Procesul de Stereotipizare In Mass Media

Cuvinte-cheie

Stereotip, prejudecată, rasism, discriminare, mass-media, clișeu, stigmă, comunicare, reconciliere, LGBT, migrație, calapod.

Introducere

Încă de la apariția comunicări în masă, mass media s-a confruntat cu problema răspândirii stereotipurilor odată cu transmiterea informațiilor. Acesta este probabil singurul domeniu în care chiar și un nespecialist ar putea afirma cu ușurință că mass media se face responsanbilă de promovarea a ceea ce, pe bună dreptate, este departe de a fi real.

Deși stereotipurile îți trag originile din comunicarea umană obișnuită și întreaga omenire nu are încă soluții pentru a le combate, mass media a fost cea care le-a consolidat activ pe parcursul anilor. Stereotipurile media sunt uneori inevitabile, în special în publicitate, diverstisment și industria știrilor, domenii care au nevoie de audiențe cât mai mari care să fie apte să înșeleagă cât mai rapid informațiile transmise. Stereotipurile acționează ca niște coduri care oferă audienței, publicului posibilitatea să înțeleagă mai rapid și mai ușor o persoană sau un grup de persoane – de obicei cu privire la clasa lor socială, etnie, rasă sau gen, rolul social sau ocupația – dacă e adevărat sau nu rămâne la discreția receptorului de informație mediatică. Stereotipurile sunt promovate pe larg de canalele media prin intermediul știrilor, reportajelor, documentarelor, filmelor, emisiunilor TV și radio și prin intermediul rețelelor de socializare.

Mass-media a devenit una dintre cele mai importante surse de cultură populară în societatea capitalistă modernă. Cu toate acestea, media nu oferă oamenilor numai știri, dar transferă, în același timp, și stereotipuri, principii și valori care devin cu timpul norme de interpretare a vieții reale și a ordinii sociale.

Mass media este unul din pricipalii promotori ai stereotipurilor în cadrul societății mondiale per ansamblu și în societatea moldovenească, în particular. Cred că mass media este unul din cei mai puternici și mai eficienți agenți de promovare a mesajelor sociale în rândul publicului larg, care, deseori recepționează informația oferită de media fără a o „mesteca”, adică fără a aplica în ceea ce o privește spiritul critic și faculttaea de discernământ. Acesta este un proces negativ, de aceea, consider că studierea efectelor mass media și în special efectului de creare și promovare a stereotipurilor, în societatea actuală, este o misiune deosebit de importantă. În cadrul acestei lucrări mă voi strădui să aduc în vizor cele mai importante teorii despre mass media și funcțiile ei, despre efectele mass media asupra comportamentului social și despre capacitatea presei de a induce publicul în eroare prin intermediul exploatării stereotipurilor.

La prima vedere se pare că media creează piese unice de artă: filme, documentare, reviste, muzică, show-uri televizate și altele. Cu toate acestea, Theodor Adorno, argumentează că toate aceste produse mediatice conțin zero unicitate. Potrivit lui, ceea ce vedem zilnic pe ecranele TV sau în ziare este produs cu un singur scop: de a fi vândut, de a vea cât mai multe vânzări și, resectiv de a cumula un venit cât mai mare.

Prin urmare, ceea ce este fabricat (cultura populară) de mass-media trebuie să reflecte viața oamenilor, adică rebuie să fie la un asemenea nivel, încât oamenii să poată înțelege și accepta. Această reflecție, înțelegere, totuși, este creată prin prisma reproducerii stereotipurilor, care umplu viața societății și prin urmare, sunt cunoscute de toată lumea. Putem identifica multiple exemple în susținerea argumentului despre rolul îndoctrinar al media în societatea actuală.

Încă de la o vârstă fragedă, copiii sunt modelați de mediul social în care trăiesc; astfel, treptat, ei dobândesc și asimilează normele de comportament, interdicțiile, prescripțiile și restricțiile, valorile, reprezentările simbolice și categoriile de gândire specifice colectivității lor. Acest proces de "enculturare" a fost, timp de milenii, controlat în mod exclusiv de familie, de mediul social imediat (rude, vecini, prieteni) ori de instituțiile religioase și, ulterior, școlare. O dată cu apariția și creșterea ponderii mass-media, o mare parte a activităților de transmitere a valorilor și modelelor culturale, de formare a gândirii și a comportamentului au fost preluate de mesajele presei.

În prezent, prin conținuturile distribuite de mass-media circulă si se fixează normele de comportament general acceptate, altfel spus "conventiile tacite" ale unei societati sau, mai simplu, stereotipurile. Presa răspunde astfel nevoii indivizilor și a comunității de perpetuare a valorilor comune și de identificare cu acele modele pe care o comunitate le consideră a fi "repere de acțiune". Desigur, respectivele modele nu sunt uniform receptate: un personaj ca Rambo poate fi un exemplu de comportament negativ pentru o anumita categorie si un subiect de imitație pentru altă categorie.

Majoritatea cercetătorilor consideră că mesajele presei au funcția de a confirma, de a întări normele unei societăți, chiar și atunci când prezintă comportamente deviante și acțiuni de încălcare a normelor curente. În acest sens, P. Lazarfeld și R.K. Merton susțin că, "în societatea de masă, funcția de a expune public un fapt este instituționalizată de mass-media. Presa, radioul și televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte și, în general, această prezentare conduce la o anumită acțiune publică împotriva a ceea ce, poate, în chip individual, ar fi fost tolerat" (1972, p. 500).

Pe lângă această funcție de socializare implicită, numeroase segmente ale mass-media au o funcție de socializare explicit asumată: în acest sens pot fi invocate, în primul rând, emisiunile sau publicațiile destinate copiilor, ciclurile televizate de pregătire școlara sau de învățare a limbilor străine, documentarele cu conținut educativ sau magazinele de vulgarizare științifică. „De la "Sesame Street" la National Geographic, de la celebrele cursuri de engleză ale BBC la o revistă ca PC World, toate aceste produse ale mass-media își asumă menirea de a transmite cunoștințe și de a forma oameni cultivați. În alte segmente ale presei, procesul de transmitere și fixare a valorilor este mai puțin vizibil, fără a dispărea cu totul: atât filmele, cât și reportajele, atât buletinul de știri, cât și anchetele oferă o paletă largă de situații și personaje exemplare, care pot funcționa oricând ca modele de comportament pentru membrii unei comunități.”

Deoarece au puterea de a oferi numeroase modele de comportament, mass-media se află într-o poziție ambivalentă; pe de o parte, sunt solicitate să exercite o acțiune educativă neutră (în sensul formării unor oameni informați, cultivați, conștienți de poziția și răspunderile lor sociale), iar pe de altă parte, sunt "curtate" de grupuri cu interese politice ori economice pentru resursele lor persuasive, pentru puterea lor de a influența comportamentul indivizilor. Astfel deseori se întâmplă ca în loc de educarea publicului mass media stereotipizează viziunile publicului și promovează activ stereotipuri, calapoade pe larg acceptate.

Prin intermediul acestei lucrări voi explica ce sunt stereotipurile, în ce condiții apar acestea, cine le crează și le promovează, care este clasificarea stereotipurilor, care sunt cele mai frecvente stereotipuri în lume, în general și în Moldova, în particular. Totodată voi încerca să analizez, prin intermediul unui mic sondaj, care este opinia moldovenilor despre stereotipurile create pe seama persoanelor LGBT, a moldovenilor care migrează dar și a moldovenilor despre ei înșiși.

