Procesul Bugetar Local,tendinte Si Perspective
CUPRINS
=== PROCESUL BUGETAR LOCA ===
CUPRINS
CAPITOLUL 1
BUGETUL LOCAL ABORDARE TEORETICĂ ȘI METODOLOGICĂ
1.1. Bugetul local. Evoluția istorică. Concept.
Termenul de buget își are originea în limba latina și desemnează sac cu bani, fiind regăsit cu același sens în limba franceză, unde semnifică sac, pungă, sau cufăr în care se păstrau obiectele personale sau banii atunci când se întreprindea o călătorie.
Definirea juridică a bugetului este întâlnită în România, pentru prima data, în anul 1929, odată cu adoptarea Legii asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public.
Bugetul, în sensul acestei legi, era actul prin care erau prevăzute și în prealabil aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului si ale tuturor serviciilor publice.
Această definire legală își are originea în decretul din 13 mai 1862 asupra contabilității publice din Franța unde se definește bugetul ca fiind actul prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care legile le supun acelorași reguli.
Legea asupra contabilității publice din 1929 mai aduce și o serie de alte noutăți față de reglementările legale anterioare:
Se face o distincție precisă între funcțiunile de administrator, mânuitor de bani și materiale publice.
• Se instituie obligativitatea inventarierii patrimoniului statului. Se introduce durata anului bugetar de 12 luni, în loc de 18 luni.
Se fixează termenul legal în care se elaborează și se depune bugetul.
Se introduce distincția precisă între cheltuielile ordinare și cheltuielile de
investiție.
Se introduce controlul financiar preventiv.
Se stabilesc cele 4 etape în angajarea cheltuielilor
Angajarea
Lichidarea
Ordonanțarea
Achitarea,
întărindu-se controlul pentru fiecare etapă în parte.
Se introduce carnetul de impozite al contribuabililor și controlul asupra averii funcționarilor.
• Se introduce contabilitatea in partidă dublă.
Se înființează bugetul interior al fiecărui Departament precum și distribuția lunară a creditelor, pentru a se înlătura neajunsurile provenite din fluctuațiile lunare de încasări.
Legea organică menționată nu face o distincție clară între noțiunea de buget al Statului și bugetele locale, amândouă fiind din acest punct de vedere acte prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile publice aprobate de autoritățile competente .
Anul 1933 este anul în care prin adoptarea legii pentru organizarea finanțelor locale se pun bazele juridice ale bugetelor locale.
Legea pentru organizarea finanțelor publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 14 aprilie anul 1933 aduce și ea la rândul ei o serie de noutăți față de reglementările anterioare:
Veniturile administrației locale se împart în grupe distincte astfel:
a) Venituri ordinare
Venituri extraordinare
Venituri cu destinație specilă
Venituri diverse
Cheltuielile comunităților locale se împart în:
Cheltuieli ordinare
Cheltuieli extraordinare
Cheltuieli cu destinație specială
Cheltuieli diverse
în esență legea organică menționată abrogă legile anterioare referitoare la administrarea finanțelor locale:
Legea asupra maximului taxelor comunale din 1923
Legea pentru organizarea fondului județean și comunal din 1926, cu toate modificările ei.
Legea și regulamentul pentru perceperea și urmărirea veniturilor comunale din 1886 Prin această lege finanțele locale capătă o nouă formă de organizare, se pun bazele unor noi principii de întocmire și executare a bugetelor locale:
Astfel, bugetele locale cuprind două părți:
Bugetul părții de venituri
Bugetul părții de cheltuieli
Fiecare buget – componentă, are în structură la rândul său următoarele subdiviziuni:
Venituri și cheltuieli ordinare
Venituri și cheltuieli extraordinare
Venituri și cheltuieli cu destinație specială
Venituri și cheltuieli diverse
Proiectele de buget erau însoțite de raportul Comisiei Financiare și de o expunere motivată a șefului administrației locale, fiind aprobate pe articole și în total până la data de 15 februarie a fiecărui an, de către consiliul comunal sau județean.
Principiile privind elaborarea, executarea și controlul bugetelor locale se regăsesc și în Legea administrativă din 1938 și regulamentul de aplicare al acesteia publicat în Monitorul Oficial nr. 268 din 18 nov. 1939 .
Titlul VEH al legii administrative amintite reglementează modul de administrare a finanțelor locale cuprinzând dispoziții referitoare la venituri, cheltuieli, executarea și controlul bugetului, urmărirea averii administrației publice, constatare și încasarea veniturilor etc.
Regulamentul preia unele texte din legea contabilității publice referitoare la condițiile de întocmire, executare și control al bugetului.
Ca și în cazul bugetului de stat proiectul de buget local (este întocmit de către autoritatea executivă (primar și prefecții de județ), cu cel puțin două luni înainte de începerea anului financiar. Proiectul de buget este adus la cunoștința publică cu 10 zile înainte de ziua ședinței consiliului comunal sau județean.
Structura bugetului este aceiași cu structura aprobată prin legea asupra organizării finanțelor publice locale.
Despre autonomie financiară locală în perioada economiei socialiste monopolist-statale nu se poate vorbi.
Administrațiile locale au funcționat sub forma consiliilor populare, orice decizie la nivel local fiind aproape imposibil de luat.
Edificarea noii societăți în spațiul economico – geografic al României – societatea civilă, a unei economii – economia de piață unui nou tip de democrații-democrația constituțională, a unui tip de stat – statul de drept ,democratic și social arc loc în anul 1989 odată cu înfăptuirea Revoluției Române .
Din acest moment începe înlocuirea economiei socialiste, de comandă cu economia de piață – social-umanistă, fiind vorba de un proces de tranziție economică al cărei conținut principal constă în:
Trecerea de la un anumit sistem de relații economice de proprietate bazat pe proprietatea socialistă la un nou sistem de relații de proprietate bazat pe dominația proprietății private;
Trecerea de la un mecanism preponderent administrativ bazat pe ordin în organizare și funcționare a vieții economico-sociale la un mecanism bazat în principal pe inițiativă ,libertate și pârghii economice;
Transformarea substanțială a structurii economiei naționale;
Trecerea de la un standard de trai mai ridicat
Constituția României, adoptată în 1992, stabilește ierarhia bugetelor, utilizând termenul de buget public național în a cărui componență intră:
Bugetul de stat,
Bugetul asigurărilor de stat,
Bugetul local al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. Autonomia financiară locală este recunoscută și în anul 1991 odată cu adoptarea în Parlamentul României a Legii nr. 69/1991 privind administrația publică locală când se stabilește ca atribuție financiară a consiliilor locale aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli
Anul 1991 continuă cu adoptarea Legii finanțelor publice nr. 10/1991 prin care se definește raportul dintre finanțele publice și bugetul public național în sensul că finanțele publice include:
Elaborarea și execuția bugetului public național,
Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor și a altor venituri datorate statului,
• Utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătorești și executive,
Controlul modului de folosire a mijloacelor materiale și bănești aparținând regiilor autonome, instituțiilor publice și cele privind capitalul social al statului din societățile comerciale. Rezultă deci că bugetul public național este o componentă de bază a finanțelor publice. Bazele juridice ale bugetului se pun și în Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, resursele financiare publice fiind constituite și gestionate printr-un sistem unitar de bugete care cuprind :
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreria statului și bugetul instituțiilor publice cu caracter autonom.
Anul 1998, pune pe picior de egalitate din punct de vedere legislativ finanțele publice naționale locale prin adoptarea Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice.
Legea respectă principiile de bază ale federalismului fiscal în sensul că:
stabilește obligația de încasare , stabilire și administrare a impozitelor și taxelor de către
autoritățile locale
dă posibilitatea prelevării unor surse din bugetul de stat cu titlu de transferuri către bugetele locale
stabilește prerogativele administrațiilor publice locale de a angaja credite [împrumuturi].
În anul 2003 se adoptă OUG nr. 45/05.06.2002 privind finanțele publice locale prin care se stabilesc principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, acordând o mai mare autonomie autorităților instituțiilor publice locale și mai multe responsabilități instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale. De asemenea, aceasta stabilește structura bugetului la nivelul unității administrativ teritoriale după cum urmează:
bugetul local
bugetul instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz
bugetul instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii
bugetul împrumuturilor externe și interne pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri se asigură din bugetele locale
bugetul fondurilor externe nerambursabile
1.2. Conținutul bugetului local
Bugetul local, poate fi abordat ca și conținut din mai multe puncte de vedere:
Bugetul local-ca document-program
Bugetul local-ca lege
Bugetul local-ca sistem de fluxuri financiare
Bugetul local-ca instrument al politicii Consiliului Local în domeniul fiscalității
Bugetul local – ca document – program
Bugetul local – ca document-program este documentul prin care se prevăd anual resursele financiare ale unităților administrativ teritoriale și cheltuielile publice locale.
Resursele financiare ale unităților administrativ teritoriale se constituie în principal din impozite, taxe și alte venituri fiscale, veniturile nefiscale, venituri din capital, cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale, transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat și venituri cu destinație speciala.
Deși în legea finanțelor publice locale este stabilită structura resurselor financiare locale, anual, structura acestora este aprobată prin legea bugetară anuală .
Cheltuielile publice locale se înscriu m buget atât după clasificația funcțională cât și după clasificația economică , indicatorii clasificații bugetare fiind aprobați de regulă prin Ordin al Ministrului Finanțelor.
Ca și resursele publice locale și cheltuielile au structură stabilită prin legea bugetară anuală. Evaluarea resurselor publice se face anual în funcție de o serie de criterii cum sunt:
politica fiscală rațională
evoluția indicatorilor macroeconomici
evoluția materiei impozabile
modul de așezare a veniturilor bugetare
La rândul lor, fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinații și ordonatori de credite, se face în funcție de atribuțiile care revin autorităților locale și prioritățile stabile de acestea.
Bugetul local – ca lege
Bugetul local ca lege este actul juridic prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile unităților administrativ teritoriale și a instituțiilor publice subordonate acestora. Din acest punct de vedere .bugetul local prezintă următoarele trăsături:
este un act de previziune – se prezintă sub forma unui tablou evolutiv de venituri publice locale – surse bănești ale comunităților locale și destinația acestora sub forma cheltuielilor publice locale
este un act de autorizare – prin care autoritățile locale executive (primar și președintele consiliului județean ) sunt împuternicite să utilizeze resursele publice locale și să încaseze venituri conform legislației fiscale în vigoare,
– este un act anual – fiind considerată perioada de timp necesară pentru programarea și executarea veniturilor și cheltuielilor. Bugetul local este aprobat anual prin hotărâre a Consiliilor locale și Județene.
– este un act public – deoarece proiectul bugetului local se dă publicității Instituțiile și serviciile publice finanțate integral din venituri extrabugetare au
bugetele aprobate de către organele de conducere ale acestora ,cu avizul ordonatorilor principali de credite.
Bugetul local – ca sistem de fluxuri financiare
Ca sistem de fluxuri financiare, bugetul local exprimă ansamblul fluxurilor financiare de formare a veniturilor publice locale și de repartizare a acestora pe destinații și ordonatori de credite în conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-socială ale comunității locale și ale politicii financiare locale.
Aceeași definire a bugetului de stat ca sistem de fluxuri financiare se regăsește și în legea organică de bază pentru aprobarea bugetului de stat.
Bugetul local-ca instrument al politicii consiliului local în domeniul fiscalității
Volumul resurselor financiare ale unităților administrativ teritoriale se stabilește anual prin politica fiscală în funcție de cuantumul cheltuielilor publice locale și cadrul legal de așezare a impozitelor și taxelor locale .
între cererea și oferta de resurse financiare nu există o concordanță deplină, fapt care conduce cel mai adesea la excedente sau deficite bugetare .
Prin intermediul politicii fiscale se stabilește proveniența resurselor financiare; resursele financiare interne fiind principala sursă de proveniență și numai în completarea acestora se apelează la resurse externe .
O problemă importantă a politicii fiscale o constituie rata fiscalității care depinde în principal de următorii factori:
proprii sistemului fiscal (materia impozabilă, modul de așezare etc.)
independenți de sistemul fiscal (produsul intern brut, felul instituțiilor publice
etc.
1.3. Principiile procedurii bugetare locale.
Teoria și practica financiară stabilește principiile bugetare astfel:
principul universalității
principiul publicității
principiul unității bugetare
principiul unității monetare
principiul anualității
principiul realității (specialității) bugetare
principiul echilibrului bugetar
Aceste principii sunt prevăzute explicit și în conținutul legii privind finanțele publice locale. La baza elaborării, aprobării și execuției bugetare stau principiile autonomiei locale, echilibrului, realității, anualității și publicității.
Principiul echilibrului bugetar – conform acestui principiu bugetul local trebuie să fie echilibrat; veniturile publice locale să acopere cheltuielile publice locale.
Echilibru bugetar local se referă atât la elaborarea unor bugete echilibrate cât și la menținerea echilibrului în perioada de execuție a bugetului.
Echilibrul bugetar local presupune egalitatea fluxurilor globale de încasări și cheltuieli; soldul previzionat al bugetului local se caracterizează cel mai adesea printr-un excedent al cheltuielilor asupra veniturilor.
Excedentul cheltuielilor asupra veniturilor poartă denumirea de deficit bugetar local. Referindu-se la starea de dezechilibru bugetar în raport cu mijloacele de restabilire a echilibrului, profesorul Iulian Văcărel aprecia: „Echilibrarea bugetului cu ajutorul mijloacelor de trezorerie sau al inflației duce la sporirea seninelor monetare aflate în circulație peste nevoile reale ale economiei. Aceasta determină deprecierea monedei și creșterea prețurilor. în condițiile inflației creșterea prețurilor antrenează sporirea cheltuielilor publice și majorarea deficitului bugetar pentru acoperirea căruia statul este silit să pună în circulație noi cantități de bani de hârtie și să accentueze, în felul acesta, criza monetară și financiară".
în abordarea echilibrului bugetar local se disting:
echilibrul bugetar în cursul execuției bugetare
echilibrul bugetar anual
a) Echilibrul bugetar în cursul execuției bugetare – se realizează în situația în care lichiditățile bănești provenite din încasarea veniturilor publice locale acoperă în întregime nevoile de plăți scadente.
Realizarea echilibrului bugetar în cursul execuției bugetare este o condiție obligatorie pentru efectuarea plăților din bugetul local pentru finanțarea unor categorii de cheltuieli cum sunt activități executive: învățământ, cultură, sănătate, asistență socială, etc.
în stare de echilibru:
Tî=TP
Unde:
Tf – totalul încasărilor din venituri publice locale
Tp- totalul plăților scadente Se pot întâlni următoarele situații:
Tj = Tp – echilibru bugetar
TÎ < TP – gol de casă (deficit)
Tj > Tp – excedent bugetar
Realizarea echilibrului bugetar se poate face prin unul din următoarele mijloace de restabilire:
Fondul de rulment-constituit la nivelul excedentului anual al bugetului local, păstrat în cont distinct la Trezoreria Statului este utilizat pentru acoperirea golurilor de casă, cu aprobarea Consiliului Local.
împrumuturi din disponibilitățile contului general al Trezoreriei Statului, fără dobândă se acordă numai după utilizarea fondului de rulment
b) Echilibrul bugetar anual – este realizat pe seama încasării veniturilor obligatorii ale bugetului local (VT) care trebuie să fie egale cu cheltuielile publice totale ( ChT ). Se pot distinge următoarele situații:
VT = ChT – echilibru bugetar anual
VT < ChT – dezechilibru bugetar anual
VT > ChT – excedent bugetar anual
Acoperirea deficitului bugetar anual implică atragerea de mijloace bănești suplimentare prin diferite modalități:
încasarea de venituri peste cele prevăzute inițial în buget
efectuarea de cheltuieli în condiții de maximă eficiență
c) contractarea de împrumuturi interne sau externe pe termen mediu și lung pentru
realizarea unor proiecte de investiții de interes local prin diferite instrumente titluri de
valoare și împrumuturi de la bănci comerciale.
Atât realizarea echilibrului bugetar în timpul execuției bugetului cât și realizarea echilibrului anual constituie o condiție esențială a finanțării diferitelor categorii de cheltuieli stabilite în sarcina comunităților locale.
Categorii de echilibru bugetar local
Se pot distinge trei categorii de echilibre:
echilibru funcțional
echilibru monetar
echilibru global
Echilibrul funcțional – apare la nivelul operațiunilor purtătoare de venituri și cheltuieli cu caracter definitiv; impactul lor asupra situației trezoreriei este limitat la exercițiul bugetar pentru care au fost prevăzute și autorizate.
