Procesul de Targeting Pentru Ew

TARGETING este procesul de selectare a țintelor și stabilirea metodei adecvate de combatere a acestora pe baza cerințelor operaționale și a capabilităților avute la dispoziție. Metodologia de DECIZIE (DECIDE), DETECȚIE (DETECT), LOVIRE (DELIVER) și EVALUARE (ASSESS) orientează forțele proprii în încercarea de a ataca ținta potrivită, cu mijlocul/mijloacele potrivite la momentul oportun.

Fig. 1 – Procesul de TARGETING

Procesul de TARGETING pentru EW furnizează o metodă eficientă de alocare corespunzătoare a utilizării capabilităților proprii împotriva țintelor amenințării. O parte importantă a acestui proces este aceea de identificare a situațiilor potențiale de fratricid și aceea de coordonare pentru realizarea unui control activ și managementul efortului de TARGETING. Echipa de targeting încorporează aceste măsuri în instrucțiunile de coordonare și anexele la planurile de operații (OPLAN) sau la ordinele de operații (OPORD).

Procesul de targeting este un proces dinamic, care trebuie să țină pasul cu schimbările rapide de situație ce pot apărea în spațiul de luptă. Statul major trebuie să actualizeze și să dezvolte continuu instrumentele doctrinare și produsele de stat major pe măsură ce situația evoluează. Ca și participant la acest proces, ofițerul EW (EWO) trebuie să se asigure că bruiajul electronic este foarte bine integrat în procesul de targeting. Aceasta presupune integrarea atacului electronic în toate anexele și produsele la care poate contribui.

Câmpul de luptă modern prezintă multe ținte cu diferite vulnerabilități care depășesc ca număr resursele la dispoziție necesare pentru a le detecta și lovi pe toate. Comandantul trebuie să decidă care ținte sunt mai importante pentru amenințare și pe care dintre ele trebuie să le descopere și să le atace pentru a-și îndeplini misiunea. Apoi, pe măsură ce operația evoluează, forțele proprii trebuie să identifice, să urmărească, să angajeze și să evalueze rezultatele obținute asupra țintelor prioritizate ale amenințării.

3.2.1 DECIZIA – ca prim pas în procesul de targeting, oferă orientarea generală, planul de targeting și o serie de priorități pentru colectare. Echipa de targeting trebuie să planifice prioritățile pentru fiecare fază sau momente critice ale operației. Inițial, echipa de targeting nu dezvoltă în mod special sau separat ținte pentru bruiajul electronic. Pe măsură ce procesul continuă, aceste ținte sunt trecute prin organizațiile de informații și planificate în continuare folosind procedurile de management al colectării. Planul de atac electronic în această fază este integrat în produsele standard de targeting (sub formă grafică sau text).

În această fază se desfășoară cinci procese, ca parte integrantă sau în conjuncție cu procesul de luare a deciziei pentru planificarea atacului electronic:

IPB (Inteligence Preparation of the Battle-space/field) – pregătirea informativă a câmpului de luptă;

Dezvoltarea țintelor (Target development);

Managementul Cerințelor;

Managementul Misiunii;

Managementul mijloacelor.

3.2.2 DETECȚIA – este o funcțiune critică în procesul de targeting. Mijloacele de sprijin electronic și cele de atac electronic ocupă dispozitivele pentru a descoperi țintele importante (pe baza celor specificate de echipa de targeting pe timpul primei faze – DECIZIA). Sistemul de culegere de informații pune în aplicare planul de culegere a informațiilor prin proceduri specifice de indicare, în funcție de situația amenințării. Este critică folosirea mijloacelor de atac, împreună cu cele de sprijin, pentru că acestea oferă informații esențiale cum ar fi: locațiile stațiilor, parametri de semnal și alte date necesare pentru angajarea țintei.

