Procesul de Reconstructie In Afganistan

Procesul de reconstrucție în Afganistan

(2001-2011)

LISTĂ DE ABREVIERI

ACSP Afghan Country Stability Picture

AIHRC Comisia Independentă pentru Drepturile Omului a statului Afganistan

ANA Armata Națională Afgană

ANDS Strategia de Dezvoltare Națională Afgană

ANP Poliția Națională Afgană

ANSF Autoritatea Națională a Forțelor de Securitate

CIMIC Cooperarea Civil – Militară

I-ANDS Strategia de Dezvoltare Națională Afgană Interimară

ISAF Forța Internațională de Asistență pentru Securitate

NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

ONU Organizația Națiunilor Unite

UNODC Oficiul Națiunilo Unite pentru Droguri și Criminalitate

USAID Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1:

CADRUL GENERAL POLITIC ÎN AFGANISTAN 2001-2011

CAPITOLUL 2

PROCESUL DE RECONSTRUCȚIE ÎN AFGANISTAN

2.1 INIȚIEREA PROCESULUI DE RECONSTRUCȚIE

2.2 MĂSURAREA PROGRESULUI ÎN PROCESUL DE RECONSTRUCȚIE

2.3 STUDII DE CAZ

STUDIU DE CAZ 1: SISTEMUL EDUCAȚIONAL

STUDIU DE CAZ 2: SISTEMUL DE SĂNĂTATE

STUDIU DE CAZ 3: MASS-MEDIA

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Reconstrucția post-conflict este “un proces continuu, de lungă durată, care cere eforturi în mod constant din partea actorilor implicați. Tendința, însă, este aceea de a abandona acest proces în curs de desfășurare din momentul în care intervențiile militare și-au atins scopul inițial, anume, schimbarea regimului”. Trebuie să recunoaștem, însă, că fără un suport adecvat nu se poate asigura stabilitatea unui stat.

Reconstrucția post-conflict a devenit un subiect la modă și a început să fie folosit din ce în ce mai frecvent în discursurile politice ale țărilor din Vest începând cu anul 1990. Comunitatea internațională se implică adeseori în stabilizarea țărilor și a regiunilor afectate de conflicte. În acest context, civilii și armata trebuie să coopereze pentru a putea ajuta mai bine țările în care lipsa securității și administrația locală nu funcționează în parametrii normali. Ceea ce este extrem de important constă în evaluarea progresului activităților ce au fost întreprinse. Acest lucru înseamnă că nu se mai pune accentul pe baza teoretică, pe strategia ce a fost gândită pentru a fi implementată, ci atenția este concentrată pe ceea ce se întâmplă atunci când deciziile sunt implementate.

„Nu poți gestiona ceea ce nu poți număra”. În această lucrare se vizează măsurarea progresului în procesul de reconstrucție al statului Afganistan în perioada 2001-2011, acordând prioritate sistemului educațional, de sănătate și mass-mediei.

Măsurarea performanței actorilor implicați în acest proces este foarte importantă. În primul rând, acest lucru poate duce la un cadru transparent și, astfel, fiecare actor în parte își poate juca rolul cu mai multă responsabilitate. În al doilea rând, aceste măsurători pot contribui la îmbunătățirea modului în care statul este guvernat, oferind posibilitatea să se observe care sunt punctele forte și punctele slabe ale fiecărei ramuri. Nu în ultimul rând, poate ajuta la creearea unor relații bune de parteneriat între reprezentanții NATO, ai Organizației Națiunilor Unite și autoritățile gazdă.

Contabilitatea de gestiune poate creea un context favorabil pentru planificare, conceptualizare și evaluare. Se poate defini ca un “set de proceduri și procese pe care managerii și ceilalți participanți la organizare le folosesc în scopul de a garanta realizarea obiectivelor pe care și le-au propus, atât ei cât și organizațiile lor”.

Problema stă în faptul că, de cele mai multe ori, contabilitatea de gestiune este tratată superficial.

Articolul „Economic reconstruction amidst conflict: insight from Afghanistan and Irak”, scris de Christopher J. Coyne și Adam Pellillo, pune însă problema procesului de reconstrucție în Afganistan într-o cu totul altă lumină – „reconstrucție în timpul conflictului”.

Autorii subliniază faptul că, de obicei, procesul de reconstrucție are loc după încetarea unui conflict, însă uneori, actorii implicați într-un astfel de proces se folosesc de conflictele aflate în desfășurare pentru a „câștiga inimi și minți” (p. 1). Dar în acest proces, ei pot să cadă în patru capcane (p.9):

1. Capcana angajamentului credibil;

2. Capcana cunoașterii;

3. Capcana politicilor economice;

4. Capcana birocrației.

1. Capcana angajamentului credibil se referă la lipsa de credibilitate a actorilor politici în ochii cetățenilor. Lipsa de angajament față de un anumit pachet de politici poate duce la scăderea credibilității următoarelor politici ce ar urma să fie implementate.

2. Capcana cunoașterii constă în faptul că oficialii care se ocupă de procesul reconstrucției nu au bagajul de cunoștințe necesar pentru a realiza politicile și reformele adecvate. Cunoașterea joacă un rol deosebit de important în eforturile depuse pentru reconstrucție.

3. Capcana politicilor economice constă în ideea că eforturile depuse pentru reconstrucția economică și politică sunt strâns legate și au o relație de reciprocitate. Astfel că, dacă instituțiile politice sunt caracterizate de corupție, economia va fi la rândul ei afectată. Însă, succesul sau eșecul în diversele arii economice pot genera la rândul lor impulsuri politice diferite.

4. Capcana birocrației apare în momentul în care eforturile de reconstrucție sunt condiționate de birocrație. În timpul procesului de gestionare a progresului crește birocrația. Astfel crește și posibilitatea de a cădea mai ușor în această capcană.

La sfârșitul articolului, cei doi autori subliniază încă două aspecte. În primul rând, explică faptul că în procesele de reconstrucție care sunt inițiate înainte de încheierea conflictelor militare, soldații sunt puși în centrul eforturilor pentru reconstrucție ceea ce poate duce la tensiuni care pot avea efecte negative. Motivul ar fi că personalul militar nu deține cunoștințele necesare pentru a ajuta la dezvoltarea acestui proces. Treaba lor stă în cu totul altceva, cum ar fi folosirea forței pentru a creea condiții de securitate.

În al doilea rând, procesul de reconstrucție se poate confrunta cu un eșec chiar dacă nu cade în niciuna din capcanele prezentate mai sus. Există posibilitatea ca strategiile care stau la baza politicilor de ocupare inițială și de reconstrucție să fie nepotrivite.

METODOLOGIE

Pentru a putea realiza lucrarea, am folosit inițial documentele rezultate în urma Conferințelor internaționale – „Acordul de la Bonn”, „Cadrul Național de Dezvoltare” rezultat în urma Conferinței de la Tokyo din 2002, „Asigurarea viitorului statului Afganistan” , emis la Conferința de la Berlin din 2004, „Pactul pentru Afganistan” aprobat la Conferința de la Londra din 2006, „I-ANDS” și „ANDS”, rezultatul Conferinței de la Paris.

De asemenea, am consultat baza de date ACSP (Afghan Country Stability Picture) cât și alte materiale publicate, sub formă de rapoarte și analize, ale diverselor ONG-uri sau instituții care studiază și sunt implicate direct în acest fenomen. Acestea mi-au oferit date cantitative care să mă ajute la măsurarea progresului în procesul de reconstrucție a statului Afganistan.

ACSP este o bază de date care monitorizează activitatea la nivel național a proiectelor de dezvoltare și a vizibilității proiectului de reconstrucție. Este o inițiativă ISAF.

În perioada 2002-2007 au fost executate 85.000 de proiecte, 20.000 dintre ele fiind implementate de CIMIC și USAID.

Un lucru interesant de observat este că, dacă în anul 2002 startul a fost dat de 200 de proiecte, în 2003 numărul de proiecte ajunge la 2.232 – de 1.000 de ori mai multe – și își menține un stadiu ascendent. Astfel, în 2004 avem 12.318 proiecte implementate, în 2006 – 12.481 de proiecte. În anul 2007 am putut observa cum s-a înregistrat un alt avânt – au fost implementate 21.674 de proiecte.

În legătură cu cele două agenții, CIMIC și USAID, fiecare are domeniul lor de operare. Dacă CIMIC acordă atenție infrastructurii și resurselor naturale (27%), protecției sociale (18%), USAID acordă mai multă atenție agriculturii și dezvoltării rurale (40%), probabil din motivul că Afghanistan este o țară preponderent agricolă. Locul doi revine educației (17%).

După cum observăm acestea sunt ariile de interes, iar securității, sectorului privat de dezvoltare și sistemului de guvernare li se alocă un număr scăzut de proiecte de dezvoltare, cu toate că n-ar trebui să fie ignorate aceste aspecte.

O altă delimitare făcută este legată de zonele în care aceste proiecte sunt implementate. Deși la început accentul era inițial pus pe capitală și partea de est a țării, în zonele de sud și nord s-a constatat o creștere a numărului de proiecte propuse – cu toate că zona de sud, în special Kandahar, este o regiune conflictuală, în care talibanii dețin puterea locală. Cât despre numărul de proiecte din vest, acesta s-a menținut scăzut datorită densității joase a populației.

Ceea poate poate reprezenta un aspect negativ privind baza de date ACPS este că indiferent dacă numărul de proiecte dezvoltate anual este din ce în ce mai mare, aceasta nu poate să garanteze și adevărata valoare pe care o au în rândul populației. Nu se dau detalii legat de rezultatele acestor proiecte și nici cui servesc în particular.

CAPITOLUL 1

CADRUL GENERAL POLITIC ÎN AFGANISTAN

2001 – 2011

În decembrie 2001, la 2 luni de la începerea războiului în Afganistan, are loc Conferința de la Bonn. Acest acord subliniază atât dorința Comunității internaționale cât și a poporului afgan de a încheia un război dăunător pentru ambele părți, cât și să pună bazele unei autorități de tranziție. Hamid Karzai este numit în funcția de președinte al Guvernului interimar și deține această funcție până în momentul alegerilor prezidențiale din 2004.

În perioada imediat următoare, majoritatea atenției este îndreptată către elaborarea unei Constituții. Aceasta va constitui cadrul legal în care avea să fie ales noul președinte, noua Adunare Națională și, ce era mai important, reprezenta primul pas spre democrație. Aceasta este adoptată în ianuarie 2004.

În noua republică prezidențială islamică, „redutabila conotație religioasă în textul constituției e balansată de prezența unei serii de instituții și proceduri care sunt tipice tradiției liberal-democratice”. Constituția trebuia să reflecte atât așteptările cât și valorile poporului afgan, dar să garanteze și guvernarea țării. Rolul religiei și a femeii în stat a fost puternic dezbătut. După perioada de islamism fundamentalist din perioada regimului taliban, comunitatea internațională era sceptică în ceea ce privește aceste două subiecte,.

Afganistan a fost, totuși, un stat dezvoltat din punct de vedere social și cultural. Până la sfârșitul anilor 1970, din punct de vedere istoric, niciun lider religios nu condusese statul. Toți liderii care conduseseră Guvernul, până în acel moment, apreciau rolul credinței în viața cetățenilor, însă nu se amestecau în treburile religioase. Astfel se explică de ce separarea statului de moschee s-a dovedit un fapt realizabil.

În perioada premergătoare invaziei sovietice, din decembrie 1979, și imediat după, programul Partidului Comunist Afgan milita pentru reforma pământului, care a fost puternic impusă populației rurale și care o vedea drept imorală și lipsită de consistență, cât și oferirea de drepturi egale tuturor femeilor. Aceste schimbări erau mult prea bruște și n-au fost primite cu brațele deschise. Acest lucru a dus la un conflict al culturii și ideologiilor, pe lângă conflictele militare și politice deja existente în acea perioadă. În acest context, radicalii afgani, fundamentaliști s-au înmulțit. Datorită opoziției lor față de comunism au primit susținere financiară externă din partea Iranului, a Pakistanului și a SUA. O dată cu retragerea sovietică în 1989 a izbucnit un război civil sângeros. “Din aprilie 1992 și până în aprilie 1993, Kabul a fost aprodus la un conflict al culturii și ideologiilor, pe lângă conflictele militare și politice deja existente în acea perioadă. În acest context, radicalii afgani, fundamentaliști s-au înmulțit. Datorită opoziției lor față de comunism au primit susținere financiară externă din partea Iranului, a Pakistanului și a SUA. O dată cu retragerea sovietică în 1989 a izbucnit un război civil sângeros. “Din aprilie 1992 și până în aprilie 1993, Kabul a fost aproape complet distrus, iar 30.000 de locuitori au fost uciși, iar alți 100.000 răniți”.

Acesta a fost momentul talibanilor de a ajunge la putere, ceea ce s-a și întâmplat când, în 1996, au pus stăpânire pe Kabul. Acesta a marcat momentul când pentru prima dată în istoria Afganistanului un grup de islamici radicali preiau puterea și controlul asupra Guvernului.

Acest lucru însă a fost un caz aparte. Tocmai de aceea, în prezent, religia n-ar trebui considerată ca o forță negativă, ci ca pe o modalitate de a-i ține uniți pe oameni. În plus, conform noii Constituții, în articolul 2 (Cap. 1) se prevede că “islamul este religia oficială, însă fiecare are dreptul la propria religie”.

