Procesul Bugetar In Cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale Targu Jiu

Economie

Procesul Bugetar In Cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale Targu Jiu

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul I

Delimitări conceptuale privind procesul bugetar al unităților administrativ teritoriale și evoluția acestora

Sistemul bugetar al unităților administrativ teritoriale

Sistemul bugetar reprezintă cadrul organizatoric în cadrul căruia se atrag resursele care ulterior se alocă pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării activității unui stat. Sistemul bugetar este compus din ansamblul relațiilor de natură bănească ce se stabilesc între unitățile administrației statului de la nivel central și cele de la nivel local în vederea satisfacerii unor interese generale ale societății ori ale colectivităților locale.

Bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrative teritoriale. De asemea acesta cuprinde și totalitatea bugetelor locale ale comunelor, orașelor municipiilor, precum și bugetul propriu al județului, respectiv ale sectoarelor și al municipiului București, gestionate de către primarii fiecărei unități administrative teritoriale în parte.

Structura bugetului local este una diversă, aceasta diferențiindu-se de la o comunitate locală la alta. În structura bugetului local sunt incluse veniturile realizate de către administrația locală, dar și cheltuielile realizate în decursul unui an. Autoritățile locale se bucură de o autonomie destul de ridicată în ceea ce privește constituirea de taxe și impozite locale care să le asigure veniturile necesare desfășurării activității proprii. Ca o particularitate nivelul cheltuielilor aprobate pentru anul bugetar următor au un nivel maxim, spre deosebire de nivelul veniturilor cărora li se prevede un nivel minim de îndeplinit.

Veniturile bugetelor locale se realizează prin colectarea de impozite, taxe și alte venituri stabilite prin legea bugetară anuală. Din bugetele locale se finanțează o diversitate de cheltuieli care sunt în conformitate cu legile în vigoare. Aceste cheltuieli se referă la finanțarea unor acțiuni socio-culturale, cheltuieli curente cu întreținerea și funcționarea organelor locale ale administrației, acțiuni economice de interes local, precum si alte cheltuieli aprobate de consiliul local al fiecărei administrații teritoriale.

Prin intermediul bugetului local se realizează o anumită autonomie financiară locală. Această autonomie financiară locală intervine în momentul în care finanțarea unor bunuri și servicii de interes public de la nivel central devine mult prea costisitoare în comparație cu utilitatea adusă consumatorilor. Astfel se lasă la nivel local dreptul de a lua o decizie pentru a gestiona corespunzător astfel de situații, întrucât fiecare administrație locală cunoaște mai bine nevoile cetățenilor respectivi, putând astfel să satisfacă mai ușor nevoile acestora și să gestioneze corespunzător resursele alocate.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale administrației publice, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine. Acestea sunt propuse de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, prin intermediul cărora sunt inițiate acțiunile finanțării bugetare.

Comparație între procesul bugetar la nivel local și cel la nivel central

Procesul bugetar reprezintă mulțimea structurată a acțiunilor și măsurilor inițiate și derulate de instituțiile statale competente în scopul realizării politicii financiare promovate de autoritatea guvernamentală în domeniul bugetar.

Procesul bugetar are câteva caracteristici majore:

este decizional, deoarece are ca scop formularea, realizarea și controlul formării resurselor bugetare și al alocării lor (inclusiv decizia privind recunoașterea nevoilor și a cuantumului lor, a priorității, oportunității și stringenței acestora);

este democratic, fiind rezultat al exercitării atributelor statului de drept și al exercițiului puterii de stat pe seama opțiunilor liber exprimate prin vot de către cetățeni;

este preponderent politic, deoarece conținutul său se referă la politica financiară a cărei formulare reprezintă decizia politică a forțelor majoritare în parlament;

este tehnic în ce privește formularea, execuția și controlul, deoarece, dincolo de opțiunile politice, trebuie respectate cerințele funcționării mecanismului economic și principiul raționalității;

este ciclic, deoarece se reia anual;

are larg impact public, deoarece sfera sa de cuprindere și efectele generate se regăsesc în macro și microeconomie, precum și în toate domeniile vieții social-economice.

Procesul bugetar cuprinde patru etape: elaborarea, aprobarea, execuția și controlul. Legea prevede conținutul acestor etape, graficul temporal al derulării lor, instituțiile abilitate, competente și răspunzătoare.

În procesul bugetar la nivel central sunt angrenate mai multe instituții: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanțelor, toate celelalte ministere, toate instituțiile bugetare, Trezoreria Statului, organele autorității locale, Curtea de Conturi.

Competențele cu privire la elaborarea proiectului de buget local aparțin în mare parte consiliilor locale. Atribuțiile consiliului local se referă la aprobarea, formarea, administrarea, întrebuințarea și executarea acestuia. Tot în proiectul de buget sunt incluse și diferitele împrumuturi publice precum și impozitele și taxele locale, precum și a taxelor speciale. Toate acestea trebuie să fie aprobate in prealabil de către consiliul local.

Funcția de ordonator principal de credite îi revine președintelui consiliului județean care își exercită în consecință următoarele atribuții: întocmește proiectul bugetului județean precum și contul de încheiere a exercițiului bugetar, pe care îl supune spre aprobare consiliului județean. La nivelul comunelor, orașelor și municipiilor primarul este cel care exercită atribuțiile de ordonator de credite.

Pentru elaborarea proiectelor de buget se pornește de la propunerile proprii ale administrației locale și de la instituțiile publice aflate in subordine. Proiectele de buget sunt dezbătute de către consiliile județene, iar dacă, pentru a echilibra bugetul este nevoie de resurse suplimentare, aprobarea bugetului se realizează numai după o discuție cu Ministerul Finanțelor Publice.

Persoanele însărcinate cu elaborarea proiectelor bugetelor locale trebuie să ia în considerare următorii indicatori : previziunile cu privire la principalii indicatori macroeconomici și sociali pentru anul pentru care se elaborează bugetul, politicile fiscale și bugetare naționale, politicile și strategiile sectoriale, propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor de credite precum și diferite programe de dezvoltare aflate în desfășurare sau care doresc a se implementa.

Ordonatorii principali de credite sunt primarii și președinții consiliilor județene, aceștia având responsabilitatea de a aloca resursele disponibile pe diferite tipuri de cheltuieli, toate aceste operațiuni bănești se realizează prin intermediul trezoreriei publice locale.

În cazul în care rezultatele execuției bugetelor locale sunt unele bune, în sensul că se înregistrează un excedent bugetar, atunci acesta poate fi utilizat, după regularizarea cu bugetul de stat, pentru rambursarea unor eventuale împrumuturi restante și implicit plata dobânzilor, comisioanelor sau se poate constitui un fond de rulment ce se păstrează într-un cont la unitatea teritorială a trezoreriei statului. Fondul de rulment nu poate depăși cuantumul a 5% din valoarea veniturilor proprii realizate în cadrul bugetului propriu în anul respectiv.

Principii și reguli bugetare

Orice proiect de buget întocmit de către administrațiile publice locale trebuie să respecte o serie de reguli și principii bugetare. Dintre acestea amintim următoarele principii:

Principiul universalității – toate veniturile și cheltuielile prognozate pentru anul următor vor fi trecute în întregime și în sume brute în buget. Veniturile bugetare nu se alocă în mod direct unei anumite cheltuieli cu unele excepții, cum ar fi: donații și sponsorizări.

Principiul transparenței și publicității – acest principiu este unul important pentru opinia publică, deoarece astfel cei interesați pot afla modul cum se cheltuiește banul public. Pentru a se realiza acest lucru, proiectul de buget este publicat în presa locală, pe pagina de internet a instituției publice sau prin orice alte metode. De asemenea se realizează și o dezbatere publică a proiectului de buget, iar la final anului bugetar se prezintă contul anual de execuție a bugetului local în ședință publică.

Principiul unității – toate veniturile și cheltuielile sunt prezentate într-un sigur document pentru a eficientiza utilizarea fondurilor publice locale. Un alt element prevăzut este acela de a interzice utilizarea veniturilor în regim extrabugetar.

Principiul unității monetare – toate operațiunile se realizează și se exprimă în monedă națională (RON).

Principiul anualității – toate veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate conform legii pe o perioadă de un an, corespunzătoare exercițiului bugetar.

Principiul specializării bugetare – veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate în buget în funcție de categoria și proveniența lor și sunt alocate după natura lor economică.

Principiul echilibrului – cheltuielile unui buget se acoperă din veniturile atrase. Pentru acoperirea cheltuielilor se poate utiliza și excedentul din anii precedenți.

Principiul solidarității – acest principiu evidențiază modul în care se pot ajuta diverse unități administrativ teritoriale cu probleme financiare, de către alte unități administrativ teritoriale cu o situație financiară mai bună. Aceste sume de bani care se transferă sunt incluse rezerva bugetară constituită în bugetul local. De asemenea cu ajutorul acestor fonduri pot fi ajutate și persoane fizice aflate în situații dificile.

Principiul autonomiei locale financiare – unitățile administrativ teritoriale au dreptul să-și stabilească propriile taxe și impozite locale, în condițiile legii. Veniturile generate de aceste taxe și impozite sunt folosite în mod independent de către primării pentru a își îndeplini obiectivele locale.

Principiul proporționalității – resursele aflate la dispoziția unităților administrativ teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile asumate prin lege.

Principiul consultării – autoritățile locale trebuie să fie consultate în procesul de alocare a resurselor de la bugetul de stat către bugetele locale.