Capitolul I

Considerații generale cu privire la stereotipuri și clasificarea acestora

Presa răspunde unor nevoi și aspirații, clare sau difuze, ale indivizilor și colectivităților – fiind modelată astfel de solicitările sau de așteptările acestora – simultan, ea exercită o seamă de influențe asupra vieții sociale, modificând acțiunile indivizilor și grupurilor. Pornind de la aceste constatări, jurnaliștii, oamenii politici, legiuitorii, filosofii, psihologii și sociologii au căutat să vadă ce loc ocupă mass-media în viața socială, ce legături se țes între ele și diferitele instituții, grupuri sau persoane, ce putere au aceste interacțiuni și ce importanță are presa în procesele de transformare a structurilor economice, sociale, politice ori culturale.

Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiile presei), de influențe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei).

Astfel, expresia "funcția de informare a presei" poate fi tradusă prin trei sintagme diferite:

drept urmare a activității presei, publicul este informat – funcție;

 presa are misiunea de a informa publicul – rol;

prin informatiile pe care le distribuie, presa influențează gândirea și comportamentul publicului – efect.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, presupunem că mass-media este un important factor perpetuator de stereotipuri. Ce spun mesajele mass-media cu privire la femeile din societate? Dar cu privire la bărbați? Dar despre rasă, sex (gen) și clasă socială? În cadrul acestei lucrări voi încerca să analizez cum tratează mass media anumite categorii de populație în dependență de stereotipurile existente.

Mass-media a devenit una dintre cele mai importante surse de cultură populară în societatea capitalistă modernă. Cu toate acestea, media nu oferă oamenilor numai știri, dar transferă, în același timp, și stereotipuri, principii și valori care devin cu timpul norme de interpretare a vieții reale și a ordinii sociale.

Mass media este unul din pricipalii promotori ai stereotipurilor în cadrul societății modiale per ansamblu și în societatea moldovenească, în particular. Consider că mass media este unul din cei mai puternici și mai eficienți agenți de promovare a mesajelor sociale în rândul publicului larg, care, deseori recepționează informația oferită de media fără a o „mesteca”, adică fără a aplica în ceea ce o privește spiritul critic și facultatea de discernământ. Acesta este un proces negativ.

La prima vedere se pare că media creează piese unice de artă: filme, documentare, reviste, muzică, show-uri televizate și altele. Cu toate acestea, Theodor Adorno, argumentează că toate aceste produse mediatice conțin zero unicitate. Potrivit lui, ceea ce vedem zilnic pe ecranele TV sau în ziare este produs cu un singur scop: de a fi vândut, de a vea cât mai multe vânzări și, resectiv de a cumula un venit cât mai mare.

Prin urmare, ceea ce este fabricat (cultura populară) de mass-media trebuie să reflecte viața oamenilor, adică rebuie să fie la un asemenea nivel, încât oamenii să poată înțelege și accepta. Această reflecție, înțelegere, totuși, este creată prin prisma reproducerii stereotipurilor, care umplu viața societății și prin urmare, sunt cunoscute de toată lumea.

Putem identifica multiple exemple în susținerea argumentului despre rolul îndoctrinar al media în societatea actuală.

Încă de la o vârstă fragedă, copiii sunt modelați de mediul social în care trăiesc; astfel, treptat, ei dobândesc și asimilează normele de comportament, interdicțiile, prescripțiile și restricțiile, valorile, reprezentările simbolice și categoriile de gândire specifice colectivității lor. Acest proces de "enculturare" a fost, timp de milenii, controlat în mod exclusiv de familie, de mediul social imediat (rude, vecini, prieteni) ori de instituțiile religioase și, ulterior, școlare. O dată cu apariția și creșterea ponderii mass-media, o mare parte a activităților de transmitere a valorilor și modelelor culturale, de formare a gândirii și a comportamentului au fost preluate de mesajele presei. În prezent, prin conținuturile distribuite de mass-media circulă si se fixează normele de comportament general acceptate, altfel spus "conventiile tacite" ale unei societati sau, mai simplu, stereotipurile. Presa răspunde astfel nevoii indivizilor și a comunității de perpetuare a valorilor comune și de identificare cu acele modele pe care o comunitate le consideră a fi "repere de acțiune". Desigur, respectivele modele nu sunt uniform receptate: un personaj ca Rambo poate fi un exemplu de comportament negativ pentru o anumita categorie si un subiect de imitație pentru altă categorie.

Majoritatea cercetătorilor consideră că mesajele presei au funcția de a confirma, de a întări normele unei societăți, chiar și atunci când prezintă comportamente deviante și acțiuni de încălcare a normelor curente. În acest sens, P. Lazarfeld și R.K. Merton susțin că, "în societatea de masă, funcția de a expune public un fapt este instituționalizată de mass-media. Presa, radioul și televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte și, în general, această prezentare conduce la o anumită acțiune publică împotriva a ceea ce, poate, în chip individual, ar fi fost tolerat" (1972, p. 500).

Conceptul de stereotip

Ce este un stereotip?

Un stereotip poate fi definit drept o credință publică despre un anumit grup social sau un anumit tip de individ. Stereotipurile sunt deseori confundate cu prejudecățile deoarece, ca și prejudecățile, un stereotip se bazează pe o ipoteză prealabilă. Stereotipurile sunt deseori create despre oameni ce aparțin unor culturi sau rase specifice.

Aproape în fiecare cultură sau rasă există stereotipuri, inclusiv evreii, negrii, irlandezii, polonezii, moldovenii, rușii, ucrainenii, bielorușii, americanii, românii.

Stereotipurile (și prejudecățile) reprezintă metode de categorisire a fenonemenlor, oamenilor, obiectelor din lumea ce ne înconjoară. Stereotipurile reprezintă stigme. Ele substituie reproducerile bine gândite, rezultate din procesul de analiză.

Potrivit definițiie oferite de dicționarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixă pe care oamenii o au despre cum cineva sau ceva, în special despre ceva greșit”. Conform aceluiași dicționar, prejudecățile sunt „o opinie sau sentiment nedrept și nerezonabil, format fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaștere”.

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române stereotip înseamnă „ placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj” sau „sistem de reflexe condiționate care se formează datorită repetării în aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător; care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare”.

Cu alte cuvinte, stereotipurile constituie idei preconcepute, clișee, în timp ce prejudecățile sunt sentimente iraționale de frică și neplăcere. Pot fi înțelese ca niște „filtre de protecție împotriva fluxului informațional”, care ne permit să judecăm oamenii fără ai cunoaște personal sau cunoscându-i numai superficial. În acest mod, stereotipurile și prejudecățile ne limitează opinia despre realitate și barează capacitatea noastră de percepție de la zero a unei persoane, obiect, fenomen, fapt care duce la distorsionarea opiniei unei persoane și mai grav, a unei societăți.

Pe de altă parte, am putea considera că stereotipurile și prejudecățile au o funcție pozitivă, deoarece acestea ne permit să luăm mai rapid o decizie. De cele mai multe ori însă, stereotipurile sunt utilizate pentru a justifica și a susține credințele și valorile majorității populației. În acest fel, „comunul” este perceput drept „normal” iar lucrurile, acțiunile, deciziile, apartenența, credința în ceva anume sau ieșirea din clișeu se dovedesc a fi neapreciate din cauza că nu se conformează „normelor” adoptate de majoritate. Anume aceste norme fiind de cele mai multe ori clișeizate și foarte greu de „spart”.

Mass media este unul din pricipalii promotori ai stereotipurilor în cadrul societății modiale per ansamblu și în societatea moldovenească, în particular. Consider că mass media este unul din cei mai puternici și mai eficienți agenți de promovare a mesajelor sociale în rândul publicului larg, care, deseori recepționează informația oferită de media fără a o „mesteca”, adică fără a aplica în ceea ce o privește spiritul critic și facultatea de discernământ. Acesta este un proces negativ.

