mărfuri. Autovehiculele sunt dotate cu euro 3, astfel se încadrează în normele de poluare acceptate de Uniunea Europeană.
Înainte de plecarea autovehiculului în cursă se recurge la verificarea lui. Se verifică dacă autovehiculul este în stare de funcționare, dacă îndeplinește toate condițiile pentru o bună desfășurare a activității de transport. Se verifică dacă toate actele autovehiculului sunt în regulă (certificat de înmatriculare, licența de execuție, certificat de conformitate tehnică, certificat de zgomot, certificat de agreere vamală, licență de transport public). Conducătorul auto trebuie să posede pașaport și permis de conducere pentru categoria autovehiculului pe care îl conduce. Marfa la fel trebuie să fie însoțită de o serie de documante cum ar fi scrisoare de însoțire a mărfurilor tip CMR, carnetul T.I.R., autorizații de tranzit, foaie de parcurs.
După primirea comenzii de la casa de expediție, autovehiculul se prezintă la data stipulată în comanda de transport la expeditor, în cazul de față la S.C. Divertax S.A. situat în orașul Piteșei, pentru a transporta 63 paleti de lemn și 3945 bucți de cablaje auto.
Locul de destinație este în Franța.
Autovehiculul ajuns la locul de încărcare este supus verificării de către expeditor pentru a vedea dacă autovehiculul corespunde pentru transportarea mărfurilor în bune condiții la destinație. După verificare marfa este încărcată în autovehicul și asigurată, conform comenzii primite. Tonajul mărfurilor încărcate trebuie să fie în concordanță cu tonajul înscris în comanda de transport. După încărcarea mărfurilor, conducătorul auto se prezintă la biroul de export cu documentele care însoțesc marfa (carnetul TIR,CMR), unde acestea urmează a fi deschise, completate. Trebuie să existe o concordanță deplină între cea ce este scris în cele două documente.
După toate aceste proceduri autovehiculul se prezintă la vamă, pentru acest transport este stipulat în comanda de transport ca autovehiculul trebuie să se prezinte la Vama Pitești. Se verifica încă o dată autovehiculul și marfa încărcată. Autovehiculul trebuie să corespundă certificatului de agreere vamală. La terminarea verificărilor autovehiculul este sigilat și poate începe cursa propriuzisă pậnă la destinație.
Cursa se realizeză pe baza unui itinerar pe care conducătorul auto trebuie să îl respecte și care cuprinde drumul pe care urmează să îl parcurgă autovehiculul, localitățile din parcurs, ora de trecere, viteza comercială și timpul de staționare. Toate acestea pot fi urmărite cu ajutorul apartului tahograf care se află la bordul autovehiculului. Acesta indică și înregistrează deplasarea și staționarea autovehiculului.
La vama de intrare în comunitatea europeană se prezintă carnetul T.I.R., scrisoarea de însoțire a mărfurilor și autorizația de tranzit. Această autorozație este obținută la nivel de societate comercială, în baza cărora autovehiculele au dreptul de a traversa țările pậnă ce ajung la destinație.
Societatea comercială realizează transportul mărfurilor și printr-un sistem mixt de transport,adică pe cale rutieră în combinație cu transportul pe calea ferată.Transportul pe calea ferată se realizează pe baza autrizației RO-LA, doar pe teritoriul Ungariei și Austriei. Societatea comercială realizează o parte a transportului pe calea ferată,deoarece costurile sunt mai mici, însă trebuie realizată un program de transport mult mai riguros. Programul de transport trebuie să coincidă cu programul de circulație a trenurilor pe teritoriul Ungariei și Austriei,pentru ca odată autovehiculele ajunse în stația de tren unde urmează a fi încărcate, acestea să nu trebuiască să staționeze foarte mult, pentru a se putea încadra în program, pentru a ajunge la data stabilită la destinație. Autovehiculele odată ajunse la punctul de încărcare a lor în trenul cu care se va realiza transportul mărfurilor în continuare, s-ar putea ivi unele probleme, mai ales la acele autovehicule care au remorcă cu prelată. Despre aceste probleme voi discuta ulterior.