Precum administrațiile publice locale, și autoritățile publice centrale trebuie să respecte o serie de reguli și principii bugetare. Dintre acestea amintim următoarele principii:

Universalitatea bugetului – Principiul universalității stipulează înscrierea în buget a tuturor veniturilor și cheltuielilor, fără nici o excepție, sub forma unor sume brute și nu a unor solduri rezultate din eventuale compensări.

Unitatea bugetului – Principiul unității presupune existenta unei singure liste de venituri și cheltuieli bugetare.

Neafectarea veniturilor – Principiul neafectării înseamnă depersonalizarea veniturilor, adică faptul de a nu cunoaște nici la restituirea lor, nici la încasarea lor care este destinația expresă/punctuală ce li se rezervă.

Anualitatea bugetului – Principiul anualității menționează anul drept intervalul de timp la care se referă bugetul.

Echilibrul bugetar – Principiul echilibrului bugetar prevede acoperirea integrală, în intervalul anului bugetar, a cheltuielilor din veniturile ordinare.

Specializarea bugetară – Principiul specializării bugetare se referă la introducerea și aprobarea în buget a veniturilor pe surse de proveniență și a cheltuielilor pe tipuri de nevoi și destinații. Această grupare, efectuată după criterii acceptate în practica bugetară, poartă denumirea de clasificație bugetară.

Publicitatea bugetului – Principiul publicității are în vedere informarea națiunii, a fiecărui cetățean, despre veniturile și cheltuielile incluse în buget.

După ce am enumerat și caracterizat principiile bugetare, în continuare voi evidenția câteva reguli ce trebuie să fie respectate în procesul de elaborare a bugetului. Aceste reguli se aplică atât în procesul bugetar la nivel local cât și la nivel central.

Cheltuielile bugetare trebuie să aibă o destinație precisă și limitată;

Nicio cheltuială nu poate fi efectuată, dacă nu există bază legală pentru acea cheltuială;

Nicio cheltuială nu poate fi angajată, dacă aceasta nu a fost în prealabil aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare;

După aprobarea bugetelor locale, numai prin aprobarea unor acte normative se poate modifica destinația veniturilor și cheltuielilor din buget;

Ordonatorii de credite pot face noi împrumuturi numai după acoperirea plăților restante înregistrate la finalul anului anterior.

Persoanele însărcinate cu gestionarea și alocarea fondurilor de la buget se numesc ordonatori de credite. Ordonatorii de credite se împart în 3 categorii: principali, secundari și terțiari.

Ordonatorii principali de credite la nivelul bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ teritoriale, precum și președinții consiliilor județene. Această calitate de ordonator de credite se poate delega de la o persoană la alta printr-un act de delegare în care se vor specifica limitele și condițiile delegării.

Ordonatorii secundari și terțiari de credite sunt conducătorii instituțiile publice care beneficiază de fonduri de la bugetul local sau central.

Ordonatorii de credite au obligația de a utiliza în mod corespunzător creditele bugetare, în sensul ca acestea trebuie să respecte destinațiile cheltuielilor aprobate. Aceștia răspund de următoarele acțiuni:

Elaborarea proiectului de buget

Verificarea modului în care se realizează veniturile

Aprobarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare disponibile

Organizarea activității unității unde își desfășoară activitatea

Monitorizarea programului de achiziții publice

Organizarea și evidențierea indicatorilor de performanță ai programelor desfășurate.

Descentralizarea financiar fiscală în România

Unul dintre criteriile pe care România a trebuit să le îndeplinească în vederea aderării la Uniunea Europeană, a presupus faptul că trebuiau făcute progrese în domeniul eficientizării și modernizării administrației publice centrale și locale. Acest lucru nu s-a putut realiza fără o trecere a unor atribuții și responsabilități de la nivel central în subordinea unităților administrativ teritoriale, acest proces s-a numit descentralizare.

Descentralizarea urmărește acordarea administrațiilor publice locale o mai mare autonomie pentru a interveni în diferite domenii de activitate atunci când acestea consideră acest lucru oportun. Tot prin intermediul descentralizării colectivitățile locale își realizează în mod individual proiectele de buget în cadrul cărora trebuie să-și fundamenteze veniturile necesare cât și să aloce aceste venituri atrase pe diferite tipuri de cheltuieli.

Descentralizarea financiară reprezintă transmiterea de la nivel central a unor serii de atribuții și funcțiuni specifice către administrațiile publice locale dar, în același timp se transferă și o parte din veniturile fiscale către acestea. Este cea mai importantă componentă a autonomiei locale, astfel putându-se realiza resursele necesare implementării unor proiecte de importanță locală.

Obiectivele descentralizării financiare sunt următoarele:

Realizarea unei creșteri economice sustenabile

Eficientizarea procesului de alocare a resurselor aflate la dispoziție

Furnizarea echitabilă a bunurilor publice.

Principiile de desfășurare a procesului de descentralizare sunt următoarele:

principiul subsidiarității

principiul asigurării resurselor corespunzătoare competentelor transferate

principiul responsabilității autorităților administrației publice locale

principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil

principiul echității

principiul constrângerii bugetare.

Deși acestă descentralizare s-a încercat să se realizeze o dată cu înființarea autorităților publice locale din anul 1991, acestea și-au creat departamentele specifice desfășurării unei astfel de activități tocmai în perioada 1999 – 2000. Anul 2000 a fost primul an fiscal în care autoritățile publice locale au început să colecteze în mod individual propriile venituri. Acest fapt a avut un impact pozitiv asupra gradului de colectare a veniturilor proprii care se situau la nivelul de 63 % în anul 1999 ajungând la 72 % în anul 2000, ulterior ajungânduse la procente și mai mari chiar de 90 % în anul 2007.

Pentru a continua procesul de descentralizare financiar fiscală, Guvernul României a stabilit noi criterii de stabilire a impozitelor și taxelor locale, prin intermediul cărora se încercă să se realizeze o echitate fiscală asupra impozitelor și taxelor locale plătite de contribuabili:

Impozitul pe clădiri se calculează în funcție de rangul localității ( 6 ranguri), iar în cadrul fiecărei localități pe zone fiscale ( maxim 4 zone)

Impozitul pe terenuri se calculează și acesta în funcție de rangul localității (6 ranguri), acesta fiind ifluențat și de poziționarea terenului în intravilanul sau extravilanul localității

Majorarea impozitelor pentru clădirile cu destinație de locuință

Taxele de timbru pentru activitatea judiciară, notarială vor fi colectate de către administrațiile publice locale.

Prin continuarea procesului de descentralizare a atribuțiilor de la nivel central către autoritățile locale, se asigură îmbunătățirea managementului serviciilor publice și în același timp creșterea calității acestora.

La fel ca și la implementarea altor procese, și în cadrul procesului de descentralizare, pe langă numeroasele aspecte pozitive au existat și anumite neajunsuri, acestea referindu-se la faptul că la anumite servicii publice, unitățile administrativ teritoriale, nu au putut stabili în mod independent prețul aferent acestor servicii.

În concluzie procesul de descentralizare financiară și fiscală la nivel local, a fost unul cu efecte pozitive, resimțite în pricipal la nivel local, însă acest grad de autonomie financiară este din punctul meu de vedere unul supraapreciat, deoarece bugetele unităților administrativ teritoriale se bazează, în momentul elaborării, în pricipal pe sumele și cotele primite de la nivel central din impozitul pe venit și din TVA. O autonomie financiară, în adevăratul sens al cuvântului, se realizează în momentul în care administrația locală nu depinde într-o așa de mare măsură de sursele de finanțare primite de la nivel central.

Certări privind procesul bugetar european

Instituțiile Uniunii Europeane, precum și punerea în aplicare a politicilor europene generează nevoia de resurse financiare proprii ale Uniunii Europene. Aceste resurse, reflectate în bugetul Uniunii Europene, sunt fixate printr-o Decizie a Consiliului de Miniștri al Uniunii cu unanimitate de voturi, iar decizia trebuie ratificată de parlamentele naționale ale fiecăruia dintre statele membre. Pe de altă parte, destinația resurselor bugetare este aprobată, în baza propunerilor Comisiei Europene, de către Parlamentul European și Consiliu după mai multe lecturi și dezbateri ale preproiectelor și proiectului de buget anual.

Potrivit Tratatului de la Roma, Comunitatea Economică Europeană urma să fie finanțată pentru o perioadă de tranziție prin contribuții ale statelor membre, înainte de evoluția către sistemul resurselor proprii. Prin resurse proprii se înțelegea o sursă de finanțare separată și independentă a Comunității față de sursa furnizată de statele membre, scopul acestei surse fiind finanțarea bugetului comunitar. În plus, această sursă i se cuvenea Comunității și nu depindea de o decizie a autorităților naționale.

