Procesul Bugetar LA Unitatile Administrativ Teritoriale Studiu Caz Primaria X

Capitolul 1. Bugetele locale și procesul bugetar………………………………..….4

Bugetul local în sistemul unitar de bugete……………………………….….4

Principiile elaborării și executării bugetelor locale……………………….…5

Procesul bugetar-etape………………………………………………………6

Capitolul 2. Procesul bugetar la Primaria Comunei Săpoca……………………….13

2.1. Prezentarea generală a comunei Săpoca………………………………………13

2.2. Procesul bugetar la Primaria Sapoca………………………………………….13

2.2.1. Metode clasice de fundamentare a veniturilor și cheltuielilor…………..….13

2.2.2. Elaborarea proiectului de buget…………………………………………..…18

2.2.3. Aprobarea bugetului…………………………………………………….…..19

2.2.4. Execuția bugetului…………………………………………………….…….20

2.2.5. Încheierea contului de execuție……………………………………………..35

Concluzii și propuneri……………………………………………………………..37

Bibliografie ………………………………………………………………………..42

Anexe…………………………………………………………………………………..43

=== PROCESUL BUGETAR LA UNITATILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE STUD ===

Capitolul 1. Bugetele locale și procesul bugetar

Bugetul local în sistemul unitar de bugete

În țara noastră funționează mai multe bugete și categorii de bugete: bugetul public național, sistemul unitar de bugete, bugetul general consolidat, fiecare dintre acestea având componente diferite. În fiecare din acestea se regăsește categoria bugetelor locale.

Bugetul local este documentul prin care sunt prevăzute și aprobate, în fiecare an, veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale. În Romania, în prezent modul de organizare al bugetelor locale este prevăzut în Legea privind finanțele publice locale, legea nr. 273/09/2006., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 618 din 18/07/2006.

Aceasta lege stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.

Bugetul reprezintă un document previzional, deoarece cuantifică nivelul cheltuielilor ce se vor efectua în viitor, precum și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului.

În România sistemul bugetar este structurat, în funcție de împărțirea administrativ teritorială și cuprinde bugetul administrației centrale de stat (denumit de Constituție din 1991 bugetul de stat) și bugetele locale ale județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, la care se adaugă bugetul asigurărilor sociale de stat.

Bugetul general al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din total veniturilor și cheltuielilor, incluzându-se și celelalte venituri și cheltuieli evidențiate în afara bugetului local.

Bugetele locale se regăsesc la nivelul județelor, orașelor, municipiilor, comunelor, al Municipiului București și al sectoarelor acestuia.

Principiile elaborării și executării bugetelor locale

Având în vedere legile care guvernează domeniul bugetelor locale se poate preciza că bugetul local se elaborează în conformitate cu anumite principii:

Pincipiul universalității

Veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponzorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

Principiul unității

Veniturile și cheltuiele bugetare se înscriu întru-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice locale în afara bugetelor locale.

Principiul transparenței și publicității

Procesul bugetar este deschis și transparent, aceasta realizându-se prin:

publicarea în presa locală, pe pagina de internet a institutiei publice, sau afișarea la sediul autorității administratiei publice locale respective a proiectului de buget local și a contului anual de execuției a acestuia;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia;

prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică.

Principiul unitati monetare

Toate operatiunile bugetare se exprimă în moneda națională.

Principiul anualității

Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar. Toate operațiunile de încasări și plați efectuate în cursul unui an bugetar, în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzator de execuție a bugetului respectiv.

Principiul echilibrului

Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv.

Principiul specializarii bugetare

Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniența și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora.

Principiul consultării

Autoritațile administrației publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

Principiul autonomiei locale financiare

Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevazute de lege. Autoritățile administrației publice locale au competență stabilirii nivelurilor impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii.

Principiul proportionalitatii

Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege.

Principiul solidaritații

Prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităților administrativ-teritoriale, precum și a persoanelor fizice aflate în situație de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constiuit în bugetul local.

Din fondul de rezervă bugetară constituit în bugeul local consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiul București, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unitățile administrativ-teritoriale aflate în situații de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unități administrativ-teritoriale sau din propria inițiativă.

1.3. Procesul bugetar – etape

Procesul bugetar se desfășoară, în fiecare an, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, în care sunt indicate prioritățile politicii bugetare, etapele și regulile procesului bugetar, precum și principalele formulare ce urmează a fi folosite de ordonatori pentru prezentarea propunerilor lor. Ministerul Finanțelor Publice analizează și evaluează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite și totodată poartă negocieri cu aceștia asupra respectivelor proiecte.

În procesul bugetar se cuprind activități care au în vedere:

Elaborarea proiectului de buget

Aprobarea bugetului

Execuția bugetului

Încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară

Controlul bugetar

Caracteristicile procesului bugetar sunt:

decizional – centrul atenției îl constituie alocarea resurselor bugetare limitate pentru bunuri publice care, de regulă, presupun existența, mai multor resurse bănești decât cele existente;

predominant politic – deciziile de alocare a resurselor bugetare nu sunt determinate de forțele pieței ci de grupuri politice prin mecanismul reprezentării și al votului;

complex, în sensul că sunt mii de participanți (ministere, spitale, grădinițe, școli, universități, localuri);

ciclic, adică se desfășoară după un calendar bine precizat, urmare a respectării principiilor anualității bugetare;

Etapa I: Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de puterea executivă (această atribuție revine Guvernului). În cadrul guvernului responsabilitatea pentru elaborarea proiectului o are ministerul de finanțe.

Rezultatul activității elaborării proiectului îl constituie documentele care sunt prezentate Parlamentului pentru examinare și aprobare. Aceste documente conțin:

expunerea de motive și proiectul de lege pentru aprobarea bugetului;

anexe la proiectul de lege în care este redată structura veniturilor și cheltuielilor bugetare;

materiale și documente necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget.

Elaborarea proiectului de buget se fundamentează pe obiectivele programului de guvernare al partidului sau coaliției de partide care dețin majoritatea parlamentară și pe analizele efectuate de Ministerul Finanțelor cu privire la evoluția economiei, modul de realizare a veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada anterioară, la factori care au determinat sau pot genera schimbări în mărimea veniturilor și a cheltuielilor.

Într-o economie stabilizată politic și economic, reducerea conflictelor în procesul de elaborare a proiectului de buget este favorizată de efectul determinant asupra mărimii cheltuielilor și al veniturilor pe care îl au deciziile politice luate în trecut cu privire la sursele de venituri și la obiectivele generatoare de cheltuieli și de influența mică a noilor decizii în acest domeniu.