Astfel, unul dintre cele mai supărătoare lucruri este că stereotipurile și prejudecățile sunt create, de obicei, de cei puternici(mass-media) și aplicate celor slabi (publicul-cititor, -ascultător, -telespectator). Aceștia din urmă, respectiv, nu pot controla modul în care sunt percepuți de ceilalți și nu pot schimba aceste percepții care, totodată, se pot întipări în mod inconștient în memoria oamenilor, mai ales dacă sunt repetate sistematic (criteriu, pe care mass-media îl îndeplinește formidabil).

În general, se spune că stereotipurile sunt adevărate. Orice aspect al stereotipurilor am căuta și cerceta, odată argumentat și analizat, apariția și existența acestuia poate fi explicată și justificată.

Politicienii și canalele mediatice (mass-media) utilizează de cele mai multe ori stereotipurile în limbajul și mesajul lor. Astfel, utilizarea sentimentelor negative sau a fricii este o metodă eficace pentru a câștiga alegerile sau a vinde ziarele. În acest sens, iată doar două exemple de stereotipuri cultivate de politicieni și media pe întreg mapamondul:

Dacă ești arab ești terorist (cazul SUA și a politicii externe a acestora, plus războiul din Irak)

Dacă nu cumperi ziare nu ești intelectual, nu ești inteligent și nu ești informat

Lumea utilizează în mod obișnuit stereotipurile pentru a-și defini status quo-ul. Cei care suferă din cauza stereotipurilor nu sunt cei cărora li se exploatează sentimentul de frică ci cei care sunt prezentați într-o lumină negativă. Drept exemplu ar putea servi comunitatea rromilor despre care de obicei se crede stereotipal că: țiganii sunt hoți, sunt bogați, murdari, neinstruiți, trăiesc în șatre și fac vrăji. Aceasta este doar o mostră de stereotip social promovat de mass-media inclusiv care ste extraordinar de combătut, mai ales de către rromii cinstiți, școliți care nu s edeosebesc prin nimic de ceilalți oameni. Or, ne dăm foarte bine seama că cei care suferă sunt rromii și nu cei care promovează acest stereotip(oamenii și mass-media).

Dacă presupunem că mass-media este un important factor perpetuator de stereotipuri, atunci ce putem face pentru a combate aceste stereotipuri? Ce spun mesajele mass-media cu privire la femeile din societate? Dar cu privire la bărbați? Dar despre rasă, sex (gen) și clasă socială?

Mass-media a devenit una dintre cele mai importante surse de cultură populară în societatea capitalistă modernă. Cu toate acestea, media nu oferă oamenilor numai știri, dar transferă, în același timp, și stereotipuri, principii și valori care devin cu timpul norme de interpretare a vieții reale și a ordinii sociale.

Louis Althusser în teoria sa despre aparatele ideologice de stat, spune școlile, familiile, religiile joacă ele însele, rolul de aparate ideologice de stat. El afirmă că „aceste instituții transferă în mod invizibil și îndoctrinează ideologia hegeminică dominantă a societății, în mințile oamenilor, cu scopul de a-i controla pe aceștia din urmă”.

Totodată, acesta susține că în lumea capitalistă, mass-media tinde să fie și ea un aparat ideologic de control în masă al minților oamenilor.

La prima vedere se pare că media creează piese unice de artă: filme, documentare, reviste, muzică, show-uri televizate și altele. Cu toate acestea, Theodor Adorno, argumentează că toate aceste produse mediatice conțin zero unicitate. Potrivit lui, ceea ce vedem zilnic pe ecranele Tv sau în ziare este produs cu un singur scop: de a fi vândut, de a vea cât mai multe vânzări și, resectiv de a cumula un venit cât mai mare.

Prin urmare, ceea ce este fabricat (cultura populară) de mass-media trebuie să reflecte viața oamenilor, adică rebuie să fie la un asemenea nivel, încât oamenii să poată înțelege și accepta. Această reflecție, înțelegere, totuși, este creată prin prisma reproducerii stereotipurilor, care umplu viața societății și prin urmare, sunt cunoscute de toată lumea.

Putem identifica multiple exemple în susținerea argumentului despre rolul îndoctrinar al media în societatea actuală. În filme este promovată ideea că pentru a ajunge un bun fotbalist, boxer sau dansatoare în echipa de baseball a școlii (etc) trebuie să lucrezi mult și să depui eforturi considerabile.

Theodor Adorno ne atrage atenția că în societatea capitalistămodernă este larg acceptat că drumul spre succes presupen competiție acerbă și numai cei care muncesc, reușesc și își ot atinge scopurile. Savantul este de părearea că pentru cei de la putere este foarte benefic să asigure toți oamenii de veridicitatea acestui mit, astfel încât natura inegală a unei astfel de competiții poate servi drept mască în spatele a ceea ce cred masele. Ar putea fi adevărat că doar cei care muncesc din greu pot ajunge oameni de succes, dar ceea ce nu reușim să realiză este că, societatea actuală, nu fiecare se bucură de oportunități egale și condiții de muncă. Există foarte mulți oameni care nu pot atinge ceea ce numim succes, numai din cauza că nu dispun de bani destui, autoritate, sau, pur și simplu, pentru că nu au depus dstul efort.

Specialistul mai susține că un alt stereotip prezent în multe filme este legat de dependența femeii de bărbat. Personajele masculine ajută întotdeauna femeia să atingă succesul, să zicem, în carieră. Dacă vom face o comparație între cum ajută femeia bărbatul și cum ajută bărbatul femeia vom observa că bărbații ajută femeile cu un sfat înțelept și cu cunoștințele lor în timp ce femeia îl ajută pe bărbat gătind și având grijă de copii. Acesta, este încă un stereotip comun tuturor tipurilor mass-media.

1.2 Clasificarea stereotipurilor

Cele mai des întâlnite stereotipuri sunt cele rasiale, sexuale și gender.

Negrii.

Unul din cele mai comune exemple de stereotipuri se referă la locuitorii Africii și, în general populația de culoare neagră. Să spui că toți begrii sunt buni sportivi este un stereotip, deoarece în acest fel întregii rase i se acordă neargumentat „titlul” de cel mai bun atlet.

Bărbații și femeile.

Și în cazul barbaților și femeilor există o multitudine de stereotipuri. De exemplu:

Bărbații sunt mai puternici și pot face toată munca

Femeile nu sunt la fel de inteligente ca bărbații

Femeile nu sunt la fel de bune în sport

Bărbații sunt murdari și leneși

Bărbații care petrec prea mult timp în fața computerului sau citesc sunt tocilari

Cultură.

Stereotipurile există și în legătură cu țările de pe mapamond și culturile lor. Pentru a fi mai persuasivă voi continua să ofer exemple, cum ar fi:

Toți Americanii albi sunt obezi, leneși și proști (serialul The Simpsons fiind o personificare a acestui stereotip)

Toți Mexicanii sunt leneși și emigrează ilegal în SUA

Toți Arabii și Musulmanii sunt teroriști

Italienii sau Francezii sunt cei mai buni iubiți

Toți Negrii care trăiesc în afara SUA sunt săraci

Toți Evreii sunt deștepți și lacomi

Toți Asiaticii sunt buni la matematică. Tuturor Asiaticilor le place să mînânce orez și să conducă încet

Toți Irlandezii sunt bețivi și mănâncă cartofi

Toți Americanii sunt considerați, în general, prietenoși, generoși și toleranți, dar totodată aroganți, nerăbdători și dominanți.

Grupuri de persoane.