Principiile esențiale care stau la baza procesului bugetar comunitar sunt următoarele: – principiul unității, reglementat de art.268 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (denumit în continuare Tratatul CE), precum și de art.4-5 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002, care prevede că toate veniturile și cheltuielile Comunității trebuie incluse într-un singur buget;

principiul anualității, prevăzut în art. 6-13 ale Regulamentului Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002, care prevede că operațiunile bugetare se referă la un anumit an bugetar, care se suprapune peste cel calendaristic, adică începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie;

principiul echilibrului, prevăzut în art. 14-15 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002, presupune că veniturile estimate pentru un an bugetar trebuie să fie egale cu alocațiile de plată pentru acel an. Soldul fiecărui an financiar va fi inclus în bugetul anului următor în categoria corespunzătoare veniturilor în cazul unui surplus bugetar sau în categoria corespunzătoare alocațiilor de plată în cazul unui deficit bugetar. Pentru acoperirea deficitului bugetar nu pot fi împrumutate sume de bani. Orice cheltuială suplimentară neprevăzută ce apare în timpul unui an bugetar este finanțată prin rectificarea bugetului;

principiul universalității, reglementat de art. 17-20 din Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002, prevede că totalul veniturilor va acoperi totalul alocațiilor de plată. El se bazează pe două reguli:

(i) regula ne-direcționării(neafectării), ce afirmă că veniturile bugetare nu pot fi alocate unor anume cheltuieli;

(ii) regula bugetului brut, ce prevede că toate veniturile și cheltuielile trebuie menționate în întregime în cadrul bugetului, fără nici o ajustare; – principiul specificității cheltuielilor, reglementat prin art. 21-26 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002, prevede că fiecare alocație bugetară are un scop precis și este destinată unui obiectiv specific, în scopul prevenirii potențialelor confuzii, atât în etapa de autorizare, cât și în cea de execuție;

principiul calculului în euro funcționează de la 1 ianuarie 1999, în urma aplicării celei de-a treia faze de integrare a Uniunii Economice și Monetare prevăzute de Tratatul de la Maastricht. Estimările veniturilor și ale cheltuielilor sunt realizate în Euro.

Modele de bugete întâlnite atât la nivel central, cât și la nivelul unităților administrativ teritoriale:

Bugetele pe programe

Prin metoda bugetului pe programe se creează posibilitatea identificării și urmăririi fondurilor în cadrul sistemului bugetar, precum și a alcătuirii bugetului pe baza rezultatelor.

Metoda presupune elaborarea unor indicatori de performanță pentru programele respective, care oferă informații necesare înțelegerii activității desfășurate de către ordonatorii principali de credite, care experimentează folosirea bugetului pe programe. Indicatorii trebuie să fie ușor de înțeles de către publicul larg și să fie suficient de relevanți pentru implementarea programului.

Programul fiecărui ordonator principal de credite va trebui să asigure corelarea activităților desfășurate cu obiectivele și principiile cuprinse în programul de guvernare, utilizarea eficientă a resurselor, astfel încât aceasta să corespundă necesităților stringente prezente și viitoare. De asemenea, trebuie să asigure transparență în ceea ce privește utilizarea resurselor publice.

Bugetul pe programe se întocmește de către ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unei acțiuni sau unui ansamblu de acțiuni cărora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate și de eficiență. Programele sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute și estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere este justificată.

Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte anuale de performanță, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.

Programele aprobate au ca surse de finanțare bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, contribuții financiare nerambursabile și împrumuturi externe.

Urmărirea în execuție a fondurilor derulate prin bugetele pe programe

Ordonatorii principali de credite care au aprobate prin hotărâre a guvernului principalele programe care se experimentează și se finanțează din bugetele acestora, precum și structura, indicatorii și fondurile aferente acestor programe vor proceda la organizarea contabilității analitice astfel încât să poată prezenta conturile de execuție pentru fiecare program și sursa de finanțare potrivit bugetului aprobat, precum și modul de realizare a indicatorilor de rezultate, indicatorilor fizici și indicatorilor de eficiență aprobați.

Astfel, sunt folosiți indicatori fizici, de eficiență și de rezultate.

Indicatorii fizici exprimă cantitatea de bunuri și servicii estimată a se realiza. Ei trebuie să fie direct legați de program și să ofere informații exacte pe întreaga perioadă de derulare a programului.

Indicatorii de eficiență cuantifică costul unitar sau productivitatea prognozată și trebuie să reflecte performanțele obținute.

Indicatorii de rezultate măsoară eficiența unui program și sunt legați de obiectivul la care se face referire exprimând rezultatele obținute.

Finanțarea pe programe se realizează în următoarele variante:

programul se finanțează dintr-un capitol de cheltuieli al bugetului de stat;

programul se finanțează din mai multe capitole ale bugetului de stat, fonduri cu destinație specială, fonduri speciale sau intrări de credite externe;

dintr-un capitol de cheltuieli al bugetului de stat sunt finanțate mai multe programe.

Conturile de execuție pentru fiecare program pe surse de finanțare se întocmesc pe anexe, în structura prevăzută în legea anuală a bugetului.

Contabilitatea execuției bugetului de stat pe programe trebuie să asigure informații privind plățile efectuate pe fiecare program în parte, iar, în cadrul acestuia, pe surse de finanțare, precum și pe fiecare sursă de finanțare a programului respectiv, cu detaliere pe titluri.

În vederea realizării acestei cerințe, contabilitatea plăților efectuate se dezvoltă în analitic pe structura corespunzătoare fiecărui program și pe sursele de finanțare.

În situația în care plățile efectuate nu pot fi identificate ca aparținând unui singur program, coordonatorii programelor respective urmează să stabilească și să propună spre aprobare conducerii instituției criterii de repartizare convenționale.

În raportul de analiză pe bază de bilanț, ordonatorii principali de credite vor prezenta calculul indicatorilor de rezultate, indicatorilor fizici și indicatorilor de eficiență pentru fiecare program, din care să rezulte utilizarea eficientă a resurselor, precum și asigurarea transparenței în ceea ce privește utilizarea resurselor publice.

Ordonatorii principali de credite depun situațiile de raportare a execuției bugetului pe programe care se cuprind în situațiile financiare ale instituțiilor publice, trimestrial și anual, la Ministerul Finanțelor Publice, direcția contabilității publice.

Bugetele multianule

Orice investiție atât în domeniul privat cât și în cel public presupune anumite activități bine structurate, cu anumite legături de precedenta, unde este necesar să se știe cât mai în detaliu durata lor și resursele consumate în timpul acestora, modalitatea folosită în gestionarea acestor investiții este Managementul pe bază de proiect cu tot ceea ce implică el.

Fundamentarea bugetelor anulae presupune prognozarea tuturor resurselor pe o perioadă mai mare de un an, precum și previzionarea factorilor cu influență asupra bugetului. Astfet, a apărut necesitatea identificării unor metode capabile, în condiții asistate pe calculator, să permită managementului organizațiilor exercitarea atributului de previziune în condiții de eficiență economică.

Funadamentarea bugetelor multianuale, presupune un proiect de investiții, pentru că numai printr-un proiect care se derulează pe mai mulți ani instituția publică este nevoită să fundamenteze bugete pe mai mulți ani. Astfel putem spune că în cazul bugetelor multianuale ne ajută și managementul prin proiecte.

Prognozarea este o etapă extrem de importantă în fundamentarea bugetelor multianuale. În cazul prognozării putem folosi diferite apicații software, a căror funcționare depinde de fenomenul de extrapolare care presupune, că plecând de la o evoluție anterioară cunoscută a unor indicatori economici și luând în considerare faptul că în viitorul apropriat nu se vor modifica substanțial factorii care au influențat această evoluție să fie prognozată cu o oarecare acuratețe.

Astfel, în cadrul instituțiilor publice, se pot prelua date din anul precedent, date care se referă la aceeași factori care urmează să influențeze activitatea în următorii ani. Pe lângă programele de prognozare, managerul public, pentru a fundamenta bugetele multianuale, mai are nevoie li de soft-uri bazate pe managementul de proiecte. Astfel bugetul este asociat cu anumite activități care au o anumită durată precum și o anumită alocare de resurse.

Componentele procesului bugetar – se refera la următoarele activități:

Elaborarea proiectului de buget;

Aprobarea bugetului;

Executia bugetului;

Încheierea executiei bugetului;

Controlul executiei bugetului;

Aprobarea executiei bugetului;

Dincolo de unele particularități, care pot exista într-o țară sau alta generate de experiența acumulată în domeniul democrației și în cel al finanțelor publice, procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune, care-i conferă acestuia trăsăturile specifice unui proces:

Decizional – deoarece conținutul său constă în alocarea de resurse bugetare limitate în raport cu nevoile societății pentru bunuri și servicii publice.

Democratic – deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât atributele statului de drept, între care cel al separației puterilor în stat, cât și posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetățeni care dețin majoritatea politică de decizie;

Preponderent politic – deoarece opțiunea pentru un anumit tip de politică economică, în general de politică financiară și monetară, în special toate reflectate în conținutul bugetului, reprezintă un act de decizie politică al forțelor majoritare în Parlament;

La rândul lor, forțele politice majoritare reprezintă, în forul legislativ al țării, interesele economico-sociale ale anumitor grupuri de cetățeni, care le-au acordat votul la desemnarea Parlamentului. Optând pentru un tip sau altul de politică fiscală și selectând anumite destinații de alocare a resurselor bugetare, reprezentanții forțelor politice care decid asupra bugetului iau, cu certitudine, o hotarâre de ordin politic;

Cu continuitate ciclică – deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice, în baza principiilor anualității și publicității bugetare, cu precizarea termenelor concrete de derulare și finalizare;

De larg impact public, cu implicații la nivelul macro și microeconomic, care se manifestă atât în plan economic, cât și social. Fundamentarea bugetului se înscrie ca o componentă esențială a procesului de stabilizare macroeconomica durabilă, prin aceea că soldul bugetului influențează, direct sau indirect, atât evoluția creșterii economice, a nivelului prețurilor, a șomajului, cât și evoluția ratei dobânzii și a soldului contului curent al balanței de plăți. Totodata, prin consecințele unei anumite opțiuni de politică financiară, reflectata și în conținutul bugetului, la nivelul microeconomic, operatorii resimt influențe pozitive sau negative în activitatea lor curentă.