Realizarea echilibrului funcțional presupune egalitatea dintre venituri cu caracter definitiv și cheltuieli cu caracter definitiv conform relației:
VD = ChD, Unde:
VD – venituri cu caracter definitiv
ChD – cheltuieli cu caracter definitiv
Poate să aibă fie valori pozitive; fie valori negative.
Echilibrul monetar – se realizează la nivelul operațiunilor purtătoare de venituri și cheltuieli cu caracter temporar; cu impact indirect asupra situației trezoreriei, angajând structura patrimonială a unităților administrativ teritoriale pe mai multe exerciții bugetare. In situația echilibrului monetar:
VT = ChT
Unde:
VT- venituri cu caracter temporar ChT – cheltuieli cu caracter temporar Poate avea numai valori negative.
Echilibrul global – se realizează la nivelul veniturilor totale și cheltuielilor totale pe seama echilibrului funcțional și a echilibrului monetar. în situația de echilibrul global avem:
VT = ChT sau EF + EM = 0
Unde:
VT – venituri totale EF – echilibrul funcțional
ChT – cheltuieli totale EM – echilibrul monetar
Principiul realității bugetare-conform acestui principiu veniturile bugetare locale trebuie înscrise în bugetul local pe surse de proveniență, iar cheltuielile publice locale pe categorii în funcție de destinația acestora și de conținutul lor economic.
Veniturile cuprinse în bugetul local sunt grupate: venituri curente, venituri de capital, venituri cu destinație specială, prelevări de la bugetul de stat, subvenții și împrumuturi.
Cheltuielile la rândul lor se grupează în: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, subvenții, dobânzi, cheltuieli de capital și operațiuni financiare – conform clasificații economice și în cheltuielile cu învățământ, sănătate, cultură și asistență socială, servicii și dezvoltare publică-conform clasificației funcționale.
Individualizarea pozițiilor privind veniturile și cheltuielile publice locale este expresia specializării bugetare.
Documentul tehnic privind clasificația veniturilor publice și cheltuielilor publice locale este conceput și realizat de Ministerul Finanțelor Publice și aprobat prin Ordin al Ministrului Finanțelor Publice.
Potrivit acestui document, veniturile se grupează pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe clasificația funcțională și economică. în cadrul clasificației funcționale cheltuielile se grupează pe capitol, subcapitol și sursa de finanțare, iar în cadrul clasificației economice pe titluri, articole și alineate.
Clasificația bugetară trebuie să fie simplă și clară și să ofere răspuns la următoarele întrebări:
a) Care sunt sursele de venit ale bugetului local și cum se repartizează povara
fiscală pe diferite categorii sociale?
b) Care sunt destinațiile resurselor bănești comunitare?
c) Care sunt instituțiile publice prin care se realizează veniturile și cheltuielile
bugetului local?
În România principiul realității(specializarea) bugetare este consacrat prin două legi organice de bază:
Legea 189/1998, Ord. 45 sau legea care aplică și Codul fiscal
Legea bugetară anuală
Prin intermediul acestor legi se stabilește anual lista impozitelor și taxelor și a altor venituri ale bugetului local precum și categoriile de cheltuieli care se finanțează din bugetele locale.
Pentru fiecare categorie de cheltuială , anual, prin hotărâre se stabilesc credite bugetare ca și limită maximă a cheltuielilor care se pot efectua prin lege stabilindu-se și competențele de efectuare a virărilor de credite bugetare.
Principiul anualității – conform acestui principiu consiliul local și județean autorizează primarul și președintele consiliului județean să încaseze veniturile publice locale și să efectueze cheltuielile publice locale de-a lungul unei perioade de timp.
Această perioadă de timp este de regulă un an, la sfârșitul acestei perioade este necesară o nouă autorizare de către consiliul local sau județean.
Limitarea autorizației consiliului local sau județean la un an de zile rezultă din 2 considerente: de ordin politic și financiar.
Sub aspect politic, dezbaterea proiectului de buget de către autoritățile deliberate dă posibilitatea exercitării controlului asupra politicii primarilor și președinților consiliilor județene – însușindu-și programele cuprinse în buget sau respingând unele din acestea și să corecteze anumite cifre cuprinse în buget.
Sub aspect financiar, evaluarea veniturilor și cheltuielilor pentru perioade scurte de timp reflectă cel mai bine posibilitățile financiare ale unităților administrativ teritoriale, decât cele având un orizont de timp mai independent.
Autorizarea bugetară pentru o perioadă de un an poate să coincidă sau nu cu anul calendaristic.
Astfel, pot exista venituri care se încasează sau cheltuieli care se efectuează după expirarea anului bugetar.
în unele țări precum: Austria, Argentina, Franța, Germania, Grecia etc. anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
In alte țări, data începerii anului bugetar diferă de prima zi a anului calendaristic:
– în Marea Britanie, Japonia – anul bugetar începe la 01 aprilie și se finalizează pe 31 martie;
în Australia, Egipt – anul bugetar începe la 01 iulie și se finalizează pe 30 iunie;
în SUA – anul bugetar începe la 01 octombrie și se finalizează pe 30 septembrie, în funcție de execuția bugetului local se disting 2 modalități alternative:
sistemul de gestiune
sistemul de exercițiu
Sistemul de gestiune – potrivit acestuia, bugetul se închide automat, fiind înscrise în contul de execuție al bugetului local numai veniturile efectiv încasate și cheltuielile efectuate. Sistemul de gestiune prezintă următoarele particularități:
Orice venit încasat din perioada precedentă și orice cheltuială efectuată din perioada precedentă este considerată venit, respectiv cheltuială a perioadei curente, fiind rediscutate cu prilejul întocmirii bugetului pentru anul curent.
Creditele bugetare neutilizate la sfârșitul perioadei precedente sunt anulate de drept și nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor din exercițiul bugetar următor.
Sistemul de exercițiu – presupune existența unei durate de timp între momentul încheierii exercițiului bugetar și momentul încheierii contului de execuție bugetară . Durata de timp poate să fie cuprinsă între 3-6 luni.
Toate veniturile și cheltuielile unui an bugetar sunt reflectate în întregime în bugetul respectiv chiar dacă ele nu sunt realizate integral în cadrul anului bugetar. Prezintă dezavantajul funcționării în paralel a două tipuri de bugete :
Bugetul anului expirat
Bugetul anului în curs, fapt care creează greutăți în sistemul de evidență și control.
Avantajul sistemului constă în faptul că la finele perioadei se cunoaște situația exactă a încasării veniturilor și a efectuării cheltuielilor.
Principiul universalității – potrivit acestui principiu veniturile și cheltuielile publice locale se înscriu în bugetul local cu sumele lor totale.
Nici un venit și nici o cheltuială nu pot fi realizate în afara cadrului bugetar local; prin sistemul de bugete elaborat conform legii.
Bugetul întocmit cu respectarea principiului universalității poartă denumirea de buget brut.
Bugetul brut este format din suma dimensiunilor globale ale încasărilor din venituri publice locale conform relației:
(1)
Unde:
Bb – bugetul brut
VPLi — venituri publice locale pe categorii dar,
VPL = Vc + Vcap + Vds + Pbs + Sub + AVPL (2)
unde:
Vc – venituri curente
Vcap – venituri de capital
VdS – venituri cu destinație specială
Pbs – prelevări de la bugetul de stat
Subv – subvenții acordate în condițiile legii
AVPL – alte venituri publice locale
înlocuind relația (1) în (1) se obține relația de calcul bugetului brut:
Bb = Vc +Vcap +Vds + Pbs + Subv + AVPL
O altă modalitate de exprimare a bugetului brut o constituie suma dimensiunilor globale ale cheltuielilor publice potrivit relației:
(3)
unde:
ChPL — cheltuieli publice locale pe destinații
Exprimarea cheltuielilor publice locale se face conform relației:
ChPL = Chî+Chs+Cha, p+Chc+AchP (4)
unde:
Ch î – cheltuieli cu învățământul
Ch s – cheltuieli cu sănătatea
Ch a,p – cheltuieli cu asistența și protecția socială
AchPL – alte cheltuieli publice locale
înlocuind relația (4) în (3) se obține forma de exprimare a bugetului brut în funcție de acoperirea cheltuielilor publice astfel:
Bb = Ch î + Ch s + Ch a, p + Ch c + AchP
O altă componentă a bugetului local conform acestui principi este bugetul net.
Bugetul net este rezultatul descentralizării serviciilor publice care a determinat înființarea unor instituții și servicii publice, care au asigurată finanțarea cheltuielilor curente și de capital astfel:
Integral din bugetul local
Parțial din bugetul local și din venituri extrabugetare
Integral din venituri extrabugetare
Legătura dintre bugetul acestor instituții și serviciile publice și bugetul local este asigurată prin soldul cheltuielilor respectiv al diferenței dintre totalul cheltuielilor (de regulă mai mari) și totalul veniturilor (de regulă mai mici).
Conform celor menționate, bugetul net se obține cu relația:
Unde:
SdChi – soldul cheltuielilor pentru fiecare instituție sau serviciu public
SdChi = ChTi – VPRi
Unde:
ChTi – cheltuieli totale aferente fiecărei instituții sau serviciu public i VPRi – venituri proprii aferente fiecărei instituții sau serviciu public.
Bugetul cu afectație specială – este bugetul destinat finanțării unor categorii de
cheltuieli expres prevăzute prin lege din venituri cu destinație specială.
Poartă denumirea de buget cu afectație specială întrucât veniturile obținute (cu
destinație specială) nu pot fi utilizate pentru finanțarea altor categorii de cheltuieli.
Execuția bugetară a fondurilor cu destinație specială este evidențiată distinct de
execuție de casă a bugetului local.
Bugetul local mixt – este considerat ca buget al statelor moderne, din punct de
vedere al respectării principiului universalității. Se compune din:
Bugetul brut
Bugetul net
Bugetul cu afectație specială
Se poate afirma că bugetul local mixt, conform acestui principiu se obține cu relația
BLM = Bb + Bn + Bas
unde:
BLM – bugetul local mixt
Bas – bugetul cu afectație specială
Despre avantajele acestui principiu Pierre Lalumiere afirma că – principiul universalității permite cunoașterea și controlul cheltuielilor publice, fiind imposibilă compensarea veniturilor și cheltuielilor.
Principiul unității bugetului local – conform acestui principiu toate veniturile publice locale și toate cheltuielile publice locale se înscriu într-un singur document, prin care se asigură o prezentare de ansamblu a situație finanțelor publice locale, respectiv a surselor de venituri și a destinației cheltuielilor.
De asemenea este posibilă cunoașterea formei bugetului:
echilibrată
deficitară – excedentară
Astfel, se poate exercita controlul de către consiliile locale sau județene asupra bugetului prin analiza volumului și a structurii veniturilor dar și respingerea sau amânarea unor cheltuieli considerate inoportune.
Motivațiile principiului unității bugetului local sunt de natură financiară și de natură politică.
Din punct de vedere financiar se prezintă starea reală a situației financiare a unităților administrativ teritoriale iar din punct de vedere politic se exercită controlul de către consiliul local sau județean asupra bugetului local, pentru ca, consiliul să aibă o viziune de ansamblu asupra cheltuielilor unităților administrativ teritoriale.
Cu toate aceste avantaje asistăm la o trecere de la principiul unității bugetare la principiul pluralității bugetare.
Acest principiu se aplică declarându-se bugetul local ca buget ordinar alături de bugetele extraordinare și bugetele autonome.
Buegtele extraordinare – sunt practicate cu caracter temporar, pentru situații excepționale, fiind alăturate bugetului ordinar și aprobate odată cu acestea.
îmbracă forma fondului de rezervă bugetară, constituite în limita a 5% din totalul cheltuielilor publice locale.
Din aceste bugete se finanțează o serie de cheltuieli determinate de înlăturarea efectelor unor calamități naturale.
Bugetele autonome – sunt considerate tot ca și excepție de la principiul unității bugetare, pentru instituții și servicii publice cărora li s-a acordat autonomie financiară și personalitate juridică prin legi.
Bugetele autonome se structurează astfel:
bugete autonome ale instituțiilor de învățământ
bugete autonome ale instituțiilor de protecție și asistență socială
bugete autonome ale instituțiilor politice finanțate integral sau parțial din bugetul
local
• bugete autonome ale instituțiilor politice finanțate integral din venituri extrabugetare
• bugete autonome ale regiilor autonome de subordonare locală
Bugetele autonome ale instituțiilor de protecție și asistență socială – sunt bugete destinate finanțării cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și îmbracă forma atât a finanțării proporționale cât și a finanțării complementare, în condițiile prevăzute de lege.
Bugetele autonome ale instituțiilor de protecție și asistență socială – sunt bugete prin intermediul cărora se finanțează cheltuielile de personal, materiale și servicii, de capital ale instituțiilor cu obiect de activitate în domeniul protecției și asistenței sociale.
15
Bugetele autonome ale instituțiilor publice finanțate parțial din bugetul local și venituri extrabugetare precum și a instituțiilor publice finanțate integral din venituri extrabugetare – sunt bugete prin care se asigură finanțarea cheltuielilor aferente instituțiilor publice de subordonare locală, cu personalitate juridică, ca efect a descentralizării serviciilor publice comunitare.
Bugetele autonome ale societăților și regiilor autonome de subordonare locală -legătura dintre bugetul ordinar(local) și aceste bugete se realizează mai ales prin intermediul subvențiilor.
Aceste subvenții pot îmbrăca diferite forme:
subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif
subvenții pentru investiți
Principiul publicității – conform acestui principiu, bugetul local trebuie adus la cunoștința cetățenilor din raza unităților administrativ teritoriale atât în faza de proiect cât și după aprobare.
Proiectul de buget local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriilor, după care în termen de 15 zile este supus aprobării Consiliului Local.
Contestațiile referitoare la proiectul de buget se supun aprobării Consiliului Local în termen de 15 zile de la data publicării în presa locală sau afișarea la sediul primăriilor (consiliile locale).
Această procedură de publicitate se aplică și după aprobarea bugetului local.
Necesitatea acestui principiu este determinată de nevoia de informare — pe plan intern și internațional – asupra situației financiare a fiecărei unități patrimoniale.
Contul de execuție bugetară, la rândul său este dat publicității după ce în prealabil a fost aprobat în Consiliul Local.
Principiul unității monetare – care presupune că toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională.
1.4. Funcțiile bugetului local
Bugetul local, în forma sa cea mai simplă se prezintă sub forma unui tablou comparativ care reflectă resursele financiare publice locale, pe de o parte și destinațiile acestora pe de altă parte.
Procesul complex de constituire a resurselor financiare publice locale și utilizare a acestora guvernat de un ansamblu de legi economice obiective stau la bază mecanismului financiar de gestionare a finanțelor publice comunitare .
Bugetul local își îndeplinește misiunea sa socială prin funcțiile pe care le exercită:
funcția de previziune
funcția de repartiție
funcția de control
Atât funcția de repartiție cât și funcția de control sunt și funcții ale finanțelor publice – potrivit concepției majorității specialiștilor în domeniu.
Funcția de previziune (previzională) a bugetului cunoaște 2 componente:
previzionarea (evaluarea) veniturilor
previzionarea (evaluarea) cheltuielilor
Atât evaluarea veniturilor cât și evaluarea cheltuielilor are la bază metode(tehnici) prin care se stabilește volumul și dimensiunea acestora, grupate în două categorii: " metode clasice
• metode modeme
Din categoria metodelor clasice amintim: metoda automată, metoda majorării (diminuării) iar din categoria metodelor modeme amintim: metoda cost – avantaj, metoda de planificare, programare, bugetizare, metoda managementului prin obiective, metoda raționalizării opțiunilor bugetare.
La determinarea volumului veniturilor și cheltuielilor publice locale trebuie să se țină seama și de o serie de factori conjuncturali cum sunt:
sarcinile și responsabilitățile asumate de consiliile locale
stimularea dezvoltării economico – sociale a comunităților locale
programele de investiții noi și în derulare ale comunității
politica de protecție și asistență socială
Funcția de previziune a bugetului prezintă o importanță deosebită întrucât în funcție de metodele utilizate, și factorii de influență luați în considerare se dimensionează veniturile și cheltuielile publice locale cu rol hotărâtor asupra calității nivelului serviciilor publice furnizate comunităților locale.
Funcția de repartiție, ca funcție comună atât finanțelor publice cât și bugetului local cunoaște două faze legate organic între ele: – constituirea fondurilor
– distribuirea acestora
Constituirea fondurilor – la constituirea acestora participă contribuabilii (cunoscuți sub această denumire în legislație fiscală): persoanele juridice indiferent de forma de proprietate, persoanele fizice, instituțiile publice și unitățile subordonate acestora.
