Procesul Cultural In Republica Moldova
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. EVOLUȚIA PROCESULUI CULTURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
I.1. Componentele procesului cultural
I.2. Procesul cultural în contextul integrării europene
I.3. Cultura: unitate în diversitate
CAPITOLUL II. ARTELE ÎN PROGRAMELE INSTITUȚIEI PUBLICE
TV MOLDOVA 1
II.1. Oferta culturală a Televiziunii publice Moldova 1
II.2. Analiza cantitativă și calitativă a unor emisiuni pe teme de cultură de 1
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În ansamblul mediilor de comunicare în masă, televiziunea, împreună cu radioul, reprezintă unul din elementele centrale ale vieții contemporane, miliarde de locuitori ai planetei, din cele mai avansate metropole ale sale, până în cele mai necunoscute și îndepărtate așezări rurale, devenind dependenți de această instituție. După cum bine se cunoaște, volumul, diversitatea, viteza, precum și libertatea de circulație a informației se numără printre importanții indicatori care exprimă, direct proporțional, gradul de dezvoltare a unor societăți, nivelul real de democrație pe care acestea l-au atins. Toate domeniile importante ale vieții sociale, politice, economice, științifice, culturale, învățământ-educație, servicii, sunt, în bună măsură, dependente de televiziune, aflându-se în „sferele” de influență ale acesteia. Se apreciază că, fără „explozia informațională” și „ofensiva audiovizualului”, ar fi fost greu de imaginat procesul destrămării totalitarismului de tip comunist în țările Europei Răsăritene, în urmă cu peste două decenii, proces trăit și de către noi, românii. Iată, așadar, că nu întâmplător, „societatea informatizată” de astăzi, este considerată de către specialiști în sinonimie cu ceea ce, odinioară, numeau „societatea post-industrială”.
Lucrarea de față își propune tocmai deslușirea impactului pe care televiziunea îl are în rândul populației, anume prin difuzarea emisiunilor culturale și tot ceea ce înseamnă artă.
Artele în televiziune și toate emisiunile culturale prezentate 1, despre artă și manifestările acesteia, sunt o expresie vie a unui public care vrea să cunoască dar nu are mari posibilități. Vorbesc aici despre faptul că în Republica Moldova, cu părere de rău, avem prea puține canale de televiziune care prezintă arta ca pe o temă ce prezintă interes, or ele lipsesc cu desăvârșire. Cu greu putem recunoaște faptul că singurul post de televiziune care înca mai păstrează și mai difuzează emisiuni cu tentă culturală este Moldova 1, dar și acestea sînt intr-un număr foarte mic și nu acoperă cererea telespectatorilor. Nemaivorbind de faptul ca în Moldova nu avem nici un post de televiziune care ar fi axat doar pe această temă.
Actualitatea temei este determinată de faptul că, fiind o țară care își dorește aderarea , avem alte valori decât aceea de a promova cultura în toată splendoarea și multitudinea ei. Suntem un popor care are cu se mândri. Avem oameni de vază, avem locuri minunate, avem obiceiuri și tradiții, insă lumea nu le cunoaște. Nu le cunoaștem în primul rînd noi, moldovenii, ca mai apoi să putem vorbi de o eventuală cunoaștere a culturii de către un turist. Ținând cont, că televiziunea are un rol inestimabil privind informarea, dar și formarea opiniei publice, inclusiv cel de mesager al noilor orientări sociale cum ar fi în cazul de față – integrarea dimensiunii de gen în societate, se face impetuos necesară monitorizarea și elaborarea unui studiu privind modalitățile de reflectare și receptare a dimensiunii artelor, inclusiv a procesului de implementare a respectivei problematici, prin intermediul televiziunii. În această ordine de idei studiul de față devine extrem de actual.
Interesul și comportamentul populației față de mijloacele de comunicare în masă (televiziunea,radioul, presa scrisă, internetul) sunt foarte diversificate și rezidă din ofertele pe care acestea le pun la dispoziția sa. Majoritatea covârșitoare a populației (90-95%) se arată interesată de programele de televiziune zilnic sau de cel puțin câteva ori pe săptămână.
Publicul telespectator se află în fața micului ecran zilnic, în medie, între trei și patru ore. În zilele sfârșitului de săptămână, interesul pentru programele tv sporește, comparativ cu cel înregistrat în cursul zilelor lucrătoare. Numărul telespectatorilor este mai mare, dar și cel al orelor petrecute în fața micului ecran, indiferent de momentul zilei. Intervalul orar în care atenția publicului se îndreaptă cel mai mult spre micul ecran, atât în zilele lucrătoare, cât și în cele nelucrătoare, este 19.00-23.00, interval cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „prime-time”. La polul opus, se situează intervalul ce corespunde în mare măsură programului obișnuit al unei zile de lucru, 9.00-15.00 (în acest ultimul caz, sunt exceptate zilele nelucrătoare, în care consumul tv este mai ridicat cu până la 25%). Interesul pentru conținutul programelor de televiziune are ca suport motivațional nevoia de informare (știri), recreere (divertisment, sport) sau cerințe de ordin cultural (filme, muzică). În cazul lor, conținutul sau calitatea programelor tv sunt mai puțin relevante, motivul ales indicând mai degrabă o opțiune de petrecere a timpului în defavoarea altor activități cotidiene, indiferent de ceea ce se difuzează la televizor.
La polul opus, muzica și divertismentul înregistrează audiență redusă în rândul populației de peste 65 de ani. Publicul emisiunilor culturale este alcătuit din persoane cu studii superioare, din mediul urban. Emisiunile sportive sunt preferate îndeosebi de publicul masculin, cu vârstă și nivel de educație medii, iar cele religioase de către populația feminină, vârstnică, din mediul rural, cu nivel de educație scăzut sau mediu. Din aceste considerente și potrivit acestor cifre putem afirma cu certitudine că este o temă destul de actuală.
Scopul lucrării îl constituie cercetarea modului în care postul de televiziune Moldova 1 reflectă tema artelor și a culturii. Cât de actuale și cât de mult interes prezintă ele pentru telespectator, dar cel mai important este dacă acoperă și poate sistematiza întreg spectrul acestui fenomen numit cultură. Astfel, scopul impune următoarele sarcini:
Analiza cantitativă și calitativă, a artei și culturii, respectiv, a modelelor și valorilor surprinse și promovate de postul de televiziune Moldova 1;
Identificarea factorilor care cauzează abordări dezechilibrate în emisiunile cu tentă cultural-artistică;
Elaborarea recomandărilor pentru revizuirea și pentru îmbunătățirea situației privind dimensiunea artelor în emisiunile difuzate.
Întru atingerea sarcinilor propuse s-a recurs la analiza emisiunilor jurnalistice privind volumul, genul, procedeele de abordare a subiectelor pe temele artei, tonalitatea, limbajul utilizat, redactarea imaginilor, sunet, teme luate în vizor, etc.
Procesul propriu-zis de monitorizare al emisiunilor culturale de 1 – „Artelier”, „Dor”, „ArtClub” și „La noi în sat” s-a bazat pe câteva criterii, care au fost aplicate în timpul studiului:
frecvența abordării tematicii;
importanța dezvoltării acestui subiect;
semnificația și imaginea care se desprinde din emisiunile analizate privind rolul și importanța artei în societate la momentul actual;
contextul în care este prezentată arta, cultura, formele acesteia;
genurile jurnalistice în care este, de obicei, încadrată problema;
Acest demers presupune și încurajarea televiziunii, și industriei informaționale, care împărtășesc principiul libertății de expresie, să adopte ulterior un mod de prezentare mai activ al tematicii artelor și culturii, în general. Să evite de a alege doar raitingul, dar a manifesta interes pentru adevăratele valori care pot scoate societatea din necunoaștere. Un talk-show cultural trebuie să aibă o anumită larghețe temporală; o argumentare sau o dezbatere contradictorie are nevoie de un spațiu de desfășurare suficient, nu pot fi reduse la o jumătate de ceas. Iar figura moderatorului, așezat în fotoliu și care discută la nesfîrșit cu invitatul său, nu este deloc ceva atractiv pentru spectator, mai ales dacă invitatul nu este o figură cu harul oralității. Accesul „culturii majore” la spectator prin filiera micului ecran este o eternă chestiune greu de soluționat.
Suportul metodologic al studiului. În investigațiile efectuate, am apelat, în special, la metoda analitică de cercetare,- o metodă științifică generală, care mi-a permis să dezvălui trăsăturile esențiale ale fenomenului studiat, precum și anumite tendințe existente în prezent, Moldova 1. În realizarea acestui deziderat a fost utilizată cercetarea calitativă și cantitativă a 4 cicluri de emisiuni culturale, pe o perioada de 3 luni ale anului 2015, fiind utilizate și metode ca: analiza, sistematizarea și sinteza.
Gradul de studiere a temei investigate. Artele in televiziune este o temă care nu a fost studiată intens. Aceasta încă suferă și duce lipsă de o abordare obiectivă și multilaterară. Totuși, putem menționa studiile realizate de către Bourdieu P. (1998), Despre televiziune, Editura Meridiane, București. (1997), Fenomenul televiziune. Limbajul imaginii, publicistică, producție, programare tv, Drăgan I., Marinescu V. (1999), „Modele culturale ale audienței și consumului de televiziune”, Miége B. (2000), Societatea cucerită de comunicare, Lochard G., Boyer H. (1998), Comunicarea mediatică. Toate aceste lucrări conțin compartimente valoroase care țin de televiziune și modul în care este reflectată cultura și arta.
În Republica Moldova, însă, există foarte puține studii care s-au axat pe abordarea problemei în cauză și care să monitorizeze felul în care se reflectă arta in televiziune.
Analizând lucrările publicate până în prezent, am observat și am constatat insuficiența cercetărilor cantitative și calitative ale emisiei televizate din prisma artelor.
Noutatea științifică a studiului. Lucrarea de față reprezintă o analiză a emisiunilor postului național de televiziune Moldova 1, ce reușesc să aducă la lumina ecranului noutăți și fenomene artistice. În încercarea mea de a analiza, am observat cât de insuficient stăm la capitolul emisiuni culturale și cât de mult avem nevoie de un post de televiziune specializat în tematica culturală. Studiul oferă o analiză, dar și un rezumat a temelor ce țin de cultură: cum se abordează și care din ele sunt aduse cel mai des în vizorul telespectatorului.
Structura lucrării. Teza „Artele în televiziune” (cazul TV Moldova cuprinde: introducerea, două capitole, care redau conținutul de bază al tezei, concluzii, recomandări și bibliografia.
Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu și gradul de studiere a temei investigate.
Primul capitol „Evoluția procesului cultural din Republica Moldova” conține trei paragrafe: Componentele procesului cultural, Procesul cultural în contextul integrării europene și Cultura: unitate în diversitate.
Capitolul doi, reprezintă o analiză a reflectării artelor în baza programelor televizate a postului public de televiziune Moldova 1.
Studiul se încheie cu o serie de concluzii și recomandări pentru a scoate în evidență cazurile în care ar mai fi nevoie de schimbări și ce laturi negative mai persistă încă în cadrul posturilor de televiziune din Republica Moldova la capitolul „artele în televiziune”.
CAPITOLUL I. EVOLUȚIA PROCESULUI CULTURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
I.1. Componentele procesului cultural
Perioada de constituire a Republicii Moldova în calitate de stat independent a fost marcată printr-o legătură indispensabilă de factorul cultural și de ponderea procesului cultural în formarea politicilor de stat.
Atenția sporită față de cultură și politica culturală în acea perioadă se explică prin atitudinea deosebită față de simbolurile identității naționale – limbă, grafie , drapel, valori culturale, patrimoniu național, trREPUBLICA MOLDOVA
I.1. Componentele procesului cultural
Perioada de constituire a Republicii Moldova în calitate de stat independent a fost marcată printr-o legătură indispensabilă de factorul cultural și de ponderea procesului cultural în formarea politicilor de stat.
Atenția sporită față de cultură și politica culturală în acea perioadă se explică prin atitudinea deosebită față de simbolurile identității naționale – limbă, grafie , drapel, valori culturale, patrimoniu național, tradiții etc. Lupta „simbolurilor naționale” a stat, practic, la baza procesului de renaștere națională în fostele republici ale imperiului sovietic. Lupta pentru renașterea identității naționale, reprezenta, în fond, o revoluție culturală, constituind fundamentul mișcării de eliberare națională și independență. Cultura și valorile culturale naționale au constituit pilonul statalității Republicii .
În perioada afirmării identității statale, politica culturală, ca și percepția generală a procesului de guvernare independentă, treceau prin perioada de formare și transformare radicală. Reformele economice demarate aveau drept obiectiv trecerea de la economia planificată, administrată în mod centralizat și autoritar spre o economie de piață.
Colapsul vechiului sistem economic a dus la o scădere substanțială a veniturilor populației, la micșorarea alocațiilor în sfera bugetară, și, respectiv în domeniul culturii.
Deficitul acut al mijloacelor financiare pentru dezvoltarea sectorului cultural, lucru mai puțin obișnuit pentru perioada anterioară, a impus formarea unei noi atitudini față de politica culturală în noile condiții. Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.203 din 21 septembrie 1992 „Despre măsurile de neamînat privind dezvoltarea culturii” apare după aplanarea conflictului armat de pe Nistru, reflectă situația gravă creată în domeniu. Acest Decret, a pus, practic, fundamentul politicilor publice în domeniul culturii, elaborate pe parcursul ultimilor două decenii cu o reușită variabilă de la o etapă la alta de dezvoltare a societății noastre [Monit ].