Singurul lucru care ar putea duce la neînțelegeri ar putea fi articolul 3 (Cap. 1) în care se specifică faptul că nicio lege nu trebuie să contravină principiilor islamului. Din acest punct de vedere, Constituția din 2004 ar putea avea un punct în minus pentru că Shari’a, sau Legea Islamică, este ușor interpretabilă.

În orice caz, Constituția are părțile ei bune. Astfel, pentru prima dată după mai bine de 30 de ani, se promovează egalitatea drepturilor femeii și ale bărbatului (Cap. 2, art. 1), posibilitatea de a alege și de a fi ales (Cap. 2, art. 12) și accesul la educație (Cap. 2, art. 22) indiferent de gen. Statul se angajează să implementeze programe prin care să crească nivelul de alfabetizare tocmai datorită nevoii acestuia de oameni pregătiți pentru a realiza progresul procesului de reconstrucție. Tocmai, de aceea, se oferă fiecăruia posibilitatea de a-și alege meseria și de a-și desfășura activitatea în locul în care dorește să muncească (Cap.2, art. 27).

Prin Constituție, oamenilor li se asigură și dreptul la liberă exprimare (Cap. 2, art. 13), cât și inviolabilitatea proprietății private (Cap. 2, art. 17).

Așa cum specificam mai sus, Constituția prezintă cadrul legal de constituire a puterii executive, legislative și judiciară.

Puterea executivă este constituită din Guvern, în fruntea căruia este Președintele. În Afganistan, a fost ales sistemul prezidențial tocmai în ideea că „o putere centrală puternică, bine organizată va fi favorabilă pentru reorganizarea politică, economică și socială”.

Pentru a fi ales Președinte, fiecare candidat trebuie să fie cetățean afgan, să fie musulman, și de asemenea să aibă și părinți afgani (Cap. 3, art. 3). Acest lucru subliniază că „familia este unitatea fundamentală a societății” (Cap. 3, art. 33). Tocmai de aceea, statul trebuie să adopte măsuri pentru asigurarea bunăstării familiei, locul în care se nasc și se dezvoltă cetățenii republicii islamice Afganistan.

Principalele atribuții ale Președintelui (Cap. 3, art. 5) sunt următoarele: trebuie să supervizeze respectarea Constituției, să determine politicile fundamentale ale statului cu aprobarea Adunării Naționale, să semneze legi și decrete legislative, să ia decizii legate de apărarea integrității teritoriale și protejarea independenței. Președintele numește Miniștri, Procurorul general, directorul Băncii Centrale, capul Direcției de Securitate Națională și Președintele societății afgane Semiluna Roșie cu aprobarea Wolesi Jirga (Camera Inferioară a Parlamentului). Tot el numește judecători, ofițeri ai armatei, ai poliției, cât și capul misiunii diplomatice a Afganistanului în străinătate.

Multă putere stă în mâinile lui, însă ceea ce oferă un echilibru situației este faptul că Președintele trebuie să răspundă în fața populației și a Wolesi Jirga (Cap. 3, art. 11), camera inferioară a Loya Jirga.

Puterea legislativă o deține Loya Jirga (Adunarea Națională). Vorbim despre un parlament bicameral – Meshrano Jirga (Camera Superioară) și Wolesi Jirga (Camera Inferioară) – care întruchipează „expresia voinței poporului, este reprezentant al întregii națiuni”.

Mai exact, Loya Jirga este un forum organizat din membrii ai Adunării Naționale și Președinți ai Consiliilor provinciale. Aceasta se ocupă cu amendarea Constituției și cu urmărirea în justiție a Președintelui. Acuzațiile a 2/3 membrii din Wolesi Jirga va constitui criteriul necesar pentru a chema Loya Jirga, iar voturile a 2/3 din membrii acesteia pot demite Președintele din funcție.

Puterea judiciară a fost mai greu de conceput. Acest lucru se datorează faptului că la începutul procesului de reconstrucție, majoritatea experților juridici erau cei care absolviseră în școli islamice și foarte puțini tineri avuseseră oportunitatea de a studia în Vest, dar aceștia nu erau la curent cu situația internă a țării.

După adoptarea Constituției, următorul pas a constat în organizarea alegerilor prezidențiale. Inițial acestea fuseseră programate în luna iunie, însă din motive financiare și de securitate au fost anulate. În săptămânile dinainte de alegeri au fost raportate mai multe incidente. De exemplu, pe data de 26 iunie 2004, cel puțin trei femei au fost omorâte și alte 13 au fost rănite într-un atac ce viza persoanele care aveau să fie implicate în organizarea alegerilor. Un alt incident din 27 iunie 2004 s-a soldat cu 16 morți în momentul în care un bărbat înarmat a oprit un autobuz ce transporta carduri de inregistrare ale votanților.

În plus, mai exista o problemă: gradul mare de analfabetism – votanții trebuiau să fie învățați despre proceduri prin imagini. În cele din urmă alegerile au avut, totuși, loc pe 9 octombrie 2004, iar Hamid Karzai a fost declarat câștigător cu 55,4% din voturi. Din acest moment, în mod oficial el apare drept primul președinte al Republicii Islamice Afganistan. Succesul lui, însă, a fost umbrit de acuzațiile de fraudă și intimidare. Mai multe persoane influente și insurgenți s-au folosit de religie ca să amenințe și să intimideze femeile. Aceste persoane influente se folosesc ocazional de puterea lor pentru a-i face pe oameni să voteze cu candidatul preferat sau au existat persoane care ar fi votat de mai multe ori.

În același stil s-au desfășurat și alegerile parlamentare din 18 septembrie 2005. Astfel, în 2006 a fost definitivat „noul set instituțional”.

Cu toate acestea, în locul consolidării păcii, numărul atacurilor a crescut în 2005. De la 6 atacuri în 2005, la 21 de atacuri în 2006. Talibanii recâștigă puterea încet, dar sigur. Numărul trupelor crește. Cinci ani au trecut de la colapsul regimului taliban, dar regimul continuă să fie instabil.

Numărul atacurile au început să crească de la an la an. În 2006 au avut loc 75 de atacuri, în urma cărora au murit în jur de 200 de oameni. În 2007, numărul victimelor decedate s-a ridicat la 3.000. Tot din 2007 încep să cadă victime, ale atacurilor „accidentale”, civili. Numărul civililor care au murit a crescut de la an la an și au fost definite ca „victime colaterale”. Tot din anul 2007 talibanii au început să ia ostatici. Astfel, Numărul trupelor a crescut din nou.

Afganistanul anului 2009 se prezenta ca un mediu ostil. Cu toate acestea, un nou șir de alegeri prezidențiale urma să aibă loc în august 2009. Se preconiza că tentative de fraudă și intimidare vor avea loc și în acest an, la fel ca la alegerile anterioare. Așa a și fost. Cu toate că n-au existat dovezi clare, s-a spus că 1 din fiecare 5 buletine de vot au fost compromise. De asemenea, au fost raportate 35 de cazuri de fraudă.

Printre acestea au fost și cazuri în care minori, cu vârsta de 12 și 13 ani dețineau carduri de identitate în care se specifica faptul că au împlinit deja 18 ani. Cu toate că s-a spus că numărul minorilor care au votat este nesemnificativ pentru legitimitatea procesului de votare acesta contravine în totalitate cu articolul 11 (capitolul 3) din Legea electorală, în care se specifică faptul că doar cetățenii cu vârsta de minim 18 ani pot să voteze.

În urma rezultatelor finale ale voturilor s-a constat că niciunul dintre candidați nu a obținut majoritatea. Cei doi candidați de pe primele locuri au fost Hamid Karzai și Abdullah Abdullah. Primul a obținut 49,67%, în timp ce al doilea a obținut un procent de 30,59.

Acest lucru însemna că un al doilea tur de scrutin ar trebui să aibă loc, iar acesta a fost programat pe 7 noiembrie. Retragerea candidatului Abdullah Abdullah din cursa prezidențială i-a asigurat câștigul lui Hamid Karzai. Acesta a câștigat alegerile prezidențiale din 2009 prin abandonul adversarului său.

Acest lucru nu a fost tocmai constituțional având în vedere că Hamid Karzai nu a obținut 50% din voturi pentru a fi ales, și astfel rezultă că nu este un președinte legitim, fapt ce va genera doar instabilitate.

Anul 2010 a fost anul celui de-al doilea șir de alegeri parlamentare, dar și anul cu cele mai multe victime din rândul civililor,.

În timp ce alegerile prezidențiale din 2009 pot fi caracterizate de fraudă și corupție, modalitate prin care au reușit să diminueze încrederea în rândul populației privind corectitudinea procesului și integritatea candidaților, din partea alegerilor parlamentare din 18 septembrie 2010 așteptările au fost foarte mari.

Un proces credibil și transparent este foarte important pentru a asigura credibilitatea singurei instituții care poate să contrabalanseze puterea executivului.

„Rezultatele finale ale alegerilor parlamentare din 2010 au aratat faptul că Guvernul Afganistanului a eșuat să câștige o majoritate pro-guvernamentală printre membrii noului parlament” spre deosebire de anul 2005. „Cu alte cuvinte, majoritatea candidaților propuși de Hamid Karzai au fost respinși. […] Conform New York Times, Președintele Karzai va fi susținut de un număr de 100 de membrii al noului parlament, în timp ce fostul să oponent la scaunul de președinte, Abdullah Abdullah, a declarat că suporterii săi dețin în jur de 90 de scaune din cele 249 ale Wolesi Jirga. Ca rezultat, noul parlament al Afganistanului nu va fi dominat de membrii favoriți ai președintelui Karzai și nici de suporterii lui Abdullah. Ceea ce poate însemna că probabil va face din când în când verificări și va cere bilanțuri puterii prezidențiale”.

Cu toate că se preconizează că în 2014 trupele SUA se vor retrage, situația securității rămâne una precară. Specificam că în anul 2010 au fost înregistrate cele mai multe victime în rândul civililor. Au fost cel puțin 2421 morți și 3270 răniți. 10% dintre aceștia au fost omorți de propriile forțe de securitate.

Asta este unul dintre faptele ce reies în urma publicării raportului „Nu-i timp de pierdut: Promovarea asumării răspunderii de către Forțele de Securitate Națională Afgană” de către Oxfam.

În acest raport se atrage atenția asupra abuzurilor comise de forțele de securitate, aceleași forțe care ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru a proteja cetățenii afgani.

În contextul retragerii trupelor străine de pe teritoriu afgan în 2014, NATO ar trebui să se implice în limitarea și prevenirea abuzurilor comise de poliția (ANP) și armata națională afgană (ANA). În martie 2001, Președintele Hamid Karzai a declarat că din iulie 2011 trupele străine vor începe să se retragă lăsând responsabilitatea în mâinile forțelor de securitate afgane. Dar având în vedere că gradul de securitate se deteriorează continuu, se pune la îndoială profesionalismul forțelor afgane.

Raportul subliniază faptul că există un risc mare ca acestea să facă abuz de putere pe măsură ce rolul lor va crește în societate. De aceea, comunitatea internațională, cea care oferă fonduri, arme și suport acestor forțe, ar trebui să-și asume responsabilitatea ca acest lucru nu se întâmple.

În plus, raportul detaliază abuzuri ale forțelor afgane printre care tortură, crime, precum și recrutarea și abuzul sexual al copiilor.

Cu toate că, în percepția soldaților și poliției afgane, Autoritatea Națională a Forțelor de Securitate (ANSF) nu este responsabilă pentru accidentele ce implică civili, 10% din civilii omorâți sunt uciși de forțele de securitate afgane. Câteva din practicile ANFS sunt prezentate în raport:

raidurile de noapte (sunt organizate de forțele străine cu participarea forțelor speciale afgane) – în 2010, 102 civili au fost omorâți în raiduri de noapte, printre care 8 femei și 9 copii; în ultimele 3 luni ale anului au fost făcute în medie cam 17 raiduri pe noapte – 1 din 5 a rezultat cu moartea unuia din membrii familiei ce locuia în casa percheziționată; acestea implică uz excesiv de forță, distrugerea și/sau furtul proprietății, comportament abuziv față de femei și copii; ex. “În februarie 2010, forțele speciale ale SUA împreună cu forțele afgane au intrat într-o casă în provincia Paktia unde au împușcat și omorât 5 persoane, dintre care 3 femei” (p.12) – au abuzat fizic de ceilalți membrii ai familiei forțându-i să stea pentru câteva ore afară în picioarele goale în frig.

Recrutarea și abuzul copiilor – Deși Guvernul Afganistanului a interzis recrutarea copiilor în forțele armate, cu toate acestea AIHRC (Comisia Independentă Afgană pentru Drepturile Omului) raportează că sunt multe cazurile în care familii cu băieți tineri, considerând că salariul ANSF i-ar ajuta să obțină anumite avantaje, mituiesc ofițeri ai Ministerului de Interne să le întocmească băieților documente de indentitate false; Campaniile de recrutare sunt făcute în școli; fete și băieți de 16 ani sunt acceptați în serviciu de pregătire în cadrul poliției; au fost raportate incidente de abuz sexual și exploatarea băieților (bacha bazi sau “băieți cu care să te joci”), dar subiectul rămâne tabu. De obicei sunt aleși băieți cu vârste cuprinse între 11-14 ani. Părinților li se oferă bani pentru a-l lua pe băiat ca ucenic. Adevărul este că acel copil nu va fi niciodată ucenicul bărbatului care plătește, ci jucăria lui sexuală.