Autovehiculul ajuns la destinație, pentru prima dată se prezintă la vamă, unde va prezenta documentele care însoțesc marfa spediționarului, persoană care lucrează pentru firma destinatară. Acesta împreună cu vameșul vor rupe sigilul și vor verifica autovehicului împreună cu marfa transportată. Se verifică dacă marfa existentă se află în concordanță cu infortmațiile înscrise în carnetul T.I.R. și scrisoarea de însoțire a mărfurilor. Se verifică dacă marfa nu a suferit deprecieri în urma transportului. După toate verificările realizate autovehiculul se prezintă la societatea destinatară unde se va descărca marfa. La destinatar se predau documentele pentru a fi completate și avizate, se predă și factura care a însoțit marfa, ulterior societatea destinatară va vira banii în contul societății exportatoare pe baza facturii primite.
După cum am precizat, casa de expediție asigură o comandă de transport și pentru returul autovehiculelor. Toată procedura de transport a mărfurilor în cazul returului se desfășoară la fel cum a fost descrisă în cazul turului.
La revenirea din cursă conducătorul auto prezintă carnetul T.I.R. si scrisoarea de însoțire a mărfurilor. Aceste documente vor fi trimise ulterior casei de expediții împreună cu factura de transport emisă de societatea transportatoare. Pe baza acestei facturi casa de expediții va vira suma de bani în contul societății.
La plecarea în cursă se face o analiză al rutei pe care o are de parcurs autovehiculul estimậnduse cheltuielile pe care le are de făcut conducătorul auto (autobenzi, cartele telefonice, hartă, etc.). Pe baza estimării realizate șoferul va primii o sumă de bani necesară acoperirii cheltuielilor cu ocazia transportului. Pe lậngă această sumă de bani primită, conducătorii auto primesc și o sumă de 7 EUR la 100 km parcurși în cazul în care transportul se realizează doar cu un singur șofer. Cậnd cursa este dusă la bun sfậrșit de doi șoferi societatea oferă 9 EUR la 100 km parcurși. Pentru zilele în care autovehiculele staționează ( zilele de sậmbătă și duminică, deoarece în tările uniunii europene este interzis prin lege circulația autovehiculeleor de mare tonaj) conducătorii auto primesc încă o sumă de 10 EUR. În cazul în care se recurge și la transportul pe calea ferată conducătorii primesc și o sumă de 50 EUR.
Conducătorul auto la revenirea din cursă prezintă fișa de decont completată cu toate cheltuielile efectuate în timpul transportului. Fișa de cont trebuie să fie însoțită de toate chitanțele care vor reflecta cheltuielile realizate de conducătorul auto. Fișa de decont se transmite la serviciul financiar pentru verificare și semnare, ulterior este trimisă la caserie unde conducătorul va restitui restul de bani necheltuiți sau va primii suma de bani pe care a cheltuito în plus.
2. Probleme ce au apărut în transportul de mărfuri
În cazul transportului pe calea ferată au apărut probleme la încărcarea remorcilor cu prelată în tren, și anume în cazul în care transportul mărfurilor pậnă la platforma de încărcare a remorcii în tren, marfa din remorcă și-a schimbat poziția deformậnd prelata remorcii, astfel remorca nu mai putậnd fi încărcată în tren, deoarece volumul lui depășește volumul vagonului în care urmează a fi încărcată. Deformarea prelatelor se datorează mărfurilor care nu sunt ambalate în ambalaje cu o structură fermă, ci sunt ambalate în ambalaje cum ar fi saci sau pungi, este cazul în care se transportă ajutoare, cum ar fi haine, încălțăminte sau alte ajutoare.