Cu toate că Republica Moldova, în calitatea sa de stat independent, aderă la multiple organisme internaționale, competența cărora se extindea și asupra domeniului culturii, o concepție bine definită a procesului cultural, precum și un document strategic, care ar sta la baza unui sistem integrat de acțiuni pe termen mediu și lung, practic nu a fost elaborat. Documente de politici publice, aprobate în această perioadă sunt foarte diverse atât după modul de abordare a problemelor, cât și printr-o dispersare largă în formularea priorităților.
Factorii negativi, care au determinat gradul actual de vulnerabilitate a procesului cultural, au fost lipsa de consecvență a guvernării în protejarea patrimoniului național, deficiența măsurilor stimulatorii pentru inovații și modernizare a infrastructurii culturale, atitudinea neglijentă față de factorul uman, inclusiv față de personalitățile notorii din domeniul culturii.
Timpul nostru, definit ca o epocă informațională post-industrială, se caracterizează nu numai prin globalizare și impactul noilor tehnologii pe scară largă asupra stilului de viață al oamenilor, dar și prin lipsa de moralitate, ca urmare a răspîndirii materialismului primitiv, care, la rîndul său, este un produs al civilizației tehnocratice. Anume umanismul, bazat pe moralitate și spiritualitate exprimă specificul ființei umane în fiecare epocă concretă. Deficitul lui este una dintre cauzele crizei identității culturale, de creștere a înstrăinării membrilor societății, a unei serii de boli sociale cronice și ale omului, dar și a culturii care trebuie să se bazeze pe moralitate.
Mai mult decît atît, lipsa unei culturi umaniste bazate pe moralitate și spiritualitate a dus la dezechilibrarea întregii lumi moderne ca sistem în curs de dezvoltare, la pierderea stabilității existenței sale, bazate la începuturi pe etică și dezvoltarea potențialului spiritual. În consecință înțelegerea deformată a realității a dus la încetinirea dezvoltării laturii creative în viața societății moldovenești, atît în trecutul istoric nu foarte îndepărtat, cît și la etapa actuală.
Dezvoltarea culturii, învățămîntului și științelor trebuie să creeze premisele necesare pentru renașterea spirituală a poporului moldovenesc, pentru a se afirma în drepturile sale cu norme etice și idealuri estetice, care ar trebui să constituie baza unui nou stil de viață, sănătos al cetățenilor Republicii Moldova, a asigura sănătatea morală a populației și o stare calitativ nouă a mediului social.
Aceste obiective strategice pe termen lung pot fi rezolvate prin construirea unei imagini a lumii, în care s-ar restabili potențialul creativ și spiritual al omului. La baza acestei viziuni ar trebui să fie valoarea naturii umane, care este determinată de spiritualitatea sa și de lumea universală a culturii, nu doar de partea tehnică a civilizației moderne.
Moralitatea ca normă de afirmare a originii umane, trebuie să se păstreze și ca o realitate obiectivă existentă, capabilă să reglementeze materialul și spiritualul în societate, astfel încît să asigure posibilitatea dezvoltării unui spațiu de libertate, creativitate, dar și să amplifice impactul asupra fenomenului „prezenței” elementului originii umane în această lume. De aceea, este legitim să se pună problema refacerii influenței pe care au avut-o cultura, moralitatea umană la originile sale asupra societății contemporane [ oberliht].
Strategia atingerii acestui scop poate fi exprimată, mai presus de toate, recunoscînd prioritatea autorealizării omului modern, mai ales ca subiect al activității și culturii sale, capabil să asimileze lumea complexă, care se dezvoltă tot mai dinamic cu toate contradicțiile sale interne reale. Această strategie ar trebui să însumeze toate aspectele cheie ale vieții spirituale și experienței variate a persoanei și a societății – etice, estetice, cognitive, educaționale, legislative, comunicative, care să se reflecte prin prisma valorilor spirituale și experiența morală a strămoșilor noștri. Prin această strategie poate fi restabilită logica autoformării omului, autodesfășurarea naturii umane, mișcarea sa către sine, către esența sa spirituală în strînsă legătură cu cultura, tradițiile și obiectivele de dezvoltare ale poporului său și a statului.
Elemente cheie ale unei astfel de strategii ar trebui să includă o atitudine grijulie a omului față de natură, societate și cultură, relațiile de la om la om și a acelor direcții valorice, care stau la baza experienței morale a omenirii, în general, dar și a strămoșilor noștri, în special [strategia]. Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020, „Cultura XXI/20”
Restabilirea vectorului moralității în cultură, precum și creșterea și educarea tinerei generații este deosebit de importantă în condițiile unui capitalism nereglementat, în care s-a pomenit acum Moldova, în urma trecerii nefinalizate la o democrație adevărată și la o economie de piață dezvoltată și competitivă. Sporirea rolului umanitar-cultural, al vectorului uman în societatea moldovenească poate intensifica optimismul social, conștientizarea speranței, perspectivele de viitor ale cetățenilor țării. Înțelegerea reînnoită a existenței umane, în care se deschid asemenea laturi ale percepției lumii precum prezența Creatorului, dorința de a cunoaște Logosul Creator și aceea de a-l urma, speranța, demnitatea, solidaritatea, prietenia, conștiința, cinstea, onoarea, patriotismul, conțin acel potențial necesar pentru formarea unor asemenea calități umane, care pot să corespundă perspectivei morale de dezvoltare a societății moldovenești.
Poporul nostru a creat de-a lungul secolelor o bogată și variată cultură spirituală și materială, care a reflectat gîndurile și aspirațiile oamenilor, necesitățile și mentalitatea lor. Creația populară orală, tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, literatura, arta plastică, muzica, teatrul, iar din secolul al XX-lea și cinematograful au înregistrat în evoluția lor succese remarcabile, mărturie fiind operele artistice de valoare care au intrat în patrimoniul culturii naționale și universale.
Ancorată adînc în tradiția populară, cultura contemporană s-a inspirat din tezaurul ei inepuizabil, fructificînd din plin valorile materiale și spirituale și devenind o parte integrantă a culturii universale. Realizările culturii moldovenești și-au găsit o largă reflectare în studiile și cercetările fundamentale, în numeroase lucrări de popularizare, în materiale informative, bibliografice etc. În acest context pagina Cultura a statului nostru inserează în cadrul compartimentelor sale, la scară informativă și de generalizare, realizările culturii moldovenești în cele mai diverse domenii, de la meșteșugurile, costumul, tradițiile și obiceiurile populare la literatura, cu întreaga ei varietate de genuri, muzică și dans, arte plastice, teatru și cinematografie.
Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale: literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile, editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele [moldova.md cultura].
Compartimentul Muzica și dansul inserează un bogat material despre cultura muzicală moldovenească, de la vechea horă moldovenească pînă la proiectele contemporane. Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară).
Compartimentul Literatura trece în revistă toate genurile literare începînd cu creația populară și pînă la literatura postmodernistă, fără a neglija dramaturgia și literatura pentru copii. Fiind o parte importantă a patrimoniului nostru spiritual, literatura este o carte de vizită a Republicii Moldova. Operele scriitorilor moldoveni demult au pășit pe diverse meridiane ale lumii prin intermediul multiplelor tălmăciri în alte limbi, iar în baza lor au fost create filme și spectacole teatrale, cîntece, opere, baleturi etc.
Compartimentul Teatrul este consacrat artei teatrale din Republica , evocînd reperele istorice de referință în evoluția acesteia și inserînd materiale referitoare la activitatea colectivelor teatrale, a dramaturgilor, actorilor, la evenimentele teatrale notorii care marchează viață culturală a țării. Republica are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice, un teatru de operă și balet, un teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17 teatre sînt situate în capitala țării și 5 – în alte localități. Cele mai importante teatre participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri internaționale acasă, întreprind turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări
Termenul „arte plastice” încetățenit în Republica înglobează trei genuri: pictura (monumentală și de șevalet), grafica (de șevalet, de carte, afiș, reclamă și altele) și sculptura (plastica „en ronde-bosse”, basorelieful, relieful înalt, relieful de perspectivă etc.). În ultimii ani, în Moldova și-au făcut apariția „instalațiile”, „video-art”, „sculptura cinetică”, „grafica de calculator”, „body-art”, „performance” și altele.
Folclorul în Republica are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei etnice
Arta populară este prezentată într-o varietate bogată de genuri, tipuri și specii. Majoritatea dintre ele țin de sfera „artelor decorative”: ceramică, covor popular, vestimentație tradițională, prelucrarea pietrei și a lemnului, obiecte confecționate din piele, lozie, prelucrarea metalelor, jucării populare etc.
Săli de expoziții: Centrul Expozițional „Constantin Brâncuși”, Muzeul Național de Artă al Moldovei, galerii de expoziții private
Compartimentul consacrat Meșteșugurilor populare vine cu o bogată gamă de informații privind ocupațiile tradiționale ale moldovenilor așa ca olăritul, țesutul, alesul covoarelor, prelucrarea lemnului, a pietrei, împletitul din diverse fibre naturale și are ca finalitate păstrarea și promovarea valorilor tradiționale.
Într-o strînsă legătură cu acestea se află și costumul popular, ornamentul național, sărbătorile și obiceiurile tradiționale ale moldovenilor. Și sunt oferite tutror doritorilor posibilități de a deprinde anumite abilități în aceste domenii, a participa cu lucrări proprii la concursile, expozițiile, festivalurile care sunt lansate tot mai multe în diferite localități ale republicii. Un loc important în arta populară îl ocupă meșteșugurile.
În Republica Moldova activează peste 2900 meșteri populari și peste 50 de centre meșteșugărești în cadrul cărora se promovează olăritul, țesutul,brodatul, împletitul, prelucrarea lemnului, pietrei, împletitul din fibre naturale etc. Într-o strânsă legătură cu acestea se află și costumul popular, ornamentul național, confecționat conform vechilor tehnici și promovat în cadrul sărbătorilor tradiționale. Arta non-profesionistă are un rol deosebit de important în păstrarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial.
Conform raportului Ministerului Culturii din 2010 în cele 1228 de Case și Cămine de Cultură activau peste 4000 de formații de amatori, dintre care 3381 formații de creație artistică și 788 formații artistice cu titlul „model”, printre ele 234 formații folclorice, 87 de teatre, 69 de orchestre de muzică populară, 61 ansambluri de dans popular, ș.a. La moment, în țară activează 47 de Centre și ateliere de meșteșuguri populare în care își desfășurau activitatea 2779 meșteri populari înregistrați. Păstrarea mecanismelor învechite de gestionare a artelor, bazate pe normative și subvenționarea instituțiilor, nu asigură competiție de idei și creativitate, duce la stagnare în domeniu și ineficiență în cheltuirea banilor publici.
Țările europene s-au dezis în mare parte de mecanismul liberal de susținere a artelor (exemplul SUA, Marea Britanie), cât și de mecanismul centralizat, care a existat în țările socialiste, și care continuă să prevaleze în Republica . Principiile care stau la baza politicilor europene de susținere a artelor sunt bazate pe asigurarea autonomiei, chiar și când acestea există în cadrul sistemului public.
Vechiul model în care angajații companiilor de spectacole sunt angajați publici fără nici o diferență față de alte domenii bugetare, are avantajul de a oferi securitate și de a lega teatrele și orchestrele de structura serviciului public. În timp ce colectivele folosesc venitul din vânzări pentru noi montări, autoritățile au grijă de păstrarea clădirilor și angajării personalului. Acest sistem asigură un confort pentru angajați, deoarece există încrederea de a avea un salariu, fie și mic, dar asigurat pe viitor. În același timp, angajarea permanentă creează o situație dificilă pentru împrospătarea personalului și crearea unor noi spectacole, ținând cont de preferințele spectatorilor. În aceste condiții, instituțiile culturale sunt impuse să folosească același personal artistic, care nu face întotdeauna față cerințelor regizorale, sau să contracteze alt personal, mărind numărul persoanelor salariate, dar fără angajare în repertoriu.Autonomia ar permite separarea statului de angajați. În acest caz instituția stabilește singură regulile de angajare, oferind aceleași riscuri și garanții ca și întreprinderile comerciale. Beneficiind de banii publici, în dependență de planul repertorial, instituția ar putea oferi diferite angajări cu diferite condiții financiare, perioadă de activitate, etc. Aceasta ar permite ca instituția să nu mențină personal scump care nu este necesar și să decidă de sine stătător prioritățile bugetare.
Sunt interesante și plauzibile, adică și acceptabile, reflecțiile cunoscutului publicist și scriitor Vasile Ernu, cu privire la organizarea activităților artistice: „Într-un spațiu precum R.Moldova, unde structurile Statului joacă un rol important în configurația organizării culturale, a renunța la ele pe termen mediu și lung pare catastrofal. Funcțiile Statului și a structurilor lui nu au fost preluate de alte organizații. Mitul că piața liberă va veni și va rezolva cu mîna sa invizibilă pare a-și trăi astăzi ultimele clipe. Piața liberă nu a rezolvat nici măcar zonele economice productiv profitabile, cu atît mai puțin problemele spațiului cultural. În acest sens, cred eu, Statul trebuie să-și regîndească mecanismele prin care vrea să-și construiască politicile educaționale și culturale. Statul trebuie să înțeleagă că nu-și poate permite luxul de a-și lăsa educația și sfera culturală în zona privată, dar nici nu mai poate fi comanditar al acestora. El trebuie să se redefinească, să construiască și să creeze un cadru legal, să ofere fonduri unor structuri și organizații independente pe care sa le gestioneze după reguli transparente, clare, pe criterii competitive” [www.criticatac.ro – Ghid reflexiv și subiectiv asupra paradigmei culturale din Republica Moldova de Vasile Ernu].
