Procesul Bugetar Local
CUPRINS
CAPITOLUL 1. Scurtă introducere în sfera bugetelor ……………………..1
1.1. Legătura finanțe-buget……………………………………………….1
1.2. Clasificări conceptuale…………….……………………….…………1
1.2.1. Legea finanțelor publice…………………………………….1
1.2.2. Bugetul Public Național și sistemul bugetar………………. 6
1.2.3. Bugetul general consolidat..…………………….…………..9
1.2.4. Participarea Bugetului Public la repartizarea P.I.B…..……..9
1.2.5. Componentele Bugetului Public.Scurtă caracterizare……..10
1.2.6. Alte concepte privind bugetul……………………………..12
CAPITOLUL 2. Aspecte privind procesul bugetar în România………………13
2.1 Considerații generale……………….……………………………….13
2.2. Elaborarea proiectului Legii bugetare anuale…………….…………13
2.3. Aprobarea Legii bugetare anuale și a cifrelor bugetare.……………15
2.4. Execuția bugetară……………………………………………………16
2.4.1. Execuția părții de cheltuieli….……………………………..18
2.4.2. Execuția părții de venituri…..……….……………………..21
2.4.3. Execuția de casă a bugetului de stat.………………………22
2.4.4. Încheierea execuției bugetare. Aprobarea contului general și
a rezultatelor execuției……………………………………………24
2.5. Controlul execuției bugetare …………………………….…………26
CAPITOLUL 3. Procesul bugetar în cazul unităților administrativ-teritoriale.Particularitățile bugetelor locale…………….…………………..27
3.1. Aspecte generale privind veniturile și cheltuielile bugetelor locale…………………………………………..…………………………27
3.2. Structura veniturilor și cheltuielilor bugetelor…………………..….38
3.2.1. Structura veniturilor………………………………………..39
3.2.1.1. Veniturile curente(fiscale și nefiscale)……………39
3.2.1.2. Veniturile din capital………………………………44
3.2.1.3. Veniturile cu destinație specială…………………..44
3.2.1.4. Veniturile excepționale……………………………45
3.2.2. Structura cheltuielilor………………………………………45
3.2.2.1. Structura cheltuielilor care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București și ale Municipiului București, din punct de vedere al clasificației funcționale…………………………………….46
3.2.2.2. Structura cheltuielilor care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București și ale Municipiului București, conform clasificației economice…………………………………………………………52
3.3. Alte aspecte esențiale privind procesul bugetar local……………….54
3.3.1. Procesul bugetar în cazul unităților administrativ-teritoriale……………………………………………………57
3.3.1.1. Elaborarea proiectului de buget public local………57
3.3.1.2. Aprobarea bugetului local…………………………58
3.3.1.3. Execuția bugetară………………………………….58
3.3.1.4. Încheierea exercițiului bugetar…………………….61
3.3.1.5. Controlul execuției bugetare………………………62
3.4. Finanțarea instituțiilor și serviciilor publice…………………………62
3.5. Concluzii și competențe.Responasabilitățile privind efectul unui buget
local “sănătos” : autonomia locală………………………………………63
CAPITOLUL 4. Concluzii și propuneri. Studiu de caz privind bugetul Municipiului Pitești pe anii 2003, 2004 și 2005………………………………67
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………83
ANEXE
INTRODUCERE
Noțiuni precum „buget”, „rectificare bugetara” sau „deficit bugetar”,au intrat în portofoliul lingvistic al oricărui român, și de aceea, considerăm necesară explicarea și proveniența acestor termeni.
Bugetul apare odată cu statul din necesitatea de a reflecta nevoile publice sub forma veniturilor publice.
Expresia „buget” provine de la cuvântul „bouge”, de origine franceză, care are semnificația unei pungi de piele în care se țin bani. În Anglia s-a folosit pentru prima data această instituție odată cu venirea normanzilor. Cancelarul tezaurului obișnuia sa deschidă fața Camerei Comunelor o mapă de piele în care erau cuprinse veniturile și cheltuielile de natură publică pentru o perioadă de timp. Acest moment coincidea cu deschiderea anului bugetar.
Instituția a fost reglementată printr-o lege pentru prima dată în Franța, în anul 1802. În anul 1806 apare într-o lege a finanțelor o reglementare mai modernă și mai exactă.
În țara noastră, în perioada lui Constantin Brâncoveanu, apare într-o forma embrionară instituția bugetului sub denumirea „Condica de venituri și cheltuieli”.
Pe timpul lui Nicolae Mavrocordat instituția bugetului se manifestă sub forma unui act (dare de seamă) denumit „sămile vistieriei”.
În perioada Regulamentelor Organice ale Munteniei și Moldovei (1831-1832), în capitolul I existau referiri la buget sub formularea „închipuirea cheltuielilor anului viitor”. Această formulare sugerează ideea de buget, dar numai pentru aspectul cheltuielilor.
Prima Constituție românească, care reglementează instituția juridică a bugetului, este Constituția de la 1866, în care se precizează că: „în fiecare an Adunarea Deputaților încheie socotelile și votează bugetul. Toate veniturile și cheltuielile statului trebuie trecute în buget și în socoteli”. Aceleași dispoziții, referitoare la buget, se vor regăsi și în constituția de la 1923 și în cea de la 1938.
Între cele doua războaie mondiale instituția bugetului a evoluat în sensul că, el devine un instrument de programare a veniturilor și cheltuielilor publice supus aprobării parlamentelor și adoptat prin lege. În această perioadă România a acordat o mare importanță vieții publice pe care a modernizat-o cu sprijinul unei politici financiar-bugetare moderne.
După al II-lea război mondial s-a recurs la sistemul pluralității de bugete.
În socialism bugetul exprima economia centralizată și s-a numit „bugetul central al statului”. Sursele bugetare proveneau de la unitățile socialiste cu capital de stat în procent de 90%; un procent de 6% era realizat de sectorul cooperatist (agricol, cooperație de consum și cea meșteșugărească); restul provenea din sectorul privat, extrem de restrâns.
Conceptul de sistem bugetar public, cu cele două componente ale sale, nu trebuie confundat cu noțiunea de „buget general consolidat2, care reprezintă „ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg” (Legea nr. 500/2002, art. (2) pct. 7). Există o diferență de nuanță, dacă avem în vedere că se impune consolidarea bugetelor și agregarea lor pentru a fi în prezența conceptului la care ne-am referit.
Sistemul bugetar public nu se poate confunda nici cu noțiunea de Buget Public Național, care cuprinde un ansamblu de bugete expres prevăzute în Constituția României (Bugetul de stat, Bugetul Asigurărilor sociale de stat și bugetele locale).
CAP.1 SCURTĂ INTRODUCERE ÎN SFERA BUGETELOR
1.1. LEGATURA FINANȚE – BUGET
Definiție : Finanțele unui stat reprezintă un sistem de relații economice, exprimate sub formă bănească , prin intermediul cărora se asigură formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare statului pentru a-și putea îndeplini funcțiile sale și pentru realizarea reproducției sociale.
Fiind exprimate în formă bănească, aceste relații au caracter de relații financiare, se mai numesc verigi ale sistemului financiar (sau sistem financiar sau finanțe în sens larg ) fiind alcătuite din urmatoarele elemente :
– Finanțele întreprinderilor sau finanțele agenților economici sau finanțele firmei ;
– Bugetul Public Național –acesta reprezintă sistemul bugetar al țării;
(respectiv totalitatea fondurilor / resurselor bănești ale statului) ;
– Creditul ;
– Asigurările de bunuri,persoane si raspundere civilă .
NOTĂ: Primele două elemente formează finanțele propriu-zise sau finanțele în sens
restrâns, in timp ce elementele reunite, de la toate cele patru puncte, formează
finanțele în sens larg .
1.2. CLASIFICĂRI CONCEPTUALE
1.2.1. LEGEA FINANȚELOR PUBLICE SI CONCEPTUL DE BUGET
Legea finanțelor publice nr.10/1991, în prezent abrogată, reglementează bugetul ca fiind :
Bugetul administrației centrale de stat
Bugetul asigurărilor social
Bugetele locale
Constituția României folosește termenul de Buget Public National – acest termen fiind mai cuprinzator – conceptul de buget al administrației centrale de stat nefiind semnificativ pentru toate tipurile de venituri si cheltuieli destinate vietii publice.
Prin Legea nr. 72/1996 a finanțelor publice – și ea abrogată – nu se preia conceptul de Buget Public Național, fiind folosită formula de sistem bugetar, acesta fiind alcătuit din:
– Bugetul de stat ;
– Bugetul asigurărilor sociale de stat ;
– Bugetele locale ;
– Bugetele fondurilor speciale ;
– Bugetul Trezoreriei statului ;
– Bugetele altor instituții publice.
Actuala Lege a finanțelor publice nr. 500/2002, nu prevede în mod expres conceptul de sistem bugetar, dar, conform art. 1 al.(2), rezultă că ne aflam în prezența unui sistem de bugete, format din :
Bugetul de stat ;
Bugetul asigurărilor sociale de stat ;
Bugetele fondurilor speciale ;
Bugetul Trezoreriei statului ;
Bugetul instituțiilor publice autonome ;
Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, după caz ;
Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice ;
Bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Observație : Suntem de părere că mai trebuie incluse in structura sistemului bugetar românesc si subsistemul bugetelor locale, reglementat de Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale . Referitor la Legea finanțelor publice nr. 500/2002, considerăm că acest act normativ trebuia să prezinte structura sistemului bugetar românesc in ansamblul său și prin urmare, nu trebuiau omise bugetele locale, cu precizarea că o lege a finanțelor publice locale reglementează în detaliu, subsistemul bugetelor locale. În sprijinul acestei considerații, avem în vedere faptul că finanțele din România, vizează întreg teritoriul țării, cu toată problematica realizării banilor publici a modului lor de utilizare în temeiul unor prevederi bugetare, care pot viza interese de nivel public național sau local .
Legea finanțelor publice nr. 500/2002, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar .
Legiuitorul nu prezintă explicit sistemul bugetar romanesc, nu îl definește, ci îl amintește atunci când abordează principiul publicității . În acest context se precizează faptul că “sistemul bugetar este deschis si transparent”, aceasta realizându-se printr-o serie de măsuri specifice, pe care le vom prezenta cu ocazia abordării problematicii principiilor bugetare, în speță a principiului publicității . De asemenea la pct. 38 al art. 2 din Legea nr. 500/2002, întâlnim o definiție – în interesul acestei legi – a sistemului bugetar, ca fiind “sistemul unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1, alin. (2) si bugetele locale “. Această prevedere ne întărește cu atât mai mult convingerea că observațiile noastre anterioare, conform cărora, subsistemul bugetelor locale trebuia integrat in textul Legii nr. 500/2002 –în mod explicit si nu implicit -, el fiind o componentă semnificativă (in perspectiva autonomiei financiare) a sistemului bugetar al țării .
De asemenea, legiuitorul nu definește bugetul de stat , doar conceptul de buget, pe care îl consideră “ un document prin care sunt prevăzute si aprobate in fiecare an, veniturile si cheltuielile sau – după caz – numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice “ .
Aflați în acest punct al analizei noastre, consider oportună oferirea unor definiții date zultă că ne aflam în prezența unui sistem de bugete, format din :
Bugetul de stat ;
Bugetul asigurărilor sociale de stat ;
Bugetele fondurilor speciale ;
Bugetul Trezoreriei statului ;
Bugetul instituțiilor publice autonome ;
Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, după caz ;
Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice ;
Bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Observație : Suntem de părere că mai trebuie incluse in structura sistemului bugetar românesc si subsistemul bugetelor locale, reglementat de Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale . Referitor la Legea finanțelor publice nr. 500/2002, considerăm că acest act normativ trebuia să prezinte structura sistemului bugetar românesc in ansamblul său și prin urmare, nu trebuiau omise bugetele locale, cu precizarea că o lege a finanțelor publice locale reglementează în detaliu, subsistemul bugetelor locale. În sprijinul acestei considerații, avem în vedere faptul că finanțele din România, vizează întreg teritoriul țării, cu toată problematica realizării banilor publici a modului lor de utilizare în temeiul unor prevederi bugetare, care pot viza interese de nivel public național sau local .
Legea finanțelor publice nr. 500/2002, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar .
Legiuitorul nu prezintă explicit sistemul bugetar romanesc, nu îl definește, ci îl amintește atunci când abordează principiul publicității . În acest context se precizează faptul că “sistemul bugetar este deschis si transparent”, aceasta realizându-se printr-o serie de măsuri specifice, pe care le vom prezenta cu ocazia abordării problematicii principiilor bugetare, în speță a principiului publicității . De asemenea la pct. 38 al art. 2 din Legea nr. 500/2002, întâlnim o definiție – în interesul acestei legi – a sistemului bugetar, ca fiind “sistemul unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1, alin. (2) si bugetele locale “. Această prevedere ne întărește cu atât mai mult convingerea că observațiile noastre anterioare, conform cărora, subsistemul bugetelor locale trebuia integrat in textul Legii nr. 500/2002 –în mod explicit si nu implicit -, el fiind o componentă semnificativă (in perspectiva autonomiei financiare) a sistemului bugetar al țării .
De asemenea, legiuitorul nu definește bugetul de stat , doar conceptul de buget, pe care îl consideră “ un document prin care sunt prevăzute si aprobate in fiecare an, veniturile si cheltuielile sau – după caz – numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice “ .
Aflați în acest punct al analizei noastre, consider oportună oferirea unor definiții date bugetului, de autori diferiți, în perioade diferite, definiții legale și din doctrină, care pun în evidență concepțiile diferite existente de-a lungul timpului, privind instituția bugetului și a naturii sale –economice si juridice .
1. În doctrina franceză, Paul Leroy Beaulieu, în lucrarea sa „Tratat de știința finanțelor”, Paris 1888, afirma că „un buget este un act de prevedere a veniturilor pe o perioadă determinată, un tablou evolutiv si comparativ al veniturilor de îndeplinit și al cheltuielilor de efectuat“. Din definiție rezultă că „ bugetul este un act contabil, nu un act în sens juridic”.
2. Rene Stourn, definește în 1891 bugetul ca fiind “un act condiționând aprobarea prealabilă a veniturilor si cheltuielilor publice“. Din definiție rezultă că bugetul este un act de condiționare fără de care nu este de conceput efectuarea cheltuielilor publice, definiția vizând bugetul de stat.
3. Raymond Muzellac definește bugetul ca fiind “actul prin care sunt prevăzute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului“, respectiv „ansamblul conturilor care descriu pentru un an civil toate resursele si toate cheltuielile statului“. Din definiție rezultă că bugetul este un act de autorizare, un act juridic,definiția vizând în fapt, tot bugetul de stat.
4. Definiția franceză legală din 1864 si 1921 prevede faptul că „bugetul e actul prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului și diverselor servicii publice “ (pe care legea le supunea acelorași reguli ). Același sens îl regăsim și în legile adoptate in 1870 în Italia și în 1890 în Rusia . Din aceste definiții rezultă că bugetul de stat ar fi un act ce cuprinde venituri si cheltuieli „autorizate”(deci sens juridic) ceea ce implica intervenția unor organe de specialitate .
5. Adolph Wagner în 1883 definește bugetul ca „un plan alcătuit din cifre, într-o ordine determinată, de obicei si tematic, privitor la ieșirile și intrările(cheltuieli si venituri) prealabile, în moneda sau valori monetare, care se pot produce în gestiunea economică a unui corp public pentru o perioadă următoare (un an)”. Observăm că autorul prezintă bugetul ca fiind un plan care se referă la gestionarea bunului public in folosul instituțiilor publice(deci, definiția vizează tot ceea ce în prezent se referă la bugetul de stat)
6. În România, Legea contabilității publice din 1864 prevedea ca „toate veniturile si cheltuielile neapărate spre îndeplinirea deosebitelor serviciuri, așezate conform legilor, trebuiesc autorizate pentru fiecare an de o lege anuala de finanțe și formează bugetul general al statului”.Urmează,după această lege din 1864,alte doua legi,una în 1903 și cealaltă în 1930, în care se dă o definiție mult mai clara a bugetului, definiția română legală din 1930 stipulând că „bugetul este un act prin care sunt prevăzute și prealabil aprobate veniturile si cheltuielile statului și ale altor servicii publice”. Acestei definiții îi lipsește perioada pentru care se elaborează bugetul,fiind diferită de cea franceză,prin faptul că în locul expresiei „autorizate” se folosește expresia „se aprobă”, ceea ce conduce la concluzia că este finalizat prin aportul organelor reprezentative ale statului,fiind un act juridic .
7. Reprezentanții cei mai de seamă ai științei finanțelor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de la începutul secolului XX(Paul Leroy, Gaston Jeze, Adolph Wagner,etc.), în tratatele lor de finanțe înfățișează în aceeași manieră, bugetul statului, prezentându-l ca pe „o listă, un act sau un document, un tablou care cuprinde veniturile și cheltuielile statului evaluate si comparate în vederea balansării pentru o perioada de un an si supuse aprobării Parlamentului”.
Remarcăm faptul că și în prezent unii autori preferă să delimiteze, printr-o definiție formală, sensul juridic al bugetului, considerându-l ca pe un act prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile organismelor publice .
Având în vedere cele mai de sus, considerăm necesară clarificarea unor concepte specifice domeniului bugetar .
1.2.2.Bugetul Public Național și sistemul bugetar
Așa cum arătam anterior, noțiunea de Buget Public Național este stipulată în
Constituția României la art. 138. Conform prevederilor constituționale bugetul public
național cuprinde:
bugetul de stat (B.S.)
bugetul asigurărilor sociale de stat (B.A.S.S.)
bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor;
Alte precizări ale art. 138 din legea fundamentală, referitoare la Bugetul Public Național, sunt:
conform al.(2):”Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului;
conform al. (3):“Dacă legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat si bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pană la adoptarea noilor bugete”.
conform al.(4):”Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii;
conform al.(5):”Nici o cheltuială bugetara nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”.
Sub aspectul conținutului său, bugetul public național este identic cu sistemul bugetar, acesta din urmă fiind alcătuit din totalitatea elementelor (bugetelor) enumerate la art. 1,al.(2), din Legea nr.500/2002 a finanțelor publice, la care, așa cum am menționat deja, adăugăm și bugetele locale .