Tortură în timpul detenției – AIHRC afirmă că între 2006-2008 a fost realizat un studiu ce acoperea în jur de 398 deținuți. 98% dintre aceștia au spus că le-au fost încălcate drepturile – pălmuiri, lovituri puternice, umilință, privare de somn, apă sau mâncare, biciuire sau electroșocuri.

Agențiile spun că forțele afgane nu sunt echipate corespunzător ca să răspundă în mod adecvat accidentelor ce implică civili sau atunci când civili sunt “prinși la mijloc”. Acestea nu prea dețin capacitățile adecvate de a investiga – niciun sistem care să urmărească momentele în care s-au petrecut accidente ce au implicat civili – și nici capacitatea de a da amenzi pentru prejudiciul cauzat din neatenție.

Oamenii au nevoie ca forțele de securitate ca să îi protejeze, iar cei care comit abuzuri să fie aduși în fața justiției – altfel încrederea în guvern, și așa destul de mică, va fi subminată în totalitate.

În raport se precizează că nu există niciun mijloc efectiv prin care civilii să poată depune plângeri împotriva forțelor naționale de securitate. AIHRC se ocupă cu astfel de probleme și investighează plângerilor cetățenilor, însă foarte mulți dintre ei sunt speriați de consecințe și aleg să tacă. Din păcate inițiativele acestei instituții sunt îngreunate de lipsa resurselor.

De asemenea, se critică faptul că sunt peste 40.000 de polițiști care nu dispun de niciun fel de training. NATO ar trebui să fie mai degrabă interesat de calitate decât de cantitate având în vedere că este în joc succesul procesului de reconstrucție cât și viețile și siguranța poporului afgan.

CAPITOLUL 2

PROCESUL DE RECONSTRUCȚIE ÎN AFGANISTAN

2.1. INIȚIEREA PROCESULUI DE RECONSTRUCȚIE. CONFERINȚELE INTERNAȚIONALE CARE AU GHIDAT ACEST PROCES

În decembrie 2001, a avut loc Conferința de la Bonn. Acordul de la Bonn a fost cel care a trasat „drumul către restaurarea structurii instituționale”.

Procesul de reconstrucție, însă, a început pe 22 ianuarie 2002 în urma conferinței de la Tokyo. Una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta noul regim era faptul că nu se putea autofinanța și nu ar fi reușit să ducă la bun sfârșit reconstrucția Afganistanului. Acest proces este unul dificil pentru a fi realizat pe cont propriu. Astfel, un număr de 61 de țări și 21 de organizații internaționale s-au întâlnit pentru a-și exprima dorința de a participa la crearea unui mediu stabil și de a discuta privind asistența pe care aveau să o acorde în Afganistan.

„Cadrul Național de Dezvoltare”, ce a fost emis în urma acestei conferințe, viza trei direcții.

În primul rând, folosirea asistenței umanitare și politicilor sociale pentru a facilita oamenilor accesul la un trai mai sigur, dar și pentru a pune bazele capitalului social și uman. Capitalul social se definește ca o „combinație de rețele, relații, norme și instituții care formează o societate și îi permite acesteia să funcționeze și să se dezvolte dinamic.” Capitalul uman, în schimb, se definește ca orice „cunoștințe, aptitudini, capacități dobândite care permite indivizilor să opereze în această combinație” de mai sus.

În al doilea rând, folosirea asistenței externe pentru a construi o nouă infrastructură, aceasta fiind baza pentru o dezvoltare a sectorului privat și pentru suportul capitalului uman și social.

În al treilea rând, se dorea o creștere economică sustenabilă astfel încât sectorul privat să devină motorul creșterii economice și instrument de incluziune socială.

Anul 2004 este cel în care are loc Conferința de la Berlin. Rezultatul a fost emiterea unui document „Asigurarea viitorului statului Afganistan”, în care era prezentat un program de investiții pentru creștere economică pentru a îmbunătăți viețile oamenilor. Acest scenariu dorește facilitarea creării unui stat mai sigur și capabil să ofere cetățenilor săi un trai decent.

Următorul pas a fost stabilit în documentul „Pactul pentru Afganistan”, aprobat la Conferința de la Londra din 2006. În acest moment, încă nu este clar cât s-a realizat până în acest moment. Dimpotrivă, situația în țară pare să se înrăutățească din punct de vedere al securității. Documentul este recunoscut ca fiind succesorul Acordului de la Bonn și oferă un cadru în care să fie continuată asistarea Afganistanului. Astfel, monitorizarea procesului de reconstrucție se va ghida în funcție de trei piloni de dezvoltare:

1. Securitatea;

2. Guvernarea, Statul de drept și Drepturile umane;

3. Dezvoltarea Economică și Socială.

Acești trei piloni au fost luați și divizați în documentul „I-ANDS” în 8 sectoare: Securitate; Guvernare și Stat de Drept; Infrastructură și Resurse Naturale; Educație, Cultură și Media; Sănătate; Agricultură și Dezvoltare rurală; Protecție socială; Dezvoltarea sectorului privat.

În 2008 a avut loc conferința de la Paris, în urma căreia a fost gândit un plan de acțiune, ANDS, și au fost prezentate obiectivele și viziunea pentru anul 2020: dorința ca Afganistan să fie o democrație constituțională islamică stabilă, în relații bune atât la nivel intern cât și extern; o națiune tolerantă, unită și pluralistă; o societate prosperă bazată pe economia de piață și echitate socială.

Următoarele conferințe duc jocul la un cu totul alt nivel. În anul 2009, la Conferința de la Moscova, Rusia își face cunoscută dorința de a susține procesul de reconstrucție a statului Afganistan. Același lucru își doresc să-l facă atât Iran cât și Turcia.

În timpul conferinței de la Londra din 2010 se produce un alt eveniment intrigant. Este un fel de metodă de a demonstra lumii că nu există doar o strategie pentru a lupta în acest război, dar de asemenea există și o strategie pentru a încheia războiul.

După 10 ani de la prima conferință de la Bonn, viitorul Afganistanului a fost din nou dezbătut la Bonn. S-a încheiat, astfel, un ciclu pentru a face loc unui alt ciclu. De această dată, însă, președintele Hamid Karzai va veni în cadrul conferinței ca șef de drept al statului Afganistan.

Scopul inițial al acestei conferințe a fost să convingă cetățenii Afganistanului că ajutorul va continua să fie acordat chiar și după retragerea trupelor în 2014. Totuși, o întrebare ne vine în minte: Ce fel de ajutor? Poate că toată strategia ar trebui un pic schimbată și să se încerce mai mult să se răspundă la nevoile reale ale oamenilor.

Cu alte cuvinte, mai important ar fi să se răspundă la întrebarea: De ce au într-adevăr nevoie oamenii din Afganistan?

Oxfam a întreprins un studiu pentru a afla care sunt prioritățile cetățenilor afgani. Astfel, oamenii au optat pentru un sistem de educație performant, la care să aibă acces și femeile – aici intră construcția de școli care să asigure condiții optime pentru toți elevii. Un respondent a declarat că prin educație nivelul de ignoranță scade și, astfel, numărul celor care fac parte din grupuri extremiste sau care cad victimă a traficului de ființe umane scade. De asemenea, este nevoie de locuri de muncă atât pentru femei cât și pentru bărbați, condiții de dezvoltare egale pentru ambele genuri și ajutor egal în toate regiunile din partea Comunității Internaționale. Apa potabilă ar trebui să fie disponibilă și în zonele mai greu accesibile. La fel și servicii medicale calitative. După cum putem observa, majoritatea respondenților s-au orientat către nevoile primare, vitale.

Realizarea unui mediu sigur și stabil nu este un proces de scurtă durată. Fără asigurarea unor nevoi fundamentale vieții de zi cu zi, pacea și stabilitatea nu vor prinde niciodată rădăcini.

2.2. MĂSURAREA PROGRESULUI ÎN PROCESUL DE RECONSTRUCȚIE

Un deceniu. Atât a trecut de la inițierea procesului de reconstrucție. Afganistanul anului 2012 arată, totuși, un „optimism moderat”. Dacă în anul 2001 structurile politice, economice și sociale erau aproape inexistente, în urma situației instabile cu care s-a confruntat Afganistan în ultimii 30 de ani, în prezent putem remarca unele progrese.

Din punct de vedere politic, Acordul de la Bonn din decembrie 2001 a fost cel care a stabilit ceea ce putem numi astăzi „o călătorie în trei pași spre democrație”. Astfel, adoptarea Constituției în ianuarie 2004, alegerile prezidențiale din octombrie același an și alegerile parlamentare din septembrie 2005 au dus la completarea cu succes a obiectivelor Acordului de la Bonn.

Afganistan se putea bucura acum de instituții democratice alese de popor și de un sistem care include separarea puterile în stat între executiv, legislativ și judiciar.

De asemenea, tot în urma acordului de la Bonn, a fost constituită Comisia Independentă pentru Drepturile Omului a statului Afganistan (AIHRC), prima de acest gen din istoria Afganistanului și are ca obiectiv să monitorizeze modul în care sunt protejate drepturile omului și să pornească investigații atunci când acestea sunt încălcate.

Următorul pas a fost stabilit în documentul „Pactul pentru Afganistan”, aprobat la Conferința de la Londra din 2006. Documentul este recunoscut ca fiind succesorul Acordului de la Bonn și oferă un cadru în care să fie continuată asistarea Afganistanului. Astfel, sunt prezentați cei trei piloni de dezvoltare:

1. Securitatea;

2. Guvernarea, Statul de drept și Drepturile umane;

3. Dezvoltarea Economică și Socială.

În funcție de acești trei piloni avea să continue desfășurarea procesul de reconstrucție.

În august 2009 și în septembrie 2010 au avut loc un nou un șir de alegeri prezidențiale și parlamentare. Acest lucru demonstrează că procesul democrației se află în continuă desfășurare.

Nu în ultimul rând, în 2003, fusese inițiat un program de dezarmare, demobilizare și reintegrare finanțat de SUA și Japonia. Conform ANDS, acest program astăzi este definitivat, iar armata națională împreună cu poliția dețin controlul, Afganistan nemaifiind considerat un „paradis pentru teroriști”.

Din punct de vedere social, una din cele mai importante reușite a fost lansarea campaniei „Înapoi la școală”, în anul 2002. Dacă „înainte de 2001, mai puțin de 1 milion de copii puteau merge la școală, iar fetele era excluse din sistemul de învățământ”, din momentul lansării acestei campanii numărul copiilor a crescut la aproape 7 milioane în 2010, dintre care aproape 3 milioane sunt fete. Universitățile s-au redeschis și, astfel, 52.000 de studenți și 2.000 de profesori și-au reluat cursurile sau au aplicat pentru prima dată pentru admiterea în cadrul învătământului universitar.

De asemenea, s-au făcut demersuri și pentru îmbunătățirea calității materialelor școlare și au avut loc cursuri de perfecționare pentru profesori. În plus, numărul școlilor a crescut în această perioadă, cu toate că multe dintre ele nu au o clădire proprie sau riscă să fie închise din motive de securitate.

Un alt punct forte îl remarcăm în sistemul de sănătate. Se preconizează că numărul persoanelor care beneficiază de Pachetul de Servicii medicale de bază a crescut de la 9% în 2003 la 90% în 2011. De asemenea, au fost gândite și implementate programe de vaccinuri, de distribuire de prezervative și s-a deschis primul centru din Afganistan de terapie anti-retrovirală. Astfel, se oferă o șansă în plus de recuperare persoanelor infectate cu HIV.

În plus, au fost îmbunătățite și condițiile de trai ale persoanelor care trăiesc în mediul rural. Eforturi au fost făcute de ONG-uri pentru a susține grupurile vulnerabile. Proiecte de dezvoltare sunt în curs de desfășurare.

London: Zed Books Ltd., 2004

Din punct de vedere economic, trebuie mai întâi să conștientizăm că Afganistan este un stat cu o societate predominant agrară, 80% din populație trăind în zonele rurale. Cu alte cuvinte, viața a milioane de oameni este direct dependentă de accesul la resursele naturale.

Apa este una dintre cele mai importante resurse naturale. În prezent, doar 30% dintre gospodării au acces la apă potabilă. S-au implementat 2100 proiecte de reabilitare a unor puncte de irigații în ultimii 5 ani, dintre care 1200 au fost definitivate. Oamenii continuă să crească animale și să cultive legume și fructe datorită faptului că le poate aduce atât venit cât pot constitui și sursă de hrană.

Dacă în 2004 doar 6% din populație beneficia de curent electric (majoritatea fiind în Kabul, în zonele rurale aceste servicii erau inexistente), în prezent s-a ridicat la 20% însă accesul este limitat la câteva ore pe zi.

Aproximativ 20.000 km de drumuri au fost construiți sau reparați pentru a facilita accesul în zonele rurale, oferind astfel oportunitatea de a beneficia de o gamă mai largă de servicii, locuri de muncă.

Resursele recent descoperite pot face din Afganistan unul dintre cele mai importante centre miniere din lume. Acest lucru va duce la dezvoltare și la posibilitatea ca statul afgan să devină un actor economic cheie în regiune,.

După căderea regimului taliban s-a creat „o atmosferă de libertate a cuvântului și a presei”. Democrația este compatibilă cu accesul la informație. Observăm apariția a 400 de ziare și reviste, 15 canale de televiziune, 40 stații radio private, atât naționale cât și locale. Reporterii și presa locală din Afganistan au câștigat experiență lucrând direct cu presa internațională.