În elaborarea bugetelor locale, ordonatorii principali de credite iau în considerare următoarele:

prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii 3 ani;

prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate;

politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;

politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficiență;

programe de dezvoltare economică-socială, în perspectivă, ale unității administrativ-teritoriale.

Etapa a II-a : Aprobarea bugetului

Dezbaterea și aprobarea proiectului de buget în Parlament presupun:

prezentarea de către șeful executivului (sau de către ministrul finanțelor) a proiectului de buget în Parlament:

dezbaterea amendamentelor propuse la proiect;

aprobarea proiectului de buget;

ratificarea bugetului aprobat de către Președintele României.

Teoretic parlamentarii, fiind aleși de către cetățenii cu drept de vot, acționează ca prevederile din proiectul de buget să satisfacă cât mai mult din cerințele acelora care au votat pentru ei.

Dar nu toate cerințele exprimate de membrii societății pot fi satisfăcute în perioada la care se referă bugetul, datorită caracterului limitat al resurselor.

Etapa a III-a : Execuția bugetului

Odată cu aprobarea bugetului de către Parlament, procesul bugetar intră în cea de a treia fază a sa – execuția bugetară – care se întinde pe durata anului bugetar.

Execuția bugetului înseamnă realizarea veniturilor prevăzute și efectuarea cheltuielilor aprobate, Responsabilitatea pentru execuția bugetului, în condițiile aprobate de către Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de capacitatea administrației și de procedurile financiare folosite.

Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime (cu excepția acelora privind veniturile din împrumuturi care sunt maxime), iar cheltuielile aprobate sunt limită maxime. Totodată cheltuielile se pot efectua numai pentru destinațiile pentru care au fost aprobate.

Execuția veniturilor presupune parcurgerea mai mult etape. În cazul impozitelor directe acestea sunt în număr de patru: așezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului și perceperea efectivă a acestuia.

Prin așezarea impozitului se înțelege identificarea materiei impozabile de care dispune o persoană fizică sau juridică și determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea reprezintă stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile pe baza cotelor de impozit și a celorlalte elemente prevăzute de lege.

Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului impozitului într-un act în baza căruia se autorizează perceperea unui anumit venit în contul bugetului.

Perceperea impozitului constă în încasarea efectivă a sumei datorată. În cadrul acestei etape este inclusă și urmărirea atunci când contribuabilii nu-ți achită datoriile față de stat la termenele stabilite. Urmărirea antrenează căi de executare silită a debitorilor statului și se poate ajunge la ipotecarea bunurilor deținute de aceștia.

Pentru impozitele indirecte, ca și pentru celelalte venituri bugetare, există proceduri asemănătoare de execuție dar adaptate pentru specificul acestor categorii de impozite și venituri.

Primele trei etape se execută de către organe fiscale specializate, iar ultima operație de contabilii – încasatori care răspund de trezorerie.

Etapa a IV-a : Încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară

Contul de execuție bugetară reflectă totalitatea operațiilor de executare a veniturilor și cheltuielilor și permite stabilirea rezultatului execuției bugetului la finele anului bugetar – deficitul sau excedentul bugetului.

Contul de încheiere a execuției bugetare întocmit cu respectarea clasificației bugetare, este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere și aprobare.

În condiții normale Parlamentul dezbate acest cont la sfârșitul anului următor (celui pentru care se prezintă conul) odată cu examinarea proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul următor (celui aflat în curs de execuție).

Etapa a V-a : Controlul bugetar

Execuția bugetului se efectuează sub controlul unor organe împuternicite. În funcție de natura acestora, controlul poate fi:

politic (exercitat de către Parlament);

jurisdicțional (efectuat de Curtea de Conturi);

administrativ (desfășurat de organe specializate ale Ministerului Finanțelor, ministerelor, șefului statului).

Parlamentul exercită controlul politic cu prilejul examinării și aprobării proiectului de buget și a contului de execuție bugetară, precum și pe parcursul execuției bugetului aprobat.

Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului rapoarte cu privire la execuția bugetului, iar acesta, prin comisiile permanente sau prin comisii special constituite de anchetă, poate efectua acțiuni de control și poate audia membrii Guvernului și orice alte persoane care administrează sau gestionează fonduri publice.

Obiectivele de control vizează în special respectarea de către executiv a prevederilor autorizației parlamentare în materie de buget, dar se pot referi și la modul în care au fost gestionate fondurile bugetare, la eficiența folosirii acestora.

Controlul administrativ se exercită de organe din interiorul instituției publice (minister sau altă agenție guvernamentală) sub forma controlului intern ierarhic asupra folosirii creditelor bugetare, precum și de organe din afara instituției publice, respectiv ale Ministerului Finanțelor.

Controlul financiar preventiv propriu și auditul public intern se exercită asupra tuturor operațiunilor de care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public și privat și sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

Auditul public intern este o acțiune funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru administrarea veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice,

Auditul public intern cuprinde:

Activitățile financiare sau implicațiile financiare desfășurate de unitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali;

Constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță, precum, și a facilităților acordate la încasarea acestora;

Administrarea domeniului public, precum și vânzarea, angajarea, concesionarea și închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităților administrativ teritoriale;

Sisteme de management financiar și de control, inclusiv contabilitatea și sistemele informatice aferente.

Auditul intern are următoarele forme:

auditul de sistem – care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

auditul performanței – care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și aprecierea dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

auditul de regularitate – care reprezintă examinarea acțiunilor efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice, care sunt aplicate.

Controlul financiar preventiv – este activitatea de identificare a proiectelor de operațiuni, care nu respectă condițiile de legalitate și regularitate și/sau după caz, de încadrare în limitele și destinațiile creditelor bugetare și de angajament și prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public și/sau fondurile publice.

Obiectivul controlului financiar preventiv îl constituie supravegherea și prevenirea unor utilizări deficiente sau ineficiente pentru următoarele operațiuni:

angajamentele legale si angajamentele bugetare;

deschiderea și repartizarea de credite bugetare;

modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni a clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

ordonanțarea cheltuielilor;

constituirea veniturilor publice, în privința autorizării și stabilirii titlurilor de încasare;

concesionarea și încheierea de bunuri aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ teritoriale;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparâinând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale;

alte categorii de operațiuni stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Conform art.24 din Legea privind finanțele publice locale controlul financiar preventiv și auditul public intern se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice locale și patrimoniul public/privat.