Un alt tip de stereotipuri implică diferite grupuri de persoane. Goții, Gangsterii și Skaterii ar fi un exemplu. Marea majoritate a acestor stereotipuri se formează în mediul școlar. De exemplu:

Goții poartă mereu haine negre, machiaj negru, sunt depresați și urâți de societate

Toți politicienii sunt egoiști și se gândsc numai la binele lor personal

Toți punkerii poartă pe hainele lor cuie, lanțuri, caută mereu necazuri și reprezintă un pericol pentru societate

Fetele sunt preocupate doar de aparențele fizice

Toate blondele sunt proaste

Toți bibliotecarii sunt femei bătrâne, poartă ochelari, au un coc înalt și sunt mereu încuntați

Toți adolescenții sunt rebeli

Toți copii ocolesc mâncarea sănătoasă

Doar femeile anorexice pot devei modele

Stereotipuri sexuale.

Stereotipurile sexuale sugerează de cele mai multe ori că bărbații feminini sunt gay iar femeile mai masculine sunt lesbiene. Cei care cred și promvează stereotipurile sexuale pot crede, de obicei, că homosexualitatea este imorală, greșită și abominabilă.

Stereotipurile ce se referă la orientarea sexuală sunt de asemenea foarte comune. Acestea pot apărea atunci când oamenii au păreri negative asupra gay-lor, lesbienelor, transexualilor (transgender). Oamenii care au astfel de opinii sunt cunoscuți, cel mai adesea, sub numele de homofobi.

Este important să subliniez faptul că stereotipurile au mai multe funcții, atât pozitive cât și negative. Printre cele pozitive se numără funcția cognitivă și socială. În cele ce urmează voi puncta cele mai importante aspecte legate de funcțiile cognitive și funcțiile sociale, ultimele fiind însoțite și de o categorisire.

Conform lui McGarty, profesor la Universitatea Națională Australiană, stereotipia poate servi funcțiilor cognitive la nivel interpersonal, iar funcțiilor sociale la nivel de intergrup. Craig McGarty, Russell Spears, and Vincent Y. Yzerbyt (2002) au argumentat că funcțiile cognitive ale stereotipizării sunt cel mai bine înțelese în raport cu funcțiile sale sociale și vice-versa.

Potrivit lui Henri Tajfel, „Social stereotypes and social groups”, ne ajută să înțelegem mai bine lumea ce ne înconjoară. Ele reprezintă o formă de clasificare, care contribuie semnificativ la simlificrea și sistematizarea informației, astfel încât informațiile sunt mai ușor de identificat, amintit, prezis și putem reacționa mai ușor la ele.

De ce oamenii consideră că este mai facil să înțelegi informația categorizată?

La această întrebare a încercat să răspundă Allport Gordon, profesor, psiholog la Universittaea Cambridge, Massachusetts.(2) În primul rând, oamenii pot revedea o categorie cu scopul de găsi căi mai rapide de a răspunde acestei categorii. În al doilea rând, lucrurile sunt mult mai specifice, mai ușor de distins dacă se află într-o anumită categorie, decât dacă nu sunt, deoarece categorisirea lor, le accentuează proprietățile împărtășite de întregul grup. În al treilea rând, oamenii pot descrie cu ușurință lucrurile dintr-o categorie. În concluzie, chiar dacă oamenii pot atribui caracteristicile unei categorii particulare, deoarece acestea îi pot ajuta să înțeleagă mai bine un grup, fie și, arbitrar.

Comunicarea eficientă este una din metodele de combatere a sterotipurilor dintre partea disciminantă și cea discriminată. Comunicarea eficientă presupune contactul părților printr-o modalitate comodă amândurora. Asta înseamnă că fiecare din părți trebuie să știe ce trebuie să facă dacă vor să transmită calitativ un mesaj care să fie primit de cealaltă parte.

Una dintre cele mai importante tehnici de comunicare este practic și cea mai simplă. Părțile trebuie să recunoască că stereotipurile (imagini excesiv de simpliste) pe care le au asupra părții stereotipizate sunt deseori inoculate, inexacte și ele pot duce la luarea unor decizii greșite. Astfel, recunoșterea că oamenii se conduc după stereotipuri „toxice” oferă motivația și ocazia de a corecta greșelile.

Diferiți specialițti dau note diferite modului în care stereotipurile schimbă oamenii. Psihologii se focusează pe experiențele indivizilor sau ale grupurilor, modelele de comunicare cu acele grupuri și conflictele intergrup în timp ce sociologii se bazează mai mult pe relația dintre diferite grupuri și structura socială în general. Până la urmă ei sugerează că stereotipurile sunt rezultatul unui conflict, al sărăciei, al educației și al dezvoltării mentale și emoționale neadecvate.

O explicație pentru întrebarea „de ce sunt partajate atât de masiv?” este: deoarece acestea sunt rezultatul unui mediu de trai comun care stimulează oamenii să reacționeze în același mod. Problema cu „mediul comun” constă, în general, în faptul că acesta nu explică clar cum poate avea loc partajarea stereotipurilor fără stimuli direcți. Cercetări încă din 1930 sugerează ideea că oamenii se aseamănă foarte mult unii cu alții în ceea ce privește modul lor de descriere a raselor și grupurilor naționale, cu toate că tot acești oameni nu au avut nici un contact cu persoanele despre care vorbesc.

O altă explicație este că oamenii, pentru a socializa, sunt obișnuiți să adopte acealeași stereotipuri. Unii psihologi cred că, deși stereotipurile pot fi „absorbite” la orice vârstă ele sunt de obicei „achiziționate” în copilărie sub influența părinților, profesorilor, semenilor și mass media. Dacă stereotipurile sunt definite prin valori socale, atunci ele se vor schimba tot prin valori sociale. Ideea că stereotipurile și conținutul lor depind de valorile societății este reflectată de Walter Lippman care mai susține că stereotipurile sun foarte rigide din cauza că ele nu pot fi schimbate, sparte la simpla dorință a poporului a oamenilor.

O serie de studii au constatat că stereotipurile se activează automat. Patricia Devine (1989), de exemplu, a sugerta că stereotipurile sunt activate automat în prezența unui membru (sau reprezentant) al grupului stereotipizat și că această activare neintenționată este la fel de puternică pentru toate persoanele.

Stereotipurile pot fi comenzi rapide și instrumente de înțelegere rapidă. Acestea pot, totodată, să ajute oamenii la procesarea informațiilor neașteptate depsre fiecare individ sau grup utilizând procesul de formare rapidă a impresiei.

În capitolul doi vom observa acest fenomen în urma chestionarului efectuat, în urma analizei acestuia dar și conform articolelor mass media identificate și studiile la această temă.

În același timp, vom înțelege cum are loc procesul de stereotipizare din mass-mediaautohtonă dar și care este percepția populației asupra stereotipurilor.

Procesul de stereotipizare din mass-media autohtonă și percepția populației asupra stereotipurilor

Stereotipizarea în mass-media din Republica Moldova

Există un consens la care au ajuns mai mulți cercetători în ceea ce privește stereotipizarea în mass media. Cercetători ca Stanley Cohen, în studiul „Folk Devils and Moral Panics” susțin că stereotipizarea a apărut, practic, odată cu aparția mass media. Pentru a înțelege mai bine de ce calapoadele și-au făcut loc atât d eușor în sursele de informare în masă, specialistul ne îndeamnă să examinăm următoarele adevăruri depsre media:

Timpul (sau spațiul în cazul ziarelor) este limitat. Radiodifuziunea/emisia este limitată de cost și de numărul orelor de emisie per zi(majoritatea agențiilor de difuzare a informației au un program de 24 d ore)

Agențțiile de presă, de radiodifuziune – mass media – vor să transmită multe informații, iar având în vedere timpul foarte limitat ele trebuie să facă acest lucru foarte rapid

Cea mai rapidă modalitate de a transmite informația este în cazul când audiența este deja în așteptarea acesteia(adică în cazul când audiența se bazează pe percepția informației prin prisma stereotipurilor)

Prin urmare, stereotipurile sunt o metodă excelentă de a transmite rapid informații (în special pentru știrile mass media). Publicul cunoaște deja contextul și astfel, sunt necesare imagini și câteva cuvinte pentru ca ideea principală a mesajului să fie înțeleasă.