În Republica Moldova s-a păstrat, fiind răspîndit în teritoriu, un important patrimoniu cultural de certă valoare: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională.
Patrimoniul cultural mobil este deținut de către 87 muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 – organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 700.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală.
Patrimoniul arheologic al Republicii este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii „Cucuteni-Tripolie” din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități ale Republicii și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.
În Republica activează zeci de asociații etnoculturale. 18 minorități – ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, evrei, belaruși, polonezi, germani, țigani, greci, lituanieni, armeni, azeri, tătari, ciuvași, italieni, coreeni, uzbeci – dispun de asociații care activează sub formă de comunități, societăți, uniuni, centre, fundații culturale etc.
În virtutea principiului egalității și universalității legislației culturale, minoritățile etnice au posibilitatea să-și dezvolte cultura tradițională, arta națională. funcționează Teatrul Dramatic Rus „A.P.Cehov”; (UTA Gagauzia) Teatrul Dramatic Găgăuz „Mihail Cekir”; – Teatrul Bulgarilor din Basarabia „Olimpii Panov”.
I.2. Procesul cultural în contextul integrării europene
Cultura se află în centrul proiectului european și constituie cheia principiului „unității în diversitate” a Uniunii Europene. Respectul diversității culturale conjugat cu capacitatea de a se reuni în jurul valorilor comune au constituit garanția păcii, prosperității și solidarității de care se bucură UE. În era globalizării, cultura poate aduce o contribuție unică la o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, promovând stabilitatea, înțelegerea reciprocă și cooperarea în întreaga lume.
Procesul de integrare europeană relevă, la rândul său, o serie de probleme. Apartenența la spațiul cultural european și construirea identității culturale europeană impune o abordare inter-sectorială, care să armonizeze obiectivele economice, comerciale, sociale cu cele culturale. În spațiul pan-european, astfel configurat, diversitatea de practici și tradiții culturale a țărilor europene trebuie percepută ca bogăție și nu ca sursă de divizare și conflicte.
Integrarea europeană presupune un echilibru între valorile și principiile acceptate în comun, pe de o parte, și specificitatea națională și locală, pe de altă parte. În acest sens, politica culturală a Republicii Moldova trebuie să găsească mijloacele pentru a rămâne deschisă la schimbul de valori în contextul pieței europene integrate și, în același timp, pentru a susține bogăția, vitalitatea și diversitatea culturilor proprii.
În contextul globalizării, cultura devine un element cheie în menținerea relațiilor interumane echilibrate și a coeziunii sociale. Uniunea Europeană acordă domeniului culturii o atenție sporită.
În Agenda culturală europeană sunt formulate trei obiective-cheie în domeniul culturii:
Obiectivul 1: Promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural
Mobilitatea artiștilor
Mobilitatea colecțiilor, racordat la problema combaterii traficului ilegal de bunuri culturale
Sinergia între educație și cultură. Politici pentru tineret.
Educația în domeniul mass-media, racordat la protejarea dreptului de autor și drepturilor conexe
Multilingvismul
Obiectivul 2: Promovarea culturii în calitate de catalizator al creativității
Dezvoltarea industriilor culturale în contextul diversificării procesului de creație
Crearea unei piețe unice europene în domeniul digital pentru conținut creativ: cărți, muzică, filme sau jocuri video, ținîndu-se cont de obstacolele din calea liberei circulații a operelor pe internet
Contribuția culturii la dezvoltarea locală și regională, inclusiv politicile locale de protejare și conservare a patrimoniului cultural, dezvoltarea
infrastructurilor culturale și sprijinul serviciilor culturale
Elaborarea de metode statistice armonizate în domeniul cultural
Dialog structurat cu sectorul culturii, implementarea de metode noi de gestionare a procesului cultural prin:
detașarea de la administrarea directă a activităților și instituțiilor culturale;
încurajarea dezvoltării instituțiilor și rețelelor puternice care sunt independente de autoritățile publice;
parteneriate public-private;
identificarea responsabilităților publice de nivel regional și local, precum și de nivel național;
sprijinirea activităților culturale pentru valoarea lor intrinsecă;
sprijinirea culturii ca modalitate de realizare a obiectivelor sociale și economice ale politicii publice și ca metodă de dezvoltare a societății civile
Obiectivul 3: Promovarea culturii drept element vital în cadrul relațiilor internaționale ale Uniunii Europene
Integrarea dimensiunii culturale în relațiile cu țările și regiunile partenere. Cultura constituie o axă de dialog și cooperare în contextul Parteneriatului estic. Programul cultural al Parteneriatului estic vizează să consolideze capacitățile operatorilor din sectorul culturii, să încurajeze legăturile regionale și să contribuie la elaborarea, în țările partenere, de politici culturale îndreptate spre incluziune.
Obiectivele enunțate își găsesc reflectarea în compartimentele corespunzătoare ale Strategiei.[Strategia]
Cultura nu este doar un consumator de resurse cum uneori se pretinde. Cultura este un factor important al dezvoltării sociale, un instrument prin intermediul căruia pot fi rezolvate diverse probleme, inclusiv de ordin social-economic. În acest sens, cultura apare ca un factor de dezvoltare comunitară, modernizare și sustenabilitate, de identitate, coeziune și integrare, fiind tot odată și exponentul calității vieții umane.
Experiența Republicii în elaborarea și implementarea politicilor culturale din ultimii douăzeci de ani a fost mai mult influențată de abordarea identitară a culturii. Majoritatea absolută a documentelor de politici plasau problema identității culturale în centrul politicii de stat în domeniul culturii. O astfel de situația se datorează crizei de identitate național-culturală a cetățenilor statului independent Republica , discuțiilor de durată asupra originii poporului, națiunii, limbii etc. Aceste dezbateri cu un substrat politic pronunțat au redus în mare măsură problemele complexe ale domeniului culturii la identitatea național-culturală a cetățenilor Republicii Moldova, lăsînd în umbră altele, nu mai puțin importante, discutate pe larg pe plan european și mondial.
În accepțiunea cea mai larg utilizată, dezvoltarea durabilă se referă la un tip de dezvoltare economică, socială și umană care răspunde nevoilor generațiilor prezente, fără a compromite sau a limita capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface, la rândul lor, aceste nevoi. În acest sens, în centrul ideii de dezvoltare durabilă se află conceptul social.
Dimensiunea culturală a dezvoltării durabile presupune:
1. Modificarea modurilor de producție, inclusiv a modului de producere a bunurilor și serviciilor culturale;
2. Evoluția practicilor de consum, implicit diversificarea practicilor de consum cultural. Reformarea economiei țării nu numai în scopul creșterii cantitative, ci și a performanței calitative a produsului autohton. Indicii de calitate sunt indispensabil legați de cultură și educație.
3. Incluziunea socială a indivizilor, prin mecanisme de integrare socială și prin acces/participare la viața culturală.
Într-o societate care își asumă dezvoltarea durabilă ca un obiectiv strategic fundamental, indivizii trebuie să aibă condiții de acces la educația de bază, la procesul de formare continuă și îmbogățire culturală continuă, să beneficieze de șansa de a fi producători de cultură, depășind astfel statutul de simpli consumatori de divertisment, statut cu care sunt deseori identificați. Dezvoltarea durabilă a societății este o problemă de ordin cultural.
Lipsa în Republica Moldova a unui sistem funcțional de protejare a monumentelor a dus la multe pierderi, adesea irecuperabile, a obiectivelor de patrimoniu cultural imobil, inclusiv a celor incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat și în Registrele unităților administrativ-teritoriale. Astfel, doar în capitala țării, , au fost distruse peste 10% dintre obiectivele protejate, numărul celor afectate de intervenții degradante sau lăsate intenționat să se ruineze fiind mult mai mare. Este totalmente ignorată zona de protecție a acestor obiective, deosebit de importantă din perspectiva vizualizării și punerii adecvate în valoare a monumentelor.
Metodele practicate de degradare și distrugere a edificiilor cu statut de monument protejat afectează în primul rând caracteristicile de bază care definesc un monument – autenticitatea (capacitatea obiectului de a reprezenta epoca în care a fost creat) și integritatea lui. Printre cele mai frecvente se situează: lăsarea obiectului fără întreținere elementară până la degradare totală; demolare totală sau parțială și ridicarea în loc a unor edificii noi; supraetajare, respectiv – modificarea volumetriei originare; înlocuirea totală sau parțială a elementelor de tâmplărie, feronerie, de tencuială etc. Cu toate acestea, în practica juridică a țării nu există nici un precedent de condamnare a vreunei persoane fizice sau juridice pentru distrugerea obiectivelor aflate sub protecția juridică oficială a statului. Sancțiunile simbolice existente pentru acest tip de infracțiune în codurile administrativ și penal deocamdată nu au fost niciodată aplicate.
Carențe ale sistemului legislativ normativ și judiciar:
caracterul declarativ al multor dintre stipulările legislației de protecție a patrimoniului cultural, care nu sunt susținute de elaborarea regulamentelor și normativelor necesare;
lipsa trimiterilor referitoare la legislația de protecție a patrimoniului cultural în actele normative ale altor domenii (în special se au în vedere actele normative care reglementează domeniul construcțiilor noi și de amenajare a teritoriului);
absența cvasi-sistematică a urmăririi penale a celor care încalcă legea în acest domeniu, precum și lipsa de imparțialitate din partea judecătorilor în cazurile (rare) când procedurile de contencios sunt totuși începute.
Carențe de ordin instituțional:
lipsa instituțiilor specializate de proiectare în domeniul conservării/restaurării;
nu există nici o instituție de cercetare științifică, care ar asigura ținerea Registrului Național al Patrimoniului cultural imobil, studierea practică a obiectivelor de patrimoniu cultural, elaborarea dosarelor de inventar, studierea lor din perspectiva principiilor arhitecturii tradiționale și europene, studierea tehnologiilor și materialelor tradiționale de construcție fără de care punerea în valoare a monumentelor este imposibilă etc.;
lipsesc instituții de învățământ care ar forma specialiști în domeniul protejării patrimoniului cultural, proiectării lucrărilor de restaurare, rezolvării problemelor tehnice a obiectivelor conservate/restaurate. Țara duce lipsă de întreprinderi/firme în construcții specializate în efectuarea acestui tip de lucrări
actualmente sistemul instituțional de protejare a patrimoniului cultural al țării constă din Direcția de specialitate în structura Ministerului Culturii (4 persoane) și Agenția de inspectare a monumentelor (6 persoane). Acest număr foarte mic de persoane nu este îndeajuns nici pentru simpla monitorizare a stării de lucruri în domeniu la nivel național. Iar starea de lucruri la nivel local rămâne practic în afara oricărui control.
Există o necesitate acută de profesioniști formați și competenți pentru fiecare nivel de responsabilitate solicitată în domeniu (proiectare, coordonare, implementare/executare practică etc.). Sistemul tradițional de „Combinate de restaurare” practicat în republicile sovietice și distrus în RM începând cu anul 1993, reunea în cadrul aceleiași instituții arhitecți, ingineri și restauratori practici de patrimoniu. Dispariția „Combinatului” nu a condus la apariția unui sistem nou de organizații în domeniul restaurării, mai liberal și mai competitiv, precum există actualmente în majoritatea țărilor europene. În consecință, în lipsa unei piețe (în domeniul conservării/restaurării) în ultimii ani, cunoștințele/competențele în domeniu în mare parte au fost pierdute.
Capitalul uman constituie fondul peren de creație artistică. Fundamentul procesului cultural-artistic îl constituie oamenii de creație, dânșii sunt creatorii peisajului cultural al țării. Totodată oamenii de cultură sunt foarte activi din punct de vedere social-politic și dispun de o capacitate avansată de formare a opiniei publice.
Formarea și menținerea la un nivel avansat a potențialului artistic al țării necesită eforturi și mijloace sporite. Instruirea artistului nu se finisează odată cu obținerea diplomelor și certificatelor de calificare, acest proces durează pe parcursul întregii vieți.
Cu cât persoana de creație investește mai mult în propria performanță, cu atât mai mult devine dependentă de societate și consumatorii bunurilor și serviciilor culturale. Această dependență îi face pe oamenii de cultură vulnerabili, deseori neprotejați social. Problema devine mai acută atunci, când omul de creație nu mai poate exercita profesia în virtutea vârstei sau a stării de sănătate. Atenția manifestată din partea societății față de veteranii culturii și memoria celor decedați este un indiciu de dezvoltare spirituală a societății.
În același timp, atît absolvenții instituțiilor de învățămînt artistic, cît și artiștii profesioniști nu-și pot găsi un loc de muncă conform calificării lor, confruntându-se de cele mai multe ori cu probleme de ordin existențial.
De aici rezultă două probleme perpetue – formarea potențialului artistic al țării prin depistarea, protejarea și promovarea tinerelor talente și consolidarea statutului omului de creație în societatea contemporană.
Investiția în personalitatea artistică este una costisitoare, deoarece formarea artistului poartă un caracter individualizat foarte pronunțat. Odată terminat procesul formal de studii presupune doar începutul devenirii adevărate a artistului. Măiestria artistului și spiritul său inovativ nu este doar rezultatul stăpânirii unor tehnici specifice, ci un mod de percepere a realității bazate pe acumulare de experiență, comunicare, relații personale etc.
Politica statelor europene în domeniul culturii accentuează importanța mobilității artiștilor, crearea unor condiții adecvate de creație, suport în valorificarea și comercializarea bunurilor artistice, asigurarea protecției dreptului la proprietatea intelectuală produsă.