3.2.3 LOVIREA – reprezintă executarea atacului electronic împotriva țintei identificate din lista de ținte importante, matricea de sincronizare a focului și din anexa de EW. Mijloacele de bruiaj trebuie să respecte indicarea tipului de atac, dezvoltată pe timpul deciziei. Executarea atacului se face în strânsă coordonare cu mijloacele de ES pentru a fi sigură lovirea țintei reale. Se recomandă folosirea bruiajului la puterea maximă, dar decizia finală este a comandantului referitor la nivelul de putere ce urmează a fi folosit. În această etapă, este esențială sincronizarea focului letal cu cel neletal. Aceasta se realizează prin matricea de sincronizare a focului (AGM), matricele de sincronizare a informațiilor și anexele de EW.

3.2.4 EVALUAREA – reprezintă determinarea eficienței întrebuințării forței pe timpul operațiilor militare. Cunoscută și sub denumirea de evaluarea efectelor luptei, aceasta se compune din trei elemente:

Evaluarea efectelor muniției (EEM sau MEA);

Evaluarea pagubelor de luptă (EPL sau BDA);

Recomandări pentru reangajare/ reatacare a țintei.

Combinarea și analiza efectelor muniției cu evaluarea pagubelor de luptă oferă informații comandantului despre efectele asupra țintelor și a seturilor de ținte. Pe baza acestor informații, J2/G2/S2 analizează continuu abilitățile amenințării de a duce și susține operațiile (identificarea nivelului de afectare a centrelor de greutate). Finalitatea constă în recomandarea de reatac sau nu. Evaluarea specifică a bruiajului implică în mod similar cele trei componente ale evaluării. În cazul bruiajului, evaluarea efectelor muniției se face în strânsă coordonare cu sprijinul electronic și constă în determinarea eficacității bruiajului asupra rețelelor țintă prin indicatori specifici.

Evaluarea pagubelor de luptă reprezintă estimarea oportună și precisă a pagubelor rezultate din aplicarea forței militare (letale sau nonletale) asupra unei ținte. Evaluarea pagubelor de luptă în procesul de targeting se referă la rezultatele oricărui atac. Aceasta este una din sarcinile de bază ale compartimentului informații, dar necesită coordonarea cu elementele operaționale pentru a fi eficientă. Cerințele de informații referitoare la evaluarea pagubelor de luptă pot fi introduse în cerințele de informații prioritare (PIR) sau în cerințele de informații (IR), dacă acestea pot influența decizia comandantului. J2/G2/S2 răspunde acestor cerințe prin oferirea comandantului informații oportune referitoare la efectele asupra amenințărilor. Aceste instantanee cuprind și estimări asupra capabilităților, intențiilor și stării de operativitate a amenințării. Aceasta îi permite comandantului să determine, dacă eforturile de targeting își ating obiectivele sau este necesară reatacarea țintelor.

PRODUSELE PROCESULUI DE TARGETING (bruiajul integrat în totalitate)

Documentele necesare pentru misiune pregătite de EWO sunt:

Intrările țintelor pentru bruiajul electronic în lista țintelor importante (HPTL);

Liniile care conțin activitățile de bruiaj în AGM;

Partea de bruiaj a matricei de sincronizare a sistemului de operare a spațiului de luptă.

EWO trebuie să pregătească aceste documente, atât pentru asigurarea sincronizării focului letal și neletal, cât și pentru sincronizarea atacului electronic cu Managementul Colectării. Produsul final al acestui proces se regăsește în anexa de război electronic.

3.3 PROCEDURI DE BRUIAJ

În continuare voi prezenta implementarea unei proceduri tipice, simplificate pentru realizarea tehnicii de bruiaj urmăritor ochit, care constă în parcurgerea a cel puțin următoarelor etape operative:

Determinarea din ES a parametrilor de salt: frecvențe, durata saltului, ecartul dintre frecvențe, modul de salt (în bandă largă sau pe frecvențe specificate);

Localizarea stațiilor care utilizează saltul (de către sprijinul electronic);

Determinarea parametrilor semnalului de bandă îngustă, pe durata efectivă de transmisie pe o anumită frecvență (de către sprijinul electronic);

Luarea deciziei de atac;

Trimiterea datelor despre rețea la stația de bruiaj;

Setarea parametrilor de bruiaj pentru semnalul de bandă îngustă, astfel încât semnalul util să fie acoperit din punct de vedere spectral și amplitudine;

Setarea parametrilor de sistem pentru detecție și răspuns, astfel încât să corespundă cu parametri de salt;

Executarea bruiajului la comandă sau din proprie inițiativă, în funcție de regulile de angajare, pentru neutralizarea rețelei.