În acest caz vameșii au avut dreptul să rupă sigilul și să trimită autovehiculul pentru rearanjarea mărfurilor. După ce marfa a fost rearanjată vameșii au obligația de a repune sigilul pe autovehicul, după care se recurge la încărcarea remorcii în tren. Singura consecință pentru această problemă, este accea că pentru operația de rearanjare a mărfurilor societatea de transport este obligată să plătească o sumă de bani, reprezentând taxa de rearanjare a mărfurilor.
O altă problemă cu care s-a confruntat societatea de transport, a fost într-o cursă România – Danemarca. În această cursă s-a transportat părți de mobilier, care urmau a fi asamblate la destinație.
La prezentarea autovehiculului la societate exportatoare de mobilier, marfa a fost ambalată și încărcată de către angajații firmei de export. Șoferul a avut obligația de a asista încărcarea mărfurilor, asigurânduse că marfa este așezată corespunzător în remorca autovehiculului. După încărcarea mărfurilor, conducătorul autovehiculului a ancorat marfa cu chingiile care fac parte din dotarea autovehicului.
În principiu la plecarea autovehiculului de la firma exportatoare, marfa a fost încărcată și ambaltă în mod corespunzător, ulterior fiind vămuită și sigilată. În timpul transportului, din cauza materialelor din care au fost confecționate ambalajele, mărfurile au ajuns la destinație ușor avariată, deteriorată. Acesta se poate observa și în anexele atașate.
La destinație, deoarece ambalajele mărfurilor nu au fost intacte, societatea destinatară a considerat că și mărfurile au suferit deprecieri din cauza transportului neglijent. Într-o primă fază destinatarul ne fiind mulțumit de cum a ajuns marfa, nu a vrut să o accepte. În cele din urmă după verificarea stării marfurilor, destinatarul a constatat că marfa nu a suferit deprecieri, și a fost acceptată și descărcată din autovehicul. Reprezentantul firmei de transport împreună cu o persoană desemnată de destinatarul mărfurilor și cu reprezentantul societății de asigurare au recurs la cercetarea modului de realizarea a transportului și a modului de amblare a mărfurilor, pentru a stabili cauza deteriorării ambalajelor și pentru a afla vinovatul în această problemă. În urma verificărilor realizate, s-a constatat că mărfurile nu s-au deteriorat în urma transportului și vinovat de deprecierea mărfurilor se face societatea exportatoare, deoarece nu a asigurat o ambalare corespunzătoare pentru mărfurile exportate. Astfel despăgubirile față de destinatar au fost plătite de către firma exportatoare, societate de transport fiind absolvită de orice plată pentru această problemă apărută în timpul transportului.
Activitatea societății de transport nu a fost influențată în mod negativ în urma acestor probleme apărute în timpul transportului, ea continuânduși relațiile cu firma destinatară în bune condiții.
3. Contractul de transport
Contractul de transport auto de mărfuri este acel contract prin care o societate comercială de transporturi auto se obligă, în schimbul unui tarif să transporte, sub paza sa și înlăuntrul unui anumit termen, o cantitate de mărfuri pe care urmează să o elibereze destinatarului indicat de către expeditor prin documentul de transport.
S.C. BAT Medias S.A. lucrează în strậnsă legătură cu casa de expeditii Traco Logistic. Casa de expediții asigură contractele de transport internațional pentru societatea comercială. Încheierea contractului de tarnsport se face în formă scrisă, concretizându-se în documentul de transport, numită scrisoare de transport. Scrisoarea de transport este „ un contract model imprimat pe un formular tipizat, pe care expeditorul are obligația să-l conpleteze în momentul depunerii la societate de transport. Societatea de transport este obligat să confirme, prin semnătură și numărul de înregistrare, primirea scrisorii de transport”. Contractul de transport este materializat într-o comandă de transport. Contracul este încheiat de către casa de expediții și S.C. BAT medias S.A., în două exemplare cậte una pentru fiecare parte.