Formarea și utilizarea fondurilor publice locale și conul de execuție a bugetelor locale sunt supuse controlului Curții de Conturi, potrivit legii.

Capitolul 2. Procesul bugetar la Primaria comunei Săpoca

2.1.Prezentarea generală a comunei Sapocă

Primaria Săpoca din județul Buzău este o unitate administrativ teritorială cu o populatie de 3.120 locuitori și cu o suprafață de 3.200 hectare.

Comuna Săpoca se află de o parte și de cealaltă a drumului județean 203 K, la 10 km de municipiul Buzău, având ca vecini comunele Mărăcineni, Vernești, Poșta Câlnău și Blăjani și se intinde pe o lungime de 10 km.

Comuna ia ființa în anul 1950 (primul sediu al primăriei funcționând în actualul sediu al Spitalului de Neuropsihiatrie) din cele două sate: Mătești-care s-a desprins din Primaria Potoceni și Săpoca care s-a desprins din Primaria Cernătești.

Populația comunei are o situație economică bună pentru că o parte din populație își desfășoara activitatea în diferite societăți autohtone cât și pe raza comunei Berca și municipiul Buzău.

În comună, locuitorii au preocupări diferite dar, creșterea animalelor și munca câmpului sunt cele mai importante.

La nivelul comunei Săpoca se află aproximativ 50 de agenți economici, dintre care cei mai importanți sunt: S.C. BACHUS S.A., S.C. SAGITTA SRL București, S.C. SERBANICA PETROTRANS SRL Buzău.

În ceea ce privește învățămantul și cultura, la nivelul comunei Săpoca se află două școli cu program normal în care învață 157 elevi în ciclul gimnazial, 165 elevi în ciclul primar și trei grădinițe în care învață 85 de preșcolari.

2.2. Procesul bugetar la Primaria Sapoca

2.2.1.Metode clasice de fundamentare a veniturilor și cheltuielilor

Pentru elaborarea proiectelor de buget ordonatorul principal de credite trebuie să estimeze veniturile și cheltuielile bugetare, operațiune care se efectuează utilizând, de regulă, metode clasice de fundamentare. Aceste metode clasice sunt:

Metoda automata conform căreia fundamentarea indicatorilor bugetari se realizează conform realizărilor ultimului an ale cărui realizări se cunosc(adică pentru anul n se folosesc realizările anului n-2 deoarece cele ale anului n-1 nu se cunosc). Această metoda nu este realistă datorită faptului că nu sunt luate în considerare modificările condițiilor economice, sociale care intervin între timp, deși este o metodă ușor de aplicat datorită faptului că nu necesită volum mare de lucrări.

Metoda majorarii (diminuarii)- se realizează prin aplicarea ritmului mediu anual ( calculate într-un interval de cinci sau mai mulți ani ) de creștere sau descreștere a indicatorilor bugetari la veniturile și cheltuielile aferente anului bugetar precedent anului pentru care se întocmește proiectul de buget. Acesta metoda necesită un volum mare de lucrări, iar prevederile nu ia în considerare noii factori apăruți în contextual economic.

Metoda evaluării directe are la baza execuția pațiala a anului precedent și previziunile economico-sociale pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget. Este o metodă ușor de aplicat dar necesită un volum mare de lucrări pentru formularea previziunilor pentru anul bugetar respectiv.

La nivelul unităților administrativ teritoriale din România fundamentarea bugetelor locale se face după metoda automată având structurat pe fiecare indicator, având precizate apoi realizările anului n-2, programul anului n-1, propunerile pentru anul n și estimările pentru anul n+1, n+2, n+3.

Efortul financiar al unitatii administrativ teritoriale pentru anul bugetar este reflectat de structura veniturilor și cheltuielilor după eliminarea transferurilor, adică după consolidare prezentând astfel starea de echilibru sau de dezechilibru.

La nivel local se începe cu elaborarea bugetului local care trebuie să țină seama de prevederile scrisorii cadru, care este transmisă de către Ministerul Finanțelor către direcțiile generale ale finanțelor publice până la data de 1 iunie a fiecărui an. În acest document sunt prezentate urmatoarele elemente care vor sta la baza elaborării bugetului pentru anul viitor, și anume:

evoluția indicatorilor macroeconomici pentru anul în curs, anul următor și estimările pentru urmatorii 3 ani;

metodologia de elaborare care are ca scop prezentarea necesarului de fonduri publice într-un cadru omogen, creșterea valorii informaționale a bugetului, a accesibilității datelor bugetare, asigurarea și supravegherea pe termen mediu a poziției bugetare solide;

limitele de cheltuieli pentru ordonatorii principali de credite.

Cerințele de fonduri bugetare formulate de ordonatorii de credite trebuie să respecte principiul bunei gestiuni financiare și ale unui management financiar sănătos, în special al economiei și al eficacității cheltuielilor.

Finanțele publice locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obtinuțe din acestea, precum și alte elemente specifice, inclusive pe serii de date , în scopul evaluării corecte a veniturilor.

La fundamentarea , dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinații și pe ordonatori de credite, se vor avea în vedere atribuțiile ce revin autorității administrației publice locale și prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționarii lor și în interesul comunității locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetare locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor.

În proiectul de buget se reflectă cheltuielile aferente acțiunilor anuale și cheltuielile aferente acțiunilor multianuale.

Cheltuielile aferente acțiunilor anuale sunt cele aferente activității curente, care se efectuează în mod regulat în fiecare an sau specifice unui singur an. În cadrul acestor acțiuni creditele de angajament sunt egale cu creditele bugetare.

Propunerile destinate acestor cheltuieli sunt realizate ținându-se seama de execuția bugetară a anului precedent, evoluția prognozată a indicatorilor macroeconomici, principalele modificări legislative.

Cheltuielile multianuale includ acele programe , proiecte, activități pentru a căror realizare este necesară o perioadă mai mare de un an și care dau loc la credite de angajament și credite bugetare. Aceste cheltuieli sunt reflectate distinct in buget.

Fundamentarea veniturilor bugetului local.

Veniturile bugetului local sunt estimate de fiecare consiliu local. Veniturile proprii ale diferitelor instituții publice se stabilesc de ordonatorii de credite ale instituțiilor care urmează să le realizeze cu avizul ordonatorilor de credite superiori.