Prin sistemul bugetar al unei țări înțelegem ansamblul relațiilor și formelor organizatorice prin care se asigură formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor bugetare publice, cu alte cuvinte, totalitatea bugetelor alimentate cu ban public. Noțiunea de public delimitează Bugetul Public Național de o serie de bugete private, cu care el coexistă. Componentele bugetului public național (sau componentele sistemului bugetar al țării)sunt autonome, având venituri și cheltuieli proprii. Ele se elaborează și se aprobă distinct, titularii lor având din punct de vedere administrativ, independență deplină .
Prin buget public-în general înțelegem din punct de vedere formal, actul prin care sunt stabilite și autorizate veniturile și cheltuielile unei persoane de drept public, cum ar fi statul, întreprinderile de stat, comunele, județele, departamentele, etc.
Apreciem că putem defini bugetul public ca fiind „programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile destinate exercitării funcțiilor statului ai satisfacerii altor nevoi publice pentru o perioadă determinată (de obicei un an), program ce îmbracă forma legii”. Din această definiție rezultă că bugetul este conceput ca un program ce vizează veniturile si cheltuielile publice, pentru o perioadă de timp, care produce efecte juridice, fiind o lege în sens formal. În mod practic, bugetul public național este un set de documente complexe cu ajutorul cărora se stabilesc, se autorizează și se realizează veniturile si cheltuielile unei autorități publice (în cazul României, această autoritate publică fiind statul, județul, municipiul, orașul sau comuna). Prin el, se identifică veniturile ce vor fi încasate și cheltuielile ce pot fi efectuate într-un an bugetar si financiar. Oricare din componentele unui buget public au o triplă semnificație:
politică, pentru că poate sprijini consolidarea puterii politice,”traducând” obiectivele economico-sociale în termeni financiari-bugetari,etc.
juridică, deoarece este supus dezbaterilor și aprobărilor (atât în faza de proiectare, cât și în cea de execuție), organelor alese (Parlament sau Consiliile Locale).
financiară, deoarece reprezintă un plan financiar, în care veniturile au un caracter maximal, cheltuielile au caracter minimal pe durata unui an bugetar, divizat pe cele patru trimestre.
Având în vedere conținutul si natura juridică a bugetului public, acesta poate fi tratat ca:
DOCUMENT
LEGE
INSTRUMENT DE POLITICĂ A STATULUI, IN DOMENIUL FISCALITĂȚII
SISTEM DE FLUXURI FINANCIAR
A. Bugetul Public ca DOCUMENT
Bugetul Public este un document-program, prin care statul prevede anual mărimea si structura veniturilor și cheltuielilor din cadrul economiei publice. Veniturile se înscriu în buget, după conținutul lor (fiscal sau nefiscal) și după sursa lor de proveniență, stabilindu-se nivelul încasărilor în cadrul fiecărei diviziuni si subdiviziuni. Cheltuielile se înscriu în buget, după conținutul lor și după destinația lor, pe domenii de activitate, ramuri și subramuri, stabilindu-se nivelul lor.
Prin Buget Public Național se proiectează și se desfășoară activitatea privind finanțele publice, bugetul public fiind instrumentul de elaborare, programare, execuție și control a procesului de repartizare a veniturilor, prin cheltuielile publice.
B. Bugetul Public ca LEGE
Bugetul Public este un act prin care se aprobă sub formă de lege, veniturile si cheltuielile anuale ale statului și este:
– un act de previziune, care indică sursele bănești (sub forma veniturilor) și destinația lor (sub forma cheltuielilor);
– un act de autorizare, prin care puterea legislativă autorizează puterea executivă, să perceapă veniturile și să le cheltuiască;
– un act anual – anul financiar si bugetar – perioada de exercițiu financiar, fiind intervalul de timp pentru care se face programul și se urmărește execuția veniturilor și cheltuielilor .
C. Bugetul Public ca INSTRUMENT DE POLITICĂ A STATULUI, ÎN DOMENIUL FISCALITĂȚII.
Prin bugetul public se stabilesc veniturile, ținând cont de opțiunile de ordin politic, social, financiar, economic, răspunzându-se la întrebări de genul :
– ce rol joacă impozitele pe plan economic și social ?
pe seama cui este repartizată sarcina fiscală ?
D. Bugetul Public ca SISTEM DE FLUXURI FINANCIARE.
Ponderea fluxurilor financiare care compun finanțele publice, în cazul formării
resurselor, o reprezintă prelevările si transferurile, iar în cazul gestionării resurselor, ponderea fluxurilor o reprezintă cheltuielile cu desfășurarea activităților specifice statului și colectivităților locale.
1.2.3.Bugetul general consolidat reprezintă ansamblul bugetelor, componentele sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg . Consolidarea reprezintă operațiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre două bugete componente ale bugetului general consolidat, în vederea eliminării dublei evidențieri a acestora.
1.2.4.Participarea Bugetului Public la repartizarea P.I.B.
Bugetul Public se caracterizează prin două laturi esențiale:
Latura relațiilor economice care se nasc în procesul formării fondurilor bănești, pe baza aprobării Parlamentului (formarea veniturilor) .
Latura relațiilor economice care se nasc în procesul repartizării fondurilor, pe baza aprobării Parlamentului, prin alocațiile bugetare, din rândul cărora o parte reprezintă cheltuielile propriu-zise ale statului, iar o altă parte se constituie în avansuri de P.I.B.
Cele două laturi ale relațiilor bugetare se întemeiază pe procesele REPARTIȚIEI
PRIMARE si SECUNDARE ale P.I.B., influența relațiilor bugetare asupra repartiției primare si secundare a P.I.B., fiind determinată de :
structura proprietății în cadrul economiei naționale;
modul de organizare a economiei în care sunt gestionate societățile comerciale unde statul deține capital .
Cu cât P.I.B. este mai mare, cu atât resursele financiare ale societății (veniturile) sunt mai mari .
În perioada de până în 1990, în condițiile economiei centralizate, relațiile bugetare s-au manifestat primordial în procesul de repartizare primară a P.I.N., o parte importantă a acestuia fiind alocată pentru finanțarea ramurilor economice din sectorul de stat .
În cadrul repartiției P.I.N. era inclusă si finanțarea activităților desfășurate de instituțiile de apărare, ordine publică, etc.
Bugetul Public îndeplinește două funcții ale finanțelor :
funcția de repartiție;
funcția de control.
1.2.5.Componentele (structura) Bugetului Public. Scurtă caracterizare.
Arătam într-un subcapitol anterior (1.3.2. Bugetul Public Național și sistemul bugetar), ca în Legea fundamentală, bugetul public național, se cuprind (conform art.138, din Constituția României) :
BUGETUL de STAT ;
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE de STAT ;
BUGETELE LOCALE ale comunelor, orașelor și județelor.
Acest concept este prezent și în Legea Finanțelor Publice nr.10/1991 în prezent abrogată. Arătam de asemenea, că din punct de vedere al conținutului, bugetul public național este identic cu sistemul bugetar, așa cum este el definit de art.1, al.(2) al Legii Finanțelor Publice nr. 500/2002.
În cele ce urmează, vom efectua o scurtă și sintetică prezentare a principalelor componente ale bugetului public național / sistemul bugetar, și anume :
BUGETUL de STAT;
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE de STAT;
BUGETELE LOCALE;
BUGETELE FONDURILOR SPECIALE.
BUGETUL de STAT deține locul principal în sistemul bugetar al României. Este
elaborat si administrat de Guvern, fiind aprobat de Parlament, prin Legea bugetară anuală, cunoscută sub numele de Legea bugetului de stat .
Cuprinde două componente de bază: veniturile si cheltuielile . Acestea sunt
aprobate prin Legea bugetară anuală, pentru finanțarea celor mai importante activități :
social-culturale;
instructiv-educative;
de apărare, asigurare a ordinei publice, înfăptuirea justiției;
măsuri de protecție socială;
funcționarea activităților publice, etc.
În principiu, bugetul de stat cuprinde două părți :
prima parte este votată de Parlament, autorizează perceperea impozitelor și împrumuturilor, fixează categoriile de cheltuieli și prezintă soldurile bugetare;
partea a doua precizează repartiția cheltuielilor fixate în prima parte .
Dogmatic, bugetul de stat este construit pe principiul echilibrului și evidențiază trei componente mari:
1) Bugetul General, care cuprinde majoritatea veniturilor și cheltuielilor care se referă la creditele acordate ministerelor;
2) Bugetele Anexă, cuprind venituri si cheltuieli aferente activității publice;
3) Conturile Speciale ale Trezoreriei, cuprind o serie de operațiuni ale bugetului general.
Bugetul de stat are și documente anexă, respectiv: anexele explicative, anexele specializate, anexele programatice și anexele de repartiție. Bugetul de stat poate fi caracterizat din două puncte de vedere: economic si juridic.
Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relațiile -în expresie banească- ce iau naștere în procesul repartiției P.I..B., în legatură cu îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor statului. Aceste relații se exprimă în dublu sens :
ca relații de mobilizare a resurselor bănești (crearea fondurilor);
ca relații de repartiție a resurselor bănești;
Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este:
un act în care se înscriu veniturile și cheltuielile probabile ale statului, pe timp de un an;
un document previzional, care cuantifică veniturile si cheltuielile;
un document obligatoriu -lege- care trebuie autorizat(a) de Parlament;
un document plan de acțiune (plan financiar) la nivel macroeconomic .
B. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE de STAT –este un buget autonom, întocmit distinct de bugetul de stat, elaborat si gestionat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiale, fiind aprobat de Parlament, prin Lege separată .
C. BUGETELE LOCALE sunt structurate pe doua nivele :
Bugetele centralizatoare ale județelor si ale municipiului București, care au rolul cumulării datelor din toate bugetele proprii ale colectivitaților locale;
Bugetele proprii ale unitaților administrativ-teritoriale, sunt bugete autonome, elaborate de autoritațile locale . În cazul în care cheltuielile autorităților publice sunt mai mari decat veniturile proprii, autoritățile locale apeleaza la sume defalcate si transferuri bănești de fonduri,de la bugetul de stat, în vederea echilibrării .
D. BUGETELE FONDURILOR SPECIALE se constituie în afara bugetului de stat, fiind aprobate de Parlament cu anexa la bugetul de stat .
1.2.6. Alte concepte privind bugetul:bugetul economiei naționale (bugetul economic); bugetul național; bugetul umbra; bugetul funcțional; bugetul social .
a) Bugetul Economiei Sociale (Bugetul Economic) reprezintă un document estimativ/previzional, asupra întregii activități economice de viitor .
b) Bugetul Național reprezintă un ansamblu de conturi ale națiunii,care descriu pentru anul în curs și anul viitor, previziunile asupra tuturor agenților economici din țara respectiva . Nu este obligatoriu și nu este un plan de acțiune .
c) Bugetul Umbra se întocmește în trei variante ale bugetului public:în varianta v1 se are în vedere că situația economică viitoare rămâne aceeași ca și în perioada expirată, în varianta v2 se are în vedere înrăutățirea situației economice viitoare; în varianta v3 presupunem îmbunătățirea situației economice în viitor .
d) Bugetul Funcțional e un buget complementar celui adoptat prin lege,având la bază modelul elaborat de ONU referitor la clasificația funcțională a destinațiilor bugetare .
e) Bugetul Social e inclus în bugetul public și e format din operațiunile financiare
produse de stat în scop strict social,urmărind ameliorarea condițiilor de viată ale unor categorii sociale,beneficiare a acestui buget.
CAP.2.ASPECTE PRIVIND PROCESUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA
2.1. CONSIDERAȚII GENERALE
Sistemul bugetar al României , se prezintă sub aspect organizatoric și fundamental, ca un ansamblu unitar .
Procesul bugetar cuprinde activitățile privind :
– elaborarea proiectului de buget;
– aprobarea acestuia;
– execuția bugetară;
– încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară;
– controlul bugetar.
Procesul bugetar este specific fiecărui stat, dar prezintă și trăsături comune, cum ar fi:
– este un proces de decizie, specializarea sa fiind alocarea resurselor ce sunt limitate pentru bunurile publice;
– este un proces predominant politic, pentru că deciziile de alocare a resurselor nu sunt determinate de piață, ci de cetățeni;
– este un proces complex, cu mii de participanți;
– este un proces ciclic .
2.2. ELABORAREA PROIECTULUI LEGII BUGETARE ANUALE
Proiectul legii bugetare cuprinde o serie de indicații referitoare la modul în care să fie aplicată legislația fiscală referitoare la: venituri mobilizate, la repartizarea și utilizarea creditelor bugetare, la unele limite cu caracter normativ, la facilități, la majorarea sau diminuarea unor cote de impozite .
Întocmirea proiectului de lege bugetară anuală se face de către organe diferite .
În practica internațională distingem următoarele sisteme de elaborare :
sistemul inițiativei guvernamentale – inițiativa aparține Guvernului și se aplică în Marea Britanie .
sistemul mixt – inițiativa aparține atât Guvernului, cât și Parlamentului și se aplică în țările europene printre care și în România .
sistemul inițiativei prezidențiale – se practică în Statele Unite ale Americii proiectul bugetului federal fiind elaborat de Președinte .
În cazul inițiativei guvernamentale și a sistemului mixt guvernul asigură echilibrarea și definitivarea proiectului de buget, elaborarea textului final și celorlalte documente însoțitoare ale proiectului de buget, cum ar fi :
– expunerea de motive;
– anexele la proiectul de lege;
– elementele de fundamentare .
Documentația întocmită de Guvern se trimite Parlamentului pentru analiză și aprobare.
Pentru a se realiza în timp util proiectele de bugete, Legea Finanțelor Publice a stabilit anumite termene:
1. Ministerul Finanțelor Publice va înainta Guvernului până la 1 mai obiectivele politicii fiscale și bugetare pentru anul bugetar pentru care se realizează proiectul de buget pe următorii 3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta să le aprobe până la 15 mai (art.32, Legea Finanțelor nr.500/2002). Conform art.33 din Legea Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget. În caz de modificare a limitelor de cheltuieli, acestea vor fi adoptate de Guvern, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, iar până la 15 iunie aceste limite vor fi comunicate ordonatorilor.
2. Până la 15 iulie, ordonatorii de credite au obligația să depună la Ministerul Finanțelor Publice, proiectele de buget, anexele acestora și estimările pe 3 ani viitori. Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de bugete, solicitând modificările necesare de asigurare a echilibrului bugetar. Dacă se ivesc divergențe, soluționarea acestora aparține Guvernului.
3. Proiectele de buget definitivate și estimările pe următorii 3 ani trebuiesc depuse la Ministerul Finanțelor Publice până la 1 august a fiecărui an.
4. Ministerul Finanțelor Publice va finaliza proiectul legii bugetare până la 30 septembrie.
5. Guvernul, după ce-și însușește proiectul îl depune la Parlament, împreună cu raportul asupra situației economico-financiare a țării, până cel târziu la 15 octombrie a fiecărui an.
2.3. APROBAREA LEGII BUGETARE ANUALE ȘI A CIFRELOR BUGETARE
Proiectul legii bugetare anuale și cifrele previzionate pentru noul an, sunt supuse dezbaterii și aprobării puterii legislative din fiecare țară .
În România, cele două camere ale Parlamentului au drepturi egale privitor la adoptarea legii bugetare anuale. Aceste drepturi se manifestă prin dezbateri comune în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului .
Prima etapă, examinarea proiectului de buget și a raportului Guvernului se face de către comisiile permanente buget – finanțe ale fiecărei camere; Proiectul este înaintat la birourile permanente ale comisiilor de buget – finanțe .
Comisiile permanente buget-finanțe dezbat și examinează documentele proiectului, la care se adaugă amendamentele celorlalte comisii și ale Compartimentelor tehnic – legislativ .
În final, cele două comisii întocmesc un raport ce se aprobă prin vot.
Etapa a doua, se desfășoară tot în cadrul ședinței celor două camere. Reprezentantul Guvernului prezintă proiectul de buget .
Se trece la dezbaterea generală a proiectului de buget, la care participă grupurile parlamentare. Dacă raportul comun propune adoptarea proiectului, se trece la dezbaterea proiectului și adoptarea lui, pe articole, precum și dezbaterea și adoptarea fiecărei cheltuieli în parte . Apoi urmează votarea de ansamblu a legii bugetare și a cifrelor bugetare din anexele acesteia, prin vot deschis sau secret. Pentru a deveni lege, proiectul este adoptat de Parlament și înaintat Președintelui României, spre promulgare .
Conform art.36 din Legea Finanțelor Publice, bugetele se aprobă pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, aliniate și pe ordonatorii principali de credite .
Conform art.37 din Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002, Guvernul îndeplinește sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent , limitele lunare de cheltuieli neputând depăși de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent sau 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget .
2.4. EXECUȚIA BUGETARĂ
Execuția bugetară reprezintă ansamblul operațiilor privind încasarea în totalitate și la termenele legale a veniturilor și efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget .
În vederea finanțării unor acțiuni noi, Guvernul poate dispune de rezerva bugetară (nescrisă în bugetul administrației centrale), iar prin legi bugetare anuale, Guvernul poate fi autorizat cu drepturi și obligații suplimentare:
– contractarea unor împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar de stat și pentru refinanțarea datoriei publice interne;
– folosirea ca resurse de rambursare a datoriei publice preluate de stat, a sumelor provenite din vânzarea acțiunilor deținute la societăți comerciale a căror destinație era aprobată de F.P.S. sau A.P.A.P.S, respectiv de A.V.A.S;
– constituirea „fondului pentru redresare financiară”;
– aprobarea acțiunilor și a categoriilor de cheltuieli pentru care se vor putea efectua plăți în avans din fondurile publice ale noului an bugetar;
– propuneri de rectificare a bugetului de stat;
– acordarea aprobării, pe parcursul execuției bugetare, ca Ministerul Finanțelor Publice să emită bonuri de tezaur sub forma de titluri de credit pe termen scurt.
Conform Legii datoriei publice, Guvernului îi revin următoarele prerogative bugetare:
– angajarea de împrumuturi de stat, pentru acoperirea deficitului bugetar aprobat prin legea anuală a bugetului de stat, acoperirea cheltuielilor publice de interes național pentru obiective de investiții, refinanțarea datoriei publice interne;
– angajarea de împrumuturi externe pe termen mediu sau lung, contractat direct sau de către societăți comerciale, regii autonome, autorități publice locale cu garanția statului;
– aprobarea emisiunilor de titluri de valoare lansate pe piețele financiar externe, la propunerea Ministerului Finanțelor și cu avizul Băncii Naționale a României .