Contracul de transport într-o primă fază cuprinde informații generale despre cele două părți contractante. Informațiile se referă la nume/formă juridică, adresele complete, codurile fiscale ale societăților, reprezentanții dar și calitatea lor, telefon/fax. Aceste informații trebuie completate atật pentru casa de expediție cật și pentru societatea transportatoare.
În continuare contractul de transport internațonal cuprinde informații cu privire la comanda de transport. În contract se trece tipul autovehiculului (camion semiremorca cu prelată, 13,60) și numărul de înmatriculare, precum și numele conducătorului auto. Sunt stipulate locurile de încărcare și descărcare a mărfurilor precum data/ora la care trebuie să se relizeze încărcarea respectiv descărcarea mărfurilor. În contractele încheiate între casa de expediții și S.C. BAT Medias S.A. nu sunt stipulate data și ora de descărcare, deoarece termenul de execuție al transportului nu poate fi precizat corect, la rubrica termenul de execuție al transportului find scrisă următoarea propoziție: „Cận mai curậnd posibil”. Comanda conține deasemenea informații referitoare la vama de export și la vama de import. Vama de export este indicată de către firma exportatoare. Comanda oferă informații și despre marfa ce urmează a fi transportată, referinduse la felul mărfurilor și la tonajul mărfurilor. Pe lậngă toate aceste date în contract se specifică și tariful de transport în EUR, precizậnduse că transferul bancar se va realiza în termen de 30 de zile de la data primirii facturii și CMR în original.
Contractele, respectiv comanda de transport intră în vigoare la data și la ora expedierii respectiv primirii, semnată și ștampilată de către parteneri și expiră la achitarea contravalorii transportului.
Obligatii ale părților contractante
Transportatorul este obligat să pună la dispoziție autovehicule apte din punct de vedere tehnic și legal să execute comanda de transport în cele mai bune condiții, prevăzute cu accesorii necesare asigurării mărfii, cu personal deservent bine pregătit, care să cunoască cerințele și uzanțele în transportul internațional de marfă iar asigurarea CMR asupra mărfurilor să acopere suma de minim 100.000 USD. De asemenea firma transportatoare are obligația de a păstra confidențialitatea datelor contractelor de transport față de posibile firme concurente și de a nu contacta clienții expeditorului direct sau prin angajații săi, atật în timplu derulării contractului cật și în termen de 30 de zile de la încheierea acestuia, fapt ce poate constitii concurență neloială și se penalizează cu 5000 EUR. Facturarea transpoertului se va face către Traco Logistik s.r.l. iar plata facturii nu poate fi efectuată decật dacă aceasta este însoțită de un exemplar CMR original confirmat de primire fără rezerve și eventuale alte documente solicitate de expeditor. Transportatorul are obligația de anu menționa prețul transportului pe CMR sau alte documente însoțitoare transportului. Comisioanele și spezele se suportă în mod egal de către ordonator și beneficiar. Conducătorul auto este obligat să asiste la încărcare, să verifice greutatea pe axe și să încarce marfa conform indicațiilor. Pentru orice fel de nereguli din acest punct de vedere, se va face direct răspunzător.
Expeditorul are obligația de a furniza date complete și în termen util transportatorului, referitoare la transportul în cauză, fără să solicite încărcarea de mărfuri ce nu sunt permise transportului sau tranzitului din vreun motiv anume, sau să pretindă transportarea de marfă în afara compartimentului de marfă sigilat.
Nerespectarea contractelor și obligațiilor ce revin părților contractante omplică acordarea de penalizări materiale sau după caz, soluționarea cauzei respective în fața organelor abilitate. Întậrzieri datorate condițiilor de forță majoră, grevelor, blocajelor, exonerează de răspundere.
4. Documente necesare realizării transportului de marfă internațional
Documente referitoare la conducătorul auto
permis de conducere
pașaport
carnet „BUCH” privind evidența perioadelor de lucru și de odihnă
Documente referitoare la autovehicul
foaie de parcurs
diagramă tahograf
certificat de agreere
autorizatie de transport internațional
Documente referitoare la marfă
scrisoare de transport intrenațional, tip C.M.R.
carnet T.I.R.