în cadrul acestei faze, contribuabilii sunt obligați să respecte mecanismul fiscal de determinare a impozitelor și taxelor locale, să respecte legislația fiscală, termenele scadente pentru plata acestora, orice "abatere"" în acest sens fiind sancționată cu amenzi contravenționale sau, după caz, aplicându-se sancțiunile prevăzute pentru evaziunea fiscală.
Constituirea fondurilor de resurse financiare publice locale îmbracă diferite forme: impozite, taxe, amenzi, penalități, venituri din valorificarea unor bunuri aparținând domeniului privat, venituri din consumuri și închirieri, etc.
Cea de-a doua fază a funcției de repartiție constă în distribuirea fondurilor de resurse financiare publice locale în funcție de nevoile sociale ale comunității.
Caracteristic acestei faze este faptul că distribuirea fondurilor are loc pe structura nevoilor sociale menționate în legea bugetară anuală.
Se poate vorbi în această etapă de distribuirea sarcinilor și funcțiilor statului între autoritățile publice locale și centrale .
Anual, structura nevoilor sociale este puternic influențată de rezultatul descentralizării serviciilor publice furnizate comunităților locale.
Beneficiarii distribuirii fondurilor sunt atât persoane fizice cât și persoane juridice.
Distribuirea resurselor financiare publice locale reprezintă dimensionarea volumului cheltuielilor publice locale pentru: învățământ, cultură, sănătate, asistență și protecție socială, precum și alte acțiuni privind serviciile și dezvoltarea publică.
Iau naștere fluxuri de resurse financiare utilizate pentru finanțarea unor categorii de cheltuieli cum sunt: personale, materiale și servicii, de capital, transferuri, subvenții, etc.
Importanța funcției de repartiție este terminată și de volumul de resurse financiare operat de la diverse persoane fizice și juridice și apoi către diferiți beneficiari.
Funcția de control – ca si funcție a bugetului local este determinată de faptul că resursele financiare publice locale constituite aparțin întregii comunități locale iar modul lor de utilizare trebuie supus controlului.
Controlul îmbracă diferite forme, fiind realizat de organe diferite și folosește instrumente diferite.
Fiecare domeniu de activitate controlat trebuie abordat din trei puncte de vedere:
efortul financiar sarcinile specifice care îi revin
al comunității locale pentru susținerea acestuia
al comunității locale pentru susținerea acestuia
c) efectele utile ale domeniului de activitate Prin intermediul controlului se are în
vedere realizare unor obiective cum sunt:
• fondurilor protejarea publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei
• desfășurarea activității instituțiilor publice în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și eficiență.
Controlul se exercită sub diferite forme, la nivelul utilizatorilor de fonduri:
auditul intern
controlul intern
controlul financiar preventiv
Auditul intern – ca și activitate organizată independent constă în efectuarea de verificări, inspecții și analize ale sistemului propriu de control intern în scopul evaluării modului de utilizare a resurselor în condiții de economicitate, eficacitate și eficiență și de constatare a deficiențelor și ameliorare a performanțelor sistemului de control intern.
Controlul intern – cuprinde la rândul său ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul utilizatorilor de fonduri în scopul:
respectării legalității
protejării activelor și resurselor
efectuării de înregistrări corecte și complecte.
Controlul financiar preventiv – este definit ca și activitate prin care se verifică legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.
Formele de control menționate se exercită în cea de-a 2-a fază a funcției de repartiție a bugetului local.
în cadrul primei faze de constituire a fondurilor, forma de control care este cel mai frecvent întâlnită este cea de control fiscal.
Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca și scop verificarea realității declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor fiscale de către contribuabili.
Atât controlul fiscal pe de o parte cât și controlul intern, financiar preventiv și în final auditul public intern pe de altă parte constituie o formă de manifestare a funcției de control a bugetului local în România, controlul la nivelul bugetului local fiind exercitat de: organe ale Curții de Conturi, Ministerului Finanțelor Publice, organe specializate din structurile instituțiilor publice, direcțiile generale ale finanțelor publice.
Atribuții de control mai exercită: Consiliul Local – control public, primarul sau președintele Consiliului Județean – control administrativ precum și alte organe.
Unii specialiști consideră că alături de funcțiile amintite bugetul mai trebuie să îndeplinească o serie de alte funcții:
funcția de gestiune eficace a activității publice prin care se asigură utilizarea eficientă a resurselor publice
funcția de proiectare a activităților comunitare prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite programe alternative însoțite de posibilitățile de finanțare
1.5. Structura veniturilor și cheltuielilor bugetului local
Categoriile de venituri și cheltuieli prevăzute în bugetele locale sunt stabilite anual prin legea bugetară și sunt structurate astfel:
pentru bugetele proprii ale Județelor
pentru bugetele proprii ale comunelor, orașelor și municipiilor
1 Pentru bugetele proprii ale județelor structura veniturilor si cheltuielilor este următoarea:
A. La venituri
Impozitul pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene
Alte impozite directe:
a) Alte încasări din impozite directe
Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor județene
Vărsăminte de la instituțiile publice :
a) Venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor
și bolilor în sectorul vegetal – servicii publice de protecție a planetelor
b) Alte venituri de la instituțiile publice
5. Diverse venituri:
Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri
Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale
Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți
Impozit pe venitul din concesionarea bunurilor societăților comerciale sau companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum și regiilor autonome
Venituri din concesiuni și închirieri
încasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii
încasări din alte surse
6. Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului:
a) Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice (de
subordonare județeană)
b) Venituri din privatizare
7. Venituri cu destinație specială:
Taxe speciale
Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
Venituri din fondul pentru drumurile publice
Venituri din fondul de intervenție
Venituri din fondul pentru locuințe
Venituri din amortizarea mijloacelor fixe
Donații și sponsorizări
h) Sume acordate de persoane juridice și fizice în vederea participării la
finanțarea unor acțiuni de interes public
i) Venituri pentru finanțarea Programului de pietruire a drumurilor
comunale și alimentarea cu apă a satelor
j) Venituri pentru finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință
8. Cote și sume defalcate din impozitul pe venit:
Cote defalcate din impozitul pe venit
Sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
Sume alocate de consiliul județean din cota defalcată din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale și a bugetului propriu
9. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru bugetele locale
10. Subvenții primite din bugetul de stat:
Subvenții primite de bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe
Subvenții primite de bugetele locale pentru finanțarea elaborării și / sau actualizării planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism
Subvenții primite de bugetele locale pentru aeroporturi de interes local
11. Subvenții primite de la alte bugete:
a) Subvenții primite de la alte bugete locale pentru susținerea sistemului de protecție a copilului
B. La cheltuieli
Autorități executive
învățământ:
a) învățământ special
3. Cultura, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret:
Biblioteci publice județene
Muzee
Teatre și instituții profesioniste de spectacole și concerte
Școli populare de artă
Centre de conservare și de valorificare a tradiției și creației populare
Culte religioase
Activitate sportivă
h) Alte instituții și acțiuni privind cultura, religia și activitatea sportivă și de
tineret
4. Asistența socială, alocații pensii, ajutoare și indemnizații:
Susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului
Servicii publice specializate pentru protecția copilului
c) Alte acțiuni privind asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și
indemnizații
5. Servicii și dezvoltare publică și locuințe:
Alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectoare, stații de pompare
Rețele, centrale și puncte termice
Canalizare
Amenajări hidrotehnice de interes local, în intravilan
Alte acțiuni privind servicii, dezvoltare publică și locuințe
6. Agricultură și silvicultură:
a) Combaterea dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal – servicii publice de
protecție a plantelor
b) Centre județene și locale de consultanță agricolă
7. Transporturi și comunicații:
Aviație civilă
Drumuri , poduri si străzi
Alte cheltuieli în domeniul transporturilor și comunicațiilor
8. Alte acțiuni economice:
Prevenire și combatere inundații și înghețuri
Susținerea programelor de dezvoltare regională
9. Alte acțiuni:
Comandamente militare
Protecție civilă
Alte cheltuieli
10. Dobânzi aferente datoriei publice și alte cheltuieli:
Dobânzi aferente datoriei publice locale interne
Dobânzi aferente datoriei publice locale externe
c) Cheltuieli ocazionale de emisiunea și plasarea titlurilor de valoare în
condițiile legii
d) Diferențe de curs aferente datoriei publice locale externe
11. Plăți de dobânzi și comisioane:
Dobânzi aferente împrumuturilor din fondul de tezaur
Dobânda datorată trezoreriei statului în cadrul planului de redresare
12. Rambursări de împrumuturi:
Rambursare de împrumuturi acordate din fondul de tezaur
Rambursare de împrumuturi acordate din trezoreria statului
Rambursare de împrumuturi interne pentru investiții
d) Rambursare de împrumuturi externe pentru investiții
13. Fondul de rezervă bugetară:
a) Fondul de rezervă bugetară la dispoziția consiliilor județene
14. Cheltuieli cu destinație specială:
Servicii publice finanțate din taxe speciale
Cheltuieli din fondul pentru drumurile publice
Cheltuieli din fondul de intervenție
Cheltuieli din fondul pentru locuințe
Cheltuieli din amortizarea mijloacelor
CAPITOLUL 2
ANALIZA SISTEMULUI DE VENITURI PUBLICE LOCALE
2.1. Reforma în sistemul finanțelor publice locale
Reforma în sistemul finanțelor publice locale a început odată cu adoptarea în Parlamentul României în luna octombrie 1998 a legii finanțelor publice locale, lege organică care prevedea restructurarea semnificativă a autonomiei de furnizare a serviciilor publice comunitare de către autoritățile locale.
Legea a schimbat fundamental administrația publică locală din România lărgindu-i prerogativele de stabilire a priorităților sale în materie de cheltuieli, aprobare a investițiilor, elaborare a bugetelor pe termen lung, acces la împrumuturi pe piețele interne și externe de capital și de stabilire și încasare a impozitelor și taxelor locale înainte de adoptarea legii, autonomia financiară a administrațiilor publice locale ere limitată.
Procesul bugetar se desfășura pe baza legii finanțelor publice ( Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice) și a legilor bugetare anuale.
Administrațiile publice locale depindeau în mare măsură de transferurile între nivelurile administrației publice, legea bugetului de stat anuală fiind esențială pentru veniturile și cheltuielile publice locale.
Administrațiile publice locale nu cunoșteau nivelul surselor din veniturile naționale și locale și nici nivelul obligațiilor privind cheltuielile, decât după aprobarea legii bugetului de stat
Astfel, administrațiile locale respectau liniile orientative stabilite prin bugetul de stat în adoptarea propriilor bugete.
Dacă bugetul de stat nu era adoptat la începutul anului fiscal, autoritățile administrației publice puteau cheltui lunar o sumă egală cu 1/12 din total cheltuielilor pentru anul precedent.
Alături de adoptarea legii finanțelor publice locale în procesul de reformă legislativă s-au înscris adoptarea și a altor legi organice care lărgesc mult sfera autonomiei locale.
Tranziția economiei românești de la sistemul planificării centralizate însoțită de transferul unor responsabilități publice și economice către nivelul inferior al administrației a determinat o descentralizare fiscală însoțită de un continuu deficit fiscal.
Declinul macroeconomic al României în perioada 1991 – 2000 a fost substanțial, PIB agregat scăzând cu 13,2%.
Din analiza contului de execuție bugetară a bugetelor locale în perioada 2001-2004 rezultă că veniturile bugetelor locale proprii, proveneau în principal din impozite și taxe locale, ca efect al adoptării noii legi a finanțelor publice locale.
Situația evoluției bugetelor locale este redată în tabelul de mai jos :
Tabelul nr. 2 – Situația evoluției bugetelor locale în România în perioada 1996-1999 Sursa: Contul de execuție bugetară al bugetelor locale – Ministerul Finanțelor Publice
Din datele prezentate în tabel se constată că veniturile proprii ale administrației locale cresc semnificativ în anul 2001, concomitent cu diminuarea semnificativă a transferurilor către administrațiile publice locale.
Treptat în sarcina consiliilor locale au fost transferate o serie de atribuții privind administrarea resurselor publice locale, precum și unele obligații privind cheltuielile cum sunt:
– așezarea, urmărirea încasarea și executarea veniturilor proprii ale bugetului local constând în impozite și taxe locale;
– finanțarea acțiunilor din domeniul învățământului;
– finanțarea acțiunilor privind asistența și protecția sociala, inclusiv protecția persoanelor cu handicap.
Transferul acestor obligații a fost rezultatul descentralizării serviciilor publice unul din principiile pe care se întemeiază administrația publică locală în unitățile administrativ-teritoriale alături de principiile:
autonomiei locale;
exigibilitățile autorităților administrației publice locale;
– legalității;
– consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes local. Aceste principii sunt consacrate în Legea organică de bază a administrației publice locale nr. 215/2001.
2.2. Veniturile bugetului local
Principalele surse de venituri ale bugetului local sunt:
veniturile proprii;
transferurile (prelevările de la bugetul de stat);
subvențiile;
împrumuturile.
Transferurile de la bugetul de stat sunt înlocuite treptat cu veniturile proprii ca rezultat al adoptării noii legi a finanțelor publice locale.
In tabelul de mai jos este prezentată evoluția principalelor surse de venituri ale
Tabelul nr. 3 – evoluția principalelor surse de venituri ale bugetului local în perioada 2001-2004
Sursa: Contul de execuție al bugetului local
Din datele prezentate în tabel rezultă că în timp ce transferurile de la bugetul de stat scad de la 76,4% în anul 2001 la 19,4 în anul 2004, veniturile proprii ale bugetelor locale cresc de la 22,6% în anul 2001 la 78,1 % în anul 2004.
Legea bugetului de stat pentru anul 2004 stabilește structura veniturilor proprii ale bugetului local care cuprinde următoarele categorii de venituri:
veniturile curente
venituri de capital
venituri cu destinație specială Veniturile curente la rândul lor cuprind:
veniturile fiscale
venituri nefiscale Veniturile fiscale sunt clasificate conform legii bugetare anuale
în:
impozite directe
impozite indirecte
2.2.1. Impozite directe
Din categoria impozitelor directe locale cele mai importante sunt:
impozitele și taxele locale
impozitul pe profit de la regiile autonome de subordonare locală
taxe pentru folosirea terenului proprietate de stat
2.2.1.1. Impozitele și taxele locale
Impozitele și taxele locale fac parte din categoria veniturilor fiscale și sunt reglementate de legea nr. 571/2003 privind codul fiscal secțiunea referitoare la impozitele și taxele locale cu modificările și completările ulterioare și constau în principal din:
impozitul pe clădiri
impozitul pe teren
taxa asupra mijloacelor de transport
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate
taxe pentru șederea în stațiunile turistice
g) alte taxe locale
a) Impozitul pe clădiri
Impozitul pe clădiri este un impozit de tip proporțional care se datorează pentru clădirile de orice fel aflate în proprietatea contribuabililor indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora.
Noțiunea de clădire în sensul Codului fiscal include și dependențele precum baia, bucătăria, garajul, magazia și altele asemenea indiferent că sunt situate în corpul principal de clădire sau sunt în afara acestuia, precum și spațiile construite sub formă de chioșcuri, cabane, barăci, magazin și alte similare inclusiv cele demontabile și indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
Nu se datorează impozit pe clădiri pentru:
a) Clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri;
b) Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de
arhitectură și arheologie, precum și muzeele și clasele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite pentru activități economice sau comerciale;
Clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult aparținând cultelor recunoscute de lege;
Construcțiile și amenajările funerare din cimitire;
Construcții speciale:
Sonde de țiței, gaze, sare
Platforme de foraj marin
• Centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, stații de transformare, stații de conexiuni și posturi de transformare subterană
Centrale nuclearo-electrice
Căi de rulare
Galerii, planuri înclinate subterane și rampe de puț
Puțuri de mină
Coșuri de fum
Tunuri de răcire
Baraje și construcții accesorii
Diguri
Construcții hidrometrice, oceanografice și hidrometeorologice
Poduri, viaducte, apeducte, tuneluri
• Conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor și al lichidelor industriale
Clădirile și terenurile instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar autorizate provizoriu sau acreditate;
Altele de natură similară, cu avizul consiliilor locale.
Subiectele plătitoare ale impozitului pe clădiri sunt stabilite prin lege după cum urmează:
Persoanele juridice pentru clădirile din patrimoniul acestora;
Persoanele fizice pentru clădirile proprietatea acestora;
Unitățile care administrează clădirile proprietate de stat, iar în cazul clădirilor care constituie fondul locativ de stat calitatea de subiecte plătitoare revine unitățile care le administrează.
Stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice
Clădirile înregistrate în patrimoniul persoanelor juridice se impun cu o cotă stabilită de consiliile locale care poate fi cuprinsă între 0,5% – 1% asupra valorii de inventar clădirilor neevaluate și între 5-10% pentru clădirile neevaluate din anul 2001, înregistrată în contabilitatea acestora conform prevederilor legale în vigoare .