Deci, pentru a comunica eficient dar și pentru a respecta în continuare programul de emisie, mass media apelează la stereotipuri – etichete asupra anumitor grupuri identificabile.

Nu e de mirare că observăm atât de multe stereotipuri care plutesc în societate:

În zilele noastre tinerii sunt nedisciplinați și iresponsabili, participând la activități riscante ei supun riscului și restul societății (acesta este un mit deoarece trata criminalității a scăzut. Însă stereotipurile sunt eficiente în cazul transmiterii unor informații despre tinerii infractori).

Popoarele aborigene au fost și ele un timp îndelungat stereotipizate. Ele au fost descrise de obicei ca fiind barbare, primitive și deseori, manipulator, drept popoare care afișează „o docilitate copilărească”.

Stereotipurile cu privire la femei au fost cele mai comune la televizor. Încă de la apariția televiziunii (un canal media foarte puternic) femeile au fost descrise ca niște casnice servile, soții care stau acasă. Aceste stereotipuri au fost sparte în timpul Marilor Războaie când femeile au trebuie să lupte pentru drepturile lor, astfel încât azi, sunt reprezentate social la fel de libere ca și bărbații, dar, totuși posesoare ale unor corpuri cu mult mai slabe ca cele ale bărbaților.

Caucazienii au cele mai multe șanse de a fi descriși de mass media drept oameni foarte bogați care aparțin înaltelor clase sociale. Acest lucru are un impact negativ asupra caracterului copiilor de alte etnii care cresc compexați de faptul că sunt Albi.

Un al stereotip este șlegat de migrația, de exemplu, a moldovenilor peste hotare. Mulți consideră că dacă unul din părinți este plecat peste hotare familia este cel mai probabil distrusă, întrucât soțul/soția rămâne de unul(a) singur(ă) acasă, este posibil ca ambii părinți să plece și să lase copiii în grija bunicilor sau unul din părinți își creează o nouă familie peste hotare. Aceasta este o parte a stereotipurilor legate de migrația moldovenilor. O altă parte o constituie exemplul unui tânăr care, dacă este îmbrăcat mai bine ca semenii săi, dacă are un smart phone și o mașină este catalogat aproape instantaneu de oameni drept tânăr cu părinți peste hotare. Și asta, chiar dacă de multe ori se întâmplă să nu fie chiar așa.

Există, de asemenea, stereotipuri contra homosexualilor și lesbienelor. Totul, pornind de la culoarea hainelor până la stilul de viață a fost, în ceea ce privește acest grup de oameni, etichetat. De exemplu, dacă porți haine albastre foarte posibil că ești gay, roz – lesbiană. Tinerii homosexuali sunt confuzi din cauza diferențelor dintre ei și restul societății. Aceste etichete îi fac și mai confuzi, mai ales că acum ei cred că trebuie să devină ceea ce văd la televizor pentru a se autoaccepta sau, ei trebuie să-și respingă orientarea doar din cauza că lor nu le place ce se arată la televizor și în media, în general.

Deoarece stereotipurile simplifică și justifică realitatea socială, ele au efecte puternice aupra modului în care oamenii se percep unii pe alții. Ca rezultat, stereotipurile pot duce la discriminare în multe domenii. De exemplu, cercetătorul Tilcsik a constatat că angajatorii care doresc care caută solicitanți de locuri de muncă heterosexuali de sex masculin sunt, cei mai predispuși în a discrimina bărbații gay, sugerând că discrimanarea pe criteriul orientării sexuale este parțial înrădăcinat în stereotipurile uzuale dar și apar și în multe alte piețe ale muncii. Astfel, experimentele au arătat că stereotipurile joacă un rol important în procesul de luare a deciziilor.

În Republica Moldova există, ca și în întreaga lume, multe stereotipuri. Acestea sunt promovate pe larg în întreaga societate și una din filierele promotoare ale calapoadelor sociale este mass media. Totuși, pentru a înțelege mai bine proveniența stereotipurilor și modul lor de partajare socială voi face o analiză mai aprofundată a acestor stereotipuri. Pentru aceasta am hotărât să aleg, trei, cele mai dese ori întâlnite stereotipuri în țara noastră. Am efectuat un chestionar în acest sens, am analizat atent rezultatele și am tras concluziile de rigoare. Cele 3 stereotipuri sunt legate de următoarele domenii:

Persoanele LGBT

Migrația

Moldovenii și percepția lor despre ei înșiși

În urma efectuării chestionarului am înțeles că 7 persoane din 19 nu cunosc ce este un stereotip în timp ce alte 12 au afirmat că stereotipul este: „ceeace cred toți oamenii, o idee comună, acceptată/gândită de toată lumea”, „gândire învechită”, „standard”, „un primitivism bazat pe lipsa informării și a dorinței de informare”, „idee fixă de spre ceva sau cineva, formată sub influența unor factori externi contrar realității”. Alții au spus că este „o viziune comună cu iz negativ asupra unui act, idee, comportament nestandard sau asupra ceva indeit”, „o idee nu tocmai corectă, care e acceptată d eun număr impresionant de persoane”, „gând/idee inflitrată greșit în societate”, „ceva ce este asemănător, lucruri care s erepetă”, „o etichetă pe care o plasăm „în fruntea” cuiva în mod nejustificat”, iar ultimii au menționat că „Ce este un stereotip” este o întrebare prea grea pentru ei.

În cele ce urmează, voi analiza și alte răspunsuri interesante oferite de respondenți.

Până atunci însă, cu scopul de a demostra afirmația tezei mele, conform căreia mass-media creează stereotipuri am hotărât să efectuez un simplu experiment. Am tastat cuvântul „romi” și am dat un simplu „Google search”. Rezultatul este uimitor de confirmant al ipotezei că mass-media promovează părțile negative ale comunității romilor. Astfel, 8 din 11 rezultate găsite pe motorul de căutare Google reprezintă știri mediatice în care se vorbește despre rromi ca despre cerșetori, hoinari, hoți. Iată câteva exemplificări: în două din opt știri despre rromi este scris despre faptul că rromii ar putea primi inerdicție de a intra în Norvegia deoarece aceștia sunt învinuiți de autoritățile de la Oslo de cerșetorie și ocupare ilegală a unui spațiu părăsit din acest oraș. Alte știri: ziarul francez Le Monde scrie despre maltratarea romilor de către autoritățile bulgare și române și despre expulzarea lor din Franța. Ziare.com scrie despre sărăcia rromilor iar setimes.com despre discriminarea rromilor în societate și marginalizarea socială a lor. Numai 3 din 11 rezultate au atesta știri cu caracter pozitiv în privința rromilor. TV5 Monde a scris despre cât de frumos este sărbătorită Ziua Internațională a Rromilor, iar alte două surse media au scris despre rromi ca despre viitorul electorat al lui Traian Băsescu (promovând și dreptul lor egal la vot) și despre rromii care muncesc în Județul Deva, România, fiind un bun exemplu pentru comunitatea de acolo.

Streotipurile privind persoanele LGBT

Persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transexuale (LGBT) sunt asociate deseori cu anumite stereotipuri care se dovedesc a fi generalizări convenționale, opinii sau imagini bazate pe orientarea lor sexuală și identitatea gender. Percepțiile stereotipice pot fi căpătate în urma interacțiunilor cu părinții, profesorii, semenii și mass media sau, mai general, în lips aunui contact direct cu persoana(sau grupul) stereotipizat și dorința de a apela mai curând la generalizări (stereotipuri). Stereotipurile(cu tentă sexuală) negative sunt deseori asociate cu homofobia, lesbofobia, bifobia sau transfobia. Cele pozitive sau contrastereotipuri, există și ele, fiind încă dureroase și dăunătoare. Este cert, stereotipurile sunt calapoduri invers proporționale toleranței.