În continuare voi detalia și voi explica conținutul unora dintre documentele mai sus enumerate, documente care sunt necesare realizării transportului de mărfuri pe plan internațional.
În cea ce privește documentele pe care trebuie să le posede conducătorul auto, permisul de conducere și pașaport, acestea sunt obligatorii, fără de care nu poate reliza transprotul auto de mărfuri.
Carnetul „BUCH” este documentul cu ajutorul căruia se ține evidența timpului de lucru și de odihnă a conducătorului autovehiculului. Este documentul cu ajutorul căruia, alături de diagrama tahograf, se verifică pe parcurs dacă s-au respectat perioadele de odihnă prevăzute în Acordul european privind lucrul echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale. Carnetele se eliberează, contra cost, la punctele de frontieră ale tărilor care au aderat la A.E.T.R.. Pentru conducătorii autovehicuelor este obligatoriu a respecta prevederile A.E.T.R. pe teritoriul acestor țări.
Conducătorii auto au obligația de a completa carnetele BUCH, cu privire la timpul lucrat și la timpul de odihnă. Societatea comercială poate controla dacă conducătorii auto au completat carnetul BUCH conform orelor de satționare și de lucru, cu ajutorul aparatelor tahograf de la bordul fiecărui autovehicul.
În intervalul de 24 de ore conducătorul auto trebuie să beneficieze de o perioadă zilnică de odihnă de cel puțin 11 ore consecutive; care se poate reduce de cel mult 3 ori într-o săptămână la minimum de 9 ore consecutive. Durata totală de conducere pe parcursul unei perioade de două săptămâni consecutive nu trebuie să depășească 90 de ore.
În transportul internațional autovehiculele trebuie să fie însoțite de o serie de documente cum ar fi: foaie de parcurs, diagramă tahograf, certificat de agreere și autorizație de transport internațional.
Foaia de parcurs constituie baza evidenței primare în transporturile auto. Din ea sunt culese toate informațiile privind activitatea autovehicululu și a șoferului. În cazul autovehiculelor echipate cu tahograf, datele înscrise în foaia de parcurs se verifică și completează cu informațiile furnizate de diagramele tahograf.
Foaia de parcurs trebuie să se găsească asupra șoferului în tot timpul pentru care a fost emisă și în care autovehiculul se află în afara garajului sau locului de parcare.
O foaie de parcurs este emisă pentru toată durata cursei pe care o are de realizat autovehiculul. Foaia de parcurs este înmântă conducătorilor auto chiar în ziua în care începe trasportul de mărfuri, înainte de plecarea autovehiculului în cursă.
Foaia de parcurs pentru autovehicule care transportă mărfuri în trafic internațional trebuie să aibă o serie și un număr de idenificare, precum trebuie să fie ștampilată de societate de transport. Foaia de parcurs conține informații despre autovehicul, informații referitoare la numărul de înmatriculare auto și numărul de inventar pentru remorcă, precum și capacitatea de tone al remorcii. Aceste informații pe lângă date referitoare la șofer (nume, prenume, codul șoferului) sunt stipulate în prima rubrică.
Rubrica a doua a foii de transport cuprinde informații referitoare la sarcina de transport, în rubrica următoare cuprinde informații referitoare la starea tenică a autovehiculului (kilometraj la plecare resoectiv la sosire, parcursul realizat, semnătura șoferului cum că autovehiculul este în satre bună de funcționare ). Următoarele două rubrice conțin informații despre alimentarea cu combustibil în țară și în străinătate(țara, localitatea, data, cantitaea). Într-o altă rubrică a foii de parcurs cuprinde date referitoare la locurl de plecare, locul de sosire, data plecării, timpul în exploatare, parcurs în km și tonele de marfă transportate.la final sunt prezentate datele referitoare la parcursul autovehiculelor cu sau fără încărcătură.