2.3. STUDII DE CAZ: SISTEMUL EDUCAȚIONAL, SISTEMUL DE SĂNĂTATE ȘI MASS-MEDIA

Am ales să tratez sistemul educațional, sistemul de sănătate și mass-media tocmai datorită impactului pe care îl pot avea acestea în timpul procesului de reconstrucție.

Spun acest lucru deoarece, pentru început, fiecare stat are nevoie de educație pentru a creea capital uman bine pregătit care să ajute la dezvoltarea țării si un sistem de sănătate bine structurat care să ofere oamenilor servicii de calitate.

Democrația este compatibilă cu accesul la informație. Să ai libertatea de a te informa este vital din două motive:

1. cetățenii pot face alegeri mai informate, mai responsabile decât să acționeze din cauza ignoranței și a lipsei de cunoștințe;

2. are rolul de control a organelor de conducere – dacă luptă să răspundă nevoilor acestui popor.

STUDIU DE CAZ 1. SISTEMUL EDUCAȚIONAL

Lipsa accesului la educație înainte de anul 2002 a dus la un grad ridicat de analfabetism. Se estimează că doar 28% din populația știe să citească – 78% din numărul total de femei și 46% din bărbați.

În plus, peste 50%, dintr-o populație de 25 de milioane de oameni, sunt sub 18 ani. Tocmai de aceea un sistem educațional calitativ este extrem de important. În prezent, sistemul educațional din Afganistan este împărțit în trei sectoare:

1. Învățământ primar și secundar (cunoștințe generale, studii islamice și vocaționale);

2. Învățământ superior;

3. Dezvoltarea abilităților.

+ Pozitiv

În acest context este lansată, în 2002, campania “Înapoi la școală!”. Dacă „Înainte de 2001, mai puțin de 1 milion de copii puteau să meargă la școală, iar fetele era excluse din sistemul de învățământ”, din momentul lansării acestei campanii numărul lor s-a triplat – 3 milioane de copii încep să frecventeze școala din care 30% sunt fete; o treime din totalul profesorilor (70.000 profesori) sunt femei. În 2004 numărul copiilor crește la 4 milioane, ca în prezent să aibă acces mai mult de 6 milioane de copii, din care aproape jumate sunt fete. O diferență destul de mare față de anul 2001, când au fost înlăturați talibanii de la putere și când erau înscrise doar 5000 de fete la școală.

Universitățile au fost redeschise. În prezent, frecventează cursuri 75000 de studenți și 2700 de profesori. De asemenea, au loc parteneriate cu universități din străinătate.

– Negativ

Cu toate eforturile de a aduce copiii la școală, 42% din numărul total de copii cu vârsta de a merge la școală nu au acces la educație pentru că școlile au fost închise din motive de securitate sau pentru că nu-și permit din motive financiare.

În plus, Campaniile „Înapoi la școală!” din 2002 și 2003 s-au axat în primul rând pe aducerea copiilor înapoi în școli. S-au concentrat pe numărul materialelor necesare, însă nu au luat în calcul și calitatea cărților, a informației ce avea să ajungă la copii. S-a pus problema revizuirii acestora, însă procesul a fost unul superficial – inițial trebuiau șterse toate mesajele violente, însă acest lucru nu a fost făcut în totalitate. Se păstrau mesajele cu tentă religioase, uneori prea fundamentaliste, insă s-a considerat că orice alte revizuiri ar fi fost luate ca un amestec din partea comunității internaționale. Însă aceasta era oricum amestecată deoarece ea a fost cea care a finanțat printarea cărților.

Calitatea materialelor nu a fost singura problemă cu care s-a confruntat procesul de revizuire a sistemului educațional. Profesorii continuau să fie nepregătiți (unii dintre ei nu fuseseră niciodată la școală – cel mult în madrassas (școli religioase), iar cei mai bine aveau cel mult 6 clase). De asemenea, nivelul de toleranță era unul foarte scăzut. Copiii, reprezentanți ai minorităților, erau discriminați.

Putem privi situația din 2 perspective. Din fericire milioane de elevi au pus piciorul pentru prima dată în școală și aveau acces la educație. Pe de altă parte, acești copii care nu mai fuseseră niciodată la școală cunoșteau pentru prima dată conceptul de ură, intoleranță, diviziune. Astfel, dacă se continuă în aceeași direcție, schimbarea cursului unui sistem de educație bazat pe violență și intoleranță va fi o sarcină dificilă.

Ar trebui, de asemenea, să subliniem faptul că situația fetelor e încă dificilă. Cu toate că au acum dreptul la educație, există teama de grupările extremiste. Fetelor le este teamă de multe ori să meargă la școală pe motiv că ar putea fi hărțuite. Astfel, un raport al organizației Oxfam subliniază faptul că există o diferență mare între numărul înscrierilor și frecventare. Raportul arată că doar o parte din cele aproape 3 milioane de fete înscrise frecventează regulat orele de curs; în 2009, 22% din ele erau considerate absente pe termen lung – motivele ar putea fi de la căsătorie până la hărțuire. Câteva obstacole: sărăcia, instabilitatea, numărul mic de femei profesor.

În plus, cu cât fetele cresc mai mult scade procentul celor care frecventează școala, așa se face că doar 10% din numărul total obțin o diplomă. 80% din numărul fetelor care stau în zone rurale nu merg deloc la școală. Nesiguranța din regiunile din Sud și Vest duc la scăderea numărului celor care merg la școală. Lipsa securității și a atacurilor asupra clădirilor școlilor, a forțat atât profesori cât și copii să renunțe la școală.

Se cere în Afganistan reforma întregului sistem educațional. Degeaba vor continua să deschidă școli dacă profesorii și cărțile vor continua să promulge diviziunea și să îi facă pe elevi să fie plini de prejudicii.

Trebuie să fim conștienți că odată cu creșterea condițiilor de viață a afganilor va crește și numărul copiilor ce vor merge la școală. Altfel, milioane de băieți și fete vor fi nevoiți să muncească pentru a-și ajuta familiile să supraviețuiască.

De asemenea, se dorește dezvoltarea egală în toate zonele țării. Chiar și copiii din zonele mai izolate ar avea, astfel, acces la educație. De asemenea, un aport crescut pentru stabilitatea fiecărei zone ar fi de preferat pentru că sunt cazuri când școli rămân închise pe motiv de lipsă a securității.

Un alt plus ar fi dacă cei cu viziuni extremiste și-ar schimba atitudinea față de educația femeilor și ar renunța la amenințări și hărțuiri, care în ultima perioadă au devenit din ce în ce mai frecvente.

+ Pozitiv

Se preconizează că s-au construit din 2003 mai mult de 4500 de școli.

– Negativ

42% dintre școli nu au o clădire propriu-zisă, copiii sunt nevoiți să învețe în corturi, sau în cel mai bun caz pe holuri.

+ Pozitiv

Încercările Ministerului Educației de a crea un nou „Sistem național de curiculă”. În 2003 a fost aprobată prima curiculă de mai bine de 20 de ani și a devenit document de referință în sistemul educațional afgan. Conform acesteia, în loc de 6 ani obligatorii de școală acum erau 9 ani, iar copiii aveau să fie educați în spiritul valorilor islamice moderate pentru a evita orice tendință extremistă. Noi cărți pentru educația primară au fost tipărite, avându-și baza în noua curiculă și noi cursuri de instruire pentru profesori au fost inițiate.

În 2006, sistemul de curiculă a fost revizuit astfel încât să includă și învățământul secundar. Tot în 2006 a fost adoptat de către Guvern „Planul strategic pentru Educație Naționale 2006-2011” unde sunt numite schimbările ce trebuiesc efectuate în diverse arii ale sistemului educațional.

STUDIU DE CAZ 2: SISTEMUL DE SĂNĂTATE

În urma invaziei sovietice din 1979, precum și a conflictelor interne violente din ultimele trei decenii, o mare parte din infrastructura Afganistanului și a mijloacelor de furnizare a serviciilor de sănătate au fost puternic afectate. Guvernul taliban nu a contribuit decât cu un sistem medical neeficient. Ca răspuns, „un număr semnificativ de organizații nonguvernamentale naționale și internaționale și-au asumat responsabilitatea pentru a facilita oferirea de servicii medicale primare”.

După colapsul regimului taliban, serviciile medicale au continuat să fie furnizate în principal de ONG-uri, 70% din programele medicale ale țării fiind implementate de acestea. Din cauza lipsei de resurse umane și din cauza unui sistem birocratic greoi, Afganistan are nevoie de donatori externi care să investească în sistemul de sănătate.

– Negativ

Cheltuielile au scăzut din 2001 când pentru sănătate erau investite 9% din PIB. În schimb, în anul 2009 și 2010 doar 7,6% din PIB sunt oferiți sistemului de sănătate . Luând în considerare că investiții în acest sector sunt atât de mici, nu e de mirare că Afganistan deține unul din cei mai slabi indici de dezvoltare, obținând locul 172 din 187 în Indicele Uman de Dezvoltare al ONU din 2011. Afganistan se confruntă cu unele din cele mai mari probleme – malnutriție, traume psihologice, abuz în ceea ce privește drepturile omului.

+ Pozitiv

Cu toate că nu putem vorbi de un sistem medical performant, progresul a început să-și facă simțită prezența prin implementarea unui pachet cu Servicii Medicale primare, de către Ministerul Sănătății Publice. Astfel, s-a înregistrat o creștere, din 2001 și până în prezent, a procentului din populație care are acces la servicii medicale de bază. Astfel că, dacă în 2002, doar 9% dintr-o populație de aproximativ 29 milioane de locuitori dispuneau de aceste servicii, în 2006 procentul a crescut la 82%, iar în 2008 a atins 85% din populație și se așteaptă o creștere continuă.

– Negativ

Cu toate că se preconizează că, în 2011, 90% din populația Afganistanului are acces la aceste servicii, se pune la îndoială calitatea acestora, mai ales dacă luăm în considerare:

Lipsa infrastructurii – face ca zonele rurale să fie greu accesibile, mai ales în timpul iernii; Doar 6% din cetățenii afgani dispun de electricitate; doar 30% din casele din afara orașelor au acces la apă potabilă; Pentru a fi îmbunătățit sistemul de sănătate se cere investiții în transport, electricitate, apă potabilă și comunicație.

Spitalele din afara capitalei nu dispun de suficiente paturi, medicamente, termometre sau căldură. Medicamentele de cele mai multe ori sunt cumpărate de rudele pacienților.

Lipsa oamenilor calificați, mai ales a femeilor – 70% din oamenii care sunt acum în sistem nu au minimum de cunoștințe necesare. Sunt doar 6.000 de doctori și 14.000 de asistente pentru o populație de 28 milioane de oameni. În plus, salariile sunt prea mici pentru un trai decent, iar mulți dintre oamenii capabili nu vor să lucreze în zonele rurale din cauza condițiilor de viață scăzute sau decid să părăsească țara sau să își găsească alte mijloace prin care să-și asigure traiul.

Malnutriție: 40% dintre copii sunt subponderali; în urma anilor de secetă, aproape 5 milioane de oameni trăiesc în urma ajutoarelor oferite de ONU și a altor organizații umanitare.

Cheltuielile pentru sănătate – doar 7.6% din PIB, în 2010.

Situația securității – nesigură și greu de prezis; în 2007, 45% din regiunile din Afganistan nu erau accesibile misiunilor ONU din cauza lipsei securității și a restricțiilor de mișcare; în 2004, mulți facilitatori ai serviciilor medicale au fost uciși și ca efect, în 2008, 300.000 de persoane au rămas fără acces la servicii primare de sănătate.

+Pozitiv

Putem obține o altă modalitate de a măsura progresul, monitorizând modul în care sunt implementate programele de vaccinuri, distribuire de prezervative.

De exemplu, putem să aducem în discuție programul de vaccinuri împotriva tetanosului sau pojarului. Mai multe campanii au fost înregistrate în regiuni printre care și în Kabul, Helmand și Kandahar. S-a observat că, în Kabul, un număr total de 300.000 de mame – femei între 15 și 50 de ani- și un număr asemănător de copii între 9luni și 5 ani au fost vaccinați împotriva tetanosului și a pojarului. Conform rezultatelor preliminare, 70% din femei au fost vaccinate împotriva tetanosului, iar 85% din copii au fost vaccinați împotriva pojarului.

Programele de distribuire de prezervative demonstrează faptul că atitudinea poporului afgan se schimbă. Într-o societate tradiționalistă, oamenii au înțeles că aceste programe sunt special gândite pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Este adevărat că nu sunt atât de populare ca în țările dezvoltate, însă numărul celor care folosesc prezervative este în continuă creștere.

Prezervativele, însă, nu previn doar bolile cu transmitere sexuală. Acestea ajută și la evitarea unei sarcini nedorite, și astfel la reducerea numărului femeilor care mor datorită complicațiilor care apar în timpul nașterii.

– Negativ

Cu toate acestea, mulți oameni nu sunt informați în privința vaccinurilor. De asemenea, din cauza tradiție și a lipsei de resurse umane multe femei refuză să se vaccineze. De cele mai multe ori, femeile afgane refuză să fie consultate de un medic bărbat, însă nu sunt destule femei în postura de medic care să consulte și să vaccineze. În plus, în regiunile din sud, cum ar fi Helmand și Kandahar, lipsa securității, atacurile asupra furnizorilor de servicii medicale și uneori chiar răpirea acestora îngreunează procesul de distribuție, mai ales către zonele periferice.