Sondaj asupra percepției imaginii infractorului de catre opinia publica

Pentru a înțelege mai bine care este percepția moldovenilor asupra persoanelor LGBT am efectuat un chestionar în care am adresat următoarele întrebări:

Cum credeți, persoanele LGBT se îmbolnăvesc de SIDA și alte boli sexual-transmisibile mai des decât persoanele heterosexuale?

Dacă o persoană ar fi LGBT și foarte bine pregătită pentru funcția propusă de Dvs. ați angaja-o?

Dacă vi s-ar propune să participați la un experiment în care Dvs. ar trebui să trăiți cu un homosexual timp de 5 zile, ați accepta?

Dacă ai afla că cel mai bun prieten al tău (cea mai bună prietenă) și-ar schimba orientarea sexuală, ți-ai schimba atitudinea față de ea?

Crezi că mass media tratează corect subiectele legate de persoanele LGBT?

Cum crezi că ar fi bine ca mass media să prezinte societății subiectele legate de LGBT?

Mass media tratează corect, în materialele sale, cazurile persoanelor LGBT, care au migrat și subiectele despre moldoveni?

Dacă mass media nu tratează corect subiectele legate de LGBT, migrație, moldoveni, atunci cum ar trebui s-o facă?

În urma efectuării chestionarului am constatat următoarele: mai mult de jumătate din respondenți consideră că persoanele LGBT se îmbolnăvesc de SIDA și alte boli sexual-transmisibile mai des decât persoanele heterosexuale, 8 persoane din 19 nu sunt de acord cu afirmația, iar 2 au spus că nu știu.

Totodată, am hotărât să adresez o altă întrebare pentru a afla dacă persoanele cu orientare sexuală netradițională sunt sau nu descriminate din cauza identității lor sexuale și iată ce avem: 12 persoane din 19 au afirmat că dacă o persoană ar fi foarte bine pregătită pentru locul de muncă pe care ele l-ar oferi, dar, persoana ar fi LGBT, atunci ar angaja-o la serviciu; 3 persoane au spus că nu ar angaja-o categoric, iar 4 au fost incerte, răspunzând „Nu știu”.

La întrebarea „Dacă vi s-ar propune să participați la un experiment în care Dvs. ar trebui să trăiți cu un homosexual timp de 5 zile, ați accepta?” adresată cu scopul de afla, atitudinea persoanelor chestionate față de conviețuirea pentru o scurtă durată de timp alături de un homosexual, avem următoarele rezultate: 7 persoane au spus că ar fi gata să trăiască (dacă ar fi un experiment) cu un homosexual, tot 7 persoane au afirmat că nu ar face asta, în timp ce 2 au spus „nu știu, poate” , altele 2 au spus „categoric nu” ar vrea iar o persoană a afirmat că nu ar trăi nici cu un heterosexual și nici cu un homosexual „dacă e vorba de a trăi 5 zile cu o persoană străină.”

Oamenii sunt persoane afective, dar pot fi victimele stereotipurilor chiar și atunci când acestea se referă la oamenii dragi cum ar fi „cel mai bun prieten”. Iată de ce, o altă întrebare adresată respondenților a fost: „Dacă ai afla că cel mai bun prieten al tău (cea mai bună prietenă) și-ar schimba orientarea sexuală, ți-ai schimba atitudinea față de ea?”. Rezultatul a fost următorul: 5 din 19 persoane au afirmat că își vor schimba atitudinea, 6 au spus că nu își vor schimba atitudinea, 6 au spus „nu știu” iar 2 persoane susțin că nu vor să răspundă la această întrebare.

În prezent, prin conținuturile distribuite de mass-media circulă si se fixează normele de comportament general acceptate, altfel spus "conventiile tacite" ale unei societati sau, mai simplu, stereotipurile. Presa răspunde astfel nevoii indivizilor și a comunității de perpetuare a valorilor comune și de identificare cu acele modele pe care o comunitate le consideră a fi "repere de acțiune". Desigur, respectivele modele nu sunt uniform receptate: un personaj ca Rambo poate fi un exemplu de comportament negativ pentru o anumita categorie si un subiect de imitație pentru altă categorie. Care sunt normele fixate de mass media în ceea ce privește persoanele LGBT? Cum tratează mass media subiectele legate de persoanele LGBT, aceasta a fost o altă întrebare pe care am adresat-o respondenților. Astfel, 3 persoane nu au dorit să ofere un răspuns la această întrebare, 8 au spus că mass media nu tratează corect aceste subiecte sau, nu întotdeauna argumentând că din contra, le face malefice, 5 au afirmat că media tratează corect aceste teme dar parțial, întrucât unele persoane LGBT se află și în mass media „așa că își apără propriile interese”, în timp ce 2 au răspuns că nu știu și nu le este familiar „acest lucru”. Unii respondenți au spus că mass media ar trebuie să abordeze mai intens aceste subiecte, întrucât mass media din Moldova „vorbește puțin pe această tematică” în timp ce la nivel mondial, această tematică este „destul de corect transmisă maselor”.

Întrucât publicul receptor este cel care beneficiază (sau nu) în urma difuzării informațiilor pe teme ca persoanele LGBT am considerat necesar să adresez respondenților și o întrebare despre cum cred ei că ar fi bine ca mass media să prezinte societății subiectele despre persoanele cu orientare sexuală netradițională. Răsounsurile au fost diferite. Unele persoane au spus că ar fi mai bine ca mass media să prezinte societății aceste subiecte pe un ton mai aspru, deoarece „după părerea mea LGBT nu este o viață normală”, alții au sugerat că mass media trebuie să prezinte aceste subiecte cât mai voalat, explicând că „la noi cu cât mai mult se află despre persoanele LGBT, cu atât ura societății, față de ele, devine mai mare.” Alte persoane cred că mass media ar trebui să atașeze alături de informațiile despre homosexuali și mesajul: „nu vă băgați în viața conjugală a celorlalți”, sau că trebuie să fie prezentate toate aspectele, în măsura cuvenită și, în același timp „cu sinceritate și empatie față de soarta lor”.

Migrația.

Cine sunt Moldovenii?

Sociologul Artiom Maister afirmă într-un articol pe bloguvern.md că „pentru ruși suntem lucrători din construcții, pentru britanici suntem „bandiți care abia visează să pătrundă în Regatul Unit”, pentru italieni – „săraci, dar truditori”, iar pentru ceilalți – primii la băut și printre primii la fumat…”

Totodată, acesta subliniază că „pentru organizațiile internaționale suntem săraci și migranți. După datele Băncii Mondiale suntem pe locul 5 în lume după ponderea remitențelor în PIB (23%). Locurile de frunte fiind ocupate de Tadjikistan (47%), Liberia (31%), Kîrgîzstan (29%), Lesotho (27%).”

Același sociolog constată că migrația de muncă este rezultatul direct al crizei economice profunde de la sfîrșitul anilor 90, agravate și mai puternic de defoltul din Rusia (august 98). În  această perioadă economiei autohtone, aflate la pămînt, i-a fost dată o lovitură puternică – ce a dus la falimentul mai multor întreprinderi autohtone, creșterea șomajului și scăderea nivelului de trai al populației. În 1998 salariul mediu al unui angajat în economie acoperea doar 52,9% din coșul minim de consum. Venitul mediu real disponibil al unei persoane constituind cca 20% din nivelul venitului înregistrat în 1990. În contextul în care în „țara asta nu ai ce face”, unica șansă de a supraviețui a devenit migrația.