Capitolul II

Studiu aplicativ privind procesul bugetar in cadrul unității administrativ teritoriale Târgu Jiu

Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii principali de credite, având în vedere:

prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii trei ani, elaborate de organele abilitate;

politicile fiscale și bugetare, naționale și locale;

prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandumurilor de finanțare sau ale altor acorduri internaționale, semnate și/sau ratificate;

politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor buget;

propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficiență;

programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unității administrativ-teritoriale.

Conținutul și structura bugetelor

Veniturile și cheltuielile sunt grupate în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile, pe pârți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate și paragrafe, după caz.

Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor.

Fondurile externe nerambursabile și împrumuturile interne și externe se cuprind în anexe la bugetele locale și se aprobă odată cu acestea.

Veniturile bugetelor locale cuprind:

impozitele și taxele locale care se aprobă de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, în limitele și în condițiile legii;

sumele încasate din vânzarea sau din valorificarea materialelor rezultate în urma demolării, dezmembrării ori dezafectării unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale care aparțin instituțiilor publice, finanțate integral din bugetele locale;

sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparținând domeniului public ori privat al unităților administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale;

sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate;

sumele încasate din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al unităților administrativ-teritoriale;

taxele speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale;

sumele reprezentând amortizarea calculată pentru mijloacele fixe utilizate de serviciile publice de interes local, care desfășoară activități de natură economică (sunt colectate
într-un cont distinct, deschis la unitățile trezoreriei statului, în afara bugetului și se utilizează pentru realizarea de investiții în domeniul respectiv, ca sursă de finanțare a acestora);

cotele defalcate din impozitul pe venit;

sumele defalcate din unele venituri cuvenite bugetului de stat, destinate echilibrării bugetelor locale, repartizate după anumite criterii;

transferurile consolidabile către bugetele locale care se acordă pentru investiții finanțate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și guvernul precum și pentru finanțarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes național, județean sau local;

veniturile rezultate din realizarea unor lucrări sau obiective în colaborare, cooperare, asociere, înfrățire, aderare în vederea realizării unor lucrări și servicii publice locale;

fondul de rezervă bugetară (care se utilizează la propunerea ordonatorilor principali de credite pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în cursul exercițiului bugetar, pentru înlăturarea efectelor unor calamități naturale, precum și pentru acordarea unor ajutoare către unitățile administrativ-teritoriale în situații de extremă dificultate);

taxele speciale instituite și încasate de la persoane fizice și juridice care se folosesc sau utilizează anumite servicii publice locale;

alte venituri specifice unităților administrativ-teritoriale.

Cheltuielile bugetelor locale cuprind:

cheltuielile de personal;

cheltuielile materiale și servicii;

reparațiile curente și capitale;

alocațiile de la bugetele locale pentru instituțiile publice;

subvențiile pentru anumite produse și activități;

transferurile (consolidabile) de la bugetele locale către bugetul fondului asigurărilor sociale de sănătate;

transferurile neconsolidabile (burse, ajutoare sociale, indemnizații etc.);

cheltuielile de capital (investiții ale instituțiilor publice sau ale societăților cu capital majoritar de stat);

dobânzile aferente datoriei publice locale;

dobânzile aferente împrumuturilor din fondul de tezaur;

împrumuturile acordate pentru înființarea unor instituții și servicii publice de interes local;

rambursările de credite și plăti de dobânzi și comisioane;

rambursările de împrumuturi;

rezervele legal constituite;

alte cheltuieli.

În baza scrisorii cadru transmisă direcțiilor generale ale finanțelor publice, de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 1 iunie a fiecărui an, ordonatorii de credite întocmesc proiectul de buget al fiecărui an, care cuprinde și propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale transferurilor consolidabile în vederea echilibrării bugetului

Ordonatorii principali de credite care beneficiază de transferuri, transmit autorităților administrației publice locale sumele aferente, în vederea cuprinderii acestora în proiectul bugetului de stat sau al altor bugete.

Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite, elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice, până la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale echilibrate, pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru următorii trei ani.

Aprobarea și centralizarea bugetelor locale

După publicarea în Monitorul Oficial al României a legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și sumele reprezentând transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat.

Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, în condițiile legii, repartizează pe unități administrativ-teritoriale, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite.

Pe baza veniturilor proprii și a sumelor repartizate, ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afișează la sediul unității administrativ-teritoriale.

Proiectul bugetului local, însoțit de raportul primarului, al președintelui consiliului județean sau al primarului general al municipiului București, după caz, și de contestațiile depuse de locuitori, este supus aprobării consiliului local, județean sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, de către ordonatorii principali de credite.

Proiectele de buget se aprobă de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, în termen de maximum 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României.

În cazul în care consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, nu aprobă proiectele bugetelor locale în termenul prevăzut, direcțiile generale ale finanțelor publice dispun sistarea alimentării cu cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferuri consolidabile, până la aprobarea acestora de către consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz. În această situație, din bugetele locale se pot efectua plăti numai în limita celorlalte venituri încasate.

Ordonatorii principali de credite transmit direcțiilor generale ale finanțelor publice bugetele locale aprobate, de către consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București. Direcțiile generale ale finanțelor publice, întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui județ, respectiv al municipiului București, grupate în cadrul fiecărui județ și al municipiului București, pe comune, orașe, municipii, sectoare ale municipiului București și bugetul propriu, pe structura clasificației bugetare.

Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la aprobarea noilor bugete, limitele lunare de cheltuieli neputând depăși de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent.

Instituțiile publice și acțiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep activitatea cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanțate, până la aprobarea bugetului, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

Investițiile publice locale

Cheltuielile pentru investițiile publice și alte cheltuieli de investiții finanțate din fonduri publice locale se cuprind în proiectele de buget, în baza programului de investiții publice al fiecărei unități administrativ-teritoriale, întocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezintă ca anexă la bugetul inițial și, respectiv, rectificat și se aprobă de consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale întocmesc anual programul de investiții publice cu respectarea clasificației bugetare.

Pentru fiecare obiectiv inclus în programul de investiții sunt prezentate informații financiare și nefinanciare.

Informațiile financiare cuprind:

valoarea totală a proiectului;

creditele de angajament;

creditele bugetare;

graficul de finanțare, pe surse și ani, corelat cu graficul de execuție;

analiza cost-beneficiu, care va fi realizată și în cazul obiectivelor în derulare;

costurile de funcționare și de întreținere după punerea în funcțiune.

Informațiile nefinanciare cuprind:

strategia în domeniul investițiilor care va cuprinde obligatoriu prioritățile investiționale și legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină introducerea în programul de investiții a obiectivelor noi, în detrimentul celor în derulare;

descrierea proiectului;

stadiul fizic al obiectivelor.

Aprobarea proiectelor de investiții publice locale

Documentațiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiții noi, a căror finanțare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum și ale celor finanțate din împrumuturi interne și externe, contractate direct sau garantate de autoritățile administrației publice locale, se aprobă de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz.

Documentațiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiții noi, care se finanțează din împrumuturi externe și, în completare, din transferuri de la bugetul de stat și din alte surse, precum și ale celor finanțate integral sau în completare din împrumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun spre aprobare Guvernului.

Documentațiile tehnico-economice pentru investițiile destinate prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acțiuni accidentale și de calamități naturale, elaborate și avizate potrivit dispozițiilor legale, precum și notele de fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiții cuprinse în poziția globală „alte cheltuieli de investiții” se aprobă de ordonatorii principali de credite.

Ordonatorii principali de credite actualizează și aprobă valoarea fiecărui obiectiv de investiții nou sau în continuare, în funcție de evoluția indicilor de preturi.

Condiții pentru includerea investițiilor în proiectul bugetului

Obiectivele de investiții și celelalte cheltuieli asimilate investițiilor se cuprind în programele de investiții anuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentațiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investițiilor, au fost elaborate și aprobate.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris în programul de investiții, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget cu această destinație, asigurând totodată realizarea obiectivelor de investiții în cadrul duratelor de execuție aprobate.

Structura programelor de investiții publice locale

În programele de investiții se nominalizează obiectivele de investiții grupate pe: investiți în continuare, investiții noi și poziția globală „alte cheltuieli de investiții”, pe categorii de investiții.

Poziția globală „alte cheltuieli de investiții” cuprinde următoarele categorii de investiții:

achiziții de imobile;

dotări independente;

cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate, proiectelor și altor studii aferente obiectivelor de investiții;

cheltuieli de expertiză, proiectare și de execuție privind consolidările și intervențiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acțiuni accidentale și calamități naturale – cutremure, inundații, alunecări, prăbușiri și tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum și cheltuielile legate de realizarea acestor investiții;

lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanță, asistenta tehnică și alte cheltuieli asimilate investițiilor.

Acordurile internaționale legate de investițiile publice locale

Toate angajamentele legale din care rezultă o cheltuială pentru investițiile publice și alte cheltuieli asimilate investițiilor, cofinanțate de o instituție internațională, se efectuează în conformitate cu prevederile acordului de finanțare.

Execuția bugetară

Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.

Virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul se aprobă de consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite. Ele se pot efectua și înainte de angajarea cheltuielilor.

Virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiași capitol, care nu contravin legii, sunt în competenta fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate, și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.

Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare

Veniturile și cheltuielile aprobate în bugete se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de Ministerul Finanțelor Publice, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale. Sumele aprobate se repartizează pe unitățile administrativ-teritoriale de către direcțiile generale ale finanțelor publice.

Deschiderea creditelor bugetare

Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi utilizate în urma operațiunilor de deschidere a creditelor efectuate de către ordonatorii principali.

Deschiderile de credite bugetare pentru transferurile de la bugetul de stat sau de la alte bugete către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetele respective, se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, în funcție de necesitățile execuției bugetare, cu respectarea destinației, sau de către ceilalți ordonatori principali de credite.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare, lichidare, ordonanțare, plată.