Drepturile patrimoniale și morale ale autorilor și artiștilor interpreți constituie o recunoaștere a activității lor de creație și a contribuției lor la cultură, în general, fapt care atribuie acestei probleme o importanță deosebită. Problema respectării drepturilor de autor devine și mai acută odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale și de comunicații, crește nivelul de piraterie, mai ales în spațiul virtual. Creatorii din toată lumea suportă pierderi considerabile în urma pirateriei virtuale. Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” pentru perioada 2011-2014, oferă un cadru de politici culturale cu obiective și acțiuni în domeniul artelor. Printre obiectivele stabilite în domeniul culturii se regăsește „Dezvoltarea artei contemporane ca mijloc de promovare și afirmare a culturii naționale, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional”. Pentru atingerea acestui obiectiv, programul de guvernare prevede un șir de acțiuni în domeniul artelor: „Dezvoltarea comprehensivă a artei contemporane prin crearea condițiilor necesare, susținerea infrastructurii și educației artistice, înlesnirea accesului și încurajarea participării largi a cetățenilor la procesele cultural-artistice, elaborarea și implementarea Legii privind uniunile de creație și a Statutului omului de creație, în scopul susținerii efective a artiștilor și a creației lor;”. Planul de acțiuni ale Guvernului pentru anii 2011-2014, prevede elaborarea acestor proiecte de legi în trimestrul II al anului 2013. Până în prezent MC nu a elaborat un oarecare proiect pentru a fi propus spre discuție părților interesate. Elaborarea Statutului omului de creație este condiționată de creșterea numărului de liber-profesioniști, artiști, care creează sau interpretează opere de artă în afara instituțiilor tradiționale de cultură și care constituie un segment important al spectrului cultural în țările UE. In 1980, la ședința plenară din Belgrad au fost adoptate Recomandările UNESCO cu privire la statutul artistului, care, pornind de la dreptul general la libertatea de exprimare și la creația artistică, definește recomandări pentru statele membre în domeniile legislativ, economico-fiscal, educațional și social. Pentru realizarea acestui obiectiv, MC a elaborat de asemenea un nou proiect de Lege al Culturii. Proiectul a fost aprobat de către Guvern și se află pentru aprobare în Parlament. Ministerul Culturii a pregătit modificări nr.1421-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la teatre, circuri și organizații concertistice, care propune un nou mecanism de finanțare a instituțiilor teatral-concertistice, a propus un nou proiect de Lege a cinematografiei, și își pune ca scop crearea Agenției de evaluare și perfecționare a educației artistice complementare în baza instituționalizării Cabinetului metodic. Alte acțiuni, care pot avea impact asupra domeniului artelor țin de „reformarea sistemului de finanțare a culturii prin asigurarea transparenței în elaborarea, gestionarea și distribuirea bugetului culturii, revizuirea sistemului de salarizare a lucrătorilor din domeniul cultural, stabilirea unei cote minime de alocații pentru cultură în bugetele de toate nivelurile; finanțarea adecvată a domeniului culturii și artelor, inclusiv prin identificarea mecanismelor de stimulare a investițiilor în domeniu.”
Măsuri de protecție a artiștilor și stimularea procesului de creație:
elaborarea unui studiu de evaluare a situației privind statutul artistului și a condițiilor în care funcționează artiștii liber-profesioniști;
introducerea unor amendamente în cadrul legal pe măsură să asigure securitatea socială a artiștilor liber profesioniști;
Elaborarea și legiferarea proiectului ”Tezaurului Uman Viu”, prin care să se acorde statutul de „patrimoniu uman” artiștilor în viață, care au dovedit performanțe artistice de unicat. Introducerea titlului de „Ambasador al culturii Moldovei”.
Stabilirea pensiilor onorifice pentru personalitățile din domeniul culturii și artelor;
Implementarea sistemului informatic ”Tezaurului Uman Viu” („Registrul patrimoniului cultural uman”)
Stabilirea unor măsuri de profilaxie și asanare a maladiilor profesionale
identificarea formală a domeniilor culturale care prezintă cel mai mare risc de exod de creativitate și de talente în vederea reținerii și reîntoarcerea artiștilor emigrați;
crearea infrastructurii bazate pe tehnologiile informaționale și de comunicare pentru promovarea și comercializarea bunurilor culturale;
organizarea instruirii artiștilor liber profesioniști și a administratorilor culturali privind metodele de protejarea dreptului de autor
crearea mijloacelor de informare destinate artiștilor, inclusiv deschiderea unor site-uri care să conțină informații actuale despre artiști, instituții și activități culturale, oportunități de angajare și comercializare a bunurilor culturale.[strategia]
Actualmente în Republica Moldova funcționează 65 posturi de televiziune prin eter, printre care două instituții de televiziune publică „Moldova- și „TV-Găgăuzia” și 63 posturi private de televiziune, dintre care 10 de difuzare prin satelit. Cu toate că cantitatea posturilor de televiziune este destul de mare pentru teritoriul relativ modest al Republicii Moldova, dezvoltarea rapidă a audiovizualului din țările vecine a dus la modernizarea sistemului de retransmitere a producțiilor TV străine în detrimentul producțiilor autohtone.
Programele emise de principalul producător de emisiuni TV, postul național „Moldova 1“ nu se bucură de popularitate, mai cu seamă în mediul urban, ceea ce îl pune într-o situație dezavantajoasă pe piața media. Agenții economici își plasează publicitatea preponderent în cadrul emisiunilor TV retransmise din alte țări, mai ales, din Rusia.
Posturilor locale TV realizează, în special, emisiuni de știri și emisiuni tematice. Cea mai mare parte a operatorilor de televiziune prin cablu cu acoperire locală nu produc emisiuni originale, ci retransmit emisiunile mai multor posturi de televiziune din Rusia, Ucraina, România.
I.3. Cultura: unitate în diversitate
Caracteristicile esențiale ale epocii moderne sunt pluralismul și diversitatea. Pluralismul de opinie, precum și pluralismul de exprimare artistică sunt condiții imanente de dezvoltare a societății democratice.
Diversitatea culturală este un element central al politicii și strategiilor culturale. Conceptul de diversitate culturală are însă mai multe sensuri, pe care trebuie să le luăm în considerare: diversitate etno-rasială (diversitatea comunităților și minorităților naționale), diversitate lingvistică, diversitate generațională, diversitatea unor „comunități de interese” etc. Pe lângă elementele comune, fiecare din aceste grupuri și comunități are propria sa identitate culturală. Aspectele majore ale acestui concept se referă la faptul că:
1. Diversitatea culturală se exprimă în coexistența și schimbul de practici culturale diferite și în producerea și consumul de bunuri și servicii culturale diverse.
2. Diversitatea culturală nu se poate realiza în absența condițiilor care asigură libertatea de creație artistică și libertatea de informare, precum și a formelor de schimburi culturale, în special în ceea ce privește serviciile audiovizuale.
3. Diversitatea culturală este un factor de dezvoltare durabilă.
Astfel, diversitatea culturală presupune:
recunoașterea, promovarea și dezvoltarea culturilor locale și ale minorităților;
protejarea instituțiilor culturale și a bunurilor și serviciilor pe care acestea le furnizează;
protejarea limbilor, a tradițiilor și obiceiurilor, a stilurilor de viață ale comunităților;
protejarea diversității de conținuturi și de forme de expresie artistică;
pluralismul serviciilor de informare;
dezvoltarea industriilor culturale;
diversitatea sistemelor de instruire și formare;
accesul indivizilor și al comunităților la cultura proprie și participarea la viața culturală.
Din aceste perspective, diversitatea culturală răspunde nevoilor sociale, culturale, de instruire și informare, de dezvoltare democratică a societății și a indivizilor și este recunoscută ca un principiu fundamental al modelului european de dezvoltare.
Problema identității culturale, indispensabile de identitatea națională a creat în ultimele decenii motive frecvente de tensiune în societatea moldovenească. Procesele sociale din ultimele decenii au divizat societatea după principii etnice, lingvistice și viziuni politice. Abordarea politică excesivă a problemei identității de către purtătorii de opinii contradictorii, intoleranța față de punctul de vedere al oponenților politici face imposibilă tratarea judicioasă și tolerantă a problemelor culturale, conectate puternic la factorul politic. Pot fi enumerate mai multe probleme culturale văzute actualmente sub prisma politicului: demontarea monumentelor perioadei totalitariste, funcționarea limbilor vorbite, emisiunile la canalele de televiziune etc.
Confruntarea în societate pe dimensiunea culturală știrbește esențial din imaginea țării în calitate de partener credibil pe calea integrării europene și a parteneriatelor internaționale politice și economice.
Mediul cultural urmează a fi dezvoltat în strictă conformitate cu cerințele recunoscute internațional de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nondiscriminare, toleranță și dialog intercultural.
Dialogul intercultural din Republica trebuie să pornească de la sloganul „Respectul față de sine este premisa respectului față de altul”. Astfel, crearea condițiilor adecvate pentru dezvoltarea liberă a identităților culturale în diversitatea care caracterizează structura etno-demografice a populației, dezvoltarea istorică, tradițiile și obiceiurile naționale va contribui la crearea unui mediu cultural tolerant.
În Europa actuală schimburile culturale sunt mai dinamice și mai intense. Astfel, libera circulație a înlesnit semnificativ schimburile și dialogurile culturale transfrontaliere. Activitățile culturale și cererea de bunuri culturale sunt în plină dezvoltare și beneficiază de un acces fără precedent mulțumită noilor mijloace de comunicare.
Integrarea culturală europeană reprezintă un domeniu prioritar care urmează a fi fortificat pe viitor. O serie de proiecte și programe culturale urmează a fi puse în aplicare în următorii ani, ca parte a asistenței financiare și tehnice a Uniunii Europene. Aceste acțiuni culturale trebuie să vizeze conservarea și restaurarea siturilor patrimoniului, producerea și circulația operelor de artă, înființarea sau restaurarea muzeelor, întărirea capacității locale a operatorilor culturali și a artiștilor, precum și organizarea de evenimente culturale majore.
Un obiectiv prioritar pentru următorii ani urmează a fi acordat promovării valorilor culturale naționale în vederea susținerii identității naționale pentru concetățenii de peste hotarele țării, susținerea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor naționale în zonele locuite de concetățeni de pe teritoriul altor state, participarea la organizarea și desfășurarea în țările de reședință ale diasporei moldovenești a activităților (congreselor, festivalurilor, conferințelor, expozițiilor etc.), de promovare a limbii, culturii, tradițiilor și imaginii pozitive a Republicii Moldova.
În scopul implementării acestui obiectiv, și avînd la bază bunele exemple existente în țările din regiune, Ministerul Culturii în comun cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene urmează a crea un Institut (Centru) de promovare a culturii naționale. Misiunea acestui Centru este de a promova cultura și civilizația națională în și în afara ei, creșterea vizibilității valorilor culturale naționale în lume va constitui scopul principal al activităților desfășurate de această instituție.
Un obiectiv important vizează dezvoltarea relațiilor cu UNESCO și Consiliul Europei, îndeosebi în privința conservării, promovării și protejării patrimoniului cultural și a promovării diversității culturale și a culturii minorităților, armonizării cadrului legislativ național la standardele promovate de aceste organizații.
În domeniul educației, cercetării și culturii, principalele linii directoare ale acestei virtuale concepții de dezvoltare a audiovizualului ar trebui să țină seama de problemele de fond ale acestui domeniu, probleme care sînt în mod direct legate de nevoia afirmării unor noi mentalități și atitudini care să contribuie la configurarea dimensiunii culturale și civilizatorii a reformelor, cerută în mod implicit de o perspectivă de aderare a statului moldav la procesul de integrare europeană. Spiritul comunitar, solidaritatea națională, cultura comunicațională, atitudinea față de performanță, respectul pentru elite și promovarea lor sînt încă insuficient abordate de către posturile de radio și de televiziune din Republica Moldova. Principalele direcții de activitate a instituțiilor audiovizualului în acest domeniu ar urma să fie:
promovarea societății educaționale în cooperare cu societatea civilă și în conformitate cu Carta albă a educației și formării, elaborată de Uniunea Europeană;
continuarea reformei sistemului de învățămînt, ca fundament al politicilor în domeniul resurselor umane;
asigurarea educației de bază, creșterea calității învățămîntului preuniversitar;
racordarea învățămîntului superior la cerințele sociale și economice;
promovarea în sistemul educațional a cerințelor societății informaționale;
îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional pentru cercetare-dezvoltare;
revigorarea, pe baze competitive, a sistemului național de cercetare capabil să contribuie în mod real la modernizarea societății;
dezvoltarea și promovarea tehnologiei informației și creșterea numărului de specialiști în acest domeniu;
conservarea și restaurarea patrimoniului național și promovarea acestuia ca parte a patrimoniului cultural universal dar și protejarea diversității etnice, culturale și religioase, promovarea multiculturalismului și multiconfesionalismului și a dialogului cu reprezentanții vieții religioase;
revigorarea politicilor în domeniul tineretului;
îmbunătățirea cadrului juridic și instituțional în domeniul relațiilor interetnice, sprijinirea consolidării și dezvoltării identității etnice;
pregătirea populației pentru impactul cultural al integrării europene.