Mulți au încercat să lege migrația din Moldova cu situația economică, locuri de muncă și salarii. Se presupunea că migrația este unica soluție de prevenire a sărăciei și cînd situația economică din țară se va stabiliza, vor apărea noi locuri de muncă și vor crește salariile, oamenii vor renunța la migrația de muncă. Cifrele oficiale arată însă că numărul migranților a scăzut puțin doar în perioada acutizării crizei financiare în Europa, și din 2009 încoace este în continuă creștere.

Apropo, datele cu privire la numărul de migranți moldoveni sunt foarte confuze și neomogene: de la aproximativ 300 de mii conform datelor BNS, pînă la aproximativ 800 de mii conform datelor Băncii Mondiale. Biroul pentru relații cu diaspora operează cu cifra de 670 mii de persoane.

Migrația ca soluție împotriva sărăciei s-a transformat în modalitate de a asigura un nivel decent de trai. În plus, migrația de muncă a devenit prestigioasă, fiind asociată cu bunăstarea financiară. Și precum se cunoaște, experiența de migrațiune a vecinului materializată în garduri, ferestre, haine, copii aranjați la universitate etc. jucînd un rol decisiv în luarea deciziei de a migra a moldoveanului dar și a mass media de a polemiza pe marginea acestui subiect și deseori de a crea stereotipuri legate de migrația moldovenilor. Ca rezultat avem ceea ce avem: copii fără supraveghere părintească, deficit de cadre în învățămînt și medicină, destrămarea familiilor etc. Desigur, banii proveniți din urma migrației au contribuit la reducerea sărăciei și au susținut creșterea economică. Dar este sub semnul întrebării dacă prețul plătit pentru această dezvoltare este unul acceptabil.

„Atunci când s-a născut omul cu numărul șapte miliarde, BBC împreuncă cu UNFPA au făcut un studiu despre evoluția numărului populației în țările de pe întreg globul. În acest top Moldova a fost catalogată ca țara care își pierde cel mai mult din populație în fiece zi. Zilnic, Moldova pierde 106 oameni, în medie, în fiecare oră pleacă în altă țară 4 moldoveni. La moment, mai mult de 700.000 de cetățeni ai Republicii Moldova sunt în afara graniței.”

Dar totuși, ce se spune cel mai mult despre migrația din Moldova. Cum abordează mass media subiectele cu privire la migrația moldovenilor peste hotarele țării? În cele ce urmează vă invit să analizăm câteva mituri existente, în mass media și societate, în acest sens:

1. Economia Republicii Moldova se ține pe banii trimiși acasă de rudele din Italia, Spania, Portugalia sau Rusia.

2. Fiecare moldovean are de gând să plece de îndată ce i se va ivi posibilitatea. Emigrare în Canada. Lucru ilegal în Moscova. Work & Travel în SUA.

3. Toți oamenii capabili din Moldova pleacă, astfel țara investește în oameni, care apoi întorc investiția altor țări. Are loc exodul de creieri.

4. Majoritatea problemelor din Moldova au la rădăcină migrația: numărul mare al divorțurilor, corupția în universități, prețurile exagerate ale imobilelor, violența între minori.

5. Toți cei care muncesc în afara Moldovei, nu vor putea beneficia de pensii la bătrânețe

6. Politicienii din Republica Moldova își aduc aminte de cetățenii de peste hotare doar atunci când au nevoie de voturi.

Pe de o parte aceste mituri par a fi corespunzătoare realității. Totuși nu putem să le dăm dreptate pentru că acest lucru ar însemna că generalizăm, adică, stereotipizăm.

Moldovenii și percepția lor despre ei înșiși

Moldovenii se cred veseli, hâtri și ospitalieri, alții însă le zic "sârme" și "nuci". Cele mai multe stereotipuri referitoare la moldoveni datează din perioada comunistă, atunci când sumedenie de locuitori ai regiunii au plecat în Ardeal.

„Moldoveanul zice despre sine că-i ospitalier, că-i credincios, că-i vesel și că-i place viața, că s-a născut într-o regiune care mustește de talent și care-a dat nume mari, în toate domeniile, mai cu seamă în cel artistic.” Născut la Dolhasca, în Moldova, actorul Alexandru Arșinel a descris pentru Adevărul cum vede el profilul locuitorului zonei: "Moldoveanul e o fire mai melancolică, mai sensibilă, poate și vicisitudinile prin care a trecut ani de zile i-au dat o sensibilitate mai specială și un fel de a gândi, mai profund, mai serios. Moldoveanul e un om care știe să și plângă, dar știe să și râdă. E hâtru, e un om care-i tot timpul cu zâmbetul sub mustață. De la el trebuie sa te-aștepți mereu la o aruncătură".

Alexandru Călinescu, profesor universitar și fost director al Bibiliotecii Centrale Universitare din Iași, a explicat, la rândul lui, stereotipia: "Moldovenii au reputația de oameni așezați, molcomi, cumpăniți și cumpătați. Cu siguranță este un stereotip pentru că dacă vom discuta cu mai mulți moldoveni vom vedea că nu toți au aceste caracteristici. În plan cultural, moldovenii au reputația de a fi tradiționaliști, ceea ce nu e un lucru rău".

Liviu Antonesei, publicist și profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași: "Dacă ne uităm pe o hartă a României unde sunt scrise personalitățile care erau pe vremea noastră în școli, vezi că, dacă o iei de la Suceava la Botoșani, Dorohoi, Iași până pe la Bârlad, e plin de personalități. Și după aceea te duci în restul țării și vezi câte unul, ici și colo". "Moldovenii plecau de sărăcie" Trasarea unui portret al moldoveanului, pornind de la bancurile care-l au drept personaj, nu poate fi prea prietenoasă: se zice că moldoveanul e leneș ("Care-i treaba la Suceava? Bei, mănânci și stai dijeaba"), că-i cam place să tragă la măsea, că-i violent, afemeiat, needucat. Mergând pe firul istoriei, se observă că stereotipuri despre moldoveni există încă din perioada interbelică, când moldovenii ajunseseră să lucreze, de pildă, la Uzina Astra (1921), actuala Roman SA.

Multe clișee s-au născut și în anii care au urmat războiului, atunci când locuitorii din partea de nord-est a țării încercau să ia viața de la capăt, după bombardamente și refugiu. Alte stereotipuri au apărut în urma foametei din '46, atunci când se mânca până și sămânță de mătură, povestește Alexandru Arșinel.

Cele mai multe idei preconcepute au luat ființă și s-au împământenit, însă, în anii comunismului, atunci când locuitorii regiunii au plecat masiv în celelalte zone ale țării să-și facă un rost. "Moldovenii plecau de sărăcie, erau dezrădăcinați, și e limpede că omul care pleacă de acasă nu mai are echilibrul locului natal, are tot soiul de purtări mult mai libere și dă în vileag lucruri pe care acasă le reprima", a explicat etnologul Șerban Anghelescu felul în care au luat naștere stereotipurile. "Sârmaaa!"

Cele mai multe dintre stereotipurile referitoare la moldoveni au pornit din zona Ardealului. Pentru că acolo au ajuns, în "epoca de aur", sumedenie de moldoveni, urmare a industrializării masive a orașelor transilvănene și a nevoii crescânde de forță de muncă.

Cum se văd moldovenii totuși? Stereotipial vorbind, aceștia se văd ospitalieri, veseli, credincioși, sensibili, talentați, hâtri, așezați, molcomi, cumpătați. Dar cum îi văd ceilalți pe moldoveni? Deseori leneși, săraci, violenți, alcoolici, afemeiați, nespălați, needucați.