Expresia matematică a calcului impozitului pe clădiri este:
Imp cl j = Vi x Cp%
Unde:
Imp cl j – impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice Vi – valoarea de inventar stabilită conform prevederilor legale Cp% – cota procentuală prevăzută de lege Cpmin < Cp% < Cpmax
Valoarea de inventar se stabilește diferențiat în funcție de modul în care au fost dobândite clădirile astfel:
a) Clădirile dobândite cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție format din:
– prețul de cumpărare fără taxa pe valoarea adăugată (negociat între părțile contractante)
– cheltuielile pentru punerea în funcțiune.
Costul de achiziție în acest caz, îmbracă forma valorii de inventar și se determină cu relația:
CA=Pc fară TVA + Chf Unde:
CA – costul de achiziție
PC – prețul de cumpărare fără taxa pe valoarea adăugată Chf- cheltuieli pentru punerea în funcțiune
b) Clădirile obținute cu titlu gratuit sau prin donație se evaluează la valoarea de
utilitate
– preț presupus că îl acceptă un client să-1 plătească în cazul vânzării bunului respectiv)
Clădirile primite ca aport în natură la constituirea sau fuzionarea unor unități se evaluează la valoarea de utilitate prevăzută în actul de evaluare, determinată prin expertiza tehnică;
Clădirile rezultate din producție proprie se evaluează la costul de producție format din:
costul de achiziție a materialelor consumate, manoperă și alte cheltuieli directe (care se pot identifica pe fiecare fază de execuție)
cota din cheltuielile indirecte repartizate (cheltuielile cu încălzirea iluminatul, apa, telefonul etc.)
O atenție deosebită trebuie acordată reevaluării clăirilor și construcțiilor speciale, care își propune atingerea a două obiective majore:
Valoarea de inventar rezultată din reevaluare să fie cât mai aproape de valoarea reală de pe piață, a fiecărei clădiri
Impozitarea clădirilor și construcțiilor speciale să se facă după o bază reală, echitabilă (de dreptate socială); în cazul persoanelor juridice nu se poate asigura o asemenea bază de impozitare decât în condițiile efectuării unor reevaluări prin care să se asigure o valoare de inventar a clădirilor și construcțiilor cât mai apropriată de valoare de piață a acestora.
De modul în care este reglementată problema reevaluării clădirilor și construcțiilor speciale depinde rezolvarea unor probleme, deosebit de importante pe plan economic, precum:
Stabilirea cât mai riguroasă a patrimoniului fiecărei unități
Asigurarea unei baze reale în privatizarea unităților economice
3. Determinarea cât mai reală a valorii de inventar a clădirilor, construcțiilor speciale, amortizării, costului și prețului de cost a fiecărui produs, rentabilității produselor și a unității economice în ansamblul său etc.
Reevaluarea clădirilor și construcțiilor speciale a făcut obiectul unor acte normative de-a lungul timpului(01 ianuarie 1990-31 decembrie 2001).
In condițiile reevaluării clădirilor și a construcțiilor speciale, impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice se determină cu relația:
Imp cl j =Vir x Cp%
Cu condiția:
Cpmin < Cp% < Cpmax Unde:
Vir – valoarea de inventar a clădirilor și construcțiilor speciale, reevaluată în condițiile legii.
Influența operațiunilor patrimoniale asupra stabilirii impozitului pe clădiri
Operațiunile patrimoniale cu influență asupra impozitului pe clădiri datorat constau în principal din:
– clădiri noi dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă
– clădiri demolate, în condițiile legii, clădirile distruse și cele transmise în administrarea sau, după caz, proprietatea altor contribuabili, în cursul anului
Influențele determinate de operațiunile patrimoniale asupra stabilirii impozitului pe clădiri se cuantifică matematic potrivit relației:
Imp cl j = (Vi 1 + Vid -Rf – Vie x tnf) x Cp%
Unde:
Imp clj – impozitul pe clădiri datorat în cazul contribuabililor persoane juridice Vil – valoarea de inventar a clădirilor existente în sold la data de 01 ianuarie a fiecărui an calendaristic.
Vid – valoarea de inventar a clădirilor dobândite în cursul anului tf – timp de funcționare a clădirilor în cursul anului
Vie – valoarea de inventar a clădirilor demolate , distruse și transmise în administrarea altor contribuabili
tnf- timp de nefuncționare a clădirilor în cursul anului
Clădirile noi, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite.
Clădirile demolate, distruse, transmise în administrarea sau proprietatea altor contribuabili, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din aceste situații.
Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, distrusă sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.
Influența zonării fiscale asupra stabilirii impozitului pe clădiri datorat
Zonarea fiscală constă în gruparea clădirilor și construcțiilor speciale după anumite criterii cum sunt:
apropierea sau depărtarea față de zona centrală a unei unități administrativ-teritoriale
dotarea cu utilitățile necesare (racord la apă rece, apă calda, încălzire, canalizare) a unei anumite zone
• alte criterii stabilite prin hotărâre a Consiliului Local
Stabilirea impozitului pe clădiri în funcție de zonele fiscale presupune parcurgerea următoarelor etape:
stabilirea zonelor fiscale cu aprobarea Consiliului Local
atribuirea pentru fiecare zonă fiscală a unui coeficient de zonă în limita pragului de valori, stabilit în condițiile legii(de regulă se încadrează între ±50% din cota procentuală legală la impozitul pe clădiri persoane juridice) în aceste condiții impozitul pe clădiri în funcție de zona fiscală se calculează conform relației:
Imp clj zona = Vir x Cp% x Ki
Cu condiția:
Cpmin < Cp% < Cpmax Imp cl j zonă – impozitul pe clădiri în funcție de zonă fiscală Ki — coeficient de zonă cu condiția
Dacă se iau în considerare factorii de influență menționați anterior, impozitul pe clădiri se poate calcula conform relației:
Imp cl j = (Vi 1 + Vid x tf – Vie x tnf) x Cp% x ki
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice se datorează anual și se plătește în 4 rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Stabilirea impozitului pe clădiri în cazul persoanelor fizice
Clădirile proprietatea persoanelor fizice se impun cu o cotă diferențiată astfel:
0,2% în mediul urban
0,1% în mediul rural
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice se determină prin aplicarea cotelor menționate anterior asupra valorii impozabile a clădirilor, conform relației:
Imp cl f= Vimp cl x Cp%d
Unde:
Imp cl f- impozitul pe clădiri în cazul contribuabililor persoane fizice Cp%d — cota procentuală diferențiată în fimeție de mediul urban sau rural unde este situată clădirea
Vimp cl – valoarea impozabilă a clădirii
Valoarea impozabilă a clădirii se determină în funcție de o serie de criterii tehnice cum sunt:
felul și destinația clădirilor și a altor construcții speciale;
dotarea clădirilor cu utilități necesare.
Prin lege sunt stabilite o serie de facilități care constau în principal din:
– reducerea valorii impozabile în funcție de anul construirii clădirii
– reducerea valorii impozabile în funcție de situarea clădirilor și a spațiilor de locuit la subsol au mansardă
Valoarea impozabilă se stabilește în lei / mp. Valoarea impozabilă a clădirilor se obține astfel:
Vimp cl = Vi [lei /mp] x Sc (1) Sc = l,2xSu (2)
Unde:
Sc – suprafața construită a clădiri exprimată în mp. Su – suprafața clădirii utilă exprimată în mp.
În concluzie impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice se obține cu relația:
Imp cl f= Vi [lei /mp]x 1,2 x Su x Cd %d
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice se datorează anual și se plătește în patru rate egale cu scadența în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția trimestrului în care termenul este 15 noiembrie.
b) Impozitul pe teren
Impozitul pe teren se datorează de câtre contribuabilii care deținând proprietate suprafețe de teren, situate în municipii, orașe și comune.
Se stabilește anual în sumă fixă pe metru pătrat și se diferențiază astfel:
pe categorii de localități(municipii, orașe, comune)
în cadrul localităților pe zone (A, B, C, D,) în intravilan Sumele fixe, exprimate
în lei /mp, în vigoare prin OG 15/1999 se prezintă astfel:
Notă: sumele fixe menționate în tabel se majorează, diminuează sau indexează, anual, prin hotărâre a Consiliului Local, după caz.
încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților se face de către consiliile locale în funcție de:
poziția terenului față de centrul localității
caracterul zonei respective(de locuit sau industrială)
apropierea sau depărtarea față de zonele de comunicație
– alte elemente specifice fiecărei localități în parte. Nu se datorează impozit pe teren, conform legii pentru:
a) terenurile ocupate de clădiri și construcții proprietatea contribuabililor
b) terenurile aparținând mănăstirilor, schiturilor mănăstirești, perimetrul
cimitirelor, lăcașurilor de cult recunoscute de lege
c) terenurile aparținând contribuabililor scutiți de plata impozitului pe clădiri
d) terenurile proprietatea persoanelor juridice folosite în scop agricol Pentru
terenurile din extravilanul localităților se datorează impozit pe venitul agricol. Subiecții
plătitori:
– persoane fizice care dețin în proprietate suprafețe de teren
– persoane juridice care dețin în proprietate suprafețe de teren Se determină matematic astfel:
Imp t = St x S fixă[lei /mp]
Unde:
Imp t – impozit pe teren datorat în condițiile legii St – suprafața totală de teren deținută în proprietate de către contribuabili S fixă – sumă fixă stabilită în lei /mp în condițiile prevăzute de lege Sumele fixe exprimate în lei /mp pot fi indexate anual, prin hotărâre a Consiliului Local pe baza indicelui de inflație aferent unei perioade de 12 luni, care sfârșește la 1 noiembrie a aceluiași an și numai atunci când creșterea acestuia depășește 5%
Impozitul pe teren se datorează anual și se plătește trimestrial în patru etape egale până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția trimestrului IV cțnd termenul este 15 noiembrie.
c) Taxa asupra mijloacelor de transport
Se datorează asupra mijloacelor de transport aparținând contribuabililor, cu tracțiune mecanică.
Se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului pentru fiecare 500 cmc sau tracțiune de capacitate sub 500 cmc.
Se exprimă în lei/an și se datorează în funcție de tipul mijlocului de transport: autoturisme, autobuze, autocare, microbuze, autocamioane etc.
Pentru mijloacele de transport pe apă, taxa se stabilește diferențiat în funcție de tipul mijlocului de transport: luntre, bărci, șalupe, etc. , și se exprimă în lei / an / mijloc de transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport este o funcție dependentă de felul mijlocului de transport:
auto, cu tracțiune mecanică
pe apă
Nu se datorează taxă, conform legii de către:
– instituțiile publice
persoanele juridice cu profil de activitate transportul în comun de călători, din interiorul localităților
invalizii pentru autoturismele și motocicletele cu ataș și triciclurile cu motor care & sunt adaptate invalidității acestora
Pentru mijloacele de transport dobândite sau radiate ori înstrăinate, taxa se datorează sau se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut una din aceste situații.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial în patru rate egale până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția trimestrului IV când termenul este 15 noiembrie.
d) Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul
construcțiilor
Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor sunt diferențiate în funcție de valoarea construcțiilor sau a instalațiilor, de suprafața terenurilor și de natura serviciilor prestate, astfel:
– pentru certificatul de urbanism
pentru autorizația de construire
pentru autorizația de foraje și excavări
pentru autorizarea construcțiilor provizorii de șantier
– pentru autorizația de construire pentru organizarea de tabere, de corturi, căsuțe sau rulote, campinguri
pentru autorizația de desființare
pentru prelungirea certificatului de urbanism
pentru autorizațiile pentru lucrările de racorduri și branșamente
pentru avizul comisiei de urbanism
pentru certificat de nomenclatură stradală
– taxă pentru eliberarea autorizațiilor de orice fel, cu excepția celor din domeniul construcțiilor și viza anuală a acestora. Mecanismele de stabilire a acestor taxe sunt diferențiate astfel:
a) Pentru autorizația de construire, construcții provizorii de șantier, organizarea
de tabere, de corturi, de desființare parțială se aplică cota procentuală prevăzută de
lege asupra valorii autorizate a lucrărilor conform relației:
Tp = Cp% x Va
Unde:
Tp – taxă procentuală determinată pentru tipurile de autorizații menționate Cp % – cota procentuală stabilită în condițiile prevăzute de lege Va – valoarea autorizată a lucrărilor
b) Pentru certificatul de urbanism, autorizația de foraje și de excavări,
construcțiile cu caracter provizoriu se stabilește taxă în sumă fixă pentru fiecare
metru pătrat.
La certificatul de urbanism taxa se stabilește pentru fiecare interval de metru pătrat cu precizarea limitelor minime și maxime și se exprimă în lei / mp.
c) Pentru lucrările de racorduri și branșamente, avizul comisiei de urbanism, certificat de nomenclatură stradală și autorizațiile de orice fel taxa se stabilește între limitele minime și maxime prevăzute de lege.
Valoarea autorizată a lucrărilor se determină pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire.
Taxa pentru autorizația de construire se regularizează prin declararea valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.
Valoarea declarată nu va putea fi, în cazul persoanelor fizice, mai mică decât valoarea impozabilă determinată pentru calculul impozitului pe clădiri.
Taxele pentru elaborarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor se achită anticipat.
Dovada plății taxei se păstrează de către organul specializat care a eliberat documentul respectiv.
e) Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă
Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă cuprinde:
taxa de reclamă și publicitate
taxă firmă
Taxa de reclamă și publicitate se datorează de către contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă și publicitate sub diferite forme și este cuprinsă între 1% – 3% din valoarea contractului fără taxa pe valoarea adăugată.
Se plătește lunar, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată durata desfășurării contractului începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.
Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de reclamă și publicitate.
Taxa de firmă (Tf) se datorează pentru firmele instalate la locul exercitării activității, având stabilite limite minime și limite maxime și este exprimată în lei / an / mp, conform relației:
Tf lim min < Tf < Tf lim min
Se plătește trimestrial, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
f) Taxa pentru șederea în stațiunile turistice
Se datorează de către persoanele fizice, în vârstă de peste 18 ani, pentru șederea în stațiunile turistice.
Se determină ca și cotă procentuală cuprinsă între 0,5 — 5% la tarifele practicate de stațiunile turistice.
Pentru persoanele aflate în deplasare în interesul serviciului, turiștii cazați la cabanele turistice aflate în afara stațiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii, studenții nu se datorează taxă pentru șederea în stațiunile turistice.
Taxa se încasează de persoanele juridice prin care se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear odată cu luarea în evidență a turiștilor și se varsă la bugetul local, în termen de 10 zile de la data încasării.
g) Alte taxe locale
Consiliul Local administrează potrivit legii domeniul public și privat al unităților administrativ – teritoriale.
în exercitarea acestei atribuții Consiliul Local poate hotărî instituirea de taxe pentru:
utilizarea temporară a locurilor publice
deținerea de utilaje în proprietate sau în folosință în scopul obținerii de venit
– vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură și arheologie precum și alte taxe
Aceste taxe se exprimă în lei/mp/zi și se plătesc de regulă anticipat. Sumele provenite din aceste taxe sunt venituri proprii ale bugetelor locale.
2.2.1.2. Impozitul pe profit la regiile autonome de subordonare locală
Impozitul pe profit de la regiile autonome de subordonare locală face parte alături de impozitele și taxele locale din categoria impozitelor directe ale bugetului local.
Se datorează bugetului local numai de către regiile autonome din subordinea consiliilor locale și consiliilor județene.
Mecanismul de stabilire a impozitului pe profit este următorul:
• Se stabilește profitul brut la sfârșitul perioadei de calcul, conform relației:
Prbr = Rfe ± Rff ± Rfex
Unde:
Prbr – profitul brut
Rfe – rezultatul financiar din activitatea de exploatare Rff – rezultatul financiar din activitatea financiară Rfex — rezultatul financiar din activitatea excepțională
• Se determină profitul impozabil potrivit relației:
Pri = Prbr + Chnf – De
Unde:
Pri – profitul impozabil
Prbr – profitul brut
Chnf – cheltuieli nedeductibile fiscal
De – deducerile legale
• Se determină impozitul pe profit datorat cu relația : unde:
T- cota de impozit pe profit stabilită conform reglementărilor în vigoare este de 16%
Impozitul pe profit se plătește trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor.
O dată cu plata impozitului pe profit se depune la organul fiscal teritorial și declarația de impunere trimestrială, urmând ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil să se depună și declarația rectificativă până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.
În bugetele municipiilor ponderea impozitului pe profit ocupă un loc semnificativ.
2.2.1.3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează de către regiile autonome, societățile comerciale și alte persoane juridice care au în administrare terenuri proprietate de stat și sunt utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură.