Execuția bugetară la orașe, municipii, sectoarele municipiului București, județe și municipiul București se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil public.

Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite, iar plata cheltuielilor este asigurată de contabilul public care ține de trezorerie.

Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate lichidate și ordonanțate.

Încheierea contului anual de execuție

Ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor, în structura următoare:

la venituri: prevederi bugetare inițiale; prevederi bugetare definitive; încasări realizate;

la cheltuieli: credite bugetare inițiale; credite bugetare definitive; plăti efectuate.

Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice; după verificare, acestea întocmesc și depun la Ministerul Finanțelor Publice situații financiare centralizate privind execuția bugetelor.

Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.

Situațiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz.

Execuția de casă a bugetelor locale

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, evidențiindu-se în conturi distincte:

veniturile bugetare încasate pe structura clasificației bugetare;

efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate ale instituțiilor publice, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate;

efectuarea operațiunilor de încasări și plăti privind datoria publică internă și externă;

efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice locale;

păstrarea disponibilităților reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri și înțelegeri guvernamentale și de la organisme internaționale, și utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate;

alte operațiuni financiare prevăzute de lege.

În execuție, alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se efectuează lunar de către direcțiile generale ale finanțelor publice, pe baza fundamentărilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare, și neplătită până la data de 31 decembrie se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor.

Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor cu aceeași destinație.

Excedentul sau deficitul bugetar

Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat precum și a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizează, în ordine, pentru:

rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri aferente acestora;

constituirea fondului de rulment.

Disponibilitățile fondului de rulment sunt purtătoare de dobândă și pot fi utilizate temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar.

Fondul de rulment poate fi utilizat și pentru finanțarea unor investiții din competenta autorităților administrației publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul colectivității.

Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia se aprobă de consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz, în afara bugetului local.

2.1. Indicatori de stabilitate ai veniturilor și cheltuielilor bugetului local

Strucura veniturilor și cheltuielilor

Structura veniturilor și cheltuielilor este foarte importantă să se cunoască, pentru că în acest fel se pot observa care sunt principalele surse de venituri pentru administrațiile publice locale, dar în același timp evidențiază și care sunt principalele destinații ale acestora sub forma cheltuielilor publice locale.

Tabel nr.1 : Ponderea diferitelor tipuri de venituri în totalul veniturilor

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Din tabelul nr.1 ce evidențiază ponderea diferitelor tipuri de venituri în totalul acestora, rezultă faptul că cele mai importante surse de venit pentru administrația publică locală sunt reprezentate de sumele defalcate din TVA. Cu toate că sunt principala sursă de venit, acestea se regăsesc totuși pe un trend descrescător, scăzând de la ponderea de 37.32 % în anul 2009 la 26.88 % în anul 2011, pentru ca mai apoi în anul 2012 și 2013 ponderea acestora să crească dinnou. De asemenea și sumele provenite din cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit se aproprie ca pondere, în totalul venitulor, de cea a sumelor defalcate din TVA, importanța acestora diminuânduse cu trecerea anilor, dacă în 2009 acestea se situau la nivelul de 30.82 %, ajungând la 19.98% în anul 2013. Ponderea ridicată a celor doua tipuri de venituri este dată și de faptul că aceste sume și cote defalcate se repartizează 75 % în funcție de numărul populației comunității locale și 25 % în funcție de suprafața acesteia. Datorită faptului ca Municipiul Târgu Jiu este reședința județului Gorj, fiind cel mai mare oraș atât din punct de vedere al populației cât și al suprafeței, administrația locală primește cele mai importante sume puse la dispoziția județului Gorj. Un alt tip de venit cu o importanță mai deosebită în alcătuirea bugetului local, este acela provenit din fondurile externe nerambursabile postaderare, prin Programul Operațional Regional. Aceste venituri se situau la un nivel scăzut atât în anul 2009 cât și în anul 2010, urmând ca în anul 2011 valorarea acestora să se mărească de aproximativ 8-9 ori față de anii precedenți, ponderea acestora ajungând la nivelul de 28.75 % din totalul veniturilor. În anii ce au urmat tip de venituri a fost un motor principal de susținere a bugetului local, având în anul 2013 o pondere de aproape 20%. Acestă creștere se poate pune și pe seama unei implicări mai mari la nivel local pentru atragerea acestor fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, a ordonatorilor de credite, precum și o mai bună gestionare a proiectelor de finanțare la nivel central. Aceste venituri suplimentare atrase din fondurile europene se regăsesc, cum veți descoperi ulterior, în proiectele de buget la secțiunea „cheltuieli transporturi”, întrucât aceste fonduri au fost utilizate pentru reabilitarea și construirea de noi drumuri. Celelalte tipuri de venituri, deși se regăsesc în proiectul de buget local, nu prezintă o importanță seminificativă din punct de vedere al ponderii acestora în totalul veniturilor. Acestă pondere este evidențiată mai usor graficul din Anexa 1.

Tabel nr.2 : Ponderea diferitelor cheltuieli în totalul cheltuielilor

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

După cum se poate observa din tabelul nr.2, cu privire la ponderea cheltuielilor în totalul acestora, ponderea cea mai mare o reprezintă cheltuielile cu învățământul. Chiar dacă acestea sunt acoperite atât din sume de la bugetul de stat, cât și din sume de la bugetul local, totuși importanța acestora în alcătuirea proiectului de buget local prezintă o importanță deosebită. Totuși ponderea acestora este în scădere de la un an la altul, micșorându-se de la nivelul de 40.68 % în anul 2009, până la valoarea de 27.85 % din totalul cheltuielilor în anul 2011. Acestă scădere se datorează și politicii de austeritate în care întreaga țară își desfășoară activitatea, culminând cu tăierile salariilor tutuor bugetarilor cu 25 % în anul 2010, dar pe langă acest procent de 25 % din salarii și cheltuielile aferente achizițiilor publice au fost tăiate tot din pricina politicii de austeritate de la nivel național. Totuși în anii 2012 și 2013 aceste cheltuieli au început dinnou să crească, factorul principal fiind reîntregirea salariilor bugetarilor. Un alt tip de cheltuieli ce prezintă o importață deosebită la nivel local, este reprezentat de cheltuielile de capital și de investiții. Finanțarea acestui tip de cheltuieli se realizează pentru terminarea diferitelor proiecte de investiții începute în anii anteriori sau începerea de noi proiecte. Aceste proiecte se realizează pentru a aduce un plus de bunăstare socială la nivel local. Din păcate și acestea se regăsesc pe un trend descendent, ajungând aproape să se înjumătățească în anul 2013 unde ponderea acestora era numai de 10.74%, față de anul 2009 cand acestea dețineau o pondere de 30.38 %. Restul cheltuielilor nu prezintă o importanță seminificativă ca pondere în totalul cheltuielilor. Acestă pondere este evidențiată mai usor graficul din Anexa 2.

Evoluția veniturilor și cheltuielilor

Evoluția veniturilor și cheltuielilor evindențiază trendul pe care se află un anumit tip de venit sau cheltuială, astfel publicul larg iși poate da seama care sunt prioritățile administrației publice locale. Evoluția veniturilor mai evidențiază și cum a evoluat capacitatea administrației de a atrage fondurile la nivel local, iar evoluția cheltuielilor pune în evidență domeniile în care autoritățile locale își concentrează atenția.

Tabel nr.3 : Evoluția veniturilor în bugetul local

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Din tabelul nr.3 ce evidențiază evolția veniturilor în proiectele de buget local, rezultă faptul ca totalul veniturilor se menține cam la același nivel, însă cu un ușor trend crescător în anul 2011 față de anul 2010, excepție făcând anul 2012, an în care s-au simiț cel mai accentuat efectele crizei economice în România, veniturile ajungând la valoarea cea mai mică în perioada analizată. La capitolul plusuri, se încadrează veniturile atrase din fondurile externe nerambursabile postaderare, prin Programul Operațional Regional, care în anii 2009 și 2010 se situau la un nivel destul de scăzut, pentru ca în anul 2011 acestea să crească semnificativ ajungând la valoarea de 20 de ori mai mare. Acestă creștere spectaculoasă se datorează faptului că Primăria Municipiului Tîrgu Jiu a obținut aprobarea pestru desfășurarea unor proiecte ample de infrastructură, dar și pentru unele proiecte de modernizare a centrului orașului. În anii următori aceste fonduri atrase au scăzut însă tot nu sunt la nivelul anilor 2009, 2010. La capitolul minusuri, se situează veniturile atrase din valorificarea unor bunuri, care s-au diminuat în anul 2011 de aproximativ 10 ori față de anul 2010, asta și datorită faptului ca plasamentele în diferite active ale administrației publice locale s-au diminuat. Această tendință s-a menținut și anii ce au urmat. De specificat însă, este faptul că principalele surse de venituri la bugetul local, cum ar fi : cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit și sumele defalcate din TVA, prezintă un trend descrescător, acest lucru ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru conducătorii administrației publice locale, în schimb impozitele și taxele pe proprietate au un trend usor crescător fapt ce indică o mai bună gestionare a procesului de colectare ale acestor impozite și taxe. Acestă evoluție este evidențiată mai usor graficul din Anexa 3.

