Procesul de Investiție Străină la Nivel Global,dar cu Precădere în România

INTRODUCERE

În prezenta lucrare de licență îmi propun să ilustrez felul în care a decurs procesul de investiție străină la nivel global,dar cu precădere în România. Internaționalizarea și globalizarea problemelor economice, ale producției industriale, ale mișcării capitalurilor financiare este cea care determină ca activitatea de investiții sa devină una de natură globală, cu implicații asupra tuturor economiilor naționale și asupra întregii economii mondiale. Investițiile străine directe constituie, prin forma și conținut economic, o formă a relațiilor economice și de cooperare internațională. Astfel,apare o serie de interese comune atât pentru țările aflate în tranziție, cât și pentru  statele dezvoltate, în ceea ce privește investițiile străine. De asemenea, apar anumite divergențe de interese chiar în planul intern al economiilor naționale ale statelor dezvoltate exportatoare de investiții străine directe, între orientările spre exterior ale investitorilor potențiali și interesele generale ale guvernelor naționale ale statelor de origine ale acestora.

În primul capitol,intitulat „Conceptul de investiții străine directe”,am conturat o scurtă prezentare a investițiilor străine directe,atât în ceea ce privește dimensiunea teoretică,cât și din punct de vedere al considerentelor de natură istorică.Am analizat mai apoi tipologia investițiilor străine directe,făcând în acest fel o paralelă între conceptele de achiziție și fuziune și cel de investiție pe loc gol.În continuare am analizat beneficiile și factorii interni și externi în procesul de derulare a investițiilor străine directe,întrucât prezintă elemente deosebit de importante în contextul existenței unui cadru legislativ favorabil în ceea ce privește impozitarea societăților cu capital străin.

Cel de-al doilea capitol,intitulat „Evoluții ale ISD în România și la nivel global” își propune să facă o analiză per ansamblu în domeniul investițional la nivel micro și macroeconomic,realizându-se un contrast între planul economic global și cel al României.Pe baza acestor considerente,am realizat o scurtă analiză în următorul capitol. În relațiile sale economice, România s-a îndreptat cu consecvență spre amplificarea legăturilor comerciale și de cooperare cu zona occidentală a continentului. Interesele economice și politice ale României se împletesc cu cele ale întregii Europe. România este avantajată de poziția sa geopolitică, de importanța economiei prezente și de perspectivă, dar și de faptul că  se află la întretăierea celor mai importante căi comerciale. În condițiile în care peste 50% din comerțul său exterior se desfășoară în relația cu statele Europei occidentale, România are nevoie de piata europeană, iar aceasta are nevoie de România.

Cel de-al treilea capitol numit „Analiza investițiilor străine directe în România” are ca scop o privire mai amănunțită a investițiilor străine directe în România,punând accentul pe țara noastră.Investițiile în România au fost în topul 15 al țărilor care au beneficiat de ISD din partea țarilor străine,într-o analiză recentă a anului 2014.Pe baza acestui considerent mi-am propus analiza comparativă a investițiilor în România și a celor din plan european,urmând ca ulterior să reliefez cele mai importante investiții străine directe din partea Chinei ce au adus un aport mare în gradul de dezvoltare al țării noastre.În continuare am analizat cele mai semnificative investiții europene în România cu o ierarhizare aferentă a țărilor cu o influență pregnantă ce au conturat imaginea țării noastre în ziua de astăzi.

CAPITOLUL 1: CONCEPTUL DE INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE

Noțiuni introductive și elemente istorice

Investițiile străine directe au o istorie de decenii,fiind un fenomen distinct,având la baza sa activități diferite de cele regăsite în plan economic.Acest fenomen nu are o manifestare automată,fiind direct influențat de strategiile și politicile de dezvoltare a întreprinderilor,comunităților sau ale diverselor sectoare de activitate.Noțiunile juridice și principiile evoluând constant au generat controverse politice, dar și excese la nivelul economiilor naționale ale unor state, indiferent de regimul politic.Ulterior, ele au început să cunoască reglementări în cadrul organizațiilor internaționale și regionale, în prezent aflându-se în fața unei mari provocări și așadar, trebuind să-i facă față.Această provocare a fost generată de impetuoasa și implacabila tendință de globalizare a economiei mondiale. În ultimele două decenii ale secolului al XX-lea, trasătura principală a fluxurilor de investiții externe a fost intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor de investiții externe directe.

Conform definiției BNR,”Investiția externă directă reprezintă o relație investițională de durată, între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă.De regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe semnificative de natură managerială,în întreprinderea în care a investit. Sunt considerate investiții directe: capitalul social vărsat și rezervele care revin unui investitor ce deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi, creditele dintre acest investitor și întreprinderea în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta.”

Investițiile se derulează în scopul de a construi bunuri durabile ce vor constitui suportul speranței privind obținerea, in viitor, a unui profit/venit așteptat, a unei valori, respectiv a unor avantaje utile dorite, necesare. În momentul în care investiția nu se finanțează prin eforturile proprii ale agentului întreprinzator, acesta poate fi sprijinit de economiile altor indivizi sau firme, lucru ce presupune ca la nivel mondial creșterea formării capitalului să fie finanțată de o realocare a venitului în cadrul pieței mondiale, prin economii private sau guvernamentale.

În condițiile lipsei de capital, împreună cu apariția unor sume de capital în țările dezvoltate, o soluție a investițiilor externe în țări foste comuniste, devine absolut necesară. Pentru cele în tranziție esențială este atragerea și orientarea potrivită a noilor investiții private spre țeluri majore: o eventuală relansare economică, crearea economiei de piață și totodată asigurarea bunei funcționări a acesteia, impulsionarea procesului de creare de noi întreprinderi private, menținerea unui control total asupra economiei naționale, în scopul asigurării independenței economice și politice.

Activitatea de investiții devine una de natură globală datorită internaționalizaării și globalizării problemelor economice, ale producției industriale, ale mișcării capitalurilor financiare ,cu implicații asupra tuturor economiilor naționale și asupra întregii economii mondiale.

Investițiile străine directe constituie, prin formă și conținut economic, o forma a relațiilor economice și de cooperare internațională.Așadar, apar o serie de interese comune atât pentru țările aflate în tranziție cât și pentru  statele dezvoltate, în ceea ce privește investițiile străine. Apar ulterior anumite divergențe de interese chiar în planul intern al economiilor naționale ale statelor dezvoltate exportatoare de investiții străine directe, între orientările spre exterior ale investitorilor posibili și interesele generale ale guvernelor naționale ale statelor de origine ale acestora.

Așadar,investițiile străine directe pot îmbrăca mai multe forme de definiție,după cum s-au conturat de-a lungul timpului. În sens larg, prin investiții trebuie înțeles procesul de „plasare a unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar, etc. cu scopul de a asigura baza tehnico-materială și forța de muncă necesare desfășurării și lărgirii activității acestora”. O definiție reliefează într-un mod mai succint conceptul de investiție străină,după cum urmează : “ totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de noi fonduri fixe,precum și pentru reconstruirea,lărgirea și modernizarea celor existente”. Definirea lor se poate face și în sensul în care investițiile înseamnă plasarea unor resurse financiare,atât în capital fix,cât și în capital circulant sau de circulație.