Taxa se stabilește în lei / mp și este diferențiată pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone.
Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților se face de către consiliile locale prin hotărâre în funcție de diferite criterii, cum sunt:
poziția terenurilor față de centrul localităților
caracterul zonelor (de locuit sau industriale)
apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datorează pentru:
Terenurile aflate în administrarea sau folosința instituțiilor publice stabilite potrivit legii finanțelor publice.
Terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultura sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți, sau lacuri de acumulare, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului.
Terenurile pe care sunt în curs de execuție obiective noi de investiție.
Terenurile solicitate în baza Legii Fondului Funciar nr. 18/1991
Nivelul taxei și al amenzilor se indexează anual prin hotărâre a guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și rata inflației.
Taxa este stabilită diferențiat pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri și este exprimată în:
Lei /km pentru linii ferate normale
lei /km pentru linii ferate înguste
lei /km pentru drumuri
Plata taxei se face în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Neplata taxei la scadență atrage după sine majorări pentru fiecare zi de întârziere în procent de 0,3%
Taxa nestabilită la timp se datorează retroactiv pe o perioadă de 2 ani în urma celui în care are loc constatarea.
2.2.2. Impozitele indirecte
Impozitele indirecte fac parte alături de impozitele directe din categoria veniturilor fiscale al bugetului local.
Unul in cele mai importante impozite indirecte este impozitul pe spectacole.
Se datorează de către persoanele fizice și juridice care organizează, cu plată, spectacole, manifestări artistice sau sportive, activități artistice și distractive, de videotecă și discotecă.
Se calculează ca și cotă procentuală asupra încasărilor din vânzarea biletelor de vânzare și abonamentelor din care se scade valoarea timbrelor stabilite potrivit legii. Cotele procentuale diferă astfel:
a) pentru spectacole:
de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografie, alte spectacole muzicale și de circ – 2%
festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice sau distractive care au caracter ocazional – 5%
b) pentru competiții sportive:
interne – 2%
internaționale – 5%
c) pentru activități cu caracter distractiv sau artistic organizate de videoteci sau discoteci -10%
Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data 15 inclusiv a lunii următoare celei precedente.
Pentru neplata la termen a impozitului pe spectacole, se datorează, în condițiile legii majorări de întârziere.
Impozitul pe spectacole nu se datorează pentru sumele cedate în scopul umanitare, pe bază de contract.
2.2.3. Veniturile nefiscale
Din categoria veniturilor nefiscale, fac parte:
vărsăminte din profitul net al regiilor autonome
vărsăminte de la instituțiile publice
diverse venituri
2.2.3.1. Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome
Este un venit nefiscal al bugetului local rezultat din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit.
Profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit, are destinațiile stabilite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.
Astfel, destinația profitului contabil, potrivit legii este:
pentru constituirea rezervelor legale
pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți
c) alte rezerve constituite ca surse proprii de finanțare aferente profitului rezultat
din vânzări active, respectiv, aferente facilităților fiscale la impozitul pe profit
alte repartizări prevăzute de lege
până la 10% pentru participarea salariaților la profit
minim 50% vărsăminte la bugetul local
g) profitul nerepartizat după destinațiile menționate anterior, se repartizează la alte
rezerve și constituie sursă proprie de finanțare
începând cu exercițiul financiar al anului 2001, regiile autonome constituie anual fond de rezervă prin aplicarea unei cote de 5% asupra profitului contabil neinfluențat de cheltuielile cu impozitul pe profit.
Rezervele astfel calculate sunt deductibile fiscal în limita cotei de 1/5 parte din patrimoniul regiei autonome, inclusiv patrimoniului public.
Obligația de a vărsa la bugetul local 50% din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit revine regiei autonome în termen de 30 de zile de la data termenului legal de depunere a bilanțului contabil.
Pentru nevirarea în termenul legal a vărsămintelor din profitul net al regiilor autonome se datorează în condițiile legii penalități și majorări de întârziere.
2.2.3.2. Vărsăminte de la instituțiile publice
Sunt efectuate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare . Soldurile anuale rezultate din execuția de casă a bugetelor de venituri și cheltuieli ale activităților finanțate integral din venituri extrabugetare se preiau ca și venit la bugetul local, dacă prin hotărâre a Consiliului local s-a prevăzut astfel.
Soldurile anuale se determină ca și diferență între total încasări realizate și total plăți efectuate conform relației:
Sa = Tî – TP1
Unde:
Sa – solduri anuale
Tî — total încasări realizate
TP1 – total plăți efectuate
Soldurile anuale menționate se regăsesc evidențiate în:
contabilitatea trezoreriei — contul 5004
contabilitatea instituțiilor finanțelor publice finanțate în regim extrabugetar- cont 520
2.2 3.3. Diverse venituri
În categoria diverse venituri se cuprind:
venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputații și despăgubiri
venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate
restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți
venituri din concesiuni și închirieri
• penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și
taxe
încasări din confiscarea bunurilor, în condițiile legii
încasări din alte surse
2.2.4. Venituri din capital
Fac parte din categoria veniturilor proprii ale bugetului local și îmbracă următoarele forme:
venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului
venituri din privatizare
Una din cele mai importante forme ale venitului din capital sunt veniturile din privatizare reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 29 decembrie 1997, privind privatizarea societăților comerciale cu modificările și completările ulterioare.
Prevederile ordonanței se aplică pentru:
vânzarea de acțiuni la societățile comerciale la care autoritățile locale au calitatea de acționar
vânzarea de active
Veniturile obținute în urma vânzării de acțiuni sunt venituri ale bugetului local după deducerea cheltuielilor instituiților publice implicate în procesul de vânzare . Aceste cheltuieli sunt reglementate de lege și constau în principal din:
1. cheltuieli proprii de organizare și funcționare în scopul privatizării
cheltuieli legate de plata onorariilor pentru consultanți, agenți de privatizare sau firme de avocatură
costuri implicate de închiderea operațională, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale
sume cu care instituțiile publice participă la majorarea capitalului social al unor societăți comerciale în cazurile prevăzute de lege Metodele de vânzare a acțiunilor sunt de asemenea stabilite prin lege, astfel:
oferta publică
metode de vânzare specifice pieței de capital
negociere
licitație cu strigare în plic
5. certificate de depozit emise de bănci de investiții pe piața de capital
internațională
Plata prețului de vânzare a acțiunilor se poate accepta și în rate în condițiile achitării unui avans care nu va putea fi mai mic de 35% din prețul de vânzare, plata ratelor eșalonându-se pentru o perioadă de maxim 3 ani.
2.2.5. Venituri cu destinația specială
Sunt de asemenea venituri proprii ale bugetelor locale și provin în principal din:
vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
donații și sponsorizări
• finanțări prin diferite programe de la bugetul de stat Au destinația specială stabilită de legea organică putând fi utilizate în limita încasărilor numai pentru destinația pentru care au fost constituite.
Astfel de venituri cu destinație specială pot fi concretizate în:
vânzarea spațiilor comerciale construite din fondurile statului conform Hotărârii Guvernului României nr. 505/1998
programe de finanțare pentru pietruirea drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor, reducerea riscului seismic al construcțiilor cu destinație de locuință, etc.
Caracteristic acestor venituri este faptul că execuția de casă a bugetului este compusă distinct putându-se urmări concomitent atât destinația veniturilor cât și soldul contului de execuție bugetară.
2.3. Prelevări din bugetul de stat (transferurile)
Legea finanțelor publice locale a simplificat transferurile dintre autoritățile administrației centrale și locale.
Repartizarea în cote (impozite partajate) a redus importanța transferurilor pentru bugetele administrațiilor publice locale.
Volumul transferurilor cu destinație precisă s-a redus și el fapt care a condus la creșterea autonomiei financiare a consiliilor locale și județene de alocare a fondurilor pentru cheltuieli.
2.3.1. Impozitele partajate. Avantaje și dezavantaje
Odată cu implementarea reformelor, veniturile proprii au devenit principala sursă de venit a administrațiilor publice locale.
în România, cota din impozitele partajate este mai mare decât în țările învecinate: Bulgaria 52%, Republica Cehă 42%, Ungaria 15%, Polonia 24%, România 36,5%.
Impozitele partajate au o serie de avantaje:
simplitatea administrării
controlul permanent al echilibrului macroeconomic Dar au și o serie de dezavantaje printre care:
a) lipsa capacității administrative: autoritățile locale pot să nu aibă capacitatea
administrativă de a realiza venituri poprii
b) caracter imprevizibil: impozitele partajate sunt susceptibile de modificări;
cotele care le revin administrațiilor locale se pot modifica anual
impact distributiv redus: alocarea cotelor din impozite se face în funcție de baza de impozitare a locului în care sunt încasate
caracter discreționar: impozitele pot face ca relațiile fiscale dintre diferitele niveluri ale administrațiilor publice să divină mai discreționare, întrucât încurajează solicitarea și negocierea cotelor din impozitele respective.
2.3.2. Transferurile în noul sistem
Față de vechiul sistem au fost eliminate transferurile pentru subvențiile necesare funcționării societăților furnizoare de servicii publice și investițiile pe care consiliile locale și județene le primeau până atunci.
Prin noua lege a finanțelor publice locale se reduc prerogativele Guvernului de aprobare investițiilor locale, limitându-le la proiectele mai mari al că nu cost depășea un anumit nivel minim, și cele finanțate parțial sau integral de la bugetul de stat.
Transferul general este înlocuit de o cotă defalcată care urmărește corectarea, echilibrarea diferențelor dintre obligațiile privind cheltuielile și capacitatea fiscală dintre consiliile județene și locale.
în legea bugetului de stat se precizează și volumul pe care fiecare consiliu județean îl poate opri pentru sine din aceste sume defalcate și care conform legii bugetului de stat pentru anul 2004 nu poate depăși 16%.
Prelevările din bugetul de stat, pe anul 204, îmbracă următoarele forme:
Cote și sume defalcate din impozitul pe venit
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată
Cote și sume defalcate din impozitul pe venit – sunt destinate în principal:
asigurării ajutorului social și a ajutorului pentru încălzirea locuinței potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
finanțării instituțiilor de cultură descentralizate începând cu anul 2002 și plata contribuțiilor pentru personalul neclerial angajat în unitățile de cult din țară, conform Ordonanței de Urgență nr. 82/2000
echilibrarea bugetelor unităților administrativ – teritoriale care înregistrează venituri proprii insuficiente
Cotele defalcate din impozitul pe venit au evoluat de la data adoptării legi finanțelor publice astfel:
Tabelul nr. 5 — Evoluția cotelor defalcate din impozitul pe venit în perioada 2004-2008.
Sursa: Legea bugetului de stat pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008. Din sumele defalcate din impozitul de venit se asigură și subvenționarea energiei termice livrate populației pentru acoperirea diferenței dintre prețul național de referință al energiei termice și prețul local de furnizare al energiei termice livrată populației.
2.3.3. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru bugetele locale
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru bugetele locale sunt destinate finanțării următoarelor categorii de cheltuieli:
1. învățământul preuniversitar de stat:
a) pentru bugetul propriu al județelor destinat finanțării activității din
învățământul special
b) pentru bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor destinate:
finanțării cheltuielilor de personal bursele acordate elevilor obiectele de inventar
Creșe
Centre județene și locale de consultanță agricolă
Susținerea sistemului de protecție a copilului
Susținerea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap
Finanțarea cheltuielilor de personal, burse acordate elevilor, obiecte de inventar aferente sistemului de învățământ preuniversitar de stat, prin bugetele locale are loc ca urmare a procesului de descentralizare a serviciilor publice sociale locale.
Criterii utilizate pentru repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată
a) pentru cheltuieli aferente sistemului de învățământ preuniversitar
• la nivel de județ, pentru cheltuieli de personal
– se stabilește numărul maxim de posturi care se finanțează din bugetul anual
– se stabilește nivelul maxim al sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugata, în funcție de numărul maxim de posturi și sistemul de salarizare
• la nivelul unităților administrativ – teritoriale
– se numărul de posturi pe fiecare unitate de învățământ cu încadrarea în numărul de posturi maxim aprobat pe județ
– se stabilește nivelul sumelor alocate pe fiecare unitate administrativ – teritorială, în funcție de numărul unităților de învățământ, numărul de posturi aprobat și sistemul de salarizare aprobat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 8/2001
b) pentru creșe, centre județene și locale de consultanță agricolă susținerea sistemului de protecție a copilului și a persoanelor cu handicap
• la nivel de județ
– se aplica, în funcție de necesar, sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru fiecare județ
• la nivelul unității administrativ — teritoriale – se alocă, în funcție de necesar, pentru finanțarea cheltuielilor de personal, materiale și servicii, și de capital
2.4. Subvențiile
Sunt venituri ale bugetului local fiind grupate în:
subvenții primite de la bugetul de stat
subvenții primite de la alte bugete
Subvențiile primite de la bugetul de stat sunt destinate de regulă investițiilor finanțate parțial din împrumuturi externe, elaborării și actualizării planurilor și regulamentelor locale de urbanism, precum și subvenționării aeroporturilor de interes local.
Subvenții primite de la alte bugete sunt destinate, la rândul lor susținerii sistemului de protecție a drepturilor copilului și dezvoltării sistemului energetic.
Până în anul 2002, pe seama subvențiilor, se derula și sistemul pentru protecția persoanelor cu handicap.
Subvențiile erau destinate în principal finanțării drepturilor salariale ale asistenților personali ai persoanelor cu handicap.
Sistemul de salarizare al asistenților personali este stabilit prin lege, aceștia beneficiind și ie alte drepturi salariale prevăzute de legislația muncii.
începând cu anul 2002, finanțarea acestor categorii de cheltuieli este asigurată din sume defalcate din impozitul pe venit.
2.5. Împrumuturile
Datoria publică locală desemnează totalitatea obligațiilor de plată rezultată din acorduri contracte de împrumut externe și interne.
Competența de a aproba contractarea împrumuturilor interne sau externe le revine consiliilor locale și județene.
Prin lege sunt stabilite instrumentele datoriei publice locale:
titluri de valoare
împrumuturi de la bănci comerciale sau alte instituții de credit
Consiliile locale au obligația informării prealabile a Ministerului Finanțelor Publice în situația contractării de împrumuturi interne fără garanția guvernului.
împrumuturile externe se contractează numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi.
Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile și comisioanele datorate unitățile administrativ teritoriale se prevăd în bugetul local ca și cheltuieli.
Garantarea împrumuturilor se face cu orice sursă de venituri ale bugetului local, cu excepția transferurilor din bugetul de stat cu destinația specială.
Indicatorul utilizat în gestionarea datoriei publice locale este capacitatea de îndatorare a unității administrativ teritoriale a cărei limită maximă se stabilește conform relației:
Cîmax < 20% x (VC + CdTV)
Unde:
Cîmax – capacitatea de îndatorare maximă VC – venituri curente ale bugetului local CdTV – cote defalcate din impozitul pe venit
Capacitatea de îndatorare maximă este determinată de nivelul împrumuturilor contractate (interne și externe), inclusiv dobânda stabilită la nivelul ratei dobânzii valabile la data efectuării calcului:
Cîmax = lint, ext + D
Unde:
lint, ext – valoarea împrumuturilor interne și externe contractate
D = rd x lint, ext
Unde:
D – nivelul dobânzii
rd – rata dobânzii valabile la data efectuării calcului
Datorită slăbiciunilor pieței financiare și bancare și a costului ridicat al împrumuturilor și drepturilor de proprietate neclare asupra bunurilor care ar putea fi utilizate ca garanție.
CAPITOLUL 3
ANALIZA SISTEMULUI DE CHELTUIELI PUBLICE LOCALE
3.1. Reforma în sistemul de cheltuieli publice locale
Legea lărgește autonomia autorităților publice locale privind cheltuielile publice în anumite domenii însă gestionarea cheltuielilor rămâne strict reglementată.
Autoritatea Ministerului Finanțelor Publice de a revizui bugetele locale se limitează prin lege la aprobarea datelor estimative ale administrațiilor publice locale referitor la sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe care le-ar putea primi.
Guvernul în practică, și-a menținut controlul asupra procesului bugetar prin diferite modalități.
Supravegherea bugetelor locale de către guvern se realizează prin examinarea proiectelor de buget județene, cât și a consiliilor locale de câtre Ministerul Finanțelor Publice, aprobarea dărilor de seamă contabile trimestriale asupra execuției bugetare și aprobarea prealabilă de către Ministerul de Finanțelor Publice a investițiilor consiliilor județene și locale.
Dacă bugetul de stat nu este aprobat până la începerea anului bugetar, administrațiile publice locale, au cheltuielile limitate la 1/12 lunar din nivelul cheltuielilor anului precedent.