Tabel nr.4 Evoluția cheltuielilor în bugetul local

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Evoluția cheltuielilor este influențată de situația economică dificilă la nivel european și mondial, astfel și tendința acestora este una descrescătoare datorită politicilor de austeritate impuse de executivul de la București. Totalul cheltuielilor pe anul 2011 poate fi înșelător deoarece acesta nu respectă trendul din anii anteriori, datorită reușitei în atragerea de fonduri europene nerambursabile pentru proiectele de infrastructură rutieră aflate în derulare. La nivelul anului 2012 se observă o corelație între veniturile și cheltuielile înregistrate, acestea atingând un minim în acest an. În afară de acest tip de cheltuieli, celelalte cheltuieli sunt în scădere față de anii anteriori de analiză. Cele mai importante cheltuieli la nivelul bugetului local sunt reprezentate de cheltuielile aferente activității de învățământ, incluzând aici atât salariile profesorilor și personalului auxiliar cât și cheltuielile necesare desfășurării activității în condiții optime. Acestea se situau la nivelul de 85603 mii lei în anul 2009, ajungând la valoarea de 75439 mii lei în anul 2013. Un tip de cheltuială, cu impact semnificativ pentru bunăstarea socială a persoanelor, este reprezentat de cheltuielile cu asigurări și asistență socială. Acestea s-au diminuat în ultimii ani și ca urmare a mării eficacității controalelor din acest domeniu care au dus la diminuarea numărului de asistați sociali. Evoluția principalelor tipuri de cheltuieli se poate observa cu o mai mare ușurință cu ajutorul graficului din Anexa 4.

Dinamica veniturilor și cheltuielilor

Dinamica veniturilor și cheltuielilor este o analiză relevantă pentru că astfel se poate evalua în mod concret modul în care variază veniturile și cheltuielile de la un an la altul. În realizarea acestei dinamici, am utilizat metoda de analiză ce presupune folosirea unei baze de calcul fixe. Astfel, anul luat pentru folosirea ca bază fixă a fost anul 2009. Valorile veniturilor și cheltuielilor din anii 2010, 2011, 2012 si 2013 s-au raportat la anul de bază 2009.

Tabel nr.5 : Dinamica veniturilor bugetului local

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Dinamica veniturilor cuprinse în proiectul de buget local diferă de la un anumit tip de venit la altul, aceasta având o evoluție specifică (pozitivă sau negativă) pe fiecare tip de venit și de la un an la altul. Spre exemplu, veniturile din impozitul pe venit au crescut în anii 2010, 2012 și 2013, iar in 2011 au scăzut. Acest fapt denotă volatilitatea unor astfel de indicatori. Subvențiile de la bugetul de stat acordate administrației publice locale au crescut atât în 2010 cât și în 2011 față de anul 2009 cu procente semnificative de peste 100%. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în anul 2012 atunci când administrația publică locală a avut nevoie de resurse suplimentare pentru a-și putea echilibra bugetul. Creșterea cea mai spectaculoasă s-a resimțit la nivelul veniturilor atrase din fondurile europene nerambursabile atrase prin Programul Operațional Regional, în anul 2011 au crescut cu 552.01 % față de anul 2009 datorită lucrărilor de anvergură pe care administrația publică locală le-a realizat în domeniul transporturilor. Ritmul de creștere al atragerii fondurilor europene s-a menținut și în anii 2012 și 2013, aceste venituri fiind motorul dezvoltării regionale.

Tabel nr.6 : Dinamica diferitelor cheltuieli din bugetul local

Sursă: Hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Dinamica diferitelor cheltuieli previzionate în proiectele de buget pentru anii de studiu nu aveau cum să nu fie influențate de politicile impuse de la nivel central. Astfel, dacă de la nivel central s-au tăiat o serie de cheltuieli, administrațiile publice locale au fost nevoite să recurgă la astfel de soluții, unele soluții fiind impuse și de politica de austeritate pe care Guvernul României a convenit-o cu organismele financiare internaționale. Austeritatea se observă cel mai bine la nivelul cheltuielilor de funcționare ale autorității executive care au scăzut în anul 2011 cu 12.07 % față de anul 2009. De asemenea, un alt domeniu unde administrația publică locală a tăiat din fonduri, a fost cel legat de cultură, recreere și religie, unde cheltuielile s-au diminuat de la un an la altul, mai întâi in 2010 cu 16.11 %, iar mai apoi în 2011 acestea au scăzut cu 22.41 % față de anul de baza 2009. Anul 2012 face excepție din această analiză, deoarece fiind an electoral au trebuit să se realizeze o serie de evenimente care au consumat din resursele administrației locale. Singurele cheltuieli care au înregistrat o creștere surprinzător de mare, au fost cele alocate transporturilor, asta și datorită obținerii de finanțări de la Uniunea Europeană pentru lucrări de anvergură în domeniul infrastructurii rutiere.

Fundamentarea veniturilor din impozitul pe mijloace de transport și din impozitul pe clădiri la nivelul bugetului local

Procesul de întocmire a proiectului de buget local trebuie să pornească de la numărul de contribuabili aflați în aria de acoperire a unității administrativ teritoriale, precum și de la cuantumul impozitului datorat de aceștia. Dacă aceste date sunt colectate și interpretate în mod corespunzător proiectul de buget local întocmit va corespunde în linii mari cu execuția bugetară.

Tabel nr.7 : Informații referitoare la condițiile de funcționare ale Direcției Publice de Venituri Târgu – Jiu pentru anul 2013

Din tabelul nr.7 rezultă faptul că agenții economici reprezintă o sursă mai importantă de venituri pentru administrația publică locală, față de persoanele fizice. Impozitele datorate de persoanele fizice se situează la jumătate din impozitele datorate de agenții economici. Tot din acest tabel se observă și faptul că gradul de colectare a impozitelor se situează la nivel de 81.87 % din totalul impozitelor datorate.

Fundamentarea veniturilor din impozitul pe mijloace de transport

Veniturile din impozitul pe mijloacele de transport, colectate la nivelul bugetului local, reprezintă o sursă importantă de venit pentru orice unitate administrativ teritorială. Din acest motiv, trebuie să se țină o evidență a tuturor autovehiculelor înmatriculate la nivelul comunității locale respective defalcate pe fiecare tip de proprietar : persoane fizice și persoane juridice, dar și o evoluție a resurselor atrase în urma aplicării acestui tip de impozit.

Tabel nr.8 : Numărul autovehiculelor înregistrate pentru plata impozitului aferent

Din tabelul nr.8 se observă faptul că numărul de autovehicule înregistrate pentru plata impozitul este în scădere atât în ceea ce privește persoanele fizice, cât și persoanele juridice. Această evoluție se datorează faptului că veniturile persoanelor fizice s-au diminuat o dată cu începerea crizei economice, dar și a scăderii încrederii în economie, fapt ce a dus la diminuarea investițiilor în orice domeniu și astfel și domeniul auto a fost afectat. În ceea ce privește persoanele juridice, multe dintre acestea și-au restrâns activitatea, iar unele chiar au intrat în stare de faliment, situație ce a dus la diminuarea parcului auto a diferiților agenți economici.

Tabel nr.9 : Valoarea totală a impozitelor pe autovehicule colectată la bugetul local (mii lei)

Putem afirma faptul ca tabel nr.9 se află într-o contradicție cu tabelul nr.8, deoarece chiar dacă în tabelul nr.8 am prezentat faptul ca numărul de autovehicule este în scădere, impozitele colectate prezentate în tabelul nr.9 arată că au cunoscut o creștere de la valoarea de 1583 mii lei în anul 2009, ajungând la valoarea de 2798 mii lei în anul 2013. Această necorelare se datorează faptului ca impozitele și taxele privind autovehiculele au crescut și de aici rezultă faptul că în pofida scăderii numărului de autovehicule, impozitele colectate au crescut.

Tabel nr.10 : Gradul de colectare a impozitului pe autovehicule

Din tabelul nr.10 rezultă faptul că administrația publică locală nu reușește îndeajuns să colecteze impozitul pe autovehicule în special de la persoanele fizice, procentul de 72.01 % în anul 2013 fiind unul destul de mic. Procentul de colectare a impozitului pe autovehicule de la persoanele juridice este unul mai ridicat el fiind constant peste 90 %. Totuși și aici există un trend descrescător, deoarece în anul 2011 procentul de colectare a fost de 98.79 %, ajungând ca în anul 2013 să scadă la 90.33 %. Acest trend nefavorabil se datorează și faptului ca resursele financiare atât ale persoanelor fizice și juridice s-au diminuat și astfel s-a accentuat procentul celor care nu își achită taxele și impozitele datorate.

Exemplu de calcul privind impozitului pe mijloacele de transport aferentă anului 2011 în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică cuprinsă între 1601cm3 și 2.000 cm3.

Pentru autovehiculele cu tracțiune mecanică impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea fiecărui 200 cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul nr.11 :

Tabel nr.11

Sursă : Hotărâre privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013 a Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu

Datele despre mijlocul de transport : autoturism Volkswagen Passat care are o capacitate cilindrică de 1.896 cm3 și a fost dobândit la 13.12.2007.

Modul de calcul al impozitului:

– se determină numărul de fracțiuni a 200 cm3, astfel : capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200 cm3 :

1.896 cm3 : 200 cm3 = 9,48 (10 fracțiuni a 200 cm3)

– se determină impozitul pe mijlocul de transport prin identificarea sumei corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea cilindrică de până la 2.000 cm3 inclusiv, respectiv: 18 lei/200 cm3 ;

– numărul de fracțiuni se înmulțește cu suma prevăzută :

10 x 18 lei = 180 lei

Plata impozitului pe mijlocul de transport se plătește anual în două rate egale astfel:

90 lei până la data de 31 martie

90 lei până la data de 30 septembrie

Impozitul se datorează începând cu data de întâi a lunii următoare în care au fost dobândite vehiculele, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului.