În ceea ce privește latura istorică a investițiilor străine,se cunoaște bine faptul că acestea sunt prezente in relațiile economice internaționale înainte de anul 1890,corelându-se cu înființarea primei societăți multinaționale, Singer Manufacturing Limited,una dintre cele mai mari firme ale acelor timpuri.Perioada interbelică a coincis cu declinul puterii financiare a Regatului Unit și cu ascensiunea Statelor Unite ca putere economică și financiară majoră.După cel de-al doilea război mondial se asistă la creșterea popularității investițiilor străine directe.Sunt,in acest caz,specificate doua considerente care au dus la acest fapt,prima fiind de ordin tehnologic și vizând îmbunătățirea transportului și dezvolatrea spectaculoasă a căilor de comunicație ce au permis exercitarea controlului la distanță asupra modului de conducere a întreprinderii beneficiare.Cea de-a doua este conturată prin faptul că statele din Europa și Japonia aveau nevoie de capitalul venit din partea SUA pentru finanțarea statelor afectate de război.După anul 1980,situația ia o întorsătură în privința Statelor Unite și,așadar,din investitor major devine beneficiar major al investițiilor venite în special din partea Germaniei și Japoniei,cea din urmă țară investind mult în Europa și Asia de Sud-Est.

Creșterea investițiilor străine directe din ultimii ani s-a datorat creșterii firmelor multinaționale prin operțiuni de fuziuni și achiziții transfrontaliere.S-a înregistrat și o creștere a numărului sectoarelor unde investițiile sunt prezente și a prezenței acestora in domeniul serviciilor.Totodată se face simțită o creștere a numărului țărilor investitoare și a politicilor de protejare și promovare a investițiilor străine directe.

1.2.Tipologia investițiilor străine directe

În ceea ce privește tipologia investițiilor străine,se pot menționa cateva clasificări,de altfel cele mai cuprinzătoare:

După operațiunea prin care ISD au loc și după viteza de intrare pe piață,se disting:

Achiziții;

Fuziuni;

Investiții pe loc gol (Investițiile Greenfield).

Tipuri de investiții străine directe în funcție de contribuția la dezvoltarea și înnoirea activelor economice în țara primitoare de investiții străine directe:

Greenfield: investiii în întreprinderi înființate și dezvoltate de către sau împreună cu investitori străini , sub forma unor investiții consolidate de la început;

Brownfield: investiții în întreprinderi preluate integral sau parțial de către investitori străini de la rezidenți, mai mult de jumătate din imobilizările corporale și necorporale fiind realizate dupa preluare;

Preluări integrale sau parțiale de întreprinderi: investiții în întreprinderi preluate integral sau parțial de către investitorii străini de la rezidenți, mai mult de 50% din imobilizările corporale și necorporale fiind înainte de preluare.

În cazul achizițiilor,se preia o afacere deja existentă și de regulă rentabilă.Fuziunile,în plus,sunt cele care măresc capacitatea competitivă și asigură accesul pe piețe noi.Investițiile pe loc gol necesită un timp mai îndelungat pentru construirea obiectivelor și dezvoltarea unor afaceri profitabile.

Achizițiile fac parte din procesul de consolidare a întreprinderilor. Motivul datorită căruia acestea aleg să achiziționeze alte companii în loc să dezvolte ele însele activități noi sunt multiple, după cum urmează:

Mărirea cotei de piață pe un anumit segment – se mai numește și fuziune pe orizontală, firma preluând o companie cu activități asemanatoare;

Intrarea pe segmente noi de piață – numită și fuziune pe verticală, firma preluând o companie care produce bunuri și servicii diferite de ale ei, ce are însă un rol important pentru produsul final al companiei;

Diminuarea anumitor costuri – prin achiziționarea unor firme importante pentru activitatea companiei, cum ar fi un furnizor sau o companie de logistică; 

Creșterea câștigului pe acțiune / creșterea valorii de piață – compania se dezvoltă prin integrarea altor companii mai mici, crescându-și așadar valoarea de piață.

Achiziția se poate realiza în mod convențional ,dacă firma țintă acceptă să fie preluată sau ostil ,cazul în care firma țintă nu accepta acest lucru. Achizitorul va trebui în acest caz să motiveze acționarii să își vândă acțiunile deținute. Acest lucru se realizează cu precădere prin acordarea unei prime față de prețul normal, de piață, al acțiunilor. În acest fel,acționarii vor fi motivați să își vândă deținerea asupra firmei țintă pentru a încasa prima.Ea,întotdeauna,este cu atât mai mare cu cât firma este percepută ca fiind mai importantă de către achizitor.

Diversele tipuri de achiziții sunt împarțite în categorii în funcție de modalitatea de plată pentru deținerea firmei țintă. Plata se poate face: 

cu bani gheață;

cu acțiuni ale achizitorului (conceptul “stock-for-stock” – acțiune pentru acțiune) ;

cu o combinație între cele două.

În ceea ce privește fuziunea,aceasta se realizează în cadrul societăților comerciale prin două modalități principale:

Fuziunea prin absorbție sau absorbirea uneia sau mai multor societăți comerciale de către o altă societate comercială;

Fuziunea prin contopire sau  reuniunea a două sau mai multe societăți comerciale pentru a constitui o societate comercială nouă.

Din punct de vedere juridic, societatea comercială absorbantă dobândește drepturile si își însușește obligațiile societăților comerciale pe care le absoarbe.Din punct de vedere fiscal, sunt aplicabile acele prevederi din legislația fiscal corespunzatoare situațiilor existente în cadrul societăților comerciale care efectiv fuzionează.Fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează este obligată să întocmească situații financiare cu ocazia fuziunii în conformitate cu prevederile art. 26 alin (1) din Legea Contabilității – Legea nr. 82/1991. Societătile comerciale care fuzionează au obligația,așadar, să efectueze inventarierea tuturor elementelor de active și de datorii, conform art. 8 alin.(1) din Legea 82/1991, a contabilității, republicată cu ulterioarele modificări și completări. Potrivit aceluiași act normativ, prevederile art. 9 alin. (1), evaluarea elementelor existente în cadrul societăților comerciale din momentul inventarierii și,în aceeași măsură,prezentarea acestora în situațiile financiare se efectuează exclusiv conform normelor și reglementărilor contabile aplicabile.

Procesul de fuziune implică mai multe etape, după cum urmează:

Stabilirea de către Adunarea Generală a Acționarilor/Asociaților a structurii fuziunii;

Întocmirea unui plan de fuziune;

Întocmirea unui set de situații financiare pentru data planificată pentru fuziune, precum și alte evaluări și rapoarte de specialitate;

Înregistrarea planului de fuziune la Registrul Comerțului pentru verificarea și aprobarea acestuia de către un judecator;

Publicarea planului de fuziune în Monitorul Oficial, urmată de un interval de 30 de zile, timp în care orice creditor al societăților ce fuzionează să aibă posibilitatea depunerii unei cereri prin care se opune fuziunii.

Investițiile pe loc gol (Greenfield Investments) reprezintă unități deținute într-o proporție de 100 % de o organizație străină.Ele îmbracă forma filialelor proprii în comercializare,producții și prestări servicii.Acest tip de investiție străină directă implică atât costuri cât și riscuri mari,iar controlul 100% poate fi deținut relativ ușor prin diferite achiziții,odată cu specializarea organizațiilor dispunând de resurse necesare și apelând la filiale din străinătate ca strategie de intrare pe noi piețe.Actualmente,se constată o creștere a investițiilor pe loc gol ca strategie de intrare pe piețele Europei Centrale și Estice,în conformitate cu oportunitățile de investiții din acestea.

Investițiile străine mai pot fi clasificate și în ceea ce privește investitorul,după cum urmează:

Investiții străine orizontale;

Investiții străine verticale;

Investiții străine conglomerate.

Investițiile străine orizontale denotă situația în care întreprinderea investitoare își extinde activitatea pe teritoriul altei țări,realizând producția în aceasta și exploatând avantaje monopolistice și oligopolistice.

Investițiile străine verticale se remarcă atunci când are loc integrarea întreprinderii pe verticală prin intrarea pe o altă piață din lanțul de producție.

Investițiile străine conglomerate reprezintă o combinare a acțiunilor enumerate anterior.