Conform sistemului, consiliile județene și locale ar trebui să-și poată adopta bugetul el încât acesta să intre în vigoare la data de 01 ianuarie a fiecărui an, pe baza propriilor mări ale veniturilor locale și a datelor estimative, aprobate de Ministerul Finanțelor, privind transferurile de la bugetul de stat, indiferent dacă bugetul de stat a fost sau nu aprobat.
O evoluție remarcabilă în sistemul de cheltuieli publice o are creșterea cheltuielilor de administrație publică locală determinate de prevederile legii finanțelor publice locale, precum
și de necesitatea angajării la nivel local a personalului necesar pentru punerea în aplicare a noii legi.
Alte schimbări au fost determinate de trecerea responsabilității pentru finanțarea serviciilor de sănătate de la bugetul de stat și cele locale la sistemul asigurărilor de sănătate în 1998, precum și creșterea obligațiilor de finanțare a învățământului.
Până în anul 1998 nu exista nici o lege cu privire la proprietatea publica, statul controla întreaga proprietate publica, inclusiv pe cea direct asociată funcțiilor îndeplinite de autoritățile unităților administrativ teritoriale. în acest fel guvernul putea modifica mai ușor obligațiile la nivel local, modificând responsabilitatea față de proprietatea respectivă.
Aplicarea legii va clarifica drepturile de proprietate, atribuirea titlurilor de proprietate asupra anumitor bunuri, va contribui la clarificarea și stabilizarea funcțiilor și obligațiilor la nivel local. Aceasta va consolida importanța și utilitatea bugetului local ca instrument de gestiune financiară.
Efectul imprevizibil al modificării obligațiilor privind cheltuielile a redus impactul pozitiv al modificării structurii veniturilor locale prin modificarea legii impozitelor și taxelor locale și adoptarea legii finanțelor publice locale.
3.2. Structura sistemului de cheltuieli publice locale, după clasificația funcțională
După clasificația funcțională, structura sistemului de cheltuieli publice se prezintă astfel:
Cheltuieli privind autoritățile publice
Cheltuieli privind învățământul
Cheltuieli privind sănătatea
Cheltuieli privind cultura, religia și acțiuni privind activitatea sportivă
Cheltuieli privind asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații
Cheltuieli privind servicii și dezvoltarea publica, locuințe, mediu și ape
Cheltuieli privind acțiunile economice
Cheltuieli privind agricultura și silvicultura
Cheltuieli privind transporturile și comunicațiile
Cheltuieli privind alte acțiuni economice
Cheltuieli privind operațiunile financiare
Cheltuieli cu destinație specială
Cheltuieli privind autoritățile publice — au codul potrivit clasificației indicatorilor privind finanțele publice – 51.02 și sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, materiale și servicii, subvenții și a cheltuielilor de capital aferente funcționării aparatului de lucru al autorităților administrației publice locale.
Cu ajutorul acestor cheltuieli se exprimă valoric costul funcționării autorității locale, având de-a lungul timpului o evoluție, în termeni reali, crescătoare, mai ales ca urmare a preluării unor prerogative de la nivel central (ca efect al descentralizării serviciilor publice locale).
Cheltuieli privind învățământul — sunt codificate potrivit aceleași clasificații a indicatorilor privind finanțele publice — 57.02.
Finanțarea cheltuielilor privind învățământul are la bază forma finanțării proporționale pe seama sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată(din bugetul de stat) și forma finanțării complementare pe seama surselor provenite din bugetul local.
Legile organice de bază care reglementează sistemul de cheltuieli publice locale din cadrul acestui capitol sunt:
Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 127/1998 privind statutul personalului didactic
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2000 pentru modificarea și completarea art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 8/2000 privind sistemul de salarizare în învățământul preuniversitar de stat
Legea nr. 713/2001 pentru aprobarea și modificarea Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 206/2001
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare
Finanțarea acestor cheltuieli este structurată pe forme de învățământ: preșcolar, primar și gimnazial, liceal, profesional, postliceal, special, internate, cămine și cantine pentru elevi și studenți.
Cheltuieli privind sănătatea — la rândul lor sunt codificate potrivit indicatorilor privind finanțele publice — 58.02.
Din această categorie de cheltuieli se finanțează cheltuielile aferente funcționării creșelor și a altor instituții și acțiuni sanitare.
Reforma în acest domeniu a redus rolul administrațiilor publice locale în furnizarea serviciilor de sănătate, trecând în același timp multe din aspectele decizionale în sarcina fiecărui medic.
Legea asigurărilor de sănătate a început să funcționeze din 1998 când au fost înființate structurile instituționale ale sistemului asigurărilor — Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate și 41 de Case Județene.
Creșele au asigurate finanțarea cheltuielilor de personal, materiale și servicii și de capital în întregime din bugetul local.
Cheltuieli privind cultura, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret — sunt codificate potrivit indicatorilor privind finanțele publice cu — 59.02.
Din cadrul acestui capitol este asigurată finanțarea cheltuielilor unor instituții de cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret cum sunt: bibliotecile publice comunale, orășenești, municipale și județene, teatre și instituții profesionale de spectacole și concerte, școli populare de artă, case de cultură, cămine culturale, culte religioase, activitatea sportivă și activitatea de tineret.
Astfel sunt finanțate cheltuielile de personal, materiale și servicii, subvenții, transferuri și cheltuieli de capital aferent funcționării instituțiilor menționate anterior.
Cheltuieli privind asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații
Au codul de clasificare bugetară – 60.02.
Sunt finanțate din cadrul acestui capitol diverse forme de protecție și asistență socială, inclusiv formele instituționale ale acestora cum sunt: centre — pilot de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap, centre de integrare prin terapie ocupațională, centrele de recuperare și reabilitare neuropsihică, cantinele de ajutor social, ajutorul social, susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului, serviciile publice specializate pentru protecția
copilului, serviciile publice specializate pentru protecția copilului, cămine pentru persoane vârstnice, drepturile asistentului social pentru copii și adulții cu handicap grav.
Aceste cheltuieli au o pondere însemnată în structura cheltuielilor publice locale și reflectă de regulă politica socială a consiliilor locale în diferite domenii: prestații bănești și serviciile de asistență socială, protecția copilului, serviciile pentru persoanele cu handicap.
Prestațiile bănești si serviciile de asistență socială – consiliile locale asigură furnizarea prestațiilor bănești de asistență socială familiilor cu venituri mici, inclusiv ajutorul social și ajutorul de urgență.
Până în anul 2001 consiliile locale asigurau și indemnizațiile de naștere acordate pentru toți copii, începând cu anul 2002 acestea sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale stabilește principiile de eligibilitate la nivel național, inițiază programe și coordonează prin direcțiile sale județene colectarea datelor referitoare la numărul de beneficiar și cheltuielile diferitelor programe.
Serviciile de asistență socială sunt furnizate de diferite instituții: Departamentul pentru Protecția Drepturilor Copilului și Direcțiile Județene pentru Protecția Copilului; Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap și Inspectoratele teritoriale ale acestuia și consiliile locale și județene.
Protecția copilului – din anul 1998, responsabilitatea administrării și finanțării serviciilor de protecție a copilului a revenit: Direcțiilor Județene pentru Protecția
Copilului, ca agenție de implementare și Consiliilor Județene pentru Protecția Copilului ca organism de decizie.
Tipul de servicii și programe furnizate în cadrul județului sunt luate de Consiliile Județene pentru Protecția Copilului, politica în domeniul protecției copilului fiind stabilită de Consiliile Județene.
Serviciile pentru persoanele cu handicap – responsabilitatea pentru furnizarea serviciilor sociale ale persoanelor cu handicap îi revin Secretariatului de stat pentru Persoane cu Handicap și Inspectoratelor Județene.
Consiliile locale au un rol important în finanțarea și administrarea serviciilor pentru persoanele cu handicap. Acestea răspund de asigurarea serviciilor însoțitorilor, de prestațiile
pentru serviciile de transport și telecomunicații dar și de supravegherea activității asistenților sociale care lucrează cu persoane cu handicap.
Cheltuieli privind servicii și dezvoltarea publică, locuințe, mediu și ape — sunt codificate potrivit clasificației bugetare cu 63.02.
Se asigură în cadrul acestui capitol finanțarea unor cheltuieli care stau la baza serviciilor publice comunitare cum sunt: întreținerea și repararea străzilor, iluminat, salubritate, întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement; locuințe; alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate; stații de pompare; rețele, centrale și puncte termice; canalizare; introducerea de gaze naturale în localități; electrificări rurale.
Nivelul acestor cheltuieli reflectă politica dezvoltării economice locale fiind determinate de o serie de alte cheltuieli precum: învățământ, sănătate, asistență și protecție socială.
Cheltuieli privind acțiunile economice – la rândul lor au codul de clasificație bugetară -64.02.
Este asigurată finanțarea unor cheltuieli precum: combaterea dăunătorilor și bolilor m sectorul vegetal, puncte de însămânțare artificială, circumscripțiile sanitar -veterinare, centrele județene și locale de asistență agricolă.
Unele din aceste categorii de cheltuieli au asigurată sursă de finanțare pe seama sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată (din bugetul de stat).
Cheltuieli privind transporturile și comunicațiile – codul de clasificare bugetară este conform indicatorilor privind finanțele publice – 68.02.
Se asigură finanțarea unor cheltuieli cum sunt: aviație civilă, drumuri, poduri, străzi și transportul în comun.
Cea mai frecvent întâlnită formă de finanțare a cheltuielilor este subvenționarea transporturilor în comun alături de lucrările de reparații curente și capitale necesare drumurilor și podurilor comunale, orășenești și municipale.
Cheltuieli privind alte acțiuni economice — sunt clasificate la rândul lor potrivit clasificației bugetare – 69.02.
Din cadrul acestui capitol se finanțează cheltuielilor de prevenire și combatere a inundațiilor și a ghețurilor și de susținerea a unor programe de dezvoltare regională.
Caracteristic acestui capitol de cheltuieli este faptul că nu se pot finanța din cadrul acestui capitol cheltuielile de personal.
Cheltuieli privind operațiile financiare – sunt destinate finanțării unor cheltuieli determinate de rambursările de credit, plățile de dobânzi și comisioanele aferente creditelor.
In legătură cu operațiunile financiare mai sunt finanțate și constituirile de fonduri destinate garantării împrumuturilor externe, dobânzilor și comisioanelor aferente.
Datoria publică locală – care include împrumuturile și dobânzile – este considerată o formă de finanțare alternativă alături de sursele proprii și este destinată susținerii programelor de investiții locale.
Cheltuieli cu destinație specială — sunt destinate finanțării numai anumitor categorii de cheltuieli, în limita veniturilor cu destinație specială încasate: servicii publice finanțate din taxe speciale, fondul pentru drumurile publice, fondul pentru locuințe, donații și sponsorizări, finanțarea unor programe de pietruire a drumurilor comunale și alimentare cu apă a satelor, finanțarea acțiunilor pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinația de locuință, achiziționarea de aparatură medicală pentru spitalele publice, investiții din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat.
Destinația acestor cheltuieli nu poate fi schimbată sub sancțiunea răspunderii materiale, civile și penale a ordonatorilor principali, secundari și terțiari de credite.
3.3. Structura sistemului de cheltuieli publice locale, după clasificația economică
Sistemul de cheltuieli publice locale, după clasificația economică este structurat astfel:
Cheltuielile de personal
Cheltuielile materiale și servicii
Subvenții
Transferuri
Dobânzi
Cheltuieli de capital
Operațiuni financiare
Cheltuielile de personal — fac parte din categoria cheltuielilor curente ale bugetului local.
Stabilirea volumului cheltuielilor de personal și deci a creditelor bugetare în limita cărora se pot efectua aceste cheltuieli presupune parcurgerea următoarelor etape:
Stabilirea și aprobarea numărului de personal
Stabilirea și aprobarea organigramei
Aprobarea statutului de funcții
Aplicarea sistemului de salarizare aprobat conform legii
Contribuții calculate și datorate la diferite bugete
a) Stabilirea si aprobarea numărului de personal
Numărul de personal este stabilit în funcție de numărul de locuitori al unităților administrativ teritoriale pe tipuri de consilii locale și județene.
Numărul de personal se aprobă pentru aparatul propriu al consiliilor locale și județene ținând seama de:
1. Atribuțiile stabilite prin lege, în sarcina consiliilor locale și județene
Necesitatea cheltuirii eficiente a fondurilor publice și încadrării cheltuielilor de personal m veniturile bugetelor locale
Numărul de locuitori din comună, oraș sau municipiu, suprafața și numărul de localități componente ale unităților administrativ – teritoriale
Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al consiliului local și județean este o funcție dependentă de numărul de locuitori al unităților administrativ teritoriale conform expresiei:
Nrmax posturi == f (Nr.loc, Nr.localit, Su)
Unde:
Nrmax posturi – numărul maxim de posturi
Nr.loc. – numărul de locuitori al unităților administrativ teritoriale
Nr.localit – numărul de localități
Su – suprafața unităților componente
b) stabilirea si aprobarea organigramei
Organigrama este reprezentarea grafică a structurilor organizatorice în care se prezintă modul de grupare a compartimentelor de munca, subordonarea acestora și legăturile ierarhice din cadrul structurii organizatorice.
Structura organizatorică se referă la modul în care sunt divizate, organizate și coordonate activitățile în cadrul instituțiilor publice pentru realizarea obiectului de activitate al acestora.
Structura organizatorică se bazează pe 3 elemente fundamentale:
Compartimentele de muncă
Legăturile structurale
Sistemul delegării de autoritate
1) Compartimentele de muncă – simt elementul de bază al structurilor organizatorice al aparatului propriu al consiliilor locale și județene și instituțiilor publice și constau într-un grup de persoane coerent, reunite sub o singură autoritate, care își asumă un rol bine determinat.
Compartimentele de muncă pot fi la rândul lor:
de bază (elementare)
de ansamblu (complexe)
Compartimentele de bază, caracteristic acestora este faptul că autoritatea ierarhică se manifestă direct asupra executanților, fără delegare de autoritate. Compartimentele de bază sunt cel mai des întâlnite la consiliile locale ale comunelor și în unele consilii locale ale orașelor.
Compartimentele de ansamblu se caracterizează prin faptul că mai multe compartimente de bază sunt grupate sub o autoritate unică, autoritatea ierarhică exercitându-se prin delegări succesive de autoritate.
Legăturile structurale – sunt legături care se stabilesc între diferitele compartimente de muncă prin evitarea și recepționarea de informații necesare pentru desfășurarea activității.
Sistemul delegării de autoritate – fiecare compartiment de muncă este caracterizat prin atribuții, sarcini și responsabilități necesare pentru realizarea obiectului de activitate al acestora.
b) Stabilirea si aprobarea statutului de funcții
Competența de a aproba statutul de funcții îi revine Consiliului local, structura statutului de funcții este determinată de existența la nivelul structurilor organizatorice a următoarelor 2 categorii de angajați: funcționari publici
– funcționari cu contract individual de muncă
Funcționarii publici se împart în 3 clase, în raport cu nivelul studiilor necesare astfel:
clasa I – studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă
clasa II – studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă
clasa HJ – studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diplomă Funcționarii cu contract individual de muncă se împart în funcție de nivelul
studiilor astfel:
– pentru studii superioare, gradele profesionale întâlnite sunt în următoarea ordine ierarhică: debutant, asistent, principal, superior.
– pentru studii medii, gradele profesionale la rândul lor sunt în următoarea ordine ierarhică: debutant, asistent, principal, superior. Statutul de funcții arc următoarea structură:
– pentru funcționarii publici, numărul de posturi se stabilește în funcție de:
funcțiile publice aprobate conform legii;
clasa și gradul aferent fiecărei funcții publice;
numărul maxim de posturi aprobate pentru funcțiile publice din cadrul structurilor organizatorice.
– pentru funcționarii cu contract individual de muncă, numărul de posturi se stabilește în funcție de :
funcțiile cu contract individual de muncă aprobate conform legii;
studiile, gradul sau treapta profesională aferente fiecărei funcții;
c) numărul maxim de posturi aprobate pentru funcțiile cu contract
individual de muncă.