Chiar dacă se preconizează că procentul femeilor și copiilor vacinați a fost destul de ridicat, de fapt procentul copiilor care au fost vaccinați atinge doar 37%, iar pentru femei doar 33%. Cauzele care provoaca o rată mare de mortalitate sunt diareea, bolile de respirație, tuberculoza, malaria, pojarul, condițiile neigienice și incapacitatea mamei și a copilului de a merge la un centru de sănătate.

„Lipsa accesului la servicii medicale calitative, subnutriția, mariajul la o vârstă fragedă, dar și sarcinile multiple sunt cel mai comun motiv pentru care în Afganistan este foarte ridicată rata mortalității infantile și a mamelor din cauza unor complicații în timpul nașterii”. Luând cele de mai sus în considerare, precum și raportul „Situația mamelor în lume”, Afganistan este a doua țară după Nigeria, din 165 de țări, cu cele mai rele condiții pentru a deveni mamă, dacă luăm în considerare educația, sănătatea mamei și a copilului, gradul de bunăstare. Dacă pentru mame, în țările dezvoltate, această „poziție” este una de sacrificiu dar te și recompensează, în țările în curs de dezvoltare „să fii mamă înseamnă să te lupți zilnic cu bolile, malnutriția și sărăcia”,.

În Afganistan mor 22 de copii sub 5 ani și 15 copii sub un an în fiecare oră. La fiecare 30 de minute câte o mamă moare în timpul nașterii.

+ Pozitiv

În anul 2009 s-a deschis primul centru de terapie anti-retrovirală. Acesta oferă o șansă de recuperare persoanelor infectate cu HIV.

– Negativ

Consumul de droguri a crescut în ultimii 4 ani, mai ales că Afganistan este unul dintre cei mai mari producători de droguri. Se preconizează că 8% din populația adultă e consumatoare de droguri injectabile. Într-un studiu realizat de UNODC (Oficiul Națiunilo Unite pentru Droguri și Criminalitate) a reieșit că 85% din consumatorii de droguri injectabile au răspuns că au împărțit seringa în momentul procesului. Din acest fapt, reiese ca majoritatea consumatorilor nu cunosc modalitățile de transmitere a virusului HIV și hepatitei C. De asemenea, în ciuda constrângerilor culturale, cel puțin 6 % dintre aceștia au întreținut relații sexuale, pentru bani sau droguri, fără a se proteja.

+ Pozitiv

A crescut accesul lucrătorilor sanitari de gen feminin. Procentul facilităților disponibile în care există cel puțin un doctor femeie, asistentă sau moașă a crescut direct proporțional.

– Negativ

Lipsa de finanțare pentru multe programe cheie;

Lipsa de protecție financiară pentru gospodăriile sărace cu scopul de a primi ajutorul de care au nevoie.

STUDIU DE CAZ 3: MASS-MEDIA

După colapsul regimului taliban și stabilirea în urma Acordului de la Bonn a „celor trei pași spre democrație”, era de așteptat să fie creată „o atmosferă de libertate a cuvântului și a presei”.

Constituția din 1964 care a preluat rolul de Constituție „interimară”, până la adoptarea celei din 2004, descria ca inviolabile libertatea de gândire și cea de expresie. „Fiecare afgan are dreptul să-și exprime gândurile verbal, în scris, prin imagini sau alte mijloace. Conform legii, fiecare cetățean are dreptul să printeze și să publice orice idee fără a fi nevoie să ceară permisiunea autorităților”.

De asemenea, noua Constituție din ianuarie 2004 acorda, la rândul ei, dreptul la liberă exprimare și la libertatea presei. În decembrie 2005, chiar înainte de alegerile parlamentare, președintele Hamid Karzai a emis un decret prin care era aprobată noua lege cu privire la mass-media.

+Pozitiv

În ultimii zece ani, media a jucat în Afganistan rolul furnizorului de informații, pentru a crește gradul de conștientizare și educație, al criticului activităților întreprinse de Guvern și Comunitatea Internațională, cât și rolul de paznic al democrației. Presa a fost cea care a încercat să implice mai mult cetățeanul în deciziile publice, și l-a încurajat să participe la alegerile prezidențiale și parlamentare. „Dezbaterile prezidențiale, chiar dacă au fost realizate cu multă dificultate, au fost cele mai importante realizări ale presei în țară”.

Numeroase mese rotunde și talk show-uri au fost organizate pentru a dezbate cu privire la activitățile Guvernului, sau lipsa activităților, greșelile pe care le comite acesta și Comunitatea Internațională, politicile acesteia, gradul ridicat de corupție printre oficialii țării, cât și expunerea tuturor problemelor cu care se confruntă sistemul actual.

În plus, reporterii și presa locală din Afganistan au câștigat experiență lucrând direct cu presa internațională.

– Negativ

În ciuda succesului aparent, în prezent, reporterii și mass-media în Afganistan se confruntă cu amenințări la propria siguranță.

Legile nescrise guvernează acum lumea „presei libere”. Mass-media simte presiunea venită din partea Guvernului, a talibanilor și a altor grupuri, care apelează la amenințări și violență pentru a-i împiedica pe jurnaliști să se folosească de cele două drepturi numite mai sus: dreptul la liberă exprimare și la libertatea presei.

Accesul la informație ca drept al tuturor cetățenilor, garantat de articolul 50 din Constituție, cât și articolul 5 din Legea privind Media, au fost încălcate atât de Guvern, cât și de insurgenți, trupe străine sau forțele armate. De multe ori, reporterii recurg la autocenzură pentru a nu se expune prea mult pericolelor. Cu toate că Legea Mass-Media a interzis cenzura, se cere în lege ca fiecare autor de carte sau pamflet să se înregistreze în cadrul Ministerului Tineretului și Culturii.

De asemenea, preferă munca de birou. Motivele sunt multiple. În primul rând, securitatea. În al doilea rând, este mai ușor și mai repede de raportat, fără a se lovi de un răspuns negativ din partea Guvernului atunci când ar cere anumite informații.

De exemplu, este cazul unui jurnalist, Rahmatulah Nikzad, care a fost pe teren și a filmat corpurile a două femei executate de talibani în Ghazni, pentru prostituție. Când s-a

întors, acesta a fost ridicat de poliție și condamnat pentru suspiciunea că ar fi avut relații cu talibanii.

Un alt punct minus ar fi că mulți reporteri nu au destulă experiență în acest nou cadru, al presei libere. Astfel, aceștia pot să nu răspundă adecvat la nevoile cetățenilor. În plus, lipsa cunoștințelor în ceea ce privește etica și moralitatea în domeniul presei pot să aducă prejudicii drepturilor omului, prin atacuri la persoane – problema apartenenței etnice este încă una destul de recentă în istoria Afganistanului. Asta poate aduce prejudicii și în ceea ce privește acuratețea rapoartelor întreprinde de unele organizații media în care apartenența la un grup etnic, politic sau religios majoritar poate influența rezultatele unor studii.

Avem și dependența presei din Afganistan față de ajutor extern. „Trusturile media care au apărut ca ciupercile după ploaie sunt creația organizațiilor societății civile, ONG-uri și câteva țări străine. Acestea au ca slogan „libertatea cuvântului și a drepturilor umane”, însă când vine vorba de a face ceva concret tot ceea ce fac este să adune și mai multe fonduri și să împlinească dorința celor ce i-au finanțat. Când fondurile încetează să mai apară, aceste trusturi de obicei dispar”.

+ Pozitiv

Stabilirea a 400 de ziare și reviste, 15 canale de televiziune, 40 stații radio private, atât naționale cât și locale. Doar în Kabul sunt 11 canale de televiziune independente, în timp ce accesul la televiziunea prin cablu crește continuu. Multe dintre ziarele independente vizează ca subiecte tineretul, femeile și grupurile minoritare. Acest lucru demonstrează că și grupurile vulnerabile sunt reprezentate, iar problemele lor sunt prezentate publicului.

– Negativ

Odată cu accesul la televiziune prin cablu crește și numărul de programe vulgare – gen porno. Acestea reprezintă o provocare serioasă pentru că acestea contravin constituției și legii media, fiind neadecvate conform legii islamice.

+ Pozitiv

În 2002, cetățenii afgani au putut accesa pentru prima dată internetul. Dacă în timpul perioadei talibani telefoanele erau rare, acum 1 din 3 afgani deține un telefon mobil.

CONCLUZIE

Așa cum am specificat și în introducere, „nu poți gestiona ceea ce nu poți număra”. Este, totuși, destul de dificil să faci acest lucru atunci când nu există prea multe date care să explice concret pe ce sunt cheltuiți banii care sunt investiți în procesul de reconstrucție al statului Afganistan.

Cu toate acestea, în lucrarea de față, am reușit să măsor progresul, sau lipsa acestuia, în domeniul educației, sănătății și în ceea ce privește mass-media.

Educația este unul din punctele cheie în statele conflictuale. Aceasta poate fi parte a unui proces de creare a unei națiuni tolerante, care pune accent pe responsabilitate socială și care încorporează ideea de unitate în diversitate.

Tocmai această idee de “unitate în diversitate” poate ajuta Afganistanul să se dezvolte – luând în calcul grupurile etnice diferite, fiecare cu limba lor, divizate în triburi. Poate că acest sistem tribal a ajutat statul să se apere în trecut de invazii, însă în prezent stă în calea progresului.

Manipularea sistemului educațional atât din interior cât și din exterior în scopuri politice a fost principalul contributor la menținerea conflictelor etnice și neliniștilor sociale. “Deschiderea de noi școli nu va ajuta cu nimic dacă, în viitor, cărțile și profesorii vor pune la fel de mult accent pe diviziune și prejudicii”. De-a lungul timpului, cu ajutorul sistemului educațional au fost promovate ura și intoleranța. Cărțile au fost și continuă să fie încărcate politic, promovând diviziunile sociale și violența. Interesant este faptul că tocmai contribuțiile financiare ale comunității internaționale mențin problema.

Astfel, nu putem vorbi de o societate bazată pe toleranță și respect reciproc dacă nu se ia în considerare cel mai important factor al diviziunii sociale: educația.

În ceea ce privește sănătatea, aceasta este una dintre componentele prioritare în cadrul reconstrucției unui stat. “Un sector de sănătate viabil este vital pentru bunăstarea unei națiuni”, însă Afganistan se confruntă cu lipsa unei planificări centralizate și a unei direcții de dezvoltare. Pe termen lung, are nevoie de “proiecte orientate specific, ajutor extern și responsabilitate domestică”.

Cu toate că au existat îmbunătățiri privind accesul la serviciile de sănătate, calitatea acestor servicii este încă îndoielnică. În plus, acestea ar trebui orientate mai mult către zonele rurale, mai puțin accesibile, având în vedere că majoritatea populației e constituită din cetățeni care locuiesc în aceste zone.

Rolul mass-mediei nu este acela de a se conforma, ci de a informa cetățenii și de a-i face pe aceștia să conștientizeze că este mai bine să iei anumite decizii în urma procesului de informare decât să acționezi în necunoștință de cauză. Astfel, mass-media contribuie la o societate civilă tolerantă și mai responsabilă față de ceea ce se petrece în jurul lor zi de zi.

Presa liberă nu ar trebui să fie considerată un lux, iar lipsa libertății de expresie nu ar trebui să fie tolerată. Oamenii ar trebui să privească ca pe o amenințare serioasă la adresa libertății de expresie, și chiar a drepturilor omului, atunci când legile și o parte din cetățeni iau ca pe ofensă și consideră că ar trebui să fie pedepsită “insulta” la adresa religiei.

Așa cum se specifică, în Constituție în articolul 3 (Cap. 1), nicio lege nu trebuie să contravină principiilor islamului. Privind mai în amănunt putem traduce acest articol drept “nicio vorbă nu trebuie să contravină cu principiile islamului”. Iar în acest caz libertatea de expresie ar fi grav încălcată. Mulți jurnaliști se autocenzurează din cauză că se tem de repercusiuni datorită modului fundamentalist în care văd oamenii problema religiei.

Atacurile la adresa jurnaliștilor sunt frecvente și sunt rareori investigate și, încă și mai rar, pedepsite.

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE OFICIALE

Acordul de la Bonn http://www.afghangovernment.com/AfghanAgreementBonn.htm

ANDS http://www.undp.org.af/publications/KeyDocuments/ANDS_Full_Eng.pdf

ANDS Framework 2010-2013 http://www.unops.org/SiteCollectionDocuments/Information-disclosure/UNDAFs/Afghanistan-UNDAF-2010-2013.pdf

Asigurarea viitorului statului Afganistan http://www.effectivestates.org/Papers/Securing%20Afghanistan%27s%20Future.pdf

Cadru Național de Dezvoltare http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/apcity/unpan016262.pdf

I-ANDS http://www.nps.edu/programs/ccs/Docs/Pubs/unands_Jan.pdf

LEGISLAȚIE

Constituția Afganistanului

http://www.afghan-web.com/politics/current_constitution.html

Legea electorală http://www.iec.org.af/pdf/legalframework/law/electorallaw_eng.pdf?phpMyAdmin=84dcac90c9ded201642

Legea Mass-Media

http://www.unhcr.org/refworld/country,LEGAL,,LEGISLATION,AFG,4562d8cf2,4a5712902,0.html

LITERATURĂ DE SPECIALITATE

Abirafeh, Lina, “Gender and international aid in – The politics and Effects of Intervention”, McFarland & Company, Inc., Publishers, , 2009

Aronowitz, Stanley, Giroux, Henry, „Postmodern education: politics, culture and social criticism”,University of Minnesota Press, Minneapolis, 1991

BARFIELD, Thomas, „Afghanistan: A cultural and Political History”, Princeton University Press, 2010

Collins, Joseph J., „Understanding war in Afghanistan”, National Defense University Press, Washington, DC, 2011

FUKUIAMA, Francis, „Nation-Building: Beyond Afghanistan and Iraq (Forum on Constructive Capitalisme)”, Baltimore : Johns Hopkins University Press, 2006

HIRSI ALI, Ayaan, „Fecioară încătușată – O proclamație pentru emanciparea femeii și a islamului”, Editura Minerva, 2008

JOHNSON, Chris, LESLIE, Jolyon, „Afghanistan: The Mirage of Peace”, London: Zed Books Ltd., 2004.