Aceste date sunt prelucrate la predarea foii de parcurs, urmând a fi validate. După culegerea datelor din folile de parcurs, acestea sunt predate pentru verifucare și control date împreună cu o listă de control pentru verificarea corectitudinii datelor culese.
Certificatul de agreere este documentul care afirmă că autovehiculul îndeplinește toate condițiile tehnice pentru efectuarea transportului. Agreerea vehiculului pentru transportul inernațional se face de către organele vamale, la prezentarea vehiculului împreună cu următoarele documente:
formularul certificatului de agreere completat;
trei fotografii ale vehiculului (față, spate și lateral dreapta);
certificatul de înmatriculare;
cartea tehnică a vehicului.
Certificatul va trebui să se găsească la bordul vehiculului. Certificatul trebuie reânoit la fiecare doi ani.
Autorizațiile de transport internațional reprezintă documetul prin care un autovehicul înmatriculat într-un stat poate circula pe teritoriul unui alt stat, document emis de statul căruia i se va utiliza rețeaua rutieră.
Autorizațiile schimbate între stat pot fi de mai multe feluri, dintre aceste autorizații societate de transport utilizează următoarele tipuri de autorizații:
autorizații tip „tranzit” care dau dreptul autovehiculului să utilizeze rețeaua rutieră a statului emițător de autorizații pentru a tranzita teritoriul acestuia, destinația transportului fiind terța țară situată dincolo de țara emitentă de autorizații;
autorizații tip „anuale” care permit acces multiplu cu aceeași autorizație pe rețeaua rutieră a statului emițător;
autorizații RO-LA care se acordă condiționat de utilizarea tehnologiei de transport RO-LA (îmbarcarea autovehiculului pe platforme feroviare șe tranzitarea unei țări pe calea ferată);
autorizații tip „CEMT” , care dau dreptul ca autovehiculul care prezintă o asemenea autorizație să utilizeze rețeaua rutieră a oricărui stat european participant la Conferința Europeană a Miniștrilor de Transporturi.
Fiecare tip din aceste autorizații pot fi de două feluri, și anume cu plata taxelor și scutite de plata taxelor. Autorizațiile „scutite de plata taxelor” dau dreptul autovehiculului la intrarea pe teritoriul statului emițător să utilizeze rețeaua rutieră a acestuia în mod gratuit, iar pe baza autorizațiilor de tip „cu plata taxelor” autovehiculele au dreptul de a folosi rețeaua rutieră doar după plata anumitor taxe.
În baza autorizațiilor RO-LA societatea comercială utilizează din trei rute posibile o singură rută și anume Szeged(Ungaria) – Wels(Austria), pentru că societate realizează transporturi internaționale în țările din vestul și nordul Europei.
Societatea de tranproturi a obținut autorizații de transport internațional pentru următoarele țări: Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovenia, Danemarca. Aceste autorizații obținute pentru aceste țări pot fi flosite doar într-o singură cursă, tur sau retur. Însă pentru Franța firma a obținut a autorizație care este valabilă pentru toate autovehiculele din dotare, cu care realizează treanport internațional, pe o perioadă de un an (2005).
Toate autorizațiile trebuie completate cu următoarele date:
numele societății comerciale care realizează transportul internațional;
valabilitatea autorizației;
numărul de înmatriculare ale autovehiculelor;
data intrării, respectiv data ieșirii din țara emitentă a autorizației;
punctul de trecere a frontierei atât la intrare cât și la iețirea din țară;
localitatea în care s-a realizat încărcarea precum și țara;
localitatea de descărcare precum și țara;
semnăturile conducătorilor auto.
Scrisoarea de însoțire a mărfurilor de tip CMR și carnetul TIR sunt cele mai importante documente în desfășurarea transportului internațional de mărfuri.