Prin aprobarea statutului de funcții se stabilește pentru fiecare post din cadrul structurii organizatorice nivelul maxim al fondului de salarii. d) Sisteme de salarizare aplicate
Sistemele de salarizare aplicate în prezent la nivelul autorităților administrației publice locale au la bază:
cota fixă
cota variabilă
Cota fixă – este cota prin care se stabilește nivelul salariului de bază între limita minimă și limita maximă, prevăzută de lege, diferențiată în funcție de o serie de criterii cum sunt:
funcțiile de execuție pe grade profesionale
funcțiile de execuție pe grade profesionale din serviciile de contencios administrativ funcțiile de execuție pe trepte profesionale
nivelul studiilor
Pentru stabilirea salariului de încadrare între limite se aplică metoda punctajului care constă în acordarea unui număr de puncte pentru fiecare dintre criteriile enumerate mai jos:
rezultatele obținute (punctaj minim -1; punctaj maxim – 3)
adaptarea la complexitatea muncii (punctaj minim -1; pnnctaj maxim – 3)
c) capacitatea relațională și disciplina muncii (punctaj minim -1; punctaj
maxim-3)
Alte drepturi salariale acordate potrivit legii
Indemnizațiile de conducere – sunt stabilite ca și limită maximă în cotă procentuală
Salariul de merit – se acorda, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, care poate fi m limita de până la 15% aplicat la salariul de bază.
Sporul de vechime – se acordă în procent de până la 25% calculat la salariul de bază pentru fiecare tranșe de vechime conform tabelului de mai jos:
Tabelul nr. 4 – Sporul de vechime Sursa : art. 14 din OUG 92/2004 Premii – sunt considerate stimulente financiare acordate funcționarilor publici si a angajaților cu contract de muncă individual; constituie elementele care contribuie la desfășurarea activităților în cadrul aparatelor proprii ale consiliilor locale în condiții de eficiență.
Se împart în 2 categorii:
premii individuale
premii anuale
Premii individuale — se constituie din fondul de premiere lunar prin aplicarea unei cote de 10% pentru funcționarii publici si respectiv 2% pentru personalul cu contract individual de munca asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, aceste premii se acordă numai salariaților care au realizat direct sau au participat direct la obținerea unor rezultate valoroase în activitate.
Premii anual – se acordă funcționarilor la sfârșitul anului calendaristic, în limita unui salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
Sporul pentru ore suplimentare – se acordă un spor de 100% din salarul de bază pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, numai pentru funcționării publici de execuție.
Alte drepturi acordate:
indemnizațiile de concediu de odihnă
prima de concediu de odihnă
indemnizație pentru urmași în cazul decesului funcționarilor publici e) Contribuții calculate si datorate la diferite tipuri de bugete
1) Contribuția la asigurările sociale – se datorează atât de către asigurații cuprinși în sistemul public de pensii cât și de către angajatori.
Contribuția individuală de asigurări sociale datorată de către asigurați reprezintă o treime din cota de contribuție de asigurări sociale, stabilită anual pentru condiții normale de muncă (în prezent 9,5 %)
Contribuția de asigurări sociale, datorată de angajatori, reprezintă diferența față de contribuția individuală de asigurări sociale, până la nivelul cotelor de contribuție de asigurări sociale stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat (în prezent 22,5%)
Termenul de plată a contribuției la asigurările sociale este de regulă data stabilită pentru plata drepturilor salariale, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care se datorează plata.
2) contribuția la asigurările sociale de sănătate – se datorează atât de angajați cât și de angajatori în cote egale având drept scop susținerea sistemului de ocrotire a sănătății populației.
Persoanele fizice asigurate au obligația plății unei contribuții bănești lunare sub forma unei cote de 6,5% aplicată la venitul brut.
Angajatorii care utilizează forța de muncă asigurată au obligația să rețină și să calculeze contribuția pentru asigurări sociale de sănătate în cota procentuală de 7% raportat la fondul de salarii.
Termenul de plată este stabilit de regulă odată cu plata drepturilor salariale dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care se face plata.
3) Contribuția la ajutorul de șomai – se datorează la rândul ei atât de angajați cât și de angajator pentru susținerea sistemului național de protecție a șomerilor.
Angajatorii au obligația de a datora pentru constituirea fonului de șomaj o cotă de 3% aplicată asupra fondului de salari realizat lunar, în valoare brută.
Iar angajații datorează o contribuție 1% din salariul de bază lunar de încadrare brut – plătit de angajatori.
Termenul de plată este stabilit lunar odată cu plata drepturilor salariale dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care se efectuează plata.
Așadar cheltuielile de personal au la bază următoarele elemente definitorii
drepturile salariale, stabilite potrivit legii contribuția la asigurările sociale
contribuția la asigurările sociale de sănătate
contribuția la ajutorul de șomaj
Cheltuielile materiale și servicii – fac parte alături de cheltuielile de personal din categoria cheltuielilor curente ale bugetului local. în structura cheltuielilor materiale și servicii de regulă sunt cuprinse: drepturi cu caracter social
hrană;
medicamente și materiale sanitare;
cheltuieli pentru întreținere și gospodărire;
obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;
reparații curente;
reparații capitale;
cărți și publicații;
alte cheltuieli.
Particularitățile cheltuielilor materiale și serviciilor sunt determinate de:
1) Cheltuieli privind reparațiile – caracteristic acestora este faptul că stabilirea volumului acestor cheltuieli și deci a creditelor bugetare în limita cărora acestea se pot efectua, se face în baza devizelor – ofertă. Devizele ofertă sunt structurate pe baza a 3 componente:
– cheltuieli directe
cheltuieli indirecte
profit
și stau la baza întocmirii, în condițiile legii, a contractelor de achiziții publice.
Cheltuielile directe – sunt structurate, la rândul lor, pe următorii indicatori: materiale, manoperă, utilaj și transport – cuprinși în articole de devize.
Cheltuielile indirecte – sunt determinate ca și cotă procentuală din totalul cheltuielilor directe
Profitul – se obține ca și cotă procentuală aplicată la suma dintre cheltuielile directe și cheltuielile indirecte.
Valoarea devizului – ofertă, obținută în final prin însumarea cheltuielilor directe, cheltuielilor indirecte și a profitului reprezintă valoarea maximă în limita căreia se vor efectua decontări pe baza situațiilor de lucrări.
2) Cheltuieli cu hrana – caracteristic acestora este faptul că determinarea volumului de credite bugetare se face în baza unor indicatori fizici și valorici astfel:
– numărul de beneficiari
– alocația de hrană zilnică
Astfel, cheltuielile cu hrana se pot determina conform relației de calcul:
Ch hrana = Nrb x Az x Nrzile
Unde:
Nrb – numărul de beneficiari Az – alocația zilnică de hrană
Nr. zile – numărul de zile calendaristice în care beneficiarii au dreptul la aceste servicii:
3) Cheltuieli de protocol – au stabilite limite maxime pe categorii de acțiuni de
protocol astfel:
pentru organizarea de mese oficiale și cocteiluri – limita minimă 8,5lei / persoană; limita maximă – 4 lei/persoană
pentru invitarea în țară a unor delegații pe cheltuiala părții române -limita minimă 4,5 lei /persoană /zi; limita maximă – 60 lei /persoană /zi
– pentru cheltuieli aferente însoțitorilor 10 lei / persoană /zi Subvențiile: definite în literatura de specialitate ca și transfer al unei sume de bani cu titlu gratuit și definitiv, fără contraprestație fac parte din categoria cheltuielilor curente ale bugetului local.
Mecanismele de subvenționare cel mai frecvent întâlnite sunt:
mecanisme de subvenționare a energiei termice livrate populației
mecanisme de subvenționare a transportului public în comun de călători
Mecanisme de subvenționare a energiei termice livrate populației îmbracă două forme:
subvenționarea diferențelor de preț și de tarif
ajutorul bănesc pentru încălzirea locuinței
Subvenționarea diferențelor de preț si tarif- se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
stabilirea prețului național de referință pentru energia termică livrată populației prin sisteme centralizate
stabilirea prețului local – care include prețul producătorului și tariful de distribuție
Stabilirea prețului național de referință – se face prin hotărâre a Guvernului României la propunerea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu avizul Oficiului Concurenței și se calculează ca medie a prețurilor locale ale producătorilor care utilizează gaze naturale, însumate cu tarifele de distribuire aferente.
Prețul local este stabilit și ajustat cu avizul Oficiului Concurenței.
Diferența între prețul local(mai mare) al gigacaloriei și prețul național de referință se subvenționează astfel:
a) 45% din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate cu
destinație specială
b) 55% din veniturile curente ale bugetului local, constituite potrivit legii
Ajutorul bănesc pentru încălzirea locuinței – se acordă familiilor și persoanelor
singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinței energie termică furnizată de sisteme centralizate și gaze naturale în perioada 1 noiembrie – 31 martie a fiecărui an.
Este stabilit în sumă fixă, în funcție de venitul mediu net lunar pe membru de familie pentru locuințe încălzite cu energie termică.
Ajutorul bănesc pentru încălzirea locuinței, se acordă lunar, din bugetul local, pe baza declarației pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii, însoțită de actele doveditoare , depusă de titularul ajutorului pentru încălzirea locuinței.
Mecanisme de subvenționare a transportului public în comun de călători îmbracă 2 forme:
subvenționarea diferențelor de tarif
ajutoare în sumă fixă acordate beneficiarilor de transport
Subvenționarea diferențelor de tarif – valoarea subvenției pentru transportul în comun se determină în funcție de natura obligației care poate fi obligație tarifară sau obligație de exploatare.
Ajutoare în sumă fixă acordate beneficiarului de transport — sunt ajutoare bănești care se acordă beneficiarului de transport, aceștia din urmă având obligația de a contribui cu diferențe dintre nivelul tarifului lunar exprimat în lei / km și suma fixă exprimată în lei /km
De regulă, beneficiarii subvenției sub forma ajutorului în sumă fixă sunt diferite categorii sociale:
elevi și studenți prevăzuți în Legea învățământului nr. 84 / 1995 nevăzători veteranii și văduve de război handicapați și însoțitorii acestora.
Transferurile: sunt cheltuieli ale bugetului local grupate în : transferuri consolidabile transferuri neconsolidabile
Transferurile consolidabile: – sunt transferuri de regulă între bugete, cele mai des întâlnite în practică sunt între bugetul local și bugetul asigurărilor sociale de sănătate bugetul local și bugetul județului.
Transferurile între bugetul local și bugetul asigurărilor sociale de sănătate au drept scop susținerea sistemuliu de ocrotirea sănătății populației.
Transferurile consolidabile între bugetul local și bugetul județului au ca și scop susținerea financiară a sistemului de protecție a drepturilor copilului.
În practică, transferurile consolidabile între bugetul local și bugetul județului au ca și sursă de finanțare cota din impozitul pe venit cuvenită bugetului județean pentru echilibrarea bugetelor locale.
Transferuri neconsolidabile: – sunt de regulă transferuri car au loc între bugetul local și diverși benediciari (persoane fizice și juridice).
Astfel de transfeurri neconsolidabile sunt: burse acordate elevilor, ajutoare sociale, ajutoare deurgență, cămine pentru persoane vârstnice, asociații și fundații pentru susținerea cultelor sau alte formade transfer.
Dobânzile – ca și cheltuială a bugetului local îmbracă diferite forme cum sunt:
dobânzi aferente datorii publice locale
dobânzi aferente împrumuturilor din fondul de tezaur
dobânzi datorate trezoreriei statului
Indiferent de forma pe care o îmbracă dobânda ea reprezintă un element de cost care se calculează și se datorează anual conform relației de calcul:
Dd = Ci x rd
Unde:
Dd – dobânda datorată
Ci – capitalul împrumutat
rd – rata dobânzii
Cheltuielile de capital – fac parte din categoria cheltuielilor bugetului local îmbrăcând cel mai adesea forma investițiilor pentru instituțiile publice și regiile autonome, societățile, companiile naționale și societățile comerciale cu capital majoritar de stat.
Cheltuielile pentru investiții se înscriu în programul de investiție al fiecărei unități administrativ – teritoriale care se aprobă ca și anexă la bugetul local de către consiliul local sau județean.
Cheltuieli privind operațiunile financiare – sunt de asemenea cheltuieli ale bugetului local care îmbracă forma împrumuturilor, rambursărilor de credite externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente acestora din fondul de garantare.
CAPITOLUL 4
APLICAȚIE PRACTICĂ PRIVIND ÎNTOCMIREA BUGETULUI DE VENITURI ȘI CHELTUIELI LA ACȚIUNEA CĂMIN CULTURAL DIN CADRUL PRIMĂRIEI COMUNEI EFTIMIE MURGU
Bugetul de venituri și cheltuieli al Căminului cultural cuprinde, într-o formă sistematizată, indicatorii financiari — veniturile și cheltuielile bugetare, corespunzător activității și acțiunilor previzionate a se realiza în anul de plan.
Activitatea de previzionare financiară este un proces complex de analiza, de judecăți și acțiuni ce se face sub conducerea directorului Căminului cultural, cu participarea directă a cadrelor economice, tehnice și de altă specialitate din compartimentele funcționale ale Primăriei la dimensionarea și fundamentarea indicatorilor ce se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
Elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli la Căminul cultural favorizează implementarea unui sistem eficace de control prin compararea realizărilor cu previziunile și luarea măsurilor de corelare la momentul oportun.
La baza evaluării bugetare a volumului indicatorilor financiari privind veniturile și cheltuielile Căminul cultural stau indicatorii de calcul și fundamentare a veniturilor și cheltuielilor, realizate în cadrul acestei acțiuni.
Veniturile Căminul cultural care se realizează prin practicarea de tarife, taxe sau contribuții pentru serviciile prestate către alte instituții sau agenții economice și persoanele fizice, după caz, se evaluează pe bază de indicatori de calcul și fundamentare fizici și cuantumul venitului pe fiecare indicator.
Indicatorii de calcul și fundamentare sunt stabiliți în mod diferit în funcție de proveniența veniturilor, astfel:
1) Venituri din chirii spații comerciale – se fundamentează pe:
valoarea veniturilor din chirii aferente lunii decembrie 2008, deci veniturile obținute în ultima lună a anului de bază
numărul de luni de închiriere
inflația aferentă lunii respective
Deci: V(l) = chirii decembrie 2008 x nr. de luni x inflația.
2) Venituri din închirieri spații, organizatorilor de spectacole – se fundamentează
pe:
taxa pe zi pentru un spectacol;
număr spectacole pe an;
număr cămine culturale.
Deci: V(2) = taxa pe zi pentru un spectacol x număr spectacole pe an x număr cămine culturale.
3) Venituri din închirieri spații organizatorilor de nunți – se fundamentează pe.
taxă închiriere pentru o nuntă;
număr anual nunți pe un cămin;
număr cămine culturale.
Deci: V(3) = taxă închiriere pentru o nuntă x număr anual nunți pe un cămin x număr cămine culturale.
4) Venituri din închirieri pentru seri distractive, discoteci, hore țărănești – se fundamentează pe:
taxă pentru o seară;
număr lunar;
număr cămine culturale.
Deci: V(4) = taxă pentru o seară x număr lunar de seri x număr cămine culturale.
Analiza execuției preliminate din anul de bază în cadrul Căminului cultural prezintă importanță în evaluarea previziunilor pentru anul de plan întrucât ea trebuie să descopere cauzele nerealizării integrale a veniturilor pe surse, cazurile de subevaluare și omitere de la previzionare a unor noi surse.
Salariile de bază – se fundamentează pe:
salariu mediu brut pe Căminul cultural
număr de angajați ai Căminului cultural
număr de luni ale anului calendaristic
Deci: C(l) = salariu mediu brut x nr. angajați x nr. de luni
2) Salarii de merit — se fundamentează pe:
– număr de angajați ai Căminului cultural care beneficiază de salar de merit
– salariul mediu de încadrare al angajaților respectivi
– cota salar merit aplicată
Deci: C(2) = nr. angajați salar merit x salar mediu de încadrare x cota salar merit
3) Indemnizațiile de conducere – se fundamentează pe:
– numărul cadrelor cu funcții de conducere în cadrul Căminului cultural
– indemnizația medie de conducere realizată în anul de bază
– număr de luni ale anului calendaristic
Deci: C(3) = nr. cadre de conducere x indemnizația medie x nr. de luni
4) Sporul de vechime – se fundamentează pe:
– procentul mediu de spor de vechime pe Direcția Imobiliară
– salar de bază previzionat pentru anul de plan
Deci: C(4) = procent x salar de bază previzionat
5) Fondul de premii – se fundamentează pe:
– fondul trimestrial de premii previzionat pentru anul de plan
– număr de trimestre
Deci: C(5) = fond trimestrial de premii x nr. de trimestre
6) Contribuții pentru asigurările sociale de stat se fundamentează pe:
– fondul de salarii previzionat pentru anul de plan (2009)
– cota aplicată fondului de salarii, reprezentând contribuția pentru asigurări sociale de stat
Deci: C(6) = fondul de salarii x cota
7) Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj se fundamentează pe:
– fondul de salarii previzionat pentru anul de plan (2009)
– cota aplicată fondului de salarii
Deci: C(7) = fondul de salarii x cota
8) Contribuții cu asigurări sociale de sănătate se fundamentează pe:
– fondul de salarii previzionat pentru anul de plan (2009)
– cota aplicată fondului de salarii, reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate
Deci: C(8) = fondul de salarii x cota
9) Deplasări, detașări, transferări în țară cuprinde fondurile bănești necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de aceste deplasări se fundamentează pe:
– număr de persoane număr de zile de deplasare costul diurnei pe o persoană
– costul transportului pe o persoană costul cu cazare pe o persoană
10) Contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale se fundamentează pe:
– fondul de salarii previzionat pe 2009;
– contribuția alocată fondului de salarii, reprezentând contribuții pentru accidente de muncă și boli profesionale.