LIPSET, Seymour Martin, „Political man: The social bases of politics”, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1994

OTFINOSKI, Steven, „Afghanistan (Nations in Transition)”, Facts on File, New York , 2003

ROTBERG, Robert, „Building a new Afghanistan”, World Peace Foundation, 2007

SAIKAL, Amin, „Modern Afghanistan: A history of Struggle and Survival”, New York I.B. Tauris, Londra, 2006

ARTICOLE SI REVISTE STIINTIFICE

Accera, John, Iskyan, Kara, Zubair Qureshi, Rahul Sharma, “Rebuilding the health care system in : an overview of primary care and emergency services”, Springer-Verlag London, 2009

Carbonari, Federico, Deledda, Antonella, “: A Change of course?”, Transit Stud Rev, 2008

Coyne, Christopher J., Pellillo, Adam, „Economic reconstruction amidst conflict: insight from and Irak”, Defence and Peace Economics, 2010

Davids, Christiaan, Rietjens, Sebastian, Soeters, Joseph, “Measuring progress in reconstructing Afghanistan, Baltic Security and Defence Review, Vol. 12, issue 1, 2010

Deledda, Antonella, “ – The end of Process”, Transition Studies Review, 2006

Georgescu, Dakmara, „Primary and Secondary curriculum development in Afghanistan”, UNESCO IBE, 2008

Misra, Amalendu “: the politics of post-war reconstruction”, Conflict, Security &Development, 2002

Nojumi, Neamat, “Reconstrucțion and religious freedom in the new ”, The Brandywine Review of Faith & International Affairs, 2003

Sabri B., Siddiqi, S., Ahmed, AM, Kakar, FK, Perrot, J., “Towards sustainable delivery of health services in : options for the future”, Bulletin of the World Health Organization, Volume 85, No. 9, september 2007

Spink, Jeanine, “Education and Politics in Afghanistan”, Journal of Peace Education, vol.2, No.2

articole, Rapoarte și studii DE SPECIALITATE

(în variantă online)

ANDERLINI, Sanam Naraghi, EL-BUSHRA, Judy, “Post Conflict Reconstruction“ http://www.huntalternatives.org/download/39_post_conflict.pdf, accesat la data: 16.05.2012

ANFREL Foundation (The Asian Network For Free Elections), „Upholding Democracy through ballots – Presidential and Provincial Council Elections, Afghanistan 2009”

http://newmediaauthority.com/anfrel/wp-content/uploads/2012/02/2009_afghanistan.pdf, accesat la data: 12.03.2012

ANFREL Foundation, „Afghanistan – usherinh in a new era of democracy”, http://newmediaauthority.com/anfrel/wp-content/uploads/2012/02/2005_afghanistan.pdf, accesat la data: 27.05.2012

ANTHIAS, Florya, “The concept of “Social Division” and Theorising Social Stratification: Looking at Ethnicity and Class”, Sociology Vol 35, No. 4, pp. 835-854, Londra, 2001 http://www.freewebs.com/stratificare_mobilitate/Anthias%20on%20Social%20Divisions,%20Ethnicity%20and%20Class.pdf, accesat online: 05.06.2012

AZARBAIJANI-MOGADDAM, Sippi, PINNEY, Andrew, MASEFIELD, Abi, “Understanding Afghanistan – Poverty, Gender and Social Exclusion Analysis”, The Recovery and Development Consortium, 2008, http://s3.amazonaws.com/zanran_storage/www.cowiprojects.com/ContentPages/810747420.pdf, accesat la data: 18.01.2012

BELAY, Tekabe A. (editor),"Building on Early Gains in 's Health, Nutrition, and Population Sector: Challenges and Options", The World Bank, , 2010 http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PNADS738.pdf, accesat la data: 11.06.2012

BOWLES, Samuel, “Unequal education and the reproduction of the social division of labor”, http://www-rohan.sdsu.edu/~rgibson/BowlesEducation.htm, accesat la data: 13.04.2012

BREZINSKI, Paul,“Health Sector Development in : The way Forward”, The Army Medical Department Journal, 2009 http://fhpr.osd.mil/intlhealth/pdfs/Health_Sector_Dvlpmnt-Afghanistan_Final_Aug09.pdf, accesat la data: 16.04.2012

Centrul pentru democrație și guvernanță, “Rolul presei în democrație: O abordare strategică”

http://www.usaid.gov/our_work/democracy_and_governance/publications/pdfs/pnace630.pdf, accesat la data: 10.06.2012

Country Watch, “Afghanistan Country Review 2012” http://www.countrywatch.com/pdfs/reviews/B3333LZ9.01b.pdf, accesat la data 03.06.2012

CRAWFORD, Neta, “Civil Death and Injury in 2010 – 2011”, 2011 http://costsofwar.org/sites/default/files/articles/14/attachments/Crawford%20Afghanistan%20Casualties.pdf, accesat la data: 11.06.2012

Democracy International, “Afghanistan Parliamentary Elections 2010” raport http://www.democracyinternational.com/sites/default/files/DI%20Afghanistan%202010%20EOM%20Final%20Report_web.pdf, accesat la data: 13.03.2012

GRIFFITHS, William, “The role of Mass Media in Public Health” http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1373306/?page=1, accesat la data: 10.02.2012

HDI (Human Development Index) 1980 – 2011 http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2011_EN_Table2.pdf, accesat la data: 29.05.2012

KATZMAN, Kenneth, “: Politics, Elections and Government Performance”, Congressional Research Service, 2011 https://ronna-afghan.harmonieweb.org/Lists/Submitted%20Content/Attachments/4533/AFG_POlitics%20Elections%20and%20government%20performance.pdf, accesat la data: 12.06.2012

Oxfam, „Afghanistan girls education”

http://www.oxfam.org/sites/www.oxfam.org/files/afghanistan-girls-education-022411.pdf, accesat la data: 20.04.2012

Oxfam, „Nu-i timp de pierdut: Promovarea asumării răspunderii de către Forțele de Securitate Națională Afgană” raport

http://www.oxfam.org/sites/www.oxfam.org/files/afghanistan-no-time-to-lose-20110510-en.pdf, accesat la data: 05.03.2012

RZEHAK, Lutz, “Doing Pashto”, 2011 http://www.aan-afghanistan.com/uploads/20110321LR-Pashtunwali_Exec_Summary.pdf, accesat la data: 23.11.2011

SHERMAN, Jake, “The Afghan National Development Strategy: The right plan at the wrong time?”, Journal of Security Sector Management, Vol.7, No. 1, 2009, http://www.cic.nyu.edu/staff/docs/bah/sherman/sherman_afghan_strategy.pdf, accesat la data: 12.04.2012

The World Bank, „Health expenditure, % of GDP” http://data.worldbank.org/indicator/SH.XPD.TOTL.ZS/countries, accesat la data: 25.04.2012

UL HAQ, Noor (editor), “Afghanistan Presidential Election 2009”

http://ipripak.org/factfiles/ff115.pdf, accesat la data: 12.03.2012

UNESCO, „Media – conflict prevention and reconstruction”, http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001389/138983e.pdf, accesat la data: 09.06.2012

SITE-uri WEB

Afghan-web.com, „AFGHANISTAN: Over 300,000 immunised against tetanus, measles in Kabul”, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/immunized.html , accesat la data 30.04.2012

Afghan-web.com, „Afghanistan: Can condoms fulfill multiple expectations?”, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/condoms.html , accesat la data 29.03.2012

Afghan Mission, “Ten Years of the United Nations in Afghanistan: A closer look at recent history and a glimpse into what lies ahead”, 2012, articol disponibil la adresa http://www.afghanistan-un.org/2012/02/ten-years-of-the-united-nations-in-afghanistan-a-closer-look-at-recent-history-and-a-glimpse-into-what-lies-ahead/, accesat la data: 12.06.2012

Afghanistan Conflict Monitor, „Afghan School Enrolment Claims Do Not Reflect Reality on the Ground”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.conflictmonitors.org/countries/afghanistan/daily-briefing/archives/briefing-details/!k/2011/2/11/afghan-enrolment-claims-fail-to-make-grade, accesat la data: 25.04.2012

Afghanistan Media, articol disponibil la adresa http://www.afghanistan-culture.com/afghanistan-media.html, accesat la data: 16.04.2012

ARIAN, Farhad, „2010 Afghan Parliamentary Election: Checks and Balances of Power”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.khaama.com/2010-afghan-parliamentary-election-checks-and-balances-of-power , accesat la data 23.03.2012

ARM, „Two afghan children killed in war everyday in 2010”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.arm.org.af/index.php?page=en_Latest+News+05, accesat la data: 09.06.2012

BBC World Service, „Case Study: education in afghanistan”, articol disponibil la adresa http://www.bbc.co.uk/worldservice/people/features/ihavearightto/four_b/casestudy_art26.shtml , accesat la data 02.04.2012

BBC News, „Afghanistan: Civilian deaths hit 'record levels'”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.bbc.co.uk/news/world-south-asia-12332049 , accesat la data 09.04.2012

BBC News, “1989: Soviet troops pull out of “, articol disponibil la adresa http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/february/15/newsid_4160000/4160827.stm, accesat la data 24.02.2012

BERGEN, Peter, „Why Afghanistan is Far from Hopeless”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.time.com/time/specials/packages/article/0,28804,2059521_2059653_2059652,00.html, accesat la data: 19.03.2012

BLANK, Stephen, „What does Moscow want in Afghanistan?”, Institute for the Study of Conflict, Ideology and Policy, Vol. XIX, No. 1, 2009, articol disponibil la adresa http://www.bu.edu/phpbin/news-cms/news/?dept=732&id=53003, accesat la data: 15.05.2012

BOONE, Jon, „One in five Afghan ballots may be illegal, UN warns”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/world/2009/aug/24/afghan-elections-fraud-karzai, accesat la data 21.02.2012

Canadian Women for Women in Afghanistan, „School enrolement”, articol disponibil la adresa http://www.cw4wafghan.ca/schoolenrollment, accesat la data: 04.03.2012

CBC News Online, „Afghanistan's presidential election”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.cbc.ca/news/background/afghanistan/afghanelection.html , accesat la data 14.03.2012

CBC News Online, „Taliban blamed for killing Afghan voters”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.cbc.ca/news/world/story/2004/06/27/afghanistan040627.html , accesat la data 16.04.2012

„Context of October 9, 2004: Karzai Wins Afghanistan’s First Ever Presidential Election” material disponibil la adresa http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a100904afghanelection#a100904afghanelection, accesat la data: 16.05.2012

CNN, „Karzai Wins Afghanistan’s First-Ever Presidential Election”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a100904afghanelection#a100904afghanelection , accesat la data 04.02.2012;

GALL, Carlotta, „Election of Karzai Is Declared Official”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.nytimes.com/2004/11/04/international/asia/04afghan.html?_r=1, accesat la data 08.02.2012

Guardian.co.uk, „UK to send more troops to Afghanistan”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/world/2005/jun/13/afghanistan.military , accesat la data 05.02.2012

HALL, Richard, „Afghanistan named worst nation to be a mother after Niger”, 2012, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2012/05/08/afghanistan-named-worst-nation-to-be-a-mother-after-niger.html , accesat la data 11.05.2012

HAKIMI, Aziz, „Overview of media development in post taliban Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.persianspeakingworld.org/?p=296, accesat la data: 13.06.2012

HERLINGER, Chris, „In Afghanistan, religion still used to intimidate”, 2004, articol disponibil la adresa http://archive.wfn.org/2004/10/msg00067.html , accesat la data 27.02.2012

IHLAU, Olaf, „What Afghanistan Really Needs”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.spiegel.de/international/world/international-conference-in-bonn-what-afghanistan-really-needs-a-801115.html , accesat la data 15.04.2012

IRIN,„ Afghanistan: five million children not in school”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.irinnews.org/Report/84024/AFGHANISTAN-Five-million-children-not-in-school, accesat la data: 14.05.2012

IRIN, „Afghanistan: Record number enrol in new school year”, articol disponibil la adresa http://www.irinnews.org/Report/70844/AFGHANISTAN-Record-numbers-enrol-in-new-school-year, accesat la data: 16.02.2012

KAKISSIS, Joanna, „Birth and Death: Afghanistan’s Struggles with Maternal Mortality”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2011/10/11/birth-and-death-afghanistan-s-struggles-with-maternal-mortality.html#ixzz1x3Pw64mc , accesat la data 09.04.2012