Ministerul Finanțelor Publice are ca responsabilități elaborarea proiectului bugetului administrației centrale de stat, realizarea acestuia, asigurarea echilibrului financiar, aplicarea politicii financiare a Guvernului, cheltuirea eficientă a resurselor .
Conform Legii Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții:
– repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor din bugetul de stat;
– deschiderea de credite bugetare și alimentarea cu fonduri a conturilor bancare deschise pentru ordonatorii de credite;
– efectuarea transferurilor către unitățile administrativ teritoriale;
– elaborarea operațiilor privind contul general anual al execuției bugetului de stat;
– face propuneri Guvernului privind includerea în contul general anual a execuției bugetului de stat și a altor sume de bani datorate de stat;
– întocmește contul general anual al datoriei publice a statului (contul operațiunilor în țară și străinătate);
– asigură conducerea trezoreriei naționale și efectuează controlul preventiv și controlul de gestiune asupra patrimoniului public.
Pentru realizarea bugetului așa cum a fost aprobat, vom avea în vedere respectarea anumitor „reguli bugetare de fier”:
– realizarea veniturilor bugetare în cuantumul prevăzut, reprezintă o obligație;
– efectuarea cheltuielilor până la nivelul aprobat, reprezintă un drept al Guvernului;
– utilizarea creditelor bugetare este supusă afectației speciale: creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu pot fi folosite pentru finanțarea altui ordonator .
Fosta Lege bugetară oferea posibilitatea „ virărilor de credite bugetare”, cu aprobarea „fiecărui ordonator de credite pentru cheltuielile bugetului propriu și ale instituțiilor publice subordonate”.
În practica bugetară se utilizează următoarele mijloace excepționale de modificare a destinației creditelor bugetare:
– virările de credite bugetare;
– transferarea creditelor bugetare;
– suplimentarea creditelor bugetare;
– anticiparea creditelor bugetare;
– blocarea creditelor bugetare;
– anularea creditelor bugetare;
Virările de credite bugetare – reprezintă trecerea creditelor bugetare de la subdiviziunile clasificației bugetare unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde nu sunt suficiente .
Transferarea creditelor bugetare – specifică situațiilor când au loc treceri de unități, acțiuni, sarcini de la un ordonator la altul .
Suplimentarea creditelor bugetare – se poate face de Guvern, la cererea Ministerului Finanțelor Publice, pe baza cererilor primite de la ordonator .
Anticiparea creditelor – este modalitatea specifică pentru finanțarea unor acțiuni, social – culturale și acoperirea unor cheltuieli economice de interes local .
Blocarea creditelor bugetare – este prevăzută pentru fondurile bănești aprobate prin legea bugetară anuală și rămase neutilizate la sfârșitul trimestrului .
Anularea creditelor – rămase neutilizate în timpul execuției bugetare, se face la cererea ordonatorilor de credite sau a Ministerului Finanțelor Publice .
Un obiectiv permanent din legea bugetară anuală îl constituie încadrarea deficitului bugetului de stat în limita aprobată . Acest lucru se realizează prin blocarea, într-un anumit procent, a creditelor bugetare . Acest procent blocat nu poate fi folosit decât după deblocarea creditelor, în trimestrul al II-lea sau al III-lea, cu aprobarea Primului Ministru, în funcție de gradul de realizare a veniturilor bugetului statului și pe baza cererilor justificate ale ordonatorilor și aprobate de Ministerul Finanțelor Publice .
2.4.1. EXECUȚIA PĂRȚII DE CHELTUIELI
Execuția părții de cheltuieli presupune finanțarea integrală și la timp a sarcinilor bugetului de stat.
Creditul bugetar este suma prevăzută și aprobată prin bugetul de Stat, în limitele căreia o instituție publică poate efectua cheltuieli în cursul unui an .
Creditul bugetar sau alocațiile bugetare sunt sume de bani puse la dispoziția unor beneficiari, și sunt provenite de la bugetul Statului .
Finanțarea de la bugetul statului presupune trei trăsături :
– beneficiarii de credite pot fi numai unități economice și instituții publice;
– scopul pentru care sunt alocate fonduri bugetare trebuie să fie precizate prin lege;
– creditele acordate de la bugetele de stat nu se rambursează .
Creditele bugetare se primesc de către beneficiari, în cadrul unei „proceduri speciale” săvârșite pe baza actelor de către ordonatorii de credite . Aceștia sunt acele persoane fizice cu dreptul de a dispune asupra creditelor bugetare, în virtutea funcției pe care o dețin în conducerea unei instituții publice sau a unui organ de stat .
Ordonatorii de credite pot fi de trei grade:
– principali (gradul I )
– secundari (gradul II )
– terțiari (gradul III )
Ordonatorii principali de credite a bugetului de stat sunt conducătorii ministerelor și celorlalte organe de stat, care au dreptul să ceară Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite bugetare ce se cuvin instituțiilor pe care le conduc. Acești ordonatori au dreptul de a delega înlocuitorii de drept și conducătorii altor compartimente, pentru a aproba repartizarea și utilizarea creditelor bugetare
Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituțiilor de rang superior, iar conducătorii instituțiilor de rang inferior sunt ordonatori terțiari . Ordonatorii secundari primesc creditele de la ordonatorii principali, care la rândul lor le primesc de la Ministerul Finanțelor Publice . Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituțiilor cu personalitate juridică din cadrul ministerelor și a celorlalte instituții publice centrale .
Ordonatorii terțiari de credite sunt conducătorii unor instituții publice cu personalitate juridică și buget propriu din subordinea instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat .
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare, în limitele prevăzute de lege pentru cheltuielile strict legate de instituțiile sau organele pe care le conduc .
În utilizarea creditelor bugetare și în execuția părții de cheltuieli, trebuie să parcurgă următoarele patru etape: angajarea creditelor, constatarea lichidităților, ordonanțarea creditelor bugetare și plata creditelor bugetare.
1. Angajarea Angajarea reprezintă asumarea răspunderii de către un organism public, de a plăti unei terțe persoane fizice sau juridice, o suma de bani repartizată din bugetul de stat, obligație asumată în baza unui act lega .
Angajarea are un caracter voluntar, cu excepția calamităților, accidentelor, etc.
Angajarea cheltuielilor se face de către ordonatorii principali, dar și de către ordonatorii secundari care primesc creditele de la ordonatorii principali .
Competența ordonatorilor terțiari este limitată la aprobarea cheltuielilor ce urmează a fi făcute din creditele bugetare primite de la ordonatorii secundari .
Legea Finanțelor Publice prevede că angajarea oricăror cheltuieli din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor aprobate .
2. Lichidarea
Lichidarea este operațiunea prin care se verifică și se constată realitatea, în legătură cu realizarea obligației terțului de a furniza bunuri statului, lucrări sau servicii conform clauzelor contractuale .
Lichidarea poate fi făcută de ordonatorii de credite pe baza documentelor justificative privind livrările de bunuri, prestări de servicii și lucrări .
Constatarea lichidării creditelor este operațiunea prin care se verifică dacă sumele sunt reale, certe, exigibile și sunt folosite în destinațiile menționate .
3. Ordonanțarea
Este operațiunea de a emite un ordin de plată sau o dispoziție de plată, prin care se dispune plata sumelor de bani în favoarea terțului creditor .
Ordonanțarea cheltuielilor bugetare este un act administrativ financiar prin care se face plata către beneficiar. Prin Legea Finanțelor Publice se stabilesc următoarele reguli:
efectuarea cheltuielilor de la buget se poate face numai în baza actelor justificative legal întocmite;
ordonatorii de credite pot aproba efectuarea cheltuielilor numai dacă acestea au fost avizate de conducătorul compartimentului financiar contabil;
încălcarea acestor prevederi se consideră contravenție la disciplina bugetară și sancționarea cu amendă .
4. Plata
Este operația de achitare propriu-zisă a sumei de bani datorată de instituția publică . Prin plată se efectuează stingerea datoriei bănești a statului față de persoanele fizice sau juridice îndreptățite . Modul de efectuare a plății diferă, putându-se face prin: instrumente de plată fără numerar, mandat poștal sau în numerar .
2.4.2. EXECUȚIA PĂRȚII DE VENITURI
Execuția părții de venituri a bugetului de stat are de asemenea patru etape: așezarea impozitelor, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitelor, perceperea propriu-zisă a impozitelor .
1. Așezarea impozitelor se referă la identificarea materiei impozabile, evaluarea mărimii acesteia și stabilirea obiectului impunerii, în cazul unui contribuabil, persoană fizică sau juridică .
2. Lichidarea presupune determinarea cuantumului impozitului datorat de persoana fizică sau juridică .
3. Emiterea titlului de percepere a impozitului, constă în înscrierea cuantumului impozitului într-un act de dispoziție pe baza titlului executor, autorizându-se perceperea impozitului ca venit al bugetului .
4. Perceperea propriu-zisă presupune încasarea efectivă a sumei datorate. Dacă contribuabilii nu-și achită obligațiile fiscale la termenele scadente, în cadrul operațiunii de percepere se include și urmărirea .
Primele trei operații sunt realizate de aparatul fiscal al Ministerului Finanțelor Publice, iar a patra se realizează prin Trezoreriile Publice .
Procedeele tehnice de încasare a veniturilor bugetului de stat sunt următoarele :
1. Calcularea și plata directă de către subiecții impozitelor. Subiecții au obligația de a-și evalua obiectul impozabil, de a calcula și vărsa în contul bugetului de stat, impozitul sau taxa datorată .
2. Metoda stopării la sursă a impozitului datorat bugetului de stat, presupune faptul că operațiunile de calcul, reținere și vărsare a impozitului datorat de o anumită persoană, să se realizeze de o terță persoană .
3. Impunerea și debitarea de către organele fiscale se face pe baza informațiilor pe care le au, organele fiscale calculează impozitele sau taxele, alte obligații de plată, efectuând impunerea, deschizând rolul și debitând obligația .
4. Anularea de timbre fiscale și plata directă la C.E.C.
În procesul execuției bugetare mai au competențe administrative și compartimentele financiar – contabile ale instituțiilor publice – care sunt însărcinate cu ținerea evidenței contabile privind constituirea resurselor și efectuarea cheltuielilor, dar și Camera Deputaților și Senatului – care au resurse financiare și cheltuieli prevăzute distinct în bugetele aprobate pentru ele .
2.4.3. EXECUȚIA DE CASĂ A BUGETULUI DE STAT
Execuția bugetului presupune: încasarea veniturilor, deschiderea creditelor bugetare și efectuarea de plăți din buget în contul cheltuielilor, mobilizarea resurselor financiare pentru finanțarea deficitului bugetar .
Activitatea alcătuită dintr-o multitudine de operațiuni derulate prin sistemul de conturi deschise, se numește execuție de casă a bugetului .
Execuția de casă a bugetului este de două feluri: execuția de casă prin sistemul bancar și execuția de casă prin sistemul trezoreriei .
a. Execuția de casă prin sistemul bancar
Funcția de casier al statului este ocupată de Banca Centrală care efectuează operațiile de încasări și plăți și finanțarea deficitului bugetar . Instituțiile publice au libertatea de a-și deschide conturi la diferite bănci, dar fluxurile monetare cu bugetul sunt orientate spre aceste bănci și banca mandatată cu execuția de casă a bugetului .
Acest sistem prezintă unele avantaje și dezavantaje:
– se utilizează rețeaua de casierii și conturi a băncilor;
– Banca Centrală exercită direct controlul asupra masei monetare aflată în fluxurile de încasări și plăți;
– disponibilitățile instituțiilor publice existente la diferite bănci;
– analiza derulării execuției bugetare și cunoașterea poziției de casă a bugetului;
– Ministerul Finanțelor este nevoit să organizeze un sistem distinct pentru supravegherea plăților și încasărilor .
b. Execuția de casă prin sistemul trezoreriei
Trezoreria îndeplinește două funcții principale:
1. funcția de casier public;
2. funcția de bancă a statului.
1. Funcția de casier public. Prin această funcție, Trezoreria efectuează operațiuni financiare cum ar fi :
– toate operațiunile propriu-zise de încasare a veniturilor bugetului și de plăți de la buget, în numerar sau decontări fără numerar;
– mobilizarea resurselor financiare pentru finanțarea echilibrului bugetar;
– controlul asupra cheltuielilor, cu ocazia eliberării de fonduri de la buget;
– asigurarea informației necesare privind execuția de casă a bugetului, pentru întocmirea conturilor execuției și a rapoartelor periodice;
– cunoașterea fluxurilor bugetare, supervizarea lor, sincronizarea lor;
– gestionarea poziției zilnice de casă a bugetului și asigurare lichidității necesare.
Funcția de casier presupune două probleme:
a. execuția de casă a operațiunilor de încasări și plăți efectuate de stat – se materializează în execuția operațiunilor statului și ale corespondenților;
b. asigurarea disponibilităților necesare rambursării la momentul exigibilității, a angajamentelor statului .
Datorită acestei caracteristici la nivelul Trezoreriei se pot înregistra fluctuații de lichidități: surplus sau lipsă de lichidități .
În cazul lipsei de lichidități, Trezoreria reclamă atragerea de resurse prin:
– utilizarea fondurilor corespondenților;
– emisiunea bonurilor de tezaur;
– avansurile acordate de Banca de Emisiune .
2. Funcția de bancă a statului – se manifestă în două forme:
ca o bancă de depozit, care asigură împrumuturi unor întreprinderi, pentru dezvoltarea acestora;
ca o bancă de emisiune, intervenind în circulația monetară .
În calitate de bancher, trezoreria realizează următoarele operații:
efectuează gestiunea disponibilităților bănești ale sectorului public, organizând evidența contabilă a instituțiilor publice;
efectuează operațiuni de garantare de către stat sau de coparticipare a acestora la acordarea de împrumuturi unor instituții guvernamentale;
gestionează datoria publică .
Acoperirea golurilor temporare de casă și a deficitului, înregistrate pe parcursul bugetului de stat, se efectuează prin:
folosirea resurselor disponibile aflate în conturile trezoreriei statului;
împrumuturi fără dobândă, acordate de Banca Națională a României, cu termen de rambursare de maxim 6 luni;
în primele zece luni ale anului, Trezoreria poate emite bonuri de tezaur, purtătoare de dobândă, cu scadența până la sfârșitul anului;
suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat .
2.4.4. ÎNCHEIEREA EXECUȚIEI BUGETARE. APROBAREA CONTULUI GENERAL ȘI A REZULTATELOR EXECUȚIEI
Execuția bugetului de stat se încheie la 31 decembrie a fiecărui an și presupune înregistrarea contabilă a veniturilor și cheltuielilor, precum și a încasărilor și plăților efectuate .
Pe baza înregistrărilor contabile, Ministerul Finanțelor întocmește contul general anual de execuți, ce trebuie depus la Parlament până la 1 iulie a anului următor, în vederea aprobării .
Acest cont general anual de execuție are următorul conținut:
la venituri: evaluările bugetare, drepturile constatate, încasările realizate, rămășițele de încasat;
la cheltuieli: creditele aprobate inițial și definitiv, plățile efectuate, obligațiile cu termene legale până la 31 decembrie .
Rezultatul exercițiului bugetului
Rezultatul exercițiului reprezintă soldul contului general, care poate înregistra echilibru, deficit sau excedent bugetar .
Excedentul sau deficitul bugetar se stabilește conform relației :
E/D = Vi – ( Pef + Qn )
Unde:
E = excedent;
D= deficit;
Vi= venituri încasate până la încheierea exercițiului;
Pef= plăți efectuate la încheierea exercițiului;
Qn= obligații cu termene legale până la finele anului .
Odată cu contul general de execuție a bugetului de stat, cu conturile anuale de execuție a tuturor bugetelor ordonatorilor principali de credite, cu conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale, cu contul de execuție a fondului de tezaur al statului se mai depun: – conturile anuale de execuție a bugetelor locale;
contul anual al execuției bugetului asigurărilor sociale de stat;
contul general anual al datoriei publice;
Raportul public anual – întocmit de Curtea de Conturi, care pentru întocmirea raportului, va primi de la organele competente a le întocmi, conturile amintite: contul general anual al execuției bugetului de stat; contul anual al fondului de tezaur al statului; conturile anuale de execuție a fondurilor speciale; conturile anuale de execuție a bugetelor locale; contul anual al datoriei publice a statului și al situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe .
Durata execuției bugetare este limitată la 1 an –în cazul sistemului de gestiune, sau poate fi de 15-18 luni – în cazul sistemului de execuție .
Ministerul Finanțelor întocmește și folosește în conducerea trezoreriei naționale, proiectele și exercițiile privind:
balanța financiară generală a economiei;
balanța de plăți externă;
balanța de venituri bănești a populației și a masei monetare;
balanța formării capitalurilor pe economie;
balanța financiară a resurselor și cheltuielilor de investiții .
2.5. CONTROLUL EXECUȚIEI BUGETARE
Controlul execuției bugetare este necesar, datorită restricțiilor ce există în alocarea resurselor pe destinații, datorită caracterului lor limitat . Execuția bugetară se realizează sub controlul unor organe împuternicite, activitatea de control are caracter:
a. politic și legislativ – este exercitat de Parlament, cu ocazia aprobării proiectului de buget și a contului general de execuție bugetară .
b. jurisdicțional – constă în verificarea piesă cu piesă a actelor justificative, propunându-se asupra legalităților .
c. administrativ – se exercită de organe din interiorul instituției publice, sub forma controlului ierarhic intern practicat de ordonatorii principali de credite, asupra modului în care au fost utilizate creditele bugetare, de către subordonați . Obiectul controlului este:
– administrarea și folosirea fondurilor de la buget către instituțiile publice și agenții economici;
– verificarea exactității și realității înregistrărilor în evidențele instituțiilor publice și ale agenților economici;
– verificarea stabilirii corecte și a îndeplinirii integrale și la termen, a obligațiilor fiscale față de stat;
– folosirea economică a mijloacelor și fondurilor din dotare, în cazul regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat .
În funcție de momentul efectuării sale, controlul poate fi:
preventiv sau apriori care:
se face înainte de încasarea unui venit bugetar sau plata unei sume;
poate opri derularea operațiunilor nelegale, neoportune, ineficiente;
controlul concomitent, care:
se efectuează cu prilejul efectuării operațiunii bugetare verificate;
preîntâmpină înfăptuirea și pe viitor a unor operațiuni nelegale, neoportune, ineficiente, sprijinind intrarea în legalitate;
controlul postoperativ sau postum, care:
are loc după ce operațiunile bugetare au avut loc;
prin identificarea abaterilor și a persoanelor vinovate, se stabilesc măsurile de recuperare a prejudiciilor aduse statului .
CAP.3. BUGETELE LOCALE
3.1.PARTICULARITĂȚILE BUGETELOR LOCALE
Finanțele publice locale reprezintă ansamblul tuturor procedeelor de formare si întrebuințare a fondurilor bănești de interes local, atât bugetare cât și extrabugetare sau speciale .
Bugetele locale sunt instrumente de planificare și conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale .
Cadrul juridic al acestei activități îl reprezintă Legea nr. 273/29 iunie 2006, privind finanțele publice locale, intrată în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 prin abrogarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 45/2003, privind finanțele publice locale.
În prevederile Legii nr. 273/2006, la art.1, al.(1) sunt stabilite „principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale”. De asemenea, conținutul aceleiași legi stipulează la art.1, al.(2) existența unui sistem al bugetelor locale format din : a. bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor si municipiului București;
b. bugetele locale ale instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;
c. bugetele instituțiilor publice finanțate integral din veniturile proprii;
d. bugetul împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și altor costuri se asigură din bugetele locale și care provin din: împrumuturi externe contractate de stat și subîmprumutate autorităților administrației publice, contractate de autoritățile administrației publice locale și garantate de stat; împrumuturi externe și interne contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale;
e. bugetul fondurilor externe nerambursabile .
Bugetul local reprezintă conform art.2, pct.7 din Legea nr. 273/2006, „documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale”.
Observație: Suntem de părere că definiția legală a bugetului local prezintă anumite lacune întrucât se referă doar la „veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale”, fără a menționa și alte nevoi publice de interes local . Pe de altă parte, noțiunea „document” nu are nici o semnificație privind natura bugetului.
Resursele financiare (veniturile financiare ale unităților administrativ-teritoriale ) se constituie din impozite, taxe și alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital și sume defalcate din venituri ale bugetului de stat, cote adiționale la unele venituri ale bugetelor de stat, transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat și veniturile cu destinație specială, (art. 5 al.(1), Legea 273/2006).
Din bugetele locale, se finanțează, în condițiile stabilite de lege, cheltuieli privind acțiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv ale cultelor recunoscute de lege, acțiuni de interes local în beneficiul colectivității, cheltuieli de întreținere și funcționare a administrației publice locale, cheltuieli cu destinație specială, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege.
Un factor important în delimitarea și repartizarea veniturilor și cheltuielilor pe structurile administrației centrale și locale, îl reprezintă gradul de intervenție a puterii centrale la nivel local. Acesta se poate manifesta, fie prin limitarea libertății de a efectua cheltuieli și de a încasa venituri, fie prin controlul activităților centrale asupra celor locale.
Autoritățile administrației publice locale au următoarele competențe și responsabilități în ceea ce privește finanțele publice locale :
1. elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
2. stabilirea, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii;
3. urmărirea execuției bugetelor locale și rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar în condiții de echilibru;
4. stabilirea și urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv opțiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenți economici specializați sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul cetățenilor;
5. administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale;
6. angajarea de împrumuturi pe termen scurt și lung, urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea;
7. administrarea resurselor financiare pe parcursul execuției bugetare, în condiții de eficiență;
8. stabilirea opțiunilor și priorităților în aprobarea și în efectuarea cheltuielilor publice locale;
9. elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;
10. organizarea și urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor și instituțiilor publice din subordinea consiliilor locale, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București;
11. contractarea directă de împrumuturi interne și externe, pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea.
Persoanele abilitate privind realizarea întregii activități bugetare, conform principiilor și procedurii bugetare se numesc ordonatori de credite. Legea nr. 273/2006, prevede la art.21 trei categorii de ordonatori de credite: ordonatori principali, ordonatori secundari și ordonatori terțiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ – teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții consiliilor județene (art.21, al.(2), Legea 273/2006). Ei pot delega, în anumite limite și condiții, aceste calități înlocuitorilor de drept sau altor persoane împuternicite in acest scop.
Ordonatorii secundari sau terțiari, după caz, sunt conducătorii instituțiilor publice, cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele prevăzute la art.1, al.(2) din Legea nr. 273/2006.
Rolul ordonatorilor de credite
Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt, după caz, ordonatorii secundari sau terțiari de credite, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Responsabilitățile ordonatorilor de credite
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja credite bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund de:
elaborarea și fundamentarea proiectului de buget propriu;
urmărirea modului de realizare a veniturilor;
angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor, în limita creditelor bugetare aprobate și a veniturilor bugetare posibil de încasat;
integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituției pe care o conduc;
organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și a execuției bugetare;
organizarea sistemului de monitorizarea programului de achiziții publice și a programului de investiții publice;
organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;
organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului conform prevederilor legale;
alte atribuții stabilite de dispozițiile legale.
3.2. ASPECTE GENERALE PRIVIND VENITURILE ȘI CHELTUIELILE BUGETELOR LOCALE.
Bugetele locale sunt structurate pe două niveluri:
Bugetele centralizatoare ale județelor și municipiului București, care au rolul cumulării datelor din toate bugetele proprii ale colectivităților locale; aceste bugete fără a avea caracter juridic, au caracter statistic, indicativ;
Bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale care au responsabilitate juridică, ale municipiilor, orașelor și comunelor, precum și ale sectoarelor municipiului București, inclusiv sectorul Agricol Ilfov.
Bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale se întocmesc în condiții de autonomie de către autoritățile publice locale, dimensionându-și prevederile bugetare ale cheltuielilor în raport cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe, celelalte venituri aprobate prin Legea bugetară anuală, a se constitui la dispoziția lor.
Autoritățile locale nu au libertatea de a înscrie orice fel de cheltuieli în bugetul lor, fiind însă obligate să înscrie cheltuielile referitoare la buna funcționare a serviciilor publice ce se desfășoară pe teritoriul lor, aflate în propria administrare: învățământ, justiție, servicii de salubritate, primărie, ordine publică, pompieri, chiar cheltuieli din contul datoriei publice, împrumuturi contractate de ele.
De asemenea, trecerea de către guvern, în administrarea și finanțarea autorităților publice, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora și a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora.
Conform art.49 al.(5) din Legea 273/2006, prin bugetele locale și bugetele instituțiilor și serviciilor publice locale, sunt aprobate credite bugetare în limita cărora se pot angaja și efectua cheltuielile bugetare.
De asemenea este interzisă utilizarea creditelor bugetare, pentru alte destinații decât cele aprobate. Conform art.14 al.(4) din Legea 273/2006, în bugetele locale nu se pot înscrie și nu se pot aproba cheltuielile, fără asigurarea resurselor financiare corespunzătoare.
Veniturile și cheltuielile publice locale se grupează conform clasificației (bugetare) indicatorilor privind finanțele publice, elaborate de Ministerul Finanțelor (art.26 al.(2), Legea 273/2006).
Clasificația indicatorilor privind Finanțele Publice Locale cuprinde :
venituri – CAPITOLE și SUBCAPITOLE ;
cheltuieli – PĂRȚI, CAPITOLE, SUBCAPITOLE, TITLURI și ARTICOLE, ALINEATE.
În situația în care cheltuielile în bugetele proprii ale județelor și al Municipiului București, ale unor municipii și sectoare ale Municipiului București, orașe sau comune, nu pot fi acoperite integral din veniturile proprii, pentru echilibrarea bugetelor respective prin legea anuală a bugetului se pot stabili pe ansamblul fiecărui județ, respectiv a Municipiului București, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferuri cu destinație specială din bugetul de stat, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unitățile administrativ-teritoriale ( art.33 al.(1), Legea 273/2006 ).
Din sumele defalcate, o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii astfel (art.33, al.(3), Legea 273/2006):
80% din sumă se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, în funcție de următoarele criterii: populație, suprafața din intravilanul unității administrativ-teritoriale și capacitatea financiară a unității administrativ-teritoriale;
20% din sumă se repartizează prin hotărâre a consiliului județean, pentru susținerea programelor de dezvoltare locală, pentru proiecte de infrastructură care necesită cofinanțare locală. Hotărârea consiliului județean se comunică directorului direcției generale a finanțelor publice județene,prefectului și consiliilor locale din județ.
La proiectarea bugetului pe ansamblul județului, propunerile de sume defalcate și de transferuri se cuprind în proiectele de buget centralizator (al județului/municipiului București) și se transmit Ministerului Finanțelor, prin D.G.F.P, la cererea ordonatorilor principali de credite ( art.34 al. (1) și (2), Legea 273/2006), în funcție de necesitățile execuției bugetare.
În bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale se pot înscrie fonduri de rezervă la dispoziția consiliului local, județean, al municipiului București, în limita a 5% din totalul cheltuielilor. Aceste fonduri de rezervă se pot utiliza, în baza hotărârilor consiliilor respective, prin:
finanțarea acțiunilor sau a sarcinilor intervenite în cursul anului;
pentru înlăturarea efectelor unor calamități naturale;
acordarea unor ajutoare către unitățile administrativ-teritoriale în situații de extremă dificultate ( art.36 al.(1), Legea 273/2006 ).
Fondul de rezervă bugetară poate fi majorat în cursul anului de către consiliul unității administrativ-teritoriale, din disponibilitățile de credite bugetare, cu excepția creditelor pentru personal. Atunci când în bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale veniturile depășesc cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetară stabilă, diferența se constituie în excedent anual al bugetului local.
Excedentul anual al bugetului local, rezultat la închiderea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează în ordine, pentru:
rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și a comisioanelor aferente acestora , spețelor și a altor costuri;
constituirea fondului de rulment (art. 58, al.(1), Legea 273/2006).
Fondul de rulment se păstrează într-un cont distinct deschis fiecărei unități administrativ-teritoriale, la unitățile teritoriale ale Trezoreriei statului și poate fi utilizat pentru acoperirea unor goluri temporare de casă, provenite dintr-o colectare defectuoasă a veniturilor, care dă naștere unor decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent. Fondul de rulment mai poate fi utilizat pentru:
acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar;
finanțarea unor investiții din competența autorităților administrației publice locale;
dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul colectivității.
Noutatea adusă de Legea Finanțelor Publice Locale nr.189/1998 – abrogată – în această direcție, este aceea că începând cu anul 1999 nu se mai constituie fond de tezaur la dispoziția Consiliului Județean. Soldul fondului de tezaur la nivelul Consiliului Județean și al Consiliului General al municipiului București se va utiliza, până la lichidarea, pentru realizarea de investiții publice de interes județean, cu aprobarea Consiliului Județean și a Consiliului General al Municipiului București ( art.61 , Legea Finanțelor Publice Locale 189/1998 ).
În vederea acoperirii cheltuielilor, consiliile unităților administrativ-teritoriale pot aproba cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor ce le compun, contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu sau lung pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale. Datoria publică locală reprezintă o obligație generală care trebuie rambursată conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziția unităților administrativ-teritoriale, cu excepția transferurilor de la bugetul de stat, cu destinație specială (art.61, al. (1),(2), Legea 273/2006).
Avalizarea de către autoritățile administrației publice locale a biletelor la ordin emise de operatorii economici și serviciile publice din subordinea acestora reprezintă datoria publică locală
Instrumentele datoriei publice locale sunt:
Titluri de valoare;
Împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituții de credit;
Credite furnizor;
Leasing financiar;
Garanție locală.
Emiterea și lansarea titlurilor de valoare se poate face direct de către autoritățile administrației publice locale sau prin intermediul unor agenții sau altor instituții specializate.
Consiliile locale (comunale, orășenești, municipale, județene) și Consiliul general al Municipiului București pot aproba contractarea – cu condițiile informării prealabile a Ministerului Finanțelor Publice – împrumuturilor interne sau externe pe termen mediu și lung pentru realizarea de investiții publice de interes local și pentru refinanțarea datoriei publice locale, cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor ce le compun, fără garanția Guvernului. Împrumuturile externe se pot contracta numai cu aprobarea comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, a cărei componență se aprobă prin Hotărâre a Guvernului ( art.61, al.(1), (2), (3), (4), (5), Legea 273/2006).
Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile și comisioanele datorate de unitățile administrativ-teritoriale se prevăd în bugetul local. Împrumuturile contractate de unitățile administrativ-teritoriale pot fi garantate de către autoritatea administrației publice locale, prin orice sursă de venituri, cu excepția transferurilor de la bugetul de stat cu destinație specială .
Veniturile care se constituie în garanție și care sunt încasate la bugetul local vor fi supuse acordului de garantare. Acordul se va aplica cu prioritate față de orice revendicări ale unor terți către autoritatea administrației publice locale respective ( art.63 al.(9), Legea 273/2006).
Datoria publică nu reprezintă obligații sau răspunderi ale Guvernului. Ea va fi rambursată efectiv din veniturile prin care s-a garantat împrumutul respectiv de către autoritățile administrației publice locale (art.62, al.(12), Legea 273/2006). Guvernul poate acorda garanții la împrumuturile externe contractate de autoritățile administrației publice locale în condițiile legii privind datoria publică .
Documentele care fac dovada datoriei publice locale vor include o clauză prin care unitățile administrativ-teritoriale se obligă să ramburseze datoria și să plătească dobânzile și comisioanele aferente acestei datorii, numai din veniturile autorității administrației publice locale respective fără ca Guvernul să aibă vreo obligație și fără ca, credibilitatea sau capacitatea de impozitare a Guvernului să fie folosită pentru garantarea rambursării datoriei unităților administrativ-teritoriale, a plății dobânzilor și comisioanelor aferente.
Consiliile unităților administrativ-teritoriale pot apela la împrumuturi interne și externe, și pot garanta orice fel de împrumut, numai dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate și/sau garantate aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat și/sau garantat în anul respectiv, depășește limita de 30% din totalul veniturilor curente (fiscale și nefiscale) ale bugetelor locale, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit (art.63, al.(4), Legea 273/2006). În scopul calculării acestor limite, pentru împrumuturile contractate și/sau garantate cu o rată variabilă a dobânzii, se va efectua calculul folosind rata dobânzii variabilă la data acestuia, în timp ce pentru împrumuturile acordate în valută vor fi luate în calcul la valoarea cursului de schimb comunicat la data efectuării calculului. Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administrației publice locale va fi înscrisă în registrul de evidență a datoriei publice locale și se raportează anual prin dările de seamă contabile. Similar se procedează și în cazul garanțiilor ( art.63, al.(5), Legea 273/2006).
În situația în care pe parcursul execuției, apar goluri temporare de casă, ca urmare a decalajului dintre veniturile și cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin împrumuturi fără dobândă din disponibilitățile contului general al trezoreriei statului, numai după utilizarea fondului de rulment .
Valoarea totală a împrumutului fără dobândă ce poate fi angajat de autoritățile administrației publice locale, din disponibilitățile contul general al trezoreriei statului, este supusă următoarelor limite:
nu vor depăși 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului fiscal în care se face împrumutul;
în aceste condiții, autoritățile publice locale nu pot angaja împrumuturi mai mari decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiași an fiscal;
Rambursarea fondurilor împrumutate fără dobândă, din disponibilitățile contului general al trezoreriei statului va fi garantată cu veniturile estimate a fi încasate în anul respectiv, în condițiile garantării prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.
Formarea și utilizarea resurselor financiare publice locale și contul de execuție a bugetelor locale sunt supuse controlului Curții de Conturi. Activitatea autorităților administrației publice locale va fi supusă unei verificări excepționale a Curții de Conturi în următoarele condiții ( art.66 al.(1), lit. a), b) și c), Legea 273/2006):
– autoritățile administrației publice locale nu-și rambursează toate obligațiile de plată pe termen scurt până la sfârșitul anului bugetar în care au fost angajate împrumuturile;
– dacă la un moment dat, pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt ale
administrației publice locale depășesc limita legală stabilită la art.65, al.(2), lit.a);
– la sesizarea motivată a cel puțin unei treimi din numărul membrilor ce compun autoritatea deliberativă.
În aceste condiții, Curtea de Conturi va solicita autorităților administrației publice locale, să întocmească un plan de redresare prin care să se asigure respectarea condițiilor impuse de lege, (art.65 al.(2)), în termen de 12 luni (art. 66, al.(2)).
În cazul în care, la înființarea unor instituții și servicii publice de interes local sau a unor activități finanțate integral din veniturile extrabugetare, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza unor documentații de fundamentare, consiliile unităților administrativ-teritoriale pot acorda împrumuturi temporare din BUGETUL LOCAL pe bază de convenție, împrumuturi care vor fi rambursate integral, în termen de un an de la data acordării. În caz contrar, se vor aplica majorări de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, potrivit legii.
VENITURILE
Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare, în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.
În funcție de modul lor specific în care se face constatarea și perceperea veniturilor acestea se pot grupa în: venituri ordinare și venituri extraordinare.
Veniturile ordinare se realizează în special din impozitele locale, taxele locale, alte venituri locale.
Principalele venituri locale reprezentate de impozite și taxe, se referă la impozitele directe reale. Acestea sunt reglementate fie prin legi, fie prin acte normative emise de puterea locală. Cele mai reprezentative venituri care fac obiectul bugetelor locale, sunt impozitele și taxele reglementate de O.U.G. nr.36/2002, privind impozitele și taxele locale, unde sunt cuprinse o paletă largă de impozite și taxe ( impozitul pe teren inclusiv cel agricol, clădiri, taxe asupra mijloacelor de transport, ambarcațiuni, taxa hotelieră, taxa pentru șederea în stațiuni balneoclimaterice, impozitul pe spectacole ), și mai apoi prin Legea nr. 571/2003 de aprobare a Codului Fiscal, cu modificările la zi.
Tot în categoria veniturilor locale ordinare sunt cuprinse:
impozitul pe profitul regiilor autonome de interes local;
impozitul pe veniturile liber-profesioniștilor, meseriașilor, altor persoane fizice independente și asociații familiale;
taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, folosită în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.
Aceste venituri sunt, (deoarece ele au caracterul unor venituri permanente), curente, urmarea faptului că sunt reglementate prin legi ori prin alte acte normative nelimitate în timp.