CAPITOLUL II. ANALIZA REFLECTĂRII ARTELOR ÎN PROGRAMELE
TV MOLDOVA 1
II.1 Oferta culturală a Televiziunii publice Moldova 1
Vom începe studiul cu câteva considerații generale referitoare la raportul dintre un serviciu public al audiovizualului și cultura națională și universală. Într-o variantă model, o televiziune publică trebuie să se constituie dintr-o autentica vitrină a valorilor naționale, nu în detrimentul celor europene și mondiale, ci pentru a cultiva valorile proprii – cele morale, culturale, științifice, artistice, etnofolclorice, socio-umane etc., purtând obligații speciale față de arta și creația artistică națională. Obligațiile speciale se manifestă prin prezența pe post a spectacolului de producție națională, a dramaturgiei naționale, a muzicii și cinematografiei naționale (în cazul nostru fie acum a celei documentare, căci cea de ficțiune aproape că lipsește), care, cu toată concurența spectacolului importat (o problemă serioasă pentru aproape toate țările europene), trebuie să reprezinte un procent anumit din repertoriile postului, dar să ofere publicului opere reprezentative valoric.
În pofida internaționalizării mass-media, în ultimul deceniu stăruie tot mai insistent o altă tendință a procesului cultural – protejarea izvoarelor spirituale ale artei naționale, a tradițiilor populare. Și nu pentru că ar fi vorba doar de un nou val de patriotism, de anticosmopolitism, ci de elementara grijă față de autentic, față de ineditul culturii naționale, vis-a-vis de prosperarea ei în interdependență cu alte culturi ale popoarelor limitrofe. Astăzi culturile naționale din diferite state își caută căile sale de supraviețuire în fața unei masive internaționalizări ale tuturor proceselor vieții mondiale și a globalizării mass-media electronice.
Una din concluziile privitor la cele expuse mai sus ar putea fi și gândul că astăzi este neapărată nevoie de o politică iscusită la nivel de stat, întru susținerea și promovarea valorilor culturii naționale, valorilor care ne reprezintă ca popor, ca națiune, ca etnie pe acest pământ [1].
Parfentiev B. Internaționalizarea mass-media electronice si cultura națională. În: Învățământul artistic – dimensiuni culturale. Teze de de totalizare a activității științifico-didactice a profesorilor AMTAP. Chișinău: Grafema Libris, 2003. p.35-39.
Dacă ne referim la oferta culturală a televiziunii publice de la noi, apoi din capul locului vom afirma că TV Moldova 1 rămâne principalul post de televiziune din Republica Moldova – producător de programe culturale. Nu negăm faptul, că grilele televiziunilor comerciale conțin și ele un procent anumit de emisiuni culturale, însă departe de a fi suficiente. De regulă, televiziunile comerciale promit cu ocazia licenței că vor transmite procentul respectiv de programe culturale și educative, însă pe parcurs uită de cele promise, înlocuindu-le cu divertisment.
Analizând grila de programe a postului TV Moldova 1, atestăm mai multe emisiuni pe teme de cultură. Prezentăm o scurtă trecere în revistă a acestora:
”Cultura azi” este o revistă televizată. Fiecare ediție conține 4-5 subiecte. Rubricile principale sunt: Convorbiri literare, Euritmii, Deschide cartea, Teatru, Pauza de râs și rubrica Cum e corect? Tematica emisiunilor este diversă și conține relatări despre premiere teatrale, lansări de carte, lecturi publice, artizanat cultural, activități ale instituțiilor de cultură, tradiții și obiceiuri.Scopul emisiunii este de a informa publicului larg despre evenimentele culturale care au loc în republică. Nu sunt evitate nici problemele culturii în epoca cosmopolită.
”Evantai Folcloric” este una dintre cele mai longevive emisiuni din Republica Moldova, care a promovat de-a lungul anilor valorile și folclorul autentic. În cadrul emisiunii, te invităm la cele mai noi lansări de CD-uri, cărți și simpozioane. Echipa acestui program îți aduce acasă cele mai renumite festivaluri folclorice de pe ambele maluri ale Prutului.
Timp de 25 de ani, ”Gagauz Ogea” a promovat originile poporului găgăuz, patrimoniul său istoric, limba și cultura. Scopul emisiunii este de a facilita integrarea comunităților etnice găgăuze, armonizarea relațiilor dintre etnii și coeziunea socială.
”La noi în sat” este o emisiune muzicală care îmbină cântecul și tradiția populară. În fiecare ediție ne apropiem de sufletul omului, de viața lui spirituală. Ansambluri folclorice și de dans popular, tarafuri și orchestre, artiști consacrați și tineri debutanți, rapsozi, instrumentiști virtuoși, meșteri populari, etnografi și dirijori sunt invitații așteptați cu drag de publicul emisiunii ”La noi în sat”.
“Portrete în timp”. Emisiunea este dedicată personalităților din domeniul culturii. Este concepută ca un portret ce conține câteva linii de subiect care pun în valoare omul de creație: formarea lui în domeniu, locul și rolul lui în procesul de dezvoltare al domeniului creativ. Sunt folosite materiale foto și video din Fondul TVM, Muzeul de literatură, Muzeul Uniunii Teatrale, Muzeul de Arte Plastice, arhivele teatrelor, arhiva familiei.
Cultura este elementul principal, prin care se identifică un popor. Totodată reprezintă și o carte de vizită a unui neam. Realizatorii emisiunii „Tezaur”- și-au propus să pună în lumină vechile tradiții, păstrate pentru viitoarele generații. Noul produs televizat are menirea să le descopere, să le pormoveze și să le valorifice.
Emisiunea ”Unda Bugeacului” este principala sursă de informare a etnicilor bulgari din Moldova. În fiecare emisiune reflectăm realitățile din societatea în care conviețuiesc și cum reprezentanții comunității bulgare transmit cultura moștenită generațiilor viitoare.
Într-o locație care predispune la destindere și la discuții “fără cravată”, cunoscuta jurnalistă Ilona Spătaru discută cu personalități din diferite domenii – artă, sport, politică, bussines. Emisiunea este precedată de un spot promoțional din care telespectatorii pot afla detalii despre meritele invitatului. Ilona Spătaru discută cu interlocutorii contra cronometru – 15 min, de aici vine și titlul emisiunii ”Un sfert de vorbă cu…”.
Emisiunea ”Dor” este un program de cultură cu istorii despre oameni de artă, melodii îndrăgite și dansuri. Autorii emisiunii sunt convinși că prezentul nu există fără trecut și că bogăția cultural-spirituală a unui popor se consolidează prin evidențierea valorilor naționale și internaționale. [trm.md]
Serviciul public național de televiziune din Republica Moldova, TV Moldova 1, este o subdiviziune a IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, având ca misiune producerea și/sau difuzarea pe întreg teritoriu al RM și în afara ei a programelor de știri, dezbateri, emisiuni educativ-cognitive și de divertisment.
Este un post generalist, care produce emisiuni de interes public larg, pentru toate categoriile de populație, având programe în limba română, rusă și emisiuni speciale în limbile minorităților naționale de pe teritoriul țării – ucraineană, găgăuză, bulgară, idiș, romi.
TV Moldova 1 își elaborează și implementează politicile editoriale în mod independent, fără ingerințe din afară, respectând și promovând principiile și valorile jurnalismului modern. Serviciile de programe ale TV Moldova 1 realizează în studiourile proprii produse vizuale de diferit format pentru valorificare și pentru schimb cu instituții similare de peste hotare.
În politica sa editorială TV Moldova 1 tinde să diversifice în permanență conținuturile și forma emisiunilor prin achiziționarea de la producătorii independenți autohtoni până la 20 la sută din oferta de programe. Are cel mai mare volum de știri și programe de actualități din spațiul audiovizual autohton, inclusiv știri în limba rusă. De la 15 decembrie 2011 serviciile televizuale sunt utilizate și pe platforma multimedia a Companiei „Teleradio-Moldova”.
TV Moldova 1 are un volum semnificativ de știri, emisiuni și transmisiuni în direct de la cele mai importante evenimente sportive din și de peste hotare. Televiziunea publică produce emisiuni pentru copii și tineret, talk-show-uri social-politice și culturale, programe economice, culturale, religioase, de divertisment. TV Moldova 1 difuzează documentare, seriale și filme artistice în limba română și/sau în alte limbi cu titrare în limba de stat a țării.
Realizează duplexuri cu studiouri de televiziune de peste hotare, pregătește sistematic pentru UERT/EBU un flux de știri despre evenimentele din Republica .
Organizează și/sau difuzează concerte, festivaluri, concursuri și spectacole cu public, jocuri de inteligență, produce și/sau difuzează creații culturale din patrimoniul național, european și internațional, desfășoară campanii sociale și de mediatizare a proiectelor sociale.
Pînă a trece la analiza unor emisiuni pe teme de cultură a postului TV Moldova 1 din primul trimestru al anului 2015, vom prezenta o dare de seamă despre oglindirea tematicii culturale în anul precedent.
În subdiviziunea Cultura TV (artele la televiziune), 1 au fost realizate 16 cicluri de emisiuni bilunare si saptaminale.
Au fost înregistrate, montate, puse pe post si predate Fondului TVM mai multe spectacole, preluate contractual de la teatrele republicii, printre care: ’Floare albastra’’, ‘’Acasa’’, ‘’Nora’’,’’Stefan voda din legenda’’, ‘’Pe al tarii umeri dalbi’’,’’Mireasa tarului’’ș.a.
Subdiviziunea a mediatizat o serie de evenimente culturale de anvergura nationala si internationala: festivalul ‘’Maria Biesu’’ cu 5 spectacole muzicale imprimate si o avanpremiera, festivalul ‘’Nicolae Glib’’’, ‘’Omagiu limbii romane’’, ‘’O seara de creatie cu frunze de dor…’’Ion Druta, festivalul ‘’ La izvorul osoiencilor’’, festivalul ‘’Regina vioara’’, festivalul Doinei, spectacolul omagial ‘’In memoriam D. Matcovschi’’, “Palatul National ‘’N. Sulac’’ la 40 de ani”, concertul dedicat lui M. Volontir ‘’Pazeste-ma, frunza de nuc’’, concertul dedicat Zilei Europei , concursul national ‘’Barbu Lautaru’’, “40 de ani ai colegiului ‘’Stefan Neaga’’, “Noaptea muzeelor”, “Festivalul Iei” s. a.
Au fost organizate si realizate emisiuni omagiale despre personalitati din domeniul culturii: I. Hadarca, E.Tarlapan, Em. Galaicu Paun, A. Rau, V. Matei, J. Cucuruzac, A. Silvestru s. a.
Ca si continuitate a proiectului ‘’Paul Goma revine acasa’’ in colaborare cu Institutul de cercetare a comunismului din Basarabia a fost organizat un maraton de colectare a mijloacelor banesti pentru procurarea casei lui P. Goma ‘’Istoria nu uita, nu iarta’’
Subdiviziunea a continuat proiectul “Demnitate nationala’’ prin realizarea documentarului ‘’Intriga si iubire. Ion Ungureanu. Spectacolul vietii mele’’.
In colaborare cu Palatul National a fost inaugurat proiectul ‘’Noi suntem de la…’’ din cadrul caruia s-au realizat doua emisiuni din Drochia si Falesti.
Din cadrul ciclului de emisiuni aniversare , realizate in studioul mare al televiziunii au fost realizate doua: ‘’Secunda care sunt eu. Maria Mocanu” si ‘’Ce-aș fi fost’’ cu Stefan Petrache.
Un șir de emisiuni și activități au fost dedicate anului Dumitru Matcovschi: emisiunile ‘’Portrete in timp. D. Matcovschi, ‘’Dor’’ pe marginea versurilor lui D. Matcovschi, ’’Aici departe’’cu prietenii si colegii lui D. Matcovschi, la fel au fost realizate și difuzate filere pe parcursul intregului an ‘’Anul 2014- anul D. Matcovschi’’.
II.2. Analiza cantitativă și calitativă a unor emisiuni pe teme de cultură de 1
Pentru analiza indicată mai sus am urmărit și urmează să analizez 4 emisiuni ale postului de televiziune 1. Perioada de timp este de trei luni și vizează teme culturale și artistice, discuții și dezbateri cu tentă culturală.
Am ales anume acest post de televiziune deoarece, după cum am mai relatat, este unicul care transmite un volum mai mare de emisiuni culturale.
Emisiunea ARTELIER apare lunar, are ca tematică artele plastice iar producătorul și regizorul este redactorul Nelly Canțer. Emisiunea are o durată de 30 de minute. Fiecare emisiune este specifică prin modalitatea expunerii și aducerea la lumina ecranului a unei persoane interesante din punct de vedere artistic.
La orele difuzării emisiunii realizate de Nelly Canțer, împreună cu familia poți căuta un moment de relaxare, după serviciu, după primul schimb de impresii privind evenimentele de peste zi.
Așadar, se poate aprecia că motivele care mau determinat săurmăresc această emisiune se
încadrează în categoriile de recompense definite de McQuail: informarea (satisfacerea curiozității și cunoașterea interesului general, învățarea, identificarea elementelor de securitate personală,divertisment (relaxare și descărcare emoțională), supravegherea, integrareași interacțiunea socială (nevoia de informare în legătură cu lumea complicatăîn care trăim). Din perspectivă structurală, așa cum a definit-o James Lull, am privit acea emisiune pentru a separa timpul liber de timpul de muncă („televiziunea cu rol de regulator social”) iar din perspectivă relațională, am privit-o pentru facilitarea comunicării („clarificarea valorilor sociale”) și validare intelectuală („facilitarea argumentării și gardian al evenimentelor care se transformă în știri”).
Astfel, la data de 3 ianuarie emisiunea a avut drept protagonist pe Timofei Bătrânu, care este pictor la Școala de Arte din Hâncești.