Mai pot fi clasificate și din perspectiva țării care beneficiază de investiții,asfel:

Investiții străine directe care contribuie la creșterea exporturilor,cu o motivație reprezentată de dorința de a căuta noi surse de materii prime de către firma investitoare și care vor duce la creșterea exporturilor către țara ce investește,dar și alte țări unde își au sediile filialelor întreprinderii investitoare

Investiții străine directe care constituie un substitut pentru importuri, caz în care întreprinderea beneficiară se ocupă cu producția de acele bunuri care au făcut anterior obiectul importului de către țara gazdă,dar totodată obiectul exportului țării care a realizat investiția.

Investiții străine directe inițiative guvernamentale,caz care se întâmplă în momentul în care investiția are loc ca urmare a stimulentelor acordate de către Guvernele Naționale.

Așadar,termenul de întreprindere investiție străină directă este o întreprindere cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor străin deține cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi.Investiția străină directă se determină prin cumularea cotei părți din capitalurile proprii ale societății primitoare de investiție, care revine investitorului străin direct, cu creditul net primit de către întreprindere de la acest investitor.

În ceea ce privește formele ISD, în abordarea lui Dunning,se disting: ISD în căutare de resurse, ISD în căutare de piețe, ISD în căutare de eficiență,respectiv în căutare de active strategice, precum și alte ISD care nu se încadrează în tipul celor enumerate anterior.

Privind diversele forme de cooperare, sunt amintite următoarele: societățile mixte (joint venture),subproducția internațională (de capacitate sau de specialitate), coproducția (între societăți cu activități în țări diferite), franciza, respectiv buy back-ul (livrarea de echipamente și utilaje pe un credit rambursabil în produse).

1.3.Avantaje/Dezavantaje, factori interni-externi și obiective profitabile

Investițiile străine directe prezintă beneficii și pentru întreprinderea străină care realizează investiția:

Accesul la piață este esențial pentru investitorul străin care are în vedere obiective pe termen lung privind extinderea pieței produselor oferite de acesta;

Extinderea pieței – investitorii străini urmăresc construcția rețelelor de distribuție cu efecte sinergetice clare;

Cost mic de producție și în special costul redus al forței de muncă și al resurselor materiale;

Accesul ușor la sursele de materii prime din țara primitoare de investiții straine directe;

Determină sporirea producției și a numărului locurilor de muncă, plus îmbunătățirea condițiilor de muncă, creșterea productivității muncii, creșterea veniturilor și a cererii populației, a eficienței în economie și a nivelului de trai al populației.

Ca și puncte slabe posibile se pot specifica:

Concurența cu întreprinderile autohtone;

Risc valutar;

Monopolizarea pieței;

Exploatarea eventuală a forței de muncă și a resurselor naturale;

Posibile probleme legate de externalitate,cum ar fi conflictele sau poluarea.

Încă din anul 2009 s-au propus anumite măsuri privind ISD care au conturat ceea ce se întâmplă acum,în anul 2015.Mai jos este o scurtă analiză a lor.

Fig 1.1.

Dintre factorii externi se pot enumera: starea de boom sau de recesiune a economiei mondiale, conjunctura economică mondială.

Factorii interni ce influențează investițiile străine directe sunt:

Existența unui cadru legislativ favorabil investițiilor străine directe în ceea ce privește impozitarea societăților cu capital străin;

Diminuarea și eliminarea riscului de țară,o altă componentă privind strategia în politica de atragere a investitorilor străini. Investitorii străini acționează după urmatoarele aspecte ale riscului de țară: politica macroeconomică, strategia comercială, prioritațile de investiții, politica și stabilitatea financiară, stabilitatea monetară;

O infrastructură fizică modernă, care sa pună la dispoziția investitorilor condiții optime de desfășurare a activității (infrastructura străzilor, utiliăți, infrastructura privind telecomunicațiile);

Statutul de țară membră a Uniunii Europene;

Eliminarea birocrației în aplicarea legii cu o eventuală simplificare a proceselor de aprobări, justificări, majorări de capital prin reinvestirea profitului, plus extinderea ariei de activitate;

Accesul liber la informații din punct de vedere al starii economice a țării în care se dorește realizarea investiției străine directe.

CAPITOLUL 2: EVOLUȚII ALE ISD ÎN ROMÂNIA ȘI LA NIVEL GLOBAL

2.1.Crearea mediului investițional favorabil la nivel micro și macroeconomic

Tratatul de la Maastricht stabilește că unul dintre scopurile principale ale Uniunii Europene este acela de a “promova progresul social și economic și un nivel înalt de ocupare profesională, precum și de a atinge o dezvoltare echilibrată și durabilă, în special prin crearea unui spațiu interior fără frontiere, prin consolidarea coeziunii economice și sociale și prin crearea unei uniuni economice și monetare…”. Într-o astfel de comunitate populația va beneficia de aceleași avantaje, indiferent de locul unde trăiește și muncește.

Investitițile străine directe sunt esențiale în ceea ce privește creșterea economică. Pe lângă crearea locurilor de muncă, optimizează alocarea resurselor, permit transferul de tehnologie și stimulează comerțul. Mediul afacerist românesc are nevoie de libertate economică și fiscalitate „prietenoasă” pentru întreprinzători, inclusiv pentru investitorii străini.

ISD reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. O importanță mare o au în domeniul consolidării economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială. Cu ajutorul ISD, are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, cu precădere a celor în tranziție, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului de o performanță ridicată, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică.

Eficiența ISD depinde de calitatea acestora, precum și de ramurile în care sunt atrase. ISD sunt extrem de importante pentru creșterea și dezvoltarea unor țări precum China, Hong-Kong, Coreea de Sud, Singapore, Malaezia.

Experiența unor țări aflate în tranziție precum Polonia, Republica Cehă sau Ungaria demonstrează că ISD au contribuit la modernizarea radicală a economiilor acestora prin :

noile tehnologii;

prin realizarea unor metode moderne de gestionare a afacerilor;

prin reducerea inconvenientului de competitivitate care separă economiile noilor state membre ale Uniunii Europene, de cele ale țărilor dezvoltate.

UE este prin excelență cel mai important actor la nivel mondial în domeniul ISD. Până în 2008, fluxurile externe de ISD au fost în valoare de 3.300 miliarde EUR, în timp ce fluxurile UE interne au reprezentat 2.400 miliarde EUR.

Conform datelor prezentate de BNR, în perioada 2005-2008, România a beneficiat de pe urma introducerii cotei unice de creștere a volumului ISD, care au depășit. 31 mld. Euro, de peste 2 ori mai mult decât în întreaga perioadă 1991 – 2004, cand sistemul de impunere era progresiv. Cota unica este elementul care a transformat țara noastră în cea mai atractivă destinație pentru investițiile europene, odată cu încrederea în economia românească intrând pe piață companii mari precum Nokia, Ford sau Erste Group.

Crearea unui mediu investițional favorabil, cu un grad ridicat de atracție pentru investitorii străini, va rămâne în continuare una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României.Procesul de investiție va fi dictat de modul în care investitorii vor crea și vor implementa noile tehnologii. Soluțiile tehnologice patentate, produsele brevetate, branduri de actualitate, toate acestea vor constitui forța interioară a noilor investiții străine din România.

Privitor la macroeconomie, investitorii străini sunt interesați de operarea într-un mediu economic catalogat ca fiind deschis, într-un mediu unde inflația este scazută sau cel putin sub control, cu o piața liberă în schimburile internaționale, cu obținerea nerestrictivă a profitului sau a repatrierii capitalului.

La nivel microeconomic, investitorii straini au avut dintotdeauna ca și interes angajarea personalului calificat, fiind preocupați de nivelurile existente ale productivității și de costurile muncii, de costurile locale în privința transportului, a energiei, a chiriilor, dar și de disponibilitatea și costurile materiilor prime, de conditiile infrastructurii, lucrând într-un mediu lipsit de birocrație și beneficiind de informații corecte și în timp util.