Estimarea cuantumului veniturilor au la bază estimările din bugetul anului anterior și mutațiile care pot apărea în structura contribuabililor sau obiectelor impozabile în anul urmator. Exista și alte elemente din care se ține cont la determinarea veniturilor bugetare, respective de efectul modificărilor de ordin legislativ, memorandumuri semnate cu instituții financiare internaționale etc.

Principiile ce stau la baza execuției veniturilor bugetului local sunt:

nici un impozit, taxa sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin dispoziții legale;

legea bugetară anuală aprobă, pentru fiecare an, lista impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă;

este interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe și indirecte în afara celor stabilite prin lege.

Fundamentarea cheltuielilor bugetului local.

Fundamentarea cheltuielilor se face în mod similar cu fundamentarea veniturilor, însă în concordanța cu nivelul veniturilor alocate, deoarece la nivelul instituțiilor publice și a celor locale bugetul trebuie să fie echilibrat, în timp ce bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale nu se pot prezenta deficite mai mari decât valorile stabilite în documentul de politică elaborat de Guvern.

La fundamentarea cheltuielilor se au în vedere :

-baza legală a cheltuielilor ;

-execuția preliminara a anului de bază formată din execuția certă pe perioada încheiată și execuția probabilă rămasă până la finele anului de bază,

-preturile și tarifele;

-normele obligatorii prin intermediul cărora se realizează dimensionarea unor cheltuieli;

-normele de cheltuieli (atât cele materiale reprezentate prin consumul de materiale necesar pe unitatea de indicator, cât și normele financiare exprimate sub forma unei cheltuieli medii pe indicator).

Elementele care stau la fundamentarea cheltuielilor bugetului sunt:

Fundamentarea cheltuielilor de personal presupune determinarea valorilor pentru:

a.cheltuieli cu salariile, care se compun din:

-cheltuieli cu salariile de bază;

-cheltuieli cu salariile de merit;

-indemnizații de conducere;

-spor de vechime etc.

La fundamentarea cheltuielilor salariale se au în vedere urmatoarele:

-numărul mediu de personal;

-valoarea salariilor de merit;

-valoarea indemnizațiilor de conducere;

-valoarea sporului de vechime;

-valoarea medie lunară a sporurilor pentru condiții deosebite, ore suplimentare;

-creșterile salariale prevăzute în actele normative.

b.cheltuielile cu contribuțiile, care se compun din:

-contribuții pentru asigurările sociale de stat;

-contribuții pentru asigurările de șomaj;

-contribuții pentru asigurările sociale de sanatate;

-contribuții pentru asigurările de accidente de muncă și boli profesionale.

c. cheltuielile cu deplasările, care se compun:

-deplapări, detațări, transferuri în țara;

-deplasări în străinatate.

La fundamentarea cheltuielilor cu deplasările,detațările și transferurile, se au în vedere urmatoarele:

-deplasările, detașările și transferurile ce vor fi realizate în cursul anului pentru care se fundamentează bugetul;

-evoluția prețurilor la serviciile de transport;

-mijloacele de transport accesibile.

B. Fundamentarea cheltuielilor materiale și a serviciilor presupune determinarea valorilor pentru:

a. cheltuieli privind drepturi cu caracter social;

b. cheltuieli pentru întreținere și gospodarie;

c. cheltuieli cu materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional;

d. cheltuieli cu obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și echipament;

e. cheltuieli cu reparații curente;

f. cheltuieli cu reparații capitale;

g. cheltuieli cu cărți și publicații;

h. alte cheltuieli.

Determinarea nivelului previzional al cheltuielilor materiale și a serviciilor se face în funcție de :

nivelul cheltuielilor din anul de bază;

evoluția prețurilor;

noi elemente de cheltuieli materiale și servicii.

C.Fundamentarea subvențiilor

La fundamentarea subvențiilor se au în vedere nivelul subvențiilor ce sunt necesare instituțiilor publice subvenționate aflate în subordine.

D. Fundamentarea transferurilor

Nivelul transferurilor se determină în funcție de :

specificul activității instituției;

nivelul transferurilor din anul de bază;

modificările legislative apărute.

E. Fundamentarea cheltuielilor de capital se fac pe baza programului anual de investiții publice. Programul anual de investiții se întocmește pe clasificația funcțională a cheltuielilor bugetului local. Pentru fiecare obiectiv de investiții inclus în programul anual sunt prezentate informații financiare (de exemplu valoarea totală a proiectului, creditele bugetare, graficul de finanțare, costurile de funcționare etc.) și informații nefinanciare (de exemplu descrierea proiectului, stadiul fizic al obiectivelor)

2.2.2. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului de buget se realizează de către ordonatorul principal de credite, luându-se în considerare :

prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociale, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru urmatorii trei ani, elaborate de organele abilitate;

politicile fiscale și bugetare naționale și locale;

prevederile acordurilor de imprumut interne și externe încheiate, ale memorandumurilor de finanțare sau ale altor acorduri internaționale;

politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și eficienta. Programele sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute și estimarea pentru anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere este justificată ;

programele de dezvoltare economico-socială, concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel national, regional, județean , zonal sau local.

Etapele elaborarii proiectului de buget

Etapa 1. În termen de 5 zile de la publicarea legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice transmite Direcției Generale de Finanțe Publice a municipiului București sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile consolidabile;

Etapa 2. În termen de 5 zile de la comunicare, Consiliul General al municipiului București repartizează sectoarelor municipiului sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferurile consolidabile în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite;

Etapa 3. În termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat, ordonatorul principal de credite definitivează proiectul de buget pe baza veniturilor proprii și a sumelor repartizate și publică proiectul de buget în presa locală sau îl afișează la sediul instituției;

Etapa 4. În termen de 15 zile de la data publicării sau afișării proiectului de buget locuitorii pot depune contestații cu privire la acesta.

Etapa 5. În termen de 5 zile de la exprimarea termenului de depunere a contestațiilor proiectului de buget, însoțit de raportul primarului și, după caz, de contestațiile depuse de locuitori, se supune aprobării Consiliului Local;

Etapa 6. În termen de 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget Consiliul Local se pronunță asupra contestațiilor și adoptă proiectul de buget, după ce a fost votat pe capitole, titluri, articole, alineate și după caz, pe anexe.

2.2.3. Aprobarea bugetului local

Etapa de aprobare a bugetului local înseamna dezbaterea și votarea bugetelor locale de către autoritățile administrației publice locale care, conform legii au funcție deliberativă.