Fundamentarea veniturilor din impozitul pe clădiri

În procesul de fundamentare a veniturilor componente ale unui buget local, veniturile atrase prin intermediul impozitului pe clădiri reprezintă un impozit stabil și relativ ușor de fundamentat, întrucât acesta ține cont de numărul de clădiri aflate în aria de acoperire a autorității publice locale, precum și de categoria și rangul localității aferente.

La nivelul autorității publice locale sunt înregistrate următoarele roluri fiscale, repartizate pe grupe, supuse impozitului pe clădiri în anul 2013:

Tabel nr.12 : Grupe de repartizare a locuințelor în orașul Târgu Jiu

Din tabelul nr.12 reiese faptul că cele mai multe clădiri supuse impozitului se află în categoriile A și B, categorii cu impozitul aferent mai mare, fapt ce avantajează unitatea administrativ teritorială întrucât impozitele colectate vor fi mai mari.

Este un impozit anual, de natura impozitelor pe proprietate, ce se determină pe bază de cotă procentuală. Calculul impozitului pe clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice se determină prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii, indiferent de locul în care se află situată clădirea, respectiv, în mediul urban sau mediul rural.

Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a clădirii, exprimată în metrii pătrați, în funcție de: instalațiile cu care este dotată clădirea și natura pereților în funcție de materialul folosit în corespunzătoare construirea acesteia, cu valorile din tabelul nr.13 :

Tabel nr.13 : Valoarea impozabilă a clădirii

Sursă : Hotărâre privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013 a Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu

Plata impozitului / taxei:

Impozitul / taxa pe clădiri se plătește anual în 2 rate egale, respectiv :

rata I, până la 31 martie inclusiv ;

rata a II-a, până la data de 30 septembrie, inclusiv.

Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local, dacă plata impozitului datorat pe întregul an se efectuează până la data de 31 martie a anului fiscal.

Exemplu: Calculul impozitului pe clădiri aferent anului 2012, în cazul persoanelor fizice, sunt necesare următoarele :

Date de identificare construcție

rangul localității unde este situată clădirea : II;

teritoriul unde se află : în intravilan;

zona în cadrul localității : zona A;

suprafața construită la sol a clădirii = 80 mp;

tipul clădirii : cu pereți din cărămidă arsă și dotată cu toate cele 4 categorii de instalații;

data finalizării : 30 mai 1975

este prima clădire în afara celei de domiciliu

Explicații privind modul de calcul al impozitului pe clădiri:

se determină suprafața construită desfășurată a construcției prin înmulțirea suprafeței ocupate la sol x 2 ( are 2 nivele P+1)

80 x 2 =160 mp

se determină valoarea impozabilă a acestei construcții: valoarea corespunzătoare clădirii cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu cele 4 categorii de instalații (cf. tabel privind valoarea impozabilă) se reduce cu 10% deoarece construcția are o vechime cuprinsă între 30 și 50 ani :

806 – 10% x 806 = 725,40 lei

se identifică coeficientul de corecție din tabelul privind rangul localității și zona din cadrul acesteia, corespunzător zonei A și a rangului II, respectiv: 2,40 care se aplică asupra valorii impozabile calculate :

2,40 x 725,40 = 1740,96 lei

se stabilește valoarea de impozitare prin înmulțirea suprafeței desfășurate a construcției cu valoarea obținută anterior:

160 mp x 1740,96 = 278553,60 lei

se majorează valoarea obținută cu 5%, deoarece suprafața desfășurată depășește 150 mp:

278553,60 + 5% x 278553,60 = 292481,28 lei

se determină impozitul pe clădiri calculat începând cu data de 01.01.2012:

292481,28 x 0,1% = 292 lei

deoarece acestă construcție este prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul datorat se majorează cu 15% astfel:

292 x 1.15 = 335

Eșalonând pe cele două termene de plată prevăzute de lege, sumele datorate sunt următoarele:

31 martie, inclusiv: 167,5 lei

30 septembrie, inclusive : 167,5 lei

Valoarea impozabilă a clădirilor se ajustează în funcție de amplasarea acestora, prin înmulțirea sumei determinate cu coeficientul de corecție prevăzut în tabelul 20:

Tabel nr.14 : Coeficientul de corecție

Sursă: Art.251 din Codul Fiscal 2011

În cazul unui apartament situat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficientul de corecție prevăzut se reduce cu 0,10.

Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu se pot măsura efectiv pe conturul exterior, atunci suprafața construită desfășurată a clădirii se determină prin înmulțirea suprafeței utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

În cazul clădirii utilizate ca locuință a cărei suprafață construită depășește 150 de metri pătrați, valoarea impozabilă a acesteia se majorează cu câte 5% pentru fiecare pătrați sau fracțiune din aceștia.

Impozitul datorat de persoanele juridice se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabilește prin hotărârea Consiliului Local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. Valoarea de inventar a clădirii reprezintă valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii. Aceasta poate fi : costul de achiziție, costul de producție, valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în active, valoarea de aport sau valoarea rezultată în urma reevaluării.

Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință se calculează pe baza cotei stabilite între 5% și 10% care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se înțelege reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal 2002.

Pe baza datelor prezentate anterior, în funcție de numărul de clădiri aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum și în funcție de procedura de stabilire a impozitelor aferente fiecărui tip de clădiri se poate previziona cuantumul ce se va obține în urma perceperii acestui tip de impozit.

Fundamentarea cheltuielilor cu personalul la nivelul bugetului local

Previzionarea cheltuielilor cu personalul la nivelul bugetului local este un proces complex care trebuie să țină cont de numărul de angajați ai unității administrativ teritoriale ce se regăsește în organigrama proprie, dar și de legea privind salarizarea personalului din instituțiile publice. Pe lângă aceste două elemente importante, trebuiesc avute în vedere și diversele sporuri salariale oferite angajațiilor, aceste sporuri putând fi reglementate de la nivel central, sau pot fi introduse în baza autonomiei financiare locale de care se bucură unitatea administrativ teritorială.

În procesul de fundamentare a cheluielilor cu personalul trebuie să se aibă în vedere și ultimele evoluții în ceea ce privește planul de austeritate de la nivel național. Astfel dacă în anul 2010 au fost tăiate salariile tuturor bugetarilor cu un procent de 25 %, această taiere de salarii s-a regăsit în previzionarea cheltuielilor cu personalul în anul 2011. Totuși în anul 2012 se va realiza o nouă majorare a salariilor bugetare, față de cea din anul 2011 când bugetarii au primit înnapoi 15 % (la salariul brut diminuat cu cei 25 %), în două tranșe astfel: 8 % începând cu 1 iunie și cu un procent de 7.4 % din luna decembrie.

Tabel nr. 15 : Situația personalului angajat la nivelul Primăriei Municipiului Târgu Jiu

Sursă: Anexa la Hotărârea Consiliului Local din anul 2013

Din tabelul nr. 15 reiese faptul ca în Primăria Municipiului Târgu Jiu își desfășoară activitatea un număr de 3 deminitari (primarul și cei doi viceprimari), de asemenea în organigramă există un număr de 131 de funcționari publici. Pe langă personalul amintit anterior, își desfășoară activitatea și un personal contractual deoarece administrația publică locală nu a dorit să externalizeze anumite servicii cum ar fi: pază, curățenie, întreținere și administrativ ș.a.

În contiunare voi prezenta salariul de bază, utilizat pentru funadamentarea cheltuielilor cu personalul, pentru posturile cuprinse în organigrama Primăriei Municipiului Târgu Jiu, precum și a direcțiilor publice aflate în subordine.

Tabel nr. 16 : Salarii de bază pentru funcții de conducere

Sursă: Anexa nr.4 a Ordonanței de Guvern nr. 9 din 30 ianuarie 2008

Salariul de bază pentru funcția de secretar al unităților administrativ teritoriale aferent orașului Târgu Jiu este de 2786 lei, deoarece orașul Târgu Jiu este inclus în categoria a treia a municipiilor, criteriul fiind acela al populației. Menționez că populația Municipiului Târgu Jiu este de 98.267 locuitori. Această hotărâre de împărțire a municipiilor pe diferite categorii aparține în exclusivitate Guvernului României.

Tabel nr 17 : Salarii de bază pentru funcții publice de execuție

Sursă: Anexa nr.4 a Ordonanței de Guvern nr. 9 din 30 ianuarie 2008

Din tabelul nr. 17 se observă că salariul de bază este proporțional atât cu funcția deținută cât și cu gradul de calificare profesională. Pentru persoanele care doresc să ajungă în funcția de inspector consilier sau auditor este necesară absolvirea unei facultăți cu profil de specialitate. Pentru celelalte două funcții acest lucru nu este obligatoriu.

Tabel nr. 18 : Indemnizații de conducere

Sursă: Anexa nr.4 a Ordonanței de Guvern nr. 9 din 30 ianuarie 2008

Salariile persoanelor aflate în funcții de conducere se pot majora cu procentele prezentate în tabelul nr.18, în funcție de performanțele obținute la locul de muncă, acestea fiind într-o strânsă legătură cu îndeplinirea obiectivelor specifice fișei postului.

Tabel nr. 19 : Salarii de bază aferente personalului contractual ( funcții de execuție)

Sursă: Anexa nr.4 a Ordonanței de Guvern nr. 9 din 30 ianuarie 2008

În urma prezentării posturilor ce se regăsesc în organigrama Primăriei Municipiului Târgu Jiu, precum și salariului aferent fiecărui post, fundamentarea se poate realiza prin înmulțirea fiecărui post cu salariul specific acestuia, ținându-se cont și de factorii de influență individuali (eventuale decizii de majorări sau diminuări de salarii venite de la nivel central).