2.2. Tendințe din trecut ale surselor și destinațiilor ISD manifestate la scară globală

În perioada 1990-2003 investițiile străine directe în România s-au situat la nivelul de 10,3 miliarde dolari ,din această sumă aproximativ 30% fiind utilizați pentru privatizare, nivel îndepărtat față de potențialul real al economiei și de situația înregistrată în țările vecine precum Polonia 39 miliarde dolari, Ungaria cu 21,5 miliarde dolari, Republica Ceha cu o valoare de 12,5 miliarde dolari. Marile intrări de capital străin în aceste țări au fost determinate de privatizarea pațială a unor utilități publice, a unor linii aeriene sau a unor bănci ale Statului. Din acest punct de vedere poziția României a fost diferită. În România, până în 1996 a existat un cadru legislativ stabil și chiar atractiv în domeniul investițiilor străine directe, dar oferta de privatizare a fost redusă. În perioada 1997-2000 se asistă la o inversare a situației, respectiv în domeniile legislativ și instituțional devenind așadar extrem de instabil, dar oferta de privatizare crescând considerabil.

Creșterile de capital social subscris în anul 2006 față de anul 2005 arată că România a fost o desținatie din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini ca urmare a integrarii ulterioare în Uniunea Europeană, dar și ca urmare a îmbunătățirii mediului de afaceri și a efectelor introducerii cotei unice de impozitare și atitudinea pozitivă a partenerilor străini față de România.Participațiile la capital au fost cele mai importante fiind urmate de împrumuturi acordate de compania mama structurilor afiliate din România, precum și de profitul reinvestit. Structura investițiilor străine în România se încadrează în tendința existentă la nivel global, participațiile la capital având cea mai mare pondere în fluxul de investiții străine directe atras atât de țările dezvoltate, cât și de cele în curs de dezvoltare.

În ceea ce privește ISD din România, s-a observat o creștere continuă până în anul 2001 când nivelul ISD este de 1.157 milioane de dolari americani. În 2002 are loc o foarte ușoară scădere,apoi din 2003 începe din nou creșterea ISD, atingând în 2006 valoarea de 11,365 milioane de dolari,fiind de 284 de ori mai mare decât în anul 1991.

Referitor la repartizarea globală, volumul cel mai ridicat de ISD s-a realizat în Europa, cu o pondere de 50,46%, totalul ISD la nivelul anului 2007 fiind de peste 925.000 milioane de dolari americani, dintre care aproximativ 804.000 milioane fiind investite în țările membre ale Uniunii Europene. Pe locul doi se află America de Nord cu o pondere de aproximativ 25%, iar locul trei este ocupat de Asia, având o pondere de 17,42%. În anul 2007 valoarea ISD a atins aproape 320.000 milioane de dolari americani. Pe ultimele 2 locuri se află America de Sud și Africa cu o pondere de 3,91%, respectiv 2,89%, ISD în aceste regiuni în 2007 fiind de 71.699, respectiv 52.982 dolari americani.

Revenind la România, în ceea ce privește sfârșitul anului 2006 soldul investițiilor străine directe era de 34.512 milioane euro și este rectificat cu diferențele valorice provenite din schimbarea cauzată datorită modificării cursului valutar și a prețurilor, precum și de reevaluări contabile. Ponderea principală în soldul ISD este deținută de participațiile la capitalul social și profiturile reinvestite de întreprinderile investiție directă,78% din soldul final al investiției străine directe, o sumă aproximată la 27.016 milioane euro. Creditul net total primit de la cei care au realizat investiția, a înregistrat un nivel de 7.496 milioane euro,o pondere de 22% din soldul final al investiției directe străine.

În anul 2006 în România a fost înregistrat un număr de 9.617 noi societăți comerciale cu participare străină, în creștere cu 17% față de anul 2005. Capitalul social subscris de acestea a fost subliniat printr-o creștere de 54,54%, valoarea acestora evaluându-se la 1.934 miliarde euro. Cele mai reliefate majorări de capital efectuate de investitorii străini au fost înregistrate la Distrigaz Nord  cu 57,24 milioane euro, Alro Slatina S.A. însumând 40,5 milioane euro, Banca Românească cu o sumă de 27,1 milioane euro.

Fig.1.2.

Primele cinci țări clasate în funcție de ponderea rezultată din soldul ISD la 31 decembrie 2006 sunt: Austria,cu o pondere de 203% din total,însemnând o creștere semnificativă față de anul 2005 ,an în decursul căruia deținea 15% din soldul investițiilor străine directe în România, Olanda cu 17,1% în anul 2006, în scădere ca pondere, de la 19,5% în anul 2005, Germania cu 10,1% și Franța de 8%,țări care își mențin ponderile comparativ cu anul 2005, Grecia cu o pondere de 7,8% având o scădere ușoară față de anul 2005.

   Fig.1.3

În concluzie, se poate afirma că România a atras, după 1990 investiții străine importante. La nivel mondial, situația nu este chiar favorabilă. Cea mai atractivă destinație pentru investițiile străine directe este  SUA cu 250,9 miliarde dolari echivalentul a 16,75% din totalul mondial, urmată de Regatul Unit cu 112,9 miliarde USD, 7,54% și China cu un procent de 86,8 mld. USD, 5,79%. Cu investiții străine directe de 9,1 miliarde euro, România s-a plasat, în 2006, în urma Poloniei însumând 11,1 miliarde, dar înaintea Ungariei cu o sumă de 4,87 miliarde euro, Cehiei reprezentând 4,75 miliarde euro, Bulgariei cu 4,1 miliarde euro, Serbiei cu o sumă de 3,5 miliarde euro, Slovaciei însumând 3,3 miliarde euro, Croației cu o estimație de 2,8 miliarde euro și țărilor baltice (Lituania – 1,4 miliarde euro, Letonia – 1,3 miliarde euro, Estonia – 1,3 miliarde euro). În anul 2006, valoarea investițiilor străine directe a fost influențată de achiziția de către Erste Bank a 36,8% din acțiunile BCR,în valoare de 2,2 miliarde.Valoarea fluxului investițiilor străine directe în România a fost, în anul 2008,odată cu apariția Crizei Economice Mondiale, de 9496 milioane euro constituind cea mai mare valoare, ajungând în anul următor (în scădere) la 3488 milioane euro.Credite intra-grup au avut o scădere importantă,de la 4623 milioane euro în anul 2008 la 396 milioane euro în anul 2010. După datele provizorii ale BNR, în anul 2012, valoarea fluxurilor ISD a fost de 1204 milioane euro, cu 73 milioane euro profituri reinvestite.Aceste niveluri înregistrate până la sfârșitul anului 2008 sunt net superioare ritmurilor înregistrate de majoritatea din cele 27 de țări din UE, de țările dezvoltate, ca și de țările care au aderat ulterior.

2.3.Relația dintre PIB și ISD în dezvoltarea economică sustenabilă

Indicatorul de rezultate cel mai sintetic al evoluției unei economii naționale îl reprezintă Produsul Intern Brut. Acesta și PIB/locuitor sunt indicatorii care dau substanță în legătură cu evoluția economică a țării într-o perioadă dată.

Analizând seria de date 2000-2011, constatăm că ritmurile de creștere a PIB au pornit, în anul 2000, de la o rată de creștere de 2,1% apoi, în intervalul 2001-2003, au înregistrat creșteri de peste 5%, respectiv 5,7% în 2001, 5,1% în 2002, 5,2% în 2003.Anul 2004 a fost un an de vârf al întregii economii românești în perioada începând cu anul 1990, înregistrându-se o creștere de 8,4% a PIB. În perioada 2005 – prima parte a anului 2008, s-au înregistrat ritmuri substanțiale de creștere a PIB, deși pe plan internațional, încă din 2007-2008 se declanșase semnalul, justificat de evoluția țărilor dezvoltate (SUA, Marea Britanie, Spania, Franța, Canada, Germania etc.), pe care România le-a ignorat…deși chiar autorul spunea încă din volumul „România 2006 …” că „economia națională este în fața unei crize economico-financiare ce se va declanșa fără nici un dubiu…”. Trimestrul patru al anului 2008 ne-a pus în fața primei evoluții negative a PIB, aspect ce s-a accentuat serios în 2009, an în care scăderea PIB se anticipează a se situa în jurul a opt puncte procentuale.