3.4 PROCEDURI DE CONTROL AL BRUIAJULUI

Acțiunile de bruiaj sunt acțiuni sincronizate cu cele ale mijloacelor de foc cinetic. De aceea apare necesitatea conducerii, coordonării și controlului acestora. În practica doctrinară au evoluat și au fost dezvoltate în timp următoarele proceduri de control a bruiajului:

3.4.1 PROCEDURA START-STOP – caracterizată de un control activ sau direct al autorității de control a bruiajului asupra mijlocului de atac electronic. Aceasta se realizează fie prin acționarea de la distanță a mijlocului respectiv, fie prin transmiterea de mesaje de declanșare sau de oprire a atacului. De asemenea, presupune stabilirea de proceduri de încetare a atacului în cazul pierderii legăturii.

3.4.2 PROCEDURA DE LUCRU CU RFL (Lista de Frecvențe Restricționate) – caracterizată prin furnizarea către mijloacele de colectare și de bruiaj a unei liste cu frecvențe categorisite după trei criterii și care prezintă un anumit nivel de restricție atunci când apare necesitatea executării atacului electronic. Această procedură are o utilitate însemnată în evitarea „fratricidului electronic” și în limitarea operatorilor de la stațiile de bruiaj, în situația pierderii legăturii cu autoritatea de control, la frecvențele din afara celor trei categorii, pe principiul „cine nu este pe lista protejată, este o potențială țintă și poate fi atacat sub incidența ROE”. Categoriile de frecvențe din RFL sunt următoarele:

Taboo (INTERZISE LA BRUIAJ) – sunt frecvențe neutre sau prietene de o asemenea importanță încât acestea nu trebuie bruiate în mod deliberat de către forțele proprii. În mod normal acestea includ frecvențele internaționale de control, siguranță și de urgență. Acestea sunt frecvențe care se mențin pentru perioade lungi de timp. Cu toate acestea, ele pot deveni perisabile în timp, în funcție de evoluția situației, pentru acestea putând să fie dispusă ridicarea restricțiilor în scopul autoprotecției forțelor proprii. Concret, în situații de criză sau pe timpul ostilităților, pot fi autorizate perioade scurte de bruiaj pe frecvențele TABOO pentru autoprotecția împotriva unor amenințări necunoscute / neidentificate sau pentru alte motive.

Guarded (APĂRATE/URMĂRITE) – frecvențe ale adversarului care sunt în prezent exploatate pentru obținerea de informații de luptă. Lista de frecvențe URMĂRITE este perisabilă în timp, în funcție de acțiunile de luptă ale adversarului. Aceste frecvențe pot fi bruiate abia după ce comandantul a evaluat câștigul operațional potențial în balanță cu pierderea surselor de informații tactice și tehnice. Aceste frecvențe sunt stabilite în coordonare cu compartimentul informații;

Protected (PROTEJATE) – sunt acele frecvențe folosite de forțele proprii pentru o anumită operație, identificate și protejate împotriva interferențelor produse de acțiunile proprii de bruiaj îndreptate asupra inamicului. Aceste frecvențe sunt de importanță deosebită pentru conducerea operației în cauză, astfel încât bruiajul trebuie restricționat, cu excepția cazurilor de absolută necesitate. Și acestea sunt valabile doar pentru anumite perioade de timp, se pot schimba în funcție de situație și trebuie actualizate periodic. Se stabilesc împreună cu compartimentul comunicații și informatică.

3.4.3 ROE (Regulile de Angajare) – sunt un set de instrucțiuni care cuprind situații în care pot fi angajate ținte identificate pozitiv în scopul strict al autoprotecției sau al protecției forțelor aliate. În baza acestor reguli stricte și sub incidența răspunderii în fața legii, operatorii pot angaja ținte de oportunitate.