II. Cheltuieli materiale și servicii
încălzirea pentru căminele culturale – se fundamentează pe:
– sumele plătite de Căminul cultural, reprezentând contravaloarea încălzirii pe ultima lună a anului de bază, respectiv luna decembrie 2008
– număr de luni de consum a energiei termice inflația aferentă lunii respective
Deci: C (l)=contravaloarea energiei termice x nr. de luni x inflația
Iluminat și forță motrică – se fundamentează pe:
– media lunară a cheltuielilor cu iluminatul și forța motrică în anul de bază (1998)
– număr de luni de consum inflația aferentă
Deci: C(2) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
Poștă, telefon, telex, radio, televizor – se fundamentează pe:
– contravaloarea facturilor prevăzute a fi expediate lunar
– suma prevăzută a fi plătită pentru telefon lunar
– număr de luni
Deci: C(3) = (contravaloarea facturilor + suma prevăzută pentru telefon) x nr.de luni
Furnituri de birou — se fundamentează pe :
media lunară a cheltuielilor cu furniturile de birou în anul de bază (1998)
număr de luni inflația aferentă
Deci: C(4) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
Alte materiale și prestări servicii – se fundamentează pe:
media lunară a cheltuielilor cu alte materiale și prestări servicii în anul de bază (2008)
– număr de luni
– inflația aferentă
Deci: C(5) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
Materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional — se fundamentează pe:
– media lunară a cheltuielilor cu aceste materiale în anul de bază (2008);
– număr de luni inflația aferentă
Deci: C(6) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
Alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată – se fundamentează pe:
media lunară a cheltuielilor cu aceste obiecte de inventar în anul de bază (2008)
număr de luni
inflația aferentă
Deci: C(7) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
Reparații curente – se fundamentează pe:
media lunară a cheltuielilor cu reparații curente în anul de bază
număr de luni de reparații
Deci: C(8) = media lunară a reparațiilor x nr. de luni
Cărți și publicații – se fundamentează pe:
– media lunară a cheltuielilor cu cărți și publicații în anul de bază (2008)
– număr de luni inflația aferentă
Deci: C(9) = media lunară a cheltuielilor x nr. de luni x inflația
4.1. Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 la Căminul cultural
Detaliarea veniturilor
Denumire Articol 1 „Venituri din chirii spații comerciale"
Denumire Articol 4 „Venituri din închirieri spații organizatorilor de hore, discoteci etc."
4.1. Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 la Căminul cultural
4.1.2. Detalierea cheltuielilor
I CHELTUIELI DE PERSONAL
Denumire Articol 1 „Salarii de bază"
Denumire Articol 5 „Salarii plătite cu ora 17.998 – nu are fișă" Denumire Articol 6 „Fond de premii"
Denumire Articol 8 „Contribuții pentru asigurări sociale de stat"
Denumire Articol 9 „Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj"
Denumire Articol 10 „Contribuții pentru asigurări sociale"
Denumire Articol 11 „Contribuții pentru asigurări accidente și boli profesionale"
II CHELTUIELI MATERIALE ȘI SERVICII
Denumire Articol 1 „încălzit"(încălzirea se face cu lemn de foc)
Denumire Articol 3 „Iluminat și forță motrică"
Denumire Articol 8 „Alte materiale și prestări servicii"
CAPITOLUL 5
TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE
5.1. Strategia de dezvoltare a administrației publice locale prin reformă
Prin H.G. nr. 1006 / 4 octombrie 2001 executivul a aprobat strategia Guvernului privind accelerarea reformei în administrația publică.
Conducerea democratică locală presupune ca activitățile autorității publice locale să se bazeze pe politici publice solide, orientate către cetățean și pe proceduri interne adecvate. Continuarea reformei în administrația publică locală se bazează pe creșterea autonomiei colectivităților locale prin realizarea, atât a autonomiei decizionale, cât și a celei financiare.
Strategia de dezvoltare a administrației publice locale are ca scop de a planifica și de a duce la îndeplinire următoarele funcții:
Să îmbunătățească managementul în administrația locală, inclusiv în ceea ce privește activitatea de planificare și cea contabilă;
Să îmbunătățească mecanismul de stabilire a bugetelor locale;
Să planifice și să dezvolte mecanismul instituțional la nivelul orașelor și județelor;
Să reorganizeze mecanismul de creditare în vederea realizării de investiții;
Să separe funcțiile administrației centrale de cele ale administrației locale;
Să asigure dezvoltarea parteneriatului public – privat; Să faciliteze procesul de dezvoltare economică locală;
Să asigure o mai bună reprezentare a intereselor cetățenilor în procesele de
luare a deciziilor Dezvoltarea strategiei la acest nivel are la bază următoarele principii:
Autonomia locală
Descentralizarea serviciilor publice
Asigurarea separării funcțiilor și responsabilităților consiliilor locale și ale primarilor de cele ale prefecților, ceea ce are ca rezultat un management stabil;
Unificarea resurselor administrațiilor locale cu o capacitate administrativă mai mică, în vederea reducerii poverii fiscale asupra bugetului local
Scăderea ponderii surselor alocate de la bugetul de stat și creșterea ponderii veniturilor din taxele și impozitele locale
Asigurarea transparenței în alcătuirea bugetelor locale, astfel încât cetățenii să poată supraveghea acest mecanism și totodată să poată solicita justificarea modului în care au fost cheltuite fondurile
• Cooperarea și coordonarea între administrația centrală, administrațiile locale și diverse asociații în scopul dezvoltării locale
Consultarea cetățenilor în problemele de interes deosebit
5.2. Tendințe și perspective în sistemul fiscal local
Reforma în sistemul fiscal continuă odată cu adoptarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal și a O.G. 92/3002 a Codului de procedură fiscală.
Legea menționată aduce o serie de modificări față de cele stabilite inițial prin O.G. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, în domeniul impozitului pe clădiri:
• Introducerea impozitului pe clădiri majorat proporțional cu numărul clădirilor deținute în proprietate, astfel:
cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu
cu 50% pentru a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu
cu 75% pentru a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu
cu 100% pentru a patra clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu
• Introducerea ratei de impozitare speciale pentru contribuabilii persoane juridice cere nu au efectuat reevaluarea patrimoniului, până la anul 2001, cota fiind între 5% și 10% aplicată la valoarea de inventar.
Corectarea valorii impozabile a clădirilor în cazul impozitului pe clădiri se face prin aplicarea unor coeficienți de corecție pozitiva diferențiați pe ranguri de localități, iar în cadrul acestora pe zone în domeniul impozitului și taxei pe teren:
diferențierea impozitului pe teren situat în intravilan și extravilan
impozitul pe teren situat în intravilan este diferențiat pe cinci ranguri de localități, iar în cadrul acestora pe zone
impozitul pe teren situat în extravilan este diferențiat pe zone ți categoria de fertilitate
reglementarea juridică în același act normativ a impozitului și taxei pe teren în domeniul taxei asupra mijloacelor de transport:
instituirea regimului de destinație specială la taxa asupra mijloacelor de transport, fiind destinată lucrărilor de reparații și întreținere a drumurilor de interes comunal și județean
virarea acestei taxe în cotă de 55% la bugetul local și 45% la bugetul județean diferențierea taxei asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică și transport marfă și combinații ale acestora, taxa pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică; taxa pentru transport marfă și combinații ale acestora în funcție de tonajul acestora
diferențierea taxei pentru remorci, semiremorci și rulote în funcție de greutatea acestora
În domeniul taxelor pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor:
• taxele datorate de președinții consiliilor locale se virează în procent de 50% bugetului local și 50% bugetului județean
În domeniul taxei de reclamă și publicitate:
instituirea limitei minime și maxime pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afișaj și panouri publicitare
introducerea taxei pentru firmele instalate la locul exercitării activității.
Alte noutăți determinate de aplicarea noii legi fiscale:
impozitul pe spectacole este reglementat în cadrul aceleiași legi fiscale locale
înlocuirea taxei pentru șederea în stațiunile turistice cu taxa hotelieră
limitarea taxei zilnice pentru ocupare temporară a locului public
introducerea taxei pentru vehiculele zilnice
stabilirea unui sistem de facilități fiscale
introducerea răspunderii solidare a contribuabilului și membrelor familiei sale pentru impozitele și taxele locale
stabilirea răspunderii pecuniare a funcționarului public în limita majorării de întârziere vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor și taxelor locale
acordarea unei bonificații de până la 10% în cazul achitării în întregime a unor impozite și taxe până la 15 martie a anului fiscal curent
5.3. Tendințe si perspective legat de sistemele electronice de plată a taxelor și impozitelor locale
Potrivit Legii nr. 291 din 15 mai 2002, prin care Parlamentul a aprobat Ordonanța Guvernului nr. 24 / 2002, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura și posibilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale în fiecare oraș și municipiu.
Este o inițiativă a Guvernului României care are în vedere crearea unei alternative la modalitatea tradițională de informare și plată a taxelor și impozitelor locale, care implică promovarea unei soluții modeme și necesare pentru eradicarea cozilor la ghișee și pentru crearea unor condiții civilizate de interacțiune între cetățeni și administrație, spre beneficiul ambelor părți.
Prin implementarea sistemelor electronice de plată a taxelor și impozitelor devine posibilă opțiunea cetățeanului m privința felului în care dorește să-și achite obligațiile către stat: la ghișeu, în mod tradițional, sau prin mijloace electronice.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Tema luată spre cercetare am apreciat că este o temă de calitate deoarece în contextul actualei descentralizări financiare,unitățile administrativ teritoriale au sarcina expresă prin conducătorul acestora-primarul,dar și consiliile locale(ca organe legislative)au obligația să se preocupe de identificarea celor mai diverse resurse financiare care să le permită o funcționare și o dezvoltare corespunzătoare.
Resursele financiare istorice materializate în impozite, taxe, contribuții, trebuie multiplicate și fructificate în mod eficient prin sistemul pârghiilor financiare existente la dispoziția unităților administrativ-teritoriale (amânări, reduceri, scutiri etc.), dar și printr-o programare bugetară corespunzătoare și o respectare a principiilor bugetare.
În condițiile în care resursele financiare publice locale nu pot face față cerințelor mereu crescânde reclamate de funcționarea corespunzătore a serviciilor concretizate în serviciul sănătății, învățământului, culturii, sportului, religiei, asistenței sociale dezvoltării rurale etc., apare imperios necesară identificarea altor resurse publice (credite bancare, împrumuturi private, parteneriate publice private, concesionări etc.), satisfăcând golul de resurse publice.
Având în vedere cele câteva considerente de ordin teoretic menționate anterior, am procedat la elaborarea prezentei lucrări intitulată “Procesul bugetar local, tendințe și perspective”.
Lucrarea a fost structurată pe cinci capitole, fiecare capitol constituind o abordare teoretică a problematicii tratate. Astfel:
Capitolul I intitulat: Bugetul local-abordare teoretică și metodologică, prezintă noțiunile legate de bugetul local și evoluția istorică a acestui concept.Continutul bugetului local-funcțiile bugetului local și principiile bugetare-am considerat sa fie detaliate astfel încât să poată fi asimilate noțiunilor cuprinse în acestea.
Capitolul II intitulat: Analiza sistemului de venituri publice locale,prezinta veniturile bugetului local concretizate in impozite directe,indirecte,venituri din capital dar și trnsferurile de sume ce sunt surse tradiționale ale bugetului de stat dar care vin să completeze resursele publice locale.S-au prezentat sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată și sumele și cotele din impozitul pe venit,subvențiile si împrumuturile care,conform legislației în vigoare(legea 273/2006),legea finanțelor publice locale,sunt asimilate ca reprezentând ”venituri proprii” ale unităților administrativ-teritoriale.
Capitolul III intitulat: Analiza sistemului de cheltuieli publice locale ,prezintă problematica cheltuielilor publice locale care,practic,reprezintă destinația resurselor publice locale alocate prin sistemul procesului bugetar.Clasificarea cheltuielilor după clasificația funcțională pe capitole,subcapitole,articole,aliniate,părți dar și din punct de vedere al clasificației economice în cheltuieli curente(cheltuieli materiale prestări servicii de personal) și cheltuieli de capital,apreciem că este o ușurare pentru cei care consultă lucrarea din demersul înțelegerii procesului bugetar,respectiv al elaborarii,execuției și controlului bugetului local.
Capitolul IV intitulat: Aplicație practică privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli la acțiunea cămin cultural din cadrul primăriei Eftimie Murgu,este o aplicație practică la o unitate administrativ-teritorială,respectiv comuna Eftimie Murgu,prin care s-a prezentat modul concret de elaborare a bugetului acestei comune.
Capitolul V intitulat: Tendințe și perspective,-s-au prezentat unele considerații teoretice legate de strategia de dezvoltare a administrației publice locale,reforma care se impune și tendințele pe plan local.
Din lucrarea elaborata și din bibliografia consultată au rezultat următoarele concluzii și propuneri:
1.Sistemul bugetar la nivelul comunităților locale este încă un sistem greoi,greu de asimilat,cu toate că există personal calificat sau în curs de calificare,dar numeroasele modificări de ordin legislativ creează mari greutăți în asimilarea acestora de catre personalul unităților administrativ-teritoriale.Apare necesitatea astfel de a se perfecționa profesional personalul din domeniul financiar-contabil prin participarea la diferite cursuri,specializări etc.
2.Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale proprii sunt foarte reduse,neputând asigura nici macar componenta de funcționare a unității administrativ- teritoriale(serviciile minime obligatorii:reprezentativitate,stare civilă,sănătate etc.) și se impune astfel identificarea de noi resurse și de diversificarea de servicii oferite comunității(apă,canal,salubritate,protecție mediu etc.).
3.Sumele solicitate în fiecare an de la bugetul de stat,de foarte multe ori sunt utilizate nu cu economicitate an de an,unitățile administrativ-teritoriale fiind practic finanțate din bugetul de stat,fără ca efectul acestor sume să fie cel scontat.Se impune astfel o dezvoltare locală mai accentuată prin sistemul parteneriatului public local(asociere cu diverși agenți economici din raza lor de activitate).
4.Introducerea unui sistem informațional unitar la nivel de județ în concordanță cu sistemul informațional unitar de către Direcția Județeană de Trezorerie ,serviciul buget și la primăriile din județ astfel încât să existe,pe lângă îndrumarea metodologică și o convergență informațională financiar-contabilă.
5.Atragerea de personal calificat în unitățile administrativ-teritoriale,încurajând tinerii absolvenți,pe de o parte iar,pe de altă parte,o perfecționare a pregătirii profesionale manageriale etc. a ordonatorilor de credite(primare) astfel încât resursele financiare precare existente la nivelul acestor unități să fie utilizate cu eficiență și eficacitate.
BIBLIOGRAFIE
Boloș Marcel – Buget Local, Editura Treira Oradea 2002
Anca Dodescu – Statul și economia de piață, Editura Economică, București 2000
Dorin Cosma – Bugetul și Trezoreria Publică, Editura Augusta, Timișoara
Iulian Văcărel – Finanțe Publice, Ediția a El-a Editura Didactică și pedagogică București, 2001
Ioan Gheorghe Țara – Buget și Evidență Bugetară, Editura Cogito, Oradea, 2001
Dumitru Popovici – Buget și Trezorerie, Editura Mirton, Timișoara, 2001
Ioan Talpoș – Finanțele României, Editura Sedona, Timișoara, 1997
Ioan Gliga – Drept financiar, Editura Humanitas, București, 1998
Gh. N. Leon – Finanțele Administrațiilor Locale, Editura. Lumina București, 1940
Ioan Românu – Managementul investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997
XXX – Legea 189/1998 privind finanțele publice locale, publicată înM. Of. nr. 404/22.10.1998
XXX – Legea 84/1995 privind învățământul, republicată în M. Of. nr.606/10.12.1999
XXX – Legea privind administrația publică locală, publicată în M.Of. nr. 79/18.04.1996
XXX – Legea 743/2001 pentru aprobarea bugetului de stat pe anul 2002, publicată în M. Of. nr. 784/11.12.2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procesul Bugetar Local,tendinte Si Perspective (ID: 134759)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.