Veniturile extraordinare reprezintă venituri cu caracter temporar, acordate în mod excepțional de la bugetul statului sau pe alte căi și care să completeze veniturile ordinare ale unităților administrativ-teritoriale.
În categoriile de venituri extraordinare ale bugetelor locale, se include, în principiu, următoarele venituri:
– atribuirea unor impozite și taxe, de la bugetul de stat către bugetele locale. Printr-un act de decizie, are loc o cesiune de drepturi de la bugetul statului către bugetele locale prin cedarea dreptului de a încasa unele impozite și taxe, de regulă cu caracter general, în favoarea unităților administrativ-teritoriale.
– aplicarea reală a principiului autonomiei locale administrative, prin descentralizarea serviciilor desconcentrate ale ministerelor, conduce în timp la organizarea serviciilor financiar-fiscale proprii consiliilor locale, care vor gestiona întreaga problematică a impozitelor și taxelor și a tuturor veniturilor atribuite.
– sume defalcate din anumite impozite și taxe generale. Acestea reprezintă sume ce intră la bugetul local, prin aplicarea unor cote procentuale din impozitul/taxa respectivă, în vederea completării veniturilor proprii ale bugetelor locale.
-adiționalele reprezentând venituri ce iau naștere prin aplicarea unor procente “ care se adaugă celor în temeiul cărora se calculează respectivele impozite, în scopul completării veniturilor ordinare ale bugetelor locale“.
– subvențiile reprezentând sume de bani, stabilite și acordate prin Legea bugetară anuală de la bugetul de stat, bugetele locale, destinate să completeze veniturile bugetelor unităților administrativ-teritoriale .
– împrumuturile reprezintă o modalitate prin care autoritățile locale urmăresc două obiective : echilibrarea anuală a bugetului local, și atragerea unor fonduri necesare pentru realizarea unor investiții publice de interes local .
Unitățile administrativ-teritoriale pot contracta împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local și pentru refinanțarea datoriei publice locale.
Contractarea de împrumuturi este posibilă doar cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor ce compun consiliul local, și numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale în condiții de rambursabilitate din resursele aflate la dispoziția unităților administrativ-teritoriale, cu excepția transferurilor de la bugetul de stat, cu destinație specială.
Această Comisie funcționează în structura Ministerului Finanțelor Publice, fiind condusă de un secretar de stat din cadrul acestui minister.
Dacă în vechea reglementare împrumuturile publice interne puteau fi contractate sau garantate fără a fi nevoie de vreun aviz, doar cu condiția informării prealabile a Ministerului Finanțelor Publice, în prezent procedura de avizare s-a extins și asupra acestor forme de împrumut (art.61, al.(3), Legea 273/2006). O a doua limitare adusă creditelor publice de Legea Finanțelor publice locale (art.63, al.(4)),o reprezintă raportarea acestora la un plafon maxim de îndatorare publică ce poate ajunge la 30% din totalul veniturilor estimate.
CHELTUIELILE
Cheltuielile bugetelor locale sunt clasificate, pe: părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate.
Din bugetele locale se finanțează acțiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv ale cultelor, acțiuni de interes local în beneficiul colectivității, cheltuieli de întreținere și funcționare a administrației publice locale, cheltuieli cu destinație specială, alte cheltuieli prin dispoziții legale.
Fundamentarea, denumirea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective. Aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza(art.5, pct.3-4, Legea 273/2006).
În art.26, al.(7), lit.a-b din Legea finanțelor publice locale sunt prevăzute doua concepte bugetare noi și anume:
secțiunea de funcționare;
secțiunea de dezvoltare.
Secțiunea de funcționare este partea de bază, obligatorie, a unui buget local, care cuprinde veniturile necesare acoperirii cheltuielilor curente pentru realizarea atribuțiilor și competențelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, subdiviziuni administrativ-teritoriale, precum și cheltuielile curente respective
Secțiunea de dezvoltare este partea complementară a unui buget local care cuprinde veniturile afectate cheltuielilor de capital, potrivit politicilor de dezvoltare la nivel național, regional, județean, zonal sau local, după caz, precum și cheltuielile de capital respective, pe bază de programe și proiecte.
În cursul execuției bugetare, în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin bugetele locale, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele necesare acoperirii golurilor de venituri sau sporului de cheltuieli (art.14, al.(5), Legea 273/2006)
Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, pot aproba și utiliza în întregime, sumele încasate din veniturile proprii peste cele aprobate prin bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prevăzute în aceste bugete, în următoarele condiții (art.71, al.(1), Legea 273/2006) :
– depășirea încasărilor să fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin bugetul local respectiv și să se mențină până la sfârșitul anului;
– bugetele proprii respective să nu aibă împrumuturi restante, dobânzi sau comisioane neachitate, aferente împrumuturilor contractate.
Virările de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificației bugetare se aprobă de către consiliul administrativ-teritorial, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor începând cu trimestrul III al anului bugetar.
Având în vedere criteriile care stau la baza elaborării clasificației bugetare, gruparea cheltuielilor se face în cheltuieli de personal și cheltuieli materiale. Cheltuielile de personal, cheltuielile materiale, alături de alte cheltuieli (subvenții, dobânzi aferente datoriei publice, rezerve), formează cheltuielile curente. Cheltuielile totale cuprinse în bugetul local cuprind:
cheltuieli curente;
cheltuieli de capital;
împrumuturi de acordat;
rambursarea de credite externe și plăți de dobânzi și comisioane aferente acestora.
3.3 STRUCTURA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR BUGETELOR LOCALE
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar
a. Pentru a-și putea îndeplinii funcțiile, consiliile locale au nevoie de venituri, pe baza cărora își crează resurse din care vor face cheltuieli. Legea bugetară anuală, având în vedere specificul activității organelor locale, le delimitează acestora veniturile ce se mobilizează la bugetele locale .
b. Pe baza criteriului economic, veniturile totale ce se mobilizează la bugetele locale sunt:
– venituri curente, alcătuite din taxe și impozite directe și indirecte inclusiv cotele din impozitele pe salarii și cotele adiționale la unele venituri ale bugetului de stat (venituri fiscale ), diverse vărsăminte (venituri nefiscale);
venituri din capital, provenite din valorificarea de bunuri;
venituri cu destinație specială (taxe speciale și altele);
venituri excepționale, atrase în vederea asigurării echilibrului monetar, în cazul apariției unor goluri de casă temporare ( sume defalcate și transferuri de la bugetul de stat ) .
3.3.1.STRUCTURA VENITURILOR
Veniturile fiscale alcătuite din impozite și taxe, precum și veniturile nefiscale și resursele ce asigură finanțarea cheltuielilor bugetelor locale sunt structurate în funcție de unitatea administrativ-teritorială la care se referă :
veniturile bugetelor județene care vă sunt prezentate în ANEXA nr.1;
veniturile bugetelor localităților, respectiv ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și ale Consiliului General al Municipiului București, prezentate în ANEXA nr.2.
Urmărind aceste anexe constatăm o diversificare a surselor de venit pentru categoria de bugete la care ne-am referit. Totodată, observăm că este eliminat conceptul de impozite și taxe de la populație, acestea regăsindu-se în formulări noi ca „impozite și taxe pe proprietate” în care se regăsește influența concepției fiscale a U.E și a formulărilor existente în legislația acesteia.
Lista cuprinzând categoriile de venituri prevăzute în bugetele locale pe anul 2007, conform prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 vă este prezentată în ANEXA nr.3.
3.3.1.1. VENITURI CURENTE ( FISCALE ȘI NEFISCALE )
Veniturile bugetare locale curente se formează din impozite, taxe, inclusiv cote din impozitul pe salariu, respectiv impozitul pe venit și cote adiționale din unele venituri ale bugetului de stat (venituri fiscale), diverse vărsăminte (venituri nefiscale). Veniturile fiscale și veniturile nefiscale alcătuiesc împreună VENITURILE CURENTE .
VENITURI CURENTE : – Venituri fiscale : – impozite
– taxe
– cote din impozitul pe salariu
– impozitul pe venit
– cote adiționale din unele venituri ale
Bugetului de stat
– Venituri nefiscale: – diverse vărsăminte.
În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr.189/1998 privind Finanțele Publice Locale (1 ianuarie 1999) și data intrării în vigoare a modificărilor aduse de Legea nr.36/1999 privind bugetul de stat pe anul 1999, modificări referitoare la cota din impozitul pe salariu virată la bugetul local, unitățile plătitoare virau la data plății salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială se desfășoară activitatea și 10% la bugetul județului respectiv. Pentru Municipiul București, cota era de 50% și se repartiza de Consiliul General al Municipiului București.
Începând cu luna aprilie 1999, prin modificarea introdusă de Legea nr.36/1999 privind bugetul de stat, din impozitul pe salarii datorat bugetului, unitatea plătitoare virează la data plății salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 35% la bugetul unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea și 15% la bugetul județului respectiv. Criteriile obligatorii de determinare a sumelor defalcate din impozitul pe salarii pe județe, pe anul 1999 au fost :
* Capacitatea financiară se calculează potrivit următoarei formule :
VPj = venituri proprii la nivelul județului
Ij = impozitul pe salarii , cuvenit Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale
Pj = populația județului
Vpu = venituri proprii ale unităților administrativ-teritoriale
Iu = impozitul pe salarii cuvenit unității administrativ-teritoriale , potrivit Legii nr. 189/1998
Pu = populația unității administrativ-teritoriale
Începând cu 1.01.2000, odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit, alineatul nr.3 al art.8 din Legea nr.189/1998 se modifică prin O.U.G. nr.216/1999. Astfel, “din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 40% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorul de impozite, 10% la bugetul propriu al județului respectiv și 10% întreprinderii-un cont distinct, deschis pe seama consiliului județelor pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului pe baza criteriilor stabilite prin Legea Bugetului de Stat.
Pentru municipiul București cota este de 60% și se repartizează din Consiliul General al Municipiului București pe bugetele fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului București. Aceste cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat. Operațiunile de alocare și de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate.
Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat , unitatea plătitoare virează la data plății salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială se desfășoară activitatea și 10% la bugetul județului respectiv.
Pentru Municipiul București, cota este de 50% și se repartizează de Consiliul general al Municipiului București, pe bugetele fiecărui sector.
Prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2003 (Legea nr.631/2003, M.O.R. nr. 863/2002) cap.5 – Dispoziții referitoare la bugetele locale art.23, al.2 și 3, se prevede faptul că din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat începând cu data de 1.01.2003, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al județului și 17% la dispoziția consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului.
Pentru municipiul București cota este de 63% și se repartizează în condițiile prevăzute la al.2 astfel: 18% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, 36% la bugetul propriu al municipiului București și 9% la dispoziția Consiliului General al Municipiului București pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor și municipiului București. Aceste procente se aplică asupra impozitului pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărui sector.
Plătitorii de impozite și taxe care au organizate puncte de lucru stabile, sunt obligați să solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află punctul de lucru. Această solicitare se face în termen de 15 zile de la data înființării – pentru punctele de lucru nou înființate. De asemenea, plătitorii au obligația să organizeze evidența contabilă corespunzătoare pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii calculat, reținut și vărsat.
Începând cu 1999, se stabilesc prin lege, cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale, care să constituie venituri ale bugetelor locale. În cadrul cotelor stabilite de lege și în funcție de necesitățile funcționării normale a serviciilor publice de interes local, de necesitatea îndeplinirii atribuțiilor ce revin autorităților publice locale, consiliile unităților administrativ-teritoriale, vor stabili și aproba cotele adiționale la alte venituri ale bugetului de stat , care se vor constitui în venituri ale bugetelor locale .
În ceea ce privește impozitele pe venit pentru anul 2005 se vor calcula conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 19 iunie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.108/2004, cu modificările ulterioare.
Începând cu 1 ianuarie 2007, această ordonanță este abrogată prin intrarea în vigoare a Legii 273/2006 privind finanțele publice locale, care stabilește cotele defalcate din impozitul pe venit astfel :
La art.32, al(1), se prevăd următoarele: „din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47%la bugetul local ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorul de impozite, 13% la bugetul local al județului și 22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria municipiului reședință de județ pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, și al județului”.
Pentru municipiul București cota de impozitare este de 82% in impozitul pe venit, se repartizează, în termenul prevăzut la alin.1, astfel: 23,5% le bugetul local al municipiului București, 47,5% la bugetul propriu și 11% într-un cont distinct, pe seama Consiliului General al Municipiului București pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor și municipiului București (art.32, al.(3)).
3.3.1.2. VENITURI DIN CAPITAL
Veniturile din capital se regăsesc în cadrul structurii veniturilor proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și au următoarea structură:
3.3.1.3. VENITURI CU DESTINAȚIE SPECIALĂ
În cadrul veniturilor cu destinație specială, ce se întâlnesc în structura veniturilor bugetelor proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, se cuprind .
Taxe speciale;
Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat;
Venituri din fondul de intervenție;
Venituri din fondul pentru locuințe;
Venituri din amortizarea mijloacelor fixe;
Donații și sponsorizări;
Sume acordate de persoane juridice și fizice în vederea participării la finanțarea unor acțiuni de interes public;
Venituri pentru finanțarea programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor;
Venituri pentru finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuințe;
Venituri din închirierea, vânzarea și concesionarea unor bunuri aflate în administrarea spitalelor publice.
3.3.1.4. VENITURI EXCEPȚIONALE
Aceste venituri au rolul de a asigura echilibrarea bugetelor, atunci când veniturile proprii ale acestora nu acoperă cheltuielile prevăzute și aprobate. În categoria venituri speciale se cuprind:
– sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Din aceste sume defalcate, o cotă de până la 25% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se repartizează pe unități administrativ-teritoriale.
– transferuri de la bugetul de stat, cu destinație specială, se acordă pentru acoperirea realizării investițiilor finanțate din împrumuturi externe, la care participă Guvernul. Tot din transferuri de la bugetul statului (către bugetele județene), în 1998 se asigură și protecție socială către populație .
Pentru a primi aceste sume, consiliile unităților administrativ-teritoriale trebuie să propună și să prezinte, sumele defalcate și transferurile de sume de la bugetul de stat, la Ministerul Finanțelor, prin Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat județean. Propunerile se fac cu ocazia întocmirii proiectului de buget pe anul următor și sunt solicitate doar de unitățile administrativ-teritoriale la care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile .
3.3.2. STRUCTURA CHELTUIELILOR
Așa cum arătam cu ocazia prezentării generale a cheltuielilor bugetelor locale, acestea sunt clasificate pe: părții, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate.
În continuare, vă prezentăm structura cheltuielilor care se prevăd în bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale având la bază cele două clasificații bugetare: clasificația funcțională și clasificația economică.
3.2.2.1. STRUCTURA CHELTUIELILOR CARE SE PREVĂD ÎN BUGETELE PROPRII ALE COMUNELOR,ORAȘELOR, MUNICIPIILOR, SECTOARELOR MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, DIN PUNCT DE VEDERE AL CLASIFICAȚIEI FUNCȚIONALE
A. Clasificația funcțională
Partea I SERVICII PUBLICE GENERALE
Partea a II-a APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ
Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE
Partea a IV-a SERVICII ȘI DEZVOLTARE PUBLICĂ, LOCUINȚE, MEDIU ȘI APE
Partea a V-a ACȚIUNI ECONOMICE
Partea a VI-a ALTE ACȚIUNI
Partea a VII-a TRANSFERURI
Partea a VIII-a ÎMPRUMUTURI ACORDATE
Partea a IX-a PLĂȚI DE DOBÂNZI ȘI ALTE CHELTUIELI LOCALE
Partea a X-a FONDURI DE REZERVĂ
Partea a XI-a RAMBURSARE DE ÎMPRUMUTURI
3.2.2.2. STRUCTURA CHELTUIELILOR CARE SE PREVĂD ÎN BUGETELE PROPRII ALE COMUNELOR, ORAȘELOR, MUNICIPIILOR, SECTOARELOR MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, CONFORM CLASIFICAȚIEI ECONOMICE
Clasificația economică
Categoriile de cheltuieli prevăzute în bugetele locale pe anul 2007 conform Legii bugetului de stat nr.486/2006 vă sunt prezentate în ANEXA nr.4.
CAP.4 PROCESUL BUGETAR ÎN CAZUL UNITĂȚILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
4.1 ETAPELE ȘI PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETELOR LOCALE
Existența bugetelor locale presupune parcurgerea unor etape ce au o succesiune logică, cronologică și sistematică, care împreună cu principiile ce le guvernează și cu regulile ce le caracterizează constituie „procedura bugetară”.
4.1.1 PRINCIPII ȘI REGULI ALE PROCEDURII BUGETARE
1) Principiul universalității constă în faptul că veniturile și cheltuielile se includ în totalitate în buget, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor care au stabilite destinații precise.
2) Principiul unității stabilește că veniturile și cheltuielile se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice locale, fiind interzisă reținerea și utilizarea de venituri în regim extrabugetar dacă legea nu prevede astfel.
3) Principiul anualității decurge din faptul că veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate în condițiile legii pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar. Anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
4) Principiul echilibrului este un principiu clasic ce presupune ca toate cheltuielile unui buget să se acopere din veniturile realizate în cadrul bugetului respectiv.
5) Principiul specializării bugetare precizează că veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinație.
6) Principiul unității monetare constă în faptul că toate operațiunile bugetare se exprimă în monedă națională.
7) Principiul transparenței și publicității asigură transparență sistemului bugetar prin faptul că acesta este deschis. Aceste aspecte se realizează, potrivit art.8 din Legea finanțelor publice locale, prin:
publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituției publice sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale respective, a proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia;
dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării sale;
prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică;
Prin legea amintită sunt introduse cu caracter de noutate alte patru principii, de inspirație europeană, vizând procedura bugetară (art.15-18) și anume:
principiul solidarității, care constă în faptul că, prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităților administrativ-teritoriale, precum și persoanele fizice aflate în situație de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară, constituit în bugetul local;
principiul proporționalității, menționează că resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege;
principiul consultării, se referă la faptul că autoritățile administrației publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale;
principiul autonomiei locale financiare care se manifestă ca o consecință firească a autonomiei locale.
Acest principiu prezintă cea mai mare importanță privind consecințele ce decurg din aplicarea lui corectă.