Pentru a asigura perenitatea sistemului de protecție socială, trebuie să se facă față unor numeroase presiuni pe termen lung, prin politici adaptate la fiecare fază a vieții. În acest mod se pot pune de acord mijloacele de atingere a unei dezvoltări durabile la nivel internațional cu metodele de apărare a coeziunii sociale la programele de ajutor încheiate în fiecare țară.

În scopul valorificării potențialului investițiilor străine directe de a stimula și intensifica procesele de creștere și dezvoltare economică sustenibilă se apreciază ca factori de creștere a eficienței: stimularea atragerii de investiții străine directe de nivel tehnologic superior; stimularea formării unui antreprenoriat inovativ în clustere regionale destinat diminuării riscurilor de crowding-out ale ISD și amplificării spillover-urilor și externalităților pozitive asociate; valorificarea oportunităților economice create de apartenența la Uniunea Europeană – maximizarea gradului de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune în scopul diminuării cât mai rapide a disparităților regionale; asigurarea sustenabilității sistemului de educație și formare profesională pe termen lung în scopul flexibilizării și dinamizării forței de muncă.

În cazul României, dacă analizăm ponderea ISD în PIB, respectiv PIB-ul pe locuitor în perioada 2000-2008, observăm că această creștere constantă a PIB-ului pe locuitor nu influențează ponderea ISD în PIB, sau îl influențează doar într-o măsură nesemnificativă. Pe când PIB-ul pe locuitor a crescut în 8 ani (de la 1686,72 $ în 2000 la 9310,39 $ în 2008),ponderea ISD în PIB a scăzut mai apoi de la 0,3% în 2006 ,ajungând la -0,1% în 2008.Aceasta ridică problema identificării altor factori ai intrărilor semnificative de ISD în România, în perioada 1997-2008.

Astfel, în mod atipic, creșterea economică a României nu este de natură să atragă ISD-urile,investitorii fiind preponderent interesați de factori precum costul relativ redus al forței de muncă,nivelul semnificativ al calificării, cadrul juridic nediscriminatoriu și atractiv (chiar dacă acesta a avut multiple modificări pe parcursul întregii perioade). De asemenea, costul redus al materiilor prime, al utilităților, deschiderea autorităților publice centrale și locale vis-a-vis de investitorii străini, sunt câteva elemente atractive care au trezit interesul deținătorilor de capital de pe piețele internaționale.

În ceea ce privește situația Uniunii Europene, există o corelație puternică, și de același sens, între creșterea PIB-ului pe locuitor și creșterea ponderii ISD în PIB. În perioada 1997-2007 a crescut atât ponderea ISD în PIB, cât și PIB-ul pe locuitor.

CAPITOLUL 3 : ANALIZA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA

3.1.O privire comparativă între ISD în România și cele în UE

România urcă pentru prima dată în top 15 cele mai atractive țări din Europa raportat la numărul de proiecte cu investiție străină atrase în anul 2014, conform raportului anual EY – "European Attractiveness Survey", care a sondat opiniile a 808 factori de decizie internaționali.

În 2014, în acest clasament erau prezente țări ca Polonia, Serbia și Republica Cehă, iar în acest an singura țară din Europa Centrală și de Est ce mai există în acest top alături de România este Polonia.Țara noastră a reușit sa atragă 62 de proiecte ISD anul trecut, cu 19% mai mult decât în anul 2013. Devenind a șasea țară din Europa privitor la numărul de job-uri create de investițiile străine, devansează așadar Spania, Turcia și Slovacia. Cele 10.892 noi locuri de muncă generate de investițiile străine au atras în țara noastră practic aproape la fel de multe job-uri noi ca Germania, înregistrând o creștere de 77% a numărului job-urilor create prin FDI privind ceea ce se întâmpla anul trecut.Cele mai atractive orașe pentru investiții fac parte din Germania (Berlin, Frankfurt și Munchen) și două din Spania (Barcelona și Madrid). În ceea ce privește sectoarele de activitate în care au existat proiecte de investiții străine în Europa s-a inregistrat, în anul 2014, o creștere de 20% a sectorului de producție, de 27% in operațiunile de logistică și cele de execuție, precum și în servicii.

Bogdan Ion,Country Managing Partner,EY România face o declarație extrem de explicită pe care o citez în rândurile ce urmează: "România are o creștere a FDI superioară față de celelalte țări din Europa. Investitorii străini se uită cu interes către țara noastră, dar de multe ori din perspectiva forței de muncă ieftine care există.Important este ca în perioada următoare să se depășească această percepție și să atragem acele investiții care generează locuri de muncă înalt calificate și bine plătite și care să motiveze specialiștii români să rămână în țară și să producă plus-valoare aici".

România este țara care ocupă locul opt în Europa, la egalitate cu Turcia și Irlanda,privind ISD primite anul trecut în valoare de 5 miliarde de dolari, într-un clasament în care lideri sunt Marea Britanie, Rusia și Spania..În funcție de numărul proiectelor Greenfield realizate cu investiții străine, România se plasează pe poziția a noua, cu 125 de proiecte, în scădere cu 2% față de 2013.

În contextul în care investițiile companiilor europene reprezintă jumătate din proiectele FDI din Europa, iar cel al multinaționalelor americane chiar un sfert, cei mai mari investitori sunt companiile din China care le-au depășit în investiții pe cele din Japonia, devenind astfel al cincilea cel mai mare investitor în Europa în 2014. Având în derulare 210 proiecte și crescînd cu o pondere de 40% față de anul anterior, investițiile chinezești în Europa rezultă din politicile abordate de guvernul din China de promovare a investițiilor externe ca modalitate de achiziție în plan tehnologic,al mărcilor și al resurselor din afara țării pentru activarea pieței interne de producție și a serviciilor cu o mare valoare adăugata.

Această redresare economică trebuie valorificată, investitorii dorindu-și eliminarea tuturor punctelor slabe care împiedică dezvoltarea mediului de afaceri eficient .Amintesc în acest sens birocrația excesivă și creșterea lentă,acestea fiind obstacolele majore. De asemenea, țările din Europa trebuie să-și rectifice procesul de flexibilizare a pieței muncii, să simplifice reglementările și să dezvolte medii de afaceri prielnice. 

Revenind la afirmațiile lui Bogdan Ion, Country Managing Partner EY Romania,acesta spune în continuare: "Un mediu de business stabil, capacitatea de cercetare și inovare, precum și piața internă reprezintă cele mai importante puncte de atracție ale Europei în termeni de investiții. Transformările din domeniul digital, al sănătății și al energiei au potențialul de a alimenta revenirea Europei ca cea mai atractivă destinație pentru investiții in următorii ani."

Investițiile străine directe au însumat 409 milioane euro, în primele două luni din acest an, în creștere cu 45%, față de aceeași perioadă a anului 2014, date publicate chiar pe site-ul Băncii Naționale a României, după cum urmează: "Investițiile directe ale nerezidenților în România – date estimate – au însumat 409 milioane euro, din care participațiile la capital – inclusiv profitul net estimat – au înregistrat 358 milioane euro, iar creditele intragrup 51 milioane euro net". Investițiile străine directe au crescut cu 36,78%, în februarie în raport cu finele lunii ianuarie. Balanța de plăți a României a avut un excedent de 285 de milioane de euro, în primele două luni ale acestui an, comparativ cu un deficit de 201 milioane de euro, în aceeași perioadă a anului 2014.