Bugetul local este votat în sedință publică cu votul majorității consilierilor locali.

În termen de 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget, Consiliul Local se pronunță asupra contestațiilor și aprobă proiectul bugetului local. La 5 zile după ce a expirat timpul destinat pentru a depune contestații, proiectul de buget aprobat împreuna cu raportul primarului se transmite la președintele Consiliului Județean.

După ce s-a aprobat bugetul local este transmis Direcției Județene a finanțelor publice în termen de 5 zile. Direcția Județeana a Finanțelor Publice are sarcina ca, în termen de 10 zile să întocmească bugetul de ansamblu al județului.

Dacă sunt situații în care proiectul bugetului local nu a fost aprobat, atunci Direcția Județeana a Finanțelor Publice ia măsura sistării alimentării cu sume defalcate și cu transferuri consolidate. Această măsură se menține până atunci când se aprobă bugetul local.

Dacă sunt situații în care bugetul de stat nu a fost aprobat cu 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, atunci cheltuielile lunare ce aparțin noului an bugetar sunt efectuate în limita a 1/12 din prevederile cheltuielilor anului precedent, și sumele defalcate bugetelor locale vor fi în limita a 1/12 din cele din anul precedent.

Dacă sunt proiecte de investiții publice locale finanțate integral sau parțial din bugetele locale sau din împrumuturi externe și interne ale administrației publice locale sau garantate de această, atunci aceste proiecte se aprobă de Consiliul Local în cauză.

Reglementările legale specifică că proiectele de investiții sunt incluse în proiectul de buget al localității numai dacă, anterior, au fost elaborate documentațiile tehnico-economice, notele de fundamentare despre necesitatea și oportunitațile efectuării acestor cheltuieli de investiții.

2.2.4. Execuția bugetului Consiliului local al comunei Săpoca

După promulgarea de către Președinte, legea privind bugetul se publică în buletinul oficial al țării, moment în care bugetul devine operational, trecându-se la execuția acestuia, care se realizează pe durata anului bugetar.

Ca etapă intermediară execuției, ordonatorii principali de credite aprobă repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale.

Execuția bugetului local înseamnă activitatea de încasare a veniturilor bugetului local și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin acest buget.

Execuția veniturilor bugetului local este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri curente acestui buget.

Execuția bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeași durată ca și exercițiul bugetar, respectiv de la 1 ianuarie până la 31 decembrie. Colectarea veniturilor bugetare se realizează în cadrul unităților publice, prin urmatoarele procedee:

calcularea și plata directă de către subiecții impozitați;

calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terță persoană;

impunerea și debitarea de către organele fiscale;

utilizarea timbrelor fiscale.

Etapele executiei veniturilor bugetare sunt:

1. Așezarea veniturilor bugetare reprezintă identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri și determinarea mărimii acestora;

2. Lichidarea veniturilor bugetare se referă la stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile;

3. Emiterea titlului de percepere constă în înscrierea cuantumului venitului bugetar într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în contul bugetului;

4. Perceperea veniturilor bugetare este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor și altor venituri prevăzute.

În execuția veniturilor, nerespectarea obligațiilor ce revin plătitorilor poate îmbraca forma nerespectării termenelor de plată și sustragerii de la plata impozitului a unei parți din obiectivul impozabil sau prin calcularea greșită a impozitului. Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului se aplică sancțiuni sub forma calculării și încasării dobânzilor pentru întarziere prevăzute de lege.

Veniturile bugetului local se grupează în buget pe baza clasificației bugetere aprobate de Ministerul Finanțelor Publice. Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole.

Prezentăm evoluția structurii veniturilor în bugetul comunei Săpoca în tabelul următor:

Tabelul nr.1 . Dinamica veniturilor bugetare ale comunei Săpoca în perioada

2004 – 2006

mii RON

Sursa: Conturile anuale de execuție

În graficul nr.1 este prezentată această dinamică:

Graficul nr.1. Dinamica veniturilor bugetare în perioada 2004 – 2006

Sursa: Datele din tabelul nr.1

Din datele din tabelul nr.1 se constată că veniturile proprii dețin ponderi sub 50%, respectiv 33,74% în anul 2004, 39,06% în anul 2005 și 36,43% în anul 2006.

În tabelul următor este prezentată situația comparativă a structurii veniturilor.

Tabelul nr.2. Structura comparativă a veniturilor.

mii RON

Sursa: Conturile anuale de execuție

Analizând datele din tabelul nr.2 se constată că în majoritatea cazurilor sumele alocate în anul 2005 comparativ cu anul 2004 și cele alocate în anul 2006 comparativ cu anul 2005 au crescut în mărime absolută și în mărime relativă, mai puțin la unele categorii, astfel: sumele defalcate din TVA pentru:

susținerea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap – scăderi în anul 2005 față de anul 2004: 18 mii ron față de 25 mii ron, dar au crescut în anul 2006 la 56 mii ron;

sumele defalcate din TVA pentru acordarea de ajutor social și ajutor pentru încălzirea locuințelor cu lemne au scăzut de la 36 mii lei în 2004 la 18 mii lei în 2005 și apoi au crescut la 41 mii lei în anul 2006.

Execuția cheltuielilor bugetare reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute și aprobate prin acest buget. În legile bugetare anuale sunt stabilite și aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, după clasificația economică, funcțională și pe surse de finanțare.

Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamente contracta în cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale.

În vederea efectuării cheltuielilor bugetare se parcurg următoarele etape intermediare:

repartizarea trimestrială a creditelor bugetare (operațiune de distribuire trimestrială a sumelor aprobate prin buget atât pentru cheltuieli proprii, cât și pentru instituțiile din subordine);

deschiderea creditelor bugetare (operațiune efectuată la cererea ordonatorului de credite ce constă în alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice).

Execuția cheltuielilor bugetare se bazează pe următoarele principii:

Creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurtătoare de dobândă, ele vizând finanțarea bugetară definitivă și gratuită;

Creditele bugetare sunt autorizate pentru tot anul bugetar;

Creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de finanțare, excepție fac alocațiile pentru cheltuieli de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi majorate. De asemenea, aceste alocații nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli;

Creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol;

Virările de credite bugetare între subdiviziunile clasificației bugetare sunt în competența ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor subordonate, și se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puțin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;

Creditele bugetare aprobate și care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului bugetar sunt anulate.

Etapele execuției cheltuielilor publice:

Angajarea;

Lichidarea;

Ordonanțarea;

Plata.

Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor sunt efectuate de către conducătorii instituțiilor publice sau de către împuterniciții acestora.

Plata se efectuează de către gestionarii de bani publici autorizați (casieri sau contabili publici).

1. Angajarea este actul care generează obligația unei instituții publice de a plăti o sumă de bani unui terț pe baza unui act juridic. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme:

angajament legal – reprezintă orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice;

angajamentul bugetar – reprezintă orice act prin care o autoritate competentă afectează fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate.

2. Lichidarea cheltuielilor este etapa execuției bugetare în care se verifică existența angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condițiile de eligibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile respective.

3. Ordonanțarea cheltuielilor este etapa execuției bugetare în care se confirmă ca livrările de bunuri și servicii au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată.

4. Plata este etapa execuției bugetare care reprezintă actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se poate realiza prin virament sau prin numerar.

Cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de către Ministerul Finanțelor Publice. Cheltuielile sunt structurate pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și pe alineate și paragrafe, după caz.

Divizarea cheltuielilor bugetare locale

În tabelul nr.3 este prezentată structura cheltuielilor bugetare ale comunei Săpoca în perioada 2004 – 2006.

Din analiza datelor din tabelul nr.3 se constată că cea mai mare pondere o dețin sumele alocate pentru învățământ și anume 299 mii ron în anul 2004, 367 mii ron în anul 2005 și 513 mii ron în anul 2006. Ponderile în tabelul cheltuielilor sunt de 36,41% în anul 2004, 36,66% în anul 2005 și 39,77% în anul 2006.

Pe locul următor se situează cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape.

Tabelul nr.3. Structura cheltuielilor bugetare ale comunei Săpoca

în perioada 2004 – 2006.

mii Ron

Sursa: Conturile anuale de execuție

În graficul nr.2 este prezentată dinamica cheltuielilor bugetare în anii 2004 – 2006

mii RON

Graficul nr. 2. dinamica cheltuielilor bugetare in anii 2004, 2005, 2006

La aceste cheltuieli se constată o creștere în mărime absolută de la 188 mii ron în anul 2004 la 210 ron în anul 2005, iar apoi o scădere la 105 mii ron în anul 2006. În procente ca pondere în total se constată o scădere de la 22,90% în anul 2005 comparativ cu anul 2004 – 20,98% și apoi o scădere la 8,14% în anul 2006.

Sumele alocate cheltuielilor materiale pentru protecția mediului au fost aceleași în anii 2004 și 2005, adică 20 mii ron, în anul 2006 au fost de 10 mii ron. Ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor a fost de 2,43% în anii 2004 și 2005 și de 0,77% în anul 2006.

Au crescut însă cheltuielile destinate autorităților executive și în mărimi absolute ți în mărimi relative astfel: de la 139 mii lei în anul 2004 (16,93%) la 174 mii lei în anul 2005 (17,38%) la 354 mii lei în anul 2006 (27,44%). În structura lor, aceste cheltuieli au înregistrat creșteri la cheltuielile de personal și cele materiale, iar cheltuielile de capital au scăzut constant de la 14 mii lei în anul 2004 (10,81%), la 4 mii lei în anul 2005 (2,30%) și la 3 mii lei în anul 2006 (0,85%), ceea ce arată că nu s-au efectuat lucrări de modernizare la Primăria Săpoca.

În tabelul nr.4 este prezentată situația creșterilor în baza mobilă pentru cheltuielile bugetare în structura funcțională și economică.

Tabelul nr.4. Dinamica cheltuielilor bugetului local în perioada 2004 – 2006

mii RON

Sursa: Conturile anuale de execuție

În anexele nr.1 și nr.2 este prezentată dinamica structurii economice a cheltuielilor în perioada 2004 – 2006.

În tabelul nr.5 este prezentat și situația principalilor indicatori economico-financiari în perioada 2004 – 2006.

Tabelul nr.5. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari

în perioada 2004 – 2006.

Sursa: Conturile anuale de execuție

Se constată că cel mai ridicat grad de autofinanțare a fost în anul 2005; rigiditatea cheltuielilor cea mai mare a fost în anul 2006 (60,85%(, iar capacitatea de investire cea mai mare a fost în anul 2004 de 24,85%.

Pentru anul 2007 proiecția veniturilor bugetare este cea evidențiată în tabelul nr.6, iar proiecția cheltuielilor bugetare este cea prezentată în tabelul nr.7.

În ceea ce privește proiecția și gradul de realizare a veniturilor pentru primul trimestru al anului 2007 se constată că realizările trimestriale nu depășesc 95,8% la cotele defalcate din impozitul pe venit, iar cel mare unui grad de realizare s-a înregistrat la sumele defalcate din TVA destinate ajutorului social și ajutorului pentru încălzirea locuințelor cu lemne, ceea ce conduce la concluzia că la această destinație nu s-a făcut corect fundamentarea cheltuielilor.

Veniturile totale au înregistrat un grad de realizare de 75,9%, veniturile proprii de 83,2%, iar veniturile fiscale au avut un grad de colectare de 75,63%. Impozitele și taxele pe proprietate s-au realizat în proporție de 75,2%, iar impozitele și taxele pe bunuri și servicii s-au realizat în proporție de 72,5%. Un grad mare de realizare s-a înregistrat la sumele defalcate din TVA destinate susținerii sistemului de protecție a persoanelor cu handicap, respectiv 95,3%. Veniturile din capital s-au realizat în proporție de 85,3%, iar subvențiile primite de la alte bugete s-au realizat în proporție de 88,1%. (tabelul nr.6).

Tabelul nr.6. Proiecția și gradul de realizare a veniturilor bugetare

pe trim.I.2007

mii RON

Sursa: Conturile auale de executie

Tabelul nr.7. Proiecția și gradul de realizare a veniturilor bugetare

pe trim.I. 2007

mii RON

Sursa: conturile anuale de executie

În ceea ce privește proiecția și gradul de realizare a cheltuielilor bugetare pe primul trimestru al anului 2007 se constată că la cheltuielile totale gradul de realizare a fost de 83,66% (tabelul nr.7).

În structură se constată cel mai ridicat grad de realizare la cheltuielile privind asigurările și asistența socială și anume de 95,2%. Un alt grad de realizare ridicat este la cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuință, mediu și ape, de 90,78%. la cheltuielile pentru protecția mediului gradul de realizare a fost de 89,6%, iar la cele privind învățământul gradul de realizare a fost de 83,2%.