Timotei Bătrânu s-a născut pe 12 aprilie 1944, în comuna Bălăurești, județul Lăpușna. În anul fost admis de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, clasa profesorului Anatol Grigoraș, dar în 1962 este mobilizat în armată. Studii: Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău (1969);
Academia de Arte Plastice din or. , (1964-1967) În timpul serviciului militar efectuează un stagiu de trei ani de Arte Plastice din . Revine apoi , unde absolvește colegiul în 1969. Peste un an, înființează Școala de arte plastice pentru copii din Hâncești. În 1978 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din . Pe parcursul anilor și-a expus lucrările în cadrul a numeroase expoziții personale din țară și de peste hotare – în Letonia, Bulgaria, România, Austria, Franța, Cipru, Olanda etc. Punctul de pornire în picturile lui Timotei Bătrânu, în majoritatea cazurilor, este peisajul. O expoziție inedită – Stări eoliene – a fost organizată în 2009, cu ocazia jubileului de 65 de ani al maestrului. În cadrul ei, pictorul a expus, printre altele, și un ciclu de tablouri ce reprezentau casele în care s-au născut și au copilărit interpreții de muzică populară Maria Drăgan de , Angela Păduraru de , Mihai Ciobanu de ; casa părintească a lui Grigore Vieru de , casa bunicii sale de etc. Timotei Bătrânu pictează și icoane. El este autorul celei mai mari icoane din , „Mântuitorul tronând”, lucrare care măsoară peste 1 metru 70 înălțime. Pictorul Timotei Bătrânu a mai publicat până acum 4 plachete de versuri – „Cunoaștere de sine” (2001), „Gânduri pentru Tine” (2002), „Picături de Cer” (2004) și „La umbra unui sărut” (2006).. Până în prezent Timotei Bătrânu a pictat 4 biserici din Republica . A fost îndrumat spre pictură de bunelul său, fecior de preot.
Invitați speciali la această emisiune au fost, Ana Manole, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica și România. Domnia sa a făcut o trecere în revistă a poemelor pictorului și poetului. La eveniment au mai fost: șeful Direcției Cultură și Turism, Ion Tulbu, Valeriu Cotorobai, șeful Bibliotecii raionale Hâncești, precum și primarul s. Nemțeni, Gheorghe Filipschi, care a contribuit financiar și moral la lansarea acestor cărți. Cuvânt de felicitare a avut și directoarea gimnaziului, Elena Doronceanu, care a avut doar cuvinte de laudă și mulțumire lui Timofei Bătrânu pentru contribuția lui valoroasă în lumea picturii și literaturii.
De asemenea emisiunea a mai prezentat un reportaj despre Galeriile „Alfa” care au găzduit festivitatea de premiere a câștigătorilor concursului „Saloanele Moldovei”, manifestare organizată de Muzeul de Artă din cadrul Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din Republica Moldova. La eveniment, au participat reprezentanții a mai multor instituții, membrii juriului, plasticienii care au trimis lucrări, iubitori de frumos din România și Republica .
Juriul, format din critici de arta, muzeografi și artiști plastici, a fost coordonat de Ghenadie Jalba, președintele UAP din Republica . La ediția a XXIV-a a expoziției „Saloanele Moldovei”, au fost trimise 329 de lucrări, din care au fost nominalizate 38 și premiate 10. Marele Premiu, acordat de Ministerul Culturii din Republica , a ajuns , pentru lucrarea „Jurnal utopic”.
Ceilalți câștigători ai acestei frumoase ediții au fost Florina Breazu – Chișinău, Raluca Ghideanu – București, Eugen Sterpu – Chișinău, Timofei Batrânu – Chișinău, Gheorghe Mosorescu – Brăila, Letiția Oprișan – București, Valeriu Gonceariuc – Iași, Anatol Danilisin – Chișinău și Cristian Radu – Brăila. O noutate a fost premiul „Nicu Enea”, instituit anul acesta și susținut de un sponsor care s-a dorit anonim, premiu care a ajuns
Cele 329 de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă, artă fotografică, instalație și obiect au fost expuse „Alfa”, Galeria „Hol” (Muzeul de Istorie), Galeria „Ion Frunzetti” și Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”.
Emisiunea ”Dor” este un program de cultură cu istorii despre oameni de artă, melodii
îndrăgite și dansuri. Autorii emisiunii sunt convinși că prezentul nu există fără trecut și că bogăția cultural-spirituală a unui popor se consolidează prin evidențierea valorilor naționale și internaționale.
Tipulemisiunii: Muzical-cognitivă
Tematica: Muzică
Periodicitate: Bilunar
Ora difuzării: 21:25
Durata: 30min
Autor și prezentator: Silvia Carauș.
La 24 ianuarie emisiunea Dor are ca invitat pe pictorul Nicolae Caragea. Acest este stabilit în Franța de mai bine de 15 ani împreună cu familia și reprezintă, cum se spune, o istorie de succes. Un succes obținut prin nopți nedormite și griji cotidiene, într-o țară unde multe sunt altfel decât acasă, inclusiv gusturile consumatorilor de artă. La început, picta în port, pe străzi, peste tot unde găsea inspirație și unde îl puteau observa potențialii clienți. S-a specializat în pictura impresionistă, apreciată mult în Franța. Pentru a se face observat, improviza, se adapta și învăța din mers. Acum lucrările lui Grigore Donțu, care de câțiva ani e membru al Casei artiștilor din Franța, se vând bine și la preț bun. Pictorul s-a împăcat deja cu ideea că fiii lui își vor face un rost în Franța sau în altă țară europeană. Admite că el cu soția ar putea reveni cândva în pentru totdeauna, deocamdată însă îi sunt suficiente sejururile scurte la baștină.
Pictorul povestește cît de greu este în să-ți faci o carieră artistică. Cât de greu este unui artist să supravețuiască acestui flux insuportabil de schimbări politice, economic și nu numai.
14 februarie, emisiunea Dor desfășoară emisiunea în memoria marelui poet, Grigore Vieru.Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în 1950, după care a urmat școala medie din orașul Lipcani, pe care a finalizat-o în 1953. În debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ''Alarma'', apreciată de critica literară. În absolvit Institutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chișinău, Facultatea Filologie și Istorie. În 1960 s-a angajat redactor la revista Nistru, publicație a Uniunii Scriitorilor din . Între anii 1960- fost redactor la editura Cartea Moldovenească.
A fost un oaspete des al ''Căsuței Poeziei'' din satul Cociulia, raionul Cantemir, unde a scris celebra carte pentru preșcolari ''Albinuța''.În 1964, poetul a publicat în revista ''Nistru'' poemul ''Legământ'', dedicat lui Mihai Eminescu. Anul adus o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice ''Numele tău'', cu o prefață de Ion Druță. Cartea a fost apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul lansării a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apăreau pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În volumul de poezii pentru copii ''Trei iezi'', ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și poezia ''Curcubeul'', în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în apărut și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și, în prezent, micii basarabeni în clasa I. În 1989, Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a Abecedarului.
În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici și a participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. A vizitat mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec și s-a întors șinău cu un sac de cărți. Mai târziu, poetul făcea următoarea mărturisire: ''Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul''.
Mulți compozitori basarabeni s-au inspirat din poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.). ''În viața mea am trecut prin mai multe cumpene. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din ele. (…) Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea și am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. (…). Mă bucur că s-a redeschis biserica din satul meu de pe malul Prutului. Prin anii '50-'80 glasul clopotului ei fusese înăbușit. Sătenii noștri sfințeau pasca în zvonul clopotului bisericii de pe malul drept al Prutului — din Miorcanii lui Ion Pillat, zvon care zbura peste sârma ghimpată. (…) La ora actuală principalul obiectiv moral și politic este apărarea Bisericii naționale, a limbii române și a istoriei românilor. Nu putem zbura peste fără aceste aripi esențiale'', spunea Vieru . Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național ''Steaua României'' în grad de Mare Cruce "în semn de recunoștință și înaltă apreciere pentru dragostea și talentul cu care a militat, de-a lungul întregii sale vieți, prin puterea cuvântului, pentru conviețuirea oamenilor în pace și înțelegere, rămânând în sufletul tuturor ca un simbol al legăturilor dintre frații de aceeași limbă".
Invitata emisiunii la data de 28 februarie este Anna Strezeva. Născută la Chișinău într-o cunoscută familie de muzicieni, Ana STREZEVA și-a început studiile la Liceul de Muzică "E. Coca", pe care l-a absolvit în 1972 la două specialități – pian și teoria muzicii. În 1978 absolvește Conservatorul "P. Ceaikovski" din Moscova, facultatea teorie, iar în 1980 – orga, care a studiat-o cu profesorul Leonid Roizman.
Din 1978 lucrează la Sala cu Orgă, până în prezent susținând peste o mie de recitaluri. A concertat în toate republicile ex-URSS, în Europa (România, Ungaria, Finlanda, Germania, Franța) și în Statele Unite ale Americii. Tot din 1978 este pedagog de teorie a muzicii la Liceul "E. Coca", apoi la Liceul "S. Rahmaninov", la ora actuală fiind șef de secție la această instituție. În 1994 fondează Ansamblul "Barocco", întrunind cei mai talentați elevi ai liceului într-o formație, care include instrumente aerofone, corzi, pian. Prelucrările și transcrierile textelor muzicale pentru diferite componențe ale ansamblului, de asemenea, îi aparțin Anei STREZEVA.
Repertoriul organistei include pe lângă muzica originală de orgă multe alte capodopere ale muzicii instrumentale și vocale, transcrise pentru orgă de interpretă. Adesea recitalurile Anei STREZEVA se încheie cu improvizații pe teme propuse de spectatori.
Pe parcursul activității sale artistice organista a acompaniat toate vedetele artei interpretative din țară, care au în repertoriu creații cu orga, a concertat cu multe colective artistice – corale, orchestre, diferite ansambluri instrumentale.
Ana STREZEVA, Artistă a Poporului din Republica Moldova (2013), a realizat ample programe de concert, prezentate și peste hotare, cu soprana Maria BIEȘU, cu naiștii Vasile IOVU și Gheorghe ZAMFIR, evoluarea celui din urmă pe scena Sălii cu Orgă din Chiținău constituind un eveniment memorabil în istoria vieții muzicale a capitalei.
Artista povestește frumoase întimplări din viața ei și mai puțin plăcute. Povestește cît de greu i-a fostz să învețe a cînta la clarinet. Anna Strezina încercat prima acustica cu Orgă. Ea este apreciată de lumea din cît și de peste hotare.
Își amintește cu mare plăcere de Maria Bieșu și spune că a fost o persoană marcantă pentru societatea noastră dar nu a fost apreciată la adevărata sa valoare decît după ce a încetat a trai. Este profund convinsă că muzica academică nu doar încântă auzul sau adduce plăcere, dar și ne renaște, ne face mai buni, mai plini de viață și mai optimiști.
La 14 martie emisiunea Dor prezintă materiale în memoria regretatului compozitor, Mihai Dolgan. Cultura națională a avut un mare noroc de Mihai Dolgan și de formația „Noroc”, care ne-a dus faima departe de hotarele țării. De această părere sunt cei care l-au cunoscut pe regretatul om de cultură Mihai Dolgan și care astăzi, de ziua maestrului, i-au adus un omagiu, La șapte ani de la plecarea în eternitate a lui Mihai Dolgan, prietenii, și, în special familia, îi simt dureros lipsa. Numeroși interpreți care și-au luat zborul în lumea muzicii din formația „Noroc” spun că Mihai Dolgan le-a fost un părinte. „Mi-a fost ca un tată, prieten adevărat. Dolgan a fost acel care a adus pe acest meleag plânsul strunelor de chitară, simbol al durerii poporului nostru. Au plâns chitarele, plâng și în continuare după cel care a lăsat o urmă adâncă în creația muzicală”, afirmă Ion Suruceanu, artist al poporului.O deosebită colaborare cu „Norocul” și cu Mihai Dolgan a avut-o compozitorul Constantin Rusnac. „A fost un mare melodist, pornea de la rădăcina populară, pe care a adus-o frumos în muzica ușoară. A fondat una dintre primele formații de tip Beatles din fosta Uniune Sovietică. Am fost la multe concerte de ale lor când încă nu știam c-o să fiu compozitor”, susține el.
De aproape un an, „Norocul” în noua formulă nu mai apare în scenă. „Și-a luat o pauză, poate a da Dumnezeu și se va rezolva ceva. Radu a plecat , la familie. Vrea să revină acasă, să muncim aici, să cântăm. Avem nevoie să fim susținuți de stat”, spune Lidia Botezatu.
Pentru a releva importanța în cultura republicii și cît de important a fost acest Om pentru cultura noastră, a poporului prezentatoarea emisiunii Dor a considerat că este pe potrivă să reamintească telespectatorilor marile cuvinte pe care le-a afirmat directorul formației Noroc, formația unde compozitorul și-a petrecut marea parte a timpului. Acesta spunea poate că „formație” e un cuvânt prea puțin potrivit în acest context. „Noroc”-ul reprezintă o legendă, o generație, o epocă, sau, pe scurt, un fenomen unic și irepetabil. Nici cuvântul „moldovenesc” nu știm cât de potrivit e – deși au activat cu preponderență , „Noroc”-ul a început în plin URSS, și au cântat în limbile română (pe atunci „moldovenească”), rusă, ucraineană, ba chiar și în italiană și spaniolă.