Scrisoarea de însoțire a mărfurilor de tip CMR, constituie dovada de încheiere a contractului de transport în traficul rutier intrenațional, precum și dovada primirii mărfii de către transportator. Ea este întocmită în trei exemplare originale de către expeditor, fiind semnată de acesta și de transportator. Primul exemplar rămâne expeditorului la predarea mărfii, al doilea exemplar însoțește transportul și este eliberată destinatarului le predarea mărfurilor iar al treilea exemplar se reține de către transportator, în cazul de față de S.C. B.A.T. Medias S.R.L..
Scrisoarea de însoțire a mărfurilor de tip CMR trebuie completată în toate cele 27 de căsuțe. Scrisoarea de însoțire conține informații referitoare la:
locul și data întocmirii;
numele și adresa expeditorului;
numele și adresa destinatarului;
numele și adresa transportatorului;
locul și data primirii mărfii și locul și data prevăzut pentru descărcare;
documente anexate, facturi;
denumirea mărfurilor și felul ambalajelor;
numărul de colete;
greutatea brută a mărfii sau cantitatea totală a cesteia altfel exprimată;
Datele despre transportator trebuie trecute în rubricile încadrate cu linii groase, iar datele referitoare la destinatar, expediror și marfă sunt trecute în celelate rubrici de pe scrisoarea de însoțire a mărfurilor.
Transportatorul este obligat să verifice exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură CMR și starea aparentă a mărfii și a ambalajului ei.
Carnetul TIR este acel document care trabuie obligatoriu să însoțească scrisoarea de însoțire a mărfurilor tip CMR, datele din cele două documente trebuie să coincidă. Fiecare carnet TIR se compune din două pagini de copertă și o serie de volete și mătci. Dacă transportul comportă un singur birou vamal de plecare și un singur birou vamal de destinație, carnetul TIR va trebui să comporte cel puțin două file pentru țara de plecare, două file pentru țara de destinație și câte două file pentru fiecare țară al cărei teritoriu este traversat. Pentru fiecare birou vamal de plecare ( sau de destinație) suplimentar, sunt necesare câte două file.
Un carnet TIR se utilizează pentru un ansamblu de vehicule, dar poate fi utilizat doar pentru un singur transport. Pentru fiecare transport în parte trebuie să existe un carnet TIR.
Carnetul TIR este prezentat la birourile vamale de plecare, de trecere și de destinație împreună cu vehiculul și cu scrisoarea de însoțire a mărfurilor tip CMR, pentru a se verifica concordanța dintre datele înscrise în cele două documente și încărcătura existentă în autovehicul.
Carnetele TIR trebuie conțin aceleași date ca și scrisoare de însoțire a mărfurilor de tip CMR, și anume:
data și locul încărcării;
data și locul de descărcare;
țara de plecare respectiv de destinație;
biroul vamal de plecare/destinație;
date referitoare la autovehicul;
date referitoare la marfă.
Carnetul TIR nu va comporta nici ștersături, nici scrieri suprapuse. Orice rectificare trebuie efectuată bifând indicațiile eronate șe adăugând, când este cazul, indivațiile dorite.
Carnetul TIR este imprimat în limba franceză, cu excepția paginii unu a coperții, ale cărei rubrici sunt imprimate și în engleză. Manifestul este completat în limba țării de plecare, în cazul de față în limba română.
Toate voletele trebuie să fie datate și ștampilate respectiv semnate de către titularul carnetului TIR sau de către reprezentantul său.
Concluzii
Scopul lucrării mele a fost de a culege informații cât mai precise și mai clare în legătură cu modul în care se realizează transportul de mărfuri pe plan internațional. Pentru a-mi atinge scopul am apelat la ajutorul S.C. B.A.T. Mediaș S.A., știind că această societate are unul dintre obiectele de activitate transportul de mărfuri pe plan internațional.
În studiul de caz pe care l-am realizat la societate am urmărit modul, etapele care trebuie îndeplinite în timpul procesului de transport, precum și problemele ce au apărut în timpul transportului cât și documentele necesare pentru realizarea transportului internațional de mărfuri.