2.2.5. Încheierea contului de execuție.

Trimestrial și anual ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice. Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte de performanță, în care să se prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele, preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situațiile privind angajamentele legale.

Contul anual de execuție este întocmit de către ordonatorii principali de credite și supus aprobării Consiliului Local până la data de 31 mai (a anului următor).

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuției bugetelor locale, ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de execuție a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor județene.

1. La venituri: – prevederile aprobate inițial;

– prevederile bugetare definitive;

– încasările realizate.

2. La cheltuieli: – creditele aprobate inițial;

– creditele definitive;

– plățile efectuate.

Dacă rezultatul execuției bugetare prezintă excedent, acesta se utilizează, după regularizarea cu bugetul de stat în limita transferurilor din bugetul de stat sau din alte bugete astfel:

rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și a comisioanelor;

constituirea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și a comisioanelor;

constituirea fondului de rulment ce se păstrează într-un cont distinct deschis la unitățile teritoriale ale statului, Acest fond de rulment, cu aprobarea consiliului local, se poate utiliza temporar pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalajele dintre venituri și cheltuielile anului curent, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar. Fondul de rulment poate fi folosit și pentru finanțarea unor proiecte locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice.

Din datele prezentate în tabelul nr.5 (Evoluția principalilor indicatori economico-financiari în perioada 2004 – 2006) se constată că rezultatele exercițiului bugetar a fost echilibrul bugetar, respectiv veniturile bugetare au fost egale cu cheltuielile bugetare.

Concluzii și propuneri

Pentru perioada 2005 – 2008 principalele caracteristici ale politicii fiscale bugetare sunt în concordanță cu obiectivele de susținere a creșterii economice și a reducerii inflației:

stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum și diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, în vederea susținerii eforturilor de reducere a inflației în acord cu criteriile nominale de convergență;

susținerea procesului de convergență a economiei românești cu economiile europene;

reforma profundă de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităților locale în procesul de colectare și alocare a resurselor publice;

relaxarea fiscalității asupra muncii, venitului și capitalului;

scăderea ratelor de contribuții la asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală, al reducerii economiei subterane;

creșterea capacității de absorbție a fondurilor structurale;

continuarea armonizării legislației fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene.

Opțiunile urmărite prin ansamblul de politici publice finanțate prin buget vor asigura dezvoltarea caracterului funcțional al economiei românești, sustenabilitatea pe termen lung a creșterii economice, asigurând o mai bună proporționalitate între consumul actual și cel viitor, între investiții și consumul populației.

Restructurarea sectoarelor economice împreună cu o colectare performantă a veniturilor bugetare vor susține un deficit bugetar redus.

Reconsiderarea sectoarelor de activitate susținu te prin buget, prin modificarea greutății specifice a celor preponderent publice (educație, sănătate, cultură, apărare, ordine publică s.a.) în cadrul cheltuielilor bugetare totale, ceea ce va da posibilitatea alocării fondurilor publice unor politici sectoriale convergente cu cele ale Uniunii Europene.

Prioritățile, ținute și obiectivele urmărite vor conduce la monitorizarea poziției bugetare care trebuie să tindă către o poziție aproape de echilibru și surplus, condiție esențială în coordonarea politicilor bugetare în cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere, pact adoptat la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene.

Pentru anul 2007 în proiectarea bugetului de stat s-au avut în vedere și aspecte specifice administrației publice locale. Prin noua lege privind finanțele publice locale nr.273/2006 în vigoare de la 1 ian.2007 s-a adus un plus de reguli și proceduri clare și explicate în domeniul finanțelor publice locale, deoarece reorientează întreaga gestiune publică pe criteriul performanței, dau mai multă predictibilitate și flexibilitate procedurii bugetare, antrenează în mai mare măsură răspunderea autorităților administrației publice locale în administrarea și utilizarea eficiență a fondurilor publice.

Politica fiscală se va proiecta și implementa pe baza următoarelor principii de bază:

principiul neutralității fiscale: norma fiscală va trebui să nu producă șocuri asimetrice la nivelul subiecților economici; neutralitatea fiscală va putea fi limitată doar de situațiile în care, pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare, se impune acceptarea, pe perioade scurte, a unor șocuri fiscale asimetrice (impus fiscal asimetric);

principiul eficacității (performanței fiscale: norma fiscală trebuie să aibă un impact asupra comportamentului fiscal vizat; nu este admisibilă o normă fiscală care nu produce o modificare asupra unui comportament fiscal;

principiul egalității de tratament fiscal: subiecții economice care îndeplinesc funcții economice similare, într-un orizont de timp stabilit, vor fi tratați în mod identic, din punct de vedere fiscal, independent de orice alte criterii de diferențiere a lor;

principiul sustenabilității normei fiscale: impozitare va fi proiectată în așa fel încât materia impozabilă să fie stimulată de impozitul însuși, sub aspectul extinderii, stabilității și transparenței materiei impozabile în cauză.

Politica bugetară se va proiecta și implementa pe baza următoarelor principii de bază:

principiul minimizării costului colectării veniturilor bugetare: îmbunătățirea administrării fiscale sub aspectul profesionalismului și a logisticii, care să reducă cheltuielile cu controlul financiar și, implicit, cu colectarea obligațiilor bugetare, având în vedere faptul că acestea sunt singurele cheltuieli fără impact direct asupra economiei reale;

principiul fundamentării cheltuielii publice: veniturile publice trebuie afectate pe bază de programe publice care să genereze atât grade de prioritizare a cheltuielilor publice cât și cuantumuri în alocarea acestora;

principiul performanței cheltuielii publice: cheltuiala publică trebuie să fie alocată în așa fel încât să genereze un impact supraunitar asupra PIB în raport cu fiecare unitate monetară cheltuită, adică să aibă un efect multiplicator asupra economiei reale;

principiul trasabilității cheltuieli publice: cheltuiala publică trebuie să asigure informații transparente pe baza cărora să se identifice traseul de utilizare a banului public, verigile de responsabilitate în această cheltuire precum și posibilitățile de recuperare în caz de fraudă sau neglijență;

principiul egalității de tratament a fondurilor publice: fondurile publice interne și fondurile publice europene vor fi supuse acelorași exigențe instituționale de eficacitate, economicitate și eficiență precum și acelorași proceduri de asigurare a securității și recuperării lor în caz de fraudă sau neglijență;

principiul bugetizării multianuale: în maniera în care este elaborat și monitorizat bugetul anual consolidat, se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenței reale și nominale cu economiile europene.