Pe plan european, instituția autonomiei locale a fost abordată în mod fundamental prin Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985.
România a ratificat Carta autonomiei locale prin Legea nr.199/17 noiembrie 1987.
Semnatarii Cartei au pus la baza acordului lor următoarele premise:
colectivitățile locale reprezintă unul din principiile fundamentale ale oricărui regim democratic;
dreptul cetățenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei;
la nivel local acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct;
existența autorităților administrației publice locale, împuternicite cu responsabilități efective, permite o administrație, în același timp eficientă și apreciată de cetățeni;
apărarea și întărirea autonomiei publice locale în diferite țări ale Europei reprezintă o contribuție importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile democrației și ale descentralizării puterii;
realizarea celor de mai sus presupune existența de colectivități locale înzestrate cu organe decizionale, constitute democratic și beneficiind de o largă autonomie în ceea ce privește competențele, modalitățile de a le exercita și mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.
În legislația noastră, principiul autonomiei locale nu a fost consacrat direct decât prin actuala Lege privind finanțelor publice locale. Indirect, a fost reflectat în dispoziții constituționale, sau în prevederile legale privind dreptul autorităților publice locale de așeza și percepe impozite și taxe locale.
Renunțarea de către stat la unele resurse fiscale, in favoarea autorităților locale sau a unei cote din acestea, reprezintă un argument in favoarea ideii că politica fiscala din tara noastră are in vedere găsirea acelor mijloace care sa contribuie la asigurarea unei cât mai autentice și reale autonomii locale financiare. În acest sens, legea permite consiliilor locale să instituie și alte taxe locale cum ar fi: cele pentru utilizarea temporară a locurilor publice, deținerea în proprietate sau folosință de utilaje care funcționează in scopul obținerii de venit, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură si arheologie etc.
Pentru respectarea cerinței Cartei autonomiei locale, de consultare a autorităților locale cu privire la modalitățile de repartizare a resurselor redistribuite (art.9, pct.6), Legea finanțelor publice locale prevede repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale statului, se realizează de către consiliile județene, după consultarea primarilor si cu asistența tehnică de specialitate a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, in funcție de criteriile aprobate.
Reguli bugetare
Sunt prevăzute la art.14, al.(1-5), din Legea privind finanțele publice locale si se refera la următoarele aspecte:
este interzisa efectuarea de plăți direct din veniturile încasate, cu excepția cazurilor in care legea prevede astfel;
cheltuielile bugetare au destinație precisa si limitata si sunt determinate de autorizările conținute in legi speciale si in legile bugetare anuale;
nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa in bugetele prevăzute la art.1, al.(2) din legea bugetelor locale si nici nu poate fi angajată si efectuată din aceste bugete, daca nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala;
nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii si dacă nu are prevederi bugetare si surse de finanțare.
4.1.2 ETAPELE PROCEDURII BUGETARE LOCALE
Procesul bugetar în cazul bugetelor locale, este un proces de decizie, predominant politic, complex și care se repetă ciclic. El cuprinde următoarele activități: elaborarea proiectului de buget; aprobarea bugetului; execuția bugetară; încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară; controlul bugetar.
4.1.2.1 ELABORAREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE
Proiectele bugetelor locale se elaborează de ordonatorii principali de credite (art.25, Legea273/2006), avându-se în vedere următoarele aspecte:
prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii trei ani;
politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;
prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandumurilor de finanțare sau ale altor acorduri internaționale, semnate și/sau ratificate;
politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formarea proiectelor de buget;
propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;
programele întocmite de către ordonatorii principali de credite, în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficiență;
programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unității administrativ-teritoriale, în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național, regional, județean, zonal sau local.
Se poate constata că, față de vechile reglementări privind această etapă, procesul elaborării proiectului de buget local este complex, elevat, laborios, fiind vorba de luarea în considerare a tuturor factorilor macro și microeconomici, apoliticii fiscale, a unor strategii de perspectivă și a programelor bazate pe indicatori de rezultate și de eficiență.
Calendarul acestei etape
Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic, pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale transferurilor consolidabile, prevăzute la art.31, al.(1), pe ansamblul județului și municipiului București, după caz, în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget prevăzute la art.1, al.(2).
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, sau ai altor bugete, în care sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităților administrației publice locale cuantumul sumelor aferente, în termen de zece zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget.
Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit prevederilor art.37 din Legea 273/2006, elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice județene, până la data de 1 iulie a fiecărui an, proiectele bugetelor locale echilibrate și anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca acestea să le transmită județului și municipiului București, la Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an.
4.1.2.2 CENTRALIZAREA ȘI APROBAREA BUGETELOR LOCALE
Este o etapă dependentă de procesul definitivării bugetului de stat, fiind declanșată numai după ce acest buget a fost publicat în Monitorul Oficial al României. În acest sens, Legea finanțelor publice locale, prevede la art.39, al.(1), că în termen de 5 zile de la publicarea Legii bugetului de stat în M.Of., Partea I, Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile contabile, aprobate prin Legea bugetului de stat.
Sumele defalcate sunt alocate pentru echilibrarea bugetelor locale și sunt sume defalcate cu destinație specială, alocate pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice (art.2, pct.53, Legea 273/2006).
Transferurile consolidabile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru instituții finanțate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie Guvernul, potrivit legii și se aprobă anual, în poziție globală, prin legea de adoptare a bugetului de stat.
Din bugetul de stat se mai pot acorda transferuri, prin bugetele unor ordonatori principali de credite, sau din alte bugete, către bugetele locale prin finanțarea unor programe de dezvoltare, sau sociale, de interes național, județean sau local.
Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv cea a municipiului București, precum și consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, în condițiile legii, repartizată pe unități administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite.
Față de vechea reglementare, (art.35, al.(2),O.U 45/2003), potrivit căreia doar consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București aveau competență de repartizare a sumelor defalcate și a transferurilor, noua reglementare, Legea273/2006 prin art.35, al.(2), implică direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în această activitate alături de consiliile județene.
Pe baza veniturilor proprii și a sumelor defalcate repartizate, ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în M.Of., definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afișează la sediul unității administrativ-teritoriale. Locuitorii pot depune contestații privind proiectul de buget în termen de 15 zile de la data publicării sau afișării acestuia.
În 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor, proiectul bugetului local însoțit de raportul ordonatorului principal de credite și de contestațiile depuse de locuitori, este supus autorităților deliberative, de către ordonatorii principali de credite. Autoritățile deliberative ale administrației publice locale, care au competența să aprobe proiectul bugetului local în locul instituțiilor ce aveau această competență (consiliul local, județean sau Consiliul General al Municipiului București), sunt următoarele: consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și Consiliul General al Municipiului București (art.2, pct.5, Legea 273/2006).
Autoritățile deliberative, în termen de maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget, se pronunță asupra contestațiilor și aprobă proiectul bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, aliniate, după caz și pe anexe. Aprobarea trebuie să aibă loc în termen de maximum 45 zile de la data publicării legii bugetului de stat în M.Of..
În termen de 5 zile de la aprobarea bugetelor locale, ordonatorii principali de credite au obligația să transmită, direcțiilor generale ale finanțelor publice, bugetele locale aprobate. Acestea, în termen de 10 zile , întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor Publice, bugetele pe ansamblul fiecărui județ, grupate pe comune, orașe, municipii, sectoare ale municipiului București, pe structura clasificației bugetare.
În cazul în care unitățile deliberative nu aprobă proiectele bugetelor locale, în termenul prevăzut de lege, direcțiile generale ale finanțelor publice dispun sistarea alimentării cu cote, respectiv sume, defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, și cu transferuri consolidabile, până la aprobarea acestora de către autoritățile deliberative. În acest caz din bugetele locale se pot efectua plăți numai în limita celorlalte venituri încasate.
4.1.2.3 PROCESUL BUGETAR ÎN CAZUL NEAPROBĂRII BUGETULUI DE STAT DE CĂTRE PARLAMENT
În cazul în care legea bugetului de stat nu a fost aprobată cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare dispozițiile bugetului anului precedent, până la aprobarea noului buget, limitele lunare de cheltuieli neputând depăși, de regulă, 1/12 din prevederile bugetului anului precedent, cu excepția cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii de credite sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situația în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
În ceea ce privește sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, și transferurile consolidabile, direcțiile generale ale finanțelor publice le vor acorda unităților administrativ-teritoriale, cu încadrarea in limita lunară de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent.
4.1.2.4 EXECUȚIA BUGETARĂ PRIVIND BUGETELE LOCALE
Presupune realizarea veniturilor și a cheltuielilor bugetare.
Având în vedere importanța și finalitatea acestei etape, a procedurii bugetare, legiuitorul a reglementat o serie de principii care se referă la creditele bugetare și virările de creditare. În acest sens, legiuitorul prevede:
prin bugetele locale se cuprind și se aprobă, după caz, veniturile și creditele bugetare în structura clasificației bugetare;
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar;
cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;
virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul, se aprobă de autoritățile deliberative, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor;
virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiași capitol, care nu contravin dispozițiilor la care ne-am referit, legii bugetului de stat sau legii de rectificare sunt în competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor;
propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare, precum și a programului de la care se disponibilizează și, respectiv, a capitolului bugetar și a programului la care se suplimentează prevederile bugetare;
virările de credite bugetare, în condițiile prevederilor art.49, al.(4-5), Legea 273/2006, se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.
Execuția părții de venituri bugetare
Conform art.2, al.(58), din Legea finanțelor publice locale, „veniturile bugetare sunt resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art.1, al.(2), lit.a-c, din lege, după caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și cele prevăzute la art.5, al.(1), lit.b-d, din lege”.
Constatăm că veniturile bugetelor locale se pot grupa în patru categorii:
venituri proprii;
venituri ce se obțin din unele venituri ale bugetului de stat;
venituri sub formă de subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
veniturile obținute din donații și sponsorizări.
Pe lângă veniturile realizate din surse proprii, bugetele locale primesc de la bugetul de stat, în scopul echilibrării lor, sume sub forma cotelor defalcate din impozitul pe venit și a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Cote defalcate din impozitul pe venit
Operațiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București,
Se prevede, în Legea finanțelor publice locale, că în situații deosebite, prin legea bugetului de stat, cotele defalcate cin impozitul pe venit pot fi majorate.
Având în vedere noua reglementare a acestei surse de venit bugetar pentru bugetele locale, constatăm orientarea politicii fiscale a statului spre descentralizare, prin alocarea unei cote mai mari din impozitul pe venit realizat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale. Este și un factor de sporire a autonomiei financiare locale, a stimulării organelor administrativ-teritoriale pentru încurajarea și susținerea acelor activități care conduc la încasarea impozitului pe venit, dar mai ales la determinarea și colectarea corectă, în bune condiții, a acestuia.
Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
Aceste sume sunt o consecință a descentralizării unor activități și a trecerii Guvernului în administrarea și finanțarea autorităților administrației publici locale a unor cheltuieli publice și cheltuieli publice noi.
Legea finanțelor publice locale prevede că acest lucru este posibil numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării cheltuielilor la care am făcut referire (art.6).
Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se face prin legea bugetului de stat, cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor locale sunt repartizate pe județe, în funcție de următoarele criterii:
capacitatea financiară; se determină pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 70%, după formula prevăzută la art.33, al.(2), lit.a), din lege:
suprafața județului, în procent de 30%.
Privind modul de repartizare a sumelor defalcate, se poate observa o nouă orientare a politicii fiscale locale, în sensul că a crescut suma alocată bugetului propriu al județului de la 25% la 27%, a scăzut cu 5% procentul alocat bugetelor locale comunale, orășenești și municipale și a crescut cu 5% suma pentru susținerea programelor de dezvoltare locală, pentru proiecte de infrastructură care necesită cofinanțare locală.
Legea finanțelor publice locale prevede că de la 1 ianuarie 2009, la determinarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, se au în vedere următoarele aspecte (art.33, al.(8)):
posibilitățile de acoperire a funcționării bugetului local din venituri proprii;
după cuantificarea sumelor determinate mai sus, se propun sume pentru asigurarea secțiunii de funcționare a bugetului local numai acolo unde este cazul;
standardele minime de cost și calitate pentru prestarea de servicii publice către populație;
in limita sumelor ce pot fi asigurate de la bugetul de stat, se stabilesc sume pentru secțiunile de dezvoltare ale bugetelor locale.
Din analiza acestei prevederi se constată o nouă orientare în domeniul echilibrării bugetelor locale prin intervenția statului, și anume numai dacă este cazul, se propun sume pentru asigurarea echilibrării secțiunii de funcționare a bugetului local. Acest lucru presupune creșterea autonomiei locale financiare și a efortului propriu al unităților administrativ-teritoriale. Se pune accent și pe standardele minime de cost și calitate, pentru prestarea serviciilor publice către populație.
Execuția părții de cheltuieli bugetare
Când vorbim despre efectuarea cheltuielilor bugetare, ne raportăm la instituția creditului bugetar, iar operațiunea care condiționează folosirea creditelor aprobate se numește deschiderea de credite bugetare. Ea se efectuează de către ordonatorii principali de credite, în limita sumelor aprobate, potrivit destinației stabilite și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.
În procesul execuției bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanțare și plată, la care ne-am referit cu ocazia abordării bugetului de stat. Operațiunile specifice acestor faze, intră în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.
Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care confirmă angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, efectuarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.
Creditele bugetare, în execuția lor, pot cunoaște o serie de mutații, ce pot fi determinate de situații obiective sau subiective.
Unele din acestea conduc la modificări de regim juridic, ce se pot manifesta în concret prin virări de credite sau prin suplimentări de credit.
Anularea creditelor este o situație distinctă de cele amintite mai sus și apare în condițiile expres prevăzute de lege
Virările de credite bugetare. Propunerile de virări de credite bugetare trebuie să fie însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare, precum și a programului de la care se disponibilizează și, respectiv, a capitalului și subdiviziunii în clasificația bugetară și a programului la care se suplimentează prevederile bugetare.
Virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul se aprobă de autoritățile deliberative, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite și se pot angaja înaintea cheltuielilor. Virările de credite bugetare, în cadrul aceluiași capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiași capitol, care nu contravin dispozițiilor art.49, al(1-7), Legea 273/2006, legii bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.
Modificarea creditelor bugetare se efectuează si prin intermediul transferului de atribuții către autoritățile administrației publice locale. Ele intervin în situația în care în timpul exercițiului bugetar, pe baza dispozițiilor legale, au loc treceri de instituții, acțiuni sau sarcini în finanțarea autorităților administrației publice locale. În acest caz, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul și structura bugetului de stat, fără afectarea echilibrului bugetar. Autoritățile deliberative vor aproba modificările intervenite în structura bugetelor proprii și respectiv, ale instituțiilor publice subordonate.
Suplimentarea de credite bugetare se face, de regulă, cu ocazia rectificării bugetului de stat, în scopul echilibrării bugetelor locale sau pentru realizarea unor programe ale instituțiilor care beneficiază de cofinanțare atât din exterior cât și din partea Guvernului.
Anularea de credite bugetare intervine în situația în care, în baza unor dispoziții legale sau din alte cauze, sarcinile au fost desființate ori amânate.
În acest caz, ordonatorii principali de credite au obligația de a analiza necesitatea menținerii creditelor bugetare și de a propune autorităților deliberative anularea creditelor respective. Pentru ultima lună a anului bugetar, termenul limită pentru care se poate solicita anularea este 10 decembrie.
Cu sumele ce rezultă din creditelor bugetare anulate, se majorează fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților deliberative.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, privind bugetele locale
Operațiunea se realizează în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de către:
Ministerul Finanțelor Publice, pentru sumele defalcate și pentru transferurile de la bugetul de stat și se repartizează pe unitate administrativ-teritorială de către direcțiile generale ale finanțelor publice;
ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, prin bugetele prevăzute la art.1, al.(2), Legea 273/2006, în termen de 15 zile de la aprobarea sumelor prevăzute la lit.a).
Execuția de casă a bugetelor locale
Este reglementată de art.35 din Legea finanțelor publice locale și presupune operațiunile efective de încasări și plăți, prin intermediul casieriilor bugetelor locale care funcționează sub forma unităților teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Evidența se ține în conturi distincte și se referă la:
veniturile bugetare încasate pe structura clasificației bugetare;
efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate ale instituțiilor publice, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate, potrivit legii;
efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind datoria publică internă și externă, rezultată din împrumuturi contractate sau garantate de stat, precum și cele contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadență și plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și altor costuri aferente;
efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice locale;
păstrarea disponibilităților reprezentând fonduri externe nerambursabile, sau contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri și înțelegeri guvernamentale și de la organisme internaționale și utilizarea lor potrivit bugetelor locale;
alte operațiuni financiare prevăzute de lege.
4.1.2.5 ÎNCHEIEREA EXERCIȚIULUI BUGETAR PRIVIND BUGETELE LOCALE
Art.60 din Legea finanțelor publice locale, prevede o serie de principii ale încheierii execuției bugetare, și anume:
execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an;
orice venit micșorat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare și neplătită până la data de 31 decembrie, se va încasa, sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor;
creditele bugetare neutilizate, până la închiderea anului, sunt anulate de drept;
disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor, cu aceeași destinație.
În vederea finalizării acestei etape structurale și finale a procedurii bugetelor locale, sunt necesare o serie de situații financiare, rapoarte de performanță reflectate într-un cont anual de execuție a bugetelor locale.
În concret, trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare cu privire la execuția bugetară care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice județene. Acestea întocmesc situații financiare centralizate, pe care le depun la Ministerul Finanțelor Publice, la termenele și potrivit normelor stabilite de către acesta.
Ministerul Finanțelor Publice transmite spre informare Ministerului Administrației și Internelor o situație financiară centralizată, privind execuția bugetelor locale. Este o reglementare nouă, care pare a fi justă, dacă avem în vedere că organele administrativ-teritoriale au atribuții pe linia bugetelor locale, fiind implicate în proiectarea și execuția acestora.
Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze, la situațiile financiare anuale, rapoarte anuale de performanță, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.
O asemenea reglementare presupune o implicare competentă și competitivă a organelor ce răspund de execuția bugetară, bazată pe o concepție modernă, profesionistă, performantă și responsabilă.