3.2. Investiții chineze în România

3.2.1 Scurt istoric al investițiilor venite din partea Chinei

Substanțial schimbată în urma parcursului său de excepție vizând „prinderea din urmă” a țărilor dezvoltate, dar purtând cu sine, pe lângă succese, și un „bagaj” tot mai încărcat de eșecuri, dezechilibre și disfuncționalități, China este în prezent nevoită să implementeze un vast program de reforme, prin care încearcă să-și restabilească echilibrele în plan intern și extern, în cadrul unui nou model de dezvoltare durabilă. Fiind una dintre marile beneficiare ale globalizării,timp de decenii,China a reușit atragerea și valorificarea capitalul străin în sprijinul creșterii,dezvoltării, restructurării și modernizării sale economice accelerate și al asimilării know-how-ului tehnologic și managerial occidental.

România a fost destinația favorită a primelor investiții chineze în Europa, fapt relevat atât de documentele oficiale guvernamentale ce ghidau potențialii investitorii chinezi în Europa, cât și de realitatea însăși a investițiilor de la începutul anilor 2000.În privința ghidajului guvernamental, documentul cel mai relevant este OFIC, din 2004, un document indicator al țărilor și sectoarelor în care era recomandat să se investească, România fiind plasată pe ce-a dintâi poziție în lista destinațiilor favorite, la egalitate cu Germania și urmată de Polonia, Cehia și Ungaria. Aceste patru destinații est-europene erau considerate la vremea aceea mai importante pentru investitorii chinezi din Europa decât țările UE.

Sectoarele recomandate pentru investiții în România erau textilele, produsele din piele, producția de televizoare, echipamentele de telecomunicații, calculatoarele și alte produse electronice, toate industrii în care China se bucura de o forță considerabilă la export, dar întâmpina o anumită presiune crescândă din partea țărilor importatoare, în direcția reducerii excedentelor comerciale din relația bilaterală. Cu alte cuvinte, selecția sectorială pentru România,ca și pentru celelalte țări din CEE,era cea care punea în evidență o strategie investițională de substituție a exporturilor realizată în ideea evitării barierelor la import și păstrării, sau chiar majorării cotelor de piață deja adjudecate de exportatorii chinezi în Europa.

Nu numai recomandările oficiale, dar și orientarea geografică efectivă a investițiilor chineze în Europa demonstrau, la începutul anilor 2000, o preferință către România. România era în anul 2005 cea mai importantă destinație din Europa pentru investitorii din China, cumulând peste două treimi din stocul total investit în țările CEE, pe atunci cele mai însemnate destinații europene.

Investitorii chinezi aflați în România anterior anului 2005 aparțin primului val de companii care au îndrăznit să “iasă în exterior”, fiind constituit din IMM, mai ales firme de familie, ce dispuneau de capital investițional limitat, erau implicate în activități comerciale sau din industrii de joasă și medie tehnologie și nu aveau beneficii, în marea lor majoritate, în privința susținerii din partea guvernului chinez.Nu cumulau un volum investit semnificativ,deși numărul lor era mare.Totuși, venirea lor masivă era importantă, prin faptul că indica un avantaj comparativ pentru România, față de celelalte țări din regiune și de pe întregul continent.

Din păcate, acest moment favorabil s-a pierdut, întrucât, absorbită de eforturile sale de a deveni membră a UE, România nu a consolidat o strategie specială pentru valorificarea acestui avantaj comparativ și atragerea unui volum sporit de investiții din China. În plus, pe criterii de eficiență, în anul 2004 ,TAROM a intrerupt zborurile directe București-Beijing,această legătură urmând ulterior,chiar în scurt timp, să fie înlocuită de MALEV cu o linie directă Budapesta-Beijing , pe când procedurile pentru acordarea vizelor au rămas dificile în România, iar investitorii chinezi nu au fost sprijiniți în efortul lor de adaptare la mediul de afaceri nou și solicitant de aici. Pe de altă parte, alte țări din grupul CEE, în special Ungaria și Polonia, care erau deja acceptate în UE, s-au putut dedica mai mult și cu mai mare succes stimulării investițiilor venite din China. Ca atare, fluxurile de investiții către România au crescut tot mai lent,accelerându-se,în schimb,pe relația cu aceste două țări.

Ponderea României în stocul total de investiții chinezești acumulat în țările CEE a avut inițial o cădere abruptă, de la două treimi în 2005, la sub o treime în 2006, iar apoi gradual până la numai 13,4% în 2012.Corespunzător acestor evoluții, în clasamentul principalelor țări-gazdă din grupul CEE, România a trecut de pe poziția întâi, ocupată în 2005, în poziția secundă în 2006, apoi pe locul trei în perioada 2007-2011 și pe locul patru în anul 2012. Acestă scădere s-a produs în timp ce Ungaria, Polonia și, mai recent, Cehia și chiar Bulgaria au reușit să atragă investiții mari din partea unor firme puternice de stat, pe când România nu putut face același lucru, cu toate că mari companii din China au testat în mod repetat piața românească.

3.2.2 Imaginea actuală a ISD din partea Chinei

China este principalul investitor asiatic în România. În ierarhia țărilor investitoare ea ocupă locul 5 după numărul de companii înființate și abia locul 17 după valoarea totală investită în România .Există peste 10.800 de firme chinezești înregistrate, reprezentând circa 5% din numărul total de companii cu capital străin prezente în România, dar probabil numai aproximativ o treime sunt și cu adevărat funcționale. În plan european, România concentrează cel mai mare număr de firme chinezești, ocupând locul I, înaintea Germaniei , Serbiei, Cehiei și Ungariei, cele cinci țări care cumulează circa 80% din numărul total de firme chinezești de pe continent. La nivel de orașe, cel mai mare număr de firme chinezești se află în: București ocupând locul 1, apoi în continuare Belgrad, Praga, Budapesta, Hamburg, Moscova, Düsseldorf și Frankfurt pe Main. Un asemenea grad ridicat de concentrare geografică pune în evidență o înclinație puternică a firmelor chinezești din Europa spre valorificarea economiilor de aglomerare rezultate. Cele mai multe firme chinezești înregistrate în România sunt în continuare mici firme individuale sau de familie din „primul val”, în deplină concordanță cu modelul european în care 4 din 5 firme chinezești ,mai exact 82%,facând parte din aceste două categorii.

În privința stocului cumulat al ISD chineze în România se observă o anumită lipsă de informații și mari discrepanțe între datele statistice furnizate din diverse surse. Astfel,spre exemplu, pentru anul 2012, cel mai recent an pentru care există date statistice oficiale, sursele chineze consemnează un total de 126 milioane euro (echivalentul a 161 milioane dolari), statistica UE comunică un nivel aproape de două ori mai mic, de 69 milioane euro, iar cifra furnizată de CCIRC este de 420 milioane euro, nivel care este de peste trei ori mai ridicat decât cel din statisticile Chinei și de șase ori mai mare decât în statistica europeană. Mai mult, președintele CCIRC consideră că și acest nivel, mult superior celorlalte statistici, ar fi de fapt puternic subapreciat. Oricare dintre cifrele ce exprimă nivelul investițiilor chineze în România a fost luat drept corect, acesta aflându-se mult sub potențial, fiind reprezentând doar aproximativ 1% din stocul total de ISD acceptat.

3.2.3. Realizări semnificative ale ISD chineze în România

Centrul comercial „Dragonul Roșu” de lângă București, fondat în 2003, este o investiție de 200 milioane euro a Grupului Niro, o societate mixtă cu 30% capital chinezesc. În aceeași zonă, în anul 2010 a fost creat, după o investiție de 100 milioane euro, și „China Town”, un centru de afaceri și comerț cu capital integral chinez. Aceste două investiții ar putea face parte din rețeaua de 50 de mari centre de promovare a comerțului și cooperării economice internaționale pe care guvernul din China le-a prevăzut în strategia sa de expansiune spre exterior, ca instrumente în sprijinul internaționalizării companiilor autohtone. Centre similare există și în alte țări din grupul CEE,de pildă Wolkowska Centre din Varșovia, fondat în 1994, sau China Brand Trade Centre din Budapesta, deschis în 2011, dar mai ales în țările din occidentul Europei (UE), în special în Olanda,cu 3 astfel de centre, Suedia cu 2 centre, Marea Britanie, Franța, Finlanda și Italia având fiecare câte un centru.