Nu e ușor să schițezi în două rânduri ce reprezintă „Noroc”-ul. Niște Beatles ai Moldovei Sovietice, au fascinat întregul URSS – au cântat în stil big beat, și au combinat motive folclorice cu cel mai pur jazz-rock. Chiar dacă Mihai Dolgan și Lidia Botezatu au fost mereu sufletul formației, de-a lungul anilor, componența „Noroc” a suferit foarte multe schimbări. Mai mult, între 1974 și 1985, formația a activat cu numele „Contemporanul”. Dar cântecele lui Mihai Dolgan s-au bucurat de un succes enorm în tot spațiul sovietic și în afara lui, și asta în pofida faptului că cele mai multe erau cântate într-o limbă necunoscută publicului (româna).
„Noroc”-ul a favorizat lansarea și afirmarea a numeroși artiști care cântă și azi în Republica Moldova. Pentru că sunt mulți, și pentru că există riscul de a omite pe cineva, nu dăm toată lista aici Cântecele lui Mihai Dolgan au fost traduse și cântate în mai multe limbi, și respectiv ascultate de milioane de oameni (chiar dacă în aranjamente total diferite ca stil de original, cum ar fi "De ce plâng chitarele" de O-Zone). Iată de ce am considerat fenomenul „Noroc” mult prea important ca să nu aibă și el parte de câteva pagini în hiperspațiul numit „internet”.
28 martie În memoriam, Ion Uncu. Născut la 20 martie absolvit Institutul de Arte de „G. Muzicescu” în anul activat în calitate de redactor muzical de Stat a Moldovei. A oglindit viața muzicală a Republicii Moldova în numeroase articole și emisiuni televizate, A realizat cîteva scenarii pentru studioul „Telefilm-Chișinău”. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica . Cum s-a format activul de autori ai cinematografiei autohtone, iar mai tîrziu cel de televiziune? De unde se inspira cinematograful pentru a găsi subiecte și teme pentru a le ecraniza? Nu era pe atunci nici VGIK-ul, nici Cursurile Superioare pentru Scenariști, unde lecțiile să fie ținute de către maeștrii ecranului cu renume. Inițial totul a evoluat spontan și haotic. În cinematografiile în curs de formare acest proces are loc pînă în prezent. Este bine atunci, cînd o are tradiții seculare, sau chiar milenare, care își au rădăcinile în antichitate. Subiectele scurte se iau uneori direct din spectacolele de estradă. În astfel de țări precum Grecia, Italia, Franța, care au un patrimoniu literar bogat, scenariștii au avut de unde învăța. În țările cu o istorie mai recentă aceste procese au avut loc în mod diferit. Aici, procesul de învățare a măiestriei de scenarist decurgea, practic, paralel cu dezvoltarea literaturii, se utiliza experiența statelor europene și la scrierea scenariilor se implicau operatorii și scenariștii veniți din alte țări.
În fosta noastră țară comună, procesul de învățare al artei de a face filme era mult mai organizat, prin intermediul Institutului Unional de Stat de Cinematografie, acolo scriitorii tineri din Moldova studiau cinematografia, precum și de Regie și Scenaristică, de pe lîngă Uniunea Cineaștilor din URSS. Astfel au apărut cinematografiile în aproape toate fostele republici sovietice. De exemplu, la început maeștrii tineri din au fost ajutați de astfel de dramaturgi de cinema cu experiență, precum M. Papava, I. Prut și alții.
Colectivul de autori ai filmului documentar s-a format în mare măsură din rîndul scriitorilor și poeților tineri talentați, dar și jurnaliștilor, care au avut deja o anumită experiență de lucru la radio și televiziune. Paralel cu studioul „Moldova-film” s-a dezvoltat cu succes și filmul televizat de la studioul „Telefilm-Chișinau”.
După ce au obținut o experiență anumită pe platourile de filmare, în ce privește scenaristica, mai ales aceea care ținea de schițele documentare, la studio au început să vină cei mai capabili operatori, regizori, actori, iar în filmul animat – și pictori.
Această metodă de formare a cadrelor pentru scenaristică nu este deloc originală. , de exemplu, editorii de film, asistenții regizorului și reprezentanții altor profesii cinematografice, deveneau scenariști. Și nu este deloc surprinzător. La producerea filmului documentar (de non-ficțiune) de cele mai multe ori în calitate de scenariști lucrează foștii editori, critici, istorici de film.
La fel cum nu poți deveni un profesionist adevărat, fără să tragi adînc în piept aerul din culise, tot astfel nu poți deveni un cineast adevărat, precum spunea V. Șukșin, „fără ca să te fierbi în cazanul de la studio”, fără ca să studiezi în detaliu întregul proces de filmare de la Z
În lista propusă cu sute de nume, care figurează în genericul filmelor realizate la studiourile „Moldova-film” și „Telefilm-Chisinau”, nu putem afirma cu certitudine, că toate aceste persoane sînt profesioniste în domeniul scenaristicii, însă aproape fiecare, cu excepția cîtorva critici de filme și traducători, au scris cel puțin cîte un scenariu pentru o schiță documentară sau cîte un subiect pentru revista cinematografică „Usturici”, unde o schiță de 2 – 3 minute putea servi drept subiect pentru un film documentar.
11 aprilie Pictorul iconar și mural, eroul emisiunii de la 11 aprilie, Leonid Popescu a expus o colecție de 40 de picturi în Sala „Vasile Alecsandri” din cadrul Bibliotecii Naționale.
Expoziția a durat până ști și a fost organizată cu ocazia aniversării a 60-a a pictorului și a fost deschisă în ziua sărbătorii creștine 40 de sfinți, la care a fost invitat și poetul Vasile Capățână.
Pictorul are o serie de 70 de lucrări grafice realizate în Grecia, o altă serie de 40 de lucrări litografice, pe piatră făcute în Cehia. A expus în Parlamentul României, în Ucraina și Germania și a lucrat mult la zidurile bisericilor din Rusia, Ucraina, România și . Leonid Popescu creează dezinteresat și practic dăruiește picturile sale care „au fost câteva cumpărate, dar ele rămân mai mult pentru o viață de dincolo de noi”.
Din colecția lui de 16 portrete face parte și cel al lui Adrian Păunescu, realizat pe când poetul era în viață și cel al lui Nicolae Dabija, cu care sunt buni prieteni. „Cu Nicolae ne leagă o prietenie din secolul trecut, prin părintele Serafim Dabija, unchiul scriitorului, care a fost dus în Siberia și apoi trimis ca misionar în Maramureșul ucrainean, acolo unde am locuit aproape 15 ani și unde mai lucrez până în prezent pe schelele bisericilor”, povestește pictorul.
Efectul pozitiv al emisiunii îl reprezintă faptul că aceasta reușește să combine atât de ușor și plăcut pentru telespector imaginea și linia melodică. Luate în prim plan, tablourile devin adevărate și de parcă stau în fața ta, iar muzica liniștită, vocea caldă îți oferă impresia că ai fi într-un muzeu de pictură.
Dacă e să privim anul care a trecut și din punctul de vedere al valorificării mediatice a actului artistic, de la simpla lui întîmpinare a ecranului , mai mult sau mai puțin ocazională, și pînă la reflectarea și analiza sistematică în emisiuni cultural de specialitate, lucrurile nu stau chiar atît de rău. în ciuda precarității resurselor financiare, emisiunile de artă 1 s-au înmulțit, numele comentatorilor s-au diversificat, iar numărul lor a crescut și el semnificativ.
În cadrul emisiunii televizate DOR D-l Gabriel Liiceanu, lingvist atrăgea atenția asupra faptului că 50 % dintre moldoveni nu mai citesc deloc. Lucrul cel mai trist constă în faptul că nu e vorba de o fatalitate, ci de o “deprindere” învățătă. Multe lucruri din realitatea noastră imediată concureză la această dezamăgitoare concluzie.
Da, e adevărat: jumătăte din populația țării nu citește. Probabil când facem această afirmație ne gândim la cei care, după terminarea școlii, nu mai deschid nici o carte (ceea ce nu înseamnă neapărat că nu citesc: în ziua de astăzi fiecare e obligat să “proceseze” cantități industriale de maculatură legislativă sau “cu circulație internă” la locul de muncă). Dacă i-am adăuga acestora pe cei care citesc abia o carte pe an sau, mai exact, diverse fragmente dintr-o carte; pe cei pe care dintr-o rațiune sau alta îi trecem între cititori (elevi, studenți, profesori, preoți, oameni ai legii), dar care nici ei nu citesc nimic altceva decât textele standard necesare meseriei, cifra ar fi mult mai mare. Probabil 75 – 80 % din populația țării nu citește nimic altceva decât lucrurile pe care “trebuie să” le citească, plus ceva ziare locale și reviste glosy (la care, evident, se adaugă textele de pe wall-ulFacebook-ului, mesajele de la cunoscuți și subtitrările filmelor). Procentul din populație care citește constant – din pasiune sau din rațiuni profesionale – e unul foarte mic. 20 % ar însemna 2 oameni din 10, însă și aceasta e o cifră mult supraevaluată. Ar fi bine să ne uităm la vânzările de carte, la frecventarea (regulată) a bibliotecilor, la tirajul revistelor oneste, la audiența emisiunilor culturale, la urmărirea site-urilor profilate (în cel mai larg sens al termenului) pe cultură și la alte asemenea date. Cred că rezultatul ar fi sub orice medie europeană.
Emisiunea ARTCLUB
Producător/Prezentator: Valentina Cecoltan
Periodicitate: Săptămânal
Ora difuzării: Sâmbătă, 17:15
Durata: 30 min
Emisiunea Artclub prezintă cultura și toate substraturile acesteia. Diferite lansări de carte, expoziții, premiere, vernisaje, și chiar pagini muzicale. Lunar, realizează retrospectiva evenimentelor, personalităților, premierelor și festivalurilor.
Este o emisiune urmarită, conform ultimelor sondaje și are un raiting destul de înalt, datorîndu-se faptului că ora difuzării este una destul de reușită. Publicul este diferit, de la 7 la 77 de ani, aș spune. Calitatea materialelor de înaltă calificare, atât timp cât actvează jurnaliști de talie națională înaltă.
Emisiunea la data de 10 ianuarie prezintă următoarele subiecte
Întâlniri de Crăciun cu prietenii.
Subiect despre sculptorii Veaceslav și Tatiana Jiglițchi.
O seară literar-muzicală.
Subiect despre Circul din Chișinău.
Subiectele sunt alese reușit deoarece au fost petrecute sărbătorile de iarnă și materialele realizate povestesc și ne invită să le urmărim cu mare atenție. Prezentatoarea, Valentina Cecoltan, ca de obicei apare la începutul emisiei și prezintă subiectele principale, îmbrăcată într-o rochie neagra, asortată atent cu o bijuterie la gât.
Consider că este una dintre cele mai reușite emisiuni de cultură, atât timp cît reușește să atragă publicul larg, și nu doar să-l atragă dar și să-l mențină.
Emisiunea “La noi în sat”
”La noi în sat” este o emisiune muzicală care îmbină cântecul și tradiția populară. În fiecare ediție ne apropiem de sufletul omului, de viața lui spirituală. Ansambluri folclorice și de dans popular, tarafuri și orchestre, artiști consacrați și tineri debutanți, rapsozi, instrumentiști virtuoși, meșteri populari, etnografi și dirijori sunt invitații așteptați cu drag de publicul emisiunii ”La noi în sat”.
Producător: Aurica Vartic
Tipul emisiunii: etnomuzical
Tematica: folclor/cultural
Periodicitatea: bilunară
Durata emisiunii: duminică, 40 min
Ora difuzării: 18.00
Prezentator: Doina Arseni; Regizor: Pavel Vartic
Consider că această emisiune difuzată 1, specializată și axată doar pe muzică și toate genurile ei este foarte binevenită în casele tuturor telespectatorilor. Avem foarte mulți interpreți necunoscuți, fie tineri, fie trecuți prin firul vremii artistice care din păcate nu sunt cunoscuți de publicul larg.
Emisiunea reușește de fiecare dată să surprindă necontenita putere a muzicii care rezistă în timp, muzica populară, cea care a ramas să ne reprezinte de-a lungul timpului în toate colțurile lumii.
Din păcate, este singura emisiune națională dedicată muzicii populare. Consider că și timpul, circa 40 de minute, bilunar, este prea puțin pentru a putea aduce la lumina ecranului ceea ce ar satisface cu adevărat un telespectator obosit si surmenat într-o preafrumoasă seară de duminică. Din fericire, producătoarea, Aurica Vartic este o femeie talentată și cu imaginație bogata care reușește să închege în cele 40 de minute de emisie un adevărat balsam muzical pentru suflet.
Emisiunea ca de obicei începe cu salutul prezentatoarei, îmbracată ca de obicei în costum popular, pentru a demonstra valorile naționale pe care le mai avem.
Specificul emisiunii este anume decorul. Acesta se caracterizează printr-un sat improvizat, vechi, ca și pe vremurile lui Ion Creangă, cu case mici și șubrede. Acoperiș din stuf, și gar din nuiele.
Fiecare invitat până a fi invitat să cânte și să încînte povestește cîte ceva despre el și muzica pe care o interpretează.
Concluzii și recomandări
Influența pe care o are astăzi sistemul mass-media (care tinde să încorporeze și poate să falsifice viața, dacă avem în vedere teoria simulacrului a lui Baudrillard) se manifestă în tipul și scopul emisiunilor culturale.
Cînd se vorbește despre raportul dintre cultură și televiziune, se amestecă adesea două sensuri diferite: 1. cultura televizuală, televiziunea ca o formă specifică de cultură, și 2. prezentarea la televiziune (în acest caz concepută ca simplu vehicul de transmisie) a Culturii în sensul tradițional al cuvîntului. Discutarea de-a valma a celor două sensuri duce adeseori la confuzii. În special oamenii de cultură: artiști, scriitori, oameni de știință se referă strict la sensul 2, și ar dori ca televiziunea să comunice numai „cultură înaltă”.