Pentru a afla care este părerea moldovenilor despre ei înșiși am reaalizat un alt chestionar în care am întrebat respondenții „Ești de acord cu afirmația că moldovenii sunt foarte ospitalieri, harnici, credincioși și talentați?” Iată care au fost răspunsurile acestora: 9 persoane din 33 au spus că nu sunt de acord cu afirmația că moldovenii sunt foarte ospitalieri, harnici, credincioși și talentați iar 10 persoane au spus că moldovenii „au talent” dar dispun și de celelate calități enumerate. 2 persoane din 33 au spus că moldovenii sunt „parțial, relativ” foarte ospitalieri, harnici, credincioși și talentați, în timp ce restul nu au dat un răspuns concret ci au argumentat spunând că „despre foarte multe nații” putem zice că sunt așa cum i-am descris mai sus. Unii, au afirmat că dacă ar fi moldovenii așa cum i-am descris, „nu am mai fi trăit în sărăcie, dezbinare, etc.”, iar alții s-au revoltat afirmând că „nu mai sunt moldovenii așa de harnici și talentați; chiar sunt lenoși și fără nici o bucățică de rușine.”

Concluzii și Recomandări

Mass media este unul din pricipalii promotori ai stereotipurilor în cadrul societății modiale per ansamblu și în societatea moldovenească, în particular. Consider că mass media este unul din cei mai puternici și mai eficienți agenți de promovare a mesajelor sociale în rândul publicului larg, care, deseori recepționează informația oferită de media fără a o „mesteca”, adică fără a aplica în ceea ce o privește spiritul critic și facultatea de discernământ. Acesta este un proces negativ.

Trei factori ne fac capabili, conform specialiștilor din domeniul psihologiei, să depășim stereotipurile, judecându-i pe ceilalți în mai mare măsură ca indivizi și nu ca exponenți impersonali ai unor grupuri stereotipizate.

Cantitatea de informații personale pe care le avem despre cineva: cu cât acestea sunt mai abundente și mai relevante, probabilitatea activării stereotipurilor scade;

Capacitatea cognitivă a subiectului de a se concentra asupra unui membru individual al unui grup stereotipizat: recurgerea la simplificări stereotipe este mai probabilă atunci când ni se distrage atenția, când suntem obosiți, când vbem alcool sau atunci când suntem într-o dispoziție afectivă proastă;

Motivația: atunci când subiecții sunt motivați să judece obiectiv (în scopul stabilirii relațiilor de parteneriat sau de competiție; atunci când se face o comparație relevantă asupra sinelui etc.) depășirea stereotipurilor este mai probabilă.

A fost demosntrat că există efecte paradoxale în încercarea de a depăși stereotipurile. Astfel, în cazul când ne dorim pur și simplu să abandonăm judecățile stereotipe, deseori, se întâmplă ca străduința să aibă efecte contrare. Adică, stereotipul devine și mai puternic. Totuși, una din soluțiile aplicabile în scopul depășirii stereotipurilor s-ar părea să fie nu suprimarea propriu-zisă a clișeului, ci efortul de concentrare asupra indivizilor ca indivizi-personalitate și ca ca membri impersonali ai unor grupuri stereotipizate.

Bibliografie:

Denis McQuail, Sven Windahl – Modele ale comunicării – pentru studiul comunicării de masă, București Editura Comunicare.ro, 2001

Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, București, Editura Du style, 1996

Noelle-Neumann, Elisabeth, Spirala Tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social,București Editura Comunicare.ro, 2004

Adorno, Theodor and Horkheimer, Max. Enlightment as Mass Deception. Marxist Internet Archives. http://www.marxists.org/reference/subject/philosophy/works/ge/adorno.htm (March, 2003)

Althusser, Louis, Ideological State Apparatus

McGarty, Craig; Yzerbyt, Vincent Y.; Spears, Russel (2002). "Social, cultural and cognitive factors in stereotype formation". Stereotypes as explanations: The formation of meaningful beliefs about social groups. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 1–15. ISBN 978-0-521-80047-1.

Judd, Charles M.; Park, Bernadette (1993). "Definition and assessment of accuracy in social stereotypes". Psychological Review 100 (1): 109–128. 

"Stereotypes, Prejudice, and Depression: The Integrated Perspective". Perspectives on Psychological Science 7 (5): 427–449.

Kleg, Milton (1993). Hate Prejudice and Racism. Albany: State University of New York Press. pp. 135–137. ISBN 978-0-585-05491-9.

Fiske, Susan T. (1998). "Stereotyping, Prejudice, and Discrimination". In Gilbert, Daniel T.; Fiske, Susan T.; Lindzey, Gardner. The Handbook of Social Psychology. Volume Two (4th ed.). Boston, Mass.: McGraw-Hill. p. 357. ISBN 978-0-19-521376-8.

 Tajfel, Henri (1981). "Social stereotypes and social groups". In Turner, John C.; Giles, Howard. Intergroup behaviour. Oxford: Blackwell. pp. 144–167. ISBN 978-0-631-11711-7.

Operario, Don; Fiske, Susan T. (2003). "Stereotypes: Content, Structures, Processes, and Context". In Brown, Rupert; Gaertner, Samuel L. Blackwell Handbook of Social Psychology: Intergroup Processes. Malden, MA: Blackwell. pp. 22–44. ISBN 978-1-4051-0654-2.

 McGarty, Craig; Spears, Russel; Yzerbyt, Vincent Y. (2002). "Conclusion: stereotypes are selective, variable and contested explanations". Stereotypes as explanations: The formation of meaningful beliefs about social groups. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 186–199.ISBN 978-0-521-80047-1.

 Allport, Gordon W. (1954). The Nature of Prejudice. Cambridge, MA: Addison-Wesley. p. 189. ISBN 978-0-201-00175-4.

Rogier, Anouk; Yzerbyt, Vincent (1999). "Social attribution, correspondence bias, and the emergence of stereotypes". Swiss Journal of Psychology 58 (4): 233–240.doi:10.1024//1421-0185.58.4.233

Fiske, Susan T.; Lee, Tiane L. (2008). "Stereotypes and prejudice create workplace discrimination". In Brief, Arthur P. Diversity at Work. New York: Cambridge University Press. pp. 13–52. ISBN 978-0-521-86030-7.

Katz, Daniel; Braly, Kenneth W. (1935). "Racial prejudice and racial stereotypes". The Journal of Abnormal and Social Psychology (American Psychological Association) 30 (2): 175–193.doi:10.1037/h0059800.

Biagi, Shirley, 1999, Media Impact – An Introduction to Mass Media, Belmont, Wadworth Publ.

Cayrol, Roland, 1991, Les médias, Paris, PUF

Dragan, Ion, 1996, Paradigme ale comunicarii de masa, Bucuresti, sansa

Fiske, John, 2003, Introducere în stiintele comunicarii, Iasi, Polirom

Surse web:

http://bloguvern.md/2013/04/08/natie-in-migratie/

http://bloguvern.md/2013/03/29/13-mituri-vs-realitati-despre-migrarea-cetatenilor-republicii-moldova/

http://adevarul.ro/locale/iasi/cum-vazuti-moldovenii-ceilalti-romani-valabil-mai-stereotipul-sarmaaa-1_51120af24b62ed5875dea5e7/index.html

http://krytyka.org/gender-stereotypes-in-mass-media-case-study-analysis-of-the-gender-stereotyping-phenomenon-in-tv-commercials/

http://examples.yourdictionary.com/stereotype-examples.html

Violența este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Mass-media ne informează în permanență cu privire la diversele manifestări ale acestui fenomen: de la cele mai agresive – războaie, crime, violuri, furturi, distrugeri de bunuri- și până la formele mai puțin agresive – violențele verbale, toate acestea fiind susținute de o serie de imagini violente. Imaginile terifiante din presa scrisă și cea vorbită pot constitui adevărați stimuli de publicitate care deseori găsesc un teren fertil în cazul persoanelor influențabile și a celor cu un comportament deviant.