KARIMI, Faisal, „Media in Afghanistan; Achievement, Challenges and Responsibilities”, 2011, articol disponibil la adresa http://afjc.af/english/index.php/a-reporter-a-story/233-media-in-afghanistanachievements-challenges-and-responsibilities.html, accesat la data: 12.06.2012

KELLY, Annie, „Afghan girls' education backsliding as donors shift focus to withdrawal”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/global-development/2011/feb/24/afghanistan-girls-education-report , accesat la data 11.04.2012

MASON, Barry, „Report reveals wide social division in UK higher education”, 2005, articol disponibil la adresa http://www.wsws.org/articles/2005/feb2005/educ-f01.shtml, accesat la data: 18.03.2012

MCCANNA, Shaun, „After the Taliban: Afghanistan's kids ready for education, but schools not”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.csmonitor.com/World/Asia-South-Central/2009/1211/After-the-Taliban-Afghanistan-s-kids-ready-for-education-but-schools-not , accesat la data 17.02.2012

Ministerul de afaceri externe al Japoniei, „What were the objectives of the International Conference on Reconstruction Assistance to Afghanistan held on 21 to 22 January in Tokyo?”, material disponibil la adresa http://www.mofa.go.jp/policy/q_a/faq8.html , accesat la data 30.03.2012

Ministry of Public Health (MoPH), Afghanistan, „MoPH opens the first ever Anti Retroviral Therapy (ART) center in Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/anti-retroviral.html , accesat la data 12.05.2012

Muslims For A Safe America, “Debates About Religion And Identity”, 2012, articol disponibil la adresa http://muslimsforasafeamerica.org/?cat=39 ,

accesat la data 11.03.2012

Nowpublic.com, „Bacha Bazi: Afghan boys sexually abused by traditional practice”, 2010,
articol disponibil la adresa http://www.nowpublic.com/world/bacha-bazi-afghan-boys-sexually-abused-traditional-practice , accesat la data 27.03.2012

Oxfam International, „Gains in girls’ education in Afghanistan are at risk: Real lives”, articol disponibil la adresa http://www.oxfam.org/en/campaigns/health-education/afghanistan-girls-education-risk , accesat la data 13.02.2012

Oxfam International, „Crisis in Afghanistan”, material disponibil la adresa http://www.oxfam.org/en/emergencies/crisis-afghanistan , accesat la data 29.04.2012

Pashtunwali – Tibal life and behaviour among the Pashtuns, articol disponibil la adresa http://www.aan-afghanistan.com/index.asp?id=1567 accesat la data: 14.05.2012

PENNINGTON, Matthew, „Explosion hits vehicle carrying Afghan women election workers, killing three”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.highbeam.com/doc/1P1-95869515.html , accesat la data 21.02.2012;

RACHERU, Ileana, MANEA, Octavian, „Afganistanul – o lupta pentru prezent conditionata de trecut”, 2008, articol disponibil la adresa http://www.revista22.ro/afganistanul-o-lupta-pentru-prezent-conditionata-de-trecut-4329.html , accesat la data 03.02.2012

RATH, Dipak, „Sustainability: What you cannot measure, you cannot manage”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.forbes.com/sites/infosys/2011/10/10/sustainability-measurement/, accesat la data: 17.05.2012

RAWA News, „No school form almost half of Afghan children”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/03/06/no-school-for-almost-half-of-afghan-children.html, accesat la data: 26.04.2012

RAWA News, „AFGHANISTAN: Ignorance about needles and HIV”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/07/13/afghanistan-ignorance-about-needles-and-hiv.html , accesat la data 27.04.2012

RAWA News, „37 children die every hour in Afghanistan”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/04/27/37-children-die-every-hour-in-afghanistan.html , accesat la data 12.04.2012

RAWA News, „No school for almost half of Afghan children”, 2010,

articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/03/06/no-school-for-almost-half-of-afghan-children.html#ixzz1wx64bNQm , accesat la data 19.04.2012

RIA Novosti, „Moscow hosts conference on Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://en.rian.ru/world/20090327/120771499.html , accesat la data 23.04.2012

REIHING, Alexandra, „Child Labor in Afghanistan”, 2007, articol disponibil la adresa http://www.policyinnovations.org/ideas/briefings/data/afghan_child_labor , accesat la data 27.04.2012

ScienceDaily, „Afghanistan's Health System Shows Improvements, but Staff and Patient Protection Remains a Concern”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.sciencedaily.com/releases/2011/07/110726190049.htm , accesat la data 27.04.2012

SEDRA, Mark, „Afghanistan: Between War and Reconstruction: Where do we go from here?”, 2003, articol disponibil la adresa http://www.fpif.org/articles/afghanistan_between_war_and_reconstruction_where_do_we_go_from_here, accesat la data: 15.02.2012

SHANKER, Thom, SCHMITT Eric, „U.S. Plans Vastly Expanded Afghan Security Force”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.nytimes.com/2009/03/19/us/politics/19military.html?_r=2 , accesat la data 11.02.2012

SUNDER, Madhavi, „The new Afghan Constitution: Will it respect women's rights?”, 2004, articol disponibil la adresa http://edition.cnn.com/2004/LAW/01/20/findlaw.analysis.sunder.afghan/ ,

accesat la data 22.03.2012

TERKEL, Amanda, „Afghan Civilian Deaths Hit Record Levels In 2010”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.huffingtonpost.com/2011/02/01/afghan-civilian-deaths-record-levels-2010_n_816813.html , accesat la data 05.03.2012

The Economist, „Afghanistan's presidential election”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.economist.com/node/14785888#top , accesat la data 21.02.2012

The World Bank, „In Afghanistan, out of conflict and into school”, 2004, articol disponibil la adresa http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/EXTEDUCATION/0,,contentMDK:20279607~menuPK:617572~pagePK:148956~piPK:216618~theSitePK:282386,00.html, accesat la data: 14.05.2012

UN News, „All of Afghanistan’s children must have access to education – UN envoy”, 2008, articol disponibil la adresa http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=26432&Cr=afghan&Cr1 , accesat la data 07.04.2012

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE OFICIALE

Acordul de la Bonn http://www.afghangovernment.com/AfghanAgreementBonn.htm

ANDS http://www.undp.org.af/publications/KeyDocuments/ANDS_Full_Eng.pdf

ANDS Framework 2010-2013 http://www.unops.org/SiteCollectionDocuments/Information-disclosure/UNDAFs/Afghanistan-UNDAF-2010-2013.pdf

Asigurarea viitorului statului Afganistan http://www.effectivestates.org/Papers/Securing%20Afghanistan%27s%20Future.pdf

Cadru Național de Dezvoltare http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/apcity/unpan016262.pdf

I-ANDS http://www.nps.edu/programs/ccs/Docs/Pubs/unands_Jan.pdf

LEGISLAȚIE

Constituția Afganistanului

http://www.afghan-web.com/politics/current_constitution.html

Legea electorală http://www.iec.org.af/pdf/legalframework/law/electorallaw_eng.pdf?phpMyAdmin=84dcac90c9ded201642

Legea Mass-Media

http://www.unhcr.org/refworld/country,LEGAL,,LEGISLATION,AFG,4562d8cf2,4a5712902,0.html

LITERATURĂ DE SPECIALITATE

Abirafeh, Lina, “Gender and international aid in – The politics and Effects of Intervention”, McFarland & Company, Inc., Publishers, , 2009

Aronowitz, Stanley, Giroux, Henry, „Postmodern education: politics, culture and social criticism”,University of Minnesota Press, Minneapolis, 1991

BARFIELD, Thomas, „Afghanistan: A cultural and Political History”, Princeton University Press, 2010

Collins, Joseph J., „Understanding war in Afghanistan”, National Defense University Press, Washington, DC, 2011

FUKUIAMA, Francis, „Nation-Building: Beyond Afghanistan and Iraq (Forum on Constructive Capitalisme)”, Baltimore : Johns Hopkins University Press, 2006

HIRSI ALI, Ayaan, „Fecioară încătușată – O proclamație pentru emanciparea femeii și a islamului”, Editura Minerva, 2008

JOHNSON, Chris, LESLIE, Jolyon, „Afghanistan: The Mirage of Peace”, London: Zed Books Ltd., 2004.

LIPSET, Seymour Martin, „Political man: The social bases of politics”, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1994

OTFINOSKI, Steven, „Afghanistan (Nations in Transition)”, Facts on File, New York , 2003

ROTBERG, Robert, „Building a new Afghanistan”, World Peace Foundation, 2007

SAIKAL, Amin, „Modern Afghanistan: A history of Struggle and Survival”, New York I.B. Tauris, Londra, 2006

ARTICOLE SI REVISTE STIINTIFICE

Accera, John, Iskyan, Kara, Zubair Qureshi, Rahul Sharma, “Rebuilding the health care system in : an overview of primary care and emergency services”, Springer-Verlag London, 2009

Carbonari, Federico, Deledda, Antonella, “: A Change of course?”, Transit Stud Rev, 2008

Coyne, Christopher J., Pellillo, Adam, „Economic reconstruction amidst conflict: insight from and Irak”, Defence and Peace Economics, 2010

Davids, Christiaan, Rietjens, Sebastian, Soeters, Joseph, “Measuring progress in reconstructing Afghanistan, Baltic Security and Defence Review, Vol. 12, issue 1, 2010

Deledda, Antonella, “ – The end of Process”, Transition Studies Review, 2006

Georgescu, Dakmara, „Primary and Secondary curriculum development in Afghanistan”, UNESCO IBE, 2008

Misra, Amalendu “: the politics of post-war reconstruction”, Conflict, Security &Development, 2002

Nojumi, Neamat, “Reconstrucțion and religious freedom in the new ”, The Brandywine Review of Faith & International Affairs, 2003

Sabri B., Siddiqi, S., Ahmed, AM, Kakar, FK, Perrot, J., “Towards sustainable delivery of health services in : options for the future”, Bulletin of the World Health Organization, Volume 85, No. 9, september 2007

Spink, Jeanine, “Education and Politics in Afghanistan”, Journal of Peace Education, vol.2, No.2

articole, Rapoarte și studii DE SPECIALITATE

(în variantă online)

ANDERLINI, Sanam Naraghi, EL-BUSHRA, Judy, “Post Conflict Reconstruction“ http://www.huntalternatives.org/download/39_post_conflict.pdf, accesat la data: 16.05.2012

ANFREL Foundation (The Asian Network For Free Elections), „Upholding Democracy through ballots – Presidential and Provincial Council Elections, Afghanistan 2009”

http://newmediaauthority.com/anfrel/wp-content/uploads/2012/02/2009_afghanistan.pdf, accesat la data: 12.03.2012

ANFREL Foundation, „Afghanistan – usherinh in a new era of democracy”, http://newmediaauthority.com/anfrel/wp-content/uploads/2012/02/2005_afghanistan.pdf, accesat la data: 27.05.2012

ANTHIAS, Florya, “The concept of “Social Division” and Theorising Social Stratification: Looking at Ethnicity and Class”, Sociology Vol 35, No. 4, pp. 835-854, Londra, 2001 http://www.freewebs.com/stratificare_mobilitate/Anthias%20on%20Social%20Divisions,%20Ethnicity%20and%20Class.pdf, accesat online: 05.06.2012

AZARBAIJANI-MOGADDAM, Sippi, PINNEY, Andrew, MASEFIELD, Abi, “Understanding Afghanistan – Poverty, Gender and Social Exclusion Analysis”, The Recovery and Development Consortium, 2008, http://s3.amazonaws.com/zanran_storage/www.cowiprojects.com/ContentPages/810747420.pdf, accesat la data: 18.01.2012

BELAY, Tekabe A. (editor),"Building on Early Gains in 's Health, Nutrition, and Population Sector: Challenges and Options", The World Bank, , 2010 http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PNADS738.pdf, accesat la data: 11.06.2012

BOWLES, Samuel, “Unequal education and the reproduction of the social division of labor”, http://www-rohan.sdsu.edu/~rgibson/BowlesEducation.htm, accesat la data: 13.04.2012

BREZINSKI, Paul,“Health Sector Development in : The way Forward”, The Army Medical Department Journal, 2009 http://fhpr.osd.mil/intlhealth/pdfs/Health_Sector_Dvlpmnt-Afghanistan_Final_Aug09.pdf, accesat la data: 16.04.2012

Centrul pentru democrație și guvernanță, “Rolul presei în democrație: O abordare strategică”

http://www.usaid.gov/our_work/democracy_and_governance/publications/pdfs/pnace630.pdf, accesat la data: 10.06.2012

Country Watch, “Afghanistan Country Review 2012” http://www.countrywatch.com/pdfs/reviews/B3333LZ9.01b.pdf, accesat la data 03.06.2012

CRAWFORD, Neta, “Civil Death and Injury in 2010 – 2011”, 2011 http://costsofwar.org/sites/default/files/articles/14/attachments/Crawford%20Afghanistan%20Casualties.pdf, accesat la data: 11.06.2012

Democracy International, “Afghanistan Parliamentary Elections 2010” raport http://www.democracyinternational.com/sites/default/files/DI%20Afghanistan%202010%20EOM%20Final%20Report_web.pdf, accesat la data: 13.03.2012

GRIFFITHS, William, “The role of Mass Media in Public Health” http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1373306/?page=1, accesat la data: 10.02.2012

HDI (Human Development Index) 1980 – 2011 http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2011_EN_Table2.pdf, accesat la data: 29.05.2012