Este aici o neînțelegere a specificului care înfundă dintru început discuția. De aceea vreau să mă refer pentru început la primul sens. În ciuda faptului că trăim într-o civilizație a vizualului, că ecranul din dormitor și sufragerie ne-a ocupat imperialist viața, ne-o determină și ne-o controlează, rareori ni se amintește în jurnalele de știri despre vreo premieră teatrală, un vernisaj sau vreo lansare de carte, niciodată nefiind clar criteriul după care a fost ales tocmai acel eveniment. În acest timp, fapte și personalități culturale rămîn în strict anonimat. N-am văzut niciodată difuzată, de pildă, una dintre conferințele Microsoft sau Literatura și Arta, sau una dintre dezbaterile mondiale CNI.
Obsesia ratingului este, în aceste cazuri, o prostie, o dovadă de incultură. Aici ne lovim, ne blocăm în modelul cercetătorului Iosif Sava. Mulți nu pot concepe alt model de emisiune culturală decât Seratele. Un singur avantaj aveau acestea: timpul.
Un talk cultural trebuie să aibă a anume larghețe temporală, nu poate fi redus la o jumătate de ceas, o argumentare sau o dezbatere contradictorie are nevoie de un spațiu de desfășurare suficient, nu pot fi reduse la o jumătate de ceas. Dar figura moderatorului așezat în fotoliu și care discută la nesfîrșit cu invitatul său nu este deloc ceva atractiv, dacă invitatul nu este o figură cu harul oralității. Accesul „culturii majore” la spectator prin micul ecran este o eternă chestiune insolubilă.
În baza emisiunilor urmărite la postul de televiziune Moldova 1, opiniilor și sugestiilor exprimate de invitați și prezentatori, pot formula următoarele concluzii asupra stării actuale a procesului cultural în Moldova, precum și unele recomandări, menite să schimbe calitatea lucrului de elaborare și implementare a politicilor culturale și artistice în țara și televiziunea noastră.
Programele posturilor de televiziune din nu fac față concurenței cu cele ale posturilor din țările vecine, în special România și Rusia;
Posturile locale de televiziune și își completează serviciile de programe în mare parte pe retransmiterea posturilor de popularitate străine în detrimentul producției proprii, astfel limitând participarea oamenilor de cultură din și promovarea culturii naționale;
Deși dispunem de un număr mare de posturi de televiziune prin cablu, politica lor editorială este determinată de retransmiterea posturilor de televiziune din Rusia, România, Ucraina, de lipsa producției proprii și marginalizează unele posturi locale;
Acoperire națională are doar un singur post de radio, postul național „Radio Moldova”, iar dintre cele 3 rețele naționale de televiziune, doar una este pusă la dispoziția producătorului local (Moldova 1);
Autoritatea publică, care reglementează activitatea în domeniul audiovizualului este Consiliul Coordonator al Audiovizualului, iar pentru Instituția Publică a Audiovizualului – și Consiliul de Observatori. Industriile culturale. Este necesară trecerea producției și difuzării publicității la limba de stat, ca mijloc de conservare și promovare a culturii naționale;
Este necesară asigurarea reformei audiovizualului din în conformitate cu cerințele Codului audiovizualului: crearea a 11 rețele naționale (5 TV și 6 radio); asigurarea a 80% din volumul de emisie cu programe în limba de stat; dezvoltarea producției autohtone și limitarea retransmisiunilor etc;
Introducerea unor standarde pentru produsul artistic, protecția consumatorului de falsuri și nonvalori, adoptarea de regulamente ce ar interzice ori ar limita evoluția artiștilor cu fonograme la concerte cu public fără ca aceasta să fie anunțat în prealabil;
Protejarea profesioniștilor din cultură și mass-media prin reintroducerea onorariului ca formă de remunerare pentru evoluare în presă, la radio și televiziune.
Lipsa unei politici culturale de lungă durată și în determinarea priorităților afectează grav activitatea instituțiilor din domeniul artelor interpretative;
Sistemul de finanțare a instituțiilor de cultură nu este transparent și nu stimulează creativitatea;
Activitatea instituțiilor din domeniul artelor interpretative este concentrată în Chișinău și în orașe și nu există o politică de stimulare a turneelor în localitățile rurale;
Diversificarea surselor de finanțare și, în primul rând, crearea Fondului Cultural, care ar fi administrat de un Consiliu ales de către oamenii de cultură, ar crea oportuniăți pentru dezvoltarea artelor.
Perioada de tranziție a generat o migrație masivă a artiștilor, managerilor, teoreticienilor și a produsului cultural în ansamblu peste hotarele Republicii ;
Televiziunea reprezintă astăzi, mai mult ca oricînd, un nemaipomenit vector al culturii populare. Dar a adera la cultura de masă nu înseamnă a renunța la distanțare, la reprezentare, la construcția intrigilor, la despărțirea între locul spectatorului și cel al actorului. Televiziunea care se răspîndește astăzi amestecă reprezentările menite să placă unui public larg și confuzia deliberată între real și fictiv. Este o impostură aici, deoarece pretinsa felie de viață brută pe care o prezintă nu este, adesea, alcătuită decît din clișee și conține, fără îndoială, mai puțin adevăr omenesc decît opera mai elaborată.
A așeza televiziunea în realul vieții este o dorință lăudabilă, în pas cu lumea modernă, însă această dorință nu trebuie să omită idea că arta nu trebuie ascunsă li umbrită, ea trebuie scoasă la lumina ecranului cu fiecare ocazie ce se ivește. Telespectatorul trebuie să fie învăluit de aura artei ca de un frumos obicei pentru a îi stârni interesul cultural și pentru a-i lărgi spectrul.
Din păcate, la moment, postul de televiziune, 1, nu reușește să acopere toate lacunele existente la tema culturii și artei, însă, s-ar putea ca peste cinci ani, cu ajutor din partea Uniunii Europene să luăm exemplu de la țările dezvoltate și să înțelegem că putem înainta doar prin valori și arte.
Dacă vom reuși în acest timp să avem mai multe emisiuni specializate pe artă, sunt convinsă că publicul s-ar dovedi destul de interesat și acest fapt ar fi lăudabil.
BIBLIOGRAFIA
1. Bignell, Jonathan, Orlebar, Jeremy, 2009, Manual practic de televiziune, Iași, Ed. Polirom, pp. 165-247.
2.Bourdieu, P., (1998), Regulile artei, Editura Univers, București;
3.Bourdieu, P., (1999), Despre televiziune, Editura Meridiane, București; Bourdieu, P., (1999), Rațiuni Practice – O teorie a acțiunii, Editura Meridiane, București;
4.Boutaud, J-J., (2003), Comunicare, semiotic și semne publicitare – Teorii, modele și aplicații, Editura Tritonic, București;
5.Bălășescu, M. Manual de producție de televiziune. Iași: Polirom, 2003. – 208p.
.6.Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Ed.Polirom, Iași, 2003.
7.Bignell Jonatahn, Orlebar Jeremy, Manual practic de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2009. Raport CNA Atitudini si obiceiuri de consum media: http://cna.ro/Atitudini-i-obiceiuri-deconsum.html
8.Bucheru, Ion, Roman, Marina, 2010, Limbajul imaginii filmate, București. Ed. Norma, pp. 33-
9. Bucheru, Ion 1997, Fenomenul televiziunii, Ed. Fundației România de mâine, pp. 197-205; pp. 215-223; pp. 234-245.
10.Caune, J., (2000), Cultura și comunicarea, Editura Cartea Românească, București;
11.CAREY, James, 1988, Communication as Culture, Boston, Unwin Hyman Press
12.Crowley, David, Heyer, Paul, Communication in History, Longman, 1991
Coord. Mihai Coman, Manualul de jurnalism, Ed. Polirom, Iași, 2009, ediția a III-a, pp.17-27; pp. 170-189; pp. 189-288; pp.325-327; pp.394-422.
13.David Randall, Jurnalistul universal, Ed.Polirom, Iași, 1998. 6. John Hartley, Discursul știrilor, Ed. Polirom, Iași, 1999.
14. Daniela Zeca Buzura, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, Iași, 2005.
15.Flichy, Patrice, O istorie a comunicarii moderne, Polirom, 1999
16.Kellner, D, 2001, Cultura media, Iasi, Ianstitutul European
17.Ladmiral, J, Lipianski, E, La communication interculturelle, Armand Colin, 1989
18.Mattelart, Armand, La communication monde, La Decouverte, 1991
19.Miege, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Polirom, Iasi, 2000
20.Real, Michael, 1996, Exploring Media Culture, Sage
21.Rothenbuhler, Eric W, 1998, Ritual Communication: from Everyday Conversation to Mediated Ceremony, London, Sage Publ
22.Samovar, Larry, Porter, Richard (coord), Intercultural communication, Wadworth, 1988
23.Samovar, Larry, Porter, Richard, Communication between cultures, Wadworth, 1991
Strinati, D, 1995, Popular Culture, Routledge, 1995
24. Stanciu, Nicolae, Varlam, Petre, 2001, Managementul televiziunii, București, Ed. Libra Vox, pp. 193-260.
25. Stanciu, Nicolae, Varlam, Petre, Minea, Gheorghe, 2007, Televiziunea în era digitală, București, Ed. Media Expres, pp. 170-182.
26. Stavre, Ion, 2011, Comunicarea audiovizuală, București, Ed. Tritonic, pp. 151-295.
27.Lecomte, P., (2004), Comunicare,televiziune, democrație, Editura Tritonic, București;
28. Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, 2005
29. Zeca-Buzura, Daniela, 2005, Jurnalismul de televiziune, Polirom, pp. 37-48; pp. 93-100; pp. 105-119; pp. 127-131.
BIBLIOGRAFIA
1. Bignell, Jonathan, Orlebar, Jeremy, 2009, Manual practic de televiziune, Iași, Ed. Polirom, pp. 165-247.
2.Bourdieu, P., (1998), Regulile artei, Editura Univers, București;
3.Bourdieu, P., (1999), Despre televiziune, Editura Meridiane, București; Bourdieu, P., (1999), Rațiuni Practice – O teorie a acțiunii, Editura Meridiane, București;
4.Boutaud, J-J., (2003), Comunicare, semiotic și semne publicitare – Teorii, modele și aplicații, Editura Tritonic, București;
5.Bălășescu, M. Manual de producție de televiziune. Iași: Polirom, 2003. – 208p.
.6.Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Ed.Polirom, Iași, 2003.
7.Bignell Jonatahn, Orlebar Jeremy, Manual practic de televiziune, Editura Polirom, Iași, 2009. Raport CNA Atitudini si obiceiuri de consum media: http://cna.ro/Atitudini-i-obiceiuri-deconsum.html
8.Bucheru, Ion, Roman, Marina, 2010, Limbajul imaginii filmate, București. Ed. Norma, pp. 33-
9. Bucheru, Ion 1997, Fenomenul televiziunii, Ed. Fundației România de mâine, pp. 197-205; pp. 215-223; pp. 234-245.
10.Caune, J., (2000), Cultura și comunicarea, Editura Cartea Românească, București;
11.CAREY, James, 1988, Communication as Culture, Boston, Unwin Hyman Press
12.Crowley, David, Heyer, Paul, Communication in History, Longman, 1991
Coord. Mihai Coman, Manualul de jurnalism, Ed. Polirom, Iași, 2009, ediția a III-a, pp.17-27; pp. 170-189; pp. 189-288; pp.325-327; pp.394-422.
13.David Randall, Jurnalistul universal, Ed.Polirom, Iași, 1998. 6. John Hartley, Discursul știrilor, Ed. Polirom, Iași, 1999.
14. Daniela Zeca Buzura, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, Iași, 2005.
15.Flichy, Patrice, O istorie a comunicarii moderne, Polirom, 1999
16.Kellner, D, 2001, Cultura media, Iasi, Ianstitutul European
17.Ladmiral, J, Lipianski, E, La communication interculturelle, Armand Colin, 1989
18.Mattelart, Armand, La communication monde, La Decouverte, 1991
19.Miege, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Polirom, Iasi, 2000
20.Real, Michael, 1996, Exploring Media Culture, Sage
21.Rothenbuhler, Eric W, 1998, Ritual Communication: from Everyday Conversation to Mediated Ceremony, London, Sage Publ
22.Samovar, Larry, Porter, Richard (coord), Intercultural communication, Wadworth, 1988
23.Samovar, Larry, Porter, Richard, Communication between cultures, Wadworth, 1991
Strinati, D, 1995, Popular Culture, Routledge, 1995
24. Stanciu, Nicolae, Varlam, Petre, 2001, Managementul televiziunii, București, Ed. Libra Vox, pp. 193-260.
25. Stanciu, Nicolae, Varlam, Petre, Minea, Gheorghe, 2007, Televiziunea în era digitală, București, Ed. Media Expres, pp. 170-182.
26. Stavre, Ion, 2011, Comunicarea audiovizuală, București, Ed. Tritonic, pp. 151-295.
27.Lecomte, P., (2004), Comunicare,televiziune, democrație, Editura Tritonic, București;
28. Zeca-Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, 2005
29. Zeca-Buzura, Daniela, 2005, Jurnalismul de televiziune, Polirom, pp. 37-48; pp. 93-100; pp. 105-119; pp. 127-131.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procesul Cultural In Republica Moldova (ID: 107686)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.