Firma de transport parcurge toate etepele de bază care sunt necesare transportului de mărfuri, ca urmare în activitatea de până acum nu a întâmpinat probleme majore, îndeplinindu-și întotdeauna obligațiile față de expeditorul și destinatarul măfurilor, respectând în permanență termenele de predare a mărfurilor conform comenzilor primite.
În legătură cu problemele ce au apărut în timpul transportului, pe care le-am discutat în studiul de caz, cum am precizat aceste probleme nu au apărut din cauza societății comerciale. Însă pot recomanda ca firma de transport mai mult preocupată de modul cum se încarcă și se ancorează marfa în autovehicul, pentru a ocoli neplăcerile cauzate de problemele ce pot apărea în timpul transportului.
În cea ce privește documentele ce trebuie folosite în transportul de mărfuri pe plan internațional, pot afirma că societatea comercială le folosește corect toate documentele, ne-având probleme în vamă sau la destinație.
Din analiza economico – financiară, reiese că firma a avut o cifră de afaceri în continuă creștere, cea ce a dus la o creștere continuă a profitului pe care o realizează societatea comercială. În cea ce privește rata îndatoririi globale am constatat o scădere a cestui indicator, cea ce reflectă faptul că societatea comercială își finanțează tot mai mult activitatea din exploatare din resurse proprii, ne trebuind să facăapel la resurse externe.
Ca urmare a anlizei singurul punct la care societatea comercială nu stă prea bine este lichiditatea, firma având o lichiditate scăzută. Din punct de vedere al creditorilor valoarea ridicată al acestui indicator are o importanță majoră, el poate considera că societatea nu-și va putea plătii datoriile pe termen scurt, fapt pentru care nu sunt disponibili de a acorda credite societății comerciale. Însă pentru agentul economic lichiditatea ridicată poate avea efecte negative, deoarece stocurile și creanțele mari sunt considerate într-un anumit context ca având efecte negative asupra societății. Însă din punc de vedere al solvabilității, societatea este solvabilă, putânduși plăti datoriile pe termen mediu și lung.
Societatea înregistrează o rentabilitate crescătoare de la an la an. Ca urmare creșterii profitului cu o viteză mai mare decât viteza cu care crește cifra de afaceri, duce la creșterea rentabilității comerciale a societății comerciale. Rentabilitatea financiară înregistrează o creștere mult mai mare decât rentabilitatea comercială, cea ce tentează acționarii și asociații pentru achiziționarea de părți sociale.
Ca urmare a anlizei economico – financiare, societatea comercială a realizat creșteri la toate punctele analizate, se poate afirma că firma de transport este profitabilă, solvabilă cât și rentabilă din punct de vedere economico – financiar.
Bibliografie
1. Balaga Petruța – Managementul unităților de construcții și transportutri, Ed. Universității Petru Maior, Târgu – Mureș, ….
2. Butnaru Ana – Transporturi și asigurări internaționale de mărfuri, Ed. Fundația România de mâine, București, 1998.
3. Caraiani Gheorghe – Transporturile și expedițiile rutiere, Ed. Lumina Lex, București, 1998.
4. Chițescu Ștefan – Organizarea transporturilor auto, Ed. Tehnică, București, 1980.
5. Fistung Daniel – Transporturi. Teorie economică, ecologie, legislație, Ed. All Beck, București, 1999.
6. Nagy T., Sălăjan C. – Exploatarea și tehnica transportului auto, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982.
7. Răducă Valeriu, Bancu Theodor – Manualul transportatorilor în trafic internațional, Ed. Prisma, Râmnicu Vâlcea, 1999.
8. Tătar Ioan – Exploatarea comercială rutieră și ferovieră, Ed. Transport Rutier, București, 2000.
9. Institutul SETAR – Securitatea rutieră în transporturi, Ed. Transport Rutier, București 2000.
10. www.mt.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Procesul de Transport. Documente Necesare Realizarii Transportului de Marfa International (s.c (ID: 132747)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.