O altă realizare demnă de remarcat este parcul industrial Pârscov, județul Buzău, dezvoltat de F&J International Group, o companie privată, cu 100% capital chinez. Acesta cuprinde cinci unități cu activitate de producție, distribuție și comerț exterior în: industria lemnului, confecții, electronice electrocasnice, becuri ecologice, țigări și legume-fructe.

Pe lângă aceste unități, în restul țării se mai află în funcțiune alte IMM cu rezultate semnificative în producția de biciclete, materiale de construcții,tipărituri industriale și în reciclarea materialelor.

Pe de altă parte, se poate vorbi și de conturarea unui „al doilea val” investițional chinez în România, constituit din firme de calibru mai mare, chiar dacă exemplele nu sunt multe, iar investitorii respectivi nu au angajat încă investiții de foarte mare amploare.Pot fi incluse aici,companii importante din domeniul TIC, venite în România la începutul anilor 2000, dar manifestând abia de curând disponibilitatea către investiții de anvergură. Vorbim astfel despre două mari corporații din sfera înaltelor tehnologii, compania de stat ZTE, cel mai mare producător chinez de echipamente de telecomunicații și firma privată Huawei, cel mai mare furnizor global de soluții TIC. Cu toate că fiecare se află de 10 ani în România ,ZTE din 2004, Huawei din 2003,abia acum sunt pregătite să facă investiții cu adevarat importante. ZTE are un plan de investiții până în 2015, în valoare totală de 100 milioane euro, pentru înființarea unor centre service în vestul,de 16 milioane euro,și în sudul țării ,în valoare de 26 milioane euro, precum și a unei fabrici de echipamente de telecomunicații însumând 60 milioane euro.

Huawei a investit deja 90 milioane euro în intervalul 2007-2012 și planifică să investească până în 2015 încă 200 milioane euro pentru un proiect vizând deschiderea unui centru global de suport TIC. Spre finele anului 2018, această companie intenționează să aibă în România 1000 de angajați și să mai facă investiții adiționale de încă 100 milioane euro, preponderent în programe de educație și cercetare.

O a doua componentă importantă a celui „de-al doilea val” de investitori chinezi în economia românească pot fi considerate companiile cu activitate în domeniul ER, în special în construcția și operarea parcurilor solare și eoliene.Intrând foarte recent în România, au fost atrase de programul guvernamental de încurajare prin CV a investițiilor în producția de energie din SRE. Se vorbește astfel despre investiții în tehnologii de vârf ale unor firme private de mare anvergură, cu proiecte de valori ridicate. Din păcate,investitorii chinezi au reacționat relativ întârziat la programul românesc de stimulare investițională prin certificate verzi, cele mai multe companii ratând perioada sa cea mai profitabilă și fiind nevoite să se conformeze schimbărilor legislative mai restrictive intervenite în 2013-2014, ceea ce s-a materializat în practică în renunțarea parțială la proiectele de investiții avute în vedere de la bun început.

Dacă în ultimii ani, prezența corporațiilor chinezești cu investiții de valori mari a crescut în Europa de Vest și de Nord, în țările central și est-europene ea este slabă, iar în România este, practic, absentă. Deși s-a încercat un potențial local indiscutabil și un interes real manifestat de către investitorii chinezi, încercările numeroase, dar sporadice și inconsecvente, de negociere a unor proiecte mari în România nu au produs rezultate.Unele dintre cele mai vechi și mai discutate proiecte în întâlnirile bilaterale au fost fie proiecte de dezvoltare a infrastructurii,de exemplu a doua linie de centură pentru București, plus diferite sectoare de autostradă în restul țării; Canalul București-Dunăre; Canalul Siret-Bărăgan; podul de peste Dunăre, la Galați, fie proiecte privind producția de energie convențională, mai ales modernizări, finalizări de lucrări sau extinderi ale unor termocentrale cum ar fi Rovinari, Mintia, Doicești, Halanga, hidrocentrale ca și Tarnița- Lăpușești sau a centralei nucleare de la Cernavodă privind reactoarele 3 și 4. Dintre toate acestea,cel mai avansat este cel de la Rovinari, unde CHEC, câștigând licitația organizată de Ministerul Economiei, își propune să investescă circa 1 miliard de euro pentru o unitate nouă de 600MW. În plus, alte proiecte de mare amploare aflate în negociere cu șanse relativ bune de succes par a fi cel negociat cu China Sinohydro, privind hidrocentrala de 1000 MW și 1 miliard euro de la Tarnița-Lăpușești și proiectul negociat cu China General Nuclear Power Group, privind construcția a încă două reactoare nucleare la Cernavodă.

În sfera dezvoltării infrastructurii, oportunitățile din România sunt uriașe, întrucât în acest domeniu este o mare nevoie de autostrăzi, canale, poduri, linii de cale ferată, sisteme de irigație, rețele electrice și chiar de noi aeroporturi sau dezvoltări portuare, domenii în care China are atât experiență, rezultate de excepție și interesul de a se implica, cât și sursele de finanțare necesare.Pentru Bucureștiul este nevoie de o nouă centură rutieră, dar și feroviară, de conexiuni noi prin linii de metrou între punctele sale extreme și de legături mai bune cu marile orașe din restul țării, inclusiv cu porturile de la Marea Neagră. De aceea, pe lângă vechile proiecte menționate anterior, noul proiect al unei legături prin trenuri de mare viteză Constanța-București, continuată ulterior până la Arad, Budapesta și Viena, este un proiect extrem de atractiv, care ar putea juca un rol major în dezvoltarea cooperării intra-CEE, intra-UE și în inter-relaționarea acestora cu China. Estimat la circa 11 miliarde euro, acest coridor de transport european ar putea fi completat prin construcția unui mare parc industrial pe malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră, în vederea funcționării până la 2000 de firme mixte cu participare chineză. Cele două mari obiective, linia de mare viteză și parcul industrial,ar avea șansa să devină două piese importante ale planului strategic mai larg privind crearea unui nou Drum al Mătăsii, care leagă Asia și Europa trecând prin România și creând în țara noastră premisele dezvoltării accelerate și ale prosperității.

3.3. Ierarhizarea investițiilor europene în România

În ianuarie 2015, Germania se afla pe locul al treilea in topul firmelor straine care activeaza in tara noastra, potrivit datelor inregistrate de Registrul Comertului,fiind depășită de Austria și Olanda.Cele 20.676 societati comerciale nemtesti reprezinta 10,59% din total, iar acestea au avut un capital social subscris in valoare de 14,474 de miliarde de lei, adica 9,87% din total. Printre cei mai importanti investitori germani directi in sectorul industrial din Romania sunt producatorii :

de componente auto Draxlmaier, INA Schaeffler, ThyssenKrupp, Leoni Wiring Systems, Continental, KG Wintershall,

compania energetica E.ON AG,

compania de asigurari Allianz,

firma de cabluri Leoni, Praktiker (retail), RWE (energie). 

Fig.1.4.

În ceea ce privește Austria, peste 1.000 de investitori activează în România, cu ajutorul a 6.887 de companii ce folosesc capital austriac,însumând peste 100.000 de angajați, având în vedere locurile de muncă create direct.