KATZMAN, Kenneth, “: Politics, Elections and Government Performance”, Congressional Research Service, 2011 https://ronna-afghan.harmonieweb.org/Lists/Submitted%20Content/Attachments/4533/AFG_POlitics%20Elections%20and%20government%20performance.pdf, accesat la data: 12.06.2012

Oxfam, „Afghanistan girls education”

http://www.oxfam.org/sites/www.oxfam.org/files/afghanistan-girls-education-022411.pdf, accesat la data: 20.04.2012

Oxfam, „Nu-i timp de pierdut: Promovarea asumării răspunderii de către Forțele de Securitate Națională Afgană” raport

http://www.oxfam.org/sites/www.oxfam.org/files/afghanistan-no-time-to-lose-20110510-en.pdf, accesat la data: 05.03.2012

RZEHAK, Lutz, “Doing Pashto”, 2011 http://www.aan-afghanistan.com/uploads/20110321LR-Pashtunwali_Exec_Summary.pdf, accesat la data: 23.11.2011

SHERMAN, Jake, “The Afghan National Development Strategy: The right plan at the wrong time?”, Journal of Security Sector Management, Vol.7, No. 1, 2009, http://www.cic.nyu.edu/staff/docs/bah/sherman/sherman_afghan_strategy.pdf, accesat la data: 12.04.2012

The World Bank, „Health expenditure, % of GDP” http://data.worldbank.org/indicator/SH.XPD.TOTL.ZS/countries, accesat la data: 25.04.2012

UL HAQ, Noor (editor), “Afghanistan Presidential Election 2009”

http://ipripak.org/factfiles/ff115.pdf, accesat la data: 12.03.2012

UNESCO, „Media – conflict prevention and reconstruction”, http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001389/138983e.pdf, accesat la data: 09.06.2012

SITE-uri WEB

Afghan-web.com, „AFGHANISTAN: Over 300,000 immunised against tetanus, measles in Kabul”, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/immunized.html , accesat la data 30.04.2012

Afghan-web.com, „Afghanistan: Can condoms fulfill multiple expectations?”, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/condoms.html , accesat la data 29.03.2012

Afghan Mission, “Ten Years of the United Nations in Afghanistan: A closer look at recent history and a glimpse into what lies ahead”, 2012, articol disponibil la adresa http://www.afghanistan-un.org/2012/02/ten-years-of-the-united-nations-in-afghanistan-a-closer-look-at-recent-history-and-a-glimpse-into-what-lies-ahead/, accesat la data: 12.06.2012

Afghanistan Conflict Monitor, „Afghan School Enrolment Claims Do Not Reflect Reality on the Ground”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.conflictmonitors.org/countries/afghanistan/daily-briefing/archives/briefing-details/!k/2011/2/11/afghan-enrolment-claims-fail-to-make-grade, accesat la data: 25.04.2012

Afghanistan Media, articol disponibil la adresa http://www.afghanistan-culture.com/afghanistan-media.html, accesat la data: 16.04.2012

ARIAN, Farhad, „2010 Afghan Parliamentary Election: Checks and Balances of Power”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.khaama.com/2010-afghan-parliamentary-election-checks-and-balances-of-power , accesat la data 23.03.2012

ARM, „Two afghan children killed in war everyday in 2010”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.arm.org.af/index.php?page=en_Latest+News+05, accesat la data: 09.06.2012

BBC World Service, „Case Study: education in afghanistan”, articol disponibil la adresa http://www.bbc.co.uk/worldservice/people/features/ihavearightto/four_b/casestudy_art26.shtml , accesat la data 02.04.2012

BBC News, „Afghanistan: Civilian deaths hit 'record levels'”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.bbc.co.uk/news/world-south-asia-12332049 , accesat la data 09.04.2012

BBC News, “1989: Soviet troops pull out of “, articol disponibil la adresa http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/february/15/newsid_4160000/4160827.stm, accesat la data 24.02.2012

BERGEN, Peter, „Why Afghanistan is Far from Hopeless”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.time.com/time/specials/packages/article/0,28804,2059521_2059653_2059652,00.html, accesat la data: 19.03.2012

BLANK, Stephen, „What does Moscow want in Afghanistan?”, Institute for the Study of Conflict, Ideology and Policy, Vol. XIX, No. 1, 2009, articol disponibil la adresa http://www.bu.edu/phpbin/news-cms/news/?dept=732&id=53003, accesat la data: 15.05.2012

BOONE, Jon, „One in five Afghan ballots may be illegal, UN warns”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/world/2009/aug/24/afghan-elections-fraud-karzai, accesat la data 21.02.2012

Canadian Women for Women in Afghanistan, „School enrolement”, articol disponibil la adresa http://www.cw4wafghan.ca/schoolenrollment, accesat la data: 04.03.2012

CBC News Online, „Afghanistan's presidential election”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.cbc.ca/news/background/afghanistan/afghanelection.html , accesat la data 14.03.2012

CBC News Online, „Taliban blamed for killing Afghan voters”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.cbc.ca/news/world/story/2004/06/27/afghanistan040627.html , accesat la data 16.04.2012

„Context of October 9, 2004: Karzai Wins Afghanistan’s First Ever Presidential Election” material disponibil la adresa http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a100904afghanelection#a100904afghanelection, accesat la data: 16.05.2012

CNN, „Karzai Wins Afghanistan’s First-Ever Presidential Election”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.historycommons.org/context.jsp?item=a100904afghanelection#a100904afghanelection , accesat la data 04.02.2012;

GALL, Carlotta, „Election of Karzai Is Declared Official”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.nytimes.com/2004/11/04/international/asia/04afghan.html?_r=1, accesat la data 08.02.2012

Guardian.co.uk, „UK to send more troops to Afghanistan”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/world/2005/jun/13/afghanistan.military , accesat la data 05.02.2012

HALL, Richard, „Afghanistan named worst nation to be a mother after Niger”, 2012, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2012/05/08/afghanistan-named-worst-nation-to-be-a-mother-after-niger.html , accesat la data 11.05.2012

HAKIMI, Aziz, „Overview of media development in post taliban Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.persianspeakingworld.org/?p=296, accesat la data: 13.06.2012

HERLINGER, Chris, „In Afghanistan, religion still used to intimidate”, 2004, articol disponibil la adresa http://archive.wfn.org/2004/10/msg00067.html , accesat la data 27.02.2012

IHLAU, Olaf, „What Afghanistan Really Needs”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.spiegel.de/international/world/international-conference-in-bonn-what-afghanistan-really-needs-a-801115.html , accesat la data 15.04.2012

IRIN,„ Afghanistan: five million children not in school”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.irinnews.org/Report/84024/AFGHANISTAN-Five-million-children-not-in-school, accesat la data: 14.05.2012

IRIN, „Afghanistan: Record number enrol in new school year”, articol disponibil la adresa http://www.irinnews.org/Report/70844/AFGHANISTAN-Record-numbers-enrol-in-new-school-year, accesat la data: 16.02.2012

KAKISSIS, Joanna, „Birth and Death: Afghanistan’s Struggles with Maternal Mortality”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2011/10/11/birth-and-death-afghanistan-s-struggles-with-maternal-mortality.html#ixzz1x3Pw64mc , accesat la data 09.04.2012

KARIMI, Faisal, „Media in Afghanistan; Achievement, Challenges and Responsibilities”, 2011, articol disponibil la adresa http://afjc.af/english/index.php/a-reporter-a-story/233-media-in-afghanistanachievements-challenges-and-responsibilities.html, accesat la data: 12.06.2012

KELLY, Annie, „Afghan girls' education backsliding as donors shift focus to withdrawal”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.guardian.co.uk/global-development/2011/feb/24/afghanistan-girls-education-report , accesat la data 11.04.2012

MASON, Barry, „Report reveals wide social division in UK higher education”, 2005, articol disponibil la adresa http://www.wsws.org/articles/2005/feb2005/educ-f01.shtml, accesat la data: 18.03.2012

MCCANNA, Shaun, „After the Taliban: Afghanistan's kids ready for education, but schools not”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.csmonitor.com/World/Asia-South-Central/2009/1211/After-the-Taliban-Afghanistan-s-kids-ready-for-education-but-schools-not , accesat la data 17.02.2012

Ministerul de afaceri externe al Japoniei, „What were the objectives of the International Conference on Reconstruction Assistance to Afghanistan held on 21 to 22 January in Tokyo?”, material disponibil la adresa http://www.mofa.go.jp/policy/q_a/faq8.html , accesat la data 30.03.2012

Ministry of Public Health (MoPH), Afghanistan, „MoPH opens the first ever Anti Retroviral Therapy (ART) center in Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.afghan-web.com/health/anti-retroviral.html , accesat la data 12.05.2012

Muslims For A Safe America, “Debates About Religion And Identity”, 2012, articol disponibil la adresa http://muslimsforasafeamerica.org/?cat=39 ,

accesat la data 11.03.2012

Nowpublic.com, „Bacha Bazi: Afghan boys sexually abused by traditional practice”, 2010,
articol disponibil la adresa http://www.nowpublic.com/world/bacha-bazi-afghan-boys-sexually-abused-traditional-practice , accesat la data 27.03.2012

Oxfam International, „Gains in girls’ education in Afghanistan are at risk: Real lives”, articol disponibil la adresa http://www.oxfam.org/en/campaigns/health-education/afghanistan-girls-education-risk , accesat la data 13.02.2012

Oxfam International, „Crisis in Afghanistan”, material disponibil la adresa http://www.oxfam.org/en/emergencies/crisis-afghanistan , accesat la data 29.04.2012

Pashtunwali – Tibal life and behaviour among the Pashtuns, articol disponibil la adresa http://www.aan-afghanistan.com/index.asp?id=1567 accesat la data: 14.05.2012

PENNINGTON, Matthew, „Explosion hits vehicle carrying Afghan women election workers, killing three”, 2004, articol disponibil la adresa http://www.highbeam.com/doc/1P1-95869515.html , accesat la data 21.02.2012;

RACHERU, Ileana, MANEA, Octavian, „Afganistanul – o lupta pentru prezent conditionata de trecut”, 2008, articol disponibil la adresa http://www.revista22.ro/afganistanul-o-lupta-pentru-prezent-conditionata-de-trecut-4329.html , accesat la data 03.02.2012

RATH, Dipak, „Sustainability: What you cannot measure, you cannot manage”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.forbes.com/sites/infosys/2011/10/10/sustainability-measurement/, accesat la data: 17.05.2012

RAWA News, „No school form almost half of Afghan children”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/03/06/no-school-for-almost-half-of-afghan-children.html, accesat la data: 26.04.2012

RAWA News, „AFGHANISTAN: Ignorance about needles and HIV”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/07/13/afghanistan-ignorance-about-needles-and-hiv.html , accesat la data 27.04.2012

RAWA News, „37 children die every hour in Afghanistan”, 2010, articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/04/27/37-children-die-every-hour-in-afghanistan.html , accesat la data 12.04.2012

RAWA News, „No school for almost half of Afghan children”, 2010,

articol disponibil la adresa http://www.rawa.org/temp/runews/2010/03/06/no-school-for-almost-half-of-afghan-children.html#ixzz1wx64bNQm , accesat la data 19.04.2012

RIA Novosti, „Moscow hosts conference on Afghanistan”, 2009, articol disponibil la adresa http://en.rian.ru/world/20090327/120771499.html , accesat la data 23.04.2012

REIHING, Alexandra, „Child Labor in Afghanistan”, 2007, articol disponibil la adresa http://www.policyinnovations.org/ideas/briefings/data/afghan_child_labor , accesat la data 27.04.2012

ScienceDaily, „Afghanistan's Health System Shows Improvements, but Staff and Patient Protection Remains a Concern”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.sciencedaily.com/releases/2011/07/110726190049.htm , accesat la data 27.04.2012

SEDRA, Mark, „Afghanistan: Between War and Reconstruction: Where do we go from here?”, 2003, articol disponibil la adresa http://www.fpif.org/articles/afghanistan_between_war_and_reconstruction_where_do_we_go_from_here, accesat la data: 15.02.2012

SHANKER, Thom, SCHMITT Eric, „U.S. Plans Vastly Expanded Afghan Security Force”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.nytimes.com/2009/03/19/us/politics/19military.html?_r=2 , accesat la data 11.02.2012

SUNDER, Madhavi, „The new Afghan Constitution: Will it respect women's rights?”, 2004, articol disponibil la adresa http://edition.cnn.com/2004/LAW/01/20/findlaw.analysis.sunder.afghan/ ,

accesat la data 22.03.2012

TERKEL, Amanda, „Afghan Civilian Deaths Hit Record Levels In 2010”, 2011, articol disponibil la adresa http://www.huffingtonpost.com/2011/02/01/afghan-civilian-deaths-record-levels-2010_n_816813.html , accesat la data 05.03.2012

The Economist, „Afghanistan's presidential election”, 2009, articol disponibil la adresa http://www.economist.com/node/14785888#top , accesat la data 21.02.2012

The World Bank, „In Afghanistan, out of conflict and into school”, 2004, articol disponibil la adresa http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/EXTEDUCATION/0,,contentMDK:20279607~menuPK:617572~pagePK:148956~piPK:216618~theSitePK:282386,00.html, accesat la data: 14.05.2012

UN News, „All of Afghanistan’s children must have access to education – UN envoy”, 2008, articol disponibil la adresa http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=26432&Cr=afghan&Cr1 , accesat la data 07.04.2012