Principalele obiective ale politicii fiscale constau în dezvoltarea economică și consolidarea clasei de mijloc. Viziunea fiscală trebuie să fie calitativă și activă, prin stimularea inițiativei și prin respectul față de asumarea riscului.

Opinia potrivit căreia principalul obiectiv al politicii fiscale este maximizarea veniturilor la bugetul statului este dăunătoare. Politica fiscală trebuie să funcționeze în serviciul producătorilor de impozite și nu în serviciul culegătorilor de impozite.

În mod obișnuit, fiscalitatea este o formă de integrare a contribuabilului într-un circuit economic în care el, pe de o parte, contribuie la alimentarea sistemului iar pe de altă parte este beneficiar al politicilor publice. Deși poate părea pretențios,

fiscalitatea, chiar dacă emană din partea statului, trebuie, pentru a-și atinge obiectivul economic, să capete forma unui parteneriat. Aparent fiscalitatea naște obligații exclusive sau precumpănitoare din partea contribuabilului, dar creează, în fapt, obligații importante pentru stat, ca administrator al impozitelor. Eficiența fiscalității nu se observă, în ultimă instanță, în modul în care sunt colectate impozitele, ci în modul în care acestea se reîntorc, sub forma calității serviciilor publice.

În România, fiscalitatea a fost interpretată de contribuabili drept o agresiune, devenind un factor de încordare în raporturile economice. Ei nu au simțit, fie că a fost vorba de firme, fie că a fost vorba de contribuabili individuali, o relație partenerială. Întâi de toate, statul nu a transformat o bună parte din impozite în servicii publice, ci a dezvoltat o birocrație care a ajuns să o depășească pe cea din perioada comunistă. Administrația publică nu este prin ea însăși un serviciu public. Ea este furnizoare de servicii numai în măsura în care se dovedesc eficientă. Această eficiență a a administrației conține și elemente cuantificabile, dar și o seamă de elemente necuantificabile, non-tangibile. De pildă, credibilitatea instituțiilor statului, gradul de încredere pe care îl au cetățenii în acestea sunt bunuri care înlesnesc funcționarea societății. Administrația publică este, în prezent, într-o anumită măsură o instituție „în sine”, folosită pentru a asigura funcționarilor publici diverse forme de rentă, și mai puțin o instituție furnizoare de servicii publice. Un post în structurile descentralizate ale ministerelor se „plătește”, adesea, cu salariul pe câțiva ani, ceea ce arată limpede că veniturile din salarii ale funcționarilor publici contează prea puțin în raport cu celelalte venituri pe care ei și le pot obține din alocarea discreționară a resurselor și oportunităților. Din raport partenerial, impozitul se transformă într-un fel de tribut pe care societatea îl plătește către metropolă.

În România se plătesc peste 200 de impozite către administrația centrală și locală, ceea ce face ca economia românească să înregistreze tristul record european al celui mai mare număr de impozite. Cotele de impozitare, mai ales în ce privește impozitarea forței de muncă, sunt aplicate unor niveluri mult mai reduse în comparație cu alte țări, ceea ce sporește dificultățile contribuabilului, Aceasta face ca un număr important de firme să fie împinse în afara pieței. Statul abate comportamentul acestora către o tendință

periculoasă. Comportamentul rațional, optimal, nu le îndeamnă să-și achite obligațiile fiscale, ci condiția supraviețuirii lor stă tocmai în neonorarea obligațiilor de plată la buget. Această atitudine merge până într-acolo încât adesea firmele ajung să obțină profituri nu din îmbunătățirea producției prin investiții suplimentare, ci prin neplata unor obligații cum ar fi taxa pe valoarea adăugată sau impozitul pe profit. Această interpretare a fiscalității, ca pe un obstacol în calea supraviețuirii sau dezvoltării mediului economic este extrem de dăunătoare și arată cât de departe suntem de o economie deschisă, de plată.

Îmbunătățirea serviciilor publice, dezvoltării publice, ameliorarea condițiilor de locuit, vizează:

reabilitarea și extinderea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare;

construirea de locuințe individuale prin Agenția Națională pentru Locuințe, în vederea asigurării unor condiții decente de locuire, limitarea riscului seismic al clădirilor de locuit;

finalizarea apartamentelor din blocurile neterminate, începute înainte de anul 1990, în temeiul prevederilor Ordonanței Guvernului nr.19/1994, cu finanțare din surse bugetare și acordarea de facilități pentru tineri, ceea ce va determina reabilitarea fondului de construcții existent și satisfacerea cererii de locuințe;

construirea de diferite tipuri de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, cu scheme de finanțare diverse, mergând de la investiții private până la programe de locuințe sociale;

asigurarea dezvoltării economice a sectorului prin definitivarea planurilor de dezvoltare durabilă a teritoriului natural și armonizarea cu programele și strategiile de integrare europeană;

continuarea programului de construire de săli de sport.

Bibliografie:

Munteanu V.A.,”Managementul public local”, Editura Tipografică, Moldova, Iași, 2004.

Roman Daniela Lidia, “Finanțe publice – note de curs”, București, 2006.

Văcarel Iulian, “Politici fiscale și bugetare în Romania:1990-2000”, Editura Expert, București, 2001.

Văcarel Iulian și colectivul,”Finanțe publice”, Ediția a IV a, Editura Didactică și Pedagocică, București, 2006.

Vintila Georgeta și colectivul, “Fiscalitate”, Editura Economică, București, 2006.

Vintila Georgeta, “Fiscalitate – Metode și tehnice fiscale”, Editura Economică, București, 2006.

Lege privind Codul fiscal numărul 571 din 2003, publicată în Monitorul Oficial, partea I numărul 927/2003.

Lege privind finanțele publice locale numărul 273/2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I numărul 658/2006.

Ministerul Finantelor Publice, “Raport la proiectul legii bugetului de stat pe anii 2005, 2006, 2007”.

www. mfinanțe.ro

www.guv. ro

STRUCTURA CHELTUIELILOR BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI SAPOCA CONFORM CLASIFICATIEI ECONOMICE, PONDEREA SI SITUATIA COMPARATIVA PE ANII 2004, 2005, 2006

Pondere mii RON

Situatia comparative mii RON

Anexa nr. 2

SITUATIA COMPARATIVA PRIVIND STRUCTURA CHELTUIELILOR BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI SAPOCA CONFORM CLASIFICATIEI ECONOMICE PE ANII

2004-2005-2006