Firmele cu capital austriac sunt prezente intr-un lanț larg de activități de tip economic, începând cu resurse la industrie și continuând cu agricultura, servicii financiare și asigurări, industria lemnului, industria auto, sectorul de petrol si gaze naturale.Continuând să fie unul din investitorii de top ai României în Europa Centrală și estică și totalizând investiții 11.4 bln Euro,reprezintă 19.1 % din ISD realizate în România. Rudolf Lukavsky face următoarea afirmație pe care o citez: "România este una din cele mai atractive țări din regiune pentru investitorii din Austria datorită dimensiunii pieței – cea mai mare din regiune, capitalului uman, proximității culturale, perspectivelor și multitudinii de proiecte și oportunități".Ca și principali investitori austrieci noi în ultimii ani după 2010 enumăr :

Strabag,

Schweighofer,

Raiffeisen Evolution,

Billa, 

Porsche,

Post Master,

Verbund,

Voestalpine,

Salesianer,

Miettex.

Olanda ocupă primul loc în clasamentul pe țări de rezidență a investitorilor în societăți comerciale cu participare străină la capitalul social, la 31 decembrie 2013 cu o înregistrare de 4.441 companii cu participare olandeză la capitalul social (2,33% din total), valoarea capitalului social subscris fiind de 7,300 miliarde euro (20,58% din total). În perioada 1991-2013, Olanda a ocupat locul 1 în clasamentul pe țări în privința participării străine la capitalul social total subscris. Principalele domenii în care s-au orientat investițiile olandeze în România sunt industria construcțiilor navale, industria alimentară, industria chimică, logistica, agricultura și sectorul financiar-bancar. 

Printre investițiile olandeze importante se remarcă:

Unilever,

ING Group,

Philips,

Damen Shipyards,

Friesland Campina,

Coberco,

Heineken, Nutricia, KPMG, Nuon, Wavin, Fokker,

Den Braven, Frans Maas, Remco, Verder,

EVW Holding, ISDC, DAF Trucks (prin E. van Wijk),

Wim Bosman Holding B.V., KLG Europe etc.

Referitor la investițiile din Cipru,veștile pentru anul 2015 sunt încântătoare. Mentor Group Holdings (Cipru), prin intermediul diviziei imobiliare, Mentor Group Investments, dorește a investi în acest an 75 milioane de euro în țara noastră cu rezultat în dezvoltarea de proiecte imobiliare "la cerere" și pentru soluții de creditare pentru clienți.Compania intenționează creșterea graduală a portofoliului de pe piața din România. Fiind considerată predominant încărcată de potențial,piața imobiliară românească s-a bucurat de apreciere. Cu toate acestea,ultimii 5 ani sunt caracterizați de o situație financiară care nu s-a stabilizat ,conducând catre un focus mai mare pe țările CIS și cele din vecinătate. Cu toate acestea, se poate percepe o tendință pozitivă atât în ceea ce privește profiturile, cât și sub aspectul nevoilor crescânde ale companiilor locale prin dezvoltări diverse și dorința de a avea o evoluție imobiliară comercială.
Companiile franceze au fost benefice în ultimii ani ,realizând peste 7 miliarde de euro, investind în domenii precum cel auto, de telecomunicații, construcții sau energie. Aflându-se pe locul 4 în topul celor mai importanți investitori către România, ei au contribuit în proporție de 9% la Produsul Intern Brut al țării. Ca și investiții franceze remarcante se numără constructorul auto Renault, lanțul de hipermarketuri Carrefour, dar și productorul de anvelope Michelin.Grupul auto Renault și-a făcut apariția pe piața românească în 1999, prin preluarea uzinei Dacia Mioveni.Investind treptat miliarde de euro în țara noastră,a dezvoltat divizii producătoare de cutii de viteze, motoare și alte componente auto. În 2013, afacerile companiei au crescut până la 4,4 miliarde de euro.

În 2001 au început investițiile în România și cei de la grupul Michelin, al doilea producător de anvelope din lume.S-au investit în acest sens până în prezent peste 300 de milioane de euro, numărul angajaților fiind de 3.000. Tot în 2001 a venit în România și retailerul Carrefour. Lanțul de magazine are în proiectul său 155 de unități,rulând afaceri de peste un miliard de euro în 2013.Investiția franceză își are activitatea în România și privind lanțurile Auchan și Cora, dar și compania de telecomunicații Orange,care a intrat pe piață în 1997, prin preluarea MobilRom și în prezent deține o cotă de piață de 38%.De asemenea,francezii au investiții importante și în industria alimentară, construcții,farmaceutice și infrastructură. În sectorul financiar, cele mai cunoscute nume franceze sunt BRD-Groupe Société Générale și compania de asigurări Groupama, iar capitolul la energie GDF Suez.

România are planuri ambițioase în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, iar Marea Britanie este pregătită să ajute în acest sens. Brian Welson, șeful delegației comerciale din Londra,a afirmat recent,mai precis în luna martie a acestui an, faptul că România are o capacitate mare organizatorică,adăugând faptul că "România are la dispoziție o resursă extraordinară de dezvoltare. Companiile britanice sunt dispuse să ajute economia României, în așa fel încât schimbările să fie semnificative. Industria britanică trebuie să joace un rol-cheie în procesul de modernizare al României". Comerțul bilateral dintre România și Marea Britanie a ajuns la 3 miliarde de euro în 2014, investițiile britanice în România ridicându-se în prezent la 6,5 miliarde de euro.

Potrivit anunțurilor de investiții elvețiene,se întrevede o abordare serioasă în acest an din această regiune.Un producător elvețian de frigidere se pare că va deschide în această vară o fabrică în Zona Industrială de Vest, la periferia municipiului Sibiu. Investiția se ridică la peste 20 de milioane de euro, potrivit președintelui Camerei de Comert, Industrie si Agricultura locala, Gheorghe Aldea.

CONCLUZII

Problematica influențelor investițiilor străine directe asupra țării gazdă este nu numai delicată, dar și interpretabilă, datorită atât diversității efectelor posibile cât și potențialității generării de efecte benefice sau negative în funcție de caracteristicile fluxurilor de ISD și condițiile concrete existente în economia receptoare.Indicele de transnaționalitate este cel care arată cel mai clar felul de implicare a capitalului străin în țara gazdă,România,valorificând întocmai ponderea stocului de ISD în PIB.Privitor strict la România,se remarcă faptul că a cunoscut ritmuri înalte de creștere economică,ritmul mediu anual de creștere a PIB a fost de circa 6%, dar nu a fost susținută în aceeași măsură de investiții străine directe.

În contextul globalizării și al integrării economice efective, cu precădere în internaționalizarea producției, ISD susțin creșterea economică, într-un procent mai mare sau mai mic, în funcție de condițiile prezente și existente în fiecare țară. Cele mai apreciate în acest sens sunt economiile central și est europene care, în esență, pot fi încadrate în două categorii.Prima se referă la statele care au atins un nivel critic de capital străin capabil să genereze efecte de accelerare a creșterii economice,cum ar fi Estonia,Bulgaria,Ungaria și cele care nu au cunoscut un ritm constant și ridicat de investiții străine directe,din această tipologie făcând parte România.

Conturând o comparație cu alte țări, situația României nu se prezintă la un nivel total stimulativ sau semnificativ. Poate că elementul esențial în această temperare celor care doresc să investească a fost acela că legislația nu s-a dovedit a fi suficient de clară și de îmbucurătoare.Aceast lucru se poate afirma despre întreaga perioadă de după 1990 și până în anul 2012. Intervalul de timp situat între anii 2008-2009 a fost caracterizat de scăderea investițiile străine în România,mai ales datorită modului în care criza afectează economia țării noastre și neîncrederii investitorilor în programul anticriză.Cu toate acestea,

România a fost o desținatie din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini ca urmare a integrării în Uniunea Europeană,dat fiind faptul că aici au investit atât țări europene precum Olanda,Austria,Germania,Franța,Italia,cât și marea putere reprezentată de China pentru care am constituit în trecut o destinație clar profitabilă.