Capitolul III

Posibilități privind perfecționarea procesului bugetar în unitățile administrativ teritoriale

3.1. Organizarea și funcționarea controlului financiar în instituțiile publice

Economia de piață este guvernată de legi specifice ale pieței, de jocul prețurilor, presiunea concurențială, profitul, riscul. Instituțiile publice sunt obligate să le cunoască și să le respecte pentru că ele reprezintă elemente care se mișcă într-un mecanism economic concurențial în care trebuie să se integreze pentru a putea funcționa.

Trecerea României la economia de piață, al cărui fundament îl constituie proprietatea privată și al cărui mecanism presupune îmbinarea legilor pieței cu activitatea statului, „se dovedește a fi un proces complex, dificil, de durată, și cu implicații largi”.

Economia de piață nu este lipsită de inechități și abuzuri dintre care unele grave, dar în același timp, este evident că întreprinderea particulară modernă și spiritul întreprinzător îmbinat cu democrația politică, oferă cele mai accesibile căi de dezvoltare economică și prosperitate. Indiferent de forma de organizare a activității și de domeniu, autonomia agenților economici și a autorităților publice poate fi înțeleasă numai într-un proces de interdependență și interacțiune, fiecare având nevoie de ceilalți pentru realizarea propriilor interese.

În condițiile unor restricții obiective, materiale, sociale, umane, financiare, informaționale, legislative și ca urmare a intervenției mai mare sau mai mică a autorităților administrației publice, agentul economic are libertatea de decizie și de mișcare, hotărăște singur cât, cum și pentru cine să producă, să consume, să investească, urmărindu-și propriile interese, obținerea de profit.

Activitatea unităților patrimoniale se desfășoară într-un mediu social specific constituit din salariați, furnizori, creditori, clienți, sistem bancar, instituții financiare etc., care la rândul lor există în mediul general social al economiei de piață ce cuprinde cadrul economic, cadrul juridic, influențele guvernamentale, influențele internaționale, factori sociali, factori demografici, factori culturali etc.

Pentru a obține efectele corespunzătoare, în raport cu resursele utilizate, ordonatorii de credite trebuie să acorde atenția necesară administrării resurselor, gestiunii economice și în special gestiunii financiare și să se adapteze la cerințele cererii și ofertei. Un loc important îl are informarea rapidă și reală cu privire la patrimoniu a activității desfășurate și rezultatul acesteia. Cunoașterea situației patrimoniului este asigurată cu ajutorul contabilității reale și prin intermediul controlului financiar care trebuie organizat și exercitat în mod eficient și competent.

Cunoașterea situației patrimoniale a autorităților, a instituțiilor publice, se realizează cu ajutorul documentelor primare și a evidenței tehnico-operative și contabile. Asigurarea corectitudinii, exactității și realității acestor informații constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar.

Prin control, instituția publică asigură informarea reală, dinamică și preventivă care ridică valoarea și calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esența fenomenelor, sesizează aspectele negative în momentele în care acestea se manifestă ca tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor. Controlul evaluează rezultatele în raport cu normele și obiectivele stabilite, dar contribuie și la prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesită decizii de corecție. Controlul se manifestă ca formă de perfecționare a modului de gestiune a patrimoniului, de organizare și conducere a activității unităților patrimoniale.

Controlul este o necesitate atât obiectivă cât și subiectivă, dar nu ca un scop în sine, ci ca un mijloc de perfecționare a oricărei activități și chiar a procesului de conducere. Cunoașterea conținutului controlului necesită acordarea importanței cuvenite pe toate treptele piramidale decizionale, de la terminologia folosită până la determinarea rolului informației furnizate de către acesta.

Controlul pătrunde în esența fenomenelor și contribuie efectiv la conducerea științifică și eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor.

3.2. Controllingul la nivelul autorităților publice locale

În urma diverselor studii realizate la nivel internațional conceptul de controlling se poate defini astfel:

Rezultatul net al procesului fructuos pentru studiu, cercetare și practică, poate fi formulat în prezent, astfel:

Controllingul s-a impus pe plan internațional și multisectorial în economia întreprinderilor mijlocii, în întreprinderile mari, în organizațiile non-profit și chiar în instituțiile de stat, atât ca funcție cât și ca profesie.

Controllingul în întreprinderi trebuie înțeles și analizat în mod adecvat – spre deosebire de o abordare pur economică – numai într-un context multidimensional, interdisciplinar, social-științific.

Controllingul înseamnă servicii de management și astfel reprezintă o funcție de management. Controllerii sunt persoanele de contact pentru toate nivelele de management în probleme strategice și comerciale.

Controllingul nu mai este de mult o altă etichetă pentru control, calculația costurilor, contabilitate sau economia întreprinderii, ci în mare măsură o funcție recunoscută și independentă în existența organizațiilor.

Conceptul de controlling trebuie înțeles în primul rând ca profilaxie a crizei și nu ca serviciul de pompieri al crizei. Totuși, acesta poate susține conducerea în cazul reorganizărilor și al situațiilor de turnaround (restructurare).

Lumea controllingului și cea din jurul controllingului continuă să se dezvolte rapid.

Controllingul este o componentă importantă a planurilor de studiu din școli comerciale superioare, universități de științe aplicate, universități și în formarea și perfecționarea profesională.

Controllingul obiectivelor operative este destinat asigurării atingerii obiectivelor de rentabilitate, eficiență, productivitate și lichiditate ale autorității publice locale. Din acest motiv, controllingul trebuie să instaleze circuite corespunzătoare de reglare. În special este vorba despre asistența acordată în beneficiul managementului pentru îmbunătățirea productivității și a asigurării de plusvaloare, și nu doar despre o simplă economie și o reducere de costuri, demersuri care, conform experienței de care dispunem, implică limite relativ stricte.

O importanță specială în acest sens revine procesului de elaborare și control al bugetului. Bugetul reprezintă o formă de integrare între contul planificat de profit și pierdere, cash-flow-statement planificat și bilanțul planificat. Indicatorii pot exprima norme și rezultate (intermediare), în formă comprimată.

În controllingul obiectivelor operative nu este vorba doar despre gestionarea corectă a acestor structuri și valori de calcul, ci și despre asistența acordată în beneficiul conducerii, respectiv despre susținerea responsabililor pentru elaborarea bugetului și a executanților la transpunerea în practică a obiectivelor planificate și despre gestionarea abaterilor de la obiective, respectiv de la planificare, survenite în cadrul transpunerii în practică.

Nici sistemul de bugetare în sine nu trebuie să fie intangibil, ci trebuie analizat în mod curent pentru a identifica îmbunătățirile posibile în sensul unui better sau advanced budgeting. Însă și câteva principii specifice abordării beyond budgeting justifică o examinare și transpunerea în practică.

Controllingul obiectivelor operative nu este implicat doar în elaborarea și controlul bugetului, ci se ocupă și de următoarele sectoare

analiza bilanțului;

controllingul operativ al costurilor și serviciilor;

controllingul investițiilor;

evaluarea situației autorității publice locale;

controllingul lichidităților și al capitalului operațional

Controlul asupra încasării veniturilor bugetare se realizează prin intermediul trezoreriei astfel:

Fiecare trezorerie are obligația de a exercita controlul asupra încasării la termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetelor locale sau bugetului asigurărilor sociale, după caz, de către agenții economici, instituții publice sau contribuabili (persoane fizice). Controlul veniturilor datorate bugetului se excita in mod permanent de către compartimentul încasarea și evidenta veniturilor din cadrul trezoreriei pe baza documentelor de plata prezentate spre verificare primite în trezorerie, cum ar fi: chitanțe, dispoziții de încasare, ordine de plata, s.a.

Cu ocazia controlului se verifica si se analizează următoarele aspecte:

a) – temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării de impozite și taxe către buget.

b) – respectarea reglementarilor in vigoare privind vărsarea impozitelor si taxelor pe bugete, precum si încadrarea veniturilor pe capitole si subcapitole prevăzute de clasificația bugetară aprobata.

c) – respectarea termenelor de vărsare a impozitelor, taxelor si a altor venituri. Se considera ziua efectuării plătii:

– ziua depunerii sumei, când plata se face in numerar direct ia casieria trezoreriei.

– Ziua virării sumei din contul plătitorului, când plata se face cu ordin de plată din inițiativa agentului economic.

– Ziua primirii cecului cu limita de suma pentru plata sumelor datorate bugetului de stat.

În cazul nerespectării termenelor de plată se calculează majorări de întârziere prevăzute ele legislația in vigoare.

d) înscrierea corectă în documentele de plată, a conturilor sintetice pe feluri de venituri, și a celor analitice pe plătitori.

e) determinarea corectă a bonificațiilor acordate contribuabililor pentru plata anticipată a unor impozite si taxe stabilite prin reglementările in vigoare.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Procesul Bugetar In Cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale Targu Jiu (ID: 145164)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Procesul Bugetar In Cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale Targu Jiu

Copyright Notice

Aspecte Privind Managementul Resurselor Umane

Planul de Afaceri al Magazinului Www.probios.ro

Aspecte Privind Etica Intreprinzatorului In Deschiderea Propriei Afaceri

Consumatorul European. Drepturi, Obligatii, Provocari, Perpective

. Piata de Capital Si Privatizarea In Romania

Model de Estimare a Necesarului Individual de Economisire Care Sa Permita Un Nivel Adecvat a Ratei de Inlocuire Prin Pensie

Copyright Notice

Similar Posts