În temeiul documentelor la care ne-am referit mai sus, ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare, autorităților deliberative până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor locale, prevăzute la art.1 al.(2), Legea 273/2006, în următoarea structură:
la venituri:
– prevederi bugetare inițiale;
– prevederi bugetare definitive;
– încasări realizate.
la cheltuieli:
– credite bugetare inițiale;
– credite bugetare definitive;
– plăți efectuate.
Evaluarea rezultatelor financiare ale evaluarea rezultatelor financiare ale exercițiului bugetar, prin compararea veniturilor și a cheltuielilor bugetare, se poate manifesta într-una din ipostazele următoare:
echilibrul bugetar, care ar fi o situație pozitivă, conform cu principiul ce guvernează procedura bugetară;
deficitul bugetar care ar ilustra fie nerealizarea veniturilor bugetare, fie efectuarea unor cheltuieli ce le depășesc pe cele preconizate, dar ar putea avea și semnificație pozitivă atunci când ar decurge dintr-o oportunitate materializată de realizare a unor obiective importante pentru economia unității administrativ-teritoriale, ivită pe parcursul execuției bugetare;
excedent bugetar care, în principiu este un fapt pozitiv, dar poate fi și o consecință a utilizării necorespunzătoare a surselor de venit, prin neefectuarea cheltuielilor.
Excedentul bugetar se utilizează, potrivit art.58 din Legea finanțelor publice locale, pentru:
rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și altor costuri aferente acestora;
constituirea fondului de rulment.
4.1.2.6 CONROLUL EXECUȚIEI BUGETARE LOCALE
Urmează regulile generale ale controlului execuției bugetare prezentat anterior în capitolul 2, subcapitolul 2.5 și vizează controlul politic și legislativ (efectuat de Parlament), controlul juristdicțional (efectuat de Curtea de Conturi) și controlul administrativ.
4.2 PROGRAMUL DE INVESTIȚII PUBLICE LOCALE
Începând cu Legea nr.189/1998 privind finanțele publice locale, în prezent abrogată, au fost aduse o serie de elemente noi privind stabilirea obiectivelor de investiții, elaborarea și aprobarea documentației tehnico-economice a obiectivelor de investiții, actualizarea valorii totale a investițiilor potrivit evoluției indicilor de prețuri etc. Actuala lege a finanțelor publice locale, nr.273/2006, precizează următoarele aspecte în legătură cu sporirea competențelor consiliilor unităților administrativ-teritoriale, în materie de investiții și cheltuieli pentru investiții:
– cheltuieli pentru investițiile județelor, municipiilor, orașelor, comunelor, după caz și ale instituțiilor și serviciilor publice de subordonare județeană și locală care se finanțează potrivit legii, din bugetele locale și din împrumuturi, se înscriu în programul de investiții al fiecărei unități administrativ-teritoriale, care se aprobă, ca anexă la bugetul local, de către consiliul unității administrativ-teritoriale.
– obiectivele de investiții și celelalte cheltuieli asimilate investițiilor se înscriu în programul de investiții, numai dacă în prealabil, documentele tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor de investiții, au fost elaborate și aprobate potrivit dispozițiilor legale .
– ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii 3 ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție ( art.38, Legea 273/2006).
– ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris în programul de investiții, în limita fondurilor cu această destinație, cuprinse în proiectul de buget, asigurând totodată , realizarea obiectivelor de investiții în cadrul duratelor de investiții aprobate ( art.48, al.(2), Legea 273/2006 ).
În programul de investiții se nominalizează obiectivele de investiții în continuare, precum și investițiile noi. În aceste programe se cuprind într-o poziție globală, sub denumirea alte cheltuieli de investiții: achiziții de imobile; dotările independente; cheltuielile de proiectare pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate și a celor de fezabilitate aferente obiectivelor de investiții noi; cheltuieli de proiectare și de execuție privind consolidările și intervențiile pentru prevenirea și înlăturarea efectelor produse de acțiuni accidentale și calamități naturale: cutremure, alunecări, prăbușiri și tasări de teren , incendii accidente tehnice, precum și alte cheltuieli legate de realizarea investițiilor – lucrări de foraj, cartarea terenurilor, fotogramie, determinări seismografice, consultanță, asistență tehnică și alte cheltuieli asimilate investițiilor – potrivit legii.
Documentațiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiții noi, a căror finanțare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum și cele din împrumuturi interne și externe contractate direct sau garantate de autoritățile administrației publice locale, se aprobă de autoritățile deliberative (art.44, Legea 273/2006)
Documentațiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiții noi, a căror finanțare se asigură în completare din transferuri de la bugetul de stat sau integral ori în completare din împrumuturi externe garantate de Guvern, se aprobă (cu acordul prealabil al Ministerului Finanțelor) de către :
– Consiliile județene și Consiliul Municipiului București pentru investițiile proprii și pentru cele ale instituțiilor și serviciilor publice sub autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 0,2 și 80 milioane lei;
– Consiliile locale ale municipiilor pentru investițiile proprii și pentru cele ale instituțiilor și serviciilor publice de sub autoritatea lor, care au valori cuprinse între 0,2 și 4,5 milioane lei;
– Consiliile locale ale orașelor pentru investițiile proprii și pentru cele ale instituțiilor și serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 0,2 și 3,5 milioane lei;
– Consiliile locale ale comunelor și ale sectoarelor minicipiului București pentru investiții proprii și pentru cele ale instituțiilor și serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 0,2 și 2,5 milioane lei;
Ordonatorii principali de credite, conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de subordonare locală – care au calitatea de ordonatori secundari sau terțiari – pentru investițiile proprii a căror valoare nu depășește 0,2 milioane lei, aprobă documentațiile tehnico-economice cu avizul prealabil al consiliului unităților administrativ-teritoriale ( art.22, al.(1), Legea 273/2006 ) .
Documentațiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiții noi, prezentate mai sus, indiferent de valoarea lor, se aprobă de către Guvern (art.44, al.(2) Legea 273/2006).
Documentațiile tehnico-economice pentru investițiile destinate prevederii sau înlăturării efectelor propuse de activitățile accidentale și de calamități naturale, elaborate și avizate potrivit dispozițiilor legale, precum și notele de fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiții se aprobă de ordonatorii principali de credite. După aprobarea documentațiilor, actualizarea valorii totale a investițiilor, potrivit evoluției indicilor de prețuri, se face pe răspunderea fiecărui ordonator de credite, în calitate de investitor (art.44 al.(3-4), Legea 273/2006).
Valoarea obiectivelor de investiții noi, respectiv a investițiilor destinate prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acțiuni accidentale și de calamități naturale, ale căror documentații tehnico-economice au fost aprobate potrivit competențelor prevăzute fiecărui consiliu al autorității publice locale, este estimativă până la contractarea execuției lucrării, conform prevederilor legale privind achizițiile publice .
.
4.3 FINANȚAREA INSTITUȚIILOR ȘI SERVICIILOR PUBLICE
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local se asigură astfel:
integral din bugetul local;
din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul local;
integral din veniturile proprii.
Instituțiile și serviciile publice finanțate din bugetul local, varsă veniturile realizate la acest buget.
Instituțiile și serviciile publice de interes local mai pot folosi pentru desfășurarea și lărgirea activității lor, mijloace materiale și bănești primite de la persoane juridice și fizice, sub formă de donații și sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale. Fondurile acordate de persoanele fizice în vederea participării împreună cu autoritățile administrației publice locale la finanțarea unor acțiuni de interes public, precum și mijloacele bănești primite de la persoanele
fizice și juridice sub formă de sponsorizări și donații, în cazul instituțiilor și serviciilor publice finanțate integral de la buget, sunt vărsate direct la bugetul local din care se finanțează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului local, iar fondurile se vor utiliza cu respectarea dispozițiilor legale și cu respectarea destinațiilor stabilite de transmițător.
Finanțarea cheltuielilor unor instituții publice, indiferent de subordonare, se asigură atât din bugetul de stat, cât și din bugetele unor unități administrativ-teritoriale, numai în cazurile în care, prin legea bugetară anuală sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanțează prin fiecare buget .
Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, pot aproba înființarea de activități integral finanțate din venituri extrabugetare pe lângă unele instituții și servicii publice, stabilind totodată domeniul de activitate, sistemul de organizare și funcționare al acestor activități. Soldurile anuale, rezultate din execuția bugetelor de venituri și cheltuieli ale activităților finanțate integral din venituri extrabugetare, se reportează în anul următor cu aceeași destinație sau se preia ca venit la bugetul, dacă consiliul local, județean General, a hotărât astfel, după deducerea sumelor încasate și a obligațiilor de plată .
4.4. RESPONSABILITĂȚILE PRIVIND EFECTUL UNUI BUGET LOCAL „SĂNĂTOS”: AUTONOMIA LOCALĂ
Încălcarea disciplinei bugetare se poate săvârșii atât de către cetățeni, funcționari publici sau persoane juridice (instituții ale statului) implicate direct sau indirect în activitatea bugetară.
Răspunderea juridică, generată de încălcarea normelor privind principiile și procedura bugetară poate să îmbrace mai multe forme, și anume: răspunderea disciplinară, răspunderea contractuală, răspunderea administrativ-contravențională, răspunderea civilă și cea penală.
Cea mai frecventă formă a răspunderii juridice, întâlnită în acest domeniu, este cea administrativ-contravențională, care se referă la încălcarea de ordonatorii de credite bugetare a normelor privind reglementarea veniturilor bugetare și a condițiilor de stabilire și efectuare a cheltuielilor bugetare.
Reglementările Legii finanțelor publice locale în acest sens, sunt stipulate în art. 77-78, unde sunt menționate faptele care constituie infracțiuni și contravenții, precum și pedepsele și sancțiunile care se aplică în cazul săvârșirii lor.
Unul dintre principiile care stau la baza administrației publice locale este principiul autonomiei locale, prezentat în subcapitolul 4.1.1.
Autonomia înseamnă libertatea de decizie și acțiune, precum și responsabilitatea crescută față de comunitate.
La nivel național s-a arătat în doctrina de specialitate că autonomia locală ara trei valențe:
autonomia de organizare care se manifestă prin alegerea autorităților administrației publice locale de către membrii colectivității locale și posibilitatea înființării unor servicii publice de interes local;
autonomia funcțională care se reflectă în competența autorităților locale de a rezolva problemele de interes local;
autonomia de gestiune care implică gestionarea bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale;
Sub acest ultim aspect, principiul autonomiei locale permite și chiar impune organizarea unui sistem propriu de gestionare a resurselor și nevoilor locale, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, care beneficiază de autonomie financiară. În acest sens, art.4 din Legea administrației publice locale stipulează:
„(1) Autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.
(2) Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului sau județului, după caz.”
Considerăm că reglementările legale în vigoare privind autonomia locală, precum și principiul autonomiei locale financiare vor avea acoperire faptică atunci când, la nivelul administrativ-teritorial, va creste inițiativa locală, prin calitatea si competența aleșilor locali, când vor fi mai mulți întreprinzători pe plan economic si instituțional, când se vor diversifica serviciile locale, când se va evalua si valorifica, in condiții optime si de eficiență maximă, activitatea din agricultură si turism, când colectarea creanțelor fiscale va fi ritmică și promptă și, nu în ultimul rând când cetățenii contribuabili si agenții economici, plătitori de impozite si taxe locale, vor realiza meritul lor in configurarea unor elemente de prosperitate si civilizație locală.
STUDIU DE CAZ PRIVIND BUGETUL MUNICIPIULUI PITEȘTI PE ANII 2004, 2005 SI 2006
MONOGRAFIE LOCALĂ
Poziția geografică. Municipiul Pitești, reședința județului Argeș, este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în nord-vestul Munteniei. Intravilanul este orientat longitudinal, de la nord-vest spre sud-est, pe o distanță de circa 12 km, între Pitești N-Bascov și Pitești S-Prundu.
Limitele. Orașul Pitești propriu-zis se extinde până la următoarele localități: Bascov – comună suburbană (NNV), Budeasa (NNE), Mărăcineni – comună suburbană (NE), Ștefănești – comună suburbană (ESE), Bradu – comună suburbană (SSV), Albota (SV), Moșoaia (V) și Băbana (VNV), din județul Argeș.
Suprafața. Aria orașului s-a mărit treptat in funcție de dezvoltarea economică și de evoluția demografică, ajungând la aproximativ 4073 ha, iar împreună cu aria comunelor suburbane Bascov, Bradu, Colibași, Mărăcineni și Ștefănești totalizează 25074 ha.
Relieful. Relieful municipiului Pitești se încadrează în două subunități morfostructurale: Piemontul Getic, subunitate deluroasă, de orogen, și Câmpia Română, subunitate de platformă.
Piteștenii s-au format și s-au dezvoltat într-o regiune naturală complexă, cu factori favorabili vieții și activității umane, la întretăierea unor vechi drumuri comerciale și căi de comunicație care asigurau legătura între câmpie, deal și munte. Astfel, așezarea geografică favorabilă schimburilor comerciale a contribuit la transformarea Piteștiului din sat în târg și mai apoi în oraș.
Viața economică a Piteștiului este reflectată de o mulțime de documente care atesta morile construite pe râul Argeș și apoi o moară sistematică, la fabricile de lumânări și săpun, de rachiu și bere, la cărămidării și tăbăcării, la atelierele de țesătorie și broderii naționale, la fabrici de butoaie, atelierele de turnat fontă, de poduri metalice pentru calea ferată, la stabilimente comerciale, la târguri și expoziții agroindustriale etc.
Astăzi, Piteștiul reprezintă cea mai însemnată localitate urbană din vestul Munteniei, fiind un important centru economic, politic, social și cultural al țării.
BUGETUL MUNICIPIULUI PITEȘTI PE ANII 2004, 2005 ȘI 2006
Bugetul consolidat reprezintă documentul oficial de reflectare a bugetului de venituri și cheltuieli al oricărei autorități publice locale din România, fiind reglementat de Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale și Legea bugetară anuală.
El reprezintă expresia politicilor sociale,economice, de dezvoltare etc. a autorității locale prin proiectele publice propuse și responsabilitățile stabilite ordonatorilor de credite.
În temeiul art. 39, al. (3), din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, Primarul municipiului Pitești, pentru asigurarea transparenței și publicității, aduce la cunoștință cetățenilor urbei, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli, în vederea cunoașterii de către aceștia, dar și a formulării de propuneri privind structura lui.
VENITURILE BUGETULUI LOCAL
Anual, veniturile bugetului local se constituie din venituri proprii, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, donații și sponsorizări, subvenții de la bugetul de stat și de la alte administrații, operațiuni financiare, conform Anexei nr. 1, Capitolul II, la Legea finanțelor publice locale.
Comparativ, gradul de realizare al veniturilor bugetului municipiului Pitești pe anii 2004, 2005 și 2006 se prezintă astfel:
PONDEREA SURSELOR DE VENIT ÎN VENITURILE TOTALE REALIZATE PE 2004
PONDEREA SURSELOR DE VENIT ÎN VENITURILE
TOTALE REALIZATE PE 2005
PONDEREA SURSELOR DE VENIT ÎN VENITURILE TOTALE REALIZATE PE 2006
Veniturile totale realizate de municipiul Pitești s-au situat la nivelul de 99,5% în anul 2004, ca mai apoi în 2005 să scadă cu 2,6% ajungând la 96,9%, iar în 2006să se înregistreze un procent asemănător anului 2005, respectiv 96,4%.
Observăm ca în 2004 se înregistrează cel mai mare grad de realizare al veniturilor totale planificate din perioada analizată pentru ca în anii următori să se înregistreze o ușoara scădere a capacității bugetului local de a-și mobiliza resursele în vederea realizării activităților planificate.
În anul 2004, la un nivel estimat al veniturilor proprii de 27.515 mii lei, încasările au fost în sumă de 26.894 mii lei, ceea ce reprezintă un grad de realizare al veniturilor proprii de 97,8%.
Anul 2005 înregistrează o creștere a veniturilor efectiv încasate de 715.161 mii lei față de estimările făcute la începutul anului de 703.870 mii lei, însemnând un grad de realizare de 101,6%, în creștere față de anul precedent și depășind de asemenea previziunile perioadei.
Următorul an analizat, respectiv 2006,aduce din nou o scădere a gradului de realizare a veniturilor proprii la 97,7%, nivelul estimat fiind de 131.827 mii lei, iar cel realizat însumând 128.857 mii lei.
Nerealizarea integrală a veniturilor proprii în anii 2004 și 2006 este cauzată în primul rând de neachitarea de către o parte a populației și a agenților economici a sumelor datorate bugetului local, respectiv impozite pe teren, clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, alte impozite și taxe locale. Această situație a fost generată în principal de capacitatea redusă de plată a unor contribuabili, persoane fizice și juridice.
În totalul veniturilor realizate, veniturile proprii au reprezentat 22,2% în 2004 față de 46,7% în 2005 urmând ca în 2006 să ajungă la 51,7%.
PONDEREA CATEGORIILOR DE VENITURI PROTRII REALIZATE
2004
2005
2006
BIBLIOGRAFIE
Ion P.Botea – “Metode si tehnici fiscale”,Ed. Somesul, Satu-Mare 1999;
Anton-Florin Bota – “Finantele si societatea contemporana”, vol.I si II, Ed. Paralela 45,Pitesti,2002;
Anton-Florin Bota – “Strategii si politici publice”, Ed.”Buna Vestire”,Beius,2000;
Emil Balan – “Drept financiar”, Ed. All Bech, Bucuresti,2003.
CV. Brown, I.M.Jackson – “Public Sector Economics”, Second Edition, Basil Blackwell Oxford,1982;
V.Codrescu – “Evaziunea fiscala in Romania”,Teza de doctorat 1936;
Ioan Condor – “Drept financiar si fiscal”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,1996;
Nicolae Crain – “Economia subterana intre DA si NU”,Ed. Economica, Bucuresti,2004;
Emil Dinga – “Raportul evaziunii fiscale la 31.XII.1997 si respectiv 31.XII.1998”;
Peter F.Drucker – “Inovatia si sistemul anteprenorial”,Ed. Enciclopedica, Bucuresti,1993;
Milton Friedman – “Capitalism si libertate”, Ed. Enciclopedica, Bucuresti,1995;
Simona Gaftoniuc – “Finante internationale”, Ed. Economica,2000;
Guz Gest, Gilbert Tixier – “Drept fiscal international”,Ed. Puf, Paris,1990;
Ioan Gliga – “Drept financiar”, Ed. Humanitas, Bucuresti,1998;
Corneliu Gorcea – “Lexicon fiscal si bugetar”,1996;”Intarirea si modernizarea controlului fiscal”, Tribuna Economica, nr.25/1999;
N.Hoanta – “Evaziunea fiscala”, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti,1997;
N.Hoanta – “Economie si finante publice”,Ed. Poiirom, Iasi,2000;
V.Jurvale, G.Vintila – “Metode si tehnici fiscale”, Ed. Rolcris, Bucuresti,2001;
V.Jurvale, Lucian Tatu – “Fiscalitate aplicata in economie”, Ed. Rolcris, Bucuresti, 2001;
Jean-Claude Martinez – “La fraude fiscale”,Librairie Artheme Fayard, Paris ,1972;
Tatiana Mosteanu, Sorin Dinu – “Reforma sistemului fiscal in Romania”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1999;
Tatiana Mosteanu (coordonator) – “Finante-Buget”, Ed. Economica, Bucuresti ,2001;
Narcisa Roxana Mosteanu – “Finantarea Dezvoltarii Regionale in Romania”, Ed.Economica, Bucuresti,2003;
Daniela Lidia Roman – “Finante aplicate”, vol.I, Ed. Economica, Bucuresti,2001;
Doina Petica Roman – “Dreptul Finantelor Publice”, Casa de Presa si Editura “Tribuna”, Sibiu,2004;
Raymond Muzellac – “Finances Publiques. Notions essentielles”, Ed. Sirey, Editia a VII-a.
Ioan Dan Morar – “Finante Publice”, Ed. Universitatii din Oradea,2004;
Nicolae D.Popescu – “Finante Publice: finante, bugete, fiscalitate”, Ed. Economica, Bucuresti,2002;
Dan Drosu Saguna si colectiv – “Procedura fiscala”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,1996;
Dan Drosu Saguna – “Tratat de drept financiar si fiscal”, Ed.”All Beck”, Bucuresti,2001;
Gheorghe Matei – “Finante publice”, Ed. Universitatii Craiova, 2001;
Ion Talpos – “Finantele Romaniei”, vol.I, Ed.”Sedona”, Timisoara,1995;
George Vintila, Magdalena Calin, Nicoleta Vintila – “Fiscalitate”, Ed. Economica, Bucuresti,2002;
Iulian Vacarel, Gh.Bistriceanu, Fl.Bercea, Gabriela Anghelache, Tatiana Mosteanu, Maria Bodnar, Florin Georgescu – “Finante Publice”, Editia a IV-a, E.D.P.-R.A., Bucuresti,2004;
*** Constitutia Romaniei, Monitorul Oficial al Romaniei nr.767 din 31.10.2003;
Legea finantelor publice nr. 500 din 11.07.2002 – M.O.R. nr. 597/13.08.2002;
*** O.U.G. nr. 45/05.06.2003, privind finantele publice locale – M.O.R. nr. 431/19.07.2003;
*** Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale, modificata prin Legea nr. 161/2003, republicata in M.O.R. nr.545/29.07.2003;
*** Legea nr. 30/1991, privind organizarea si functionarea controlului financiar, cu modificarile ulterioare;
*** O.G. nr.70/1997, privind controlul fiscal, aprobata si modificata prin Legea nr. 64/1999;
*** O.G. nr. 199/1999, privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, aprobata, prin Legea nr. 301/2002, modificata prin Legea nr.672/2002;
*** Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern;
*** H.G. nr. 745/2003, privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Control, completata cu O.U.G. nr. 64/2003 si O.U.G. nr. 11/2004;
*** Legea nr. 94/1992, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, cu modificarile ulterioare;
*** Codul Penal si Codul de Procedura Penala;
*** H.G. nr. 18/04.10.2001, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, M.O.R. nr. 12/10.01.2001;
Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal, (M.O.R. nr. 927/23 decembrie 2003), modificat și completat prin:
– Rectificarea publicată în M.O.R. nr. 112/06.02.2004;
– H.G. nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale, și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează/ajustează,/actualizează anual pe baza ratei inflației aplicabile în anul fiscal 2005 (M.O.R. nr. 482/28 mai 2004);
– Legea nr. 174/2004;
– H.G. nr. 977/2004, pentru majorarea nivelului accizelor pentru unele produse, publicată în M.O.R. nr. 570/29 iunie 2004;
– O.G. nr. 83/2004 (M.O.R. nr. 793/27.08.2004), aprobată cu modificări prin Legea nr. 494/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 1092/24 noiembrie 2004);
– O.G. nr. 94/2004 (M.O.R. nr. 803/31.08.2004), aprobată cu modificări prin Legea nr. 507/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare (M.O.R. nr. 1080/19 noiembrie 2004);
– O.U.G. nr. 123/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 1154/7 decembrie 2004), aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2005 (M.O.R. nr. 325/18 .04 .2005);
– O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 128/30 decembrie 2004);
– O.U.G. nr. 24/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 263/30.03. 2005), modificată prin O.U.G. nr. 30/2005 (M.O.R. nr. 367/29. 04. 2005);
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2005, abrogată prin Legea nr. 163/2005 și respinsă prin Legea nr. 164/2005;
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2005, abrogată prin Legea nr. 163/2005 și respinsă prin Legea nr. 226/2005;
– O.U.G. nr. 45/01.06.2005, privind abrogarea unor prevederi din O.U.G. nr. 24/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 446/01.06. 2005);apoi respinsă prin Legea nr. 227/2005 ;
– Legea nr. 163/01.06.2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 466/01.06. 2005);
– Legea nr. 96 din 14 aprilie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2004;
– Legea nr. 210 din 4 iulie 2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală;
– Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente;
– Hotărârea nr. 797 din 14 iulie 2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației aplicabile în anul fiscal 2006;
– Ordonanța de urgență nr. 203 din 22 decembrie 2005;
– Rectificarea nr. 797 din 14 iulie 2003 emisă de Guvernul României și publicată în Monitorul Oficial la nr. 57 din 20 ianuarie 2006;
– Ordonanța de urgență nr. 21 din 16 martie 2006.
48. H.G. nr. 44 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M.O.R. nr. 112/06.02.2004), modificată prin :
– H.G. nr. 1840/2004.10.2001, pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 (M.O.R. nr. 1074/18 noiembrie 2004);
– Hotărârea nr. 783 din 19 mai 2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează/ajustează,/actualizează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2005;
– H.G. nr. 84/2005 , pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 (M.O.R. nr. 147/18.02.2005);
– Hotărârea nr. 610 din 23 iunie 2005 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
49. *** Colecții de reviste: “Impozite și Taxe”, “Finanțe și Contabilitate”, “Adevărul Economic”, “Tribuna Economică”-(2001-2006);
50. *** Site-uri: www.Capital.ro
www. Tribuna Economică.ro
www.M.Finanțe.ro
www.guv.ro
ANEXA nr.1
Structura veniturilor bugetelor proprii ale județelor
ANEXA nr.2
Structura veniturilor bugetelor proprii ale comunelor , orașelor , municipiilor
ANEXA NR.3
CATEGORIILE DE VENITURI CARE SE PREVĂD ÎN BUGETELE LOCALE PE ANUL 2007 CONFORM LEGII BUGETULUI DE STAT NR. 486/27 DECEMBRIE 2006
Denumirea veniturilor
I. Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor
1. Impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene
2. Cote defalcate din impozitul pe venit:
Cote defalcate din impozitul pe venit
Sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
3. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:
Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
4. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată:
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru sistemele centralizate de producere și distribuție a energiei termice
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumuri
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale
5. Taxe pentru utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor, sau pe desfășurarea de activități
Impozitul pe mijloacele de transport
Taxe și tarife pentru eliberare de licențe și autorizații de funcționare
6. Venituri din proprietate
Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome sub autoritatea consiliilor județene
Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți
Venituri din concesiuni și închirieri
Venituri din dividende
Alte venituri din proprietate
7. Venituri din prestări de servicii și alte activități
Venituri din prestări de servicii
Contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială
Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri
Alte venituri din prestări de servicii și alte activități
8. Amenzi, penalități și confiscări:
Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale
Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii
Alte amenzi, penalități și confiscări
9. Diverse venituri:
Vărsăminte din veniturile și/sau disponibilitățile instituțiilor publice
Venituri din ajutoare de stat recuperate
Alte venituri
10. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile:
Donații și sponsorizări
Alte transferuri voluntare
11. Venituri din valorificarea unor bunuri:
Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
Venituri din privatizare
Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
12. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate:
Încasări din rambursarea împrumuturilor pentru înființarea unor instituții și servicii publice de interes local sau a unor activități finanțate integral din venituri proprii
13. Subvenții de la bugetul de stat:
Investiții finanțate parțial din împrumuturi externe
Planuri și regulamente de urbanism
Finanțarea programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor
Finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință
Subvenții pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit
Subvenții pentru finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărirea apelor
Finanțare drepturilor acordate persoanelor cu handicap
Subvenții primite din Fondul de intervenție
Finanțarea lucrărilor de cadastru imobiliar
Subvenții pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili
14. Subvenții de la alte administrații
Subvenții de la bugetul asigurărilor pentru șomaj către bugetele locale, pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă
Subvenții primite de la alte bugete locale pentru instituțiile de asistență socială și pentru persoanele cu handicap
II. Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și Municipiului București
1. Impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale
2. Impozit pe venit
Impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal
3. Cote defalcate din impozitul pe venit:
Cote defalcate din impozitul pe venit
Sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
4. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:
Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
5. Impozite și taxe pe proprietate:
Impozitul și taxa pe clădiri
Impozitul și taxa pe teren
Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru
Alte impozite și taxe pe proprietate
6. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată:
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și Municipiului București
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru sistemele centralizate de producere și distribuție a energiei termice
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumuri
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale
Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural
7. Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:
Taxe hoteliere
8. Taxe pe servicii specifice:
Impozit pe spectacole
Alte taxe pe servicii specifice
9. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități:
Impozitul pe mijloace de transport
Taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități:
10. Alte impozite și taxe fiscale:
Alte impozite și taxe fiscale
11. Venituri din proprietate:
Vărsăminte din profitul nat al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale
Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți
Venituri din concesiuni și închirieri
Venituri din dividende
Alte venituri din proprietate
12. Venituri din dobânzi:
Alte venituri din dobânzi:
13. Venituri din prestări de servicii și alte activități:
Venituri din prestări de servicii și alte activități
Contribuția părinților sau a susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe
Contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social
Taxe din activități cadastrale și agricultură
Contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială
Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri
Alte venituri din prestări de servicii și alte activități
14. Venituri din taxe administrative, eliberări permise:
Taxe extrajudiciare de timbru
Alte venituri din taxe administrative, eliberări permise
15. Amenzi, penalități și confiscări:
Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale
Penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe
Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii
Alte amenzi, penalități și confiscări
16. Diverse venituri:
Vărsăminte din veniturile și/sau disponibilitățile instituțiilor publice
Venituri din ajutoare de stat recuperate
Alte venituri
17. Transferuri voluntare, altele decât subvențiile:
Donații și sponsorizări
Alte transferuri voluntare
18. Venituri din valorificarea unor bunuri:
Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
Venituri din vânzarea locuințelor constituite din fondurile statului
Venituri din privatizare
Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
19. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate:
Încasări din rambursarea împrumuturilor pentru înființarea unor instituții și servicii publice de interes local sau a unor activități finanțate integral din venituri proprii
20. Subvenții de la bugetul de stat:
Investiții finanțate parțial din împrumuturi externe
Planuri și regulamente de urbanism
Străzi care se vor amenaja în perimetrele destinate construcțiilor de cvartale de locuințe noi
Finanțarea programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor
Finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinație de locuință
Subvenții pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit
Subvenții pentru finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărirea apelor
Subvenții primite din Fondul de intervenție
Finanțarea lucrărilor de cadastru imobiliar
Subvenții pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili
21. Subvenții de la alte administrații:
Subvenții de la bugetele consiliilor județene pentru protecția copilului
Subvenții de la bugetul asigurărilor pentru șomaj către bugetele locale, pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă
Subvenții primite de la alte bugete locale pentru instituțiile de asistență socială și pentru persoanele cu handicap
ANEXA NR. 4
CATEGORIILE DE CHELTUIELI CARE SE PREVĂD ÎN BUGETELE LOCALE PE ANUL 2007 CONFORM LEGII BUGETULUI DE STAT NR. 486/27 DECEMBRIE 2006
Denumirea cheltuielilor
I. Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor
1. Autorități publice și acțiuni externe:
Autorități executive
2. Alte servicii publice generale:
Fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților administrației publice locale
Fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat
Fondul pentru garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de autoritățile administrației publice locale
Servicii publice comunitare de evidență a persoanelor
Alte servicii publice generale
3. Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi
4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației:
Transferuri din bugetele consiliilor județene pentru finanțarea centrelor de zi pentru protecția copilului
5. Apărare:
Apărare națională (Centre militare)
6. Ordine publică și siguranță națională:
a) Ordine publică
Poliție comunitară
Protecția civilă și protecția contra incendiilor
Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice și siguranței naționale
7. Învățământ:
Învățământ preșcolar și primar:
– Învățământ preșcolar
Învățământ primar
b) Învățământ nedefinibil pe nivel:
Învățământ special
Alte cheltuieli în domeniul învățământului
8. Sănătate:
Servicii medicale în unitățile sanitare cu paturi
– Spitale generale
Alte cheltuieli în domeniul sănătății
– Alte instituții și acțiuni sanitare
9. Cultură, recreere și religie:
Servicii culturale:
Biblioteci publice județene
Muzee
Instituții publice de spectacole și concerte
Școli populare de artă și meserii
Centre pentru conservarea și promovarea culturii naționale
Consolidarea și restaurarea monumentelor istorice
Alte servicii culturale
Servicii recreative și sportive:
Sport
Servicii religioase
Alte servicii în domeniul culturii, recreării și religiei
10. Asigurări și asistență socială:
Asistență acordată persoanelor în vârstă
Asistență socială în caz de boli și invalidități:
– Asistență socială în caz de invalidități
Asistență socială pentru familie și copii
Alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale
11. Locuințe, servicii și dezvoltare publică:
Alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice:
Alimentare cu apă
Amenajări hidrotehnice
Alte servicii în domeniul locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale
12. Protecția mediului:
Salubritate și gestionarea deșeurilor:
Colectarea, tratarea și distrugerea deșeurilor
13. Acțiuni generale, economice, comerciale și de muncă:
Acțiuni generale, economice și comerciale:
Prevenire și combatere inundații și ghețuri
Programe de dezvoltare regională și locală
Alte cheltuieli pentru acțiuni generale, economice și comerciale
14. Combustibil și energie:
Energie termică
Alte cheltuieli privind combustibilii și energia
15. Transporturi:
Transport rutier:
Drumuri și poduri
Alte cheltuieli în domeniul transporturilor
16. Alte acțiuni economice:
Zone libere
Turism
Proiecte de dezvoltară multifuncțională
Alte acțiuni economice
II. Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și Municipiului București
1. Autorități publice și acțiuni externe:
Autorități executive
2. Alte servicii publice generale:
Fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților administrației publice locale
Fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat
Fondul pentru garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de autoritățile administrației publice locale
Servicii publice comunitare de evidență a persoanelor
Alte servicii publice generale
3. Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi
4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației:
Transferuri din bugetele locale pentru instituțiile de asistență socială pentru persoanele cu handicap
Transferuri din bugetele locale către bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate
5. Apărare
Apărare națională (Centre militare)
6. Ordine publică și siguranță națională:
Ordine publică
Poliție comunitară
Protecția civilă și protecția contra incendiilor
Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice și siguranței naționale
7. Învățământ:
Învățământ preșcolar și primar:
Învățământ preșcolar
Învățământ primar
Învățământ secundar:
Învățământ secundar inferior
– Învățământ secundar superior
Învățământ profesional
Învățământ postliceal
Învățământ nedefinibil pe nivel
Învățământ special
Servicii auxiliare pentru educație
Internate și cantine pentru elevi
Alte servicii auxiliare
Alte cheltuieli în domeniul învățământului
8. Sănătate
Servicii medicale în unitățile sanitare cu paturi
Spitale generale
Alte cheltuieli în domeniul sănătății
– Alte instituții și acțiuni sanitare
9. Cultură, recreere și religie
Servicii culturale
Biblioteci publice comunale, orășenești, municipale
Muzee
Instituții publice de spectacole și concerte
Școli populare de artă și meserii
Case de cultură
Cămine culturale
Centre pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale
Consolidarea și restaurarea monumentelor istorice
Alte servicii culturale
Servicii recreative și sportive
Sport
Tineret
Întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement
Servicii religioase
Alte servicii în domeniul culturii, recreării și religiei
10. Asigurări și asistență socială
Asistență socială în caz de boli și invalidități
Asistență socială în caz de invalidități
Asistență socială pentru familie și copii
Ajutoare pentru locuințe
Creșe
Prevenirea excluderii sociale
Ajutor social
Cantine de ajutor social
Alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale
11. Locuințe, servicii și dezvoltare publică
Locuințe
Dezvoltarea sistemului de locuințe
Alte cheltuieli în domeniul locuințelor
Alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice
Alimentare cu apă
Amenajări hidrotehnice
Iluminat public și electrificări rurale
Alimentare cu gaze naturale în localități
Alte servicii în domeniul locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale
12. Protecția mediului:
Salubritate și gestionarea deșeurilor:
Salubritate
Colectarea, tratarea și distrugerea deșeurilor
Canalizare și tratarea apelor reziduale
13. Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă:
Acțiuni generale, economice și comerciale
Prevenire și combatere inundații și ghețuri
Programe de dezvoltare regională și locală
Alte cheltuieli pentru acțiuni generale, economice și comerciale
14. Combustibil și energie:
Energie termică
Alți combustibili
Alte cheltuieli privind combustibilii și energia
15. Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare
Agricultură
Alte cheltuieli în domeniul agriculturii
16. Transporturi:
Transport rutier
Drumuri și poduri
Transport în comun
Străzi
Alte cheltuieli în domeniul transporturilor
17. Alte acțiuni economice:
Fondul Român de Dezvoltare
Zone libere
Turism
Proiecte de dezvoltară multifuncțională
Alte acțiuni economice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procesul Bugetar Local (ID: 130723)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.